Despre Bucegi

1. Cartea Munţilor
Chemarea munţilor
CUPRINS:
CHEMAREA MUNŢILOR.
Oameni, iubiţi muntele!
Marii cuceritori şi muntele.
Oameni de ştiinţa şi muntele.
Femeia şi muntele.
Alpinismul viitorului.
LITERATURA.
Scriitori şi muntele.
Poezia românească.
Lirica universală.
Legendele munţilor noştri.
Adevărata literatură alpină.
MUZICA.
PLASTICA.
CUCERITORII.
Lupta pentru înălţimi.
Bucegii.
Alpii.
Pamirul.
Himalaya.
GÂNDURI DESPRE MUNTE.
Oameni, iubiţi muntele!
Adevăratul sens al vieţii este însăşi bucuria de a trăi.
Omul, în scurgerea mileniilor, a învăţat să se cunoască pe sine, să
cunoască şi să iubească natura. Pământul şi mările au fost primele sale ispite
şi biruinţi. Târziu, târziu de tot, după jertfa lui Icar, omul a cucerit şi cerul.
A iubit omul dintotdeauna muntele? A mers însetat spre înălţimile pline
de taine şi frumuseţi, sau i-a fost teamă de ele şi nu le-a dorit?
Adevărul este că la început omul n-a iubit muntele. Pentru el munţii,
stâncoşi şi cu zăpezi, învăluiţi adesea în ceaţă şi furtuni, erau lăcaşul zeilor, al
duhurilor rele, al spiritelor străbunilor.

2. Indigenii din America de Sud străbăteau munţii cu spaimă, fie cu gura
închisă, fie rostind în şoaptă formule magice. Totemurile din nordul Europei
sau cele asiatice mărturisesc şi ele aceeaşi admiraţie plină de spaimă faţă de
zeii munţilor. Chinezii considerau că piscurile munţilor sunt stăpânite de
spirite, iar cinci dintre munţii lor îi socoteau sacri. Obiecte de adorare a
muntelui s-au găsit şi la indieni, în Peru.
Mitologia scandinavă aminteşte de zeii mari şi mici ai muntelui.
Legendele povestesc despre bogăţia nemăsurată a munţilor, dar şi de
duhurile rele, de piticii cu o forţă neobişnuită care o păzesc. În castelul
gheţurilor eterne stă pe tron o zeiţă necruţătoare, cu fruntea încoronată de
diamante, care cheamă la ea, râzând cu cruzime, pe eroii care cutează să o
înfrunte. Ei urcă îndrăzneţi până la dânsa, dar odată ajunşi sus, rămân
înlănţuiţi de patul morţii, celebrând nunta lor veşnică cu mireasa de cristal.
În antichitate munţii erau inaccesibili, fiind stăpâniţi de zei. Olimpul, la
greci, era lăcaşul zeilor trufaşi şi certăreţi, Etna, locuinţa titanilor, iar
Caucazul, muntele lui Prometeu înlănţuit.
Denumirile munţilor nu sunt totdeauna îmbietoare Muntele blestemat,
Muntele groazei, Dintele rechinului, Muntele de sânge iar traversarea lor
curajoasă, dar nebunească, de către unii mari cuceritori, ca Hanibal, Cezar,
Napoleon, a fost plătită greu.
Romanticii sunt cei dintâi mari îndrăgostiţi ai muntelui. Cu excepţia
câtorva vizionari aproape anonimi, nimeni nu s-a gândit înaintea lor la
cunoaşterea şi cucerirea munţilor. Ei au fost ignoraţi sau tabu până când
romanticii, la îndemnul entuziast şi generos al lui Rousseau: „să ne întoarcem
la natură”, au pornit spre ei, i-au cunoscut şi îndrăgit, deschizând astfel
oamenilor, tuturor oamenilor, un drum nou, o lume nouă plină de neprevăzut,
poezie şi eroism.
Drumeţia de munte, alpinismul nu au apărut însă cu adevărat decât spre
sfârşitul secolului al XVIII-lea, întâiul mare poet al lumii care are curiozitatea
să urce pe munte, pe Ventoux, este Francesco Petrarca. Dar alpinismul nu se
va naşte decât în 8 august 1786, când vânătorul de capre şi temerara călăuză
alpină Jacques Balmat, împreună cu un medic de ţară, pasionat turist, Michel
Paccard, vor urca în emoţia tuturor până la cel mai înalt pisc din Alpi, pe Mont
Blanc.
Din Alpi, îndrăzneala şi voluptatea cuceririi celor mai înalte şi neatinse
culmi s-au răspândit în toată lumea, iar termenul de alpinism a început să fie
folosit deopotrivă pentru orice încercare, fie la noi, în Bucegi, fie în Caucaz, în
Anzi sau Himalaya. Chemarea spre munte a devenit tot mai stăruitoare, mai
plină de neastâmpăr şi farmec.
Muntele, ca şi marea, a cerut la început nespus de multe jertfe. Aproape
n-a fost vârf cucerit care să nu fi fost plătit cu vieţi tinere şi temerare. Dar
încet, încet, omul a domolit muntele şi l-a învins. L-a săpat în „măruntaie” şi a
creat în zece ani de eforturi tunelul Simplon, de 20 km, dintre Elveţia şi Italia.
I-a înălţat pe creştet, la peste 4 000 m, observatoare astronomice şi staţiuni
pentru studiul razelor solare. A pus pinteni muntelui şi l-a călărit cu teleferice,

3. planând suspendate în goluri ameţitoare. Iar alpiniştii i-au îmblânzit ultimele
răbufniri de nesupunere.
Este adevărat că pentru cucerirea celor patrusprezece uriaşi ai lumii, de
peste 8 000 m, mai toţi în Himalaya, omului i-a trebuit mai mult de o jumătate
de secol. Everestul, cel mai înalt munte de pe glob (8 848 m), a fost asaltat timp
de peste treizeci de ani de unsprezece expediţii, până în anul 1953, când un
înalt şi paşnic apicultor neozeelandez, Edmund Hillary şi un dârz indigen
nepalez, Tensing Norke, l-au învins, spulberând astfel legenda munţilor
necuceriţi. Astăzi n-a mai rămas din lanţul neînvinşilor de ieri, al munţilor de
peste 8 000 m, nici un pisc necucerit.
La început toate cuceririle omului au fost neînţelese şi nepreţuite.
Alfabetul şi tiparul plictiseau pe regi, înotul şi jocurile cu mingea erau interzise
mulţimilor de către biserică, călătoriile în jurul lumii erau socotite cele mai
nebuneşti dintre nebunii, iar ştiinţa care contrazicea religia erezie şi şarlatanie.
Cândva, în secolul al XVI-lea, un elveţian scria prima carte despre munţi.
Astăzi în lume există peste o sută de mii de cărţi despre marea pasiune a
cunoaşterii şi cuceririi munţilor. Au scris minunat despre munţi Goethe, Heine,
Daudet. Şi eroic, aşa cum l-au înfruntat Guido Rey, Abalakov, Frison-Roche,
Hillary.
Muzica, la noi şi pretutindeni, a dedicat muntelui de la Vârful cu Dor şi
munţii Apuseni la Annapuma poeme şi simfonii. „Simfonia pe un cântec de
munte”, „Manfred”, „Simfonia Alpilor”.
Patruzeci şi opt de ani, un artist îndrăgostit de natură a sculptat în
munţii Chinei „Poarta dragonului”. În Bucegi, pe Caraiman, Eugen Barbu îl
vede sculptat pe Eminescu, cu pletele fluturând în vântul verii sau în furtunile
cu zăpezi.
Cine a fost în munţi în nopţi de cleştar, iarna, în zile nesfârşit de lungi şi
darnice vara, în clocot de viaţă nouă primăvara şi în agonii de culoare toamna,
acela nu poate să nu se fi îndrăgostit de munte!
Dragostea pentru munte este, pentru cine i s-a dat întreg, una din cele
mai pure şi depline, în care nu vei fi niciodată dezamăgit sau înşelat. Ea
seamănă cu celelalte mari pasiuni care nu ostenesc şi nu mor niciodată:
lectura, studiul, arta sau mişcarea.
Muntele cheamă la sine toate vârstele, dăruindu-se fiecăreia pe măsura
inimii ei. Tinerii găsesc în munte excursiile de vară şi sporturile de iarnă; ei
iubesc atmosfera prietenească a cabanelor şi drumurile spre înălţimi, îşi
potolesc setea de mişcare. Schiorii şi alpiniştii sunt pentru totdeauna legaţi de
munte, aşa cum sunt legaţi marinarii de mare şi aviatorii de cer.
Vârstnicii merg în munţi ca să iasă din monotonia şi agitaţia oraşelor, să
trăiască ambianţa calmă şi senină a urcuşurilor în dimineţi însorite.
Artiştii caută şi găsesc în munte seninătatea şi liniştea creaţiei; scriitorii
puritatea şi tăcerea înălţimilor; muzicienii acorduri noi şi tainice, lumea sonoră
a pădurii, a gheţurilor, a furtunii; pictorii culori şi teme, peisaje şi oameni, pe
care din zori până în noapte muntele le dăruie generos.
Cine pleacă la munte se pregăteşte pentru un şir necontenit de bucurii şi
surprize, pentru că muntele este o invitaţie la neprevăzut şi frumuseţe. Ea

4. începe cu nerăbdarea şi frenezia plecării, se continuă cu bucuriile drumului, cu
voluptatea neasemuită a victoriei şi se sfârşeşte cu amintirile excursiei şi cu
nostalgia reîntoarcerii sau chemarea altor dragi, deşi încă necunoscute,
tărâmuri.
Dar nu numai atât. Muntele este o lume întreaga, un univers. Spre el,
pentru cunoaşterea şi cucerirea lui, se îndreaptă entuziaşti şi adeseori eroic,
geografii, geologii, speologii, naturaliştii.
Flora şi fauna muntelui, cu simbolicele flori-de-colţ şi cu sprinţarele
veveriţe şi capre negre, iată o nouă împărăţie în care se pătrunde tăcut şi atent.
Câinii St. Bernard, imenşi şi buni, sunt şi ei un simbol al purităţii muntelui.
Până şi profesiunile plutaş, călăuză, meteorolog, cabanier devin altceva
acolo sus, în vecinătatea cerului, a brazilor, a apelor: curaj, generozitate,
eroism. Iar cabanele, adevărate oaze în albul sau verdele muntelui, aduc o
atmosferă specifică, unică, de sinceritate, de cântec şi voie bună, de calm şi
poezie. Fiecare cabană îşi are viaţa şi destinul ei. Ele se nasc sau mor după legi
neprevăzute, ca şi oamenii. Un drum mereu căutat le naşte, o avalanşă sau
uitarea le îngroapă. Ele visează la soare ca turiştii, căutând în zări fericiri
viitoare.
Iubiţi, desigur, marea. De pe ţărmul ei priviţi, contemplaţi, visaţi. Pe
aripile pescăruşilor gândurile, dorurile noastre zboară înalt şi departe. Marea a
fost, pe drept cuvânt, denumită leagănul civilizaţiei: Egipt, Fenicia, Veneţia,
Anglia. Muntele a fost şi vă rămâne tăria de caracter şi voinţă a unei ţări:
Elveţia, Peru, Tibet.
Marea invită şi la îndrăzneală, dar foarte mult la reverie şi vis. Muntele,
dimpotrivă, la cugetare şi faptă. (A spus-o un estetician roman, Tudor Vianu şi
o confirmă veacurile şi istoria culturii.)
Astăzi, muntele şi marea, dincolo de semnificaţiile lor istorice şi estetice,
rămân două mari şi veşnice ispite ale omului modern. Marea este minunată,
neîntrecută, dar e numai poezia şi vacanţa unui singur anotimp. Muntele, în
schimb, este poezia şi vacanţa tuturor anotimpurilor: primăvara întoarcerea la
viaţă, vara împărăţia lui Verde împărat, toamna aur şi argint, iarna simfonie în
alb.
Marea înseamnă ţărm şi apă, nisip şi valuri, trupul gol şi bucuria
regăsirii lui în adâncuri, deci totala contopire cu lumea din care am pornit
cândva, cu milioane de ani în urmă. Muntele e vasta şi necontenit noua lume
de privelişti, natura în soare, ceaţă şi furtună, omul în luptă cu înălţimile şi cu
el însuşi.
Marea a dat mai mulţi cuceritori, hoinari şi artişti: Columb şi Magellan,
Loti şi Gerbault, Debussy şi Rimski Korsakov, Thumer şi Gauguin. În schimb,
muntele rămâne măreţ prin chemarea, prin mirajul, prin ispita sa de
necunoscut, frumuseţe şi glorie.
Purtăm în noi cele două chemări chemarea muntelui şi a mării. De la
simfonia verdelui şi înaltului, la simfonia întinsului şi albastrului, de la efortul
urcuşului şi al luptei pentru vârf, la reveria plajei însorite şi a valurilor
nesfârşite.

5. Prin varietate, prin bogăţia lui de locuri şi întâmplări, muntele poate fi
socotit o înaltă şcoală a curajului, a caracterului, a personalităţii, într-adevăr,
nu există o şcoală mai bărbătească, mai dârză, dar şi mai plăcută în acelaşi
timp, ca muntele.
Când copilul vostru va împlini şaisprezece ani, îndemna un scriitor
francez, duceţi-l la munte. Muntele îl va face să înţeleagă ceea ce jos, în oraş,
nu va înţelege niciodată, să se cunoască pe sine. Dar dragostea pentru munte
şi înţelegerea lui poate începe cu mult înainte, din anii copilăriei. Ca şi cu
lectura sau muzica, cu cât te legi mai timpuriu de munte, cu atât mai bine. În
timp vine cunoaşterea, preţuirea, pasiunea.
Oameni, iubiţi muntele!
De pe înălţimi, frumuseţile naturii şi înţelesurile vieţii sunt altele. Mergeţi
spre munte ca spre o bucurie necunoscută, dar dorită. Nu e nevoie să asaltaţi
fisurile albastre şi piscurile inaccesibile. E de-ajuns să priviţi saltul curajos al
caprelor negre şi zborul înalt al vulturilor. Mâine, sufletul vostru le va semăna.
Atunci muntele va fi pătruns în voi, ca seva în copaci primăvara. Şi veţi putea,
peste ani, spune fericiţi: noi am iubit muntele!
Marii cuceritori şi muntele.
Adevăraţii cuceritori ai munţilor au fost, desigur, alpiniştii. Dar cu mult
înaintea lor, din motive războinice, au străbătut munţii cuceritorii de popoare şi
tărâmuri îndepărtate. Pe ei nu i-a chemat nici neastâmpărul şi nici dorinţa de a
vedea cum arată, din înălţimi, cerul şi pământul. I-a mânat dorinţa de a
stăpâni. Şi dacă în drumul lor au fost munţi, ei trebuiau trecuţi, oricâte
greutăţi şi jertfe ar fi cerut aceasta: dincolo de munţi îi aştepta prada şi gloria.
Deşi n-au fost îndrăgostiţi, însetaţi de munte şi frumuseţi, istoria îi
aminteşte. Iar noi trebuie să înţelegem istoria aşa cum se cuvine.
Dintre marii comandanţi militari, primul care s-a urcat pe munte pare să
fie Alexandru cel Mare.
În anul 334 î.e.n., el traversează munţii Taurus din Asia Mică şi podişul
Iranului, pentru a porni lupta împotriva regelui Por şi a cuceri India. Armata lui
număra 30 000 de pedestraşi şi 4 500 de călăreţi. Se spune că, înainte de a
trece munţii, Alexandru luă o hotărâre care uimi şi înfricoşă totodată: ordonă
ca aproape toate carele, îngreuiate de arme şi prăzi de război, să fie arse. Pe
unul din comandanţi, prieten al său, Menandrus, care nu s-a supus şi nu a
rămas în fruntea gărzii pe care o conducea, l-a ucis el însuşi.
În „Vieţile paralele” Plutarh istoriseşte pe larg lupta lui Alexandru cu Por,
dar despre trecerea munţilor, care a precedat lupta, nu scrie nimic. A fost
desigur una din grelele încercări ale armatei sale, dar ca totdeauna, avându-l
pe el în frunte, totul s-a sfârşit cu bine.
Uluitoare rămâne însă, în perioada rivalităţii romano-cartagineze,
campania din Italia a lui Hanibal.
A fost o temerară trecere a Alpilor.
Suntem în anul 218 î.e.n., când Hanibal, cutezătorul general cartaginez,
porneşte de pe crestele estice ale Spaniei spre Galia, cu intenţia de a invada
nordul Italiei şi a coborî spre Roma.

6. Armata sa, compusă din 80 000 de pedestraşi, 12 000 de călăreţi şi 37
elefanţi de luptă, străbate Pirineii şi, neobişnuită cu frigul şi înălţimile, înfruntă
33 de zile culmile de gheaţă, potecile primejdioase şi furtunile de zăpadă ale
Alpilor.
Este poate una din cele mai îndrăzneţe şi victorioase încercări din epoca
aceea. Dar nebunia aceasta îl costă pe Hanibal viaţa a 60 000 de pedestraşi, a
6 000 de călăreţi şi aproape a tuturor elefanţilor.
După o refacere în Galia cisalpină şi după un marş la fel de nebunesc, de
trei zile şi trei nopţi, prin mlaştinile unui râu, dincolo de Pad încep marile
ciocniri dintre romani şi cartaginezi. Hanibal conduce armata de pe singurul
elefant care-l mai rămăsese în viaţă. Astfel se încheie măreaţa trecere a Alpilor
de către Hanibal, omul care a înspăimântat Roma şi care a făcut să rămână în
istorie cuvintele de alarmă: „Hanibal ante portaş”.
Neînfricat, dârz, rezistent a trebuit să fie şi Cezar.
În campania să din Galia (sec. I î.e.n.), când nu o dată a trecut munţii
Alpi, pe atunci înfricoşători şi necunoscuţi. Multe întâmplări pitoreşti sunt
amintite chiar de Cezar în lucrarea sa „Despre războiul cu galii”. Cunoscuta
frază „Aş vrea să fiu mai bine cel dintâi aici, decât al doilea la Roma” a fost
spusă pe când trecea Alpii, într-un sat sărăcăcios din Galia. Anii aceia de luptă
în Galia, aproape zece, cucerirea a opt sute de cetăţi şi trei sute de neamuri,
luptele cu Vercingetorix au fost nu numai ani de glorie, dar şi de grea încercare
şi au făcut din Cezar un mare comandant şi un nume de neuitat.
În aprilie 1796, ne povesteşte Târle, Napoleon porneşte cu armata sa
peste Alpi, spre Italia. În această campanie, Bonaparte a dat dovadă de o mare
îndrăzneală şi de un total dispreţ faţă de riscurile personale, deşi părerea lui
era că un comandant nu trebuie să se expună pericolelor, moartea lui
nefolosind la nimic, ba, dimpotrivă, putând provoca confuzie, panică,
destrămarea armatei.
Dar această traversare a Alpilor era cu totul neobişnuită şi de aceea
Napoleon a uitat de precauţii şi a considerat că e nevoie de exemplul său
personal. Trecerea, timp de cinci zile, pe vestita „Cornişă”, de-a lungul Alpilor
Maritimi, sub focul navelor engleze, rămâne o încercare de mare temeritate şi
una din izbânzile de campanie ale lui Napoleon.
Lucrarea pictorului francez Paul Delaroche ni-l arată pe Napoleon călare
prin zăpada munţilor, cu mantia bătută de vânt. Armata sa rabdă cu stoicism
frigul, „îndură privaţiuni oribile”, cum scrie Stendhal în însemnările sale, dar
până la urmă se învinge pe sine şi reuşeşte această trecere plină de cutezanţă
şi disperare, reamintind pe Cezar şi Hanibal.
O altă trecere a munţilor de către armatele franceze conduse de Napoleon
a avut loc în luna mai a anului 1 800. Cu mari dificultăţi a fost învinsă atunci
trecătoarea Grand Saint-Bernard, situată la 2 472 m. Stendhal povesteşte în
„Viaţa lui Henri Brulard” această traversare cutezătoare, iar pictorii Meyner şi
Lebel îi surprind momentele emoţionante.
Suvorov învingătorul „Punţii Diavolului”. A mai rămas un an până la
sfârşitul secolului (1799). Ruşii se războiesc cu francezii în trecătoarea St.

7. Gothard, pe care vor s-o străbată cu orice preţ, ca să ajungă în valea Ronului şi
să facă joncţiunea cu armata generalului Rimski Korsakov.
Suvorov e neobosit. Cu pelerina sa albastră, fără buclele perucii pe
atunci obligatorii, călăreşte zi şi noapte, conducând trupele mai departe, mereu
mai departe. Călăuzele elveţiene spun: „Rusul este un soldat viteaz, dar munţii
noştri sunt înalţi cât cerul şi trecătorile iarna nu le pot trece nici vulturii”.
În ciuda frigului, a zăpezii şi a echipamentului puţin călduros, Suvorov
îşi păstrează voia bună. „Ehei, Eroşka spune el într-o zi soldatului care-l toarnă
să se spele gândeam noi vreodată acasă, la noi, că o să ne spălăm cu apă din
Alpi?”
Armata rusă are 17 000 de soldaţi; a lui Massena 100 000. Dar Suvorov
spune că fiecare rus face cât zece francezi şi deci. e superior.
Asaltul trecătorii St. Gothard a fost sângeros şi dârz. Luptele s-au dat pe
Monte Proza şi francezii, învinşi, au azvârlit tunurile în prăpăstii şi s-au retras.
Noaptea victoriei este petrecută de Suvorov la 2 100 m înălţime, pe un
frig de decembrie, deşi e doar Septembrie şi pe o ninsoare care nu mai
conteneşte, în aceleaşi uniforme necălduroase şi fără provizii. Se doarme pe
zăpadă, sub cerul liber, cu gândul acasă.
Dar lupta nu se încheiase. În retragere, la 15 km de trecătoare, francezii
ocupă „Puntea Diavolului”, cu înălţimi ameţitoare şi prăpăstii. Un loc de unde,
cu două batalioane şi un tun, poţi nimici o armată întreagă. Dar căţărându-se
pe stânci, soldaţii lui Suvorov, adevăraţi şoimi de munte, lunecă pe horn chiar
în spatele francezilor. În ecoul multiplicat al împuşcăturilor, această coborâre
pe zăpada îngheţată, în care un pas greşit înseamnă moartea, va rămâne
nemuritoare în istorie şi pe pânza pictorului rus Surikov.
Acestea sunt câteva din cuceririle munţilor de către marii oameni ai
istoriei. Dar munţii, neobişnuiţi cu praful de puşcă şi sânge omenesc, îi
aşteptau pe poeţi, pe oamenii de ştiinţă, pe alpinişti. Şi aşteptarea lor s-a
împlinit într-o zi.
Oamenii de ştiinţă şi muntele.
Dintre înţelepţii antichităţii, prea mulţi cunoscători ai munţilor nu putem
cita. Muntele inspiră teamă, îngrijorare, blestem. Omul nu îndrăznea să
înfrunte voinţa crudă, nemiloasă a zeilor care sălăşluiau În preajma norilor şi a
cerului. În imaginaţia popoarelor vechi, pământul, munţii erau striviţi de
picioarele zeilor sau ale elefanţilor, iar dacă Atlas purta atât de greu globul
pământesc, aceasta era şi din cauza munţilor. În realitate însă nimeni nu ştia
unde erau munţii, nimeni nu-l văzuse de aproape.
Unul din primii cunoscători ai munţilor nu a fost un om de ştiinţă, dar a
avut pasiunea unui cercetător. Prin anul 138 î.e.n., în vasta şi îndepărtata
Chină trăia un ofiţer din garda imperială, Cian Ţian.
Curajos, puternic şi rezistent, iscusit trăgător cu arcul, Cian Ţian, însoţit
de o sută de oameni, porneşte la ordinele cârmuitorilor statului să caute
neamul ieucizilor, ramură a poporului chinez, înfrântă şi alungată în Asia
Centrală de huni.

8. Cian pleacă din capitala Chinei şi se îndreaptă spre apus. Străbate
munţii Nanşan, trece Zidul chinezesc, dar este prins de huni, care, fără să-l
pedepsească, îl reţin timp de zece ani şi-l dau de soţie pe fiica unui nobil hun.
Dar setea de libertate şi dorul de ţară îl chinuie. În anul 128 Cian cu
soţia şi fiul său, ajutat de credinciosul său tovarăş Tăni, fuge în patrie. Străbate
din nou stepe şi munţi. De astă dată, povârnişurile sudice ale Tianşanului de
răsărit, prin trecătorile înalte ale Tianşanului central până în valea Fergana, în
ţara Davan.
Cârmuitorul acestei ţări îl roagă pe Cian să plece din nou la ieucizi, spre
Amu-Daria şi să stabilească cu ei relaţii comerciale. Cian porneşte la drum,
ajunge în regatul Dasia al ieucizilor, dar aceştia nu doreau relaţii comerciale cu
China.
Aşa că Cian pleacă înapoi, spre casă (127 î.e.n.). Ocoleşte pe la nord
Pamirul, pe care îl numeşte Ţunlin (munţii Cepei), străbate valea Altai şi
ajunge, credea el, la lacul Lobnor, situat la 780 m înălţime. Dar se înşela. Aşa
cum se înşelau şi cei ce credeau în povestea fluviului Hwangho (fluviul Galben),
care ar izvorî, spuneau legendele, din fantasticul munte Kunlun, înalt de 2500
m, adică 1 500 kilometri!
Prins din nou de huni şi reţinut de astă dată numai un an, Cian Ţian
fuge din nou cu ai săi şi cu nelipsitul Tăni şi după treisprezece ani de
peregrinări pline de aventuri se înapoiază pentru totdeauna în patrie. După
calculele sale, Cian a străbătut în aceşti ani aproape 25 000 m, adică 15000
kilometri.
De la Cian Ţian au rămas cele dintâi mărturii geografice despre munţii şi
apele Asiei Centrale, despre Tianşan, Pamir şi apele ce izvorăsc din ei: Sâr-
Daria şi Amu-Daria. Pentru anii 138-126 î.e.n. aceasta a însemnat desigur
foarte mult. De aceea în primele pagini ale „Istoriei descoperirilor geografice”
figurează descoperirea Asiei Centrale de către chinezi şi călătoriile curajoase ale
lui Cian Ţian.
Alpii au fost al doilea semn de întrebare a! Lumii antice. În secolul V
î.e.n. Herodot îi ignora încă, dar istoricul şi geograful Polibiu (130 î.e.n.) ne
vorbeşte despre munţii Greciei şi despre Alpi.
El cunoaşte graniţele munţilor Alpi, cei mai mari din Europa, le
întrezăreşte înălţimile. Aminteşte lacurile Elveţiei, apele Ronului şi cele patru
drumuri ale Alpilor, dintre care unul era cunoscut lumii din expediţia lui
Hanibal asupra Romei.
Istoria aminteşte de cei doi Pliniu: cel tânăr şi cel bătrân. Acela al cărui
nume se va lega de munţi va fi Pliniu cel Bătrân (23-79 e.n.), autorul scrierii
enciclopedice „Istoria naturală”, alcătuită din 37 de cărţi, dintre care aproape
jumătate cuprind cunoştinţe de botanică, zoologie şi mineralogie.
Curiozitatea lui ştiinţifică îl va urca pe Vezuviu (1 277 m) şi-l va face să
scrie pagini interesante. Un curios destin: Pliniu cel Bătrân va muri în anul 79,
în timpul erupţiei aceluiaşi munte, nepotolitul Vezuviu, încercând să salveze
vieţile celor ameninţaţi de furia lui.
Vor trece secole şi munţii vor continua să rămână o taină şi un mister
nedezlegat, întâia carte tipărită, cu adevărat ştiinţifică, despre munţi, este

9. lucrarea în limba latină a elveţianului Aegidius Tschudi „De prima ac vera
Alpina Rhaetia” (1538). Celelalte două, care îi urmează şi care sunt redactate
tot în latină, fiind scrise de Konrad Gessner (1541) şi Josias Simmler (1574), nu
sunt cărţi de ştiinţă, ci mai mult însemnări poetice şi filosofice asupra munţilor
Alpi.
Şi aceasta numai pentru că Alpii nu erau cunoscuţi cu adevărat, iar
piscurile lor cele mai înalte nu fuseseră cucerite. Aceasta s-a întâmplat, aşa
cum se ştie, abia peste două secole, în anul 1786.
La începuturile alpinismului, Alpi, Mont Blanc-ul au constituit o
permanentă ispită. O călăuză alpină, Jacques Balmat, împreună cu un medic
de ţară, Paccard, l-au urcat pentru întâia oară la 8 august 1786.
Dar peste un an, în 1787, omul de ştiinţă genevez Horace Benedict de
Saussure îşi împlineşte visul de un sfert de veac, urcând şi el Mont Blanc-ul.
Cartea sa „Voyages dans les Alpes” (1796) vădeşte omul de ştiinţă, de caracter
şi de acţiune, care a fost de Saussure.
Patruzeci de ani s-a pregătit şi a aşteptat el, tenace şi încrezător, ziua
când va urca pe Mont Blanc, încă din tinereţe, deşi iubea ştiinţa şi promitea să
devină un savant (la 22 de ani preda ca profesor matematicile şi era totodată
un foarte priceput fizician, botanist, geolog), îndrăgeşte natura, excursiile,
dificultăţile, asemenea tatălui său care fusese un pasionat al muntelui.
În 1760 de Saussure urcă la Brevent, de unde vede pentru întâia oară
bine Mont Blanc-ul. El instituie un premiu pentru cel care-l va cuceri. Şi timp
de douăzeci şi şapte de ani, statornic, an de an, de Saussure va urca în Alpi,
chemat mereu ca de o Fata morgana, de măreţul şi neînvinsul Mont Blanc.
Este poate un caz din cele mai rare, când după un sfert de veac un om îşi
împlineşte fericit visul, împlinire cum doar exploratorii polari sau marii
corăbieri ai secolului al XVI-lea au mai avut cândva.
Însemnările sale de călătorie în Alpi nu le-a publicat imediat. Omul de
ştiinţă care aşteptase aproape trei decenii ca să urce pe piscul mult visat (3
august 1787) nu voia să se grăbească cu cartea pe care desigur o considera,
aşa cum a şi rămas în istorie, cartea vieţii sale.
Deosebit de valoroase sunt consideraţiile sale asupra gheţarilor, asupra
vârstei, naturii şi mişcării lor, dar şi paginile de poezie alpină despre
frumuseţea peisajelor şi măreţia muntelui. De aceea H. B. de Saussure n-a
rămas în istoria alpinismului numai ca întâiul om de ştiinţă care a urcat şi a
studiat muntele, ci şi ca un precursor al literaturii alpine.
Jules Michelet (1798-1874), renumit om de ştiinţă, istoric, n-a fost un
mare cuceritor al piscurilor. Şi chiar dacă ar fi fost, cum a trăit în epoca
pionierilor munţilor, astăzi numele lui ar fi fost poate uitat. Ca şi neuitatul de
Saussure, întâiul om de ştiinţă care a urcat, la aproape cinci mii de metri,
numele lui Michelet a rămas legat de munte prin cartea sa, citată mereu şi
pretutindeni, „La montagne” (1868).
Cu „Muntele” Michelet continuă seria cărţilor sale pasionante, începute
în 1856: Pasărea, Insecta, Marea. Paginile în care descrie Saint-Gervais, livezile
din Javernaz şi regiunea Auvergne sunt de un farmec şi de o tinereţe care
înfruntă anii.

10. Mai ales poezia pădurilor este tulburătoare: stejari de o forţă neobişnuită,
cu coroane despotice, tei cu frunzişuri moi şi umbroase, brazi auguşti cu lungi
bărbi de licheni înfruntând semeţ cerul şi furtuna. O pace a lemnului, a
pădurii, frântă doar de tumultul torentelor şi al cascadelor. Mai sus, pinii care
se leagănă muzical în soare şi vânt, iar şi mai sus, împărăţia florilor rare de
munte. Apoi, dincolo de viaţa care moare a vegetaţiei, gheţarii. De aici începe
drumul fără ezitări şi temeri al voinţei omului. Şi odată ajuns pe pisc, iată-le
stăpânul a tot ce rămâne la picioarele tale: păduri, ape, aşezări omeneşti.
Michelet e fermecat de minunile munţilor. De seva care se aude urcând
în copaci, de frumuseţile sălbatice ale crestelor, de măreţia unică a Mont Blanc-
ului, pe fruntea căruia citeşte „destinul, viitorul, zilele fericite ale Europei”.
Nimeni ca el scrie în prefaţa cărţii Andre Theuriet n-a descris mai
pasionant „viaţa stranie a gheţarilor, măreţia pădurilor, graţia poienilor,
peisajele pastorale ale Engadinei”. Nimeni n-a exprimat mai adânc ca el filosofia
muntelui şi lecţiile pe care ni le dă.
J. Michelet povesteşte cu farmec, ca un scriitor şi nu ca un om de ştiinţă,
primele ascensiuni pe Mont Blanc, despre Elveţia şi lacurile ei în care albastrul
apelor se contopeşte cu albastrul cerului despre urcuşul plin de melancolie al
turmelor italiene sau despre zborul păsărilor, pe arşiţă ori pe furtună, deasupra
munţilor înalţi şi prăpăstioşi.
Trecem prin marile trecători ale Alpilor: Saint Bernard, străveche şi
tragică, Simplon, plină de refugii, dar şi de pericolul avalanşelor. Evocăm
spiritele străbunilor, vechile altare ale celţilor şi galilor, cei tare temători de
duhurile munţilor.
Nu lipsesc anotimpurile (tulburătorul capitol „Moartea muntelui”) sau
reflecţiile filosofice asupra singurătăţii şi liniştei alpine. Nici lupta permanentă
a omului de la munte cu greutăţile care-l călesc. Ascultaţi acest proverb
engadin: „Nouă luni iarnă, trei luni infern” şi amintiţi-vă de Wilhelm Tell şi de
lupta lui pentru libertate.
Pentru Michelet adevărata înţelegere a muntelui n-o poţi avea decât după
adolescenţă, la maturitate, când dragostea pentru natură devine sens de viaţă
şi înţelepciune. El suie şi pe Mont Cenis. Cucerit de „frumuseţea fantastică a
Pirineilor, de atmosfera lor magică, de inexplicabila lor feerie”, Michelet,
romantic, uită că e istoric. E stăpânit în înserări de simfonia roşului şi auriului,
a licăririlor sub lună, virginal albe şi opale. Şi ascensiunea continuă în noapte,
misterioasă, plină de farmec şi emoţii.
Dar neegalate, de neuitat rămân piscurile măreţe şi sălbatice ale Mont
Blanc-ului şi lacurile lui verzi, în care cerul se oglindeşte când senin şi împăcat,
când frământat şi furtunos. Pretutindeni, la nesfârşit, Alpii. Alpii strălucitori şi
eterni, stăpâni ai înălţimilor şi pasiunilor noastre. Cântare a cântărilor marilor
piscuri!
Alexander Humboldt (1769-1859), geograful şi naturalistul lumii, a
străbătut aproape toate continentele şi le-a urcat munţii.
Alpii i-a suit de nenumărate ori, a cercetat timp de un an munţii
vulcanici Cotopaxi (5 897 m) şi Chimborazo (6 310 m) în Anzi; pe atunci, pe la
1800, Chimborazo era considerat cel mai înalt munte din lume. A străbătut la

11. şaizeci de ani Uralii pentru a cunoaşte Asia. După douăzeci de ani de călătorii
şi însemnări, publică celebra sa carte, cu titlul atât de actual astăzi, „Kosmos”.
Din cărţile care vorbesc despre el şi despre bunul şi nedespărţitul său
prieten, francezul Aime Bonpland, pe care îl cunoaşte la Paris şi de care va fi
legat întreaga viaţă, ne-am făurit imaginea unei corzi alpine. Humboldt, însetat
mereu de noutate, zvelt, rezistent cap de coardă; Renard, studios, fin,
înţelegător, urmându-l pretutindeni ca secund.
Cinci ani au parcurs ei împreună mările, oceanele, continentele (1799-
1804). După un popas pe insulele Canare şi un studiu al vulcanului Tenerife, a
cărui ascensiune o face, cercetează vegetaţia tropicală luxuriantă şi plină de
primejdii a Americii de Sud. Ajung până la locul de întâlnire dintre apele
Orenocului şi Amazonului, cunoaşte triburile antropofage şi asistă la pregătirea
otrăvurilor în care se înmoaie vârfurile săgeţilor.
După ce văd Cuba, „mărgăritarul Antiletor”, pleacă mai departe în
Ecuador şi Peru, până la Lima, capitala statului, situată la 4 816 m înălţime.
Drumul continuă în ani şi necunoscut: Mexic, America Centrală, Statele Unite
şi apoi, după cinci ani de pribegie, reîntoarcerea în Europa. Atât de bogat, de
vast, de divers era materialul adus din această călătorie, că au fost necesari
douăzeci de ani pentru studierea şi publicarea lui în treizeci de volume.
Se cunoaşte în lumea ştiinţei munca lor comună, de albine niciodată
obosite, culegând din această călătorie peste 6 000 specii de plante, dintre care
3 000 necunoscute, pe care apoi le studiază şi le determină. Lucrările „Privelişti
din natură” şi „Călătorie în regiunile echinocţiale ale noului continent”,
publicate în 1825, fac şi ele ocolul pământului.
Studiul vulcanilor efectuat de Humboldt atât de departe de Europa, în
Anzii Americii de Sud, îl situează astăzi în rândul vulcanologilor exploratori,
cum este belgianul Haroun Tazieff, autorul uimitoarelor „întâlniri cu diavolul”.
Ca să porneşti la şaizeci de ani spre Asia, peste Urali, până la graniţa
Chinei şi aceasta la începutul secolului al XIX-lea (1829), înseamnă că nu eşti
numai om de ştiinţă, ci şi un turist excepţional, un călător îndrăzneţ şi dârz. De
altfel, ascensiunea sa din tinereţe, făcută în 1802, la 33 de ani, pe vulcanul
Chimborazo (6310 m) până la înălţimea de 5 785 m, a fost considerată o mare
performanţă, fiind cea mai mare înălţime atinsă de om până atunci.
Alexander Humboldt îşi păstrează locul său glorios în ştiinţa lumii. Dar
noi l-am dori prezent şi în galeria celor care au urcat munţii ca să le pătrundă
tainele şi frumuseţile, ca H. de Saussure şi Michelet sau, mai târziu, Fedcenko,
Nansen şi Racoviţa.
O altă călătorie de cinci ani rămasă în istoria lumii a fost aceea a vasului
Beagle şi a omului de ştiinţă englez Charles Darwin, căruia i se datorează teoria
evoluţiei speciilor, ideea că omul descinde din maimuţă.
Darwin n-a fost numai un cercetător al naturii, ci şi sincer îndrăgostit de
ea. Pescuia, vâna, călătorea, urca munţi. Minunate rămân însemnările sale din
călătoria în jurul lumii pe vasul Beagle (1831-1836), despre excursiile făcute pe
ţărmurile unde poposea şi mai ales traversarea Anzilor, de la Santiago de Chile
la Mendoza, în martie 1835, pe care o descrie adesea pasionant, liric, în
capitolul al XV-lea al cărţii sale.

12. Urmăriţi această imagine neobişnuită a unui munte necunoscut pe care
neastâmpărul lui Darwin nu-l putea lăsa neexplorat: „Muntele Tupungato (6
800 m) ni se înfăţişă într-o privelişte minunată: era îmbrăcat de sus până jos
cu o mantie de zăpadă, pe care, chiar în mijloc, se vedea un petic albastru, un
gheţar fără îndoială, ceea ce se întâmpla rar prin munţii aceştia, începui să mă
caţăr din greu şi îndelung. Munţi conici, de granit roşu, se înălţau semeţi, de
amândouă părţile; pe văi erau câteva câmpii întinse de zăpezi veşnice”.
Omul care era să nu fie luat pe vas de comandantul Fitz Roy, fizionomist
naiv, care credea că nasul lui Darwin nu inspiră tenacitate şi încredere, se
dovedeşte în această călătorie de o rezistenţă şi de o putere de muncă
uimitoare. Pentru Darwin, ca şi pentru Humboldt, această călătorie a însemnat
sâmburele tuturor cercetărilor şi adevărurilor ştiinţifice de mai târziu. Se spune
că ideea evoluţiei, idee care va revoluţiona lumea, a avut-o în munţii Anzi, la
peste cinci mii de metri înălţime, descoperind nişte moluşte cristalizate. „E
veche şi nu mai puţin uimitoare povestea moluştelor, care altădată se târau pe
fundul mărilor, iar azi se găsesc la aproape 14 000 de picioare (5 200 m)
deasupra nivelului lor. Nimic, nici chiar vântul, cu toată nestatornicia lui, nu
este atât de mişcător ca faţa scoarţei pământului”.
În munţii Cordilieri arheologul peruvian Augusto Cardich a descoperit
recent, în 1959, resturi omeneşti, cu o vechime de 8 000 de ani, aparţinând
unei civilizaţii preceramice.
Biologia înseamnă viaţă şi muntele care a pornit din adâncul apelor şi s-a
înălţat peste ele înseamnă de două ori viaţă. Oamenii de ştiinţă au înţeles-o cei
dintâi şi au demonstrat-o.
Cunoaşterea deplină, ştiinţifică a munţilor Tianşan şi Pamir-Altai se
datorează cercetătorilor ruşi. De aceste descoperiri sunt legate pentru
totdeauna numele oamenilor de ştiinţă şi exploratorilor Piotr Petrovid
Semionov, supranumit şi Tianşanski, Nikolai Alekseevici Severfov, care a
stabilit cel dintâi unitatea geologică din sistemul muntos al Tianşanului şi
Aleksei Pavlovici Fedcenko, primul om ele ştiinţă care a descoperit gheţarii din
munţii Turkestan.
Semionov, evocat atât de frumos în partea întâia a cărţii lui Evgheni
Simonov „Oameni şi munţi”, începe asaltul „munţilor cerului” de care Marco
Polo amintise ceva în mai 1857. Din expediţie fac parte cincizeci şi opt de
oameni călări.
El traversează munţi şi lacuri, se strecoară prin trecătoarea Karakâr (3
821 m) şi este cel dintâi cercetător european care urcă povârnişurile munţilor
Khan Tengri. De la Semionov a rămas caracterizarea reliefului şi structurii
geologice a Tianşanului, precum şi a zonei gheţarilor şi a limitei zăpezilor din
întreg masivul.
Preşedinte al Societăţii ruse de geografie între anii 1873 şi 1914, deci
timp de patruzeci de ani, el iniţiază şi organizează multe din expediţiile care s-
au făcut în Asia Centrală, Siberia şi Extremul Orient.
Cercetările începute de Semionov sunt continuate cu pasiune şi pricepere
de Severtov, pentru care studiul Asiei Centrale devenise, aşa cum singur
mărturisea, scopul vieţii sale. El întregeşte studiile geografice cu cele zoologice,

13. ia parte la mai multe expediţii şi de fiecare dată întocmeşte hărţi inedite asupra
celor văzute cu preţul atâtor eforturi. Urcă munţii Kirghiz şi Karatau şi este cel
dintâi cercetător care stabileşte că ei fac parte din sistemul muntos Tianşan
(1864).
În septembrie 1867, Severtov porneşte iar spre munţi, de astă dată cu o
mare expediţie al cărei ţel era Turkestanul. Nimeni până la el nu descrie atât de
amănunţit şi plastic înaltele platouri din Tianşan. După ce trece prin mai multe
trecători şi ajunge la râul Narân, pătrunde în sud-vestul munţilor Kokşaltau şi
este primul european care atinge 41° latitudine nordică, de cealaltă parte a
Tianşanului central.
Numele lui Fedcenko ne este cunoscut şi din hărţi. Marele gheţar din
Pamir care îi poartă numele, lung de 77 km şi cu o suprafaţă de 1 350 km2,
este unul din cei mai mari gheţari ai lumii, întâiul ca lungime. Fedcenko nu a
trăit decât 29 de ani şi a murit tragic în timpul unei ascensiuni pe Mont Blanc
(septembrie 1873). Dar tinereţea lui, dornică să cunoască totul şi să aducă o
contribuţie personală la ştiinţa lumii, răsplăteşte această viaţă nedrept de
scurtă.
Fedcenko cercetează în anul 1871 versantele nordice ale munţilor Altai,
urcă prin trecătoarea Tenghizbai (3 627 m) şi ajunge pe un lanţ de munţi
necunoscuţi, pe care îi denumeşte Zalaisk, munţii de dincolo de Altai şi ale
căror piscuri le măsoară. Dar cele mai de seamă cercetări care ne-au rămas de
la Fedcenko sunt asupra gheţarilor din Turkestan şi despre comunitatea faunei
şi florei din sistemul Pamir-Altai, Asia Centrală şi munţii Himalaya.
Cercetările din Tianşan şi Pamir au fost continuate şi de oamenii de
ştiinţă sovietici. Savantul şi alpinistul sovietic August Andreevici Letavet a
organizat expediţii de amploare, cu specialişti în geodezie şi filmări din avion. În
anii 1938 şi 1943 aceste expediţii au strâns noi date geografice, între altele
descoperirea la 20 km sud de Khan Tengri a Piscului Pobeda (Victoria) de 7 439
m, cel mai înalt vârf din Tianşan şi al doilea din U. R. S. S.
Un alt mare explorator şi om de ştiinţă rus este Nikolai Mihailovid
Prjevalski. În aproape douăzeci de ani de expediţii el a parcurs în Asia Centrală
mai mult de 30 000 de km. A făcut o serie de importante descoperiri privind
relieful şi apele, clima şi flora Asiei Centrale, împreună cu colaboratorul său
Roborovski, ei au strâns aproape 16 000 exemplare de plante din 1 700 specii,
dintre care două sute de specii şi şapte genuri total necunoscute până atunci;
totodată au adunat 7600 vertebrate, între care şi câteva zeci de specii noi.
În cele patru călătorii celebre ale lui Prjevalski, el atinge în prima
călătorie peste podişul Gobi Mongolia şi Pekinul, descoperind lanţuri noi de
munţi, cu înălţimi de peste cinci mii de metri: Kukunor şi Kukuşili. Era întâiul
european care se avânta pe înălţimile necunoscute ale Tibetului de nord, spre
izvoarele fluviilor Hwangho şi Yangtze. Pentru prima oară apar acum pe harta
Asiei douăzeci de lanţuri noi de munţi şi şapte mari lacuri. Lucrarea sa în două
volume îl face cunoscut în întreaga lume, fiind tradusă în mai multe ţări
europene.
A doua călătorie Prjevalski o întreprinde spre lacul Lobnor, cercetând cu
amănunţime lanţul muntos Altin-tag şi el necunoscut, precum şi compoziţia şi

14. întinderea lacului Lobnor. În sfârşit, ultimele două călătorii îndrăzneţe şi grele
Prjevalski le-a făcut în Tibet. Acum el traversează trecători la peste 4000 m,
trece prin vecinătatea munţilor Kunlun şi Marco Polo şi ajunge până la trei sute
de kilometri de Lhassa, unde intrarea străinilor era interzisă. În amintirea
cercetătorului şi exploratorului Prjevalski, lanţul de munţi, lung de 700 km (cu
un vârf de 7 720 m şi trecători la 5800 m), din nordul Tibetului, îi poartă
pentru totdeauna numele.
Călătorii temerare, ca şi Prjevalski, va face şi exploratorul suedez Sven
Hedin în Pamir (1893-1894) şi în Tibet. El ajunge până la Pekin şi urcă cel
dintâi, în 1894, Mustagh Aţa din Pamir, până la peste 6000 m. Se ştie că acest
munte dificil (7 546 m) va fi mai târziu asaltat fără succes de o expediţie
condusă de englezul Shipton. Acesta a ajuns doar până la 6 800 m, ceea ce
arată deosebita performanţă a exploratorului suedez Sven Hedin reuşită cu
jumătate de secol înainte, fără materiale speciale şi fără o tehnică alpină
modernă. Pentru întâia dată muntele Mustagh Aţa va fi cucerit în iulie 1956 de
o expediţie chino-sovietică.
Fridtjof Nansen, după ce fusese în tinereţe campion de schi fond al ţării
sale şi campion al lumii la patinaj viteză, dar şi student foarte bun şi studios, la
27 ani, nesocotind sfaturile prietenilor, pleacă într-o expediţie care-l va
consacra: Groenlanda (2 mai 1888).
Mai înainte, la 21 de ani, participase la expediţia de pe vasul „Viking” şi-
şi descoperise întâia pasiune ştiinţifică, biologia focii. Nebuneasca traversare a
Groenlandei, în care l-au însoţit alţi cinci îndrăzneţi (doi norvegieni şi trei
laponi) se desfăşoară în 65 de zile şi nopţi de gheaţă şi necunoscut. Expediţia
aceasta eroică parcurge 560 km, înfruntând crevase, munţi înalţi de 2 700 m,
ger de 50°.
Dar numai aşa a fost posibil ca, mai târziu, acelaşi neînfricat om de
ştiinţă, laureat al Premiului Nobel pentru pace în 1922, să pornească cu „Fram”
spre Polul Nord şi să ajungă la cea mai nordică latitudine atinsă vreodată de
om până atunci —86°15.
Tot Nansen este autorul unei cărţi mai puţin cunoscute decât „Spre pol”,
dar nu mai puţin interesantă, „Prin Caucaz spre Volga” (1929).
Un cercetător consacrat tot de o expediţie polară (vasul „Belgica”, 1897),
dar rămas în ştiinţa lumii ca întemeietor al biospeologiei, este romanul Emil
Racoviţa.
E. Racoviţa este omul care şi în studiul său şi în timpul său liber a iubit
munţii şi s-a apropiat de ei. El a ajuns până în insulele Baleare, unde a
cercetat peştera Dragonului şi a pătruns în peşterile munţilor Pirinei. Peste 1
400 de peşteri din Franţa, Algeria, Italia, Iugoslavia au fost cercetate cu grijă de
Emil Racoviţa.
Dar nu poţi dezlega tainele adâncurilor fără a înţelege structura şi
înălţimile munţilor. De aceea lumea lui E. Racoviţa este şi cea a munţilor, nu
numai a adâncurilor acestora. De altfel, Racoviţa este iniţiatorul celei dintâi
asociaţii turistice romaneşti din Transilvania, „Frăţia munteană” (1921), în care
vor mai activa, de asemenea şi alţi oameni de ştiinţă ardeleni.

15. Prezenţa comună a oamenilor de ştiinţă şi a alpiniştilor în munţii noştri
se oglindeşte în descoperirea şi studiul peşterilor. Datorită alpiniştilor care
folosesc adesea scări, corzi, pitoane, alături de bărci pneumatice, s-a putut
pătrunde în adâncurile pământului, pentru cercetări.
Explorarea peşterii de Ia Izvorul Tăuşoarelor (regiunea Cluj), cunoaşterea
celei mai lungi peşteri de la noi din ţară (Topolniţa peste 10 km) şi a „Cetăţilor
Ponorului”, descoperirea uneia din cele mai mari colonii de lilieci din ţara
noastră, în peştera Şura Mare (regiunea Hunedoara), recentele cercetări din
peştera cu mii de fluturi din munţii Cernei toate acestea n-ar fi fost posibile
dacă ştiinţa nu şi-ar fi dat prieteneşte mâna cu alpinismul.
Speologii de azi, care continuă drumul deschis de Emil Racoviţa, sunt şi
ei oameni ai îndrăznelii şi ai muntelui. Cărţile lui Norbert Casteret („Aventuri
sub pământ”) şi Michel Siffre („În afara timpului”) ne poartă în lumea
necunoscută, subterană, plină de taine a peşterilor.
Filmul şi cartea uimitoare ale lui Haroun Tazieff, om de ştiinţă belgian,
specializat în studiul vulcanilor, „întâlniri cu diavolul”, ne-au sugerat în acest
final de capitol alăturarea lui la cei ce străbat munţii şi le dezvăluie tainele.
Poate că nimeni dintre oamenii de ştiinţă nu înfruntă mai mult ca
vulcanologii atât de permanent şi curajos, în ascensiunile lor ştiinţifice, dar
totodată şi de performanţă alpină, moartea. Luptând cu gazele, cu lava topită,
cu bombele vulcanice, aceşti oameni ai unei ştiinţe noi, dar într-un domeniu
străvechi, plin de superstiţii şi magie, merită toată admiraţia noastră.
În lume există şase sute de vulcani, situaţi la înălţimi între o sută de
metri, ca vulcanul Tal de pe insula Luzon din Filipine şi 6885 m, ca vulcanul
Ojos del Salado din Anzi, fără a mai socoti şi vulcanii submarini necercetaţi
însă de curiozitatea omenească, îndrăzneala, vecină adesea cu nebunia, a celor
care cercetează vulcanii, deşi nu se ştie niciodată când erup, cere nu numai
pregătire ştiinţifică, ci şi rezistenţă alpină. Cu aparatul de filmat, cu masca
împotriva gazelor, cu coarda de nailon pe umăr, vulcanologii păşesc în
„împărăţia lui Vulcan şi a Infernului” pentru a smulge naturii tainele ei şi a
dărui omenirii adevărurile de care are atâta nevoie.
Femeia şi muntele.
E greu de ştiut care femeie a urcat mai întâi pe muntele cel mai înalt, dar
considerând că alpinismul începe cu cucerirea Mont Blanc-ului (1787),
ascensiunea Henriettei d’Angeville pe Mont Blanc în 1838, cu fratele ei, poate fi
considerată întâia mare victorie a unei femei asupra munţilor.
Drept mulţumire pentru că o condusese şi o ajutase în ascensiune, ea îi
dăruieşte fratelui său Adolphe d’Angeville drept amintire un foarte frumos
album cu desene şi stampe înfăţişând Alpii. Despre această ascensiune
romantică a scris o carte interesantă Emile Gaillard.
Charles Durier susţine însă că prima femeie care a urcat Mont Blanc-ul
ar fi Maria Paradis şi încă cu trei decenii înainte, în iulie 1808. Iată impresiile
acestei prime cuceritoare a celui mai înalt munte din Europa.
Eram o simplă femeie de serviciu. Ghizii îmi ziseră într-o zi: „Mergem sus,
vino cu noi; străinii te vor vedea şi vei primi bani”. Aceasta mă hotărî şi plecai
cu ei.

16. Pe Marele Platou nu mai puteam să merg; mi se făcuse rău şi mă culcai
pe zăpadă. Suflam ca găinuşele care nu mai pot de căldură. Mă sprijiniră, mă
traseră după ei, dar înainte de a ajunge la Stâncile Roşii, le spusei: aruncaţi-mă
într-o prăpastie şi duceţi-vă unde vreţi. „Trebuie să mergi până la capăt”, îmi
răspunseră ghizii. Mă luară din nou, trăgându-mă, mă împinseră, mă purtară
şi iată-ne, în sfârşit, sosiţi.»
Desigur, de atunci multe femei s-au urcat, vara sau iarna, pe munţi de
două, cinci sau şapte mii de metri. Până în 1933, recordul de altitudine alpină
era deţinut de alpinista Bullock-Workman (6 930 m). La asaltul piscurilor din
Kara-korum (din anul 1933) participă şi soţia profesorului Dyhrenfurth, dar nu
ca alpinista, ci ca însoţitoare. Expediţia cucereşte dificilul Queen Mary Peak
(7420 m).
Dar dragostea pentru munte nu stă numai în asaltul şi cucerirea celor
mai înalte piscuri. Georges Sand (1804-1878) a iubit munţii, le-a căutat
prietenia, s-a inspirat din măreţia şi liniştea lor. Se spune că ea colinda munţii,
departe de prejudecăţile veacului şi saloanelor, îmbrăcată bărbăteşte şi trăgând
din lulea. De la ea ne-au rămas, în afara romanelor şi scrisorilor, două cărţi
legate de pasiunea ei pentru natură, Le compagnon du Tour de France” (1840)
şi lucrarea în care e descrisă regiunea Auvergne şi Berry cu piscul Pui de Dorne
(1 465 m).
Tot în aceeaşi epocă, o româncă, mare pasionată de călătorii şi studiu,
fiica banului Ghica, Elena, pe numele literar Dora d’Istria, urcă în 1856 în
munţii Elveţiei pe MOnch (4105 m), unde, cu gândul la patria sa îndepărtată,
împlântă pe vârf tricolorul romanesc. Cartea ei, „Elveţia germană şi urcuşul pe
Monch”, a apărut în limba franceză în acelaşi an (1856) şi istoriseşte temerara
ascensiune pe acest munte de peste patru mii de metri.
Claire-Eliane Engel rămâne marea îndrăgostită şi poetă a Mont Blanc-
ului şi a alpinismului, cărora le dedică pagini valoroase. Dintre lucrările ei mai
amintim „Lupta pentru Himalaya” (1936) şi inedita, bogata „Literatura alpină a
secolelor 18 şi 19 În Franţa şi Anglia”.
Povestesc ascensiuni alpine în Alpi, Cordilieri şi Himalaya, Sylvia
d’Albertas, Nicole Leininger, Micheline Morin. Cărţi vii, dinamice, nu
literaturizate, ci vibrând de încordarea luptei cu stânca şi înălţimile, întâia
ascensiune de iarnă a Mont Blanc-ului a fost realizată de o femeie. Englezoaica
Isabella Straton, condusă de ghizi din Chamonix, a urcat în 30 ianuarie 1876
pe vârful muntelui, logodindu-se cu acest prilej cu ghidul Jean Charlet.
Dar între timp femeia şi-a cucerit noi drepturi şi, între acestea,
posibilitatea de a deveni aviatoare, paraşutistă, alpinistă. Şi astăzi fiecare ţară
îşi are temerarele şi priceputele cuceritoare ale vârfurilor de granit şi pereţilor
de calcar.
Începând cu anul 1955 se ţin şi la noi campionate feminine de căţărare,
de alpinism pe stâncă. Prima noastră campioană a fost inginera silvică Nina
Vasiliu (Rarău, 1955). Două curajoase echipe feminine (Ştiinţa şi Progresul),
compuse din câte patru fete, au reuşit în două zile grele traversarea de iarnă,
cu schiurile, a Pietrei Mici din masivul Piatra Craiului.

17. În august 1961, fiziciană şi alpinista Ioana Vlădescu, în compania lui
Sorin Ciulii şi a unor alpinişti cehi şi sovietici, a urcat în Pamir, vârful Lenin,
înalt de 7134 m. Este prima româncă învingătoare a unui pisc de peste 7000 m
şi aceasta ne face să credem că nu va trece mult şi vom vedea şi o cuceritoare a
piscurilor de peste 8000 m.
Dintre alpinistele de frunte ale lumii merită desigur amintită georgiana
Aleksandra Djaparidze. Ea are nu mai puţin de douăzeci şi cinci de ani de
alpinism şi face parte din cei trei Djaparidze care au asaltat şi învins Ushba,
Kazbek, Shkara, precum şi creasta plină de dificultăţi şi riscuri a Caucazului. A
făcut aproape o sută de ascensiuni, ajutând geolologi, botanişti şi zoologi în
cercetările lor, care fără ajutorul ei de alpinişti, nici nu s-ar fi putut face.
Djaparidze întruchipează curajul şi tehnica generaţiilor de alpiniste sovietice.
Între altele ea a scris o carte despre grotele din munţi, cu titlul sugestiv „Pe
urmele legendelor”.
În acelaşi an (1953), în care, după tentative de decenii, cu greutăţi şi
jertfe de neînchipuit, a fost cucerit Everestul, o expediţie franceză, condusă de
Pierre Bernard, asaltează necuceritul Nun Kun (7135 m), învingătorii după o
dramatică escaladă, precedată de o avalanşă care zdrobeşte echipa de vârf şi-l
face aproape să renunţe sunt elveţianul Pierre Vitoz şi franţuzoaica Claude
Kogan, una din cele mai mari alpiniste din lume (deşi numai de 1,50 m înălţime
şi 45 kg greutate). În anul 1959, la 35 de ani, această aprigă şi îndemânatică
cuceritoare a munţilor este acoperită de o avalanşă în Himalaya, unde
conducea o echipă formată numai din femei. Moartea ei în loc să înfricoşeze,
îndeamnă la luptă. Noi expediţii feminine atacă în ultimii ani piscurile pe care
până acum n-au urcat decât bărbaţii. Expediţia feminină engleză, condusă de
Dorothy Gravina în Nepalul de vest, cucereşte în 1962 un vârf de 6553 m.
În Japonia, chiar şi astăzi, femeile nu au voie să urce pe anumiţi munţi,
socotiţi sacri; aşa cum, cu ani în urmă, femeile nu aveau voie să joace teatru,
rolurile feminine fiind interpretate de bărbaţi, în travesti. În anul 1957, un grup
de alpiniste japoneze au încercat să urce deghizate în bărbaţi, dublă cutezanţă
pe muntele Ochima. Dar bărbaţii, alarmaţi, au prins de veste, au urcat în grabă
muntele şi au împiedicat marele „sacrilegiu”. Femeile au trebuit să se întoarcă
din drum, să coboare, dar poate că o viitoare încercare se va solda cu o victorie.
Muntele cel mai înalt al Africii (Kilimanjaro, 6010 m după ultimele
măsurători) fusese urcat de multe ori, dar nimeni nu a rămas niciodată pe vârf
mai mult de câteva ore. Iată însă că, în anul 1963, pentru întâia dată, o
expediţie internaţională compusă din şase bărbaţi (trei francezi, doi mauritani,
un american) şi. două femei a escaladat piscul, rămânând pe el timp de zece
zile.
Până astăzi, din cele patrusprezece piscuri de peste 8000 m din Himalaya
şi Karakorum, niciunul n-a fost cucerit de vreo femeie. O singură expediţie
feminină scoţiană, una din primele de mare altitudine, a reuşit să urce în 1955
un vârf de 6 700 m în Himalaya, deschizând drum şi altor expediţii feminine.
Mustagh Aţa, „părintele munţilor de gheaţă”, înalt de 7545 m din Pamir,
asaltat şi neînvins de Sven Herin şi Eric Shipton, a fost pentru a doua oară

18. urcat în anul 1959 (întâia dată în 1956), de o expediţie chineză, din care făceau
parte şi. opt femei.
A fost o luptă grea, de săptămâni, cu pereţii de 45°, cu zăpada, gheţarii,
altitudinea. Dar până la urmă muntele, despre care o legendă spune că
ascunde în vârf un lac albastru, înconjurat de o pajişte verde pe care o cămilă
paşte dintr-o iarbă ce creşte neîncetat semn al veşniciei, muntele acesta s-a dat
învins. Din cei treizeci şi trei de învingători, opt sunt femei şi anume: două
muncitoare de fermă, patru studente în geologie, o fiziciană, o cercetătoare
geologă.
Cel mai recent record mondial feminin de altitudine a fost stabilit în anul
1962 de către două alpiniste chineze. Ele au înălţat steagul Republicii Populare
Chineze pe vârful Minyag Kangkar (7587 m) din munţii Sâciuan. Acelaşi pisc
fusese cucerit cu şapte ani în urmă, în 1957, de către o expediţie chineză
compusă din şaptesprezece alpinişti, dintre care patru au pierit în încercările
finale de asalt al piscului.
Minyag Kangkar este un munte de o rară frumuseţe. „Nu există pe
pământ loc mai frumos decât Minyag Kangkar”, exclamă localnicii. Legendele
spun că o noapte petrecută pe acest munte echivalează cu zece ani de meditaţie
şi rugăciuni neîntrerupte.
Femeile de toate culorile şi toate naţionalităţile asaltează paşnic înălţimile
până mai ieri ale spiritelor rele şi zeilor neîmblânziţi. Curând paşii lor vor călca
pe urmele celor care, înfruntând împărăţia rece a zăpezii şi a morţii, au ajuns
până pe acoperişurile lumii, la zeiţa mamă a pământului. În curând vom auzi
de noi izbânzi ale îndrăznelii şi voinţei feminine!
Uriaşul pământului a fost învins. Everestul a fost asaltat şi cucerit în
1953 de Hillary şi Tensing.
Dar mai puţin cercetaţi, deşi mai puţin înalţi, au mai rămas încă un an,
doi sau trei, Chogori (K2) (8611 m), al doilea munte al lumii cucerit în 1954 de
italienii Compagnoni şi Lacedelli, Kangchendzonga (8597 m), al treilea munte al
lumii, învins de o expediţie britanică în 1955, Makalu (8 481 m), al cincilea
munte al lumii, escaladat de francezii Terray şi Couzy.
În anul 1955 rămăseseră încă necuceriţi Lhotse (8501 m) şi Dhaulagiri
(8172 m), asaltaţi de expediţii elveţiene şi Manaslu (8 125 m), ţinta unei
expediţii japoneze.
Astăzi toţi uriaşii au fost cuceriri. N-a mai rămas munte de peste 8 000 m
neînvins de îndrăzneala şi voinţa omenească. Dar iată că în 1957, anul geofizic
internaţional, începe cucerirea unui nou tărâm necunoscut, cel de al şaselea
continent: Antarctica!
Descoperit în anul 1820 de navigatorii ruşi Lazarev şi Bellinghausen,
acest nou continent vast şi alb, cu o suprafaţă de 14 milioane km2, cu un strat
de gheaţă în medie de 2 500 m şi cu o temperatură care n-a mai fost
înregistrată medieri pe pământ 88,3° la staţiunea sovietică „Vostok”, situată la
3 420 m altitudine, deschide şi el drumul expediţiilor polare şi. alpine.
După expediţiile cu nave ale lui Amundsen şi Shakleton, cu câini şi
schiuri, ale lui Amundsen şi Scott, cu avionul, ale lui Byrd şi Ellsworth, încep
acum la mijlocul secolului al XX-lea expediţiile pe munţii Antarcticii.

19. Cel mai înalt munte al noului continent este Executive Committee Range
(6 096 m), mai înalt deci ca cel mai mare munte din Africa sau Australia şi
aproape egal cu McKinley din America de Nord (6193 m).
Piscurile a trei munţi se înalţă aici la peste patru mii de metri (Markham,
4602, Erebus, 4023, Nansen, 4010). Ulmer are 3 810 m, iar Polul Sud, 2 804
m. Tot în Antarctica se află masivul care poartă numele aviatorului sovietic
Perov, care a salvat în 1958 o expediţie belgiană ameninţată să piară în
gheţurile veşnice ale Sudului.
Toţi aceşti munţi au fost descoperiţi şi măsuraţi de expediţiile ştiinţifice
internaţionale, care au decretat Antarctica drept un teritoriu paşnic, în care se
pot efectua numai studii şi cercetări polare.
Dar munţii sunt munţi şi ispitesc fără voia lor. Şi iată-l pe Edmund
Hillary, binecunoscutul cuceritor al Everestului, străbătând în fruntea unei
expediţii neozeelandeze de astă dată lanţurile de munţi glaciari ai Antarcticii. În
78 de zile de vară polară, la blândă temperatură de —25°, expediţia, condusă
cu dârzenie şi pricepere de Hillary, parcurge peste 2000 km, escaladează
munţii de aproape cinci mii de metri Markham şi Kirpatrick şi, înfruntând
gheţurile sfărâmicioase ale crestelor, atinge la 3 ianuarie 1958 Polul Sud. Prin
radio baza Scott primeşte următorul mesaj: „Călăuzindu-ne după soare, am
ajuns la ţintă. Suntem foarte obosiţi, dar şi foarte mulţumiţi ca ne-am atins
obiectivul”, încă o dată, Hillary intra în istoria cuceririlor geografice.
Dar după munţii continentelor şi ai Polului, va veni rândul celor din
adâncul mărilor şi oceanelor. Omul, în neastâmpărata lui curiozitate, a şi
pătruns în lumea plină de taine a adâncurilor, în aşa-numita lume a tăcerii.
Francezul Jacques Ives Cousteau a coborât până la 90 m cu o mască
protectoare. Savantul Auguste Piccard, însoţit de fiul său Jacques, a ajuns cu
batiscaful până la adâncimea de 3 150 m, în tentativa din septembrie 1953, în
preajma insulei Capri, performanţă depăşită peste un an de Hount şi Willm
(4050 m) şi apoi de Jacques Piccard (11 000 m).
Cea mai mare adâncime din lume măsoară 11 034 m şi a fost înregistrată
prin sondaj în dreptul insulelor Mariane din nordul Australiei şi nu departe de
insulele Filipine, unde de asemenea au fost măsurate adâncimi de zece mii de
metri. Aşadar, adâncimea mării întrece înălţimea munţilor şi nu este egală lor,
cum afirmau nemotivat unii cercetători.
Munţii adâncurilor iată probabil viitoarea ispită a alpiniştilor submarini.
De pe acum chiar se face vânătoare submarină, iar Cousteau va construi lângă
Monaco primul său oraş sub mare.
În fond de ce ne-am mira? Începuturile noastre de viaţă n-au fost
acvatice?
În Pacific se găseşte unul din cei mai mari vulcani submarini, amiralul
Makarov, înalt de 5000 m şi deocamdată. neexplorat. Munţi submarini de
3000-4 500 m se întind de-a lungul şi dedesubtul Oceanului Atlantic,
constituind Masivul sau Valul Atlantic Central. Acest lanţ de munţi începe din
nord şi continuă şi în emisfera sudică, cu înălţimi care ating uneori 6000 m. Se
spune chiar că insulele Azore n-ar fi altceva decât vârfurile foarte înalte ale
unor munţi submarini prăpăstioşi, mărginiţi de văi adânci.

20. Pe linia acestor munţi, în zona Gibraltarului, se pare că a dispărut acum
10000-12000 de ani misteriosul continent Atlantida, despre care Platon
aminteşte în scrierile sale şi care l-a inspirat şi pe romancierul francez Pierre
Benoit.
Oamenii iscoditori şi înţelepţi sapă nu numai în măruntaiele pământului,
aşa cum au făcut cu tunelul de sub Mont Blanc, ci şi sub mări şi oceane. Un
roman fantastic imagina un tunel pe sub Atlantic, între Europa şi America. Un
proiect realizabil propune un tunel sub Canalul Mânecii, între Calais şi Dover.
Cousteau construieşti primul „oraş” submarin. Iar cel mai original tunel
submarin din lume a şi fost realizat, în 1957, în Japonia: tunelul Hammon. El
leagă insulele Honshu şi Kyushu; are o lungime de 3 460 m şi două etaje: cel
de sus pentru circulaţia automobilelor, cel de jos pentru pietoni.
Un lanţ de munţi submarini, înălţându-se la peste 2000 metri deasupra
fundului mării, a fost descoperit În 1958 de geofizicienii care au explorat
Arctica. Fantezia lui Jules Veme este astăzi aproape cu totul depăşită. De ce n-
ar fi întrecut de realitate şi cu cei „20 000 de leghe sub mări”?
Apoi oamenii vor privi deasupra capului lor, spre stele. Cum drumul
până la Jupiter, planeta cea mai mare a sistemului nostru solar, supranumită
şi gigantul giganţilor, este de 550 milioane kilometri, oamenii vor ateriza mai
întâi în lună, unde vor escalada munţii înalţi de 9000 m, cu aceleaşi nume ca
pe pământ Alpi, Caucaz, Apenini, Carpaţi, craterele Lomonosov, Ţiolkovski,
Jolliot Curie, lanţul munţilor sovietici şi apoi munţii celorlalte planete.
Poate că astăzi toate aceste idei par năstruşnice şi nerealizabile. Dar
amintiţi-vă că aşa au gândit şi contemporanii lui Prjevalski, Nansen sau
Amundsen. Şi astăzi pământul ni se pare mic şi prea binecunoscut. Deci să
privim în adâncuri şi spre stele. Alpinismul vă coborî în oceane, ca speologii în
peşteri şi se va înălţa în înalturi, asemenea cosmonauţilor. Universul va fi
cunoscut în toate nepătrunsele lui taine. Dar omul va şti şi atunci să descopere
noi lumi necunoscute.
Literatura.
Scriitori şi muntele.
Totdeauna plini de neastâmpăr şi entuziasm, însetaţi de neprevăzut şi
noutate, scriitorii de la Petrarca la Rousseau, de la Goethe, Puşkin, Byron la
Daudet, Dumas şi Heine au iubit cu pasiune muntele, foarte adesea cu o
pasiune nebună, „d’un fol amour”, cum scrie în însemnările sale despre Spania
poetul şi romancierul francez Theophile Gautier.
În munţi ei au căutat şi găsit îndelung dorita linişte, surprinzătoare
frumuseţi, teme noi de inspiraţie. Pentru toate acestea chemare, bucurie, rod
scriitorii au părăsit lumea oraşelor şi a saloanelor, pentru lumea de feerie a
înălţimilor şi lupta cu natura.
Ei devin nu numai căutători de teme poetice, ci sinceri şi pasionaţi
iubitori ai muntelui, pasiune care la scriitorii Orientului îndepărtat, din India,
Tibet, China, se transformă în adevărat cult şi filosofie de viaţă.
Pentru Rabindranath Tagore înălţimea este, pentru cei care se târăsc pe
pământ, sublimul şi adeseori neînţelesul: „Păsările, obişnuite să-şi petreacă

21. viaţa în glumă, în fundul curţii, în bucătărie, nu pot să înţeleagă cum vulturii
se bucură să străbată înălţimi sublime”.
O veche zicală chineză, a lui Confucius, spune că „înţeleptul se bucură
de apă, omul virtuos de munţi”. Muntele pentru chinezi este şi o culme a
sufletului omenesc. Tu Lung, scriitor chinez din secolul al XVI-lea, în cartea sa
despre, Drumurile lui Ming Liao-tse”, aminteşte de cei cinci munţi sacri ai
Chinei. Cel care se găseşte pe culmea lor se află deasupra vânturilor cereşti şi
poate privi cele patru lacuri, miriadele de vârfuri muntoase, miriadele de fluvii,
care par că încing pământul. Calea Lactee străluceşte în infinitul cerului, îţi
pare că poţi atinge cu mâna vulturii cerului. Şi soarele şi luna îţi luminează
timpul şi drumul. De trei ori fericit cel care aude muzica divină a vântului
munţilor.”
Ramayana, epopee indică din secolul al VI-lea î.e.n., cântă între altele
muntele sfânt dintre Rama şi Sita, cu zăpezi strălucitoare, graţioase cascade şi
păduri încărcate cu flori. „După ce am văzut minunile acestui munte măreţ,
muntele sfânt Citracuta, nu mai avui teamă de exilul meu, de viaţa mea
solitară. Să-mi trăiesc aici zilele, alături de tine, draga mea Sita şi de fratele
meu Lachsmana, nu e nici o tristeţe. Priveşte aceste creste sublime care urcă
spre cerul strălucitor. Unele argintii, de purpură sau opal, altele de smarald. Ai
spune un diamant în plin soare”.
Om manipadme hum”. Laudă, pelerine, frumuseţea florii de lotus, îl
îndeamnă pe muritor Dalai Lama. Cunoaşte în floarea de lotus şi în fulgul de
zăpadă minunile lui Buddha. O mie de păcate sunt iertate. „Om manipadme
hum”.
În Europa muntele n-a fost înţeles şi preţuit de la început de toţi
scriitorii. Chateaubriand, sensibil şi evocator al atâtor frumuseţi din natură,
este de-a dreptul îngrozit de Alpi. Hegel, care la Berna are prilejul să cunoască
munţii Elveţiei, raţional, rece şi „îmbătrânit de tânăr”, cum îl caracterizează
unii contemporani, nu simte nici un fior şi nici un îndemn spre ei.
Adoraţia unor romantici ca Dumas, Musset, Lamartine va veni ceva mai
târziu, dar cu rod îndoit. Rousseau cel dintâi ia Alpii ca motiv de inspiraţie,
cadru pentru „Vicaire savoyard” şi scrie lucruri îndrăzneţe în „Lettres de la
montagne”. De altfel, cuvântul „romantic” a fost folosit întâia dată în literatura
lumii de J. J. Rousseau pentru a descrie frumuseţea lacului Geneva.
Interesant că până şi Voltaire, om de oraşe şi saloane, insensibil la
farmecul naturii, se entuziasmează adolescent la vederea lacului Geneva,
căruia îi dedică versuri inspirate.
Însuşi Kant, filosoful idealist, omul care n-a părăsit niciodată în cei
optzeci de ani ai săi Konigsbergul natal, a trebuit să recunoască frumuseţea şi
varietatea munţilor: „Cât de monotonă ar fi faţa pământului fără munţi”.
Una din primele mărturii literare privitoare la munte este descrierea lui
Tit Liviu despre ascensiunea lui Filip al V-lea, regele Macedoniei, pe muntele
Hemus din Tracia. Ascensiunea s-a făcut în anul 181 î.e.n., din curiozitate.
Filip voia să se convingă dacă, aşa cum spunea poporul, de pe vârful muntelui
se vede Marea Neagră, Adriatică, Dunărea şi Alpii.

22. După şapte zile de marş, Filip ajunge la poalele muntelui. Aici se opreşte
o zi pentru a alege pe aceia pe care avea de gând să-l ia cu sine. Apoi porneşte
la drum. Cu eforturi moderate atacă întâi înălţimile mai joase. Urcă mai
departe, unde întâlneşte locuri împădurite fără vreo urmă de potecă. La un
moment dat pădurea e atât de deasă, încât abia se zăreşte cerul.
Urcă şi mai departe. Deodată un nor neobişnuit de întunecat acoperă
totul. Părea că se lăsase noaptea. Se ajunge pe vârf cu mare greutate şi mare
bucurie. Bucuria celor care au învins necunoscutul şi muntele, deşi, cum scrie
Tit Liviu, „toţi erau obosiţi de dificila ascensiune şi cel mai mult dintre ei, regele
Filip, care era şi cel mai înaintat în vârstă”.
Dornic să vadă răsăritul soarelui de pe Etna (3 269 m), împăratul roman
Adrian urcă acest munte în anul 126 e.n. Adăpostul construit atunci la o oră
de urcuş spre vârf este considerat în istoria alpinismului cel dintâi refugiu
alpin, iar ascensiunea lui Adrian, cea dintâi ascensiune cu caracter turistic,
estetic.
Aşa cum se credea, pe acest pisc soarele răsărea într-o strălucire de
culori asemănătoare curcubeului. Stânca de la care s-a început ascensiunea s-
a numit de atunci, în amintirea numelui lui Adrian, „Torre del Filosofo” (Turnul
filosofului).
Cel dintâi mare scriitor cuceritor şi cucerit de munte este Francesco
Petrarca. El urcă pe Ventoux, munte înalt de aproape două mii de metri (1 912
m), în aprilie 1336, deci mai mult de şase secole în urmă.
Încântat de tot ceea ce vede, mărturiseşte că această ascensiune n-o va
uita niciodată. „Stăteam privind totul în jur şi mintea mea stăruia acum asupra
lucrurilor omeneşti”.
Petrarca este copleşit de măreţia peisajului, înţelege acum adevărul
filosofilor care vorbesc de înălţimile neatinse ale munţilor, de valurile vaste ale
mării, de respiraţia oceanului, de mişcările înfinite ale astrelor.
Iată-l ajuns pe vârf. Se odihneşte pe un mic loc plan şi meditează: Mişcat
de o neobişnuită adiere a vântului uşor şi de vastul şi liberul spectacol, rămăsei
înmărmurit. Privii. Norii îmi erau sub picioare, îmi îndreptai atunci ochii acolo
unde inima mă îndemna, spre Italia. Şi Alpii, deşi atât de depărtaţi, Alpii rigizi
şi înzăpeziţi, îmi păreau apropiaţi”.
Istoria a cunoscut şi lunga noapte a evului mediu. Dar secolul al XV-lea,
pasiunea şi imaginaţia lui Gutenberg, ne vor aduce lumina tiparului şi primele
mărturii tipărite ale oamenilor de cultură.
Care este cea dintâi carte despre munte? Interesant, dar nu uşor de
spus. Istoricii, geografii, literaţii îşi susţin fiecare punctul lor de vedere şi cum
aceasta s-a întâmplat de mult, pe când turismul şi alpinismul nici măcar nu
existau ca noţiune, este greu să dai cuiva întru totul dreptate.
Fireşte, această mult-căutată carte a muntelui nu poate fi „Scala
Paradişi” a lui Saint-Jean (sec. VII) şi nici „De elevatione montis” a lui Thomas
(sec. XIV). După părerea celor mai mulţi şi mai pricepuţi, întâia adevărată
lucrare despre munţi a fost şi rămâne „De Alpibus commentarius” a lui Jo-sias
Simler. Ea este prima carte de călătorie în Alpi şi a apărut în 1574.

23. Dar încă înainte Konrad von Gesner publicase lucrarea sa, cu un
conţinut mai bogat, istoric însă, „De montium admiratione” (1541). Iar şi mai
înainte, aşa cum veţi întâlni la capitolul Alpilor, Aegidius Tschudi scrie întâia
carte de topografie alpină, „De prima ac vera Alpina Rhaetia” (1538).
Să rămânem aşadar la Josias Simler şi cartea lui de impresii, redactată
în limba latină în anul 1574. Şi să ne bucurăm uimiţi că la începutul secolului
al XVIII-lea, cu mult înainte de cucerirea Mont Blanc-ului, Albrecht Haller, bun
medic şi pasionat alpinist, dedică un volum de poezii munţilor lui dragi, „Alpii”,
în 1729.
Dar cea dintâi operă literară a unui mare scriitor, în care muntele este
arătat în toată frumuseţea lui, rămâne „La nouvelle HeloTse” a lui J. J.
Rousseau (1761). Aici sunt descrise, de cel care va deschide drumul
romanticilor prin îndemnul său „înapoi la natură”, crestele munţilor Valais,
plimbările romantice la Stâncile din Meillerie şi pe lacul Geneva, acelaşi lac
Geneva pe ţărmul căruia trăise şi scrisese înainte Voltaire.
J. J. Rousseau e impresionat de singurătatea, de liniştea pădurilor şi
munţilor. O pace lăuntrică coboară în sufletul său neliniştit. Aici, în munţii
înalţi, „aerul este mai pur, corpul mai uşor, spiritul mai senin; plăcerile mai
puţin arzătoare, pasiunile potolite”.
Meditaţia devine aici, la înălţimi, calmă şi profundă. Jos, ai lăsat
pământeştile frământări. Devii acum grav, mulţumit, gânditor. Te miri că băile
de aer ale munţilor nu figurează printre „marile remedii ale medicinei şi ale
moralei”. Bogăţia, varietatea priveliştilor te uimesc şi te încântă. Păsări
necunoscute, plante bizare, cascade albastre, o lume nouă. Aerul atât de curat
face culorile mai vii, distanţele pier, uiţi de tine şi de locul în care te găseşti. Şi
J. J. Rousseau îşi reaminteşte versurile lui Petrarca:
Qui, non palazzi, non teatro o loggia,
Ma’n lor vece un abete, un faggio, un pino,
Tra l’erba e’l bel monte vicina.
Leva di terra al ciel noştri intelletto [1]
Dar Alpii sunt unici şi prin măreţia gheţarilor. Enorme culmi de gheaţă,
cum spune Rousseau, înfrăţite parcă aici cu muntele, de la începutul lumii. Şi
cine ar putea uita vreodată amurgurile, când după apusul soarelui munţii cei
înalţi se scaldă însângeraţi în razele lui, colorând trandafiriu culmile sale albe
de zăpadă.
Acum două sute de ani J. J. Rousseau, precursor al Revoluţiei franceze,
s-a dovedit şi în scrisul său precursor al literaturii alpine. Entuziasmul şi
voluptatea sa de drumeţie, paginile, am spune unice, din romanul „Noua
Eloiza”, fac din acest scriitor un tovarăş bun de mers pe munte, un îndemn
statornic la meditaţie şi bucurie.
Goethe ar fi putut da literaturii universale cea dintâi mare operă literară
dedicată muntelui, dar însemnările sale de călătorie din Elveţia (1779) nu aduc
mai mult decât unele pasaje sugestive şi câteva desene, preţioase prin aceea că
aparţin marelui poet german.
Şi el, asemenea lui Rousseau, este uimit, impresionat de măreţia
munţilor şi gheţarilor, de alba lor puritate. „Viziune de o frumuseţe

24. extraordinară” este strălucirea în noaptea senină a stelelor munţilor. Şi tot
viziune unică, stranie, este lupta naturii, a zăpezii, a vântului şi a stâncilor în
hornul lui Balmat.
Goethe iubeşte tăcerea munţilor. „Munţii sunt profesori tăcuţi şi fac din
nou discipoli ascultători”. Nu numai poezia înălţimilor îl încântă pe poet. Ci şi
lupta naturii, a omului, a acestui Faust etern căutător de înţelesuri şi fericiri.
Muntele este înţelepciune, adevăr, frumuseţe. De aceea el trebuie să ne fie
profesor de viaţă şi prieten drag.
Prin „Manfred” (1817), poem filosofic cu întrebări profunde asupra vieţii,
George Byron aduce în literatură nu numai cadrul, dar şi adevărurile vieţii
oamenilor de la munte. Căutările lui Manfred în Alpi, natura aspră, dar
minunată a muntelui, viaţa păstorească a muntenilor, toate acestea fac din
„Manfred” un poem al munţilor şi al omului care-şi caută rostul şi împlinirile.
Byron este copleşit de frumuseţea munţilor. El se întreabă fără să-şi
poată răspunde: „Munţilor! Pentru ce e în voi atâta frumuseţe?” într-adevăr
munţii sunt o ispită, o chemare pe care nu poţi să n-o urmezi. „Muntele are o
prospeţime şi o forţă de viaţă pe care nu le vor cunoaşte niciodată plăcerile
deşarte şi lenea”.
O altă capodoperă a lui Byron, „Prizonierul din Chillon” (1816), se
datorează şi ea Alpilor şi lacului Geneva. Castelul Chillon străjuieşte
trecătoarea dintre ţărmurile lacului Geneva. În temniţa castelului a fost
înlănţuit timp de patru ani (1532-1536), de unul din cei şapte stâlpi de piatră,
udaţi de ape, Bonivard, eroul poporului elveţian. Castelul este situat pe o
insulă stâncoasă, chiar lângă ţărm, spre Montreux. În apropiere Ronul, fluviu
puternic şi liber. În zare, acoperiţi de zăpezi Alpii, cu Dents du Midi. Pe ape,
odihnind uneori şi în înalt, spre azur pescăruşii. Iar în temniţa întunecoasă,
rece şi umedă, cu dalele de piatră tocite de lanţuri şi paşi grei, ţintuită de stâlpi
Libertatea.
Munţii şi omul. Stâncile acestea eterne atingând cerul şi omul, adeseori
atât de nevrednic de sine. Coloanele gotice înălţate pur spre astre. Şi muzica
aceasta fără asemănare, care este muzica munţilor.
Prin „Manfred”, „Prizonierul din Chillon”, „Rătăcirile lui Ghilde Harold”,
poeme inspirate de natura şi mândria Alpilor, George Byron rămâne unul din
scriitorii cei mai legaţi de munte, deoarece nimic nu a simbolizat poate mai
mult libertatea, pentru cel care va cădea la Missolonghi luptând pentru
independenţa grecilor, decât muntele, înălţimile acestea cucerite uneori, dar
învinse niciodată.
Aşa cum scriitorii din centrul Europei au mers spre Alpi şi magicul lor
Mont Blanc, tot aşa scriitorii ruşi au făcut din Caucaz Parnasul lor.
Aici a stat Puşkin în anii exilului, departe de răutatea şi meschinăria
saloanelor şi a curţii. Aici s-a inspirat el pentru poemele „Prizonierul din
Caucaz” şi „Fântâna din Baccisarai”.
Şi tot în Caucaz este exilat, trimis în surghiun pentru poezia sa
revoluţionară „Moartea poetului”, dedicată lui Puşkin, M. Lermontov. Aici, în
carnetul său de piele cafenie, dăruit la plecare de scriitorul V. Odoevski, va
scrie el, inspirat de culmile singuratice şi stâncoase ale muntelui Masuk,

25. poeziile: Un vis, Muntele, Cearta, Cândva o frunză s-a desprins, îmi port pustiu
prin noapte pasul, precum şi ultima poezie a vieţii sale, curmată nedrept de
timpuriu, la douăzeci şi şapte de ani, într-un duel, poezia Proorocul.
„Primiţi salutul meu, o, munţi albaştri ai Caucazului” acesta este unul
din laitmotivele poeziei lui Lermontov, „Căci voi mi-aţi legănat copilăria pe
crestele sălbatice, voi m-aţi purtat şi m-aţi înveşmântat în nori de argint şi m-
aţi deprins cu cerul şi tăria. Adesea-n ceasurile aurorii priveam zăpada şi
gheţarii-ndepărtaţi pe stânci. O, Caucazule, cât ţi-am iubit furtuna.
Pustiitoarele, răsunătoarele furtuni!”
Un alt mare îndrăgostit al munţilor este scriitorul englez John Ruskin,
scoţian după tată, care văzând întâia dată Alpii la Chamonix, la vârsta de
patrusprezece ani, rămâne un statornic admirator al lor timp de aproape cinci
decenii.
Ruskin călătoreşte de mic în Franţa, Italia, Germania. În cărţile sale,
apărute la jumătatea secolului al 19-lea (Pictorii moderni, Cele şapte lămpi ale
arhitecturii, R. de la Sizeranne), dedică Alpilor pagini minunate şi entuziaste.
Interesant este că el îşi ilustrează singur lucrările, talent din copilărie, care,
adăugat la acela de poet, făcuse pe profesori să-l considere un copil precoce.
Întreaga operă a lui John Ruskin este un imn închinat naturii. Frumosul
în natură şi artă, iată care trebuie să fie năzuinţa omului. Priviţi cum se iveşte
din zăpezi, în Alpi, în luna mai, o floare „gânditoare şi firavă” a cărei corolă ca
un clopoţel albăstriu, încondeiată pe dungă cu purpură, spânzură şi tremură
pe stânca de gheaţă. Contemporanii, în frunte cu Carlyle, îi admiră ideile, i se
recunoaşte meritul de a fi deschis un drum nou, o nouă renaştere. Se vorbeşte
acum admirativ de frumuseţea naturii, a stâncilor şi a florilor. Dar Ruskin
studiase la Oxford şi ştiinţele. Pasiunea pentru natură şi Alpi îl va face să scrie
lucrarea „Despre straturile geologice din Alpi”.
Nici Victor Hugo, care totuşi a fost în Pirinei şi Alpi şi a scris despre ei şi
nici Alexandre Dumas, care a stat o noapte întreagă de vorbă cu Jacques
Balmat, nu au dat cartea mult aşteptată de noi.
Tartarin în Alpi” (1885) a lui Alphonse Daudet este o istorioară veselă, cu
multe peripeţii, dar numai atât. Iar „Călătoria în Harz”, din tinereţea lui
Heinrich Heine (1824), este mai mult un pretext literar, decât pasiune şi
înţelegere alpină.
Şi totuşi însemnările lui V. Hugo sunt prezente, desigur şi prin valoarea
autorului lor, în toate antologiile alpine ale lumii. Peisajele pe care le descrie
sunt de o fermecătoare frumuseţe, sentimentele pe care le încearcă omul în
măreţia muntelui, copleşitoare. Alpii un spectacol unic, în faţa căruia omul
meditează profund. O imensă carte deschisă în care citim totul despre natură şi
despre noi înşine.
V. Hugo crede nestrămutat în destinul omului: „Nimic nu-l face pe om să
şovăie, nici o masă, nici un bloc, nici o piedică, nici rezistenţa materiei, nici
maiestatea naturii. Cu târnăcopul în mână, omul porneşte să ia cu asalt
nemărginirea. Globule, nu te împotrivi strădaniilor furnicii tale”.

26. Să nu uităm nici romanul lui Jules Veme, inspirat din frumuseţea
munţilor noştri, pe care el i-a cunoscut şi preţuit, roman scris în anul 1892 şi
intitulat „Castelul din Carpaţi”.
Romanul este rodul unei călătorii pe care Jules Veme a făcut-o la noi în
ţară, însoţind pe o prietenă a familiei sale. Locul acţiunii este un sat aşezat pe
muntele Pleşă, la poalele Retezatului. În apropiere curge râul Nyad, desigur un
afluent al Jiului.
Eroii sunt toţi romani: pădurarul Niculae Dec, birăul Colţ, fiica sa
Mioriţa, ciobanul Fric, savantul Orfanic, învăţătorul Hermod. Descrierile de
natură sunt pitoreşti şi reale: defileul Vulcanei, localităţile de dincolo de cele
două Jiuri, aşezate la gura minelor de cărbuni, piscurile îndepărtate ale
Retezatului şi Parângului.
J. Veme aminteşte încântat şi de mâncărurile romaneşti, precum şi de
drojdia şi ţuica noastră. Şi de asemenea de voievodul Huniade, simbol al
libertăţii poporului, de legendele Meşterului Manole, a cetăţii Deva şi a stâncii
de bazalt de la Detunata. Să fim mândri că marele Jules Veme s-a inspirat din
frumuseţea locurilor şi din viaţa dârză, cinstită a poporului nostru.
Dintre scriitorii moderni, ispitit şi îndrăgostit de munţi este
academicianul francez Henry Bordeaux, ale cărui „Peisaje romaneşti” aduc
momente, imagini şi oameni dragi din lumea mereu tânără şi pasionată a
Alpilor.
Un mare premiu anual de literatură l-a primit destul de recent, în 1957,
ghidul Guy Belzacs pentru cartea sa emoţionantă „Călăuzele îşi au stelele lor”.
Prezenţa munţilor în literatura rusă, atât de vie în poezia lui Puşkin şi
Lermontov, continuă astăzi modern cu „Oameni şi munţi” a lui Evgheni
Simonov. Cartea povesteşte, la început romanţat, drumurile lui Tianşanski,
apoi realist, dramatic, emoţionant, întâmplările, încercările prin care trece
expediţia care cucereşte în 1933 piscul Pobeda (7 439 m).
Nu a rămas gen literar în care muntele să nu fie prezent şi încă la
înălţime. Jean Secret îi dedică un eseu „Alpinistul”, Marcel Achard o
binecunoscută piesă de teatru, mai apoi ecranizată şi în care J. Louis Barrault
juca unul din primele sale roluri de film la 3 200 m altitudine”).
Samivel, Coş scriu despre munte şi eroi coborând din Tartarin. Iar
Joseph Peyre, între altele, trei cărţi izbutite despre înălţimi: „Mont Everest”,
„Matterhom”, „Mallory et son dieu”.
Şi în opera lui Hemingway muntele este prezent: munţii Elveţiei în
romanul „Adio arme”, munţii Africii în „Zăpezile de pe Kilimandjaro”. Dar numai
ca decor, nu ca problematică. Pentru Hemingway neobosita lui dragoste a fost
şi a rămas întotdeauna marea şi ea i-a adus, în parte, gloriosul Premiu Nobel
(„Bătrânul şi marea”).
O carte despre care se vorbeşte aproape întotdeauna când este amintită
opera lui Thomas Mann este desigur „Muntele vrăjit” (Zauberberg, 1924), a
cărei traducere românească a lăsat-o neterminată, prin surprinzătoarea sa
moarte, Ion Marin Sadoveanu. Titlul este tulburător pentru literatura alpină,
dar lumea de idei şi personaje nu este atât de legată de munte cum ne-am fi
închipuit şi dorit. Romanul, unul din cele mai dragi autorului, este construit,

27. după cum singur o mărturiseşte, după legile muzicii: „Am considerat totdeauna
propriul meu talent ca o transpunere a artei muzicale şi concep forma artistică
a romanului ca un fel de simfonie, ca pe o ţesătură de idei şi o construcţie
muzicală. În sensul acesta „Muntele vrăjit” are între cărţile mele cel mai mult
caracterul unei partituri”.
Acţiunea se petrece la un sanatoriu, în Elveţia, la Davos. Eroul principal
Hans Castorp, ca un Faust sau Hamlet modern, caută şi el înţelesurile
adevărate ale vieţii. Două personaje simbolice, un umanist şi un iezuit, îl
determină să aleagă. Viaţa nu poate fi privită, iubită şi cucerită decât de pe
poziţii umaniste. Altfel, totul este minciună şi scrum.
Cum am mai spus, în acest roman munţii nu sunt decât cadrul, peisajul:
zăpezi, nopţi cu lună, ninsori. Fragmentul despre cascadele munţilor este de o
frumuseţe clasică şi ades este amintit în antologii.
Şi acum un ultim popas în literatura noastră. De totdeauna scriitorii
noştri au îndrăgit munţii şi au scris despre ei. Înaintaşii, Alecu Russo, Vasile
Alecsandri le-au preamărit printre cei dintâi frumuseţile.
Aleea Russo, care fusese în Elveţia şi-l admirase frumuseţile alpine,
spune totuşi că munţii noştri trebuie să ne fie şi mai dragi. „Am auzit prea
adesea, pe unii şi pe alţii, comparând Carpaţii noştri cu munţii Elveţiei, cu
toate că aceste persoane n-au văzut niciodată, nici chiar în vis, frumoasa
Elveţie”.
Desigur, recunoaşte Russo, munţii Elveţiei sunt măreţi. Creste înalte, văi
adânci, torenţi năprasnici. „În faţa acestora ochiul se minunează, raţiunea
rămâne neputincioasă”.
Dar cât de altfel sunt munţii noştri, munţii Moldovei. „În prezenţa
munţilor noştri sufletul se lasă visării, e o elegie nesfârşită”. Sunt gândurile
despre munte ale unui mare scriitor, într-o călătorie în anul 1839, undeva la
Piatra Teiului!
Pentru Vasile Alecsandri, iar mai târziu pentru Vlahuţă şi Delavrancea,
credincioşi prieteniei şi munţilor Moldovei, Ceahlăul este chemarea spre
natură.
Alecsandri în însemnările sale de drumeţie, publicate în revista
„Propăşirea” „O plimbare la munţi” (1844) aduce, ca altădată Cantemir, care
considera Ceahlăul nu mai puţin vrednic de glorie decât Olimpul, omagiu
acestui munte. „Ceahlăul ni se arată în toată mărimea lui, ca un uriaş ce şi-ar
fi întins capul deasupra munţilor ca să privească apusul soarelui”.
Tot de la Vasile Alecsandri ne-a rămas descrierea unor necunoscute
drumuri de munte, a unei doine culese din satul Piatra pe valea Bistriţei şi a
multor alte poezii populare. Timp de trei ani (1840-1843), Alecsandri străbate
în lung şi-n lat Moldova. Merge prin sate şi asistă la hore, urcă pe munte şi se
opreşte la stâne. Este cel dintâi scriitor influenţat rodnic de poezia populară şi
cel dintâi care o valorifică. Dragostea pentru munţi şi folclor a scriitorilor
moldoveni se datorează şi marelui nostru Vasile Alecsandri.
Pseudokineghetikos”, una din cele mai originale lucrări din literatura
noastră, a fost scrisă de Alexandru Odobescu în anul 1874, sub influenţa lui
Gogol şi Turgheniev, pe care el îi citise în original. Se cunoaşte prea bine

28. întâmplarea care l-a făcut, fără voie aproape, pe Odobescu să scrie în loc de o
prefaţă o carte întreagă. Şi prietenul său C. Comescu îl va fi iertat desigur şi se
va fi bucurat că un modest manual de vânătoare, scris de el, a sugerat şi
inspirat eruditului şi multilateralului Odobescu acest fals tratat cu incursiuni
atât de subtile În literatură, muzică, plastică.
Noi nu urmărim vânătoarea în cartea lui Odobescu, ci paginile despre
munte, cele din capitolele al X-lea şi al XI-lea. Nu Bărăganul atât de măiestrit
descris, ca stepa din „Taraş Bulba”, ci priveliştea carpatică de pe Bisoca, spre
Penteleu, „starostele munţilor din Buzău” şi spre alţi nenumăraţi munţi aşezaţi
„ca trepte ale unei scări de uriaşi”.
Apusul de soare de pe Bisoca, din înălţimile lui, ia proporţii simbolice,
atotcuprinzătoare: „Soarele apunea drept dinaintea noastră; cercul lui roşiatic
scăpătase până pe zarea orizontului şi razele-l, calde şi senine, pare că se
aşternuse peste tot şesul răsăritean al ţării”.
Alexandru Vlahuţă a fost un scriitor original, căci nu mulţi sunt scriitorii
care scriu despre pictură, între aceştia sunt şi excepţii: Rilke a scris despre
Rodin, Aragon despre Courbet, Vlahuţă despre Grigorescu.
La noi mulţi scriitori au pornit să cucerească ţara, fie înainte, fie după
Vlahuţă, îi cunoaştem. I-am citit. Dar niciunul nu a avut ideea de a-şi face
itinerarul şi a-şi grupa însemnările pe întreaga hartă a ţării. „Romania
pitorească” (1901) este preludiul turismului nostru literar şi al excursiilor în
circuit, simbolul frumuseţilor romaneşti.
Dinicu Golescu scrisese înainte „însemnare a călătoriei mele”, cu impresii
din ţările apusene, N. Filimon îşi povestise excursiile în Germania, Bolintineanu
pe cele din Bulgaria, Macedonia şi Egipt, Alecsandri, călătoria din Africa. Dar
nici un scriitor roman nu scrisese unitar, laolaltă, într-o singură privire de
ansamblu, despre ţara noastră.
Ghidul nostru Vlahuţă ne poartă inspirat, în acelaşi timp poetic, istoric,
geografic, pe toate meleagurile ţării noastre dragi. Moldovean ca şi Russo,
Hogaş, Sadoveanu, Vlahuţă are în el neastâmpărul plecării, al locurilor noi,
necunoscute. «A-ţi cunoaşte ţara cu toate frumuseţile şi minunăţiile ei scrie un
critic contemporan cu Vlahuţă e poate una din datoriile cele mai mari şi dorinţa
fiecăruia trebuie să fie aceasta. Cum însă aceasta este o himera, cei ce nu au
putinţa s-o facă pot să citească „Romania pitorească” şi-şi vor face o idee de
podoabele ce încunună ţara noastră».
Pe Dunăre, de la Porţile de Fier la Sulina. Pe Marea Neagră. Şi în munţii
noştri. Da, mai ales în munţii noştri. Despre ei scrie Vlahuţă cele mai multe şi
mai entuziaste pagini. Călătoria spre înălţimi începe călare, pe sub munţii
Mehedinţilor, sus pe Colibaş. Aici i se povesteşte legenda muntelui Babele,
asemănătoare cu o altă legendă ascultată pe Ceahlău şi tot cu Dochia cea rea şi
transformarea ei în stâncă.
Minunată este valea Motrului şi mănăstirea Tismana. Dar neîntrecută
podoabă a munţilor tot Valea Jiului rămâne. Jiul, zbătându-se sugrumat de
strânsoarea braţelor de piatră şi strigând de parcă ar fi pieirea lumii. Dar să
mergem mai departe. Să urcăm din nou pe cai şi apoi, pe jos, pe drumuri
neumblate şi uneori de nepătruns, pe păpuşa munţilor Parâng, pe Piatra

29. Tăiată, la peştera Polovragi, de unde un tunel sub munte se spune că ar
străbate subteran până dincolo, în Transilvania.
Neastâmpărul şi curiozitatea drumeţului nostru îl poartă prin locurile
cele mai frumoase şi tainice: cheia Recei, „fantastica peşteră Stogu”, Valea
Oltului, unde nu e loc „de care să nu fie legat un cântec, o legendă, un nume de
viteaz”.
Cu dorul neîmplinit şi tristeţea fraţilor înstrăinaţi cartea apare în 1901,
pe când Transilvania era dincolo de graniţele României poetul nostru călător îşi
continuă drumul prin Câineni, Curtea de Argeş, Câmpulung. Urmează iar
darnice peisaje de munte: Rucăr, Dâmbovicioara, Peştera de la Dâmbovicioara
îi pare poetului „o lume de basme”. Cu un popas în istorica Târgovişte, cetate
de scaun, capitală a ţării timp de mai mult de trei secole, călătoria lui Vlahuţă
străbate acum pitoreasca vale a Ialomiţei, cheile Tătarului, schitul Peştera.
Neobosit, dornic necontenit să nu piardă nici o frumuseţe, turistul nostru urcă
pasionat pe Obârşia, până la Omul şi coboară înfiorat de sălbatice măreţii pe
valea Cerbului, spre orăşelele Văii Prahovei: Predeal, Azuga, Buşeni, Sinaia.
Dar călătoria încă nu s-a terminat. Fără Moldova şi minunaţii ei munţi
(Vrancea, Neamţului, Sucevii) şi fără o coborâre pe plute de la Dorna la Piatra,
trecând prin Toance, n-am fi cunoscut întreaga „Românie pitorească”. Să iubim
munţii. „Din câte primejdii nu ne-au scăpat pe vremuri munţii şi codrii aceştia!
Aici, în şipotul izvoarelor şi-n freamătul codrilor a răsunat pentru-ntâia oară
frumoasa noastră doină şi nu e pârâu, nici plai, de care să nu fie legată o
amintire scumpă sufletului nostru, nu e vârf de munte, în tot cuprinsul acesta,
care să nu-şi aibă povestea şi cântecul lui”.
Dintre munţii ţării noastre, Ceahlăul rămâne laitmotivul tuturor
scriitorilor moldoveni şi chiar nemoldoveni, ca George Topârceanu. Ceahlăul şi
valea Bistriţei. Dar mai ales Ceahlăul.
Despre el scrie Nicu Gane în nuvelele sale. Munte care nu înfioară, nu
sperie prin sălbăticie, ci „dezmiardă simţirile omului, dându-l icoana unei
naturi blânde, în sânul căreia parcă locuieşte totdeauna primăvara”. Dar şi
Garabet Ibrăileanu şi Ionel Teodoreanu. Pentru criticul Ibrăileanu nici o fericire
nu poate egala o noapte pe Ceahlău. O noapte la înălţimi, sub stele şi brazi,
între prieteni: Stere, Sadoveanu, Hogaş, Mironescu. „Altceva nu există! Ai
douăzeci de ani, o pelerină pe umeri, nu crezi în microbi şi eşti pe Ceahlău. Dar
ca să ajungi pe Ceahlău trebuie să ştii cum şi cu cine”.
Calistrat Hogaş a intrat într-adevăr în legendă. Pentru el, munţii
Moldovei n-au fost dragoste, ci patimă, întreaga lui viaţă a dus-o între orele de
clasă era profesor de latină şi romană la Piatra Neamţ şi excursiile în munţi.
Adăpostit ca sub un cort, cum se spunea, de vasta-l pălărie calabreză, cu o
romantică pelerină pe umeri, sorbind apa vie a munţilor aşa va rămâne pentru
totdeauna în amintirea noastră Calistrat Hogaş.
Se scula obişnuit în zori, la cinci dimineaţa. Iarna umbla fără palton şi
scria cu pasiunea cu care trăia şi hoinărea în munţi, înfăţişarea sa, chipul,
semăna cu al lui Victor Hugo.
Deşi îi era dragă „Pisicuţa”, calul său de munte, umbla cu voluptate şi
străşnicie pe jos. „Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine spunea

30. Hogaş o călătorie pe picioare străine”. De ce? Fiindcă „a avea la îndemână cu-
peaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal, înseamnă a merge
şezând şi a vedea ceea ce ţi se dă, nu însă şi tot ce ai voi”.
Nimeni ca Hogaş n-a descris în literatură noastră măreţia, sublimul
munţilor: urcuşurile pline de neprevăzut şi pitoresc, priveliştea Ceahlăului, a
acestui „fantastic castel de aur, zidit de mâna fermecată a vreunui vrăjitor”,
bucuriile drumeţiei, ca o cumpănă între realitate şi vis, noaptea magică, cu
piscurile în negură, parcă „hotare înalte dintre pământ şi cer”.
Urmăriţi copleşitoarea furtună, unică în munţi şi în literatura noastră
până la Geo Bogza. Această prăbuşire de apocalips, în care totul se frământă,
se sfarmă, se năruie, „colosala tragedie a naturii, pe care stihiile se pregăteau
s-o joace pe imensa scenă a văzduhurilor”.
Dar natura e mereu învingătoare şi dătătoare de viaţă. Furtunii îi
urmează linişti adânci şi amurguri vrăjite, lată-l pe C. Hogaş, „amantul
nestrămutat al marilor privelişti”, cum singur se numeşte, deasupra norilor,
atât de aproape că „de-aş fi întins mâna, aş fi prins stelele”.
El merge pe munţi ca-ntr-o călătorie în necunoscut. O călătorie care-l
soarbe în vasta ei imensitate. Şi Hogaş înfiorat, îşi spune: „Poate că paşii mei
îndrăzneţi călcau acum pe răscrucile pământului şi printr-o halucinaţie
acustică, îmi părea că-l aud scârţâitul greoi pe osia sa”.
Cărţile lui Calistrat Hogaş „Pe drumuri de munte” (1914) şi „în munţii
Neamţului” (1921), îndrăgite de fiecare nouă generaţie, înălţă literatura noastră
turistică pe piscurile literaturii universale. Nu o spunem din patriotică mândrie,
ci din convingerea critică de a avea în Calistrat Hogaş un Dumas sau Heine al
munţilor noştri, al munţilor lumii.
Un roman al muntelui, al omului de la munte, scris în numai zece zile,
este „Baltagul” lui Mihail Sadoveanu (1929), după ce timp îndelungat culesese
în munţii Vrancei şi aiurea cele o sută patruzeci şi cinci de variante ale Mioriţei
şi după un drum la munte, sus, dincolo de Bistriţa şi Dorna, pe culmile
Stânişoarei.
M. Sadoveanu a iubit ca nimeni altul Ceahlăul, valea Bistriţei,
mănăstirile şi munţii Moldovei. Aici se contopea el cu natura românească şi cu
cronicarii. Aici a petrecut el în aleasă tovărăşie sau olimpiană singurătate
clipele cele mai dragi ale vieţii sale.
Este cunoscută minunata legendă a Ceahlăului, sunt cunoscute şi iubite
cărţile sale de pescuit şi vânătoare („În împărăţia apelor”, „Povestiri de
vânătoare”, „Raiul”), povestirile inspirate de valea Frumoasei din munţii
Sebeşului.
Este, credem, mult citată şi adânca semnificaţie a drumeţiei: „Ai umblat
opt ceasuri; ai străbătut douăzeci şi ceva de kilometri; te-ai mulţumit, la
amiază, cu o gustare frugală; nu te simţeşti flămând; nu te simţeşti obosit; eşti
în starea aceea specială de euforie, pe care nimic nu ţi-l poate da în celelalte
împrejurări ale vieţii”.
Se cunoaşte şi întâmplarea povestită cu farmec de Ibrăileanu, despre o
călătorie cu plutele pe Bistriţa, în care, aparent absent şi absorbit de o partidă