1.
Prezentare:
Averio.pps Andre Rieu - Die kleine Kneipe

2.
Între istorie și realitate...
din țara în care totul funcționează
cu...
PRECIZIE Elvețiană!

3.
Călătoria către patria ghețarilor începe la Täsch, o comună din
districtul Visp, cantonul elvețian Valais, aflată la doar 5 km de Zermatt.

4.
Matterhorn Terminal Täsch!
Este punctul terminus al șoselei dar și gară, fiind principala legătură și cale de acces spre Zermatt- „orașul fără mașini” sau
„orașul ecologic”. Trenurile electrice circulă din 20 în 20 minute, până la intrarea în Zermatt, orășelul aflat la poalele
piscului Matterhorn, la altitudinea de 1.610 m care este la rândul său capătul liniei de Calea ferată „Matterhorn-Gotthard”.

5.
Linia Zermatt- „Gornergrat Bahn” a fost dată în folosință în 1898 și
este funcțională 365 de zile pe an!
Prima cale ferată cu cremalieră complet electrificată, din lume, este modernă și ecologică,
locomotivele sale fiind echipate cu sistem de frânare regenerativă - generează energie electrică
pe coborâre, în acest fel economisind energie.
Calătoria către Matterhorn între stațiile Zermatt (1620 m) și summit-ul Gornergrat (3089 m),
durează 40 de min pentru o urcare pe verticală de 1469 m.
Traseul deosebit de spectaculos, trece peste poduri dramatice, prin galerii și tuneluri, peste
păduri de zadă și pin de piatră elvețian, printre ravene stâncoase rămase în urma retragerii
ghețarilor și lacuri glaciare.
Și daca sunteți norocoși, puteți vedea și simpatice marmote rasfățându-se la soare.
Gara Zermatt- aici se schimbă trenurile

6.
Drum bun !

7.
O experiență minunată, de neuitat!
Cu platforma sa de belvedere accesibilă întregul an, „Gornergrat 3089 m”,
este una dintre destinațiile de top din Elveția.
Panorama este printre cele mai spectaculoase din lume, de aici putându-se admira:
- masivul Monte Rosa cu cel mai înalt vârf din Elveția –Dufourspitze- 4634 m,
- ghețarul Görner- al doilea cel mai mare ghețar din Alpi,
- 29 de piscuri muntoase cu înălțimi de peste 4000 m și mai ales
- celebrul Matterhorn, în toată măreția și splendoarea sa.
Aici se află și hotelul situat la cea mai mare altitudine din Europa:
„3100 Kulmhotel Gornergrat”,
care include un restaurant, observator astronomic și magazine atractive.

8.
Tristețe și îngrijorare. Se topesc ghețarii!
Din nefericire peisajul alpin este supus
permanent unor mari și ireversibile
transformări, urmare a încălzirii globale...

9.
Corbii
Observatori deosebiți de inteligenți, își dau seama repede și
de foarte departe,
când este rost de mâncare.Dacă vremea este bună urcă până
aici dar în condiții meteorologice nefavorabile și iarna rămân
în satele de la baza muntelui.
Drăgălașii câini Saint Bernard nu mai pot fi
companioni în fotografiile turiștilor.
Legea protecției animalelor din Elveția dixit!

10.
Orașul fără fum, fără zgomot!
Zermatt este una dintre cele nouă stațiuni elvețiene în care este
interzisă folosirea motoarelor cu combustie, încă din anul 1947!
Această măsură a fost luată pentru a preveni poluarea aerului,
care ar putea împiedica admirarea de jos a celebrului varf.

11.
Storm Glass Barometer

12.
Siluetă inconfundabilă!
Matterhorn este, fără nici o îndoială, unul dintre cele
mai frumoase și fotografiate vârfuri din lume și
unul dintre cele mai periculoase vârfuri din Alpi.
Nu este nici cel mai înalt vârf din Alpi, nici cel mai dificil
însă piramida sa de piatră domină cu cei 4.478 m ai săi
toată zona montană învecinată.
Matterhorn a fost ultimul mare vârf al Alpilor
"cucerit„ abia în 1865, ascensiunea marcând sfârsitul
așa-numitei „epoci de aur a alpinismului”.
Un moment important în istoria alpinismului
strâns legat de numele lui
Edward Whymper și de Hornligrat,
creasta nord-estică a muntelui.

13.
Prima ascensiune pe Matterhorn
povestea unui succes controversat!
Accident, sabotaj, crimă?
În perioada 1861-1865 Edward Whymper - alpinist și
explorator britanic a încercat să urce vârful Matterhorn,
împreună cu Jean-Antoine Carrel, un ghid italian din
Valtournanche, motiv pentru care primele lor încercări au
avut loc pe partea "italiană" a muntelui.
Insă pe parcurs, cei doi au devenit rivali, mai ales pentru
că italianul considera că vârful trebuie atins prima oară de
către un localnic, nu de un englez!
Rivalitatea s-a intensificat și între „Schweizer Alpenclub”
și „Club Alpino Italiano”, iar toti ghizii străini au fost
boicotati.
Astfel prima ascensiune a muntelui a devenit o
adevărată problemă de... patriotism.

14.
Iulie 1865
Whymper se întâlneşte cu englezul, Lord Francis Douglas şi cu Joseph Taugwalder care doreau să urce
şi ei pe vârf.
Împreună merg în Zermatt unde îl conving pe Peter Taugwalder sn. și pe Peter Taugwalder jr. (tatăl și
fratele lui Josef – toți fiind ghizi- alpiniști, elvețieni) să li se alăture.
Echipa lui Whymper se completează cu francezul Michel Croz, un ghid experimentat din Chamonix,
care se cunoştea cu Whymper de mai mulă vreme și cu alți doi englezi: pastorul anglican Charles
Hudson și protejatul acestuia, tânărul Robert Douglas Hadow, care decid să participe la tentativa de
cucerire a Matterhornului.
13 iulie, cer senin.
Cei 8 oameni pleacă din Zermatt.
După tentativele eșuate de pînă atunci, Whymper a ales o rută care i-a făcut pe locuitorii Alpilor Penini
să-l privească ca pe un nebun: traseul estic, care pornea de la Lacul Schwarzsee era considerat drept
"cel mai imposibil dintre toate traseele imposibile".

15.
14 iulie
În zori Whymper şi însoţitorii lui (mai puțin Joseph Taugwalder care a renunțat să-i
însoțească) începe escaladarea crestei Hornli.
Înaintau încet dar sigur, când pe o faţă, când pe cealaltă parte a crestei.
În partea superioară Croz, mai experimentat, preia conducerea şi în cele din urmă,
ajung pe vârf.
Victorie! Sunt primii! Ei au învins Matterhorn!
Au petrecut „O oră plină de viață glorioasă„ (E:Whymper) pe vârf, timp în care
lăsară acolo un recipient cu numele lor, după care Croz începe coborârea. Este urmat
de Hudson, Hadow şi Douglas, ultimii rămânând Peter Taugwalder sr, Whymper şi
Peter Taugwalder jr.
Într-unul din pasajele mai delicate, Hadow alunecă şi cade peste Croz pe care îl
dezechilibrează înainte ca acesta să poată reacţiona eficient.
Hudson şi Douglas sunt şi ei antrenaţi în cădere...
Cei din spate nu reuşesc să oprească în vreun fel căderea, căci o coardă se rupe,
între Douglas şi Taugwalder sn!
Cei patru dispar în abis...
Au fost primele victime din cele peste 500 de pe care le va face muntele de-a lungul
anilor.
Pentru ei ghețarul și Matterhorn însemnă veșnicia!„Scrambles amongst the Alps”
Gravură Ewdard Whymper

16.
Cei doi Taugwalder şi Whymper sunt şocaţi dar reuşesc, încet-încet, să
coboare în siguranţă şi, la lăsarea întunericului, se opresc să-şi petreacă
noaptea undeva, pe la cota 4.000 m. A doua zi au coboarât în Zermatt...
Whymper va urca din nou muntele împreună cu câţiva alpinişti şi ghizi.
Găsesc doar trupurile lui Croz, Hudson şi Hadow undeva pe gheţar, mai jos
cu 1300 m față de locul de unde au cazut!
Douglas nu a fost găsit, niciodată!
Cei trei au fost înmormântați lângă biserica anglicană din Zermatt..
Supravieţuitorii au fost interogaţi cu privire la accident.
Au existat suspiciuni că Whymper sau Taugwalder au tăiat coarda
dar nu s-a putut proba acest lucru.
Cum s-au întâmplat lucrurile în realitate nu se va şti niciodată.
* * *
Tragedia de pe Matterhorn a ţinut prima pagina în toate ziarele vremii,
sentimentele variind de la compasiune la indignare
Moartea lui Douglas, Croz, Hadow și Hudson a dus la ani de învinuiri și
dezbateri, mulți dând vina pe Whymper, alții sugerând sabotaj și chiar
crimă!„ACCIDENTUL de pe MATTERHORN”
Gravură de Gustave Dore´- 1865
Coarda ruptă

17.
+ 1865
Michel Auguste Croz ( 37 ani)
Pastor Charles Hudson (37 ani)
Douglas Robert Hadow (19 ani)
*
Lord Francis Douglas (18 ani)
nu a fost găsit niciodată
Mormântul lui
Hudson & Hadow din
Cimitirul alpiniștilor -Biserica anglicană
Zermatt
Peste ani, în 1871, Edward Whimpers scria în cartea sa
„Scrambles Amongst the Alps„:
„În fiecare noapte, înțelegi, eu văd camarazii mei pe Matterhorn, alunecarea pe spate, cu brațele întinse, unul
după altul, în ordine perfectă la distanțe egale- Croz ghidul, mai întâi, apoi Hadow, apoi Hudson, și în cele din
urmă Douglas. Da, am să-i văd întotdeauna ...”

18.
Biserica Anglicană „Sf. Petru”
și Cimitirul alpiniștilor
Zermatt...

19.
Din cauza spațiului limitat din Zermatt, muzeul a fost construit sub pământ (în anul 2006).
Muzeul reconstituie în miniatură viața de zi cu zi a localnicilor din satul de munte Zermatt din secolul al XIX-lea:
14 case, o biserică, hotel, grânare etc. Se păstrează obiecte din încercările multor alpiniști de a urca pe vârfurile
impunătoare din jurul satului dar și din tragica ascensiune pe vârfului Matterhorn din anul 1865, care a transformat satul de
munte necunoscut într-un simbol al alpinistilor.
Una dintre atracțiile muzeului este camera care găzduieste obiecte recuperate după moartea celor patru alpiniști din grupul
lui Whymper, în 14 iulie 1865: bocanci, pioleți, ploști pentru apă și mai ales... coarda care s-a rupt
Interesant este că, la doar două zile după fatidicul accident,
pe 16-17 iulie 1865 și italienii
Jean- Antonio Carrel și Jean- Antonio Bich au „cucerit”
invincibilul Matterhorn, dar pe creasta Lion.
Medalie de aur jubiliară
1865-2015
150 de ani- Prima ascensiune pe Matterhorn
MATTERHORN MUZEUM – ZERMATLANTIS
Muzeul de sub pământ

20.
„FântânaPratoBorni”
O familie de marmote adunată în jurul unui izvor care picură.
Fântâna creată în anul 1906 poartă străvechiul nume al orașului Zermatt: „Prato Borni”.
În spatele fântânii se află un Capricorn din bronz, în mărime naturală.

21.
Partea veche a satului Zermatt, cunoscută
sub numele de "Hinterdorf" (satul din
spate), este o încântare pentru turiști.
O plimbare pe aleile înguste este
echivalentă cu o călătorie înapoi în timp.
Hambare, magazine, grajduri și case
vechi, construite între secolele XVI-XVIII,
formează un întreg armonios.
Clădirile sunt realizate din cherestea dură
de zadă, copacul care domină
împrejurimile din Zermatt. Bogat în rășină,
lemnul este deosebit de rezistent la
dăunători.
Casele sunt acoperite cu dale grele de
rocă de ardezie, care comprimă lemnul,
susține și face construcția mai robustă.
Soarele și vremea întunecă lemnul și,
pe parcursul anilor, devine negru.
Ca urmare, clădirea devine mult mai
eficientă în absorbirea și stocarea căldurii.

22.
În „Old Village” Zermatt sunt mai mult de 30 de clădiri
construite în stilul tradițional al hambarelor și
magazinelor din zona Valais.
Multe case stau pe plăci de piatră plate, echilibrate
pe picioroange, pentru a fi protejate de... șoareci!

23.
O veche anecdotă, adaptată Zermattului
(preluată din volumul
"Două secole de alpinism„-
de Ionel Coman)
Se spune că, atunci când Dumnezeu a
făcut lumea, elvețianul a cerut munți.
A primit munții cei mai frumoși, dar voia
mai mult.
-Mai vreau pășuni și niște vaci.
Le-a primit și pe acestea. Satisfăcut, omul
a muls o vacă și, umplând paharul cu lapte,
l-a oferit binefăcătorului său.
-Excelent! a exclamat Dumnezeu, după ce
a băut cu plăcere. Încă puțin te rog...
Și a primit prompt replica:
-Desigur, un franc și douăzeci paharul!...
( Iată un posibil răspuns la întrebarea: „De ce
sunt elvețienii bogați?”)

24.
De peste 100 de ani, un ”Moș Martin” stă pitulat pe vârful Cervino din Alpii Pennini și puțină lume cunoaște asta...
Probabil că ai mâncat triunghiuri din ciocolata ”Toblerone”, dar nu ai dat importanță nici formei sale și nici desenelor de pe cutie... Dacă
privești atent desenul, vei vedea silueta unui vârf muntos, este Matterhorn sau Cervino, cum este cunoscut. Și, pe el, forma unui...urs.
Ciocolata este omagiul adus vârfului Matterhorn și Bernei- ”orașul urșilor”, de către cei care au creat minunăția dulce
numită „Toblerone”. Atunci, în anul 1908 Theodor Tobler și vărul său, Emil Baumann, creatorii ciocolatei, au decis să introducă pe logo
într-o formă stilizată silueta ursului. În varianta originală, ursul era însoțit de un vultur ce ducea în gheare două streaguri:
pe cel elvețian și pe cel bernez.

25.
Surse:
- Wikipeddia- Zermatt; Matterhorn; eroii;
- First ascent of the Matterhorn;
- http://www.mariusradu.ro/drumetie/alpi/matterhorn
- http://www.zermatt.ch/en/Zermatt
- www.zermatt.ch/en/museum

26.
"Daca ai îndrăgit Muntele, nu cauți doar țeluri deosebite și trasee foarte grele.
Același preț pot avea zilele când, hoinar acolo sus, încerci să redevii o modestă
particică din Natură, echilibrat și simplu, asimilând cu toate simțurile armonia
și liniștea înconjurătoare".
Ionel Coman- alpinist român