The document discusses the benefits of exercise for mental health. Regular physical activity can help reduce anxiety and depression and improve mood and cognitive function. Exercise causes chemical changes in the brain that may help protect against mental illness and improve symptoms.
This document provides an overview and introduction to the Eight-Step Model (ESM) for working with homeless youth. The ESM is a structured approach used in the Netherlands that involves 8 steps: 1) Application 2) Intake 3) Admission 4) Analysis 5) Planning 6) Implementation 7) Evaluation 8) Exit. It addresses 8 domains of a person's life such as housing, finances, daily activities, and psychological functioning. Research was conducted interviewing over 200 formerly homeless youth across 4 countries. The document summarizes findings related to the domains of housing, finances, social functioning, psychological functioning, and daily activities for the youth interviewed.
The Use of Query Reformulation to Predict Future User ActionsJim Jansen
Using query reformulation data from search logs, researchers can build profiles of users that describe what they are interested in, what they may do in the future, and other attributes. Specifically, analysis of query sequences can provide information about a user's location, topics of interest, complexity of searches, commercial or purchase intent, and likelihood of clicking on results. While analysis of individual queries provides some insights, examining large datasets is needed to develop automated methods for comprehensive user profiling.
Performance Media (mobile perspectives) - Mobifest 2016Dragos Smeu
În ultimul timp lucrurile s-au schimbat tot mai mult: avem mai mult trafic din mobile, userii petrec mai mult timp pe mobile și campniile de performance s-au adaptat și ele. Cum ar trebui să gândești o campanie de performance media în 2016? Vezi în prezentare!
Cartea include eseuri, portrete de creație, tablete, aduceri-aminte, omagieri ale unor regizori, pictori, ziariști, muzicieni, medici cu care a avut tangenta actrita Ninela Caranfil.
Stimat public, propunem atenţiei domniilor voastre noi titluri de carte despre limba română, cultura, civilizaţia şi istoria românilor din perspectiva unui șir de repere diferite, poate pe alocuri contradictorii, dar care în interacțiunea lor formează un tot întreg: Scutul Românismului.
3. APRECIERI
L-am cunoscut ]ndeajuns pe dl C[linecsu pentru a-i presimi talentul,
dar cu mult prea puin pentru a-i putea m[car b[nui elasticitatea =i ambiia
ce se ascundeau ]nd[r[tul unor atitudini inegale, basculate ]ntre adeziune
=i rezerv[. }n ultima lui faz[, Sbur[torul a avut, a=adar, ocazia de a publica
numai dou[ sau trei din poeziile sale cu rezonane italiene, ]ncrustate de
durit[i barbiene, =i c`teva d[ri de seam[ cu siguran[ de judecat[ =i
facilitate de expresie. Tocmai c`nd luam act de prezena unui nou talent,
d. C[linescu nu se mai afla printre noi =i, formal, era chiar ]mpotriva noastr[.
La baza acestei atitudini am ]neles de la ]nceput c[ se g[sea dorina legitim[
a afirm[rii ]n independen[. Cum ]ns[ afirmarea se putea concepe =i f[r[
reaciuni de ostilitate, mai ales ]n s`nul unei grup[ri cunoscute prin liber-
tatea sa spiritual[, graba de a realiza prin semne ne]ndoioase r[m`ne ]nc[
o problem[ de temperament. Fapt este c[ dup[ c`iva ani d. C[linescu =i-a
c`=tigat situaia ]n critica noastr[ cuvenit[ nu numai independenei sale,
dar chiar =i susceptibilit[ii ei. Anul trecut, cu prilejul iniiativei unei reviste
de a fixa amintirea celor cincizeci de ani ai mei, domnia-sa a contribuit cu
un studiu asupra fizionomiei literare =i chiar asupra evoluiei activit[ii mele
critice, dus[ p`n[ ]n pragul Istoriei civilizaiei rom`ne moderne, adic[ p`n[
]n momentul precis al condens[rii tuturor virtualit[ilor dogmatice de p`n[
atunci ]ntr-o ideologie social[ =i literar[ coerent[. Oric`t a= c[uta s[ m[
obiectivez, s[ m[ istoricizez, dup[ cum se exprim[ d-sa, adic[ s[ m[ desprind
din amplexiunea contingentului, n-a= putea t[g[dui c[ studiul s[u mi-a f[cut
pl[cere, nu numai prin intenii, ci, mai ales, prin calitatea realiz[rii ]n planul
creaiunei artistice. Nu e ]n obligaia mea de a-l discuta, ]ntruc`t, raport`ndu-se
la acela=i obiect al formaiei mele spirituale, unele din paginile acestor memo-
rii conin de la sine =i punctele de interferen[ =i cele de ]ndep[rtare ale
atitudinilor noastre respective. Ceea ce nu pot s[ nu o recunosc e remarcabilul
s[u talent, cu o flexibilitate destins[ de la o viziune de ordin pur literar,
4. 359Viaa lui Mihai Eminescu
susinut[ liric =i amplificat[ cu virtuozitate, p`n[ la o acuitate de analiz[
care, izol`nd un element prim, devine din nou creatoare prin posibilitatea
construciei de arborescene ideologice, gratuite sau nu, dar consolidate ]n
organisme independente de trunchiul ce le-a produs. Prin u=urina cu care
se mi=c[ ]n dialectica ideilor d. C[linescu e un critic, dar prin mobilitatea,
sensibilitatea =i capacitatea fix[rii ei ]n ritm =i ima-gine, e =i un artist, f[r[ s[
putem prevedea dac[ aceste dou[ fiine vor intra ]n conflict sau se vor
armoniza ]ntr-o sintez[ superioar[ de creaie critic[ pe un plan ]n care situaia
de fapt a literaturii noastre ]i deschide, din nefericire, posibilit[i restr`nse =i
satisfacii mediocre. Cu alte cuvinte, =i f[r[ a m[ feri de preciz[ri, i se va
pune =i d-sale problema ce mi s-a pus ]n ]nceputurile activit[ii mele, c[ci nu
este exclus ca pentru ochiul obiectiv, dinafar[, orbitele destinelor noastre
literare s[ aib[ similitudini de traiectorie, ce-l ]ndeamn[, succesiv, la apropieri
sau respingeri dictate de ]ns[=i con=tiina acestui horoscop.
Eugen LOVINESCU, Siluete de critici: 1. T. Vianu — 2. G.C[linescu, ]n vol.
Memorii. Textele alese =i postfa[ de Nicolae Balot[, colecia “Arcade”,
Editura Minerva, Bucure=ti, 1976, p. 170—172.
Am citit cartea dlui C[linescu ]ndat[ ce a ap[rut =i ]nc[ nu m[ pot desp[ri
de ea. O in pe l`ng[ mine, recitesc unele pagini ori capitole ]ntregi, pentru
faptele relatate, pentru modul ]n care autorul le poveste=te, pentru imaginea
ce =i-a f[cut-o d. C[linescu despre poet, pentru frumuseea limbii =i a stilului
— =i-mi spun mereu: exist[, dar nu ]n ]nelesul pe care, cu exces de modestie,
autorul ]l d[ acestui cuv`nt ]n postfaa sa.
Mirarea mea — c[ci aceasta e starea de suflet pe care m[ ]ncerc s-o exprim
aici — este c[ biografia poetului, a=a cum o merit[ el =i care mi se p[rea
irealizabil[ ]n condiiile actuale ale istoriografiei noastre literare, o am aici,
pe mas[, dinaintea mea.
Cartea dlui C[linescu ]i ]mbog[e=te cuno=tinele despre Eminescu, ]i
d[ o imagine complet[ a lui =i pl[cerea de a ]ncerca s[ o retu=ezi — te ]nc`nt[
ca o oper[ de art[, fiindc[, ]n limitele genului ei, este o oper[ de creaie, =i
]n sf`r=it are calitatea eminent[ de a te face s[ g`nde=ti.
Este, dup[ umila mea p[rere momentul cel mai impun[tor ce s-a ridicat
p`n[ ast[zi lui Eminescu. [...]
Critica lietrar[ (=i, cu at`t mai mult, istoria literar[ care, ]n bun[ parte,
este critica literaturii de alt[dat[) apare t`rziu ]n cultura unui popor. Este
con=tiina ce se ]ntoarce asupra ei ]ns[=i. +i c`nd ]nc[ nu aveam genurile
literare mature, ca romanul ori drama psihologic[, cu at`t mai puin am fi
putut avea critic[ literar[.[...]
5. 360 G. C[linescu
Acum a venit =i timpul criticii literare =i, dac[ nu ne ]n=el[m, d. C[linescu
e acela care marcheaz[ mai cu putere aceast[ dat[ ]n cultura noastr[.
D. C[linescu e un critic, adic[ un om de gust, ]nzestrat cu o serioas[
cultur[ estetic[ =i literar[, care ia contact direct cu opera de art[, liber de
orice alte consideraii afar[ de valoarea operei, un om despre care nu =tii
dinainte — dup[ “=coala” din care face parte scriitorul din titlul articolului
s[u — c[ o s[ fie favorabil sau defavorabil, ori, ]n cazul cel mai bun, c[ o s[
precupeeasc[ laudele unui scriitor din alt[ tab[r[ =i o s[ cople=asc[ cu elogii
copioase pe scriitorul din tab[ra sa.
Iar cu Viaa lui Eminescu, d. C[linescu =i-a f[cut debutul ]n istoria literar[,
=i l-a f[cut ]n chip str[lucit. [...]
D. C[linescu =tie s[ utilizeze izvoarele. D-sa este st[p`nul =i nu sclavul
lor. Cu o remarcabil[ sensibilitate intelectual[, =tie s[ aleag[ esenialul =i
caracteristicul. Adesea, ]ntr-o singur[ fraz[, d-sa tope=te excelent mai multe
izvoare, valorific`ndu-le unul prin altul, =i ]nviind faptul prin viziunea sa =i
prin stilul s[u personal. E una din reu=itele cele mai impresionante ale dlui
C[linescu. E, ]n mic, ceea ce d-sa face ]n mare: tot ce se =tia despre Eminescu
=i tot ce =tie numai d-sa — combinat ]ntr-o viziune unic[, organic[, ]n
imaginea unui om. [...]
Dar d. C[linescu a compensat, pe c`t posibil, penuria izvoarelor =i
nesigurana m[rturiilor prin cercetarea manuscriselor poetului. [...] D.
C[linescu n-a cercetat manuscrisele numai ca bibliotecar ori ca editor, =i nici
numai ca istoric literar, ci =i — mai cu seam[ — ca psiholog. +i desigur =i ca
estetician =i critic. [...]
D. C[linescu asediaz[ pe eroul s[u din toate p[rile, metodic — a= fi
tentat s[ spun: strategic —, ca s[ str[bat[ ]n psihologia lui, =i re]nvie totul,
personalitatea poetului ca =i atmosfera ]n care s-a dezvoltat. [...]
Cartea dlui C[linescu nu este o colecie de locuri comune, de idei r[suflate,
ca s[ se poat[ ]mp[ca oricine cu ea pe de-a ]ntregul. Este o oper[ original[,
=i ca atare d[ de g`ndit. +i c`nd ]ncepe g`ndirea, ]ncepe =i divergena. Afar[
de asta, Viaa lui Eminescu nu este o ]n=irare de fapte =i de explicaii, este
realizarea concepiei dlui C[linescu despre Eminescu. +i este imposibil ca
doi oameni s[-=i fac[ aceea=i “idee” despre un om, despre un eveniment =i
chiar despre un simplu obiect ne]nsufleit. Exist[ tot at`ia Napoleoni, tot at`ia
Victori Hugo, c`i istorici, biografi =i romancieri au scris despre ei, =i tot at`tea
Veneii c`i c[l[tori-arti=ti au zugr[vit-o. [...] +i desigur vor exista totdeauna
tot at`ia Emine=ti c`i cercet[t[rori se vor mai ivi.
+i consider ca o datorie fa[ de o oper[ capital[ s[-i aduc unele obiecii.
+i dac[ nu s-ar ]nt`mpla ca unele din ele s[ fie ]ndrept[ite — ]ntruc`t
6. 361Viaa lui Mihai Eminescu
obieciile de concepie pot fi ]ndrept[ite — aceasta nu ar mic=ora ]ntru nimic
valoarea excepional[ a acestei opere, care inaugureaz[ la noi biografia ade-
v[rat[. E natural ca o asemenea oper[ s[ provoace discuii. P`n[ acum, dac[
nu m[ ]n=el, afar[ de rari excepii, n-a avut parte dec`t de laude goale =i
atacuri nes[buite — un alt aspect caracteristic al criticii =i, ]n genere, al culturii
noastre ]nc[ ]ncep[toare.
Garabet IBR{ILEANU, G.C[linesu — Viaa lui Eminescu ]n vol. G.
Ibr[ileanu, Eminescu, Colecia “Eminesciana”, Editura Junimea, Ia=i, 1974,
p. 348, 349—350, 352—353, 354.
Am salutat, la timp cu binecuvenit[ emoie, apariia acestei magistrale
lucr[ri, pentru ca ast[zi s[ putem trece de-a dreptul la meritele ei, variate =i
multiple. R[m[sesem ]n chiar r`ndurile introducerii noastre la semnificaia
“biografiilor romanate” gen hibrid, ]n majoritatea cazurilor, dar ]nl[untrul
c[ruia s-au scris totu=i, destule evoc[ri patetice, ]n care informaia =i spiritul
critic se conjugau ]n cea mai des[v`r=it[ armonie. Viaa lui Eminescu, cu care
dl G. C[linescu onoreaz[ literele rom`ne=ti, ]mplinind totodat[ =i una din
cele mai dureroase lacune ale culturii noastre actuale, este una din acele
romanate biografii critice, ]n care puterea de evocare =i darul de a reconstitui
din disject =i incert, domin[ toate celelalte ]nsu=iri: erudiie, critic[ a textelor
=i a ipotezelor, iniiativ[ interpretant[ =. a. E ca o trecere de und[ electric[
peste rume=ugul de fosfor al unei viei ruminat[ de soart[ =i de oameni sau,
ca s[ r[m`nem pe terenul mitologiei populare, ca o chemare la via[, graie
licoarei de ap[ vie, a unui F[t-Frumos, r[pus ]n una din ispr[vile lui istorice.
Art[ asclepian[, cu at`t mai necesar[ cu c`t imaginea autentic[ a lui
Eminescu trebuie smuls[ alter[rilor succesive, unele scuzabile =i dictate de o
devoiune r[u ]neleas[, altele vinovate =i datorite, ]n bun[ parte, acelei faune
de necrofori tr[ind ]n humusul istoriilor literare. }n aceast[ situaie, la prima
vedere inextricabil[, dl C[linescu s-a c[l[uzit de un miraculos fir de Ariadn[,
graie c[ruia ]ntreprinderea d-sale nu numai a izbutit dar, pe deasupra,
p[streaz[ =i r[sfr`ngerile subjugate ale peisagiului labirintic, str[b[tut. Am
amintit de alter[ri. S[ le spunem cu un cuv`nt mai puin dur, legende. Ei
bine, viaa lui Eminescu, dac[ n-a fost p`n[ ]n ziua de ast[zi organizat[ ]n
planul biografic, a fost ]n schimb fr[m`ntat[ ]n toate chipurile, r[v[=it[, ]n
toate direciile, ca ]ntr-o anarhic[ autopsie, la care nici un interes nu mai
recomanda o c`t de aproximativ[ reconstituire. A circulat at`ta vreme =i la
majoritatea cititorilor credina c[ Eminescu a fost r[pus de bolovanul pe care
un coleg de ospiciu i l-a repezit ]n t`mpl[, c[ funebra e=arv[ cu care i-a fost
7. 362 G. C[linescu
]ncins capul, dup[ autopsie, =i acoperind doar o linie de disecie, ia caracter
de simbol, =i de revelaie pentru ]ntreaga lui biografie. Dl G. C[linescu nu
nesocote=te, =i pe bun[ dreptate, legendele. Nu le las[, ]ns[, nici de capul
lor. Le aduce corectivele necesare, le filtreaz[ cu solicitudine, dar f[r[ preve-
nire =i extrage, dac[ e cazul, at`t c`t poate fi ad[ogat acelui gr`nar de aproxi-
mativ[ autenticitate eminescian[, probabil ]ntr-o bun[ zi. Dac[ la trecerea
de veacuri, ceea ce a fost considerat, at`tea alte veacuri, legend[ ]n epopeile
homerice, se dovede=te ast[zi a fi susceptibil de o larg[ identificare istoric[
=i geografic[, graie instrumentelor de investi-gaie critic[ ajunse la a=a de
mare perfecie =i la un tot at`t de mare dar de exegez[, n-ar fi exclus s[ se
petreac[, la fel, lucrurile =i cu miturile eminesciene. Dl C[linescu ]ntreprinde
de pe acum opera aceasta de izolare =i de extragere, pe c`t cu putin[, a
adev[rului. Referindu-se la pletora acelor “eminescologi”, me=teri ]n confeci-
onarea unor documente “de colecie particular[“, misterioase =i pe care nimeni
nu le-a v[zut, d-sa scrie aceste perfect ]ndrept[ite r`nduri: “Din aceste scrisori
]n care nu ne puteam ]ncrede =i de autenticitatea c[rora nu ne putem ]ndoi
totu=i cu suficiente argumente, graie relei credine sau ignoranei numiilor
“eminescologi”, suntem silii s[ extragem cu pruden[ adev[rul. Cu c`t[
greutate ]ns[?” Acestor herezi de foarte ]ndoielnic[ spe[ se adaog[ acei
fantazi=ti ai folclorului, a=a-zic`nd istorico-literar, pe care un demon al
colecionarului ]i face s[ adune, orice =i de oriunde. +i pentru ace=tia dl
C[linescu are cuvinte de just[ apreciere: “Am comite o gre=eal[ dac[, bizuii
pe limbuia unui mo=, stimulat cu rachiu, =i mirat de interesul pe care i-l
arat[ boierii de la ora=, am crede ]n toate minun[iile c`te se pun pe socoteala
copilului”. Mai mult chiar, minunile acestea se ]nt`mpl[ s[ fie de cele mai
multe ori ni=te simple ]nt`mpl[ri, comune mediului, privit ca fabulos, de ar[,
]n care a tr[it Eminescu: “adev[rul din aceasta este c[ Mihai tr[ia [r[ne=te”.
Amicii poetului =i toi cei care i-au ]nchinat un cult ]n sine l[udabil, n-au
defavorizat mai puin imaginea lui Eminescu. }n oglinzile sufletului lor, chipul
S[rmanului Dionis a tremurat de adieri str[ine =i s-a str`mbat: “Prietenii care
=i-amintesc tinereea lui Eminescu, sub impresia de mai t`rziu a operei sale
cu formula pesimismului sau sub aceea a bolii care l-a r[pus, sunt ]nclinai
s[ ne ]nf[i=eze viaa poetului ]ntr-un ton sumbru =i dezechilibrat. }ntr-aceasta
este =i o doz[ de incultur[ =i naivitate”.
Cu aceste precauiuni, cu acest discern[m`nt critic, cu aceast[ atent[ grij[
la legend[ =i la c`t[ semnificaie s-ar putea ascunde chiar ]n ipotezele
neconfirmate — optativul este ]nc[ una din rarit[ile metodei critice a dlui
G. C[linescu — ]ntreprinderea d-sale nu putea s[ duc[ altundeva dec`t la
reu=ita pe care o repurteaz[.
8. 363Viaa lui Mihai Eminescu
Din acest proces de savant[ amalgamare se alege un Eminescu vibr`nd
de via[, de spiritualitate =i de nefericire ca un gorun falnic ]n care s-a urcat
seva ad`ncurilor, cu trufie, ]n a c[rui coroan[ au izbit =i tr[snetele dar =i
ciorile irevenioase =i-au ]nsemnat trecerea. Desigur, at`tea din vieile paralele
ale lui Plutarch, at`tea din biografiile anecdotice ale lui Diogene Laerianul
sunt produse ale fantaziei autorilor lor — ele nu sunt totu=i mai puin
autentificate la reputata gref[ a istoriei. Cum foarte bine observ[ dl G.
C[linescu, s-ar putea ca anumite puncte de biografie eminescian[ s[ fie
rezervate viitorului, iar altele s[ fie retu=ate sau de-a dreptul r[sturnate, sensul
vieii lui Eminescu ]ns[, ]n interpretarea pe care i-o consacr[ magistrala
d-sale lucrare, nu poate fi altul. +i pe bun[ dreptate. Nu numai pentru utila-
jul critic cu care d-sa a desp[rit gr[untele de pleav[, ]nc[ de acum, dar pentru
misteriosul dar de a se fi cobor`t ]n taina aparenelor =i de a fi alc[tuit
imaginea eminescian[ dinl[untru ]n afar[. Dl G. C[linescu a surprins
resorturile suflete=ti ale poetului, le-a verificat ]n toate manifest[rile lor, de
aceea concluziile d-sale par a=a de fire=ti ]nc`t vor ]ncet[eni, ]n istoria literelor
noastre, un Eminescu omenesc prec`t =i magnific. La aceasta dl G. C[linescu
a fost ]nlesnit de dou[ procedee, dovedite de-a dreptul fecunde. Este, ]nt`i =i
]nt`i, marea d-sale sinceritate biografic[. Graie ei =i consider[rii f[r[ de scru-
pule dar cu pruden[ dubitativ[, a tuturor sc[derilor =i m[ririlor eminesciene,
viaa S[rmanului Dionis, se sanctific[. Dac[ ne e ]ng[duit a spune: dl C[linescu
a ]ntreprins beatificarea lui Eminescu =i a izbutit-o. Dup[ aceea este
subtilitatea cu care biograful pune ]n contribuie opera lui Eminescu. }n ea
dl G. C[linescu cite=te tot at`tea semne sensibile ale experienelor de via[
=i psihologice ale lui Eminescu, =i operaia aceasta, artificial[ c`nd e un sim-
plu exerciiu literar, este una din cele mai pitore=ti, mai amuzante =i mai
documentate ale vastei d-sale biografii. Cunoa=terea p`n[ la indiscreie, a
manuscriselor eminesciene, i-a ]nlesnit dlui G. C[linescu apropieri cu opera
publicat[, identific[ri de locuri =i date =i chiar o nou[ lumin[ proiectat[ asupra
imaginei S[rmanului Dionis. Versurile primare =i de laborator, din vremea
boemei vieneze sau versurile flagelante la adresa Convorbirilor literare =i
Junimii sunt tot at`tea revelaii nu numai de istorie literar[, dar =i de ordin
psihologic. +i este preocuparea ne]ntrerupt[ a dlui G. C[linescu.
Preocuparea aceasta de a desprinde, de-a lungul tuturor contradiciilor
biografice, “spiritul vieii” lui Eminescu face ca viaa Poetului s[ apar[, a=a
cum a =i fost de bun[ seam[, de o mare vitalitate spiritual[, de o superioar[
independen[, de o rar[ con=tiinciozitate =i de o tot at`t de rar[ ]nver=unare
a soartei =i a oamenilor. Copil[rie ciudat[, =colaritate mediocr[, debut
publicistic =i peregrin[ri teatrale, formaie artistic[ =i intelectual[, probitate
9. 364 G. C[linescu
=i ]nalt[ concepie administrativ[, ziaristic[ de mucenic =i iubire nestins[,
toate aspectele unei viei a=a de complex[ =i de realizat[, ca a lui Eminescu,
trec pe sub ochii cititorului, ]n suita savant[ =i savant orchestrat[ a dlui G.
C[linescu. De aceea dl G. C[linescu are dreptate c`nd, vorbind de “pesimis-
mul incurabil” cu care Bariiu =i o =coal[ ]ntreag[ a gratificat =i continu[ pe
Eminescu, scrie: “Ca =i c`nd aceasta ar fi fost o boal[ =i nu o poziie speculativ[
a spiritului, f[r[ consecine practice”. C`nd d-sa vorbe=te de “mizeria
metafizic[“ =i congener[ a poetului, ]nc[ are dreptate, oric`t s-ar p[rea de
arbitrar, dup[ cum din povestea f[r[ de tremolo a ne]nelegerii contemporane
se desprinde net[ convingerea c[ Eminescu a fost asasinat, parte cu pre=tiin[,
parte dintr-un absurd =i ne]neleg[tor olimpianism al prietenilor s[i. Omul
acesta, a c[rui mare nefericire fu geniul s[u, omul acesta de o putere de
munc[ excepional[ =i de o tot at`t de excepional[ clarvedere social[ =i
politic[, a fost stors de vlag[ ]nainte de vreme =i supus celor mai groaznice
chinuri morale de o societate obtuz[ =i de patroni tot at`t de obtuzi — cu
scuza poate c[ =i olimpianismul este tot o mizerie metafizic[. Studiul dlui G.
C[linescu face s[ tr[iasc[, vie =i s`nger`nd[, sub ochii no=tri aceast[ crim[,
cu at`t mai zguduitoare, cu c`t d-sa o las[ ]n termenii ei reci. Poetul care a
imprecat a=a de patetic ]n Doina, cuno=tea =i imprecaia pentru uzul s[u
personal. Scrisoarea c[tre Veronica Micle =i scrisoarea prevestitoare de
furtun[, cum scrie dl G. C[linescu, din vremea sclavajului de la Timpul sunt
prea elocvente pentru ca s[ nu justifice concepia acelora, =i a dlui G.
C[linescu, care v[d ]n opera lui Eminescu cel mai preios atestat biografic.
Dl Tudor Vianu, ]n studiul liricii eminesciene, mergea p`n[ la identificarea
autobiografic[ a Luceaf[rului =i ]ncercarea ni se p[ru cu totul ]ndrept[it[.
De aceea nu sunt pagini mai emoionate ca acelea povestind declinul lui
Eminescu, din biografia dlui G. C[linescu. E un declin de soare majestuos,
un declin con=tient, suav, cu splendori surprinz[toare, care d[ =i mai mult
credit credinei, c[ S[rmanul Dionis =i dac[ a fost din ginta damnailor
baudelairiani, n-a fost mai puin crucificat de contemporani. C[ci =i dac[
izvoarele de via[ =i art[ ale lui Eminescu ar fi fost ]ntr-o m[sur[ de la natur[
coclite, trec[torii =i contemporanii nu s-au sfiit s[ le otr[veasc[ definitiv.
Dar iat[ cartea cu care s[ vrem =i nu se sf`r=e=te a=a de u=or. Informaie,
ecou, =i perspectiv[ — de tot at`tea ori te vei adresa Vieii lui Eminescu, fie
c[ e=ti diletant, fie c[ ii s[ te iniiezi mai afund. Cum alte lucr[ri eminesciene
ne a=teapt[, noi prilejuri s[ revenim ni se rezerv[.
PERPESSICIUS, G. C[linescu: Viaa lui Mihai Eminescu ]n vol. Eminesci-
ana, vol. II, Ediie ]ngrijit[ de Dumitru D. Panaitescu, Colecia “B.P.T.”,
Editura Minerva, Bucure=ti, 1989, p. 127—132.
10. 365Viaa lui Mihai Eminescu
Dintre confraii de critic[ literar[ ap[rui dup[ Mihail Dragomirescu, G.
Ibr[ileanu =i E. Lovinescu, mai v`rstnici cu trei p`n[ la zece ani dec`t Pompiliu
Constantinescu, +erban Cioculescu =i subsemnatul, sunt la noi G. C[linescu,
Tudor Vianu =i Perpessicius. Tustrei erudii propriu-zis =i totodat[ erudii ai
impresiei artistice, ei stau bine al[turi, compun`nd ]mpreun[ con=tiina
estetic[ a unei generaii. Grupai din afar[ prin ]ndeletnicire =i profesiune,
inuta criti-c[ ]i disociaz[ ]ns[ pe din[untru. Fiecare s-a manifestat dup[ o
alc[tuire proprie. Nici unuia nu i-a lipsit identitatea lui, de c`te ori s-a aplicat
unei materii comune. O anumit[ gesticulaie intelectual[, comportamentul
personal, adic[ acea sum[ de acte reflexe, c[reia, datorit[ puterii de a par-
ticulariza o personalitate, ]i zicem “stil”, i-a desp[rit tipologic. [...]
Cu G. C[linescu spectacolul de personalitate se schimb[ pe de-a ]ntregul
at`t fa[ de T. Vianu, c`t =i de Perpessicius. El e, ]n toate privinele, biografic,
socialmente =i psihologic, un homo novus. O energie primigen[, abundent[,
impetuoas[, curg`nd ]n direcii multiple =i chiar opuse pe spaii mici, p[r`nd
de aceea deseori tulbure, dar p[str`ndu-=i limpezimea =i direcia de curgere
pe spaii mari, energie decis[, prin debit =i violen[, s[ inunde regiuni oric`t
de cuprinz[toare =i de ]nalte, demonstrativ =i aproape r[zbun[tor, dup[ legea
moral[, s-ar zice, a unui Rastignac al culturii sau a unui ocupant, ni se impune
ca for[ cotropitoare. Valoarea permanent[, la care inte=te =i ajunge tempera-
mentul lui critic, este monumentalul, totdeauna evident prin materia mult[
=i aprins p`n[ la urm[ at`t de am[nuntul sc[p[r[tor, c`t =i de el ]nsu=i stilul
cantit[ii. }n limitele monumentalului, afirmaiile critice, intuiiile, impresiile,
asociaii, disociaii, referin[ erudit[, paradoxul, raionamentele, sofismele
=i mai cu seam[ metaforele sar unele asupra altora, se ]ncalec[, se asupresc,
se acop[r, =i reapar, lupt`ndu-se ]ncol[cit =i alc[tuindu-se astfel ]ntr-o
impun[toare arhitecur[ de stil baroc. Asta fiind patria barocului, criticul
acesta, care este =i un poet, un romancier, un dramaturg, un moralist =i un
filozof, se ]nf[i=eaz[ ]n condiia lui intim[, ca un Gengis Khan, un asiat cu
nostalgia crunt[ a Europei. El viseaz[ adesea, compensator, c`te o Acropole.
Dar instinctul stilistic i se satisface de fapt pe frontoane dorice, pe care le
cople=e=te decorativ cu salam`zdrele, cu caimanii =i dragonii familiari. Aceast[
imagine se poate obine asupra lui G. C[linescu, din punctul de vedere cel
mai ]nalt. [...]
Vladimir STREINU, Spectacolul personalit[ii, ]n vol. Bibliografia literar[
rom`n[ ilustrat[ 1944—1970, Ediie ]ngrijijt[ de Eugenia Oprescu,
Colecia “Biblioteca critic[”, Editura Eminescu, Bucure=ti, 1971, p. 339,
341—342.
11. 366 G. C[linescu
G. C[linescu a ]nceput cu poezii, f[r[ a-=i fi revelat ]nc[ toat[ producia
]n aceast[ direcie, fiind mai cunoscut ca biograf =i romancier. “Una din
calit[ile cele mai remarcabile de artist ale dlui C[linescu este adaptarea
stilului la fond, cu alte cuvinte viziunea total[ =i clar[ a lucrului. D. C[linescu,
r[m`n`nd ]n sfera limbii strict literare, scrie potolit-moldovene=te c`nd evoc[
imaginile copil[riei, peisagiile rurale, oamenii simpli din preajma lui Eminescu.
(Limba aici e un mijloc de creaie a vieii.) E neologistic, rapid, c`nd judec[,
analizeaz[, c`nd prive=te lucrurile prin prisma creatorului. Aceast[ adaptare,
aceast[ supunere a formei la fond, aceast[ polimorfie a stilului ]l pune al[turi
de Caragiale =i de Sadoveanu =i d[ operei sale un caracter de ]nalt[ art[. De
altfel, d. C[linescu st[ al[turi de scriitorii cei mai arti=ti ai no=tri prin toate
caracterele scrisului s[u. Puini oameni cunosc care s[ =tie exprima, direct
ori “figurat”, cu at`ta exactitate scurt[ =i cu at`ta priz[ asupra inteligenii =i
imaginaiei cititorului. +i s[ reu=asc[ s[ exprime ]n limba tuturora observaii
fine justificate prin consideraii teoretice subtile”. (G. Ibr[ileanu). Romanul
Enigma Otiliei “este construit cu un me=te=ug sigur, pe mai multe planuri, =i
cu o deta=are epic[ ]ntru totul st[p`n[ pe materialul uman at`t de divers =i
de ]nchegat ]n fizionomia lui. D. C[linescu se afirm[ ca un excepional creator
epic, lunga sa povestire degaj`nd clar conturat =i cu subtile nuane, ]n acela=i
timp, o serie de tipuri psihologice de o real[ viabilitate, ]n funciune...;
impresia de realism, de experrien[ treptat[, a=a cum o imprim[ viaa, cu
sinuozit[ile, cu surprizele, cu umbrele =i luminile ei, este cov`r=itoare. O
scen[ ca aceea ]n care, dup[ un prim atac de congestie cerebral[, clanul
rudeniilor ]i ocup[ milit[re=te casa, c[r`ndu-i mobilele, fur`ndu-i din tablouri,
]n a=teptarea morii, cu lini=te =i satisfacie, este de un relief =i de o exactitate
psihologic[ de maestru... C`t de pueril[ =i de romantic[, de exterioar[ este
avariia lui Hagi Tudose, al lui Delavrancea, fa[ de spectacolul sobru, uman,
de un tragic sinistru, din romanul dlui C[linescu! +i c`t de amplificat[ este
lupta aceasta epic[, ]n jurul mo=tenirii, prin participarea lui St[nic[, tip jovial
de escroc sentimental, de intermediar interlop =i de intrigant pe mai multe
fronturi, avocat f[r[ procese =i om de afaceri suspecte, arivist aprig, f[r[ scrupu-
le. Colportor de ve=ti imaginare, n[scocite din interes =i din ambiia de a fi
informat, m[sluitor de situaii =i profitor de pe urma tuturora, St[nic[ se
a=eaz[ ]n galeria profitorilor caragialieni =i e pl[m[dit din pasta lui Pirgu
din Craii de Curtea-Veche... Cel mai interesant cuplu ]n care pasiunea erotic[
se desf[=oar[ ]n ample evoluii este acela format de Otilia =i Pascalopol... Tip
de rafinat, de blazat voluptos, cu rezerve de candoare sufleteasc[, mo=ierul
]ndr[gostit de Otilia se claseaz[ printre operele de ]nt`ia m`n[ ale epicei
noastre urbane” (Pompiliu Constantinescu). “G. C[linescu a scris... romane,
12. 367Viaa lui Mihai Eminescu
d`ndu-=i la iveal[, cu Enigma Otiliei, un mare talent epic” (+. Cioculescu).
+un sau Calea neturburat[, mit mongol (]n fond pies[ de teatru): “Una din
calit[ile ei e c[ nu seam[n[ cu nimic scris =i tip[rit la noi =i c[ se deosebe=te
de biblioteca toat[ ca o majolic[... E un model de stil” (T. Arghezi).
G. C{LINESCU, ]n Istoria literaturii rom`ne, C o m p e n d i u, Editura
pentru Literatur[, Bucure=ti, 1968, p. 376—377.
Autor ]nt`i a dou[ memorii despre propaganda catolic[ ]n [rile rom`ne
]n secolele XVII =i XVIII, G. C[linescu [...] a atras unanim atenia prin Viaa
lui Mihai Eminescu (1932), biografie literar[ neromanat[, ]n caden[ de poem
epic =i portret intelectual, sainte-beuvian, al geniuli, scriere inimitabil[,
]ntemeiat[ pe documentul esenial al operei poetului c[ruia i se consacr[ =i
un amplu studiu privind filozofia teoretic[ =i practic[, cadrul psihic, cadrul
fizic, tehnica, locul ]n literatura rom`n[ =i universal[. Studiul despre oper[,
iniial ]n cinci volume, a fost ref[cut ulterior ]n dou[, cu preciz[ri sintetice
privind temele romantice, tehnica interioar[ =i tehnica exterioar[, =i cu ]ntre-
giri ]n privina culturii poetului =i descrierii operei. Contribuia esenial[
const[ ]n revelarea operei postume, ca =i necunoscute, a ineditelor emines-
ciene, multe scoase la iveal[ ]nt`ia oar[. Opera a r[mas p`n[ ast[zi ne]ntrecu-
t[ sub raport documentar =i critic. Tot un portret sainte-beuvian este Viaa
lui Ion Creang[ (1938), biografie =i ea mai ]ntins[ dec`t studiul operei,
]ntruc`t farmecul acesteia este dup[ G. C[linescu inanalizabil. I se descoper[
specificul ]n jovialitatea de tip rabelaisian, ]n gnonismul de sorginte folcloric[,
]n erudiia paremiologic[ =i ]n fabulosul realist. Aceste studii preced Istoria
literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent (1941) unde sunt str[lucit
compendiate. Monografiile Nicolae Filimon (1959) =i Gr. M. Alexandrescu
(1962), scrise dup[ Istoria literaturii, uimesc =i delecteaz[ ]n acela=i timp
prin abundena am[nuntelor biografice de savoare, dar =i prin amploarea
analizelor =i fineea interpret[rii, constituind modele ale genului. Principiile
sistemului s[u artistic =i metoda sa istoric-literar[ C[linescu =i le-a definit ]n
Principii de estetic[ (1939) =i ]ntr-un eseu din 1947, Istoria literar[ ca =tiin[
inefabil[ =i sintez[ epic[. Ridic`ndu-se ]mpotriva scientismului pozitivist, el
concepe istoria literaturii ca pe un scenariu dramatic cu intr[ri =i ie=iri, ca pe
o epopee cu eroi =i forme, din succesiunea necauzal[ a c[rora putem deter-
mina capacitatea de creaie a poporului rom`n =i tr[s[turile caracterului na-
ional. Surprinz[toare la C[linescu este ]n primul r`nd puterea sa de mi=care
]n toate perioadele literaturii rom`ne, ]n perioada veche, modern[ =i contem-
poran[, unde cu unicul criteriu al valorii estetice ]ntreprinde cea mai ]ndr[z-
13. 368 G. C[linescu
nea[ reconsiderare a fenomenlui artistic din c`te s-au f[cut. [...] Desigur
periodizarea ca =i ]ncadrarea unor scriitori se pot discuta, nimeni ]ns[ nu
mai f[cuse p`n[ ]n 1941 caracteriz[ri, analize =i sinteze at`t de str[lucite
scriitorilor =i epocilor, nimeni nu mai oferise `t`t de complex imaginea litera-
turii rom`ne, sentimentul c[ avem o literatur[. Opera, unic[ nu numai la
noi, dar =i ]n lume, n-a fost scutit[ cu toate acestea de atacuri furibunde, de
proteste violente, de acuzaii vehemente, ecourile d[inuind p`n[ ast[zi.
Autorul a putut totu=i s[-=i rezume cartea ]ntr-un sclipitor compendiu publicat
]n 1945, preg[tind p`n[ ]n 1964, =i o ediie nou[ cu numeroase adaosuri la
monumentala ediie din 1941, publicat[ de mine postum, oper[, nu mai
]ncape vorb[, de geniu, care nu apare dec`t o dat[ pe secol =i poate c[ o
singur[ dat[ ]ntr-o cultur[. [...] Excelente sunt Impresii asupra literaturii
spaniole (1946) [...] Fundamental este capitolul liminar despre clasicism, ro-
mantism, baroc, nu curente, ci stiluri de creaie, tipuri ideale, inexistente
practic ]n stare genuin[, reperabile numai la analiza ]n retort[ (]n teorie =i
rezum`nd minimal, “clasicul este exemplar, romanticul e comb[tut de pasiuni
=i chinuit de probleme, barochistul e gratuit”). Substanial sub aspect teoretic
este =i eseul Universul poeziei (1947), o poetic[ modern[ ]n care se face un
inventar al obiectelor (nu temelor) put`nd intra ]n sfera poeziei, ]n completa-
rea Cursului de poezie din Principii de estetic[. Remarcabile microeseuri des-
pre art[, opere =i autori se afl[ ]n Cronicile optimistului, publicate s[pt[m`nal
]n ultimii ani cu c`teva relu[ri dintr-o mai veche cronic[ hebdomadar[ a
mizantropului semnat[ cu numele de Aristarc (pseudonimul era =i al lui
Giuseppe Baretti); Studii =i conferine (1956) =i Estetica basmului (1958) com-
pleteaz[ alte preocup[ri ale criticului =i istoricului literar.
Autorul Vieii lui Mihai Eminescu era un romancier ]nn[scut. [...]
Versurile lui C[linescu (Poezii, 1937; Lauda lucrurilor, 1963), privite cu
ne]ncredere la ]nceput, suspectate de livresc, de construcie artificial[, de
exemple menite a ilustra un cod propriu, nu sunt lipsite nici de spontaneitate,
nici de imaginaie, nici de ]nfiorare real[ ]n faa universului, relev`nd un
destin inedit. Dac[ ]n Poezii se puteau identifica reminiscene eminesciene
=i, sub raport tehnic, recursuri barbiene, ]n Lauda lucrurilor poetul se indivi-
dualizeaz[ deplin, fie c[ mediteaz[ asupra elementelor, fie c[ observ[ meta-
morfozele regnurilor, fie c[ ]ntocme=te catagrafia obiectelor, revel`nd latura
lor muzical[, ascuns[, viziunea macrocos-mului ca =i percepia microcosmului,
reveriile, visul, aventura cunoa=terii, emoia v`rstelor, facerea =i desfacerea,
pozele =i tr[irile autentice, resuscit[rile mitice, toate sunt prilejuri de incon-
testabil lirism =i numai prestigiul istoricului =i criticului literar face ca aceast[
latur[ a creaiei lui C[linescu s[ stea ]n umbr[. [...]
14. 369Viaa lui Mihai Eminescu
Nu sunt neglijabile nici piesele de teatru, ]ndeosebi +un sau calea
neturburat[ (1943) [...]. Nici aceast[ pies[, nici comedia Ludovic al XIX-lea
(1964), =arj[ a moravurilor feudale de curte din secolul al XVIII-lea, cu
reconstruirea savuros erudit[ a esteticii timpului nu au fost vreodat[ reprezen-
tate pe scen[. Autorul s-a distrat compun`nd piese scurte, parodii, scenarii
pentru teatrul de p[pu=i, divertismente folclorice ]n cadrul Institutului de
Istorie Literar[ =i Folclor pe care-l conducea [...]
Cronicile optimistului (1964) au un coninut foarte variat, sunt mici eseuri
literare despre m[iestrie, idealism, suprarealism, clasicism, realist =i fantast,
esena realismului, pathos, fantezia naturii, perfeciune ]n art[, dans, joc, ches-
tiuni de limb[, art[ =i via[, metafor[ (art[ pur[, vechi =i nou, contradicie). }n
cea mai trainic[ parte a lor ele alc[tuiesc un manual de estetic[ practic[, agreabil
=i chiar delectabil, manual care, cam din 1955, a ]ndrumat s[pt[m`nal, un de-
ceniu, intelectualitatea rom`neasc[ =i, evident, creaia literar[.
Alexandru PIRU, G. C[linescu, ]n vol. Istoria literaturii rom`ne, Editura
“Grai =i suflet —Cultura Naional[”, Bucure=ti, 1994, p. 293, 294—295,
297, 298.
Primul nostru roman citadin, nu de tip analitic, ci clasic, balzacian, l-a
dat criticul =i istoricul literar G. C[linescu [...].
Vocaia lui ]n aceast[ direcie se las[ ]ns[ ghicit[ chiar din lucr[rile de
specialitate.
Cu toate c[ nu urm[rea s[ fac[ ]n critica =i istoriografia literar[ art[, ca
Lovinescu (Viaa lui Mihai Eminescu, 1932, =i Viaa lui Ion Creang[, 1938, sunt
reconstituiri biografice riguroase, f[r[ nici o intenie de romanare, bazate pe
documente incontestabile =i pe un aparat critic impresionant), G. C[linescu
v[dea o extraordinat[ putere de insufleire a oamenilor =i faptelor de care se
ocupa.
Orientarea adesea autonomist[ sub raport estetic a lucr[rilor sale [...]
ap[rea simitor corectat[ de ]nclinaia sainte-beuvian[ a descoperirii caractere-
lor ]nd[r[tul operelor =i a descripiei lor ]n complexul determin[rilor social-
istorice. Monumentala Istorie a literaturii rom`ne (1941) e scris[ cu o
admirabil[ intuiie epic[ de romancier, care =tie s[ ]nvie fiina scriitorilor,
individualitatea lor =i s[ urm[reasc[ destine artistice variate ]ntr-o lume
concret[, neignor`nd jocul tuturor ]mprejur[rilor. Despre Saint-Beuve s-a
spus, nu f[r[ dreptate, c[ a dat Comedia literar[ a Franei, a=a cum Balzac
d[duse Comedia ei uman[. Istoria literaturii rom`ne a lui C[linescu face un
lucru asem[n[tor, ]n ceea ce ne prive=te. Puterea ei de “creaie” e fascinant[
15. 370 G. C[linescu
=i-=i g[se=te greu pereche printre lucr[rile similare de oriunde. Ar putea fi
asemuit[, f[r[ a p[li, cu Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis, ]nzestrat[
cu o neobi=nuit[ for[ de reconstituire realist[ a unui ]ntreg univers cultural.
[...]
Dac[ romancierul se ghice=te ]n activitatea criticului, nici acesta din urm[
nu e greu de descoperit ]n opera primului, ]ntr-o anumit[ intenie programa-
tic[ a ei. [...]
Scrisul lui G. C[linescu p[streaz[ ]ns[ ]n structura sa intim[ o organizare
clasic[. E bine mai ]nt`i s[ =tim c[ autorul Enigmei Otiliei socote=te ]n genere
marea literatur[ aceea de stil clasic... Ceea ce este m[re ]n romantism, baroc
— spune el — aparine tot inutei clasice”. [...][...] G. C[linescu este un autor
modern. El nu repet[, ci lucreaz[ cu sentimentul experienei f[cute, pe care
n-o absolutizeaz[ =i a c[rei sfer[ o cunoa=te. Are patos ca romanticii, dar
patosul lui e rece, supravegheat tot timpul de un puternic sim autoanalitic.
[...]
Ovid S. CROHM{LNICEANU, Reconstituirea balzacian[ =i clasificarea
caracterologic[, G.C[linescu. [...], ]n vol. Literatura rom`n[ ]ntre cele dou[
r[zboaie mondiale, I, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 584—
585, 600, 603.
Undeva C[linescu definea, spun`nd poeziei c[ ea este: “atuncea c`nd”;
de fapt magistrul nu poezia o definea, ci se definea pe sine ]nsu=i.
Poet fiind, a preferat versului lemnul catedrei.
Student fiind, ]nt`ia oar[ c`nd l-am auzit, m-am speriat de dicia lui detot
ciudat[.
Cuv`ntul lui era aidoma unui glon cu aripa de fluture.
G. C[linescu ]nsu=i a fost un obuz cu aripi de ]nger.
A tras cu tunul ]n sine ]nsu=i din dorina luptei =i din absena unui du=man
mai du=m[nos lui, sie=i.
}l retr[im cu dragostea, unui M[r[=e=ti victorios al gustului literar.
Un mare b[rbat, tat[ al unei s[bii de neridicat.
Nichita ST{NESCU, C[linescu ]n Palatul Culturii, ]n vol. Amintiri din
prezent, Editura Sport-Turism, Bucure=ti, 1985, p. 142—143.
[...] Dac[ spiritul rom`nesc nu s-ar bucura de o vocaie critic[ (e o calitate
de seam[, dar =i un risc), istoricul de peste un veac s-ar mira, desigur, de
locul at`t de important pe care criticii ]l ocup[ ]n literatura rom`n[ interbelic[.
16. 371Viaa lui Mihai Eminescu
Mai ales c[, de la Perpessicius la Vladimir Streinu, ca =i de la E. Lovinescu la
G. C[linescu, ace=ti critici infirm[ zicerea comun[ c[ orice critic nu e ]n fond
dec`t un poet sau prozator ratat. Oricum, pleiada de critici, ]nsum`ndu-se ]n
abundena epocii (faz[ ]nc[ eroic[ a literaturii noastre, faz[ eroic-estetic[
]ns[, spre deosebire de cea cultural[, din veacul trecut) =i format[ fiind din
=apte sau opt figuri proeminente, alc[tuiesc un grup de literai de vocaie,
calofili angajai (ar fi putut oare Camil Petrescu s[ se sustrag[?) ce pro-
moveaz[ proza rom`n[, stilul, valoarea artistic[ a limbii noastre. Este poate
cel mai compact grup de scriirori din literatura rom`n[ ]ntre cele dou[
r[zboaie.
G. C[linescu apare, ]n acet sens, un enorm. Un Rabelais al criticii literare:
un exemplar de Rena=tere (dac[ literatura rom`n[ are ]n adev[r un destin
propriu, nu suntem, oare, =i noi o dat[ cu G. C[linescu sub un duh renascen-
tist?).
Dup[ ce ai citit Impresiile asupra literaturii spaniole, desprinzi mai exact
motivele care te pot ]ndemna s[ ai anumite rezerve cu privire la Istoria
literaturii rom`ne: aceste Impresii formeaz[, ca semnificaie, veritabilul “com-
pendiu” la istoria cea mare, c[reia-i lipse=te spiritul riguros al sintezelor
istorice, dar ]n care apar, totu=i, pantagruelicele calit[i ale criticii c[linesciene,
toate savorile ei, n[scute din gustul sublimului ca =i al picantului: G. C[linescu
se desfat[ cu acela=i apetit voluminos ]n mijlocul operelor clasice ale ome-
nirii ca =i al celor de avangard[, ori ]n producia noastr[ local[, cu un irezistibil
elan, ce merge de la citarea expert[ a Divinei Comedii la critica picaresc[ a
Apropourilor lui Cilibi Moise; e firesc, a=adar, ca estetismul anticlasicist al lui
Paul Zarifopol s[ fi fost denunat de G. C[linescu. Tocmai pentru c[ manifest[
at`ta pruden[ fa[ de principii, de=i nu r[m`ne str[in de lumea lor —
exacerbat moralist =i voluptuos livresc, insaiabil cu ingenuitate —, G.
C[linescu se ocup[ de clasicism, romantism =i baroc, nu ca structuri obiective
ale operelor artistice sau fenomenelor de cultur[ ]n general, pe care le observ[
la noi Blaga, ci ca atitudini umane, structuri psihologice ale timpului clasic,
romantic =i baroc; =i se ]nelege c[ aceste tipuri umane sunt totdeauna extrem
de impure fa[ de opere, ceea ce explic[ =i amestecurile instabile dintre cele
trei forme la care se refer[ autorul Impresiilor asupra literaturii spaniole —
forme ]nafara perspectivei istorice. A=a se explic[ faptul c[ G. C[linescu e
uneori prea rigid sau prea elastic ]n judec[ile sale critice din Istoria literaturii,
care se impune p`n[ la urm[ ca o cople=itoare rev[rsare de impresii orgiaste,
niagarice, at`t de personale — =i chiar de aceea extrem de interesante pentru
cel care poate p[stra distana fa[ de imensul material critic c[linescian. C[ci
17. 372 G. C[linescu
dac[ e drept c[ f[r[ gust nu se poate face critic[ literar[, gustul singur, ori
]nsoit fie de cea mai ]ntins[ cultur[ artistic[ =i umanist[, risc[ la tot pasul
s[ cad[ ]n anarhie, atunci c`nd lipsesc principiile estetice severe =i viziunea
istoric[. Exist[ ]ns[ f[r[ ]ndoial[, ]n aceast[ vast[ cercetare a creaiilor bele-
tristice rom`ne=ti, numeroase intuiii critice cuceritoare, nea=teptate, savuros
penetrante, ]nc`nt[toare ]n senzualitatea lor, =i care fac indirect din G.
C[linescu un mare critic literar =i din istoria sa una din cele mai importante
opere ale literaturii noastre, care va fi probabil gustat[ ]n viitor cu pl[cerea
cu care generaii ]ntregi au parcurs pe Plutarh, pe Erasmus, pe Brantôme, pe
Benvenuto Cellini, pe cardinalul de Retz.
G. C[linescu face literatur[, adic[ st[ sub o zodie estetic[ =i ]n operele
sale de interes istorico-monografic — de pild[ monografiile ]nchinate lui
Eminescu =i Creang[ — a=a cum au f[cut cultur[ un Asachi, un Heliade, un
Hasdeu, un Iorga: mereu aplicat estetic, av`nd pentru cunoa=terea psihologic[
a omului un interes extraordinar. }n seria analizelor operei eminesciene,
printre paginile cele mai bune sunt cele de critic[ psihologic[, ]ndeosebi
studiul eroticii eminesciene, de o sagacitate somptuoas[, vr[jit[, pagini care
din p[cate nu duc la un portret liric sintetic. Dintr-un deliciu prea necen-
zurat, dup[ cum se poate remarca =i ]n cursul de poezie — ]nt`mpl[tor
purt`nd titlul de Principii de estetic[ — G. C[linescu nu afl[ r[gazul de a se
opri la o poetic[ sistematic[, oric`t de fine =i juste ar fi at`tea din analizele
sale, oric`t de vivace curgerea de abstraciuni din Universul poeziei. A=a se
face c[ nu ne-a dat nici o singur[ pagin[ de viziune a Spaniei, a spiritului
spaniol, ci un fermec[tor registru al bibliofilelor sale petreceri hispanizante.
G. C[linescu zice: “cine nu =tie s[ nareze nu-i istoric”; pe de alt[ parte, el
susine c[ adev[ratul istoric literar trebuie condiionat de criticul estetic. De
aici nu r[m`ne dec`t un pas p`n[ la critica literar[ luat[ ca form[ a naraiunii,
a vocaiei epice — =i cu toate c[ G. C[linescu n-a f[cut, ]n teoretician, acest
pas dec`t mai t`rziu, practic ]ns[ l-a ]mpins spre lunga sa c[l[torie prin
literatura rom`n[ “de la origini p`n[ ]n prezent”. Mai ]nt`i s-a plecat ]ns[
asupra biografiilor lui Eminescu =i Creang[ =i asupra operelor acestor clasici
fundamentali fa[ de care s-a simit atras prin caracterul de elementaritate
=i de haos din existena lor material[ =i spiritual[, pe care gust`ndu-le cu
m[re apetit, =i-a propus s[ le nareze. Exemplar[ oper[ de istoric literar, prin
con=tinciozitatea informaiei, prin inteligena obiectiv[ a interpret[rii docu-
mentelor, prin echilibrul aprecierilor, care fac dintr-]nsa adev[rat[ lucrare
“=tiinific[“ (poate fi ]n lini=te calificat[ drept “academic[“, de=i nu e deloc
eap[n[, ci numai calm[), Viaa lui Mihai Eminescu nu exceleaz[ totu=i, creator
18. 373Viaa lui Mihai Eminescu
prin duhul narativ al autorului, desigur nu din cauz[ c[ el s-ar fi pierdut
]ntre documente, c[ci le st[p`ne=te cu prisosin[, ]ns[ foarte prudent s-a ata=at
de litera lor, ca ea s[ nu devin[ litera m`nuitorului lor. [...] Critica narativ[
c[linescian[ e ]ns[ cum nu se poate mai judicios la ea acas[ ]n Viaa lui Ion
Creang[, probabil =i din cauz[ c[ ]ntre via[ =i oper[ este posibil[ la acest
autor o perfect[ identificare. Portretiz`ndu-=i magistral eroul, cu ajutorul
unor elemente documentare strict materiale: “Dar mai ales ]ncepu s[
m[n`nce. Dup[ ce-=i puse ca +tefan a Petrei curechi ]n putin[ =i mu=chiu
afumat de porc ]n podul =indrilit al casei, m`nc[ bucate humule=tene, ]ns[
mai ales sarmale =i pl[cinte cu poalele-n br`u f[cute cu julf[. H`lpavul care
]n sat f[cea ochi dulci fetelor fecioare, ]nveselindu-se cu dini de fasole =i
barb[ de l`n[, spre a le m`nca purceii fripi =i alivencile, m`nca asemeni
unui lup fl[m`nd. Spre a se deosebi de “f`rlifu=ii de pe la t`rguri, crescui ]n
bumbac” ca adev[rat “rom`na=” f[cu ispr[vi nemaiauzite, de basm, care-i
d[dur[ o faim[ de Fl[m`nzil[. Nu-=i pierde vremea cu “z[moreal[“. El nu
se-ncurc[ asemeni boierilor sfrijii rup`nd cu degetele-i groase picioarele
subiri ale racului. El trage tot castronul cu raci ]nainte-i, v`r[ m`na p[roas[
]n el, scoate pumnul plin, duc`ndu-l la gur[, apoi ron[ie racul strivind cojile
afar[ cum arunc[ r`=nia pleava. El m[n`nc[ odat[ zece ou[, o strachin[ de
prune, o oal[ de porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de m`ncare,
cu acea pl[cere de a amesteca alimente de tot felul care este a m`nc[cio=ilor
=i a vitelor. Ca =i Fl[m`nzil[ el mistuie ]n cinci fripturi toat[ carnea birta=ului
]nsp[im`ntat =i ip[ c[-i e foame. El cere toate m`nc[rile osp[tarului ]nghiind
c`te dou[ fierturi, mai multe soiuri de fripturi, b`nd o caraf[ de vin =i o cofi[
de ap[ rece =i se scoal[ u=urat de la mas[, sglobiu. El se a=eaz[ pe vine ]n faa
unei m[m[ligi p`ntecoase =i o ]nghite cu br`nz[, ud`nd-o iar[=i cu vin =i apoi
cu alt[ cofi[ de ap[. Sl[bit de post doftoricesc el cere o p`ine ]ntreag[, o g[in[
fiart[ cu usturoiu, un castron cu sarmale, opt pl[cinte cu ca= =i o oc[ de vin.
Dup[ scald[ e mai pofticios. Atunci m[n`nc[ tot ce g[se=te la han, bea de la o
[ranc[ o oal[ de lapte dulce, m[n`nc[ de la un ovreiu un ceaun de popu=oi
fieri, gron[ind boabele ca mascurii, apoi se arunc[ ]n ap[ =i se b[l[ce=te
mulumit. Unui prieten ]i vine le=in de aceast[ priveli=te nemaiv[zut[. Crapul
pus de cuscri pe mas[ ]l m[n`nc[ tot. La Neam, la m`n[stire, str`nge burei
=i-i d[ rudelor s[-i g[teasc[. M[n`nc[ lacom, nu invit`nd pe nici unul spre a
nu i se ]mpuina poria, apoi toi afar[ de el dau semne de otr[vire. Creang[
chiam[ doctorii de la spital cu fluierul, str`ng`nd vardi=tii din t`rg, ]=i duce
b[iatul ]n c`rc[ la spital, e desn[d[jduit, dar la stomac se simte bine. Numai
acas[ la masa obi=nuit[ Creang[ este mai cump[tat. «La mas[ Creang[ nu
19. 374 G. C[linescu
m`nca mai mult dec`t o oal[ de g[lu=te cu p[sat de meiu, =i cu buc[i de
sl[nin[, o g[in[ fript[ pe igl[ de lemn =i undit[ cu mujdeiu de usturoiu, iar
pe deasupra =indilea cu o strachin[ de pl[cinte moldovene=ti, zise cu poalele-n
br`u, ]ns[ ca b[utur[ el se mulumea cu o cofi[ de vin amestecat cu ap[»”,
C[linescu ne trimite direct spre fizionomia moral[ a lui Creang[, ]ntru mai
buna ]nelegere a operei lui. Oper[ pe care totu=i, din p[cate, criticul nu
reu=e=te s-o aprofundeze analitic, ]n ciuda faptului c[ observaiile sale asupra
limbii lui Creang[ — ]n raport cu cea a eroilor lui Caragiale — sunt pertinente.
Gr[bita analiz[ a operei se reduce aici la conglomer[ri de citate prea lungi,
lipsite de un comentariu revelator. Judec[ilor prea constatative ad[og`ndu-
li-se =i o pripit[ ]ncercare de a teoretiza genul nuvelistic (interesante =i fruc-
tuoase r[m`n p`n[ azi consideraiile asupra nuvelei ale lui Paul Ernst). }n
fond, totul se reduce la astfel de delimit[ri critice: “Limbajul acesta e pitoresc
de bun[ seam[, dar f[r[ un substrat fantastic sau realistic n-ar ]nsemna mare
lucru. C`nd ]ns[ afl[m c[ sf`ntul Petre =i Dumnezeu ]nsu=i vorbesc a=a de
colorat, atunci efectul e de o ]nalt[ bufonerie. Amestecul acesta de fabulos =i
[r[nie, de ireal =i realism ]n sisteme dramatice ]n care toi eroii aproape nu
mai vorbesc, iar partea narativ[ este un monolog al autorului face tot farmecul
pove=tilor” sau “}n c`mpul lui m[rginit, Creang[ este un erudit, un estet al
filologiei. Eroii lui nu tr[iesc din mi=care, ci din cuv`nt, =i observaia nu e
psihologic[, ci e etnografic[“. Spre deosebire a=adar de Viaa lui Mihai Emi-
nescu, ]n Viaa lui Ion Creang[ analiza operei scriitorului se constituie doar
]n subtextul biografiei lui.[...]
Un demon al colosalului (o demonie acaparatoare, care face din el un
halucinat, un delirant dar =i un vizionar) p`nde=te mereu ]n eul c[linescian.
Spre a intra ]n Viaa lui Ion Creang[, el trebuie s[ vad[ cu un ochi dilatat:
“Moldova, Bistria =i Trotu=ul curg`nd piezi= ]nspre Siret printre pereii ]nali
ai munilor sunt drumurile mari ale masivului format din v`rfuri dinate
trec`nd uneori de dou[ mii de metri =i asupra c[rora Cheahl[ul domin[
maiestos, fumegos de nouri ca un vulcan, v[zut chiar din c`mpie. }n mijlocul
]nsu=i al =irei muntele e calcaros, simul`nd cet[i fantastice de piatr[, =i r`ul
trece printre perei de st`nc[ apropiai ]n chipul unor coridoare colosale. Jepii
=i ienuperii se ca[r[ p`n[ sus =i se prind =i de cr[p[turile pov`rni=urilor.
P[duri negre, de brazi, de fag, uneori =i de stejar acoper[ ca ni=te armii dese
totul, f[c`nd inutul de nestr[b[tut. Brazii sunt a=a de drepi =i crestele a=a
de multe ]nc`t ceaa se t`r[=te printre periile p[durilor de aburi. Apele curg
peste bolovani t[indu-=i albii ]nguste, la trec[tori, c[ut[toare de clocote =i
spume =i se rostogolesc prea repede acolo unde valea se l[rge=te, dest[inu-
ind prin rotocoale neregularitatea fundurilor”. Iar dac[ ]n acest ochi vizionar
20. 375Viaa lui Mihai Eminescu
materia ]ns[=i se dilat[ f[r[ control, avid[ numai de a se prolifera, ca o plasm[
]n expansiune, structurile, care sunt arhitecturi inefabile, devin precare sau
monstruoase: descrierile arhitectonice burgheze din Enigma Otiliei, ]n limitele
realismului lor meschin sau grotesc, stau mai bine pe picioare dec`t proiectele
grandioase `=nite din prostul gust euforic al lui Ioanide. Viaa lui Mihai
Eminescu ori +un nu pot fi clintite. Dac[ G. C[linescu ar fi tr[it sute de ani,
de sute de ori s-ar fi modificat structurile — f[r[ a-=i g[si totu=i echilibrul —,
]n Opera lui Mihai Eminescu =i ]n Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[
]n prezent. Nu ]nt`mpl[tor C[linescu a introdus ]n limb[, pe contul s[u,
italienisme, franuzisme, creaii proprii; el se complace printre cuvinte in statu
nascendi, umede ]nc[ dup[ ivirea lor din apa primordial[, nefixate ]nc[;
informe dac[ s-ar putea, ca la Heliade, av`nd ]ns[ con=tiina informului drept
component[ a pl[cerii. Apetena concretului fluu ]i ]ncarc[ stilul de epitete:
“Pentru a face s[ salte =i mai mult candoarea z[pezoas[ =i aur[ria p[rului
poetului ]nchipuie cu fastuoas[ finee decorativ[ ve=minte grele ]ntunecate”
(coment`nd Strigoii, ]n Opera lui Mihai Eminescu). Stil care se condenseaz[
uneori asemeni lichidelor grele: “Falsa ceremonie de politee, desc[rc[tura
de citate infamante, combinate cu o ironie strivitoare, ploaia de s[gei
]nveninate dintr-o singur[ salv[ =i ]ncheierea luptei cu mi=carea militar[ de
la ]nceput, ]ntoars[, massarea trupelor ]ntr-un singur punct slab, ap[sat p`n[
la plesnire, fac poziiile adversarilor intenabile =i arunc[ asupra lor un opro-
briu injust dar cu at`t mai definitiv cu c`t polemica se situeaz[ la nivelul
artei” (despre stilul polemic al lui Lovinescu, pe care, de altfel, lingvistic, G.
C[linescu l-a preluat, ca-n mar=urile forate, de la ]nainta=ul s[u, ceea ce e
pe deplin dovedit dac[ al[tur[m acest impresionant exemplu de textele
similare din Istoria literaturii rom`ne contemporane, unde E. Lovinescu cara-
cterizeaz[ la r`ndul s[u stilul critic al lui +erban Cioculescu sau cel al lui
Pompiliu Constantinescu). Nu e vorba ]ns[ de o pasti=[, de o imitaie din
cele at`t de scumpe scriitorului amator de privire indirect[, noroas[, piezi=[,
ci de un mimetism involuntar, spontan, simboliz`nd tot ceea ce C[linescu a
preluat =i asimilat, din creaia contemporanilor s[i mai b[tr`ni sau mai tineri,
de la atitudinea stilistic[ la concepia critic[ =i ideologic[ literar[, de la tabla
de valori general[ la cump[na lor particular[ (aceasta din urm[, dac[ inem
seam[ de domolirea contradiciilor =i inadvertenelor flagrante din critica
foiletonistic[ a lui G. C[linescu, abundent[ =i frivol[, ]n considerabil mai
riguroas[, mai unitar[, mai constructiva sa oper[ Istoria literaturii rom`ne
de la origini p`n[ ]n prezent).
Ion NEGOI|ESCU, Scriitorul G. C[linescu ]n vol. Alte ]nsemn[ri critice, Edi-
tura Cartea Rom`neasc[, Bucure=ti, 1980, p. 87—89, 95—97, 104—106.