Patologia pacienţilor cu arsuri continuă să atragă atenţia clinicienilor, datorită nivelului înalt al acestei afecţiuni în structura traumatismului, gravităţii consecinţelor medicale şi sociale.
Patologia pacienţilor cu arsuri continuă să atragă atenţia clinicienilor, datorită nivelului înalt al acestei afecţiuni în structura traumatismului, gravităţii consecinţelor medicale şi sociale.
Persoanele cu arsuri severe pot suferi desfigurarea, pierderea unui segment de membru şi a unor abilităţi fizice, a mobilităţii, cicatrizarea şi infecţia. În plus arsurile sunt capabile de a penetra straturile cutanate profunde, cauzând leziuni tisulare sau musculare care pot afecta fiecare sistem al organismului.
Patologia pacienţilor cu arsuri continuă să atragă atenţia clinicienilor, datorită nivelului înalt al acestei afecţiuni în structura traumatismului, gravităţii consecinţelor medicale şi sociale.
Arsurile încă reprezintă una dintre cele mai dificile maladii chirurgicale la copii şi includ leziuni grave cu o desfăşurare dinamică stadiată, întrunind simptome majore şi complicaţii septice, sindromul insuficienţei multiorganice acute, constituind 34–36% din totalul traumatismelor acute la vârste pediatrice, conform datelor din statistica mondială.
Persoanele cu arsuri severe pot suferi desfigurarea, pierderea unui segment de membru şi a unor abilităţi fizice, a mobilităţii, cicatrizarea şi infecţia. În plus arsurile sunt capabile de a penetra straturile cutanate profunde, cauzând leziuni tisulare sau musculare care pot afecta fiecare sistem al organismului.
Alergiile, cunoscute sub denumirea de boli alergice, sunt afecţiuni cauzate de rãspunsul
exagerat al sistemului imun la contactul cu substanţe considerate inofensive. Dintre bolile
alergice, cea mai severã formã este anafilaxia. Fenomenul anafilaxiei a fost descris în Grecia
anticã și în literatura medicalã chinezã. Termenul de “anafilaxie” derivã din greaca “ana” care
înseamnã înapoi şi “filaxie” care semnificã protective.
Intoxicațiile cu substanțe chimice constituie în ultima perioadă o
problemă majoră de sănătate publică. Datele Centrului Național de
Sănătate Publică arată că săptămânal, sunt înregistrate până la 100 de
cazuri de intoxicații cu substanțe chimice (pesticide, medicamente,
alcool, gaze etc.). Anual, în lume se înregistrează câteva milioane de
intoxicaţii acute neprofesionale dar şi profesionale.
Patologia pacienţilor cu arsuri continuă să atragă atenţia clinicienilor, datorită nivelului înalt al acestei afecţiuni în structura traumatismului, gravităţii consecinţelor medicale şi sociale.
Persoanele cu arsuri severe pot suferi desfigurarea, pierderea unui segment de membru şi a unor abilităţi fizice, a mobilităţii, cicatrizarea şi infecţia. În plus arsurile sunt capabile de a penetra straturile cutanate profunde, cauzând leziuni tisulare sau musculare care pot afecta fiecare sistem al organismului.
Patologia pacienţilor cu arsuri continuă să atragă atenţia clinicienilor, datorită nivelului înalt al acestei afecţiuni în structura traumatismului, gravităţii consecinţelor medicale şi sociale.
Arsurile încă reprezintă una dintre cele mai dificile maladii chirurgicale la copii şi includ leziuni grave cu o desfăşurare dinamică stadiată, întrunind simptome majore şi complicaţii septice, sindromul insuficienţei multiorganice acute, constituind 34–36% din totalul traumatismelor acute la vârste pediatrice, conform datelor din statistica mondială.
Persoanele cu arsuri severe pot suferi desfigurarea, pierderea unui segment de membru şi a unor abilităţi fizice, a mobilităţii, cicatrizarea şi infecţia. În plus arsurile sunt capabile de a penetra straturile cutanate profunde, cauzând leziuni tisulare sau musculare care pot afecta fiecare sistem al organismului.
Alergiile, cunoscute sub denumirea de boli alergice, sunt afecţiuni cauzate de rãspunsul
exagerat al sistemului imun la contactul cu substanţe considerate inofensive. Dintre bolile
alergice, cea mai severã formã este anafilaxia. Fenomenul anafilaxiei a fost descris în Grecia
anticã și în literatura medicalã chinezã. Termenul de “anafilaxie” derivã din greaca “ana” care
înseamnã înapoi şi “filaxie” care semnificã protective.
Intoxicațiile cu substanțe chimice constituie în ultima perioadă o
problemă majoră de sănătate publică. Datele Centrului Național de
Sănătate Publică arată că săptămânal, sunt înregistrate până la 100 de
cazuri de intoxicații cu substanțe chimice (pesticide, medicamente,
alcool, gaze etc.). Anual, în lume se înregistrează câteva milioane de
intoxicaţii acute neprofesionale dar şi profesionale.
Proiect: Conflictul de Nicolae Vărzaru
Lucrare finala elaborată în cadrul cursului de instruire la distanță „Dialog Intercultural în Moldova”.
Cursul de e-learning este realizat în cadrul proiectului „Dialog Intercultural în Moldova”, implementat de Consiliul Național al Tineretului din Moldova cu suportul financiar al Fundației pentru Copii Pestalozzi. Cursul de e-learning este implementat cu suportul financiar al programului „Region in Transition" – RITA Program of the Polish-American Freedom Foundation implementat de Fundaţia Educaţie pentru Democraţie din Polonia.
Răspunderea este exclusivă a autorilor și nu conține, sub nici o formă, pozițiile donatorilor.
Traumatismele toracice si abdominale...Elena Negotei
Politraumatismele realizeaza un sindrom fiziopatologic complex, cu evolutie imprevizibila si tendinta la autoagravare, care depaseste ca amploare suma modificarilor fiziopatologice induse de leziunile fiecarui organ in parte.
Se întâmplă să ne confruntăm cu diverse situaţii şi probleme pe care nu ştim să le rezolvăm. Unele pot părea foarte grave, altele mai puţin, dar sunt situatii ca: electrocutare, inec, accident rutier, sufocare, hemoragii, plagi, entorse, luxatii, fracturi, arsuri, insolatie, intoxicatii, convulsii care necesită primul ajutor şi care apar în anumite condiţii în care ne aflăm. Ele pot afecta orice persoană, indiferent de vârstă sau sex.
Încă de la începutul existenţei sale, omul a suferit leziuni traumatice prin cădere, foc, înec şi conflicte interpersonale. În timp ce mecanismul lezional şi frecvenţa diferitelor injurii specifice s-a modificat o dată cu trecerea mileniilor, traumatismele rămân o cauză foarte importantă de mortalitate şi morbiditate în societatea modernă.
The document summarizes research on peanut allergy treatment and prevention. It discusses oral immunotherapy (OIT) and epicutaneous immunotherapy (EPIT) as treatment options, noting their benefits and limitations. OIT has shown strong desensitization effects but safety concerns, while EPIT provides simple administration and fewer restrictions but its desensitization effect is less clear. Future areas of research include optimizing these therapies and investigating other modalities. The document also reviews the LEAP trial which found that introducing peanuts early in high-risk infants reduced peanut allergy prevalence by over 80%, indicating early introduction may serve as an effective prevention strategy.
Extravazarea sângelui în lumenul tubului digestiv ca o consecinţă a unei boli cronice sau acute se defineşte ca hemoragie digestivă (HD). Hemoragia digestivă poate să survină de la orice nivel al tractului digestiv, de la orofaringe până la anus; poate fi ocultă, manifestându-se prin slãbiciune, anemie, hipotensiune ortostatică sau poate fi masivă, instalându-se rapid, cu pierderi mari de sânge.
Proiect: Conflictul de Nicolae Vărzaru
Lucrare finala elaborată în cadrul cursului de instruire la distanță „Dialog Intercultural în Moldova”.
Cursul de e-learning este realizat în cadrul proiectului „Dialog Intercultural în Moldova”, implementat de Consiliul Național al Tineretului din Moldova cu suportul financiar al Fundației pentru Copii Pestalozzi. Cursul de e-learning este implementat cu suportul financiar al programului „Region in Transition" – RITA Program of the Polish-American Freedom Foundation implementat de Fundaţia Educaţie pentru Democraţie din Polonia.
Răspunderea este exclusivă a autorilor și nu conține, sub nici o formă, pozițiile donatorilor.
Traumatismele toracice si abdominale...Elena Negotei
Politraumatismele realizeaza un sindrom fiziopatologic complex, cu evolutie imprevizibila si tendinta la autoagravare, care depaseste ca amploare suma modificarilor fiziopatologice induse de leziunile fiecarui organ in parte.
Se întâmplă să ne confruntăm cu diverse situaţii şi probleme pe care nu ştim să le rezolvăm. Unele pot părea foarte grave, altele mai puţin, dar sunt situatii ca: electrocutare, inec, accident rutier, sufocare, hemoragii, plagi, entorse, luxatii, fracturi, arsuri, insolatie, intoxicatii, convulsii care necesită primul ajutor şi care apar în anumite condiţii în care ne aflăm. Ele pot afecta orice persoană, indiferent de vârstă sau sex.
Încă de la începutul existenţei sale, omul a suferit leziuni traumatice prin cădere, foc, înec şi conflicte interpersonale. În timp ce mecanismul lezional şi frecvenţa diferitelor injurii specifice s-a modificat o dată cu trecerea mileniilor, traumatismele rămân o cauză foarte importantă de mortalitate şi morbiditate în societatea modernă.
The document summarizes research on peanut allergy treatment and prevention. It discusses oral immunotherapy (OIT) and epicutaneous immunotherapy (EPIT) as treatment options, noting their benefits and limitations. OIT has shown strong desensitization effects but safety concerns, while EPIT provides simple administration and fewer restrictions but its desensitization effect is less clear. Future areas of research include optimizing these therapies and investigating other modalities. The document also reviews the LEAP trial which found that introducing peanuts early in high-risk infants reduced peanut allergy prevalence by over 80%, indicating early introduction may serve as an effective prevention strategy.
Extravazarea sângelui în lumenul tubului digestiv ca o consecinţă a unei boli cronice sau acute se defineşte ca hemoragie digestivă (HD). Hemoragia digestivă poate să survină de la orice nivel al tractului digestiv, de la orofaringe până la anus; poate fi ocultă, manifestându-se prin slãbiciune, anemie, hipotensiune ortostatică sau poate fi masivă, instalându-se rapid, cu pierderi mari de sânge.
Prin aparate electrice se înţeleg aparatele de comutaţie (conectare şi deconectare),
aparatele de pornire şi reglare, aparatele de protecţie, aparatele de măsură, de control şi de
reglare automată, cum şi completele de aparate, utilizate în domeniul producerii, transportului,
distribuţiei şi transformării energiei electrice.
Constructorii de seamă de la sfârşitul secolului XIX-lea ing. Anghel Saligny, ing. T. Dragu, ing. I. Puşcariu au avut preocupări deosebite pentru dezvoltarea desenului tehnic în ţara noastră. Desăvârşirea oricărui inginer, din domeniul mecanic, al construcţiei de maşini şi a materialelor, trebuie să se bazeze pe o pregătire temeinică în domeniul desenului tehnic, atât în facultate cât şi în practica ulterioară.
Cuvantul informatie este preluat din limba latina (informatio) prin intermediul celei franceze (information). In afara intelesurilor din limbajul comun, el are si alte sensuri, atribuite fie prin definirea sa ca termen (stiintific sau tehnic) fie ca si concept in cadrul unor ramuri ale filosofiei sau al unor stiinte si tehnologii al caror obiect de studiu este.
Dezvoltarea societăţii contemporane nu poate fi concepută fără energie ȋn general şi energie electrică ȋn particular. Dacă Egiptul antic a fost un dar al Nilului, fără ȋndoială că societatea modernă este un dar al electricităţii, cel puţin sub două din aspectele ei esenţiale: energie şi informaţie.
Disciplina de Bazele electrotehnicii are ca obiect studiul sistematic al fenomenelor electromagnetice, în strânsă legătură cu aplicaţiile lor tehnice. Disciplina cuprinde două mari grupuri de probleme şi anume, cele referitoare la teoria câmpului electromagnetic şi cele referitoare la teoria şi calculul circuitelor electrice.
În cadrul urgenţelor majore (numite şi de tip 0-1), stopul cardiorespirator (SCR) este şi rămâne mereu una dintre provocările şi încercările grele la care este supusă echipa de intervenţii de urgenţă.
Actuala pandemie de coronavirus COVID-19, pe lângă faptul că provoacă mulți pacienți și decese, produce modificări importante în viața noastră de zi cu zi.
Actuala pandemie de coronavirus COVID-19, pe lângă faptul că provoacă
mulți pacienți și decese, produce modificări importante în viața noastră de zi cu
zi. Riscul de transmitere a bolilor infecțioase de la pacient la resuscitator sau invers
este foarte scăzut în cursul unei resuscitări cardiopulmonare, dar în anumite medii
sau în circumstanțe precum pandemia actuală de coronavirus, aceste riscuri cresc
foarte mult, ceea ce va necesita măsuri extreme de PROTECȚIE și MODIFICĂ
oricare dintre manevre.
Edemul pulmonar acut reprezintă o urgență medicală des întâlnită și este caracterizat de
dispnee severă cu ortopnee și stază pulmonară, cauzate de insuficiența ventriculară stângă.
Terapiile farmacologice și nonfarmacologice specifice trebuie inițiate rapid și au ca obiectiv
corecția hipoxemiei și scăderea postsarcinii ventriculului stâng. Acestea includ oxigenoterapie,
ventilație mecanică noninvazivă și medicație de tipul diureticelor de ansă și vasodilatatoarelor.
Hemoragia digestivă superioară (H.D.S) este sângerarea care provine din treimea inferioară a
esofagului, stomacului, duodenului și jejunul proximal, exteriorizându-se în special
prin hematemeză și/sau melenă. Hemoragiile digestive inferioare provin din jejunoileon şi din
colon şi rect.
Litiaza biliară este o afecţiune provocată de dezvoltarea unor calculi biliari în veziculă
sau în căile biliare extra- sau intrahepatice, și a căror prezența poate să nu se manifeste clinic sau
poate să se insoțească de o simptomatologie zgomotoasă. Aceasta este o afecțiune larg răspândită
în întreaga lume cu o incidență crescută la toate vârstele, începând de la populația tânără, până la
vârstele cele mai avansate, solicitând o îngrijire adaptată atât particularităților anatomopatologice cât și personalității pacienților.
Încă de la începutul existenţei sale, omul a suferit leziuni traumatice prin cădere,
foc, înec şi conflicte interpersonale. În timp ce mecanismul lezional şi frecvenţa
diferitelor injurii specifice s-a modificat o dată cu trecerea mileniilor, traumatismele
rămân o cauză foarte importantă de mortalitate şi morbiditate în societatea modernă.
Pancreatita este o cauză frecventă a durerilor abdominale, iar lipsa prezentării clinice
patognomonice şi absenţa unui „standard de aur” pentru diagnostic face diagnosticarea acestei
afecţiuni să fie o problemă.
În secolul XX, al medicinii moderne, cunoştinţele medicale au avansat într-un ritm
nemaiîntâlnit. Datorită unei înţelegeri mai profunde a modului în care funcţionează organismul
uman, cercetarea medicală a dus la descoperirea multor metode de investigaţie, de diagnostic şi
de tratament. După 1800, în epoca revoluţiei industriale, numeroase descoperiri au contribuit la
fundamentarea ştiinţei şi a medicinii, cu numeroasele ei specialităţi.
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ȊN ȊNGRIJIREA PACIENTULUI CU ULCER GASTRO -DUODENALElena Negotei
“Sănătatea este o stare de armonie completă a corpului, minţii şi spiritului”.
B.K.S Iyengar
Ulcerul gastroduodenal reprezinta una dintre cele mai frecvente afectiuni ale omului
modern. Aceasta denumire include mai multe boli avand ca numitor comun afectarea stratului
interior care captuseste tubul digestiv.
PASTELE IN GRECIA –
"MEGALI EVDOMADA"
La fel ca şi la noi, în săptămâna premergătoare Paştelui, cunoscută sub numele de
"Megali Evdomada", adică Săptămâna Mare, în mod tradiţional, credincioşii greci
postesc, nu mănâncă carne, ulei sau lactate până după miezul nopţii din Sâmbătă
Paştelui, după slujba de Înviere. Iată care sunt cele mai vechi obiceiuri de Paşte la
greci!
Cea mai importantă sărbătoare din calendarul
grecesc, celebrarea Paştelui îmbracă forme
inedite în fiecare regiune din Grecia, iar unele
obiceiuri de Paşte la greci sunt dintre cele mai
speciale. Unicitatea sărbătorii Paştelui, conform
tradiţiilor greceşti, se regăseşte mai ales în
săptămâna de dinaintea marelui eveniment
religios.
Într-un secol în care istoria Europei a fost scrisă de către regi,
Maria Tereza s-a impus ca un lider puternic şi neînfricat. Împărăteasa a apărat Austria în
timpul invaziei prusace şi a iniţiat mai multe proiecte care aveau ca scop îmbunătăţirea
traiului cotian al poporului său.
Cat de des ti se intampla sa ai o durere la spate, sau piept, si sa o treci cu vederea in
speranta ca se va duce de la sine? De cate ori nu auzi pe cineva ca se plange de aceeasi
durere de mult timp?
DUREREA – este un simptom care atrage atentia pacientului si medicului asupra unor
disfunctionalitati ale existentei organismului. De ce sa tratam durerea, daca ea reprezinta o
˝santinela˝ a sanatatii si bolii? Pentru ca accesul la managementul durerii pentru a nu suferi este
un drept fundamental al omului.
Leopold I (nume complet: Leopold Ignaz Joseph Balthasar Felician ;maghiar: I. Lipót; 9 iunie
1640 - 5 mai 1705) a fost Sfântul Împărat Roman, Regele Ungariei, Croației și Boemiei. Al doilea fiu al
lui Ferdinand al III-lea, Sfântul Împărat Roman, de către prima sa soție, Maria Anna a Spaniei, Leopold
a devenit moștenitor în 1654 prin moartea fratelui său mai mare Ferdinand al IV-lea. Ales în 1658,
Leopold a condus Sfântul Imperiu Roman până la moartea sa
în 1705, devenind cel mai longeviv împărat habsburgic (la 46
de ani și 9 luni).
A fost primul fiu al împărătesei Maria Tereza și al
soțului acesteia, împăratul Francisc I, cooptat la conducerea
Țărilor Ereditare Habsburgice după moartea tatălui său în anul
1765. Din cei șaisprezece copii ai cuplului imperial, a fost cel
mai dificil de educat. Copil așteptat cu nerăbdare, după trei
fete, nașterea sa a fost întâmpinată cu bucurie de Maria Tereza,
care și-a făcut proiecte mari în ceea ce îl privește.
George Washington s-a nascut în 1732, în Wakefield, Virginia. Fiu al unui plantator
instǎrit, el a moștenit o avere considerabilǎ la vârsta de douazeci de ani. Din 1753 pina in 1758,
Washington a activat in cadrul armatei, participind activ la razboaiele impotriva francezilor si
indienilor si dobindind experienta militara si prestigiu. A revenit in Virginia la sfirsitul anului
1758 si si-a dat demisia din armata. La scurt timp dupa aceea, s-a casatorit cu Martha Dandridge
Custis, o vaduva bogata cu doi copii. (Washington nu a avut copii proprii).
2. CEL MAI IMPORTANT >>> SA NU DEVII O VICTIMĂ! !!!!!!!
Majoritatea factorilor etiologici ai arsurii sunt agenţi termici, fizici
ce pot descărca în ţesuturi cantităţi diferite de energie lezantă în unitatea de
timp: lichide fierbinţi, aburi supraîncălziţi, flăcări, gaze inflamabile, solide
fierbinţi, corpuri vascoase topite (bitum, ceară) etc.
Arsurile sunt accidente provocate de căldură sub diferite
forme, agenţi chimici, electricitate şi iradiaţii.
3. arsuri produse prin căldură (termice): flacară, metale topite, lichide şi
vapori fierbinti;
arsuri produse prin substanţe chimice: acizi, baze, unele săruri;
arsuri produse prin electricitate: flama electrică;
arsuri produse prin radiaţii: raze ultraviolete, Röntgen, gamma.
Principalul factor etiopatogenic în arsuri este agentul termic care în funcţie de
temperatură şi de timpul de acţiune determină:
alterarea echipamentului enzimatic tisular dacă temperatura agentului termic a fost
între 46 ºC şi 60 ºC; dacă timpul de acţiune a agentului termic este scurt şi temperatura
acestuia nu a depăşit 60 ºC, leziunile sunt reversibile;
necroza de coagulare care se produce la temperaturi ale agentului termic peste 60 ºC;
carbonizarea ţesuturilor se produce la temperaturi peste 600 ºC;
calcinarea tisulară care este determinată de temperaturi ale agentului termic peste
1000 ºC.
În funcţie de agentul traumatic care le-a produs, arsurile pot fi clasificate în:
4.
5.
6.
7. Arsură prin agent electric
Acid clorhidric
1. Arsură chimică glob ocular cu substanţă acidă
2. Arsură chimică glob ocular produsă de substanţă
alcalină (leşie)
Arsură prin lichid fierbinte
8. Arsură chimică produsă de acid
Arsură provocată de soda caustică
Arsură provocată de ciment
Arsură la nivelul degetelor determinată de acid hidrofluoric
9. Arsuri superficiale (epidermice, gradul I) - arsuri solare,
expunere de scurtă durată la lichide sau la alţi agenţi termici cu
temperaturi sub 50°C. Aceste zone de arsură superficială nu sunt luate
de obicei în calculul suprafeţei arse, decât dacă sunt foarte întinse, în
cazul unui copil de vârstă mică.
Au următoarele caracteristici:
lezează numai epidermul;
aspect roşu şi uşor edemaţiat al tegumentului;
senzaţie de usturime şi căldură locală;
vindecare spontană, în 2-3 zile, fără consecinţe
definitive;
hiperpigmentare şi descuamare tranzitorii.
10. Arsuri parţiale superficiale (dermice superficiale, gradul II A):
o lezează epidermul în totalitate şi, parţial, dermul şi anexele
cutanate;
o apar flictene, edem perilezional, aspect rozat;
o caracterizate de durere vie;
o determină inflamaţie locală şi exsudat abundent;
o sunt însoţite de sete, oligurie - la suprafeţe arse de peste 10% din
suprafaţa corpului (SC) la adult şi peste 5% SC la copilul mic;
o prezintă vindecare spontană în 7-14 zile, fără consecinţe
cicatriceale definitive.
11. lezează epidermul în totalitate şi dermul în
profunzime;
apar flictene şi escară albă sau roşu-viu;
determină edem perilezional important;
determină exsudat moderat, inflamaţie locală
intensă;
prezintă durere intensă/zone de analgezie;
sunt însoţite de sete, oligurie, afectarea mai marcată
a stării generale;
prezintă vindecare spontană posibilă (pentru
suprafeţe limitate), în 14-21 de zile, cu zone cicatriceale.
Arsură de gradul II – mână. Aspect iniţial
După 2 zile de tratament După 11 zile de tratament Final
12. Arsuri totale („toată grosimea dermului", subdermice, gradul III-IV)
Reprezintă necroza în totalitate a tegumentului, cu afectarea, în unele
cazuri, a structurilor subiacente. Fiind distruse toate elementele epiteliale
din structura tegumentului, nu este posibilă reepitelizarea spontană
provenită din straturile profunde.
distrug în totalitate epidermul, dermul, anexele cutanate şi,
uneori, structurile subdermice;
apar flictene rupte, escară albă sau alb-cenuşie, indoloră;
determină edem perilezional important şi instalat precoce,
exsudat în cantitate redusă;
prezintă afectarea marcată a stării generale, chiar de la suprafeţe
arse de sub 10% SC;
prezintă vindecare spontană în timp foarte îndelungat şi cu
consecinţe cicatriceale definitive.
13. Arsuri grad III-IV produse prin
acţiunea îndelungată a flăcării
Afectare a hipodermului şi eventual şi a structurilor
mai profunde, cu producere de escară groasă, rigidă,
neagră; în absenţa tratamentului chirurgical se produce
vindecare defectuoasă, sechelară, prin granulare a plăgii
după eliminarea escarei; se impune realizarea de aport de
tegument (grefă cutanată).
14. Formularea diagnosticului de arsură trebuie să cuprindă obligatoriu trei elemente:
1. agentul etiologic;
2. suprafaţa totală a tegumentului ars;
3. gradul de profunzime.
Pentru calcularea suprafeţei
arse se foloseşte regula lui Wallace
numită şi regula lui 9
Gravitatea unei arsuri se apreciază ţinându-se seama de doi parametri: întinderea
în suprafaţă a arsurii şi gradul de profunzime al acesteia. Amândoi parametri au o mare
importanţă: întinderea arsurii determinând prognosticul vital, iar profunzimea - gradul de
invaliditate al accidentatului.
Aceşti parametri se calculează foarte atent şi se
înscriu în documentele medicale, iar tratamentul de
urgenţă, ca şi cel de lungă durată, se face în funcţie
de ei.
15. În cazul copilului, raportul dintre diferitele
segmente corporale se modifică o dată cu vârsta şi
sunt prezentate în următorul tabel (Lund-Browder):
Cap 9%SC
Un membru superior 2 x 9% SC = 18 % SC
Un membru inferior 2 x 18 % SC = 36 % SC
Trunchi anterior 18 % SC
Trunchi posterior 18 % SC
Perineu 1% SC
Total 100%
Vârsta 0-1 an 1-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15 ani
Cap 19% SC 17% SC 13% SC 11% SC 9% SC
Un membru superior 9% 9% 9% 9% 9%
Trunchi anterior 14% 14% 14% 14% 14%
Trunchi posterior 18% 18% 18% 18% 18%
O coapsă 5,5% 6,5% 8% 8,5% 8,5%
O gambă 5% 5% 5,5% 6% 6,5%
Perineu 1% 1% 1% 1% 1%
În cazul arsurilor ce
asociază inhalaţie de fum
şi/sau arsuri de căi respiratorii,
se face de asemenea o
supraevaluare cu 10-15% a
suprafeţei arse.
16. Indicele prognostic (I.P.) se află înmulţind suprafaţa arsă (S%) cu gradul de
profunzime al arsurii. În funcţie de I.P. arsurile se clasifică astfel:
I.P. mai mic de 40: nu există alterarea stării generale, nu există complicaţii,
rezultă vindecare; nu există risc vital;
I.P. cuprins între 40 şi 60: starea generală este influenţată, pot apare complicaţii,
rezultă vindecare; nu există risc vital;
I.P. cuprins între 60 şi 80: starea generală este alterată, apar complicaţii dar regula
este vindecarea; există risc vital;
I.P. cuprins între 80 şi 100: există o alterare importantă a stării generale, există
frecvent complicaţii dar regula este vindecarea; există risc vital;
I.P. cuprins între 100 şi 140: există alterarea profundă a stării generale, totdeauna
apar complicaţii dar sub tratament adecvat, aplicat în timp util, regula rămâne
vindecarea; există risc vital crescut;
I.P. cuprins între 140 şi 160: starea generală este gravă, survin complicaţii
importante dar cu tratament competent, aplicat în timp util se poate obţine
vindecarea; există un risc vital de o importanţă majoră;
I.P. cuprins între 160 şi 200: starea generală este foarte gravă, evoluează
complicaţii severe dar sub tratament energic, competent şi aplicat în timp util se
poate spera în vindecare; se caracterizează printr-un risc vital foarte sever;
I.P. mai mare de 200: supravieţuirea şi vindecarea sunt excepţionale, riscul vital
fiind maxim.
17. Faţa, gâtul pentru că arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicaţii la nivelul aparatului
respirator.
Arsurile mâinii, zonelor de flexie ale membrelor, leziuni circulare la nivelul membrelor,
arsurile perineului.
Arsurile care depăşesc mai mult de 30% din suprafaţa arsă indiferent de gradul de arsură.
Arsurile de gradul III şi care depăşesc 10 % din suprafaţa corpului.
Arsurile complicate cu fracturi şi cu distrugeri masive de ţesuturi moi.
Arsuri profunde cauzate de substanţe acide sau de curent electric.
arsuri de gradul II întinse pe > 15% sau de gradul III pe > 5%; unii autori indică
obligativitatea internării în cazul arsurilor de gradul II-III întinse pe > 10% din suprafaţa
corporală la copii (sub vârsta de 10 ani) şi persoane cu vârstă peste 50 de ani, respectiv pe >
20% la restul indivizilor;
arsuri ale feţei, perineului (şi organe genitale), extremităţilor (picioare, mâini) – indiferent
de suprafaţă;
arsuri electrice (şi electrocuţiile) sau chimice;
arsuri inhalatorii (inclusiv inhalare de fum şi intoxicaţie cu CO);
arsuri cu alte leziuni asociate, inclusiv fracturi şi traumatisme penetrante;
pacienţi cu tare organice severe (diabet zaharat, alcoolism cronic, ciroză hepatică, boli
cardiace, SIDA);
arsuri infectate, tratate iniţial în ambulator.
Criterii de internare în spital a pacienţilor arşi:
18. Arsura reprezinta o urgenţă chirurgicală, soarta bolnavului depinzând de
primele îngrijiri şi de promptitudinea tratamentului. Pacientii arşi, ca toţi cei traumatizaţi,
trebuie evaluaţi în mod sistematic.
În cazul arsurilor moderate şi majore această etapă are, de obicei, două faze:
tratamentul de urgenţă, iniţial, la locul accidentului (ambulanţa), eventual stabilizarea
pacientului într-un spital local, urmată de transportul rapid către centrul de arsuri teritorial.
La locul accidentului: trebuie întrerupt rapid contactul pacientului cu agentul
etiologic, deci întrerupt mecanismul de producere al arsurii (îndepărtarea
hainelor, deconectarea sursei de curent electric, îndepărtarea rapidă a inelelor,
ceasurilor, brăţărilor, curelelor, care pot produce efect de tourniquet în zona
arsă).
Plaga arsă se acoperă cu material curat şi cu pansament ud şi rece pentru a
preveni contaminarea ulterioară a plăgii; deasupra trebuie pusă o pătură
curată pentru a preveni pierderea de căldură şi hipotermia.
Se răceşte zona arsă cu apă la temperatura camerei. Dacă este aplicată
precoce, răcirea arsurii poate limita aprofundarea plăgii şi reduce semnificativ
senzaţia de disconfort a pacientului. Această măsură extrem de eficientă ca
prim ajutor, trebuie practicată cu prudenţă la extremele vârstelor şi la arsurile
întinse ca suprafaţă (risc de şoc hipotermic cu fibrilaţie ventriculară şi
asistolie).
19. Tratamentul chirurgical este rezervat arsurilor (intermediare şi
profunde) care nu s-au vindecat „spontan” după trei săptămâni de
tratament local şi general şi constă fie în excizia-grefare precoce, fie în
grefarea plăgilor granulare.
Inciziile de decompresiune devin necesare atunci când în
ţesuturile subiacente suprafeţei arse apare edem reacţional care
la nivelul lojelor inextensibile pot induce ischemie; dacă zona
arsă este circulară pot apare leziuni ischemice de tip „garou”.
La nivelul toracelui şi abdomenului, compresiunile
secundare arsurilor pot limita excursiile toracelui.
Excizie suprafascială – grefare
NU APLICATI PE ARSURĂ: ULEI, PĂMÂNT, BULION,
BĂLEGAR, PASTĂ DE DINȚI, OUĂ CRUDE SAU ALTE
TRADIȚIONALISME.
20. Pentru orice fiinţă umană pierderea sau deteriorarea majoră
a uneia dintre funcţiile de bază ale corpului său creează un mare
disconfort şi limitează accesul la o viaţă normală.
Etica înseamnă respectul oricărei vieţi omeneşti. Arsurile sunt capabile de a afecta
atât victima, cât şi întreaga familie a acesteia, reprezentând leziuni devastatoare nu numai
din punct de vedere fizic, cât şi emoţional.
Pacientul ars grav este considerat la ora actuală cel mai
complex și mai costisitor tip de pacient, pentru că tipul de
evoluție generat de particularitățile bolii presupune monitorizarea
permanentă a evoluției pacientului, întrucât orice tipuri de
complicații majore sunt posibile în orice moment al evoluției
acestuia.
Dacă până în trecut, supravieţuirea victimelor reprezenta obiectivul esenţial în
managementul cazurilor de arsuri severe; mai recent obiectivul îngrijirii arşilor a devenit
reintegrarea pacientului în familie şi comunitate. Acest obiectiv a extins rolul tradiţional
al echipei de îngrijire a arşilor dincolo de vindecarea cicatricilor postarsură în faza acută.