Documentul discută despre istoria și starea actuală a Bisericii Ortodoxe Române, inclusiv autoritatea tradiției și rațiunea în credință. Se abordează subiecte precum serviciul liturgic, regulamentul consistoriilor și măsurile de îmbunătățire a ordinii în rândul clerului. În plus, se trimit felicitări unei înalte autorități bisericești și se subliniază importanța unității între bisericile ortodoxe.

2. B IS E R IC A
O R T O D O X A R O M A N A
s cMsbyOi- 1<Λ ’
Revistă Periodică Ecclesiasticâ.
B U G U R E Ş T I
TIPOGRAFIA „CĂRŢILOR BISERICEŞTII
1 8 9 5 .
A nul al XVIII-lea. 1894—95. * ^
>Q '*·
M itropolia Vjoldo -ei
şi Bucovjnei
*S T U D Γ U M- „Predică, cuvântul".
II Timotel, IV. 2.

3. nonulul Noului Testament de la timpurile reformatei încocc, pag. 788—751.
Istoria Textului Cărţilor Noului Testament, 813—.825; 945—956; 1033 1049.
DI. Dr. DRAGOMIR DEMETRESCU.
Starea morală şi religiosă a Omenirel la apariţiunea Liiniincl
pag. 237—260. Starea Creştinismului în secuiul I şi al 11-lea. pdg.Ntâ4—350.
Autoritatea tradiţiunel şi raţiunea, sail Credinţa şi Sciinţa, pa&^426=~4iî7~TtrîTşT
tinismul în timpul lui Diocleţian şi Constantin cel mare, pag1.530—643): 623—
642; 715—737. Omul cel vechiQ şi omul cel ηοΰ, p. 798—8 1 2 .AdevSrul, li­
bertatea şi am0rea, pag. 826—835. Reflexiunl morale asupra vieţel Domnului
nostru Iisus Christos, pag. 932—944. Abnegaţiunea şi Datoria, pag. 1023—1032.
Dl. GHEORGHE ERBICEANU.
Omenirea şi Religia, pag. 965—983.
DIACONUL IL1E TEODORESCU.
Predică la Sf. Dumitru, pag. 357—362. Predică la Duminica Slăbănogului,
pag. 368—373. Predică la 8 Noembrie, pag. 374—378. Predică la Sf. Ierarh
Mcolae, pag. 752—755 şi 840—844. Predică la Sf. Spiridon, pag. 756—759.
Predică la Naşterea Domnului, pag. 850—854.
DIAC. COMAN VASILESCU.
Cuvânt la înălţarea Domnului, pag. 351—356.
PREOTUL GH. LUCEANU.
Predică, pag. 363—367.
SH1MON. ANTONIE FOGŞĂNEANUL.
Un pelerinaj la Târnova, pag. 289—297.
PR. I. CONSTANTINESCU.
Tradiţie religiosă culisă din popor, pag. 467—468.
IEROMON. GHEDEON PLOEŞTEANUL.
Istoricul Sf. Munte Athos, pag. 553—564; 659—668.
Dl. AL. RESMIRIŢA.
Gâte-va cuvinte despre stilul bizantin, pag. 28—40. Arhitectura nostră bi-
seric6scă, pag. 154—172.
DDPE MONITORUL OFICIAL.
Regulamentul Consistoriilor Eparhiale, pag. 202—218.
‘ DUPE BISERICA ŞI SCOALĂ.
La unirea bisericilor, p. 836—839.

4. ANtJL XVIII BISERICA ORTODOXAROMANA Nr. I.
A C T E O F I C I A L E .
E pistola D. D . Miron Romanul, Metropolital Ro­
m ânilor O rtodoxî din Ungaria şi Transilvania, ca
respuns la încunoştiinţarea tăcută de I. P. S. Me-
tropolit Prim at al Românieî, că s’a ales în acostă
înaltă dem nitate.
Înalt Prea Sânţite Frate în Christos!
Am fost pănă în momentul de faţă prea neliniştit, pen­
tru că. Ia doue scrisori de presentare ale înalt Prea Sânţiel
V0stre, din 3 Iuliu şi 31 Decembrie 1893, ţinute în spiritul
adevărat al Bisericeî n<5stre Ortodoxe, V’am rămas dator
mal lung timp cu respunsul, care de mi-ar şi lipsi mo­
tivele interne ce le-am, era reclamat chiar şi de consi-
deraţiunile de bună-cuviinţă; V6 rog însS înalt Prea Sânţite!
ca în loc de a m6 condamna pentru acestă întârdiere,
să bine-voiţî a lua din capul locului la cunoştinţă: că
atât pentru ocupaţiunile grele ale oficiului meii, cât şi
pentru starea sănetăţel mele mult scăpătate, pot să (Jic
ruinate, mî-a fost pănă acum peste putinţă a lua firele
în mână, ca să Vfe respund, cum să cuvine, la acele scrisori
de mare val<3re şi stimă.
Chemarea şi venirea înalt Prea Sânţiel V<3stre la înalta
demnitate de Metropolit Primat al Românieî, care dem­
nitate rfimăsese fără titular în urma retragerel înalt Prea
Sânţituluî frate în Christos Iosif Georgian, este un fapt
istoric, care pe drept a fost întimpinat cu vil simpatii din
partea tuturor bisericilor ortodoxe provinciale; de aceea
oicţ eCi, când mi se dă acum puţintel regaz, nu pot să

5. ACTE 0F1CÎALB
mal rămâi total înderetru cu simjemintele mele sincere
de Iubire şi de bucurie, cari se născură în peptul m eu
îndată ce aflaiti, că organismul Bisericel Ortodoxe auto­
cefale din România este în partea sa cea mal importantă
complectat spre o mulţumire generală, şi că în persona
venerabilă a înalt Prea Sânţiel VOstre am câştigat şi eu
mal de apr6pe un prea bun frate in Christos, care nu
numai va şti conduce cu zel şi cu prudenţă destinele
Bisericel Ortodoxe din Regatul învecinat, ci în puterea
atributelor din vechime ale chiemărel sale şi a posiţiuneî
favorabile ce o are, va fi tot-deodatâ—precum sperez—
un mijlocitor bun între bisericile Ortodoxe din resărit şi
între cele situate mal spre apus, ca legăturile spirituale
şi canonice, sguduite prin relele timpurilor trecute, să
devină între bisericile diferitelor naţiuni tot mal strânse,
şi pentru curăţenia, lăţirea şi întărirea Ortodoxiei tot mal
valorise.
Gratulez deci din inimă curată înalt Prea SânţielV6stre
şi Bisericel Ortodoxe din România la acest eveniment plin
de speranţe, şi V6 rog să fiţi asiguraţi, că nu voiu lipsi
nici odată a V6 cuprinde în pi<5sele mele rugăciuni şi a
V6 păstra afecţiunile frăţeşti, respectul şi consideraţiunea,
Ia cari me simt în tot chipul preadeobligat, cerendu-V6
în mod reciproc dragostea şi buna-voinţa frăţească, cu
care mă void lăuda în sufletul meu tofc-deuna şi me void
întări în nisuinţele mele pentru prosperarea Bisericel Iul
Christos.
Sibiu, 2 4 Feoruarie 1 8 9 4 .
Al înalt Prea Sânţiel V<5stre devotat frate:
Metropolitul Românilor ortodox!
din Ungaria şi Transilvania
Miron Romanul m. p.
Adresa:
înalt Prea Sânţiel Sate, Domnului Domn Ghenadie, Mitropolit al
Ungro Vlakuft, Exarch al plaiurilor, Loeo-ţiitorul al Cesarieî Capa-
doctei, Primat al României fi Preşedinte al Sântului Sinod.

6. GHENADIE,
Cu mila luî Dumnezeii Arhiepiscop şi Mitropolit al
UngrO- Vlahieî, Exarch al Plaiurilor, Loco ţiitor al Cesariel
‘ Qapadokiel fi Primat al Românieî.
P. C. Protoiereu,
De şi prin circulara N6stră No. 3038 de la 4 Noembrie
1893 să punea în vederea P. C. tale disposiţiunile ce Chi-
riarhia a luat pentru buna purtare a Clerului, sîntem în-
cunoştiinţaţi, că de cătră unele pers<5ne bisericeşti nu să
execută acele disposiţiuni fără însă ca din partea P. C.
tale să avem rap<5rte cari să Ne arate pe ce! abătuţi, spre
a lua măsuri de îndreptare. Repetând cele comunicate cu
ordinul Nostru citat mai sus, îţi punem în vedere a căuta
s'ă execuţi cu scrupulositate şi prudenţă masurile luate de
Chiriarhie, căci în cas când vom constata abateri nerele­
vate de P. C. ta, t<5tă răspunderea va fi asupra P. C. tale.
In acelaş timp pentru aplicarea şi complectarea mgsurilor
din circulara amintită îţi punem în vedere:
1) Că preoţilor şi diaconilor de aci înainte nu le mal
este învoit în interesul bunel ordine clericale, de a merge
în trăsuri cu coşurile deschise, ci în tot de a una coşurile
la trăsuri vor fi ridicate.
2) Este interzis cu desăvârşire pereânelor din clerul de
Dumnetjeâ păţitei Ndstre Eparhii, a mal purta culi6ne
colorate, afară de Protolereil, sub-protolerei! şi Exarhil în
activitate, cari îşî păstrează colorul culi0nelor de pănă acum.
Cele-1-alte pers6ne bisericeşti, vor avea potcapicnl negru,

7. 4 ACTB OFICIALE
admis de us în biserica N6stră, până la reforma costu­
mului care se va face în curând.
Aceste explicaţiunl cari vor fi anexate la circulara No.
3038 | 93, P. C. ta vel îngriji a face ca să se aducă
întocmai la îndeplinire.
f G H EN AD IE.
Director: Dr. B. Cireşeanu.
G H E N A D I E .
Cu mila lui DumnefeU Arhiepiscop şi Mitropolit al
Ungro- Vlahiet, Exarh al Plaiurilor, Loco-ţiitor al Cesarieî
Capadokiet şi Primat al Românieî.
In unele părţi din de Dumne^efi pfl<jita N<5strâ Eparhie,
observându-se că servitorii bisericeşti neglijază efectuarea
serviciului Liturgiel mulţumindu se numai cu vecernia de
s£ră şi utrenia de dimin^ţă şi fâcându-se ast-fel vinovaţi
prin indeferenţa şi negiigenţa ce arată, din care nu p<5te
resulta de cât scădere pSgubitâre în chiar fiinţa bisericel,
Noi iţi facem cunoscut despre ac£sta şi îţi atragem aten­
ţiunea, ca pe viitor să nu se mal întâmple asemenea ca­
şuri, observându se următ0rele disposiţiuni ce am luat în
acostă privinţă:
1) La bisericile unde sunt trei preoţi, serviciul liturgiel
se va face în fie-care di.
2) Acolo unde sunt doi preoţi, liturgia se va efectua
de trei ori pe săptămână.
3) La bisericile unde nu este de cât un singur preot,
liturgia se va efectua in t6te sâmbetele şi duminicele cum
şi în «ţUele de sărbători.
Cu acostă ocasie vi se pune în vedere a avea t0tă aten­
ţiunea asupra ordinelor şi a măsurilor ce să ϊβϋ de Chi-
riarhie pentru că de la o bună şi conştiinctâsă aplicare
a lor depinde ajungerea scopului ce să urmăreşte.
f GHENADIE.
Director: Dr. B. Cireşeanu.

8. ACT! OFICIALE 5
G H E N A D IE ,
Cu mila lut Dumnezeu Arhiepiscop şi Mitropolit al
Ungro- Vlahiei, Exarch al Plaiurilor, Loco-fiitor al Cesariei
Capadokieî şi Primat al României.
Având informaţiuoî, că în serviciul liturgiel, ca şi în
servirile de ritual, de cătră unii servitori bisericeşti nu s8
observă regulele stabilite, ci să fac inovaţiuol, cari nu sunt
permise de sf. candne; Noi, pentru a pune stavilă acestor
greşite procedeurî şi în dorinţa de a vedea, ca regulele
stabilite să fie îndeplinite şi o uniformitate de servicii, să
domn£scă în t6te bisericile Eparhiei Ndstre pentru a nu
se simţi atinse simţimintele creştine pentru diversitatea ser­
viciului ; pentru acestea în puterea drepturilor ce avem ca
Chiriarh, decidem ca pe viitor să nu βδ mal săvârşească
neregule de pers<5nele bisericeşti şi luăm următ6rele dis-
posiţiunl:
1) Pomenirea în bserică când să Iese cu Sf Daruri să
se facă de cătră P. P. S. S. Arhierei şi de cătră preoţi aşa
cum să prescrie în Sf. Liturgic, iără a să face vr’o inova-
ţiune ; Iar Sf. Potir să nu să mal pună pe capul 6menilor.
2) La serviciul cununiei, Arhiereul şi preotul oficiant
va sta în dreptul Sf. Mesei cu respectul datorit şi în cu­
viinţa cerută de asemenea ocasiune.
3) Preoţii când vor merge cu botezul la I-iu a fie-cărei
luni vor observa să albă epitrahile curate, spre a face o
plăcută impresie privitorilor şi a atrage prin acesta respec­
tul datorit unor atari obiceiuri sfinte.
f GHENADIE.
Director: Dr. B. Cireşeanu.

9. SCRIEREA LU I M ELETIE SIRIG
CONTRA CALVINILOR ŞI A LU Î CIRIL LUCARIS
Compusă prin ordinul Sinodului ţinu t tn laşi /a 1642.
Του μακαρίτου Μελετίου Συρίγου, διδασκάλου και πρωτοσυγ-
γέλου της εν Κωνσταντινοπόλει Μεγάλης Εκκλησίας, Κατά των
Καλβινικών χεοαλαίων και έρωτήσεων Κύριλλον του Λ,ουκάρεως
άντίρρηοις.
Καί Δ,οσιθεου Πατριάρχου 'Ιεροσολύμων Έγγειρίδιον κατά της
καλβινικής φρενοβλ^βίας.
Τυποθέντα διά δαπάνης τε και έπιτροπής του πανεκλαμπροτάτου,
εδσεβεστάτου καί γαληνότατου Αυθέντου και Ήγεμόνος «τάσης
Όυγκροβλαχίας, Κυρίου, Κυρίου Ίωάννου Κωνσταντίνου Μπα-
σαράμπα βοεβόδα. Επιμελείς δέ και διορθώσει τοϋ λογιωτάτου
νοταρίου τής Μεγάλης Εκκλησίας Κυρίου Μηχαήλ Μάκρη, τοΟ
έζ Ίωαννίνων.
Έν τη περιφήμω πόλει Μπουκουρέστη αής Όυγκροβλαχίας.
Έν Ιτει Σωτήριοι 1690. Κατά μηνα Σεπτέμβριον.
A Fericitului Meletie Sirig, profesor şi Protosinghel a
Bisericel Mari în Conetantinopol, Combaterea capitulilor
calvinice şi a întrebărilor lui (Jiril Lucaris.
Şi Manualul Iul DoaitheiU Patriarhul de Ierusalim asu­
pra smintelel calvinice
Imprimate prin cheltuiala şi prin îndemnul prea stră­
lucitului, prea piosului şi prea luminatului Domn şi E-
gemon a t6tă Ungro-Vlahia, Domnul Domn loan Constantin
Basarab Voevod. Cu îngrijirea şi corectarea prea învăţa-

10. SCRIEREA Π?ϊ MELETIE SIRIG 7
tuluî Notar al Mareî Biserici, Domnul Mihail Macri, din
Ioanina.
In renumitul oraş Bucureştii Ungro-Vlahiel.
Iu anul Mântuirel 1690, în luna Septembrie.
După stema ţârei să ceteşte de desupt următ<5rea E·
^ pigram ă:
Πρδς τδν έκλαμπρότατον, εύσεβε'στατον καί ύ·]/ηλΛτατον
Αύθέντην και Ηγεμόνα ποίσης ΌυγκροβλαχΙας, Κύριον Ίωάννην
Κωνσταντίνον Β?σαράμπα β&εβόδα.
Έ ξ ’Ουγκροβλαχίας Κωσταντΐνος μόνος ουτος
Ο'.ακας 6ς ταύτης νυν διεπει μακάοως
Φύλτης έκ πατίρος Μπασαράαπων ών μεγακύδων
Καντακουζινών μητρόθεν ήγεμόνων,
Χαλκοτυπεΐ τό δ δνειαρ έελδομένοισι έρωτα
Πνεύματος, οττι τελεί σύμβουλον εύσεβιής.
Έσθλου θειοφίλουθ’ 'Ιερουσαλύμων Πατριάρχου.
"Ενθεον ου σπουδή τούνομα Δοσίθεος,
ΝαΙ μεν έπιστασίης πόνος ήτέ μεληδών
Του γεγον’ άτρεκέως. Παν 8έ φιλοψυχέως
Κωνσταντίνος έδωκεν ϊος πόρον 6Βραγκοβάνος
Άγλαίης άνθος, καί χαρίτων τρόφιμος
Τοίου γαρ νοός, ή δε χειρός τούργον δεετο έσθλής,
Χριστού έζ άγάπης, σκιοναμένης ίρενον.
Χρύσανθος Ιερομόναχος καί άρχιμανδρίτης του αγίου τάφου
6 Νοταρας.
„Cătră prea strălucitul, prea piosul şi prea înălţatul Domn
şi Egemon a t<5tă Ungro-Vlahia, Domnul loan Constantin
Basarab Voevod.
Constantin din Ungro-Vlahia, acesta ! singur, care con­
duce frânele cu fericire a aceştia acum, fiind de origină
dupg tată din Basarabii renumiţi, după mumă din Ege-
monil CantacuzinI, imprimă acest ospăţ plăcut spiritului
celor ce voesc, pentru că este simbol de religiositate. Prin
îngrijirea cea îndumnezeită a bunului şi Iubitorului de
Dumneijeti Patriarh, cu numele Dositeiu; da, osteneala co-
fectărel îngrijind’o exact s’a făcut; Iar t<5tă pornirea cea de

11. 8 SCRiEKBA L I I M tfLBTIB SIRIG
suflet Iubit6re o a dat Constantin Brâncoveanu, fl<5re stră­
lucită, şi nutritor de daruri. Căci de ast fel de minte şi
de mân& nobilă a avut trebuinţă lucrul, din dragostea
cătră Christos respendeşte folos.
Chrisant Ieromonahul şi Arhimandritul Sfântului Mor·
m2ntt Notara.
Altă epigramă tot cătră Basarab.
ΕΙς τ&ν 'ϊφηλότατον αύθέντην καί Ηγεμόνα.
Πανεοχλεής κοίρανος ’Ουγκροβλαχίας
’Εκ Βασιλίων Ευσεβών γέννα λαμπρά
Προγούνων, Κωνσταντίνος δ Βασαράμπας
Έν ίδίαις δαπάναις χρησιμωτάτην
Πέλουσαν, τήνδε τυτ ογραφεΤ τήν βίβλον.
Σπαντωνής δ δικαιόφό^ αξ τής μεγάλης έκκλησίας καί διδάσ-
χαλος των âπίστημών τής έν Κωνσταντινοπόλει σχολής.
La acelaş prea înălţat Domn şi Egemon.
Intru tot renumitul Domn al Ungro-Vlahiel, semănţă
strălucită din strămoşi împăraţi pioşl, Constantin Basarab,
ou cheltuelele sale imprimă acâstă carte, care este f<5rte
de folos.
Spandone dicheofilaxul marel Biserici şi profesor de
ştiinţl în şcdla din Constantinopol.
Altă epigramă în on6rea lui Meletie Sirig, autorul cărţel*
Εις τον Συρίγον διδάσκαλον, ο διαληφθής Χρύσανθος.
Νυν πλεόν ή τό πάροιθεν άνώνθη δόγματα θεία
ΠνεΟμα θεοϋ Συρίγου προς στόμα χρησμοδεόν.
’Οφθαλμούς δ’άνέρων φιλαλήθως ούτος άνοίξας,
Εύσεβίης δέλτον τήνδε λιπών όσίως.
La Profesorul Sirig, amintitul Chrisant.
Acum mal mult de cât mal înainte a descoperit dumne-
(Jeeştele dogme, dumne^eescul Sirig prin gura Înv6ţăt0re.
Deschizând acesta ochiil bărbaţilor Iubitori de adevăr, lă­
sând cu piositate acostă carte, scris0re de religiositate.

12. l u w i k a CA LV IN ILO R ŞI A LUI CIR1L LUCARIS y
| î ■“
Iu tăîa prefaţă la cartea luî Meletie Sirig, scrisă
de D ositeiti P atriarhul Ierusalimului cătră Constan­
tin B asarab şi în care-ϊ laudă virtuţile sale dom­
neşti şi-ϊ descrie am ănunţit geneologia sa atât după
tată, cât şi dupS mamă, Dositelu susţine, că Ba­
sarabii sîn t de viţă dupg tată băştinaşi români, îar
dup8 m am ă ’şî trag origina din Impferaţiî Bisantinî,
dintre cariî n u m iră pe cincî dintre eî, începând cu
A lexie C om nen sec. XI.
Dosoteîu cu mila luî Dumnezeii Patriarh, al mareî şi
sfinteî Cetăţî Ierusalimului, prea piosului, prea străluci·
tulul, prea glorificatului şi prea Înălţatului Domn şi E-
gemon a tdtă Ungro-Vlahia, Domnului Domn loan Con­
stantin Basarab Voevod, în Sfântal Spirit iubit şi mult
dorit fiiu al modestiei n6stre, bine-cuventăre apostolică şi
salutare in Christos.
Cărţile şi contractele între <5menl, care cuprind conven-
ţiunl, sfâtuirl şi promisiuni, n’ar fi necesare, dacă răutatea
6menilor nu le-ar reclama. CândAvraam a comperat peş­
teraîndoităunde eraţi atunci contractele? Şi când Patriarhul
Iacob a convenit asupra păcel cu ginerele seu Laban de­
vine martur muntele din pietre. De aceea φοβ Scriptura
la Facere, capitulul 31: „Şi a chlemat Laban pe acesta
muntele m&rturiel, iar lacob l’a numit martur pe munteu.
Unde eînt legile ? Unde Codicil ? Unde Nuvelele ? Unde
Chris6vele ? Atunci nu eraţi de acestea, căci predomina
credinţa, bunătatea şi simplitatea. In urmă însă a'aii făcut
d’improtivă. De aceea în munte convorbind Dumne^eă cu
Moisi patru-deci de ^ile, el mal întâi a scris placele, cu
a cărui cuvânt le-a predat; căci a prev8<jut în ce luciţi
era să cadă omul şi învaţă pe Moisi ca şi el asemenea să
facă spre îndreptarea 6menilor. Moisi învSţând acestea de
la Dumnezeii a scris de la început, prin inspirare divină,
Facerea, Eşirea şi cele-l-alte, aşa că având omul legisla-
ţmnea uşor putea uita ş'a fost pierdere la mântuirea lui.

13. 3 0 SCRIEREA LUÎ MELETIE SIRIG
Şi fiind-că Dumnedeti a dat acâstă ordine şi a părtit’o»
suflă- Spiritul cel întru tot sfânt ce s’a pogorît în chip de
limbi de foc în mintea întru tot lăudaţilor Apostoli şi aft
scrie Evangelia Mântuire!, pentru ca sâ avem la îndămănă
amintirea celor <Jise şi săvârşite de Mântuitorul, c& acestea
sînt în special căuşele a tot adevărul, ce contribue la cu­
noştinţa desăvârşită a Credinţei Ortodoxă, prin care de*
venim clironoml al vieţel de veci; căci fără de acostă
credinţă este cu neputinţă a plăcea Iul Dumnezeii.
Dar fiind-că nu este cu putinţă să se nimicească răiele
ci din contra este o necesitate pentru bine, s’a întâmplat
în poporul vechitt profeţi mincîunoşl, Iar în Biserică β’βϋ
furişat învăţători falşi, carii aii introdus eresil pernictâse,
negând pe Stăpânul ce l-a recumpărat şi mulţi le-aii urmat
pierderea lor, şi prin el calea adevărului de mulţi s’a blas-
femat, însă izbâaditorul dreptului şi al adevărului Dumne-
deti, a rădicat îndoite arme ale dreptăţel spre sfărâmarea
mândriei eretice, adecă pe pascalii Bisericel, ca să combată
minciuna prin Sântele Sin<5de şi prin învăţăturile lor; Iar
pe conducătorii Ortodox! ca să le confirme. De aceea prea
pioşil Autocratori pentru aceste pricini aii convocat Sindde,
care să hotărască asupra nedumeririlor ivite. Αύ confir­
mat cele hotărîte cu sacre, cu edicte, cu epistole, cu or­
dine şi cu alte mijl6ce. Şi în timpurile n<5stre, migma (a-
mestecatS) erorilor, <}ic nepiositatea lui Cal /in s’a res-
pândit şi s’a întărit, Iar fericitul întru amintire Vasilie
Voevodul a adunat Sinod în Iaşi şi a învoit fericitului
Meletie Sirig ca să compună cartea presentă spre desăvâr­
şita lor nimicire. Şi fiind-că acum este nevoe în Biserică
de ea, pentru pricini urgente, a rămas afacerea la strălu­
cirea ta să o dai la lumină prin tipar, şi să o protejezi
dând’o în dar Bisericel Universale Ortodoxă.
O ast fel de lucrare este proprie ţie, nu numai pentru
ortodoxia ta es2?lentă şi virtutea ce locueşte în tine, în care
te-ai educat şi trăeştl, fiind ca o statuă de virtuţi şi ic<5nă,
dar şi pentru sângele Domnesc şi împărătesc ce al stră­

14. moşesc şi din vechime şi din tată şi din mamă. Căci nea­
mul tSîl după părinte este Domnesc şi vechlu, pentru că
strămoş al vostru a fost reposatul întru amintire Basarab
Voevod, care a fost renumit şi prin cuvânt şi prin faptă,
săvârşind multe şi bune şi la Biserica—muma lui—şi a-
supra supuşilor Domniatulul lui, după cum istoriile de Ia
voî povestesc, şi mulţi alţi Domni după el prea pioşl, Iar
mal ales cel de puţin timp înainte care a domnit glorios,
Matei Voevod, care mult şi îmbelşugat a ajutat Sfântul
Mormânt şi cu mâna sa bogată a înzestrat multe Biserici
şi în Valahia şi în alte locuri, al cărui tron şi religiositate
cătră Dumnezeii o a chirotonisit Înălţimea ta.
Dar şi neamul tăti după mumă esteşi împărătesc şi teosevic,
căci aflu cinci Imperatorl strămoşi de al tăi, Alexie Com-
nen, care a împărăţii în anii de la Christos 1,081 ş’a
născut pe loan Comnen, care a avut de fiii pe împăratul
Manuel, şi fiică pe care a avut’o soţie loan Cantacuzin
(cum <Jice Honiat în tomul al treilea (voi.)al Cronicului),
care a săvârşit multe şi mari expediţii, pe timpul împărăţiei
fratelui femeel. Urmaş al acestui loan a fost împăratul Can-
tacuzin, şi acesta loan. Iar filul acestuia, apoi şi împăraţi
Matelu Cantacuzin (după cum istoriseşte însuşi loan Can·
tacuzin în a patra carte a istoriilor lui, în capit. XXVIII).
Αύ fost aceşti cinci Autocratori nu numai împăraţi dar
şi Arhierei, în acelaş chip, dupre cum Biserica cântă des­
pre cel întocmai cu Apostolii Constantin. Pentru că Alexie
s’a luptat în deosebite moduri pentru Biserica Ortodoxă.
1) A anatematizat pe Nil minclunosul monah ce <}icea:
căaeve s’a îndumnezeit corpul ce l’a luat Mântuitorul. II) Pe
PavlicianI pe carii loan Zimischi ϊ-a adus din Orient şi l-a
colonisat în Filipopol, acest autocrator Alexie numai cu
slătuirile luî, având încă conajutător şi pe Arhiereul de
Filipopol şi pe Evstratie Metropolitul NîceeT. a întors pe
cea mal mare parte de la erezie la Ortodoxie. III) Pe Va-
■ilie, şeful eresiel Bogomililor Yn nm de viii la Ipodrom şi
a nimicit din temelie eresia lui. IV) A ordonat Iul Evtimie
v ; CONTRA CALVINILOR Ş» A LUÎ C1RIL LDCARIS 11

15. ---J...... /* . «.U...*
1 2 - MBLET1S SIRIG________________ _
a scris asupra tuturor eresurilor Panoplia Dog­
matică, cartea cea mal frum<5să ce este în Biserică. V) Pe
loan Furni şi Egumenul Ganulul şi pe Nichita Seidin din
Iconiâ a hotârît şi au scris asupra ioovaţiunel adausului
la simbolul credinţei. Dar însă şi el însuşi discutând cu
Episcopul Mediolanulul pentru adaus a avut reuşită şi vic­
torie pentru Ortodoxie. VI) Conlucrând cu Godefred şi cu
şefii Apuseni asupra păgânilor, nu numai a eliberat din
Bitinia pănă în munlele Favru poporul Ortodox, dar încă
şi pe uscat şi pe mare făcând împreună expediţie şi dând
şi ban! f6rte mulţi a eliberat Siria, Finicia şi Palestina,
şi însuşi oraşul sfânt Ierusalimul, tăind pe Turci. Dacă
Apusenii n’ar fi voit să calce convenţiunele cu Alexie în
Antiohia, n’ar fi ajuns la îngrijirea la care aii ajuns în
urmă, sfărâmarea totală, ci ar fi ajuns la creştere şi reu­
şită mare. Iar câte a săvârşit pentru străini şi şc6le, or-
fanatrofii şi ptohotrofil cu greii găseşte cine-va a-1 compara,
loan Comnen stăpânind nu numai pe Perşii din Orient,
dar încă adese a bătut şi pe Sârbi şi pe Unguri şi pe Italieni
în diferite moduri, având asociat ic6na Născăt0rei de Dum­
nezeii, după cum altă dată Moisi a bătut pe AmaleciţI cu
tipul cinstitei Cruci; de aceea după învingere intrând cu
triumf în Cetatea împărătească avea ic6na Nâscet<5reî de
Dumnedeii pusă într’o trăsură nouă, precum când va Dag
Chivotul, şi ţineaţi de hăţurile cailor de la trăsură mag­
naţii, Iar el mergea înainte pe jos, ţinând cinstita Cruce
pe umeri, reamintind pe Mântuitorul Christos, după cum
Dag juca înaintea Chivotului, aducând mulţămirl Iul Dum­
nezeii pentru isprăvile lui. A supus cu putere şi Cilicia şi
Siria şrtrecând şi Eufratul voia să sfarăme pe barbari şi
să se închine Sfântului Mormânt al Domnului. Şi ar fi
reuşit în dorinţă, dacă nu i s’ar fi pus împedecare m<5r-
tea, carea i s’a întâmplat, să se retragă cruţând s6rta Ro-
meilor. Cine pdte să spună triumfurile împăratului Manuel
asupra Şerbilor, Ungurilor, Italioţilor, Sicilioţilor şi Turci,
lor? care şi asupra cuvântului: „Părintele meii mai mare

16. CONTRA CALVINILOR Şl A LUÎ CIR1L LUCARIS 13
de cât mine este“, adunând Sinod a hot&rît asupra el Or­
todox şi a sfărîmat pe blasfematorl. II) Pe unii carii blas-
femau asupra preasfântului Mister al sfintei Evharistil Î-a
anatematisat prin Sinod şi a dovedit sinodiceşte, că în prea
sfântul mister acel Christos este şi cel ce aduce fi cel ce
se aduce. Avem martur vrednic de credinţă la acesta pe
Nicolai Episcopul Methonel la începutul Combaterilor lui
asupra lui Sotirih. III). Pe Antonie marele Drungariu al
Vinglel l’a îndemnat şi a scris asupra adausului din Simbol.
Despre loan Cantacuzin ce trebue să spunem ? Fiind-că
sinodic a combătut şi însuşi cele relative la Varlaam şi
Achindin şi Grigoran şi loan Patriarhul Constantinopo-
lulul. II) A scris mal mult de cât ori-cine asupra păgâ­
nilor. III) A combătut capitulile Iul Prohor urîtorul de
Dumnedeu şi a demonstrat prin sfinţii Părinţi, că este
făcută şi dumnezeiască graţie şi dumnezeiasca lucrare. Dar
încă şi minunatul şi bravul Mateîu Cantacuzin a lăsat
urme vrednice de virtute, în cât nu este atâta de renumit
pentru neam, pre cât pentru bravura şi virtutea şi învă­
ţătura ce poseda asupra a t<5tă arta liberă şi ştiinţa. Pen­
tru că la începutul desvoltărel vârstei lui, pe timpul îm­
părăţiei părintelui seu s’a arătat învingător renumit şi
asupra altora, Iar mal ales asupra Perşilor. II) Făcendu-se
şi şef armatelor Romeice, cu mare înţelepciune şi bărbăţie
în unul şi acelaş timp a ucis singur el pe trei puternici
şi înfricoşaţi vrăjmaşi al săi. III) După ce a primit şi
sceptrul împărăţiei de la părintele seu, s’a făcut o bucurie
nemăsurată în tot poporul pentru virtutea lui. IV) De
loan Paleologul detronat de măreţia autocratoricâ, cu multă
tărie de suflet a suferit tdte atacurile grele îndreptate a-
supra sa şi V) Liniştindu se îotr’uo loc, liber de griji, pen­
tru ascultare părintească, a lăsat de ajunse semne de vir­
tute şi erudiţie. între care este minunata interpretare ce a
făcut la cântarea cântărilor şi la înţălepclunea lui Solomon,
şi la alte multe, aducând prin acăstea mal mult folos în
t<5tă lumea, de cât la tronul împărătesc. Deci aceşti cinci

17. 14 SCRIEREA LUI MELETIE SÎRIG
Imperatorî şi strămoşi al voştri făcând de acestea, nu cu
raţiune e& die şi împăraţi şi Arhierei ? De aceea şi toţi
cinci se fericesc în Sinodicul Ortodoxiei, împreună cu îm ­
păraţii cel asemenea lor. Iar cel dupe aceştia strămoşi toţi
aii fost Consuli, Generali şi Domni şi consilieri de Domni,
după cum a fost şi pururea amintitul tăii strămoş, Con­
stantin Cantacuzin, marele postelnic, al cărui renume s’a
respândit mal în tdtă lumea. Demnitatea părintească o
reaşază fericitul tăU moş Şerban Voevod şi o întăreşte
harul lui Dumnetjeft în strălucirea la.
Deci fiind-că însuţi eşti Iubitor de virtute şi prea pios
şi prea evlavios cătră Biserică—mama ta, apoi în neamul
ιδϋ de Ia început şi Domnesc şi mal ales împărătesc, şi de
ast-fel de Domnitori, dupe cum dovedeştecuvântul, era deci
de caracterul t£u să tipăreşti şi acăstă carte, care combate
eresurile secolului present; de aceea cu dreptul te-al în­
voit şi la cererea mea pentru Christos (care este Biserici),
pentru că în secuiul present să te connumerl în Biserica
universală Ortodoxă, având lauda în ea împreună cu pioşil
şi luptătorii Domni şi împăraţi al credinţei catolice (uni­
versale), Iar în seculil viitori să dânţueştl cii el în Biserica
celor întâi născuţi înscrişi în ceruri, ca harul Dumnezeului
nostru Iisue Christos, căruia să cuvine mărirea pururea
şi în secuii nesfârşiţi. Amin.
In anul mântuire! 1690, în luna lui Mal, din Âdrianopol.
Dosotheîu.
In acostă a două prefaţă Dositeîu descrie istori­
cul ivireî Protestantismului, mal în special al Cal-
vinismuluî ce se lăţise şi între Românii maî cu s&nă
din Transilvania şi prin partea de sus a Moldovei
şi Lituania. După acesta arată căuşele oonvocăreî
Sinodului din Iaşî sub Vasilie Lupu Voevod şi Me-
tropolitul Moldovei Varlaam. Istoriseşte formarea,
traducerea din latineşte şi corectarea Mărturisirel

18. Contra calvinilor şi a luî ciril lucaris 15
Ortodoxă de cătrâ Meletie Sirig, autorizat pentru
acesta înadins de membrii Sinodului din iaşi. Vor­
beşte de apariţiunea scriere! Iul Ciril Lucaris—
Πίστις της Ά.νατολυ·/.η; Έκκλητίας— Credinţa Bisericei
de Me-sărit, imprimată pe numele seu la Geneva şi
n fine despre obligaţia pusă de Sinodul din Iaşi luî
iMeletie Sirig de a combate acele 18 capitule şi
patru întrebări, cuprinse în cărticica editată sub nu­
mele luî Lucaris. Arată apoi, că scrierea acesta a
luî Meletie Sirig este oficială şi că-ϊ cea mai bună
combatere a Calvinismuluî. Cartea a fost compusă
de Sirig în limba veche Greacă, şi că în urmă a
fost tot de el tradusă în limba vorbitdre grecească.
Scopul a fost pentru a putea uşor fi tradusă de Ro­
mâni în limba românească spre folosul lor sufletesc
şi spre a se feri de veninul Calvinesc. Este curios
ceea ce spune Dositeîu în acestă prefaţă, susţinend
că în Moldovalahia erau mulţi, dintre nobili mat
ales, elinizând forte bine, îâr acesta pe la 1640!
Cât de mult se înşală cel ce cred, că între Români
cunoştinţa limbeî greceşti s’ar fi introdus de pe
timpul Fanarioţilor, dupS 1720! Declară la sfârşit
marea facere de bine din partea Domnitorului Va-
lahieî Constantin Basarab, pentru Biserica Ortodoxă
în genere, prin publicarea cu cheltuiala sa a c&rţel
luî Meletie Sirig, rămasă pănă acum ne publicată
din causa cădereî luî Vasilie Lupu, precum şi îm­
părţirea el în dar. Dositeîu dă Domnului Con­
stantin Brâncoveanu titlul d e: Zelos apărător al
credinţei Ortodoxă. Iată acum şi textul acestei în-
samnate prefeţe:
Dosoteiu, cu mila luî Dumnezeii Patriarh al marel μ
sfintei Cetăţi a luî Dumnezeii Ierusalimul fraţilor şi fiilor
cetitori ai acestei cărţi a modestiei nâstre în Christos, har
de sus spre lucruri mântuităre.
Multe şi diferite nenorociri s’au întâmplat în univers în
deosebite timpuri şi anî, cari au înjosit neamul omenesc

19. 16 SCRIIRBA LUI MELET1B SIRIG
fttrte mult, dar nici una nu l’a aruncat Ia pământ şi îm­
prăştiat ca asprimea eresurilor, care răsărind din însuşi
0menil, ca din fler rugina, nu numai pe inventatorii a-
cestor rSutftţl pe Eresiarhl, I ad nimicit, aruncându-ϊ cu
totul de la faţa lui Dumnezeii; dar şi pe cel de apr<5pe
şi pe cel de departe, fâcâudu-ϊ din fii al luminel, fii al în­
tunericului. De aceea Sfânta Scriptură une ori ÎI asamănă
ca fiarele curi6se şi sâlbatice, altă data cu furtunele mari
şi vijelii Iuţi, cu marea turbată şi cu chiţii mari, cu focul
ce consumă materie multă şi cu rîurile ce lasă râpl peri·
cul0se, cu b61ele grele ale racilor şi cu alte rane produ*
cSt0re de m<5rte, cu lepra şi cu veninul şerpilor otrăvitori,
cu resb(5ele şi părţile Iadului, şi cu multe alte asemănări.
Nu d<5ră că şi acostă eresie produce în sufletele 6menilor
aceleaşi pedepse, câte pot să facă t6te acelea la corpurile
acelora, la care permite Dumnezeii a le mujca. Pentru că
nici o pedeapsă nu este egali*, saâ analogă sail, să se com­
pare, fiind-că este temporală, cu cel nemuritor şi etern,
cu trupul muritor şi cu nemurirea sufletului; dar cu modul
acesta a voit Scriptura să ne dea a înţelege măcar puţin
ne’ntrerupta pedeapsă acelor ce s£ vor munci în fundul
Iadului. Pentru că t0te întristările şi supărările şi t<5te
slăbiclnnile şi rănile şi t<5teveninurile omorît<5re şi dinţii şi
ghlarăle fiarelor şi gurile lor sînt vremelnice, şi nu vatămă
mal mult după m0rte, mal ales adese şi folosesc, dar zgu­
duirea eresiel este fără încetare şi resbolul fără vre-o pace,
de şi pentru scurt timp. De aceea acel sfinţi părinţi, carii
aâ îuflorit din generaţie în generaţie, cu t0te că în alte
persecuţii ale Bisericel erai liniştiţi şi se îngrijaft de el,
numai în eresie mişcatt t<5tă dr^pta lor mâDie, făceaţi
lungi drumuri, s’aă dus afară de marginile patriei lor,
iăcându-se rdsboitari în loc de 0menl liniştiţi, pentru ca să
înjosască mândria şi să oprească pornirea unul eres atât
de îngâmfat şi desfrânat. Acesta deci şi în timpul şi în
veacul acesta al şasă-spre·(Jecelea de la întruparea econo­
mică a Mântuitorului nostru Iisus Christos, cu tdte că s’ati

20. CONTRA CALVINILOR Şl A LUÎ CIRIL LUCARIS 1?
armat ca lupt&torl (5menl apţi şi asociaţi al diavolului, vorbesc
de Luter şi Calvin, carii aii ridicat resbol asupra tuturor dog­
melor Bisericel lui Christos şi au cugetat, dupfi cum si mal
înâinte aA percurs mal tdte părţile Apusului, ca ast-fel eâ’şl
înplinească dorinţa lor şi asupra Bisericel de Resărit, în
cât cu mândrie cavalerească se laudă că au învins’o, şi mal
ales înainte de a începe a o combate. Pentru ca aâ publicat
că adică este de aceeaşi părere cu blestematul de Calvin,
al cărui nume cu sila l’a audit abia. Şi pentru ca să în­
ţeleagă şi poporul simplu a lui Dumne<jeA mal bine aclstă
cestiune, să începem ceva mal de departe.
Papa Romei Leon al X*lea în anul de la Christos 1517,
pentru unii adică pe cari-I hotărîse să se ducă în contra
păgânilor, a trimis în tot Apusul Indulgenţe, ca să adune
bani spre a da nutriment soldaţilor; si aşa a făcut (cu
tdte că unii spun istoria în alt chip, noi însă o povestim
după cum o expun unii într’un mod mal serios) un 6re care
Albert arhiepiscop de Mugundia. ca să aleagă un om vred­
nic, ca să-l dea indulgence pentru Germania, spre a aduna
de acolo bani în deajuns; Iar acest Albert a trimis în acest
serviciu pe un 6re·care Dominican loan BertzeliA num it;
s’a întâmplat ca în Germania să fie un doctor, din ordinul
Augustinienilor, de neam Sax, cu numele Martin, cu gradul
preot, cu familia Luter, şi supărându-se pentru unele pri­
cini, a predicat prin Biserici multe aspre şi în contra In­
dulgenţelor Romei, φοέηά şi strigând în t<5te modurile, c4
Papa n’are acostă putere şi că aceste sînt pretexte de jaf
şi avariţie; a găsit şi un instrument pe un <5re-care cu
numele Frederic Dace de S&ronia, tfinâr şi sensual şi în­
găduit de Luter la tdtă nereligiositatea şi fără de legea, şi
l’a ajutat şi extern în opinia lui, şi în sfârşit, a viclenit şi
a pus (Frideric) pe BerzeliA ca să apere Indulgenţiile, Iar
pe Luter din protivă ca să le combată. Aurind acestea
Papa Leon, a chemat pe Luter la Roma, Iar acela îngrijat
să nu sufere ceva r6A, n’a ascultat să se ducă, de aceea
PiiciieaOrttdM*awâii. 1

21. IS SCRIEREA LUI MELETIE SIRIG
Papa a pus pe învăţaţii lui şi aâ f*:ut diferite combateri
la învăţătura lui Luter, caterisind mal înt&I şi anatema-
tesind pe om. Iar Luter iritat de acestea s’a pus prin di·
ferite capitule nu numai s& învinuească în multe pe Ar­
hiereii Romei, dar încă reclama şi Sinod, în care Z'cea să
se examineze cestiunea sa, susţinând că Sinodul este mal
presus de toţi şi chiar de cât Papa. Iar acăsta cu speranţă
a credinţei catolice (ortodoxe) prin înţelepciunea lor, şi
era fapta lor adevărată ca să se lupte şi să se ostăşască
cu puternica filoeofie a secuiului acestuia, asupra credinţei
apusene, tentând şi cu cuvântul şi cu puterea externă pe
Ruşii Ortodox! şi în Polonia şi în Lituania şi în Podolia
şi în Ucraina, ca să incline spre inovări, găseau pretexte
că să va justifica şi el şi va inpuţina şi puterea Romei.
Papa însă cu t6te că cunoştea, că de s’ar face Sinod după
modul Sfintelor SincSde din Biserica Catolică, încetează
Luter de a inova, dar încetează şi puterea cea mare a a-
celula, după cele hotărîte în Sinodul din Constandia de la
anul 1404(?) al mântuirel, a preferat să-I rămână puterea
Iul, şi Luter dacă nu va voi a se corecta, să scrie. Şi în
adevăr s’a încercat să se adune Sinod, dar neputându-se?
a lăsat să se întâmple însă multe împrejurări temporale,
şi a trecut la mijloc 22 de ani. Luter combătând modul
Sinodului, n’a venit la el; şi aşa n’a încetat de la por­
nirea lui, n’a menajat însă dogmele Bisericel papistaseştl
ca vechi şi neinovate, nu s’a mărginit numai la combaterea
acestor indulgenţe, ci dedându-se cu pizmă a devenit străin
şi cu totul alt-fel interpretător a dogmelor Bisericel apu.
sene. S’ati luptat Papii t:mpulul aceluia şi Regii Germa­
niei în contra eresiel, au făcut discuţii şi rugăminţi, dar
Luter, având Papa putere de inviolabil, s ’a apucat de
inovările lui, a ars cărţile Iul, el însă a scris Iarăşi f<5rte
multe, turbând asupra misteriilor, asupra cinstirel Sfin­
ţilor şi a Sfintelor ic6ne şi în genere asupra a t<5tă tra"
diţia Bisericel, având co^lucrător pe Generalul Augusti-
nianilor numit Staumbitz, şi pe mulţi alţii ce l’ati urmat.

22. CONTRA CALVINILOR Şi A LUÎ CIRIL LUCARIS 19
Iar la anul 1535 s’a arătat şi un altul <5re care loan cu
numele, fiind bastard al unul preot latin, cu familia Calvin,
şi luând dogmele iul Luter, a format un eres, care este o
amestecătură din t<5te eresurile din veac. Deci au făcut şi
alţi învăţăcel şi a atras pe diferiţi, şi mari locuri a Apu­
sului şi din părţile noidice la opinia lui. Dar nu le-aii
fost destul aceasta, ci au voit ca să arunce veninul lor
ucenicii şi în Biserica Răsăritului. Şi dar Ia 1633, pe când
era patriarh la Constantinopol Ciril Lucaris, apare de odată
o cărticică în Constantinopol, imprimată în Geneva din
AlpI, cuprinzând optsprezece capitule în greceşte si patru
întrebări, pe numele Patriarhului Ciril, ca şi cum ar fi com­
punerea lui Ciril şi Zicea că acăsta este credinţa Bisericel
Răsăritului, cu t6te că acăsta era care conţinea eresia
Calvinică. Cuprindea la început şi o epistolă în latineşte,
care arăta ca acăstă (cărticică) era ediţia lui Ciril* Acăstă
carte a produs în societatea din Constantinnpol multă con*
fusie şi multă întristare. Mai întăl pentru că Ciril a fost
18 ani Patriarh în Constantinopol, şi tot pe aţâţa ani
Papă în Alexandria, şi nici odată nu s’a cunoscut că s’ar fi
depărtat de la evsevie. ci încă că şi de pe amvon a învăţat,
şi în combaterea ce a avut Theofan al Ierusalimului cu
Apusenii, carii căutau să înstrăineze sfintele locuri de la
Ortodox!, a fost apărător aprig, şi ajutător celui al Ieru­
salimului, şi apoi să i ştie ortodoxii de acest fel, şi să
audă defălmându- se renumele şeii, s’aii turburat. Şi Iarăşi
văZând, ca Ciril a trăit încă şase ani după apariţia cărţi·
celei şi să nu scrie nimic contra capitulilor, şi prin acăstă
tăcere să dea presupunere societăţel, se întristau. In finea
finelor fiind presenţl în Constantinopol şi al Alexandriei şi
al Ierusalimului, pe timpul lui Ciril din Veria Patriarhul
Constantinopolulul, făcând Sinod i au lepădat, dar răul n’a
rămas pănă aici, fiind-că unii ce se anunţaţi de apărători
a credinţei Catolice (Ortodoxe) prin înţelepciunea lor, şi
era fapta lor adevărată ca să se lupte şi să se ostăşaşcă
cu puternica filosofic a secuiului acestuia, asupra credinţei

23. 2 0 SCRIEREA LUI MELETIE STRIG
apusene, tentând şi cu cuvântul n cu puterea externă
pe Ruşii Ortodox! şi în Polonia şi în Lituania şi în Podolia
şi în Ucraina, ca să închine spre inovări aveaţi pretexte
îndemânatice, că adică Patriarhul lor era Calvin. De a-
ceea mişcându-se spiritul Ducelui Moldovlahiel, Vasilie
Voevod Lupul (originar din Albanitohor, ce este situat în
Misia şi pe lângă Dunărea, avându-ş! neamul lui mal vechiâ
din Macedonia) de Pronia divină, a scris la Polonia şi la
Chiev şi la marele Sinod din Constantinopol, nu·! părea
Γδύ de cheltuell, ci a împrăştiat bani pentru Christos f6rte
mulţi, şi a întrunit Sinod local în laşi, pe timpul lui Par-
tenie cel bătrân, Patriarhal Constantinopoluiul, fiind pre-
senţl delegaţi şi de la Constantinopol şi de la Chiev, şi
însuşi Metropolitul Roşiei Petru Movilit, cel Iubitor de
Christos şi în adevăr preasfinţii. Şi dar aft anatematisat
aceste capitule şi pe scriitorul lor şi când s’a terminat
Sinodul şi s’a pacificat Roşia pentru present; ψΐβηΐ Voevod
Vaeile, de şi a făcut multe milostenii la Patriarhia Con­
stautinopolului, şi la Monaetirile ce sînt la Aton, şi a fost
dat şi patruzeci şi două mii de galbeni ungureşti şi a
scăpat de datorii Sfântul Mormânt şi a făcut şi multe al­
tele de felul acestora, i s’a părut însă şi acăsta însămnatâ,
şi a îndemnat împreună cu preasfântul şi preaevlaviosul
Patriarh al împărăţiei Constantinopoluiul Partenie cel bă­
trân pe <}isul dascal Meletie ca să compună cartea pre-
sentă. Supnnăndu-se acesta şi scriind’o, a combătut cele 18
capitule şi cele patru întrebări ale lui Ciril, a împrăştiat
t6tă machinaţiunea calvinăscă, şi a apărat cu foc în formă
de manual t6tă dogma evsevifaă şi ortodoxă. Cartea însă
era necunoscută şi nimărul vedută; căci scoţându-se din
scaun Vasilie Vodă a rămas şi cele ale lui Sirig în ne-
regularitate şi mal ales în sărăcia conaţionalilor acelor ce
să tem de Domnul. Trebue să ştim, că cam pe la 1670
a anului mântuirel, Consulul din Constantinopol a Rega­
tului Franţiel a cerut dc la unii Arhierei şi chiar de la
Patriarhi opinia Bisericel de Răsărit, despre care mulţi aâ

24. CONTRA CALVINILOR ţ i A LCÎ CIRIL LUCARIS 21
scris şi aii publicat’; şi dar şi de la SfântulSinod din Con­
stantinopol. Atunci şi noi am compus manualul combă-
tător a greşelelor Calvinice; deci noi aflând’o şi pe acesta
8& ştiţi şi causa pentru ce căutati ast fel de scrieri CelţiI
(Francesil). Apoi venind în anii mântuire! 1680 în Vlaho-
Bogdania (Valahia şi Moldova), ni s’aâ rugat Ortodoxii
din Ardeal ca să le dăm unele scrieri ca să p<5tă să res-
pundă Calvinilor, care-I supărau prea mult şi gândindu-ne
ca să-I ajutăm cu harul lui Christos, am găsit presenta
carte a fericitului Sirig, ce am spus mai sus. Şi cetind’o
mal de multe ori, am aflat’o de ajunsă la tot respunsul
unor ast-fel de eresil. Mal întăi este Ortodoxă şi în totul
de acord cu Biserica Ortodoxă; al doilea, că respunde la
t6te cele necesare, şi cu cuvânt bisericesc combate ori·ce
proposiţie eretică, şi o împrăştie ca pe o pânză de palangen.
Al treilea, că fericitul acela scriind’o mal întăi în Elineşte,
a tradus’o apoi în limba vorbitdre să p0tă fie-care creştin
ca să albă din ea mare ajutor, şi mal ales mulţi din Va·
lahia şi Moldova nobili, care elenizază i6rte mult în limbă,
o vor traduce uşor în limba Valahă, ca să se facă folos
obştesc în t6tft Biserica, am publicat deci acesta şi în manua­
lul nostru în un tom, şi voind ca să o punem sub tiparul
nod al nostru de mai înainte, n’am putut şi din nestator­
nicia timpului şi din sărăcia n<5stră. Intre acestea Mirele
Bisericel, cel unul născut fiu al lui Dumnedeft, îngrijindu­
se de poporul s&fi, a bine-voit şi a domnit prea strălucitul,
prea religiosul şi prea înălţatul Domn a t<5tă Ungro-
Vlahia Domnul Domn loan Constantin Basarab Voevod,
şi ăst fel fiind şi de neam bun şi de educaţie religidsă şi
de o purtare virtu6să şi mal cu sămă zelos credinţei Or­
todoxe, îndată ce l-am anunţat acăsta, ajutând în fav6rea
lui Christos, a primit cu bucurie cererea şi a hotărît să se
imprime cartea cu cheltuiala Strălucire! Sale, şi să se Îm­
partă Ortodoxilor în dai· din partea înălţime! Sale. Primind
deci cartea, rugaţi-vă cerând de la Domnul nostru Iisus
Christos sănătate, pace stabilă şi mântuire Strălucitului

25. 2 2 SCRIEREA LUÎ MELETIE SIRIG
Domn şi bine-f&cător obştesc. Cetiţ’o cu îngrijire şi înţe­
lepciune sufletească, ca având cunoştinţa Ortodoxă a cre­
dinţei universale nestrămutată, să câşt;gaţî viaţa eternă cu
harul Mântuitorului nostru Dumnezeii, căruia să cuvine
mărire în veci, Amin.
In anul Mântuire! 1690, în luna Mai, la Adrianopol.
Viaţa luî Meletie Sirig ne interesază pe noi Românii,
pentru mal multe cuvinte: I) Că este născut la 1585 în
Creta, de unde era şi familia Diaconului Coressi, şi mulţî
alţi învăţaţi şi profesori de al Academiilor Domneşti din
Iaşi şi Bucureşti. Să ştie, că în secuiul al XVII-lea şi
parte din al XVIlI-lea stăpâneau Genovesil Creta, şi de
aceea Iubitorii de studiu dintre Greci aveau totă uşură­
tatea şi îndemânarea de a se duce în şc0lele Occiden­
tului spre a’şl complecta studiile. Aşa s’a întâmplat şi cu
Meletie Sirig. Acesta după ce ş’a făcut studiile începetore
în Creta a trecut în Italia şi acolo şi le-a complectat în
Veneţia şi Patavia. II) Inturnându-se în Patrie a fost hi­
rotonit preot, însă din causa devotamentului seu pentru
Ortodoxie a fost condemnat la morte de Guvernatorul Ve­
netian, de unde fugind s’a stabilit în Constantinopol ca
predicator. Fiind om erudit i s’a dat titlu de teolog al
Bisericel din Patriarhatul de Constantinopol. Cu ocasia
convocărel Sinodului local din Iaşi de cătră Vasilie Lupu
Voevod şi Varlaam Metropolitul, Meletie Sirig este trimis
la Iaşi împreună cu alţi Arhierei la 1639, pentru a lua
parte la Sinod, unde a stat până la 1642. ΙΠ) In timpul
acesta a revădut şi tradus în limba vorbit6re greacă Măr­
turisirea Ortodoxă, compusă de Petru Movilă şi presen-
tatâ în latineşte Sinodului din Iaşi. Σάθα în Νεοελληνική
φιλολογία la pagina 257 (jice: Συγκροτηθείσης έν Ίασίω το­
πικής συνόδου έθεωρήθη άκριβώς καί διΟλισθη ή υπό Μγίλα
έκταθεϊσα ομολογία. Καί άλλα μέν άφαιρέσαντες, ετερα δέ ποοσ-
θεσαντες άνεκάΟϊ)ραν άυτήν πάσης μέμψεως καί ώρισαν Ινα ίγ καί

26. λεγηται Ομολογία της καθολικής Εκκλησίας. „Intrunindu-se
în Iaşî Sinod local s’a revădut cu scumpătate şi s’a lă­
murit Mărturisirea Ortodoxă depusă de Movilă. Şi unele
s’aâ eliminat, iar altele s’au adaus şi o au curăţit de tdtă
hulirea şi au hotărât ca să fie şi să se numească Mărtu-
turisirea Bisericel Generale (Catolice)**. Iar Dositei Patri­
arhul dice: Καί δή καί την ’Ορθόδοξον λεγάμενην 'Ομολογίαν
.ήν συνέγραψαν Ρώσσοι καί Κυέβου Πέτρος, ουτος έδιόρθωσε προ­
τροπή έν Γιασίω συνόδου. „Şi în adevăr şi <Jisa Mărturisire
Ortodoxă pe care au compus’o Ruşiî şi Petru al Chievulul,
acesta a cercetat’o prin îndemnul Sinodului din Iaşi“ .
Fabricii în scrierea sa Ελληνικής βιβλιοθήκης, în tomul XI,
la pagina 4 7 4 să exprimă aşa despre Meletie Sirig: „Idem
Meletius deinde misus a Patriarcha C.pol. in Moldaviam,
Tecensiut expolivitque εκθεσιν τής των Ρώσων πίστεως Petri
Mogilae, metropolitae Kiioviensis. „Apoi Meletie a fost
dup£ aceea trimis de Patriarhul Constantinopoluiul în Mol­
davia a revS^nt şi prelucrat expunerea credinţei Ruşilor
a Iul Petru Movilă, Metropolitul Chievulul“. Ζαβίρα în o-
pera sa Ελληνικόν θέατρον la pagina 447 dice: ’Eveκρίνε
-καί έπεκύρωσε τήν παρά Πέτρου του Μογίλα συγγραφεΐσαν 'Ομο­
λογίαν είς τήν έν Ίασίω σύνοδον. ,,Α apreciat şi confirmat
Mărturisirea scrisă de Petru Movilă, to Sinodul din Iaşl“.
IV) A scris acesta carte contra Calvinilor şi din care s’a
inspirat de sigur şi Varlaam Metropolitul şi ş’a scris res-
punsurile sale la eresiile Calvinilor din Transilvania. A-
cestă carte a fost tradusă de el în limba vorbiWre gr£că
din cea veche în care a compus’o, cu scop de a fi tradusă
în Vlahobogdania de cătră Români, între carii dice Me­
letie că sînt mulţi, mal ales dintre boerî, carii ştiâ limba
grecească. In fine V), Acest Sirig a mal tradus din limba
greacă ‘veche în cea vorbitOre In s titu te le lu î Iu s tin ia n
şiResumatul delegi al împăraţilor Leon şi Constantin prin
îndemnul Iul Vasilie Vodă Lupu. Iată textul Iul Dositeîu
asupra acestor traduceri: Καί τά ’Ινστιτούτα του Ιουστινιανού
CONTRA CALVINILOR ŞI A LUÎ CIRIL LUCARIS 23

27. 2 4 SCR1ERBA LI)! MBLBTI· SIRIG
καί τήν νομικήν έπιτομήν Afovtc; και Κωνσταντίνου Βασιλέων
τής έλληνικής γλώττης μετήνε-,-κεν είς τήν πεζήν φράσιν,
προτροπή του Βασιλείου Βοεβόξα. „Şi Institutele Iul Iustinian şi
Resumatul de legi a Iul Leon şi Constantin împăraţilor
din limba elenică le-aii tradus în limba vulgară, prin în­
demnul Iul Vasilie Vodă". Acesta nl-ο spune şi Ζαβιρα în
cartea citată, adaugând că a tradus şi Nuvelele, pag. 4?47:
Μετέφρασε τάς νεαρας του ’Ιουστινιανού, τήν νομικήν έπιτομήν
Αεόντος καί Κωνσταντίνου των αύτοκρατόρων δΐ έπιταγής Βα­
σιλείου Ήγεμόνος τής Μολοαβίας έκ τής Ελληνικής είς τήν
πεζήν φοάσιν. ,,Α tradus Nuvelele Iul Iustinian, Resumatul
de legi al Iul Leon şi Constantin autocratorilor, din ordinul
Iul Vasilie Domnului Moldovei din elenă în limba vorbi-
t6re“. Tot acesta ne spune şi Satha în opul citat, pagina
260, de cât greşeşte picând că Resumatul de legi ar fi
fost tradus de Meletie Sirig după îndemnul iul Constantin
Basarab Voevod, pentru că Meletie Sirig m0re la 1664,
Iar Constantin Basarab Voevod să sue pe tron pe la 1689,
după cum ne istoriseşte Dionisie Fotino în tom. Π, pag.
271; prin urmare este un anacronism, şi nu se p6te ad­
mite socotinţa luî Satha. Εϋ presupun cu multă probabi­
litate, că Eustatie Logofătul când a scris în româneşte le­
gile Iul Vasilie Lupu şi chiar şi scrierea sa asupra celor
şapte Misteriî, s’a folosit de traducerile Iul Meletie Sirig
In limba vulgară, atât la combaterea Calvinismulul prin
cartea sa şapte Misteriî, cât şi la scrierea legislaţiei luî Vasilie
Lupu. Trebue însă să admitem, ceea ce este prea natural,
că Eustatie Logofătul ştia greceşte, limba ordinară în care
se scrieati pe atunci cărţile greceşti, dar nu era tot atât
de stăpân şi pe limba veche greacă, şi dar a avut nevoe
de o traducere din limba greacă veche în cea vorbit6re,
spre a putea utilisa acest material de legi bizantine şi a
compune codicile Român, numit al Iul Vasilie Lupu. Meletie
Sirig era în stare a face acesta, pentru că ştia perfect şi
latineşte şi italieneşte şi alte limbi, şi stând între Români

28. COTRA CALVINILOR ŞI A SUÎ CIRIL LUCARIS 25
mal mult timp a învăţat probabil şi limba Română. Satha
şi ceî-l-alţî literaţi Greci îl recunosc pe Meletie Sirig ca
cel maî erudit bărbat al secuiului, şi cunoscător de mal
multe limbî—και είδήμων πολλών γλωσσών.
Aceste sînt cuvintele pentru care viaţa luî Meletie Sirig
ne înteresază pe noî Românii, pentru că este strâns legată
de cele maî însemnate evenemente petrecute la noî în
jumătatea secuiului al XVII-lea şi â participat la ele, pe­
trecând mal mulţî anî în laşul Moldovei
Viaţa lut Meletie Sirig scrisă de^Dosiieîu Patriarhul
Ierusalimului.
Ieromonahul Meletie Sirig, este săm ânţa şi odraslă a
Handaculul din Creta, a învăţat şc61a începăt<5re şi cu­
noştinţele enciclice la Meletie Vlasto Ieromonah; apoi du-
cându-se în Italia a învăţat şi logica la Teofil Coridaleu,
Iar retorica, matematica şi ştiinţele fisice la Padova. Intor-
cându-se în patria lui este hirotonit preot la Chitiră, pen­
tru că în Creta nu era Episcop Ortodox, căcî stăpânea
Veneţienil. învăţând în Biserică la Handache cuvântul lui
Dumnezeii cu înţălepcîune şi ortodox, era spionat de un
boer, sub pretext că nu’şî rădică potcapicul seu când vor­
beşte cu el. A fost şi Egum la Monastirea situată la Lima­
nurile bune, ce se amintesc în Faptele Apostolilor, în care
venind spre închinare Generalul Cretei, a învoit fraţilor
lor ca să liturgisască în biserica MSnăstirel, dar ducându-se
guvernatorul din monastire, Meletie n’a lăsat pe Ortodox!
să servească înainte de a face aghiazmă în Biserică. Ceea
ce boerul amintit care-l urmărea, cu numele Constantin, spu­
nând Generalului, şi luându se hotărîre ca să ucidă pe
acest bărbat al lui Dumnezeii, fiind înştiinţat acesta fuge
în Alexandria, de unde vestindu-l Ciril Lucaris Patriarhul
Constantinopoluiul, vine aicea la 1630, şi avânduşî lo­
cuinţa la Hrisopigi a predicat în Biserică cuvinte morale
teologice, ba încă formând şi şe61ă a predat ştiinţl şi li­

29. 26 SCRIFRiA IIT MELETIE SIRIG
teratură celor ce voîaâ, pănă la 1639. Pe timpul bătrâ­
nului Patriarh de Constantinopol Partenie a fost trimis la
Iaşi cu Porfirie al NiceeI şi atl format acolo Sinod local
cu episcopl Ruşi, prin îngrijirea pururea pomenitului Va­
silie Voevod. Venind în Constantinopol Ia anul 1644 şi
ne vorbind dup6 plăcerea Patriarhului de atunci din Con-
tantinopol, Partenie al II-lea, ci ceea ce era drept, să
retrage la Iaşi; chemându-se din cause de nevoe la Con­
stantinopol şi mal ales în speranţa Iul Panaghiot inter­
pretul Cesarulul şi care era ucenic al seâ, dar înţelegând
mânia ce ne'npăcatâ a Patriarhului βδ duse în Ohio şi în
orăşelele de acolo, şi după suspendarea lui şi alungarea din
scaunul Patriarhal vine Iarăşi în Constantinopol, pe timpul
lui Ioanichie, locuind în casa sa de mal înainte, la Hri~
sopigi. Venind la patriarhat Iarăşi Partenie să retrage la
Trigla, orăşal în Âpamia Bitiniel pănă la anul 1651. Mu­
rind Partenie este rechemai de Ioanichie şi se aşază Iarăşi
la Hrisopigi. Apoi dupe doi aul s’a strămutat îa Elpida
la Contoscale până la 1660. Dar fiind-că atunci s’a întâm­
plat un foc mare, pe care l’am însemnat în cartea a Xl-a
a celor ce aâ fost Patriarhi în Ierusalim, s’a strămutat la
Galata, unde petrecând a trecut de la noi la 1664 a anului
mântuirel April în 17, φύβ Duminică, fiind în vrânetă de
78 de ani. Corpul lui l’ati adus unii la Trigla la Mănăs­
tirea Sfinţilor Părinţi şi l’aii îngropat acolo. Sînt încă doi
ucenici de al Iul, Arsenie Ieromonahul şi spiritualul boe-
rilor din Constantinopol, pusnic ca şi dascalul seti, um­
blând în viaţa lui Christos, şi Ioanichie Porfiritul, care a
fost întâiul dragoman a Regatului German la înalta P6rtă
Otomană, acum încă trăind, vieţueşte mal mult de cât ori
cine cu înţelepciune şi religiositate, căci prea escelează şi în
virtuţile politice e genial, şi este f6rte zelos pentru Mântui­
torul şi de o cugetare de respectat pentru Biserica Orto­
doxă. A scrie (Sirip) presenta carte asupracapitnlilor Iul Ciril
Lucaris şi a întrebărilor lui şi predice ia t6te Duminicile
de preete an, şi trei tomuri la diferite texte a S-tel Scrip-

30. I C p i i
turî, şi vieţele a multora ce s’afi marţirisat pe timpul seu,
ba încă şi ceea ce să numeşte Mărturisirea Ortodoxă, pe
care au compus’o Ruşii şi Petru al Ohievp.luî, acesta a
corectat’o dupe permisiunea Sinodului din Iaşi. A tradus
în greceşte şi interpretarea lui Origen din limba latină la
epistola cătră Romani şi a Iul loan Cantacuzin împăratul
Romeilor asupra păgânilor şi Institutele lui Iustinian şi
resumatul de legi al lui Leon şi al Iul Constantin împă­
raţilor Ie a tradus din limba elină în cea vorbit6-e, după
îndemnul lui Vasilie Vodii. Cel ce voeşte a cun<5şte şi
viaţa sa ce fel era, comparând’o cu ori-care ar voi din
ale Sfinţilor IerarliI, este egală, şi nu o va afla de loc mal
interi<5ră.
C. f.
CONTRA CALVINILOR ţi A LUI CIRIL LUCARIS 27

31. Câte-va cuvinte despre stilul bizantin.
PRIVIRE GENERALÂ ASUPRA
ARCHITECTURE!, SCULPTOREI ŞI P1CTUREI BIZANTIN
Sînt păreri cum că stilul bizantin este numai aşa dis
stil bizantin, dar în realitate el nu este de cât o ameste­
care de motive orientale şi forme clasice. Acesta e o pă­
rere greşită. In adev£r, stilul bizantin în mal t<5te speciile
de artă a împrumutat motive orientale, Iar în pictură şi
sculptură cu deosebire şl-a apropiat forme clasice greco-
romane, dar t0te aceste nu’l pot ridica dreptul sett de
originalitate, dreptul de stil de şc61ă şi acesta tocmai din
causa timpului şi împrejurărilor în cari a luat naştere.
Inrîurirea puternică a Creştinismului, înrîurire care a
fost în stare să schimbe faţa întregel stări sociale nu se
putea să nu dea, să nu impună o nouă direcţiune artei,
care pănă acum înflorise împrejurul şi sub patronaglul
templelor păgâne, dar care de aici înainte punându-se în
serviciul ideilor evangelice cădea nemijlocit sub controlul
bisericel şi trebuia să urmeze calea indicată de ea. Fana­
tismul primilor creştini cerea de la artişti producţiun! cari
nu numai să se deosibească de cele păgâne; dar produc-
ţiunl artistice cât să p<5te mal ideale şi mal potrivite cu
învăţătura evangeliel. Artistul, şi el creştin, nu numai că
voia să împace cerinţa timpului, dar singur fiind pătruns
de acelaş fanatism religios nu se putea ca opera să nu

32. cAt e -v a c u v in t e d e r p r b s t il u l b iz a n t in 2 0
aibă imprimat acel sentiment de care artistul era însufleţit,
să nu p<5rte acel tras deosebit care să caracterieeze în de·
ajuns stilul bizantin şi fiind stabilit principiul, că mijlocul
social are influenţă hotărâtdre asupra artelor nu se p0te
ca şi acele motive orientale şi acele forme clasice să nu
fi suferit în creştinism cel puţin acele schimbări pe cari
le-a suferit sculptura veche trecând de la Greci la Romani
şi prin urmare arta bizantină să nu albă dreptul de ori­
ginalitate de stil. Dacă unele specii de artă aii ajuns la
un mal mic, ori mal mare grad de desvoltare acesta a
provenit din diferite cause, cari au împedicat ori facilitat
mersul lor şi pe cari le vom vedea mal departe.
Primii creştini, să ştie, se adunau prin catacombe şi sub­
terane spre a se ruga. Dupe ce însă Creştinii au lost toleraţi
şi în urmă recunoscuţi căutară să albă şi temple cores-
pundet<5re cultului. Primele temple creştine cari au fost
în Asia nu se deosibesc de cât prin 6re-cari adausuri de
templele păgâne şi chiar prin secolul al IV-le şi al V-le
între templele rotunde ca Sf. George din Salonic sau Sf.
George din Erza ţi templul rotund al Vestei de la Tivoi
nu se vede de cât 6re-care deosebire. Pe de altă parte forma
bazilicel romane în italia ca şi în Grecia era primită şi
admisă cu dre-cari modificări şi deci nu în acest timp
vom putea afla tipul propriu al stilului bizantin. Pănă
acum arta bizantină să servea tot de acele forme vechi
pe oari caută pe cât posibil să le acomodeze cu spiritul
şi cerinţele Creştinismului
Dar acâsta nu putea dura mult timp, căci creştinii ne
mal fiind împedecaţl de nimeni, religiunea creştină fiind
recunoscută de stat şi el voind a avea temple cât să pdte
mal bogate şi mai frumdse nu cruţaţi nimic, iar artiştii
întrecându-se în producţiunile lor, ajunseră a crea tipul
Bisericel Bizantine care nu se mărgifti numai în Grecia şi
Asia mică, dar se respândi şi în părţile apusene ale Europei.
Ast-fel, în Biserica Sf. Sofii şi Teotocos în Constantinopol,
Catolicon din Atena şi Sf. Marcu în Veneţia, caracterul
propriu al stilului Bizantin reese atât de lămurit şi nimeni
nu’i va tăgădui originalitatea şi frumuseţea care provin nu
atât din întrebuinţarea liniilor ovale (curbe) pe cât din
concepţiunea planului în sine şi din măestria legăturel li­
niilor drepte cu cele (curbe) ovale, adică trecerea de la
păreţil drepţi al Bisericel la iorma rotundă a turlei şi a

33. 3 0 c At b -v a c u v in t e d e s p r b s t il u l b iz a n t in
bolţilor τ), lucru care în arhitectură are aşa de m are im ­
portanţă şi care a făcut pe cel din apus să cheltuiască
multa piatră, punând contraforţe bisericilor stilului rom an,
pănă atl ajuns ca problema s& fie resolvată, de stilul gotic
l) Să crede că condiţiunl climaterice ca : Inmina, căldura sau
irigai au făcut ca poporele părţilor calde, ale Asiei să prefere în
arhitectură formele ovale, rotunde, far pe cel din Europa, liniile
drepte. Acesta pare greşit. Crearea stilurilor şi prin urmare com­
binarea diferitelor linii în planul fundamental, în scheletul con-
strucţiuneî na a atârnat în primul loc de la voia, capriciul sau
fantasia artistului, pe cât de la condiţiuuî pur constructive, de la
materialul de care localitatea dispunea şi numaî pe urmă, târziu,
la aceste forme constructive s’au adaugat felurite ornamente, cari
au determinat mal bine caracterul cutărul sau cutăruî stil. Lo­
cuitorii Asiei calde, al Africei de nord aveaQ. destulă piatră, dar
nu aveau lemnul trebuitor şi erau nevoiţi să facă acoperişul tem­
plelor şi chiar al caselor din piatră. Regilor asirienl le dedea
mâna să albă grinzi şi lespezi mari de piatră pentru acoperirea
palatelor lor, cari din acostă causă nu erau de cât nişte încăperi
înguste şi lungi, dar creştinilor le trebuia temple mal mari, m aî
spaţi0se ce nu s’ar fi putut acoperi în acest mod şi a trebuit să se
găsească alt mijloc prin care spaţii întinse să p6tă fi acoperite
numai cu piatră fără ajutorul lemnului. Asirienil găsesc în timpuri
f0rte depărtate forma construirel arcului şi bazaţi pe acesta formă
de construcţie tot locuitorii Asiei mal târziu perfecţionâză rid ica­
rea şi încheerea bolţilor cari corespund atât de bine şi care sîut
întrebuinţate cu atâta succes în stilul bizantin. Din contra în lo­
calităţile unde lemnul era în cantitate mare, arhitectul nu prea
’şl a bătut capul ca să facă bolta de piatră, ci aQoperea Bazilica
tot cu grinzi de lemn. Veţiend însă, că acest material să strică şi
mal ales este espus focului (acesta s’a dovedit cu prisos în timpul
mare! schimbări a pop0relor prin faptul invaeiunilor barbare) cău-
tară să înlocuiască lemnul prin piatră. Tot stilul roman al biseri­
cilor apusene nu presintă de cât încercarea arhitecţilor de a face
bolta cel doi pereţi lungi al bazilicel şi pentru ca aceştia să nu
se dărâme sub greutatea ei, adaugă pe dinafară un alt rând de
păreţi, cari dispar cu timpul fiind înlocuiţi pe la anumite locuri
prin contraforţe, deci stâlpi groşi ce se văd lipiţi de păreţi sau pe
la colţurile clădirilor. In fine stilul gotic găseşte mijlocul arcu­
rilor încrucişate în cât bolta orl-cât de naltă şi largă să p0te sus­
ţinea fără ajutorul corpului păreţilor. Din acâstă causa precum
şi din economie păreţil aprope dispar în stilul gotic şi sunt în­
locuiţi prin ferestre, Iar pictare ne mal avend loc pe păreţi se
transportă pe ferestrele ce înlocuise păreţil şi aşa se capătă în
apus pictura pe sticlă care dacă acolo are cuvântul de a fi, la noi
ar fi greu a o justifica.
Forma ascuţită a uşilor şi ferestrelor gotice nu este de cât tot
0 consecinţă inevitabilă a formei constructive a întregei clădiri.

34. CÂTE-VA CUVINTE DESPRE STILUL BIZANTIN
prin legătura arcurilor crucişe- Deci (1) planul în forma
cruce! drepte ca la St. Marcu în Veneţia, apoi cu colţurile
teşite ca la Stavropoleos şi în fine cu aceste colţuri deve­
nite rotunde cum sînt mal t6te bisericile n<5stre, variată,
acostă formă la infinit, (2) ridicarea cilindrului boitei pe
cele patru arcuri aruncate uu cruciş ca în stilul gotic, ci
de la un punct de razem direct la altul, (3) felul construc.
ţiel bolţel şi acoperişul atât de pitoresc şi variat al turlei
unit cu o bogată ornamentaţie fac trăsurile destinctive ale
stilului bizantin şi în acelaş tim p frum useţa lui.
A id e locul a observa variaţiile ce a suferit acoperişul
cupolei bizantine: mal întăi în linii drepte şi ascuţită (a)
cu tim pul ceva mal ridicată având vârful rotunzii (b) se
înalţă din ce în ce mal m ult (c) şi dă naştere pe de o
parte formei semicirculare (d) Iar la noi în Rom ânia
sub influenţa stilului rusesc (e) să capătă o nouă formă
mal puţin pronunţată în unele locuri ca d. e. la Biserica
Zlătari din Bucureşti (f) mal bine pronunţată ca la Bise-
ricele din Moîoova sail ca la Radu Vodă în Bucureşti, etc.
L—
J
i i N

35. 32 cAt b - v a CUViNTB d s s p r e s t il u l b .z An t in
Dacă arhitectura Bizantină creazii tipuri frum6se şi neperi-
t6re nu tot aceea să p<5te «Jice şi despre sculptură. Sculptura
bizantină nu numai nu a putut face Ş3<5lă, dar să p6te <Jice
cu drept cuvânt, că mai n’a existat. Causa este lămurită
de sine. Creştinii ca să nu se asemene prin nimic cu în­
chinătorii de idoli, evitai! nu numai a face statul, dar
chiar a înfăţişa prin pictură chipul Mântuitorului. Sculp­
tura bizantină n’a primit de cât relieful şi acesta nu prea
pronunţat cum d. e. este bustul Malcel Domnului şi în­
chinarea magilor ce se găsesc în amvonul unei biserici
din Salonic aparţinând secolului al IV-lea. La sculptura în
relief mic pe plăci de os şi mal apoi sculptura crucilor,
aici s’a mărginit sculptura bizantină şi deci în acâstă artă
ea n’a putut Bă facă şc<51ă. In afară de biserică sculptura
de şi exista, probă statua împăratului Teodosiu şi statua
lui Justinian, representaţl sub forma unei zeităţi olimpice;
dar în acele timpuri nici o artă nu putea să se desvolte
de cât sub auspiciile religiunel. Astă-(Jî, dintre bisericele
Ortodoxe, cea rusească a introdus sculptura, însă nu în
scopul de a fi adorate chipurile sculpturale, ci mal mult
ca ornament arhitectoral al Bisericel. Aşa sînt irontâuele
în haut relief de la Templul Mântuitorului în Moscova,
de la Catedrala Sf. Isaac din St. Petersburg, Iar în Bise­
rica Academiei de arte frum6se din Petersburg sînt sta-
tuele în marmură ale celor patru evangeliştl cu aimbolele
lor şi dou6 statuete a Sf. loan şi Sf. Nicolai.
La noi sculptura nu este admisă de cât sub forma de
bas-relief ca ornament a diferitelor vase sfinte şi obiecte
bisericeşti precum şi ca îmbrăcăminte de ic0ne, în care
cas faţa sfântului rămăne picturală, aşa că întrâgă acâstă
sculptură cu drept cuvânt nu este de cât o îmbrăcăminte
şi nu are de scop înfăţişarea mal vie, mal reală a figure!,
dar serveşte mal mult ca pod<5bă, ca bogăţie mal tot-d^una
de o esecuţie cât s& p0te de slabă din punct de vedere
artistic
Restignirea Domnului nu p6te fi considerată ca sculp-
') Sînt anele biserici în Oltenia ca de es. biserica Toţi Sfinţii
din R.-Vâlcea unde tâmplă fiind de zid, presint& 6re-can imagini
Bcalptur&re (capete de îngeri) dar aceste chipuri de gi zugrăvite
în colorea feţei, totuşi na a& menirea a fi adorate ca ic0ne, ci
•ervesc numai ca ornament arhitectoral.

36. CÂTK-VA CUVINTB DESPRE STILUL BIZANTIN 33
tură. Ea nu este de cât o imagine picturală, retezată (sc<5să)
din scândura de lemn pe care a fost zugrăvită, şi precum
dacă am tăia binişor pe contur o imagine, un desemn de
pe o hârtie şi l’am sc<5te, el nu încetează de a fi tot desemn,
—un chip de pictură dacă l’am tăia pe contur de pe pânza
pe care e zugrăvit el nu încetează de a fi o pictură—, tot
aşa în chipul Mântuitorului râstignit nu este de cât o lu­
crare de pictură, şi pentru singurul cuvânt, că acostă ima­
gine pictorală este aşezată pe cruce ar fi greşit a o asemăna
ou crucifixul Romano-catolic, care este o lucrare în totul
sculpturală.
Am ve<Jut că arhitectura era nu numai primită de creş­
tinism, dar avea chiar nevoe de ea, şi prin urmare fiind
încuragiată a putut crea un tip deosebit de construcţie bi­
sericească, un stil. Sculptura din contră, ne găsindu-şî un
razem în ideile religi<5se, remâne apr<5pe necunoscută pănă
la renaşterea italiană, când tot sub patronagiul Bisericel,
însă al Bisericel papale, acέstă artă la un mare avânt In
adevăr, sculptura n’a fost primită de primii creştini şi mal
târziu de Biserica Orientului, nu d<5r pentru motivul că
arta nu era în stare a se acomoda cu spiritul religiunel, din
contra, ea ca complectare a arhitecturel religi0se, are pu­
terea de a adauga f<5rte mult la impresia ce templul trebue
să facă asupra credinciosului, dar pentru primii creştini
eraţi prea recente acele serbStorî, scandal6se de multe ori,
ale statuelor păgâne pe de o parte, Iar pe de alta pentru
creştinii dintre evrei porunca a II-a era aşa de expresă:
„Să nu’ţl faci ţie chip cloplitu etc., în cât sculptura cu
nici un chip n’a putut fi admisă.
Pictura prin forma sa mal puţin reală să potrivea mal
bine cu spiritul ideal al religiunel creştine, şi de aceea cu
t6tă oposiţia de la început şi de mal târdiu, ea a tost ad­
misă de Biserică.
De şi acostă artă existase în timpuri depărtate la Egip­
teni, Iar mal în urmă la Greci şi la Romani, ea nu putuse
face un mare progres din causă că şi unii şi alţii, atât în
religie cât şi la curţile împărăteşti, preferaţi sculptura care
vorbea mal direot simţurilor lor şi se părea mal trainică,
pe când pictura se mărginea la decorarea pereţilor saâ la
acoperirea unul spaţiti gol, cum d. e. să vede în cata­
combele egiptene şi pe pereţii caselor pompeene. Prin ad-
Bbwlc» Ortodox! R asial, 8.

37. 34 CÂTE VA CUVINTE DESPRE STILUL BIZANTIN
miterea el în biserică, pictura capătă un sprijin puternic,
mulţumită cărui desvoltându-se din ce în ce mal mult,
ajunse ca astă-dl să trăiască ca artă de sine însăşi.
Religiunea însă şi îu special Biserica de răsărit dând
sprijinul ββύ picture! îl indică şi anume direcţiunea, ÎI
pune anumite condiţiunl, şi în aceste împrejurări naşte
stilul picturel bizantine.
Trăsurile caracteristice ale picturel bizantine ca şi ale
arhitectural nu pot fi căutate în primii secoll al creştinis­
mului, pe de o parte, fiind că cel întăi creştini aveaţi <5re-
cum t£mă de a înfăţişa chipul pers6nelor sfinte alt-fel de
cât în mod simbolic (Mântuitorul erarepresentat sub forma
păstorului care aduce <5ia cea rătăcită), Iar ceva mai târdiii,
când încep a înfăţişa însuşi chipul pers<5nelor sfinte, in­
fluenţa artei clasice este atât de puternică în cât chipul
Malcel Domnului cel mal vechiu care s’a păstrat, aparţi­
nând începutului secolului al II-lea, are în totul înfăţişarea
unei matrone romane. Chipul Mântuitorului începe numai
de la secolul al IV-le şi de la acostă dată putem t^ice în­
cepe a se accentua caracterul bizantin în pictura bise­
ricească.
Insă pentru a înţelege mal bine trăsurile caracteristice
ale picturel bizantine cum şi meritele el, va trebui să cu-
n0ştem mal întăi greutăţile prin cari ea trecea, neajunsu­
rile cu cari avea a lupta, şi cari, dacă pe multe locuri 1-ati
fost o piedecă, apoi adese*orl l-atl fost de ajutor.
O mare piedecă pentru desvoltarea eî, eraţi timpul, îm­
prejurările gingaşe în cari lua naştere. Biserica nu putea
de cât treptat şi cu multe restricţiunl să primâscă o ima­
gine nouă, un chip, o producţiune nouă artistică şi acesta
zădărnicea nu puţin desvoltarea artei, dar cea mal mare
greutate cu care ea avea a lupta eraţi neajunsurile tecnice.
Modul de a desemna, de a retuşa şi reda relieful şi co­
loritul aşa, ca chipul să apară cât se p<5te mal viti, mal
adevărat, acăsta constitue partea tecnică a picturel, ajutată
bine înţeles de materialele trebuit6re şi de cunoştinţele
necesare asupra anatomiei obiectului sail figure! ce zugra­
vul voeşte a înfăţişa.
Acăstă pr rte, partea tecnică annme era f<5rte slabă, cu
deosebire în primul perind (sec. IV pănă la VI), şi acesta
pe de o parte din cauea lipsei de cunoştinţa anatomiei oare

38. CÂTE*VA CUVfNTB DESPRE STÎlUL BIZANTIN 3 5
reese maî cu s<5mă din neobservarea proporţiilor scheletu­
lui, îar pe de alt& parte lipsa colorilor de oleiO (acestea s’ail
descoperit numaî în secolul XIV în Ţerile de jos) era o
causâ puternică care făcea ca coloritul feţei în pictura bi­
zantină să nu fie destul de natural. Colorile cu cleift nu
permit acea combinaţie variată şi infinită a colorilor cu
οΐθΐύ şi de aceea coloritul feţei este redus la un amestec
de câte-va colori condiţionale. Pe de altă parte pictura cu
clei de şi nu schimbă coloritul (nu se îngălbineşte cum
se întâmplă cu pictura din diua de astă ψ), dar ea nu putea
fi pusă pe pereţii exteriori al templului, şi de aceea în
pictura bizantină să întrebuinţează f<5rte mult mozaicul
care presintă, ca material, o mare resislenţă contra lu-
minel, căldurel şi pltfel. întrebuinţarea mozaicului deci, face
şi ea un tras caracteristic al artei bizantine.
Acum dupe ce am vădut neajunsurile tecnice ale artei
bizantine să vedem şi meritul el, precum şi trăsurile ca­
racteristice, pentru a trece apoi la fasele de înflorire şi de­
cadenţă prin care a trecut.
Mosaicul constă din nişte pietricele mici cu forma pa-
trată a căror suprafaţă este acoperită cu o col0re de zmalţ
(emaliu) sail cu aur, şi din combinarea colorilor acestor
pietricele aşezate una lângă alta se formează chipul dorit.
Cel întăi şi cel mal mare merit al artei bizantine este,
că în creştinism ea a creat şi a stabilit cele întăi imagini,
cele întăi tipuri ale Nâscet6reî de Dumnedeu, ale Mântui­
torului, ale Apostolilor şi celor-l-alţl Sfinţi, cari pe une
locuri să păetrează şi pănă astă-^1, Iar altele s’ati transmis
pănă la noi de şi în copil f6rte slabe.
Un tras caracteristic care să observă la cea întăi privire
în arta bizantină (tras oriental) este bogăţia şi întrebuin­
ţarea aurului. Templul bizantin este împodobit cu fel de
fel de ornamente (multe orientale împrumutate de la Arabi).
In pictura bizantină hainele sînt cu fel de fel de flori, iar
iluminarea cu aur (suflarea hainelor cu aur) precum şi
aureola şi fondurile de aur ale mozaicurilor bizantine sînt
trasuri proprii numai acestui stil ]).
l) Sub influenţa acestui tras distinctiv al artei bizantine aurul
să găseşte întrebuinţat şi în Italia de Perugino învăţătorul Iul
Rafael şi chiar la Rafael însuşi în primele Iul opere ca „Religia",

39. 3 6 cAtb-v a cuvinte d e s p r b stilu l BIZANTIN
Influenţa clasică în poea dată figurilor precum şi în a-
rangiarea hainelor, a draperiilor foimăză Iarăşi un tras
distinctiv al picturel bizantine, dar acesta este limitat de
cerinţele Bisericel, care cere înainte de tdte bună •cuviinţă
şi nu permite goliciunea, afară de unele caşuri, când ea este
espusă nu cu scop de a fi admirată, dar pentru a fi com­
pătimită.
Observarea strictă a îmbrăcămintei, costumelor, potrivit
cu persdnele representate, fără ca aceste a să fie prea mult
lăsate la fantasia pictorului se arată Iarăşi ca tras caracte­
ristic al picturel bizantine, Iar mal pre sus de t<Ste artistul
bizantin sub influenţa propriei sale convingeri religi0se,
fiind pătruns de acest simţ, chiar atunci când plăsmuia
chipul unul sfânt, nu se putea ca în lucrarea sa să nu se
restrângă sentimentele de cari sufletul lui era animat. De
aici resultă, că pictura bizantină să p0rte în trasurile fie­
cărui sfânt acea smerenie, acea cuvioşie, acel ceva Dum-
nedeesc care formează caracterul βέύ distinctiv şi cel mal
de'căpetenie. Nu sepdtenega că se găsesc artişti contim­
porani, cari să redea cu f0ite multă putere felurite sim­
ţuri sufleteşti, felurite idei, dar deosebirea e, că pe când
artietul de astă-^I (fără îndoială un bun artist) obţine a-
cest resultat în urma multor observaţiunl şi studii psicho-
logice, artistul bizantin obţinea acăstă apr<5pe inconscient.
După desvoltarea şi înflorirea eî, arta picturel bizantine
să p6te împărţi în patru epoce: epoca de desvoltare saă
archaică, (sec. 4—6); epoca de înflorire de la Justinian
pănă la lupta contra ic<5nelorîn sec. VlII-lea; epoca renaş­
tere! (sec. IX şi X) şi în fine epoca de decadenţa.
In epoca de desvoltare să vede o f<5rte mare înrîurire
a clasicismului. Artistul se uită, admiră încă acele forme
frum0se, acel desemn perfect al statuilor păgâne, şi ar voi
cu ajutorul acestora să creeze şi chiar crează unele tipuri
ale bisericel după prescripţinnile el, dar tecnică lui sad
mal bine <Jis, tecnică picturel este atât de slabă, atât de
neputincI0să faţă cu aceea a sculpture! vechi, în cât tdtă
dorinţa lui de a le reda în pictură formele clasice rămâne
zadarnice. A?n d e. el îufăţişază pe Maica Domnului în
costum de v etala romană. Poea este cât să p<5te de fru-
m<5să într’un mod aşa de uscat, ţăpân, în cât cu drept
cuvânt acest period p6rtă numele de archaic.
Sunt păreri cum că nu neştiinţa artistului ar fi causa

40. CĂTE-VA c u v i n t e d e s p r e s t i l u l b i z a n t i n 87
acelor chipuri uscate, plane, fără viaţă, fftrft nici un relief,
ci că învăţătura religiunel crejtine cerea acesta. Să pare
greşită acesta opiniune, şi Iată de ce: Dacă artistul ar fi
mănuit bine arta sa, cu t6te restricţiunîle bisericel, in lu­
crul lui, tot s’ar fi veclut urme de talent şi acesta fără voia
sa. Έββιηρίθ să pot aduce multe. Dacă am da unul bun
cântăreţ să esecute o bucată pr<5stă de mugică, ori cine,
care va cun<5şte ceva în acâstă artă va φοβ: Iată o cân­
tare pr6stă, dar lată un bon cântăreţ. Pentru ce? Pentru
că pe de o parte vocea Iul îl va trada, iar pe de altă parte
cunoştinţele şi gustul lui involuntar îl vor sili să amelio­
reze, să îndulc£scă tonurile nepotrivite ale cântărel, şi tot
ast-fel va face în arta sa un sculptor, un pictor etc.
Să p6te ca biserica să fi cerut înlăturarea umbrelor prea
tari în care cas artistului îl remâneaii umbrele acele uş6re
nesimţite cu cari să p6tă căpăta f<5rte mult relief, dar cum
φββϊ, nu biserica era de vină, ci arta încă în desvoltare.
Tot ceea ce s’a dis de pictura acestui period să p<5te
φοβ şi despre mozaic, mulţumită durabilităţel căruia ni s’ati
păstrat mal multe imagini din acest period, între cari cea
mal de remarcat este în Biserica S t Vitali în Ravena, unde
Domnul Christos este închipuit pe globul pământesc, fară
barbă şi având la drepta şi la stânga câte un înger.
In secolul al VI-lea pănă la al V lII lea pictura bizan­
tină ajunge apogeul seu. In acest interval nu numai că
nu perde acea espre ie de evlavie, nu numai că tecnică
să îmbunătăţeşte simţitor dar prin faptul, că multe din
întâmplările însemnate din viaţa Mântuitorului şi a apos­
tolilor să depărtase în timp, pictorul capătă mal multă
libertate şi un câmp mal întina în alegerea şi representarea
evenimentelor însemnate religi0se, şi aici artistul este m are:
el să inspiră, el crează acele neperit6re tipuri, din cari
multe în forme p6te mult mal slabe, dar aA ajuns pănă
la noi.
Acestui period aparţine pictura şi mozaicurile Sf. Sofii
din Constantinopol cu adaosul unor imagini din secolul
al IX'lea dupd oe icdnele au fost primite de biserică. Pe
una din bol.ele galeriile- Sf. Sofii să află în mozaic des­
cinderea Sf. Duh asu p,·a Apostolilor ’).
x) Mosaicurile din Sf. Sofic an fost desemnate de a ti acoperite de
Turci de cătră un călător trances şi se află reproduse în „L’A rt
bizantin" de Bayet.

41. 3 8 CATE-VA cuvinte d i spre STILUL BIZANTIN
Apostolii sînt aşezaţi la egală distanţă, umbrele sînt
destul de tari şi relieful apare destul de bine, tn cât nu se
p0te compara cu periodul precedent.
Lupta contra icdnelor (sec. VIII) opreşte pentru un
timp orl-ce progres al picturel. Cu secolul al IX-lea pic­
tura fiind admisa în biserică, reînoeşte, să perfecţionâză mal
mult şi să îmbogăţeşte prin adăogarea de noul sujete. Pănă
în acest secol nu cutezase zugravul a representa patimile
şi răstignirea Domnului. Trasurile feţei Sfintei Feci6re sta­
bilite din epoca precedentă să continuă aceleaşi, şi din a-
cest secol în Sf. Sofie să găseşte chipul Malcel Domnului,
având de o parte şi de alta pe Sf. Petru şi Pavel. In Mu-
seul Luvru (Paris) e o miniatură tot din acest secol, re-
presentând tot pe S ta Feci0ră. De unde pănă acum Domnul
Christos era representat ca copil sail ca tfinâr, cu secol· il
al X-lea el este închipuit ca bărbat, purtând barbă.
Frnm6sa şi bogata în producţiunl pictură bizantină des­
făşură o influenţă puternică nu numai asupra Asiei şi po·
p6relor mal noi creştinate, ca Slavii, dar chiar asupra Italiei
în care se găsesc atâtea urme de artă bizantină şi chiar
în Germania *) se găsesc tipuri rari de pictură bizantină,
cari Ia cea întăi aruncătură de ochi se pot deosebi de
cele-l-alte şcoli.
Slăbirea Imperiului Bizantin prin turburările din lăuntru
şi ameninţările musulmanilor din afară, aduc ca consecinţă
logică slabirea artelor bizantine, Iar după cucerirea Con-
stantinopolulul, pictura îşi găseşte asii în monastirile gre­
ceşti şi cu deosebire în Monastirea Athon. De la secolul
al X-lea producţiunl noul în acostă artă nu se mal semna­
lează, Iar dacă sînt, apoi f<5rte slabe.
Zugravii copiază din ce în ce mal slab aceleaşi tipuri,
aceleaşi sujete din epoca înflorirel şi recun<5şterea artei
bizantine. Aceşti pictori atât în Grecia, cât şi în Asia βύ
deplină conştiinţă de slăbiciunea lor, de aceea nu schimbă
nimic din ceea ce priveşte posa şi costumele vechilor ima­
gini, numai d<5r că le mal înfloresc pe ici pe colea. El
daţi asemene chipurilor ceva din evlavia chipurilor vechi,
dar din causa neştiinţel de a desemna, acest tras care
’) O imagine a Sf. Teodor în stil bizantin ce se afla într’o bi­
serică din Germania am pntat să o văd la Dl. Oamisir.

42. CÂTE-VA CUAINTE D«!SPRB s t i l u l b i z a n t i n 3 9
formează un merit al artei bizantine la dânşii devine a-
pr0pe ridicul. Lipsiţi de studii deosebite, ba de multe ori
chiar de talent, aceşti zugravi să tem ca cu timpul să nu
dispară chiar cele mal elementare cunoştinţe ale artei pic­
turel şi se apucă să Ie stabilească, să le scrie. In scrie
sail prin tradiţie ajunsese pănă la eî ştiinţa că in timpuri
depărtate—Egiptenii, Iar apoi sculptorii greci şi romani a-
veaii ca măsură a înălţime! omului lungimea craniului şi
pe când după anatomie scheletul are o lungime de 7 ju ­
mătate lungimi de craniu, zugravii pun înălţimea omului
de 9 capete, causă pentru care figurile sfinţilor represen-
taţl în acăstă epocă sunt toţi lungi şi subţiri. Greşesc a-
şemenei adesea asupra celor-l-alte proporţii ale figurii omu­
lui. Indicaţiunile lor asupra cutârul sau cutăru! sfânt, cum
trebue a se zugrăvi ’) sunt atât de mărginite şi incom-
plecte, în cât numai din aceste indicaţiunl să p<5te vedea
ce fel de zugravi eraii cel ce le însemnau. Ele sa mărgi­
nesc cele mal multe a arăta torma barbel şi a părului ca
şi cum tot caracterul, t<5tă expresia sfântului ar sta nu­
mai în barbă. Afară de câţl-va sfinţi nu pomeneşte nimic
despre ochi, faţă, frunte, statură, costumul în care trebue
închipuit cutare sail cutare sfânt, când să ştie că au fost:
unii militari, alţii călugări, alţii arhierei, pustnici etc.
Posa frum<5să, clasică a figurilor devine o schimonosire,
(cum se vede şi la mulţi din zugravi! noştri astă- di), feţele
pe multe locuri perd chiar acea espresie de evlavie a
chipurilor vechi, şi prin faptul că aveau la îndămână
culorile de oierii, iconele de acest fel se împrăştie în t<5tă
lumea, ordoxâ. Erau uitate şi nici unul din aceşti zugravi
nu mal ştiaâ unde şi cui aparţine originalul ce el copia. El
credea orbeşte că chipul ce el copiază este adevărat al
cutăru! stânt, fără să-şl dea seamă că şi aceea era o copie
după o copie, şi că la fie-care copiere se adaogă o canti­
tate de slăbiciune şi neştiinţă a meşterului. Panselin însă,
un om cu vederi mal superi0re şi înzestrat cu un talent
deosebit, nu’! place să copieze fie-ce. El alese ceea ce i
se păru maî bine, mai corect, mal natural şi pentru acăsta
el preferă a’şl alege mo lele iconiţele în miniatură de pe
vechile manuscrise, cari fără îndoială aparţineai! vechilor
') P. S. Ghenadie de Romnic Iconografia.

43. 4 0 c At k -v a cu v in t b d e s p r p stil u l biz a n tin
maeştri. Aici el găsea o composiţie (arangiament) mal plă­
cut, un desemn mal corect şi ajutat de simţul culoritulul
(simţ care e o particularitate deosebită a ochiului, mal
desvoltată la unii, mal puţin desvoltată la alţii), având la
îndămână şi colorile de οΐβΐύ pe care cel vechi nu le aveaţi,
el în adevăr readuce pentru un moment la viaţă acâstă artă şi
p6te multe din ic<5nele ma! bune ce le avem vor fi copil după
originale reînviate de dânsul; dar tot meritul lui Panselin
se mărgineşte aici. Έ1 reînvie puţin partea tecnică a pic­
turel, dar nu crează nimic ηού, nu e în stare să întrupeze
prin talentul Iul, prin credinţa lui de creştin, nici una din
acele idei măreţe cari formează baza credinţei şi moralei
creştine, operă care va trebui de acum să aparţină noilor
biserici ortodoxe, între cari şi Biserica Română are o înaltă
menire în ceea ce priveşte arta picturel bisericeşti, dar
unde să cere atâta prudenţă spre a nu ne mărgini nici
la acele jalnice chipuri din trecut; dar nici a ne avânta
fără nici un scrupul şi a primi orl-ce producţiunl artistice
neconforme cu spiritul bisericel, numai pentru motivul că
sînt originale.
A. Resmiriţă.
Bucureşti 1894 Feyruar 10.

44. Material pentru Dreptul Bisericesc Român.
Câte-Ya cuvinte «asupra adm inistraţiei Bisericeşti
pe timpul Zaverei (Eteriel) 1821.
Metropolitul Dionisie Lupu împreună cu Episcopul de
Argeş Ilarion să retrăsese la Braşov. Cel-l-alţl Episcopi se
retrăsese pe la monastirî, Tar afacerile spirituale ale Me·
tropoliel eraţi gerate de un Episcop Grec, care se sub­
semna: „o του άγιου Όυγγροβλαχίας έπίτροπος: Τρωάδος Βε-
νέοικτος—Episcopul Sfinţitului Ungro-Vlahiel, al Troadel
Benedict/4. Până acum n’am dat peste acest nume. Să
vede că Metropolitul Dionisie ne având nici timp şi pro­
babil nevoind a primi, din causa împrejurărilor primej-
di<5se, nici unul din Episcopi, nici cel de Rîmnic şi nici
cel de Buzefi administrarea provisorie, a însărcinat pe cine
a găsit momentan cu acostă afacere. Nu putea să fie Me-
tropolia fără de un Arhiereii timp de doi ani apr6pe, pen­
tru că pe lângă că erau cereri de serviciu bisericesc din
partea orăşenilor, apoi să reclamaţi dilriic deslegări în di­
ferite alte cestiunl curat administrative bisericeşti. Pentru
aceea chiar şi în timpul Zaverei întâlnim un Arhiereă,
care sta în Metropolie şi săvârşea lucrările urgente în nu­
mele Metropolitulul.
Pentru a se cun<5şte ca dovedită acâstă trebuinţă de un
representant bisericesc în locul Metropolitulul retras de
restriştea vremel, transcriu aicea următârele documente:

45. MATERIAL
Cu plecăciune sărut dreapta Preasfinţiei tale.
I) Părinte, îatft din porunca Dumnealui Paşa Coşoveî ţi
se trimite acostă înştiinţare, ca să şti) că acest ostaş, a-
nume Nichita, s’aii învoit cu o fată, anume Lisandra, din
mahalatia Sfântului Ilie; de acâsta te pofteşte pe Preasfinţia
ta a porunci Protopopului mahalalei a li se da răvaş de
cununie, ne având nici un fel de pricină. Acâsta vel şti.
Iscălit: Vasilie Silic} Paşă cu două tuluri.
I Sigilul I
Vturcesc /
Epitropul Metropolitulul pune mal jos resoluţia următâre:
Cucernice Protop<5pe Voîcule, să did răvaş de cununie.
1821 August 20.
Iscălit greceşte: cO του άγιου Όυγγροβλαχίας έπίτροπος,
Τρωάζος Βενέδικτος.
Iar Protopopul tot pe acea fiţuică dă următ<5rea po­
runcă:
Părinţilor ot Antim. să cercetaţi pentru aceşti 0menl ce
voiţi să-I însoţiţi, unde nefiind nici un cusur între el sâ
aveţi voe a-î cununa.
Iscălit: Prot. Votcu Iconom.
Cu smerită plecăciune sărut dreapta Preasfinţiei tale.
II) Preasfinţite Părinte, din porunca Dumnealui Paşa
Coşoveî ţi se trimite acostă carte, fiind-că un ostaş învo-
indu-se cu o fată de aici, ce ati fost slujnică aici în politia
Bucureştilor, fiind cu voia fetei şi Dumnealui Paşa aşa
bine-voind, ţi se porunceşte a i se da cartea protopopului
mahalalei, fiind şi cu voia Preasfinţiei v6stre.
Iscălit·: Vasilie Silic, Paşă cu două tuluri.
I Sigilul
turcesc /
Epitropul Metropoliel porunceşte:

46. PENTRU DRBPTUL BISERICESC ROMAN 43
Părinte protop<5pe, să dai răvaş de cununie acestora,
ce voesc a se lua intru căsătorie.
1821 Avgust 16.
Ό έπίτροπος Όυγγροβλανιάς Τρωάοος.
Cu plecăciune sărut dreapta Preaosfinţiei tale.
III) Părinte ! Iată din porunca Dumnealui Paşel Coşoveî
larftşl ţi se mal trimite, că un ostaş anume Grigorie învo-
indu-se cu o fată de aici din mahalaua Anthim anume
Dumitra, te poftite p6 Preasfinţia ta, că poruncind pro­
topopului mahalalei să li se dea răvaş de cununie, nea·
vând nici un fel de pricină, acesta vel şti.
Iscălit: Vasilie Silic, Paşă cu două tuluri.
| Sigilul |
V turcesc /
EpitropiaMetropoliel porunceşte:
Cucernice protop6pe Volcule, să taci răvaş de cununie,
1821 Avgust 20.
Ό του Όυγγροβλαχιάς έπίτροπος : Τρωάδος Βενέδικτος.
Cu merită plecăciune sărut măna Sfinţiei tale.
IV) Părinte, Iată Iarăşi ţi se mal trimite înştiinţare a
D-sale Paşel Coşoveî, că un cazac anume Viadina, învo-
indu-se cu o fată anume Elena, din mahalafla Antimuluî,
cu voia talcă-sefi i mahalagiilor, nefiind nici un fel de
pricină după urmarea numitei, ci Sfinţia ta bine-voind
dă-le răvaş şi voe la preoţii mahalalei da a-ϊ cununa. A-
căsta şi noi scriem.
1821 Sept. 3.
Paşă cu două tuluri: Vasilie Silie.
I Sigilul
turcesc /

47. MATERIAL
AoeştI soldaţi eraţi creştini în armata turcească din Bu­
cureşti, şi carii nu puteau ,să se căsătorească fără voia
şefului armatei locale, care era pe atunci un Paşă cu nu­
mele Coşoveî. Aceste ţidule erati pe atunci t<5te formalităţile
actelor civile la căsătorie. Paşa poruncea şi Vlădica Troa-
dos esecuta prin protopop porunca.
Altă formă de căsătorie.
„Adeverim noi preoţii de la Sfânta Mănăstire Anthim
pentru acest om, anume Petre Hom şi fata anume Safta,
precum că sînt 6menl făr’ de nici o pricină, şi cere voe
a se însoţi, flăcăii şi cu fata, <5menl săraci, vier slugă la
ojupfineasă Ecaterina Cărăcaşol.
1821 Decemvrie 6.
Εΰ popa Miva părinte, martur. Εύ popa Theodor, martur.
Pe acâstă mărturie Protopopul Volcu dă voe.
„Părinţilor ot Anthim, fiind-că arătaţi că sînt <5menl făr’
de pricină, să aveţi voe a l cununa, urmând poruncilor
ce νδ sînt ştiute, că la urmare să nu fie vre-un cusur de
orî-ce pricină. Acesta. 1821 Decemvrie 6.
Prot. Votcu Iconom.
Să constată l -ίύ, că se făceaţi cununii în postul Naş-
terel Domnului (Crăciunului). Al II-lea, că preoţii, dup6
inetrucţiile ce aveaii de mal înainte, dădeati înscris, că
cununanţil nu erati opriţi de lege a intra în căsătorie şi
acesta pe răspunderea lor.
Altă formă de căsătorie pentru ţiganii robi.
(Originalul Greceşte).
Prea respectate aghie Protopâpe Voicule, sahitândiA-vă cu
evlavie v8 sărut drSpta.
Fiind-că aducătorul aceştia voeşte să se cunune mâne,
pentru că este în serviciul curţel n6stre aicea, şi situaţia

48. p e n t r u d r e p t u l b is e r ic e s c r o m â n
luî cunoscută, vS rog pentru hatârul meu, să i se dea
răvaş după obiceîu, şi pentru hatârul mefi din ale mele
ve trimit o rubla şi vă rog s’o primiţi.
Sînt al respectabilităţei tale slugă plecată,
Iscălit: Gheorghe Grădişleanu.
Protopopul dă poruncă şi-ϊ cunună. Să înţelege, că după
ce a luat rubeaâa, pentru că după cât ştiu, în Moldova
eraύ pecturzle în locul revaşelor din Muntenia; însă atât
acolo cât şi aicea nu se presenta cine-va la căsătoria cătră
preoţi, fără vre-o găină ori curcan, Iar la protopop, pe
lângă curcan ori miel, apoi mal era şi o dare în bani, le­
gală. Să înţelege ca quantul atârna de obrazul omului,
dar ceva trebuea să dea. Apoi mal erau şi dările cătră
casa milelor şi sc61elor asupra celor ce se căsătoreai! dintre
bogaţi. Bogataşil erati divisaţl în mal multe clasa la că­
sătorie.
Încă mal înainte de acăstă epocă preoţii bisericilor ηόβ-
tre ţineaţi condici mitricale de născuţi, căsătoriţi şi morţi,
şi pe care anual le trimitea Protolerieî din circumscripţia
respectivă. Aşa d. e. dau aicea porunca Metropoliel Un-
gro-Vlahiel din 1820, Decemvrie 22, prin care se obligă
preoţii a transcrie botezurile, cununiile etc.
De la cantoria Sfinte! Mitropolii.
După stăpâneasca poruncă a Preasfinţiei Sale părintelui
Metropolit, de care sînt însărcinat a da condici pe la t6te
mănăstirile şi bisericile ce atl enoril de fac botezuri şi cu­
nunii, sînt datori toţi preoţii a îndemna, după izvodul ce
l'am făcut, într’acăstă condică, cum şi dietele şi foile de
zestre ce să vor întâmpla într’acăstă mahala, de aceea po­
runcesc a se urma.
1820 Decemvrie 22.
Isoălit: David C. M.

49. 4 6 MATfiRÎAL
Leat. Lima. Numele, sin outare. Naşa. Biserioa. Popa.
Aceste rubrici trebuia a le umplea preotul ce săvârşa
una din taine ori îngropa. Din acostă condică să constată,
că actele stărei civile t<5te, ba încă şi testamentele şi zes-
trele să ţineau în vechime de preoţi şi numai de ei pănă
la introducerea noului codice 1865. Testamentele ca şi foile
de zestre se ţineaţi, pentru cuvântul, că judecăţile de di-
vore—desfacerile căsătoriilor—ca şi executările testamen­
telor se judecaţi de cătră Dicasterii ori Consistorii, şi dar
aveaţi trebuinţă la judecată de aceste acte părţile împri­
cinate, mai ales asupra cestiunilor materiale. Mai însâmnă,
spre ştiinţă, că numirea de Cantoria Metropoliel este îm­
prumutată de la Ruşi. când Gavriil Bănulescu, Exarh al
Rusiei în Principate, între anii 1792 şi 1808— 1812 s’a
încercat să reformeze Dicasteriile Ierarhiei n<5stre dupe
sistemul rusesc. Cantora în'Rosia dirigea instituţiile râmase
din timpul Patriarhatului, un fel de sucursală a Sf. Sinod *)
U n act în care se am inteşte familia Vladimirescu.
Salut cu dor in Domnul pe, Nobleţă ta.
Nu ştiti dacă lista celor ce erau să se onoreze cu ran­
guri s’a închis deja, şi dacă decretul Domnesc pentru a-
cestea s’a dat, şi în acelaşi timp socotindu-mS dator cătră
un Pitar Nicolai Vladimirescu din Craiovă, pentru servi­
ciul la Metropolie pe timpul fericitului Metropolit Nectarie,
dupS a căruia recomendare s’a cinstit cu gradul de Pitar
de cătră Domnul Caragea, după cum şi mal în urmă pen­
tru serviciile lui cătră Episcopia Rîmnicului în afaceri de
judecată, hotărnicii de moşii şi altele asemenea, la care
funcţiona şi este însă pănă astă-^i, cu cinste şi cu plă­
cere servind. Am voit să-l recomând nobleţei tale ca să
raportaţi din partea mea cătră înălţimea sa, dacă ar crede
') Veţjî I. Si Berduicov. Curs de Drept Bisericesc, tradus de
P, S. Silvestru B&lănescu, Episcop Huşilor.

50. şi ar bine-voi să-l cinstească cu gradul de Sărdar, pentru
mângăerea familiei sale şi încurajarea sa şi la alte ser­
vicii pe viitor cătră Episcopie. In acelaşi timp recomând
şi pe acest de acum Pitar Nicolai Trestianu, casierul Sfintei
Metropoliî, ca unul ce să p<5rtă bine în funcţia încredinţată
lui, rugându-νδ dacă credeţi să raportaţi, dacă mal este
timp, şi despre acesta înălţime! Sale, ca să bine-volască
să-l înainteze de asemenea şi pe el.
i 2 Ianuarie.
(Scrisorea Metropolitulul Neofet al II lea pe când era Episcop
de Rîmnic-Noul-Severin, originalul greceşte In Biblioteca mea).
Acest nume de Vladimirescu presupun c& este o rudă
de a Iul Teodor Vladimirescu, martirul naţionalitâţel Ro­
mâne. Me întemeez pe cuvântul că-ϊ contemporan, că-I de
peste Olt de origină şi că dorea să ajungă şi el la rangul
de Sărdar ca şi Tudor. Să mal constată, că recomandările
oficianţilor Metropoliel să făcea de Metropolit şi aceste pe
la anul ηού sad la Sf. sărbători mari.
C. £.
PENTRU DRBPTUL BISERICESC ROMĂN 4 7

51. INTÂEA SĂPTĂMÂNĂ A POSTULUI-MARE.
C U V E N T A R I
Spreîntrebointarea acelorcese pregătescla penitentă şila Sânta Comunicare
B08T1TE LA KIEV, DE CĂTRE R. P. RECTOR INNOCENTIE
M AI P E URMĂ ARHIEPISCOP D E KEARCO V
traduce din ruseşte
de
I D E S T U R D Z A
IAR ÎN R.OMANEŞTE DE
IOSIF GHEORGHIAN, FOST MITROPOLIT PRIMAT.
In Mănăstirea Căldărufanî.
Âcam vremea este, ca noi din somn să
ne sculăm (Epist. cătră Romani', cap.
UII, v. îl).
INAINTE-CU V&NTARE
a
TRADUCĂTORULUI D IN RUSEŞTE.
La o sută cincî-<}eeî de leghe de oraşul şi de templul,
unde fură rostite homeliele ce am încercat de a traduce,
un necunoscut intrase, în cursul primet săptămâni a pos-
tului-mare, în umilita capelă a unei case de caritate şi de
educaţiune creştină, destinată orfanilor.' Un preot râvnitor
şi modest cetea acolo auditorului unul din cuvintele ce
urmează. După săvârşirea slujbei, când preotul, după ce
s’atl desbrăcat de vestmintele sale sacerdotale, se pregătea
a părăsi sanctuarul, necunoscutul se’ apropie de el şi’i

52. CDViNTB DB PENITENŢA IN SAn TUL Şt MARBLE P09T 4 1
<}ice: „Daţi-mî voe, părinte, de a asista în t<5te (jilele la
„slujbele septăm âneî; doresc a face penitenţă şi a mă
„mărturisi, ceea ce n’amfăcut de c*ncî-spre-$ece ani; cu·
„vântul ce am audit acum mi-a mers la inimău.
Acest fapt atât de simplu, la care am fost martor, este
din numărul acelora cari revelează din când în când o
germinaţie ascunsă de ochii lumel, şi pe care lumea o neagă
de obicinuit, căci împărăţia lui Dumnezeii nu vine cu
sgomot, dupre cum o declară Evangelia; şi acest fapt
isolat, sprijinindu-se pe alte manifestaţii de aceeaşi ordine,
pdte servi să preserveze de descuragiare pre predicatori],
atât de adese-ori măhoiţl de sterilitatea aparentă a cuvân­
tului vieţel. Opera ce am tradus, ni s’a părut deci cu
deosebire bine-cuvântată· Dumnezeu bine-voind a se servi
de ea pentru a opera convertirea grabnică a unul biet
păcătos la ceasul al unsprezecelea, la o mere distanţă de
timp şi de loc, fără ajutorul unei eloquenţe studiată, de­
parte de prestigiu] unei vil improvisaţiunî.
Ş’apoî, în filele n<5stre, cărţile de devoţiune găsesc un
număr considerabil de cetitori; unii din el, sperăm, vor
ceti pre acâsta cu un adevârât interes, căci omiliele ce
le presentăm vin din o ţară şi de la o Biserică pe care le
cred unii cufundate în întunerec... Cu t<5te aceste acolo să
face lumină.
Prea Sânţitul Innokentie, arhiepiscop de Kharkow, mer­
gând pe urmele celor mal ’nainte de el, episcopii Platon,
Mihail şi Filaret de Moscowa, pe urmele neobositului
apostol al insulilor Aleute şi Curile; Innokentie, <|icein,
a dat deja la t0te epocele anului creştin, învăţături po­
pulare şi profunde, în care să găseşte căldură şi lumină.
Cuvintele acestui prelat expun sănăt6sa doctrină, vorbesc
spiritului şi inimel, înbrăţoşazâ tot cuprinsul adevărurilor
salutare. Dintre discursurile postului Crăciunului şi ale βδρ·
tămânel patimilor, dintre acele asupra păcatului, asupra
Misterelor Pascelor, asupra rugăclunel Sântului Efrem, noi,
în extrema greutate a alegerel, am preferat culegerea ce
conţinea mal multe lecţiunl practice asupra îndreptare!
vieţel, a penitenţei inimel şi perfecţionarea creştinului. Era
evident a prefera dulceaţa strSlucirei, şi o‘edificare solidă,
farmecului emoţiunelor maî forte dar trec6t0re.
BlnrlcaOrtodozIRomini,

53. 50 CUV1NTB DE PENITENŢA
Âc&tă alegere, simţim, ar putea micşora eventualităţile
succesului, deja atât de restrânse.
Ori cum; unele pers0ne seri<5se şi bine cugetăt<5re ne
vor ceti; mulţimea va continua de a judeca ceea ce ig­
norează.
Trebue a fi de ajuns lucrătorului «Jilel de a fi îndeplinit
lucrul seti, de a fi voit binele, ce aparţine lui Dumne^eâ
singur de a opera în Iisus Christos.
Un pahar de apă rcca dat în numele sSîi, remi-s’a vre
odată fără recompensă?
C U V E N T
In Dmninica lasatuluî de sec.
Oegteaptă-te, cel ce dornn, fi te scotă din
morţi, f i le va lumina Christos.
Efesenî, V, 1+.
Mulţumită milostivire! Iu) Dumnezeii, ne apropiem Iarăşi,
fraţilor, de câmpul de alergare cel sacru al postului şi al
penitenţei... Unii dintre noi, cari, în anul trecut, participai!
cu noi la Sântele Mistere, răpiţi de atunci de cătră îngerul
morţel, să înf&ţişază în acdstă <5ră înaintea tribunalului
Dreptăţel dumne<|eeştî, pe când noi suntem admişi încă o
dată la sanctuarul harului şi al milostivire!. Asupra lor sail
înaintea lor s’aii închis deja porţile locaşului ceresc, în timp
ce ele să deschid încă la aspiraţiunile n6stre şi la pri­
virile n0stre. S<5rta lor în acest moment este p<5te hotărâtă
fără întdrcere. S0rta ndstră este încă în mânele n<5stre.
Să mulţemim deci Domnului, care nu ni-a lăsat să perim
cu nedreptăţile ndstre, şi care ne acordă încă mijldcele
penitenţei. Insă cum vom recun<5şte noi acostă bide-facere?
întrebuinţând fără zabavă t6te mijldcele ce ni s’aii oferit
pentru mântuirea ndstră.
Dacă vorbim ast-fel, nu este că am presupune, fraţilor,
că vre-unul dintre noi ar fi întrebuinţat posturile prece-
dinte într’un chip puţin creştinesc; mal puţin încă putem
presupune .din partea vdstră o îndepărtare premeditată de
la Sacramentele Bisericel. Departe de acăsta, no! cugetăm

54. că în toţî anii, s’a urcat în inima fie·c&ruia din voi rîvna
de a se apropia de Sântele altare, pentru a obţine ertarea
picatelor sale, şi de a se uni cu Mântuitorul ββύ, parti­
cipând la trupul şi sângele seti; ne place » crede, că fie­
care comunicătură a dat r6dele sale întru voi, şi a lăsat
o urmă salutariă pre calea vieţel vdstre. Insă, orl-cum ar
fi, fraţilor, primiţi ca să vă adresez o întrebare: După
ce aţi frequentat atât de dese-orî locul vindecărilor spiri­
tuale, după ce aţi căutat atât de adese ori remediul b<51elor
inimel, după ce aţi eşit de mal multe ori din acest templu
îndreptăţiţi şi vindecaţi în aparenţă, simţit’aţl vre odată
simţimântul de fericire ce resultă din sănătatea sufletului ?
Ş< dacă aţi gustat acea fericire, fost’a de lungă durată
acest bine preţios? Nu doară că am pretinde la absenţa
de tot păcatul, după şapte <Jile de reculegere şi de înfrânare,
căci ac£sta este partea acelora pe cari m<5rtea l-a des-
legat de legăturile trupului şi ale stngelul. Insă nu trebuea
<5re cel puţin a vă simţi mal puţin sclavi păcatului; nu
trebuea <5re a se opera în voi o schimbare decisivă? Lu­
mina harului strălucea 6re în sufletul vostru ca s6rele di-
mineţel, carele, înălţându-se treptat, risipeşte nourii rătăcirel,
absdrbe valurile simţualităţel, şi răspândeşte în fine în de-
partare (Jiua lumin<5să a pietăţel şi a ştiinţei dumne^eeştl ?
Era ast-fel întru voi, fraţilor ? După exerciţiul postului şi
al penitenţei, simţit’aţ! în voi înşi vă mal multă departare
pentru lume, mal multă apropiere cătră Dumnedeti, mal
puţină aservire la relele obiceiuri, înlocuite prin disposiţiuni
dulci şi creştineşti ? Vă va fi lesne de a respunde la acăstă
întrebare, dacă schimbările de care vorbesc se îndeplinesc
întru voi. In adevăr, care este convalescentul carele, după
o gravă b61ă, să nu p0tă declara că se află sănătos ? Chiar
la începutul convalescenţei sale, el vă va <].ice, fără a pre­
geta, că simte simptome de vindecare. Cu t6te aceste, cât
pentru noi, fraţilor, să mărturisim că ni·ar fi cn greu de
a respunde la întrebarea : Spiritul vostru şi conştiinţa v6s-
tră sunt 6re vindecate? In loc de afirmativul, aâ nu suntem
nevoiţi de a striga cu durere ca fiii lui Israil, că ceea ce
se arată întru noi este cu totul contraria; Noî aşteptăm
pacea, şi binele fuge de la noî; timpul vindecăreî, şi iată.
groaza. (Ier., VIII, 15). Apropiindu-ne de tribunalul peni­
tenţei şi al Sacramentului Altarului, în tot-dăuna noi nă­
dăjduim a găsi sănătatea sufletului, şi participăm la Sila·
__________ IN SÂNTUL ŞI MARBLE POST________________ 5 1

55. 5 2 CrViNTB DP PBKITFNTÂ
tele Mistere cu bucurie ; cu tdte aceste, am remas acelaşi;
inimile ndslre sunt de ghîaţă pentru a face binele, plecaţi
spre răii; pasiunile n0stre păstrează aceeaşi domnire, şi
c&te odată sunt ma! violente; conştiinţa nddtră este de ase­
mene plină de bube, inima ndstră pdrtă aceeaşi povdră ;
într’un cuvânt, tot omul interior întru noî, este mort,
sati cel puţin cufundat într’o extremă lângezire! Noî aş­
teptam pacea, şi binele fuge de la noî; timpul vindecăreî,
şi îasd groaza. Ce Însemnează ac&tta? Au nu este vinde­
care în Galaad f au doftor nu este acolo ? Pentru ce deci
nu este vindecare ranei feţei poporului meU? (Ier, VIII, 22).
Aat-fel vorbea odini6rΛ profetul, la privirea infirmităţilor
poporului ales.
Noi ne întrebăm de asemenea, fraţilor, privind infir­
mitatea sufletelor v0slre ce durează încă. Au nu estq nici
remediu, met doftor în Galaad? Oare este cu putinţă ca
mâna Iul Dumnezeii, care vindecă tdte ranele, să se fi
scurtat, şi Sacramentele Bisericel să fi perdut eficacitatea
lor? Sati încă păstorii voştri, anunţându*vă ei tarea pica­
telor vdstre, n’aii proclamat’o el <5redin prisosinţa inimel ?
Nu, nu, ceea ce s’a deslegat şi ertat aici pe pămâat nu
s’ar mal imputa în ceriti sus; afară numai de nu veţi face
voi înşi-vă să reînvieze păcatele vdstre prin căderile v6stre;
de ar fi altmintrelea, Mântuitorul nostru, făcându-νδ a par­
ticipa la trupul şi sângele βθύ, v’ar fi dat un dar de un preţ
mal mic! Nu, nici odată el nu va renega trupul şi sîogele
seti, numai ca voi să ştiţi a păstra ceea ce el νδ d ă ! Şi câţi
6menl asemenea vouă, şi adese-orl mal mari păcătoşi de
cât voi, ştiind a se folosi de mijldcele acordate tuturora,
atl obţinut vindecarea întreagă a necurăţielor lor. Scutiţi
de acum înainte de lepra picatului, deveniţi plăcuţi lui
Dumnezeii, el s6v6rşese în pace pelerinagiul lor pe pă­
mânt, saâ să bucură deja cu deplinătate de vistieriele mi-
lostivirel întru împărflţia Slavei; în timp ce voi fraţilor,
înzestraţi de aceleaşi ajutorurl spirituale, v al! remăneţl
pănă astăzi întinşi pe pătura şi în umbra morţel, saîi
tărâţl după voi, triatele rămăşiţe ale vieţel interidre, legaţi
în legăturile păcatului!
Ce enigmă şi ce pdte ea însemna?
Αύ nu este, fraţilor, ceea ce deplângea odinidră Ieremie,
când privea el starea des'operată a Babilonu’ul ? Babilo-
nul cade, (ţicea el, φΛα judecăţeî şi a pedepsei apr6pe este)

56. in sAn t u l Ş( m a r b lb p o s t
•neînlăturata. Ιηβδ acuî e vÎDa? Au ddră Babilonul lipsea
de mijldce pentru a înlătura ruina sa ? Αΰ d6ră lipsea el
de balsam ţi de legături pentru rana sa ? N u! Tdte aceste
βau întrebuinţat, dar în zadar : Am ajutat Babilonal, dar
el nu s’a vindecat (Ieremia). Este pdte mult timp. fraţi­
lor, de când îngerii noştri păzitori strigă aceleaşi plângeri
înaintea tribunalului dreptăţel dumnedeeştl: „înţelepciu­
nea Ta, Ddmne, ni-a dat ÎDgrijirea de sufletele lor şi de
trupurile lor, poroncindu-ne de a-ϊ călăuzi şi de a-ϊ sprijini
în calea ceriului. Tu vedî, Ddmne, că n’am lăsat nimici
d n ceea ce putea lumina spiritul lor, deştepta şi înflacara
inimile lor, a-ϊ readuce de la oalea pierdere!! Insă ce pot
pentru el tdte ajutdrele salwtărie, tdte sirguinţele ndstre şi
vegh’erele ndstre, fiind-că el însăşi le resping cu îngâmfare,
sati le întrebuinţază cu insolentă ? Noî am ajutat Babi­
lonul, dar el nu s’a vindecat! El nu s’a vindecat, pen·
tru că a Iubii rana sa, pentru că el n’a încetat de a o în­
venina prin noul abateri, pentru că el a preferat de a trăi
şi de a muri în picatele sale".
In adevăr, fraţilor, cum întrebuinţăm noi ajutdrele spi­
rituale şi cu deosebire cele mal eficace din tdte, vroesc să
<|ic mărturisirea şi împărtăşirea? Noi am alergat la aceste
mal toţi, ca la o alinare trecătdre, Iar nu ca la un remediâ
suveran; noi privim sântele mistere ca o pidsă ceremonie,
folositdre sub dre-care raporturi, dar nu ca amanetul unei
noul vieţe, destinat a ne renaşte pentru tot-dduna. Pentru
acdsta ne apropiem de Sânta masă, pregătindu-ne la acăsta,
este adevărat, însă într’un chip superficial ce nu atinge
adâncimele sufletului, şi n’ar putea strebate pănă la r&dă-
oina răului ce vieţueşte întru noi; noi primim trupul şi
sîngele luî Iisus Christos cu evlavie, dar fără a cugeta la
efectele minunate ce trebue a produce acest aliment întru
noi; noi ne retragem de la tribunalul harului cu dre-care
bune cugetări, însă fără să fi luat ferma hotărâre de a
schimba cu totul viaţa ; într’un cuvânt, noi ne mărturisim
şi ne împărtăşim, pentru,ertarea păcatelor săvârşite, fără
a cugeta să reformăm culpabila ndstră conduită pe viitor,
pentru a obţine vinţa veclnică în ceriuri, prin practica
unei vieţe creştine i e pământ. Dupe aceste, pdte cine-va
a se măguli de o vindecare complectă, câod nimeni nu
cugetă a s’o asigura ?
Şi, cu tdte aceste, cel mal buni dintre noi sunt cari

57. 5 4 CDVINTB D8 PBNITBNŢĂ
făptuesc ast fel; ce să dicem, v a l! de mulţimea peniten­
ţilor? El renunţă pentru câte-va <}ile la preocupaţiunile
lor zilnice, şi frequentează atunci bisericile; apoi, vin câ-
te-va minute date mărturisire!, câte-va altele împărtăşire!,
apoi câte-va cugetări pi<5se, câte-vauşdre suspinurî ce Ies
din inimă, şi sacrificiul lor către Dumnedeii este consumat!
Pe urm& ce vedem ? O reîntdrcere grabnică la aceleaşi
griji, la acelaşi βοιύ de viaţă, la aceleaşi plăceri, la aceleaşi
desfătări, criminale, la acelaşi jug al pasiunelor celor mal
ruşindse. Ah! spuneţi voi înşi vi, ce p<5te cine-va a’şl pro­
mite de la o devoţiune atât de fugitivă ? Nimic, de cât un
fruct tot atât de peritor ca şi e a ; şi pre acela îl vom
obţine în realitate; Iată-1: „Câte-va rile obiceiuri conţi­
nute pentru un timp ; buzele ndstre nu mal rostesc vorbe
obscene, privirile ndstre încetează de a se aţinti asupra
atracţiunilor lumel, şi inima ndstră, mal puţin, impovorată
de griji ar<Jătdre, reîncepe a bate cu mal multă linişte.
Ineă curând răul comprimat pentru un timp, să revarsă
din ηοΰ cu mal multă furie. Şi ast fel se întâmplă cu pe­
nitenţele nedesivârşite, ca şi cu bdlele grave ce să trătează
cu nebăgare de sâmă, bdla sporeşte şi ee agravează din
ce în oe.
Voi simţiţi înşi-vă, fraţilor, că nu exagerez nici de cum
greşalele ndstre, şi că rimân credincios tristei realităţi.
Dar pentru ce să o descriâ, veţi dice ? Pentru că ÎDaintea
ndstră să deschide încă odată calea vindecărilor spirituale.
De vom fi atât de nebun! pentru a urma vechile ndstre
căi, am ajunge, v al! la aceeaşi ţintă, adecă, la nimic. încă
odată, ranele conştiinţei ndstre s’ar închide pentru a se
redeschide şi a sîngera cu mal multă violenţă : am depune
încă, astă dată, povdra picatelor ndstre, pentru a cădea
din ηού sub greutate.Şi care ar fi resultatul final al unei
purtări atât de iuneste ? Dupi ce am fi sleit în zadar re­
mediile în timpul vieţel ndstre întregi, nu ni-ar rimânea
de cât a muri în picatele ndstre. Şi sunt dintre voi pe
cari ameninţă acistă nenorocire încă departe; el vor trăi
îndestul de lung timp pentru a vedea mal multe posturi,
şi a lucra la vindecarea sufletelor lor. Dar sunt unii 'pen­
tru cari judecata lor este scrisă (Pe. 149. 8); şi Judecătorul
Suveran înaintea uşilor stă (Ep. St. Iacov, V, 9). Vroesc
a 4i°e, fraţilor, că cu tot numărul mic al auditorilor mei,
snnt unii dintre el, cari asistă pentru ultima dată la exer-

58. IN SÂNTUL ŞI MARBLB POST 55
ciţiile publice ale penitenţei. Şi care sunt acele victiml
desemnate morţei ? Voi, p0te scumpul meti auditor, voi
cari cugetaţi mal puţin la acdeta ; eti însu ml pdte, carele
vă predic în acest moment acest adevăr formidabil şi sa­
lutarii} !...
Dacă este aşa, să ne unim toţi, fraţilor, in dorinţa ar-
detdre de mântuirea ndstră, să intrAm în câmpul de aler­
gare cel sacru al penitenţei, ca si cum el s’ar deschide nouă
pentru prima dră; şi de sigur, va fi prima şi ultima dră,
dacă parcurându-1, ne vom converti din tdtă inima ndstră,
şi vom renunţa cu deplinatate la viaţa păcatului; căci,
orl-care ar fi fost penitenţele ndstre anteridre, dacă ele
n’au operat vindecarea sufletului, fie-care din noi va fi
vindecat pentru prima ârd. In fine, ori şi cine va recapata
sănătatea, nuva mal avea, afară numai de nu o va per-
de Iarăşi, de cât a păstra acest bine preţios, a face să
crească şi să’l întărească. Ddmne şi Stăpânul vieţel ndstre,
care vindeci tdte ranele, harul tăd ni a deschis calea pe­
nitenţei, cu tdtă nevrednicia ndstră! Fie ca mâna Ta cea
a-tot puternică să ne ducă astă-^l departe de Egipt, pă­
mânt de sclăvie spirituală, şi să ne introducă în pustiul
postului şi a reculegere! I Ori-care ar fi încercările ce ne
aşteaptă în pustiâ, noi punem sufletele ndstre în mânele
Tale; de ne vel conduce luminaţi de un nour sail de un
stâlp de foc, de ne vel da mana sail ne vel adapa de apele
Merel, ori cum ar fi, numai milostivirea Ta să ne tacă a
intra în acel Chanaan ceresc, locuinţa curăţiel şi asămă-
nărel cu Tine; amin.
CUVÂNT II.
Luni în Septtlmâna întâea.
In timpul Ortrinel.
Preeenţa vdstră în acest loc, fraţilor, anunţă piosul soop
ce ν’aţi propus de a consacra tdtă săptămâna acdsta la
pregătirea ce precede opera penitenţe! şi a participări la
sântele Mistere. Pe când rudele vdstre şi cunoştinţele vds­
tre sunt încă cufundate în somn, sail osteniţi sub greu­
tatea tributului ce aii plătit erl plăcerilor trupeşti, voi,

59. δβ CUVfNTB DB PBNITBNŢA
asociaţi cu servitorii altarului, veniţi înaintea <}ilei în acest
templu, nerâbd&torl de a saluta primele raze ale patru -
decimei. Vă felicităm de acdstă probă, de zelul vostru şi
de râvna v<5stră. Ori şi cine pdte (şi dre sunt mulţi cărora
acâsta să fie imposibil) bine face de a se uni cu Biserica
pentru a începe exerciţiile penitenţei; căci funcţiunile sacre
ale acestei săptămâni sunt cu deosebire potrivite nevoilor
celor ce fac penitenţă, şi sunt eminamente proprii a deş­
tepta sdrobirea inimel. Am putea deci a ne mulţumi de a
vă îndemna să fiţi atenţi în cursul acestei săptămâni, şi
apoi, a lăsa asupra vdstră înşi-vă grija mântuire! vdstre.
Insă, cu tdtă abundenţa mijldcelor salutarie ce vă sunt
înfăţişate, no! credem, că în asemenea caz vorbele medi­
cului n’ar putea fi nici odată de prisos. De aceea permi-
te-ţine de a împlini datoriile ndstre, oferind dragostei vds­
tre dre-care poveţe şi dre-care sfaturi.
Le vom expune cu simplicitate şi fără artă, pentru ca
natura cblar a discursurilor ndstre să fie conformă acestui
timp de înfrâoare, ce nu comportă de loc florile eloquenţel,
ci măi cu sâmă lacrămile şi cenuşa căinţei. Şi, mal întăi,
în cursul acestei săptămâni, Sânta Biserică, ea însăşi va
fi care vă va oferi, fraţilor, ajutdrele cele mal eficace pen­
tru vindecarea sufletelor vdstre şi pentru sanctificarea vdstră.
Sirguiţi-νδ numai de a vă folosi de aceste ajutdre; acdsta
este prima vdstră datorie, cea mal imperidsă din tdte. Insă,
aproprindu-ve mijldcele salutarii instituite de Biserică, se
nu părăsiţi pre acele ce sunt în propria vdstră putere şi
tind la acelaşi ţel; lată a dofta obligaţiune ce νδ este im­
pusă. Acum o se examinăm cu voi ce trebue a face pen­
tru a îndeplini cu fidelitate acâstă îndoită datorie, începând
totuşi prin mijldcele ca depind de noi, şi care, nefiind
prescrise de Biserică, lasă prin acâsta însuşi câmpul liber
bune! vdstre voinţe, şi reclamă prin urmare cele mal în­
tinse poveţe.
Care sunt deci aceste mijldce? Pentru toţi în general,
şi pentru fie-care din voi în particular, sunt: meditaţiile
pidse, convorbirile edificătdre, unele fapte de caritate, mal
presus de tdte rugăciunea; în fine, cetirea cu luare aminte
a cărţilor sacre şi a operilor de devoţiune.
Nu veţi găsi rău, fraţilor, ca să intrăm în dre care de­
talii asupra fie-cărie din aceste pidse exerciţii; bine-voiţ!
a considera, că nişte asemenea sfătuirl vor putea a vă fi

60. TN *»'ANTtrr, SI MAR^LB POST 57
folositdre, nu numai în cursul ςΤΐΙθΙοΓde penitenţă, ci încă
pentru anul întreg şi pentru tdtă viaţa vditră. Caci, dacă
aspiraţi prin penitenţă Ia mântuirea vdstră eternă, rămă­
şiţa vieţeî vdstre nu trebue a mal fi de acum înainte de
cât o carieră de înfrânare şi de pregătire, pentru a săr­
bători într’o di Pascele cele veclnice în locaşurile Părin­
telui nostru carele este în ceriurl.
Unul din principalele mijldce de vindecare spirituală
cari sunt în puterea ndstră, este fâră contrazicere medi-
tarea unei inimi umilită. Şi acăstă meditare să rapdrtă,
fraţilor, la trei obiecte ce este esenţial de a le studia în­
tr’un spirit de penitenţă. Primul obiect este voi înşivs, voi
cari doriţi a λo mărturisi şi a primi sânta comunicătură;
al doilea obiect al meditărilor vdstre sunt aceste sacra­
mente însăşi; în fine, al treilea trebue a consista în în­
dreptarea şi regula conduitei vdstre după sânta comuni­
cătură şi pentru restul dilelor vdstre.
Şi, mal întâi, fraţilor, grăbiţi-νδ de a îotdrce luarea
aminte a vdstră asupra vdstră însuşi, adunaţi tdte cuge­
tările vdstre şi puneţi*le pe conştiinţa vdstră, pe felul vos­
tru de viaţă şi pe relaţiile vdstre sociale. In tot timpul
este cu greii de a ne crea o ocupaţiune care să fie mal
galutariă ; însă, în momentul presint, acdsta devine o ne­
cesitate. Fără cunoştinţa de voi înşi-νδ, cum νδ veţi înfăţişa
înaintea tribunalului penitenţei, cum veţi cere remedia
unul reu pe care nu’l cundşteţl ? Acdstă cercetare de con­
ştiinţă să pdte îndeplini în diferite chipuri după persdne;
în ă cel mal sigur pentru voi este de a începe prin a
trece în revistă tdtă viaţa vdstră, urcând cursul existenţei
vdstre pănă la origina sa. Nu ar fi de prisos de a νδ
aminti, cui datoriţi viaţa, în ce loc sunteţi născuţi, şi care
este condiţiunea şi sfera de activitate ce νδ sunt însem­
nate de Providenţă. Intr’aceste particularităţi ale vieţel
vdstre să manifest mal întăi scopurile înţelepciune! dum-
ne^eeştl asupra ndstră; căci aceste particularităţi nu de­
pind nici cum de noi, şi ele trebuesc a influinţa asupra
întregel ndstre vieţi.
După ce veţi fi recunoscut ast-fel voinţa lui Dumnezeii
în ceea ce vă priveşte, νδ veţi aminti minuntul când, su­
fletul vostru avu pentru prima dră, conştiinţă de sine ;
obiectele şi perednele ce captivaîi atunci atenţia vdstră,
direcţiunea primilor vdstre dorinţl, lucrurile ce νδ dădură

61. 5 8 CUVINTE DB PENITENŢA
plăcere sati νδ inspirară desgust; primele v<5stre raporturi
cu dmeml, cu lumea şi cu Dumnedeti ; primele vdstre no­
ţiuni ale binelui şi ale răului, precum şi influinţa asupra vds­
tră a unuea şi altuea. In fine, primele fructe ale acestor
două principii, manifestate în gusturile vdstre şi faptele
vdstre. Tdte aceste, Fraţilor, va compune tristul tablou al
omului primitiv întru voi, şi pre acela, fără îndoială a
primei vdstre căderi. Căci, de şi noi venim în lume cu
păcatul original al lui Adam, cu o plecare spre răii, şi
prin urmare degradaţi, nu e mal puţin adevărat că viaţa
ndstră este însemnată prin dre-care epocă funestă, de la
care plecând să desfăşură lanţul greşalelor ndstre volun­
tare; epocă ce reaminteşte fie căruia din noi căderea pri­
mului nostru părinte.
După pruncia vdstră priviţi tinereţa vdstră, şi, cu tdtă
uşuratatea acestei vrâste, siliţi-vă de a reeliiema în memoria
vdstră, cel puţin principalele trăsături ale adolescenţei vds­
tre ; căci cu adevărat atunci întemeem noi-înşine viitorul
nostru, atunci caracterul nostru să desemnează şi resolvă
mal dinainte chestiunea de a se şti ce vom fi noi pentru
Dumnedeu, pentru noi înşi ne şi pentru semenii noştri.
Tot de odată, veţi revedea imaginile institutorilor voştri
şi a călăuzilor voştri, cu obiectele lucrărilor vdstre şi ale
afecţiunilor vdstre, cu speranţele şi temerile de care inima
vdstră fu agitată, cu greşalele de voe sati fără de voe, de
răpire sati de indolenţă ce umplu de obiceiti tinereţea
ndstră. In fine, veţi trece în spiritul vostru pedepsele şi
recompensele ce vă menţinură în calea cea bună, sati vă
opriră pe ţărmul prăpastie! ce nepietatea sati viciul sapă
sub păsurile vdstre. La acdstă cercetare scrupuldsă a căilor
tinereţe! vdstre câte împrejurări în viaţa vdstră ati să se
vacjă lămurit ochilor voştri! Căci în adevăr, acolo se as­
cund căuşele a aceea ce suntem sati nu suntem în raport
cu legea dumne4eească De acolo, cugetarea vdstră se va
raporta naturalmente la vrâsla matură, la vocaţiunea ce
vi s’a însemnat şi la felul de viaţă ce a resultat din
acăsta pentru voi. Din acest punct de vedere, cercetaţi
cu luare aminte pomţiunea vdstră în lume, şi afinitatea
caracterului vostru cu posiţiunea şi cu datoriele vdstre.
întrebaţi vă pentru a şti care sunt persdnele ce influen­
ţează asupra sdrtel vdetre, şi acele asupra cărora vo! exer­
citaţi influinţă ; vedeţi care aii fost căuşele succeselor vdstre

62. IN SÂNTUL ŞI MARELE POST
şi neizbândelor vdstre, care aii fost afecţiunele vdstre
şi suferinţele vdstre corporale; meditaţi asupra perderilor
ce aţ! încercat, asupra raporturilor vdstre de familie, asu­
pra amicilor voştri şi asupra acelora ce νδ voesc râul,
dându-νδ sdmă de motivele ce’i fac ast fel în privinţa vdslră.
Tdte aceste lucruri, fraţilor, trebue a le privi nu su­
perficial şi cu grabă, cum ar face nişte călători sau emi­
sari în pământ strSin, ci aşa cum să cuvine stdpânulu!
une! case care voeşte a’î cundşte tdte unghiurile. Şi cu
tdte acestea, nu v’am indicat de cât o lucrare preliminară.
După ce veţî fi isprăvit*o, reculegeţi tdte facultăţile vdstre,
armaţi-νδ de imparţialitate, şi începeţi curând opera prin­
cipală, ce constă în a examina starea vdstră interidră prin
raport la mântuirea vdstră. Spre acest sfârşit, trebue a se
resolva, în presiiiţa lui Dumnedeti, trei chestiuni:
1) Suntem noi dre din numărul sufletelor convertite, în
care opera mântuire! să sSverseşte interior, sati aparţinem
încă clase! acelor dmenl ce n’aU cugetat la mântuirea lor,
şi râmân cufundaţi într’o stare de pecat şi de nesimţire
spirituală ?
2) Dacă n’am avut fericirea de a trece zidul de separa-
ţiune ce se ridică între regiunea mântuire! şi aceea a per-
derel, să ne întrebăm în ce constă infirmitatea ndstră, care
este întru noî pasiunea dominantă, şi care sunt lucrurile ce
le serv de aliment.
3) Că dacă din contra, barul dumne^eesc a făcut a
răsări între noi principiul reînoirel ndstre spirituale, a nds­
tră este datoria de a descoperi dacă înaintăm în calea
harului cu dre-care perseveranţă şi ou dre-care succes; Iar
conştiinţa ndstră o neagă, să căutăm a cundşte obstacolile
de ce opun la creşterea ndstră şi la sanctificarea ndstră.
Aceste sunt cele trei chestiuni vitale ce trebuesc a ne
ocupa, dacă voim a cundşte în fund starea ndstră interidră
prin raport la mântuirea ndstră. Da, orj-cine le va resolva,
va cuprinde îndată întregul tabloîl al existenţei sale mo­
rale ; ce este el în realitate penlru ceriu şi pentru eterni-
tate, i se va descoperi.
Pentru a ne înlesni acdstă Jaboridsă întdrci ro asupra
ndstră înşi ne, Dumnedeti, în înţelepciunea sa şi bunătatea
sa, ni-a dat mal multe ogling, din oare fie-care repro­
duce imaginea ndstră cu tdte defectele sale. Mal întăi este
Decalogul lui Moisi, ce ne descrie obligaţiunile ndstre

63. 6 0 CUVINTE DE PENITENŢA
esenţiale cătră Dumnezeii şi aprdpele. Asemenea este cu­
vântul Mântuitorului nostru pe munte, unde sunt descrise
în trăsături atât de mi^cătdre tdte virtuţile adevăratului
creştin. Diferite pasage din Epistolele Sântului apostol
Pavel, unde el semnalează operile trupului şi acele ale
spiritului, servesc de o potrivă, de oglindă omului interior.
Nu vom indica aici de cât capitulele XXII şi X III din
Epistola catră Romani şi Epistola cătrâ Filipenl.
Alegeţi dintr’aceste oglindi veridice; îns6 mal bine ar
fi de a le consulta succesiv. Şi bagaţl de sâmă, că. dupre
cum avem obiceiul de a ne oglindi sub t<5te feţele pentru a
ne privi mal bine, este esenţial de a tace tot ast fel înaintea '
oglin<Jeî strSlucitdie a legel dumnedeeştî. Infăţişaţi-ve îna­
intea el sub tdte aspectele fiinţei vdstre morale ; oglindiţi
în ea imagina inteligenţei v<5stre şi a sufletului vostru cu
dorinţele sale şi plecările sale, tot ce sunteţi în moral şi
în fizică, cu obiceiurile vdstre şi cu avantagele sati desa-
vantagele ce posedaţi prm -Taport la opera mântuirel vds­
tre. Da, fraţilor, ve trebue a studia inteligenţa v0stră la
lumina Cuvântului dumne^ecsc, pentru a descoperi cari
sunt convicţiunile sale, şi dacă porţiunea de credinţă care
o luminează este de ajuns la conduita vieţel v6stre. Ve
trebue a presinta la acâstă oglinda voinţa vdstră, pentru
a recundşte scopul la care ea aspiră, pentru a şti dacă ea
este la cer sati pe pământ; dacă mobilurile ce o fac a se
mişca sunt curate şi demne de un creştin ; dacă principiile
ce urmaţi sunt împrumutate din Evangelie şi din conştiinţă
sati din prtjudiţiile lumel şi din sugeatiunile mândriei. In
fine, νδ trebue a sonda propria vdstră inimă înaintea o-
glin^el a Cuvântului dumne^ecsc; pentru a vedea ce o
face a trăi şi a bate, ce o întristează sati îl dă bucurie.
Sunt progresele ce faceţi în bine sati reuşita întreprinde­
rilor vdstre pământeşti ?
Este încă folositor de a ne studia noi înşi·ne, compa-
rându ne cu modelurile descrise în Cuvântul luî Dumne4eti,
de exemplu, este folositor de a ne da sdmă de raporturile
ndstre de familie, de societate şi de religiune; este folositor
dc a compara opiniunile ndstre şi regulile ndstre de con­
duită cu cugetările şi conduita drepţilor sati a d—euilor
păcătoşi, aec fel cum ni’i desorie Scriptura, mal cu sdmă
ale acelor ce ati fost în aceeaşi condiţiune ca noi. Ca motiv
de încurageare la acâstă sântă studiere de noi înşine, nu

64. in s â n t u l şi M a rb le p o 3T
pregetăm de a v’o asigura, fraţilor, de veţi persista la a-
cdsta cu tdte obstacolele ce νδ va opune neexperienţa
vdsţra, veţi atinge, nu νδ îndoiţi despre acdsta, scopul si-
linţilor vdstre ţi veţî putea a νδ spun3 vouă înşi-νδ ceea
ce νδ lipseşte şi ceea ce νδ rămâne a câştiga. In adevăr,
la lumiaa harului luî Dumnedeii, cătră carea trebue ne­
contenit aînalţa spiritul vostru şi inima vdstră, veţi des
coperi curând dacă temelia virtuţel vdstre et.te pusă întru
νοϊ. Ea este pusă, dacă, cu tdte de iaţiunele accidentale
şi involuntare, voi aveţi tot-dduna pentru scopul acţiunilor
vdstre, pentru regula conduitei vdstre, pentru motiv de
încurageare, cugetarea de Dumnedeii şi de mântuirea vds­
tră eternă. Ea este pusă, φ'ο, acăstă temelie, dacă voi νδ
consideraţi ca nişte miserabili păcătoşi, dacă aveţi credinţă
în Fiul lui Dumnezeii, în virtutea Sacrificiului seu pe
Cruce oferit pentru noi toţi, daci lucraţi a νδ conforma,
pre cât să pdte la doctrina sa, şi a ve sacrifica prin harul
Sântului seu Duh. Iar dacă, din contra, amorul propriu
r6mâne principiul şi mobilul cugetărilor vdstre, a simţi-
mintelor vdstre şi a acţiunilor vdstre, dacă continuaţi de
a asculta de o pasiune dominantă ; atunci, fraţilor, câte­
va flori de virtuţi lumeşti, crescând printre măricinil şi
spinii cărărilor vdstre, nu sunt de ajuns pentru a νδ în­
credinţa despre conversiunea vdstră: Calea în care aţi
intrat nu este calea adevăratului creştin.
Nu este lesne de a descoperi care este pasiunea ce ne
domină şi ce’l serveşte de aliment, în cât timp avem ne*
norocirea de a ne afla în rândurile păcătoşilor ne conver­
tiţi. In adevăr, rădăcinele viciului nostru dominant se as­
cund în adâncimele temperamentului nostru, a educaţiei
ndstre şi a raporturilor ndstre exteridre. Totuşi, vlăstările
numerdse ce Ies din ele acopăr în depărtare tot domeniul
existenţei ndstre; florile deschise pe acdstă ramură exa-
lează în depărtare mirosul lor ; şi fructele ce ea pdrtă. sunt
risipite ici colea pe drumul nostru. In asemenea cas, nu
e pănă şi opiniunea superficială a semenilor noştri relativ
la răul moral de care suntem atinşi, care să nu fie propriii
a ne lumina. Căci dmeni , adese-ori puţin capabili de a
aprecia bunele ndstre calităţi, ghicesc tot- dăuna destul de
drept defectele ndstre cele mal pronunţate. Este încă un
semn sigur pentru a recundşte care este viciul căruia noi
suntem sclavi: este acela ce ne face mal mult răii de în­

65. 62 CUVINTE DE PBNITBNŢÂ
dată ce ne atinge la el, este acek ce ne costă maî mult
de a abandona; noi înoerc&m durere la singură cugetarea
de a renunţa la el pentru tot-dduna.
Cât pentru a şti dacă înaintăm în calea pietăţel, dupe
ce am intrat în ea, ori şi cine va avea nevoe a se asi­
gura despre acdsta, va trebui a se examina asupra puncte­
lor următdre:
Râul ce este în el slăbeşte dre într’un chip simţitor?
Cfiderile la care el este supus, sunt ele maî rare ori
de căt în trecut, şi care sunt ocasiunile ?
Simte el mal puţină resistenţă în exerciţiul datoriilor,
care maî înainte, i se păreaţi atât de penibile ?
Simte el a se fortifica în sufletul seti umilitatea creştină
şi credinţa in Iisus Christos ?
Dacă conştiinţa celui ce se examinează ast-fel, respunde
prin o negativă la una singură din aceste cestiunl, atunci
nu e de pregetat; trebue ca păcătosul să albă îndată re­
curs la o penitenţă complectă, maî înainte de a se stinge
în inima sa focul cereâc. Şi dacă conştiinţa ndstră ne dă
o mărturisire favorabilă, să ne păzim de prea multă si-
guritate; să vedem dacă părăsirea unul detect nu ne a·
runcă în extremul opus ; de exemplu, dacă din indiferenţi
ce eram în materie religidsă, nu cum-va devenim visionarî
şi jucăriile unul zel neconsiderat. Prin ajutorul acestor
simţiminte şi acestor reflexiunl, ve veţi grăbi, fraţilor, de
a νδ folosi de aceste <Jile de reculegere, pentru a cerca în
fond starea sufletelor vdstre. Da, fie-care să se ocupe de
sine însuşi; căci, dacă acum am negligea îngrijirea de a
ne examina pre noi înşine, când am face-o ?
Ce folos, sdrmanule muritor, că tu să fii cunoscător de
ştiinţa naturei omeneşti; e vorba, în acest moment, nu de
o analisă savantă, ci de o examinare a conştiinţei făcută
creştineşte. V al! câţi cugetători nu sunt, cari dup6 ce ai
scris cugetări asupra sufletului n’aft cercetat totuşi nici
odată cugetarea lor prin raport la propria lor mântuire.
In fine, nimeni să nu se scuze asupra puţinei sale ap­
titudini la refleceiune. Cum! voi ştiţi a număra banii voştri
pănă la cifrele cele mal urcate, şi n’aţl putea trece îu
revistă datoriile vdstre, a numera păcatele vdstre şi a ηοδ-
sura imperfecţiunele vdstre! Când un membru al corpului
vostru simte durere, voi o simţiţi îndată'; şi bdla mortală
a sufletului vostru să nu simţiţi! Fără îndoială, să ptfte

66. IN 8ANH7L ŞI MARELE) POST 63
ca, din lipsa de obiclnuinţă, să ve fie greu de a fixa
lung limp asupră-ve o privire scrutătdre. Dacă este aşa,
priviţi-vg mal adese ori şi ve veţî obiclnui puţin câte puţin
a νδ afla în presenţa vdstră înşi-νδ, înaintea oglindei Cu­
vântului Iul Dumnezeu şi a conştiinţei. Pentru a reuşi la
acdsta, lăsaţi la o parte pentru un timp ori ce afacere, de­
părtaţi-νδ de mulţime şi de sgomot, întrebuinţaţi mal cu
sdmă tăcerea nopţilor la aceste meditaţii salutarii. Âst-fel
făcea profet împăratul în timpul vechilor dile. Inse dacă
din contra, v’ar fi imposibil de a reintra acum în voi
înşi-νδ, şi de a νδ cerca înaintea lui Dumnedeii, ar fi mal
bine atunci de a amâna devoţiunele vdstre la o altă βδρ-
tămână, căci, ascultaţi ce νδ declară, nu un predicator
vulgar, ci un apostol al lui Iisus Christos: Să se ispitSscă
omul pre sine, fi aşa din pâine să mănânce, fi din pahar
să bea; că cel ce mănâncă fi bta cu nevrednicie judecată
lui-fi mănâncă fi bea, nesocotind trupul Domnului (I. Co­
rint. XI, 28, 29).
C U V E N T III.
Luni întâea Septâmână.
La Ortrini
Să se ispitească omulpre sine, fi aşa din pâine să mă­
nânce,, fi din pahar să bea; că cel ce mănâncă fi bea cu
nevrednicie judecată lui-fi mănâncă fi bea, ne socotind tru­
pul Domnului (I. Corint. XI, 28, 29). Cel ce trebuesc a
se înfăţişa înaintea unul tribunal pentru a respunde la acu-
saţiunl de la care atârnă fericirea vieţel lor; înainte de a
se presinta aii grija de a se informa mal dinainte de ca­
racterul judecătorilor lor, de legile ce’l condamnă şi de acele
ce’l a hit, în fioe de tdte mijldcele la care le este permis
de a recurge. De asemenea cel ce ar fi invitat a se duce
în o locuinţă regală, şi a şedea la masa unul puternic
monarh pe care ar trebui sâ’l privească de aprdpe ; aceea,
4 icem, nu ar negligea de a culege informaţiunl asupra per-
sdnel Suveranului, şi s’ar bucura în amănuntele cele mal
minuţidse asupra banchetului ce se pregăteşte. Deci, ast-fel

67. 6 4 CUVINTE DE PENITENŢA
este situaţiunea ndstră, fraţilor', ββύ ca să 4 ^° mal bine,
fericirea ndstră; căc! ast-fel desemnez efl punerea ndstră
în judecată, fiind-că resultatul favorabil al procesului o să
atârne de noi.
Cum să nu cugetăm mal dinainte la ceea ce ne aştdptă ?
Afară de îndemnarea formală a marelui Apostol ce v’am
amintit, interesul mântuire! sufletelor vdstre ar fl de ajuns
pentru a νδ face să treceţi de la meditaţiile asupra vdstră
înşi-νδ, despre care ni-am întreţinut la contemplarea nu
mai puţin importantă a Sacramentului penitenţei şi a co­
municare!, la care doriţi a participa.
In ac6sta, fie care din voî pdte urma o cale particulară;
fie-care e liber de a medita asupra sântelor Mistere dupre
impuleiunea propriei sale inimi, pdte chiar dupre inspira-
ţiunile imediate ale harului dumnecjeesc şi acele ale înge­
rului βδΰ păzitor. Totuşi, credem de datoria ndstră a νδ
da dre-cari sfaturi penti u conduita vdstră spirituală, pen­
tru ca acel ce ar putea să albă nevoe de ele, să nu fie
silit a »e deda la îndepărtate şi penibile cercetări.
Doriţi voi conform îndemnărel sântului apostol, a me­
dita asupra Sacramentului penitenţei şi mărturisire! ? Pen­
tru acdsta puneţi atenţiunea vdstră asupra celor ce urmdză:
1) De cătră cine atl fost instituit acest sacrament şi spre
ce sfârşit? 2 ) In ce consistă eficacitatea sa, şi care’I sunt
fructele? 3) Ce să cere de la penitent pentru ca harul
sacramentalul să se manifeste întru el ?
Pentru a respunde la aceste cestiunl.solemne, nu e ne­
cesar de a ne deda la adânc! cercetări, nici de a avea
recurs la savante combinaţii; .reservaţi-le pentru un alt
timp; căci, în acostă dră, subtilităţile ştiinţei n’ar face de
cât a îngheţa inimile vdstre. V6 va fi de ajuns de a crede
cu simplicitate de inimă, că tribunalul penitenţii a fost în
adevăr stabilit de Acela carele, singur are puterea de a
erta păcatele, de a lega şi a deslega conştiinţele ; că preotul
nu este aci de cât umilitul servitor al acestei opere de
misericordie, şi nu face de cât a îndeplini ceea ce i s a
porocit de Stăpânul Suveran, fără a adaoga nimică la efi­
cacitatea Sacramentului prin meritele sale personale, fără
a scădea din ea nimică prin nevrednicia s a ; că esenţa a
tdtă penitenţa creştină nu e renunţarea superficială a unora
detecte cărora să substitue dre-cari virtuţi, ci numai con­
vertirea spiritului şi a inimel ndstre, operată în chip mie-

68. IN SĂNTUL ŞI MARELE POST 65
terios prin harul dumnerleesc, şi reînoirea prin ea a în*
tregel ndstre vieţi. In fine, că virtutea eficace a mărturieirel
depinde de credinţa ndstră în meritc.e lui Iiaus Christos,
carele, prin mdrtea sa, a satisfăcut pentru păcatele ndstre
dreptatea lui Dumnetjeă. Pe lângă acdsta, este necesar de
a aduce la acest act căinţa inimel; ne trebueşte a primi
din tot sufletul nostru condiţiunea principală de care este
legată ertarea ndstră; angagiamentu! de a duce de aci
înainte, cu ajutorul harului, o viaţă curată şi pidsă, con­
formă vocaţiunel fie-cărul discipol al lui lisus Christos.
Când aceste aspecte diverse ale sacramentului penitenţei
se vor fi presintat sufletului vostru, pănă la punctul de
a exista întru el dorioţa imperidsă de a se bucura de bine·
facerea sântelor Mistere şi de a le aplica la mântuirea
vdstră; atunci, fraţilor, veţi fi îndeplinit lucrarea vdstră.
Dacă ΐηβδ vi s’ar părea greii de a resolva prin voi înşi νδ
cestiunele puse mal sus, nu νδ ruşinaţi de a avea recurs
la experienţa altuea, cerând poveţuirele părintelui vostru
duhovnic. Pe lângă acestea, o să auriţi din înălţimea acestui
amvon, în cursul sSptămâael, tdte învgţămintele proprii a
dirige şi a complecta meditaţiile vdstre.
Ιηβδ este un lucru pe care nimeni nu’l pdte face pentru
pdcătosul ce se pocîleşte, cu tdtă dorinţa cea mal vie de
a’l face acest serviciti. Iată 1: Pregătindu-ne a mărturisi
ρδοΒίβΙβ ndstre, ne trebue înainte de tdte a evoca aminti­
rea mărturisirel ndstre precedente şi de tot ce a urmat’o.
îndeplinit am dre penitenţa ce ne fu impusă ? Păzitu-ne-am
dre de pScatele ndstre de obiceiil ? Sail le am săvârşit din
noti, şi care a fost causa recăderilor ndstre ? Apoi ne
trebue a cugeta la ceea ce vom spune duhovnicului nostru,
la mijldcele de a’l iniţia pe deplin la situaţiunea sufletului
nostru, la sfaturile ce datorim a’l cere, şi la exerciţiile de
care avem nevoe pentru îndreptarea ndstră interidră. Ve­
deţi, fraţilor, că nimeni nu pdte îndeplini acdstă lucrare
pentru voi, şi că nu e om care să nu pdtă a se a?h!ta de
aedsta prin sine însuşi. Grăbiţi-v6 de a νδ pregăti astfel,
pentru ca părintele vostru spiritual să pdtă ceti grabnic în
conştiinţa vdstră, şi să aplice mal cu siguranţă remediul
la Γδή, pentru a preveni ast-fel o turburare şi o confusie
de idei în momentul mărturisirel, care νδ v’ar causa mal
pre urmă regrete amare. Cât pentru Sacramentul dumne-
Bitarlca OrtodoiS Komlal,

69. 6 6 ClViNTE DE PENITENŢĂ
deeşteî comunicăturl, de ar fi vorba de a’l studia în a
dâncimile sale, ne-ar trebui a medita vecînic; căci acest
Mister formidabil este culmea a a-tot-puternicieî, a înţelep­
ciune! şi a lubirel lui Dumnezeii pentru noi. Va fi de
ajuns reculegere! acestei săptămâni, de a privi cu evlavie
cine eîte acela ce ne d& alimentul ceresc, ce ne dă el prin
acest aliment, şi cui este acordată acâstă participare.
Nu în zadar că însuşi Domnul, instituind sânta Cină, tjice
apostolilor eăi: Faceţi acSsta întru pomenirea mea. De aceea
mal ’nainte de a ne apropia de potirul alianţei, ne trebue
numai de cât a îndeplini voinţa sa. Insă, cum să o în­
deplinesc? Să ne amintim, mal întăi că Fiul lui Dumnezeii,
imediat după căderea n<5stră în paradisul pământesc, s’a
constituit mijlocitorul nostru, însărcinându-se cu rescum-
părarea păcatelor n0 stre, şi (jise părintelui seu: lata viu,
ca să fac, Dumnefaule^ voea ta (Ep. Ebr. X, 7). Voesc
a suteri şi a primi m0rtea pentru neamul omenesc! Să
ne amintim că în adevăr în timp de secol!, Cuvântul Iu!
Dumnezeii n’a încetat, ca să dpţ aşa, de a se pogorâ şi
de a se apropia de no! prin ministerul făgăduinţilor şi al
prorociilor; că la finitul dilelor el a venit şi s’a întru­
pat în sinul Fecl0rel Măriei, carea l’a zămislit prin lu­
crarea Sântului Dah. Să ne amintim, că la naşterea sa el
fu celebrat de îngeri, slăvit de păstori, adorat de magi,
pe când Irod, umplându se de mânie, îl silea de a fugi în
Egipet; că Domnul fu tăiat înprejur a opta φ. adus în
templu şi purtat în braţele lui Simeon. Să ne amintim,
fraţilor, că lisus vieţui trel-dec! de ani la Nazaret în să­
răcie şi în lucru, că după ce a fost botezat de St. loan,
el începu predicarea sa şi propovedui timp de trei ani po­
porului ce’l încunjura, vindecând bolnavii, înviind morţii
şi neavând el însuşi loc unde să-şi plece capul. In fine, şi
mal presus de t0 te, să ne amintim ultimile <Jile ale vieţel
sale, învierea Iul Lazăr, intrarea Mântuitorului în Ieru­
salim, ultimul seti ospăţ şi ultimile sale discursuri în mij­
locul discipolilor săi, acolo unde el institui Sacramentul
comunicărel, şi îndată după aceea, sud<5rea de sânge ce
inundă fruntea »a. rogăclunele sale în Gethsimani,, apoi
batjocura şi ocările ce’l împovorară la tribunalul Sine-
driulul înaintea lui Irod şi Filat. In fine crucificarea sa,
mdrtea sa pe Cruce şi glori<5sa sa înviere. Trecând ast­
fel cu inima tdtă viaţa pământească a Mântuitorjiul &ne-

70. IN SÂNTUL ŞI MARBLE POST 67
nilor, până la înălţarea sa la cer pe muntele Olivilor, să
medităm, fraţilor, asupra a tot ce a făcut el pentru noî.
Şi cu tdte aceste nu’l fu de ajuns de a consuma acest lung
sacrificiu. Iisus Christos a voit încă a ne nutri pănă la
sfârşitul secoJilor cu trupul seti şi cu sîngele eeâ !
Treceţi de la acostă meditaţie Ia contemplarea aceea ce
el ne dă în potirul alianţei, de unde aveţi a sc<5te viaţa
veclnică. Remarcaţi mal întăi extrema simplicitate exteri<5ră
a acestui dar şi imensa sa eficacitate. Cu ce scop ne sunt
date trupul şi sîngele Domnului ? Pentru ertarea păcatelor
şi pentru viaţa veclnică; adică pentru a ne uni intim cu
Iisus Christos, şi prin acέstă unire a ne curăţi, a ne sanc­
tifica, a ne face nemuritori şi a ne înalţa mal presus de
t6 te creaturile. La fie-care privire aruncată asupra poti­
rului alianţei, se vor naşte în noi cugetări sânte şi emo-
ţiunl pi<5se, şi fie-care din ele va respândi pe rând pe rând
în sufletele n<5stre lumina, căinţa, tăria şi mângâerea.
Pătrunşi de mărimea subiectului, veţi arunca fără voe
privirile vdstre asupră-ve pentru a vă întreba cine sunteţi
voi toţi cari aspiraţi a vă uni cu Domnul. Αύ nu aţi fi
ol din acel <5menl lumeşti, cari vroesc a lua parte la so­
lemnităţile Bisericel, numai şi numai pentru a evita în
lume imputarea de nereligiune ? Αύ nu aţi fi voi, fraţilor,
din acel farisei atât de mândri de conduita lor neblama­
bilă, că'şl închipuesc a onora casa lui Dumnezeii intrând
acolo amestecaţi păcătoşilor 'vulgari? In fine, nu cum-va
aparţineţi voi clasei acelor creştini, şchiopătând cu amen-
doui genunchele, cari se măgulesc de a concilia ceea ce
este necompatibil dupe mărturisirea Evangheliei şi a evi­
denţei lucrurilor; νοίύ a <Jice credinţa lui Dumnezeii şi
lumel, conştiinţei şi pasiunilor ?
Se conchidem: Este esenţial de a ne asigura, dacă sim­
ţim în adevăr nevoea de a ne uni cu Iisus Christos, dacă
flămânzim de alimentul dumne<jieesc, dacă însetoşăm de
sîngele seil preţios. Dacă este adevărat că dorim cu ar-
d0re de a conserva aceste daruri nepreţuite^în sanctuarul
unei conştiinţe curate şi a u n i vieţe fără pată. In fine,
dacă suntem în adevăr hotărâţi de a renunţa la t<5te necu­
raţiile ce ne depărtează de Dumne^eti, a renunţa la ele
nu pentru o (ţi, nu pentru o săptămână, ci pentru tot-dâuna
şi fără înt6rcere.
O ultimă consideraţiune care nu e nici cum de prisos,

71. 68 CUVINTB DB PENITENŢA
este de a premedita mal dinainte la locul, timpul şi modul
înf&ţiş&rel ndstre la tribunalul penitenţei şi la altar. Căci
incidente neprevăzute pot influinţa în mod puternic în
asemenea cas asupra disposiţiunilor n<5stre; un lucru de
nimic în aparenţă ar fi de ajuns pentru a ne turbura
sufletul, pentru a agita inima ndstră, a rumpe firul cu­
getărilor ndstre şi pentru a stinge emoţiunile ndstre. Şi?
ce este mal decisiv în timpul acestor ore solemne? Măr­
turisiţi-o, fraţilor, nişte asemenea detalii preocup adese ori
pre cele mal grave personage, când se pregătesc a primi
pre un puternic monarh. Şi noi, să nu facem pentru îm­
păratul ceriurilor ceea ce se face cu atâta solicitudine pen­
tru puternicii pământului! Să ferească Dumnezeii! Amin.
CUVÂNT IV.
Lnnl intăea septâmână a postului mare.
La Ortrină.
Fraţilor) povgţuirele ce νδ adresăm, ati nu se r petă ele
prea adese-ori, de la începutul carierei vdstre? Inse, tre
bue a alei subiectul ce tratăm, ca nu cum-va memoria
v6 stră să nu p6 tă ţinea minte învăţămintele date în lungi
intervale, ceea ce totuşi ni-ar fi mal lesne. O să examinăm
deci fără îotârZiere al treilea punct ce trebne să meditaţi
Zilele aceste cu t6 tă aplicaţiunea posibilă. E vorba aci de
cuget&rî, de simţiminte, de fapte ce trebuesc a decurge din
penitenţa vdstră într’un chip durabil. Da, fraţilor, dacă
sunteţi dispuşi a face penitenţă, nu pentru un timp, ci
pentru tdtă viaţa vdstră; dacă doriţi a obţine reconciliarea
perfectă a sufletelor vdstre cu Creatorul vostru şi Stăpânul
vostru, o mare schimbare trebue să se opereze în voi la
eşirea de la pidsele vdstre' exerciţii, schimbare mal mare
de cât aceea ce semnalează o nouă vocaţiune şi o nouă
ocupaţiune; schimbare, Zicem, care n’ar putea fi de cât
epoca cea mai decisivă a vieţel vdstre. In adevăr, ce sunt
tdte funcţiunile ndstre şi demnităţile ndstre pământeştii com­
parate cu aceea de fii al lui DumneZeâ şi de împreună
moştenitori al lui Iisus Christos ? Ce însemnează evenimen-

72. IN SÂNTUL ŞI MARBLE P03T 60
tele cele maî importante ale vieţel n<5stre, în virtutea cărora
păcătosul, odinidră încă victimă puterniciilor Iadului, se
transformă îo locuitor familiar al locuinţei Părintelui ce­
resc ? De aceea Sânta Scriptură, care nu exagerează ni­
mica în obiecte şi idei, califică totuşi adevărata penitenţă
de nouă creaţiune.
Şi, p6te cine va deveni o creatură nouă, fără a adopta
un ηοΰ mod de a cugeta, de a simţi şi de a făptui ? Ati
d<5ră p6te ciue-va câştiga acest bine preţios fără a cugeta
la el profund, fără a lua hotărîrea nestrămutată de a vieţui
ţi de a se conduce de aci înainte după Dumnedeii ? Fără
acostă hotărîre prealabilă, efectele salutarii ale participă-
rel ndstre la Sacramente sunt oprite în cursul lo r; şi t6te
pidsele făgăduinţe ce noi facem lui Dumnezeii şi nouă
înşine, .se risipesc îndată ce am eşit din templul lui Dum­
nezeii. Ne luând nici o măsură pentru a ne preserva de
contagiune, ne frnd nimica făcut din partea ndstră, pentru
a întreţine bunele ndstre disposiţiî şi de a îndeplini făgă­
duinţele ndstre, tot ce a conceput sufletul nostru de bun
şi de salutariti, rămâne ca lovit de sterilitate; aluatul cel
vechiâ se introduce în inimile ndstre la prima tentaţiune,
şi adesea ori întdrcerea răului este încă ma! violentă. După
ce aţi încercat în mal multe rânduri primejdia ce v’am
semnalat, vă veţi grăbi, fraţilor, de a dilema în ajutorul
vostru t6te mijldcele unei vegheri pi<5se, pentru a nu perde
încă odată harul ertărel. Şi pentru a să încuraja la lu­
crare, vă declarăm, că mijldcele de a ne preserva de a-
căstă nenorocire sunt numer0se; că Biserica ce ne renaşte
prin sacramente, vine în sprijinul bunel ndstre voinţe; în
fine, că viaţa ndstră, după decretele dumne^ecşte! provi-
denţe, de şi fecundă în scandate şi în tentaţiunl, ne dă,
totuşi, la fie care pas mijldce de mântuire; însă pentru a
profita de ele trebue a ne cundşte bine pre noi înşine şi
a aspira cu arddre la vindecarea ndstră.
Când medităm asupra conduitei ndstre pe viitor, este
nevoe de a aţinti luarea aminte a ndstră asupra a trei
obiecte principale : 1) Ce trebue noi să părăsim în modul
nostru de a cugeta, de a ne ocupa şi de a făptui. 2) Ce
trebue a ne apropia pentru a afirma convertirea ndstră.
3) In fine, ce trebue modificat mal umil sati mal puţin în
existenţa ndstră.
Şi ma! întăî, să vedem la ce trebue să renunţăm. De

73. 7 0 CUVINTE DB PENITENTA
exemplu, la frequentarea teatrelor, la cetirea cărţilor pri-
mejdi0se, sail la prea multa mâncare, care, când ea n’ar
altera castitatea, alterează totuşi curăţenia inimel.
La ce se renunţăm încă ? De exemplu la societatea obici­
nuită a unei pers6 ne necredincl0să sail de rele moravuri,
ale căril opiniunl şi vorbe sunt ca un fum gros, care fără
a produce flacără, înegreşte păreţi! locuinţa! n<5stre şi ne
atacă vederea. La ce să renunţăm, (jicem ? încă la acel
spirit de nemulţemire şi de asprime, carele, chîar când nu
isbucneşte cu violenţă, face totuşi a suferi pers<5nele ce
ne încunj6ră întristând simţibilitatea lor.
Să trecem la cercetarea regulilor de conduită de urmat
pentru viitor. Acel care a negligeat rugăciunea casnică
şi publică, trebue a chibzui de acum înainte la mijl<5cele de
a repara timpul perdut, consacrând ore fixe rugăciune!
şi meditărel Sântelor Scripturi, şi impunându şl obligaţiunea
de a frecventa casa Domnului, la dre*cari dile însemnate.
Acel care pănă acum s’a îngrijat puţin de starea morală
a <5menilor casei sale, este dator de a combina măsurile
cele mal proprii a le inspira gustul exerciţiilor devoţiune!.
Ne trebue încă a cugeta la ceea ce este de nevoe în
felul nostru de viaţă, ori că e vorba de o reformă esen­
ţială, precum o schimbare de posiţiune, saâ că vi se pare
necesar de a schimba tăietura şi cul<5rea hainelor v6 stre.
Pentru că în opera mântuirel, cum în multe alte afaceri,
cele mal mici lucruri pot avea importanţă, şi adese-orl
micile detalii produc mari resultate. Ocupându-vă ast-fel
de t0 te aceste particularităţi, aveţi mal cu sămă în vedere,
fraţilor, şi sirguiţi-vă de a opune puternice barier! înt<5r-
cerel viciilor şi pasiunilor ce aţi servit; lucraţi a des·
vclta în voi înşivă seminţele vieţel harului, pentru ca cre­
dinţa, dragostea şi nădejdea, aceste virtuţi creştine, se
prin4 ă rădăcină în sufletele v6 stre, şi se vă fa?ă a parveni
la unirea intimă cu Mântuitorul şi Stăpânul vostru.
După ce aţi combinat ast-fel un plan de conduită, nimic
nu este mal bine de cât de a’l supune judecăţel <5re-cărel
pere6ne experimentată şi pi6 să, şi cu preferinţă părintelui
vostru spiritual. Cine e capabil de a espune cugetările sale
prin scris, va face bine de a fixa hotărârile sale pe hârtie,
de a le reciti adese ori pentru a conforma conduita sa
dilnică. De asemenea p<5ce fi folositor acelui ce ş’a pre­
scrie reguli de conduită, de a pecetlui bunele sale hot»râr!

74. IN SÂNTUL SI MARELB POST 71
prin o făgăduinţă solemnă. Căcî David nu re era inferior ;
şi cu tdte acestea el se lega prin jurământ, a urma legea
dumne^eească. Juratu-m’am, ijice el în Psalmii săi, ca voia
păzi legea ta!
Dacă, fraţilor, ve veţî pune de timpnriâ în măsură de
a conserva cu religiositate fructele penitenţei vdstre, fiţi
asiguraţi, că harul ertărel ce aţi primit de atâtea ori în
zadar, nu va mal fi steril pe viitor, nu veţi mal recădea
în greşalele vdstre precedente, şi veţi înainta în calea sa­
lutară a credinţei, a umilirel şi a dragostei ce vă va des­
chide Biserica prin virtutea Sântelor Sacramente, amin.
CUVENT V.
Luni întâea săptămână a postului mare.
In timpul orelor.
Animaţi de dorinţa de a vă vedea înaintând în cariera
penitenţei, v’am îndemnat, fraţilor, a renunţa în timpul
acestei săptămâni, la t<5te afacerile acestei lumi, pentru a
reculege mal bine cugetările v<5stre şi aimţimintele vdstre
înJ i mitele singurului lucru necesar. Şi, cu tdte acestea, Iată
că suntem obligaţi de a vă invita la dre-care lucrări ce
timpul present pretinde. Insă ce 41°>a yă invita, am vroi
a vă sili la acăsta sub pedeapsă, în cas de neascultare,
de a perde tot fructul pidselor v6stre exerciţii şi a oste-
nelelor vdstre. Acăsta vom face-o nu arbitrariceşte, nici
pe credinţa propriilor vdstre teorii, ci după voinţa ex­
presă a Acelui ce ţine în mânele sale tdtă fiinţa ndstră
şi suflarea ce ne însufleţeşte. Plecaţi deci urechla la glasul
seti, când sunteţi în rugăciuni; dacă aveţi în inimă ceva
contra fratelui vostru, ertaţl ca şi Părintele vostru carele
este în Ceritt, să erte greşalele vdstre. C& de nu le veţi
erta nici Părintele vostru nu vă va erta păcatele vdstre
(Marcu. II, 25—26).
Deci, fiind-că JudecăOrul suprem a rostit acâstă ho­
tărâre pentru toţi timpii, cu atât mal vârtos va pretinde
el supunerea ndstră în momentul când ne vom înfăţişă îna­
intea lui, gârboviţi sub povara vieţel ndstre întregi. In
acelaşi eens Evangelia <Jioe aiurea: De ţi vel aduce darul

75. 7 2 CUVINTB DB PBNITBNţ A
Υδβ la Altar, μ acolo îţi vet aduce aminte, că fratele UU
are ceva asupra ta, lasă acolo darul tM înaintea Altaru­
lui, μ mergi mai întăi de te împacă cu fratele, μ atunci
viind adu darul tM (Math. V, 23—24), îm păratul Ce­
rurilor nu voeşte a primi, de la noî nici o ofrandă, iărâ,
împăcarea ndstră prealabilă cu aprdpele; şi el ar împărţi
darurile sale... un dar ast-fel ca trupul şi sângele Fiului
βθύ unic, dacă noi am îndrăzni a ne apropia pentru a’l
primi înainte de a ne fi desbrăcat de tdtă duşmănia con­
tra fraţilor noştri?
După acăsta, ar fi de prisos de a întreba care este lu­
crarea ce sunteţi datori a îndeplini în cursul acestor (Jile.
OrI-cine aspiră la ertarea păcatelor sale şi să teme de a
primi trupul şi sângele Domnului, ;pentru propria sa con­
damnare, trebue a examina cu bagare de sâmă starea sufletu­
lui se$, pentru a se asigura dacă el nu ascunde vre-o duş­
mănie contra cuiva, şi cel ce are acăstă nenorocire, trebue
să se grăbească de a erta ofensatorului din tot sufletul
săfi, aşa în cât se nu mal păstreze nici o amintire de o-
feneă. Trebue în acelaşi timp să lucreze spre a dispune
pre inimicul seti la reciprocitatea ertărel, pentru ca ini­
micul să devie Iarăşi fratele nostru.
Insă, veţi Zice, acăstă îndoită sarcină esie penibilă ! Ce
e de făcut, dacă ast-fel e voinţa Judecătorului ? uprem îna­
intea căruea trebue se vă înfăţişaţi, pentru a primi de la
el ertarea păcatelor v0stre ? Noi nu putem schimba o iotă
din acest comandament. Şi apoi, dificultatea nu e alât de
mare precum ne-o înch puim. Dacă Suveranul care vă gu­
vernează v’ar impune aceeaşi datorie, au na v’aţl grăbi de
a erta cea mal crndâ injurie în respect pentru cuvântul
seti, şi n’aţl face chiar demersurile împăcăciunel? Ce ar fi
6 re, dacă fiind supuşi la o pedeapsă prin greşala vdstră,
vi s’ar oferi mijlocul de a căpata graţia vdstră, ertând
inimicului vostru. Socotesc că atunci nici unul din noi n’ar
pregeta a’l îmbrăţişa ca pre un frate, ca pre un liberator,
şi pentru preţul împăeărel ndstre cu împăratul Cerurilor,
ni s’ar părea prea penibil de a erta unul inimic ? Şi, pen­
tru a ne sustrage de la o pedâpsă veclnică, n’am vroi
dre a rosti un cuvânt de bună-voinţă ? N’ar fi dre acăsta
o piobă de puţinul cas ce noi facem de cuvântul împăra­
tului împăraţilor, de drăpta ga mânie şi de indiferinţa

76. IN SÂNTUL ŞI MARBLE FOST
ndstră pentru acest trup şi acest sînge preţios ce suntem
chlemaţl a gusta ?
Insă, veţî <}iee, pentru ce să merg înaintea inimicului
nostru şi să mă întreţin cu el ? E de ajuns de a’l erta pe
deplin. Pentru ce? (jiceţî. Inse aţi au4it pentru ce, pen­
tru că, aşa voeşte Domnul, şi el ştie mal bine de cât noi
ce trebue să facem. E de ajuns, diceţl de a erta unul ini­
mic fără a’l redea. Nu, acăstă împăcăclune este ne sufi­
cientă, cacl ea nu vindecă de cât pre unul sati doi din
voi. Şi, supremul Medic al sufletelor vroeşte vindecarea
ofensatorului ca şi aceea a ofensatului, pentru că sunteţi
şi unul şi altul membrii trupului seu mistic. Dacă Domnul
n’ar insista în momentul de faţă, când <5re ş’ar stinge duş­
mănia vdstră ? Astă-ψ voi sunteţi cari cereţi graţie im­
plorând ertarea păcatelor vdstre; şi, ca suplicanţi, nu sun­
teţi dispuşi la milostivire. Pentru aceea Domnul pune spre
folos disposiţiunile vdstre presente. El vă cere graţie pen­
tru fratele vostru şi vă trimite la el, pentru că voeşte ca
voi să vindecaţi rana sa.
„Insă adversarul meii e atât de iritat că nu mă va primi,
sau îmi va face un afront pentru că am venit eu la elu.
Nu, frate, în nici un cas demersurile tale nu vor fi per-
dute. Să presupunem că el o să te întimpine cu despreţ
şi insultă, acesta va fi pentru voi o nouă cunună, căci veţi
fi făcut datoria vdstră, veţi fi îndeplinit voinţa dumne^e-
esculul vostru Stăpân ; veţi fi dat dovadă de abnegaţiune
cu atât mal mult fruct cu cât veţi fi pus mal multă răb­
dare a suporta acest nou. desgust. Totuşi, nu socotesc că din
o sută de persdne rău voitdre să se găsească două care să
fie capabile de a insulta pe acela ce reclamă o împăcăclune
cu totul creştinească. Nu, natura omenească în învârto-
şarea sa nu este de piatră, şi nimică nu o atinge atâta
ca bunătatea şi caritatea creştină. Nişte asemenea expli­
cări ce se istorisesc atestă mal adese ori puterea spiritului
de pace; numele Iul Iisus Christos rostit cu umilinţă tri-
umfează în asemenea cas de resimţimintele cele mal îndă­
rătnice, şi ura este învinsă prin atragerea carităţel.
Insă, veţi dice, procesul meii cu adversarul meii este
început; e prea târziu pentru a da îndărăt înaintea de-
cisiunilor legel. Fie; însă suflatul vostru şi conştiinţa vda-
tră sunt ele fără lege ? Conştiinţa vdstră ati nu este ea
judecătorul vostru ? întrebaţi-o, precum şi conştiinţa ini­

77. 7 4 CÎ3VINTB D5 PENITENŢA
Μ
micului vostru; faceţi tdte concesiunile posibile, pentru a
obţine o împăcăclune sinceră; câte procese încurcate şi
ne terminabile sati terminat astfel! In fine, ori-ce s’ar
întâmpla, voi nu veţi fi neglijat nimic pentru a asculta
preceptele lui Christos. De nu veţî asculta, preotul νδ va
erta în zadar ; ertarea nu vi se va acorda.
Intre cele 1·alte acte de devoţiune ce trebuesc a însoţi
acum exerciţiul penitenţei, se cuvine de a semnala în par­
ticular lucrările de milostivire. Căci nu în zadar a <Jis
Domnul: Fericiţi cel milostivi, că acela se vor milui. Nu
în zadar Iarăşi s’a scris in legea vechie: Păcatele tale cu
milostenie le răscumpără, şi nedreptăţile tale cu îndurări
săracilor (Daniil IV, 24). Pentru acăstă când cerem har
şi ertare la Domnul, să ne înfăţişăm lui după ce am exer­
citat caritatea cătră aprop<5pele nostru. Acest adevăr este
dre de natură a pretinde din partea ndstră o desvoltare
dre-care ? Dacă ar trebui una, noi am <}iee monarhului ce
ţine în mânile sale sdrta semenilor săi. Acordează maî
mult timp şi mal multă libertate, tuturor acelora pe cari
raporturile subordinate! îl împedecă de a desvolta dispo-
siţiunile şi facultăţile sufletului ce el aii de la bunătatea
dumuedeească, tuturor acelora cari au greutate a concilia
datoriile lor sociale cu datoriile cătră Dumnezeii şi aprd-
pele. Am dice bogatului din Evangelie: Grăbeşte-te de
a rupe zapisul saraculul care’i sdrobeşte cu numerdsa sa
familie; cercetează temniţa şi răscumpără pre acel ce zac
acolo pentru datorii; adă în casa ta pre copilul orfan şi
dă’l o educaţie creştină. Am 4ice tuturora: Faceţi o parte
din prisosul vostru, chiar din necesarul vostru, şi daţi a-
cdstă parte celui lipsit în numele lui Iisus Christos; obolul
vostru va fi primit de el în tocmai cu bogata ofrandă a
omului înbelşugat; căci Domnul nu caută abundenţa da-
rurilor ndstre, ci aceea a inimilor ndstre, amin.
CUVENT Vi.
Lunî întâea săptămână a postulai mare.
In timpul orelor.
In numărul mijldcelor de cari dispunem pentru a prac­
tica penitenţa, v’am semnalat, fraţilor, rugăciunea; nu nu-

78. IN RANTUL şi marble po st
maî riturile şi rugăciunile Bisericel la care asistaţi regulat,
ci exerciţiile obicinuite ce trebuesc a ocupa ditto creştinu­
lui, şi pe cari n’ar trebui s& le neglijaţi acuma. Avem
în vedere o rugăciune cu totul particulare, care este su-
peridră tuturor celor-l’alte, şi pe care cea mal mare parte
din creştini o cunosc puţin. E vorba aci de rugăciunea pe­
nitenţei, rugăciunea inimel, prin care noi cerem la Dum­
nezeii de a ne trimite spiritul de penitenţă, de a ne acorda
credinţa în meritele Mântuitorului, o neînvinsă grdză de
păcat, părăsirea acelei Iubiri funeste ce ne leagă de lume,
şi darul de a cundşte şi de a îndeplini poruncile sale.
Căci, trebue să ştiţi, fraţilor, că fără concursul atot-pu-
ternie al harului d”rnne<Jeesc, este cu neputinţă păcătosului
de a renunţa la răti prin propriele sale forţe şi de a de­
veni om dupre Dumne^eU^ orl-care ar fi arddrea dorinţilor
sale şi statornicia silinţilor sale. Cu tdte bunele ndstre ho­
tărâri şi expedientele ndstre în vederea de a ne desbrăca
de pernicideele ndstre obiceiuri, orl-care pdte să fie căinţa
ndstră, arddrea suspinurilor ndstre şi a încercărilor ndstre
de îndreptare, pănă când Domnul nu va rumpe legăturile
ce ne ţin, noi vom rămânea tot sclavi al păcatului; nu
vom face de cât a substitui rălele plecări unile altora, unile
mal delicate altora mai grosiere. Ast-fel este condiţiunea
de plâns a păcătosului!
La prima ochire, este un spectacol straniii acâstă ne­
putinţă unde este păcătosul de a se lepăda de păcatul ce
era în puterea sa de a evita sati de a săvârşi, şi cu tdte
aceste aşa este. Trista imposibilitate de a ne îndrepta cu
desăvârşire noi înşine fără asistenţa de sus, se arată în
mod palpabil în incidentele vieţi ndstre exteridre. In a-
devăr, fie-care din noi pdte a se prăpăstui după voinţă
din locul cel mal înalt şi a’şl sdrobi toţi membrii; însă
el nu mal pdte să se urce la aceeaşi înălţime după că­
derea sa.
Fie-care din noi pdte a’şl râdica viaţa într’un minunt,
însă a şl-o da îndărăt, Iată ce este mal presus de pute­
rile sale. Ast-fel este cu păcătosul în partea morală: pă­
catul 1 răpeşte viaţa spirituală, ce Dumnedeâ singur pdte
a l-o da înapoi. De aceea, Biserica introdu ându-ne în
sanctuarul penitenţei, încep? lucrarea prin acăstă cântare :
Uşile pocăinţei^ deschide mi mie, datatoriule de viaţă ş.<* ;
cuvinte cari ne înştiinţează de locul unde ne trebue a

79. 7 6 CUVINTE DE PENITENŢA
căuta învierea ndstră din mdrtea ce păcatul ne-a impus.
In cursul acestor <}i!e de penitenţă, datoria vdstră este
fraţilor, de a practica cu zel rugăciunea ce noî recoman­
dăm râvnei vdstre, căci sdrta vdstră eternă atârnă de la
acăsta. Pentru a încălzi inimile vdstre şi a le face capabile
de a invoca pre Părintele ceresc cu acea tărie ce se înalţă
pănă la cer, aduceţi-vă aminte, fraţilor, pe de-oparte, de
imposibilitatea absolută unde sunteţi de a vă sustrage prin
propriile vdstre forţe, de la răul ce vă consumă, şi de altă
parte, de făgăduinţa Mântuitorului ce ne garantează, că
tot ce vom cere de la Părintele ceresc în numele seti, ni
se va da. Lipiţi vă cu tărie de acăstă făgăduinţă a harului,
şi puneţi vă cu ea înaintea feţei Dom nului; puneţi-vă, (Mc,
în faţa sa şi rugaţi-1 ca să se schimbe inima vdstră. Ce­
reţi, dar nici cum îndoindu-vă; rugaţi fără nici o condi-
ţiune; rugaţi, cereţi ajutoruri, cum ar face un fiţi ce se
îneacă, şi care vede pe ţerm pre propriul seti părinte; în
sprijinul rugăminţilor vdstre vă puteţi declara gata a vă
lepada de tdte cele-lalte bunuri pământeşti, numai să vi
se acorde darul adevăratei penitenţe; 4 ^eţî că primiţi a
suferi cele maî aspre privaţiuni, precum acele a avere!
vdstre, a ondrei vdstre, a sănătăţei vdstre, pănă şi aceea
a vieţel vdstre peritdre, pentru preţul sănătăţei sufletului
şi a vieţel vecinice; dar, mai presus de tdte, invocaţi pe
lângă Părintele vostru meritele nespuse ale Fiului săâ
unic şi mult iu b it; «Jiceţi'î că voi vă rugaţi şi cereţi în
numele ββύ, din partea sa şi prin virtutea s a , că el vă
trimite şi că el v'a promis că veţi fi ascultaţi.
Dacă este vre o rugăciune ce se cuvine a înalţa în sin­
gurătate, după ce aţi închis tdte uşile, este cu adevărat
acăsta pe care v’o semnalăm. Totuşi, în adunarea credin­
cioşilor, tot încă prin ea trebue să începeţi şi să terminaţi
tdte rugăciunile dstre ; căci nu e nici una care nu trebue
să fie, sati pregătirea la acăsta saâ emanarea sa imediată.
Şi, pentru a vă încuraja, fraţilor, la acest pios exerciţiu,
nu pregetăm a vă declara, nu de la noi înşi-ne, ci în nu­
mele Domnului, că rugăciunea ‘penitenţei, pe cât de atjese
ori se înalţă din o inimă umilită şi într’un spirit de cre­
dinţă, este tot-dăuna şi negreşit ascultată. In ori care altă
cerere, să pdte ca voi să suferiţi un refus; însă, când e
vorba de mântuirea suflatelor vdstre, n’cl odată, nici o-
d ată! Amin

80. IN SÂNTUL ŞI MARELE POST
CU V E N T VII.
Lunî in tăcu scptaniâna a postului mare.
La Ortrină.
Sunt mulţi între voi, fraţilor, cari Iubesc cetirea, ast-fel
că nu pot să. se lipsească o singură di fără acest aliment
intelectual. Suntem departe de a le interzice orl-care cetire
în cursul devoţinnilor v6 stre; numai, am vroi, ca el să
facă o alegere conformă acestor <|ile de penitenţă ; căci
ar fi puţin convenabil acum de a lua în mână dre-care
producţiune curat recreativă, de şi ea ar fi fost scrisă cu
bună intenţiune. Dupe 6rele consacrate cultului public şi
meditaţiilor pidse, rămâne atât de puţin timp liber că, a’l
întrebuinţa la ocupaţiunT străine de mântuirea v<5stră, ar
fi a nesocoti scopul silinţilor vdstre.
Mă veţi întreba pdte, ce trebue a ceti acum, când cine-va
Iubeşte cetirea ; vă vom respunde prin o întrebare: Aft
nu speraţi voi a contracta o nouă alianţă de credinţă, de
Iubire şi de fidelitate cu Dumnedeu ? Cetiţi deci înainte
de tdte codul nouel alianţe, ce a fost scris pentru noi
toţi; cod scris, nu cu pana nici cu caractere vulgare, ci
cu sîngele preţios al Răscumpărătorului nostru. In el veţi
găsi tdte condiţiunile şi substanţa unire! fericite a omului
cu Dumnezeii, unire turburată prin păcatele ndstre şi pe
care noi sperăm a o restabili prin credinţă şi penitenţă.
Insă dacă vre unul ar avea greutate a ceti Noul Tes­
tament întreg, să se mărginească a medita una din patru
Evangelil ce ne descrie întruparea şi mdrtea Fiului lui
Dumnezeu. Ca introducere la acăstă sântă cetire ar fi bine
de a ceti primii capitull din Vechiul Testament, unde
ne este revelată căderea primilor noştri părinţi, cu conse­
cinţele sale funeste ce ne ating pre toţi fără escepţie.
O astfel de pregătire la înţelegerea Evangeliel este cu
atât mal salutana, cu cât este esenţial de a cundşte în­
tinderea unul Γβύ, pentru a aprecia mal bine medicul şi
remediul.
Cine va măsura abisul degradărel omeneşti, revelat în
cele trei dintăl capitule ale Greneseî, acela, ().icem, nu se
va putea apara de un simţimânt de Iubire cătră Acela
care a venit să ne smulgă de la perdare, şi a cărui fapte

81. ? 8 CUVINTE DB PENITENŢĂ
şi mdrte sunt istorisite în Evangelic. Cetiţi apoi unele din
Epistolele sânţilor Apostoli, şi cu preferinţă Epistola cătră
Romani, unde miseria omului muritor, lipsit de credinţă
e descriai în trăsături de flacără, precum şi condiţiunea
fericită a omului îndreptăţit prin credinţă şi sanctificat prin
harul Sântului Duh. Intru acdsta Biserica ne dă exemplu,
fiind că o ştiţi, în cursul sâptămânel Patimilor, ea ne iace
se ascultăm tot cetirea celor patru Evangelil. Acuma, a
cdstă cetire urmată nu se face în Biserici, de bună sdmă
pentru ca noi să o facem.
După meditarea Sântelor Scripturi, nu despreţuiţl, fra­
ţilor, de a receti, dacă timpul νδ permite, catehismul în
carele Biserica aminteşte cu autoritatate fiilor sel, dogmele
credinţei, doctrina datoriilor, în fine obiectul rugăciunilor
ndstre şi al speranţelor ndstre nemuritdre. Acdstă întdrcere
la bazele religiunel este de un mare ajutor pentru cerce­
tarea conştiinţei şi a mărturisirel. Ιηβδ, veţî c[ice, nu e
nimic ηού pentru noi în catehism ! Da, dupe cum nu e
nimic ηού într’o oglindă în care ne privim de atâta şi de
atâtea ori. Ceea ce descoperim în ea ηού pentru trup, sufletul
nostru îl descopere în catehism; voesc să $ic resfrângerile
propriilor sale simţiminte şi a le vieţel sale ; resfrângerl
ce buzele cele mal eloquente d u ni le-ar putea arăta.
Şi dacă dup6 tdte aceste cetiri, aţi mal avea încă timp,
întrebuinţaţi’l a ceti opere proprii a deştepta căinţa creştină.
Mulţumită solicitudine! maternă a Bisericel, cărţile de de­
voţiune nu ne lipsesc. Ar fi de ajuns omiliile Sântului
loan Chrisostom şi învăţaturile Sântului Efrem Şirul, pen­
tru a mişca inimile ndstre.
Dintre părinţii şi doctorii Bisericel de Rusia, călăuzul
cel mal eminent al penitenţei este Sântul Dimitrie de Rostow.
Câte povăţuiri salutarie au eşit din pana sa pentru edifi­
carea penitenţilor! El ne-a lăsat o adoraţiune mişoătdre
ce se adresează Mântuitorului pe cruce, precum şi nişte
reflecsiunl pidse asupra Euharistiei, şi o rugăciune de măr­
turisire generală adresată lui Dumne^eă de cătră păcătosul
ce se căeşte. Să pdte <Jice aceeaşi de scrierile prea fe*
ricitulul Tychon, episcop de Veronez. Cu ce profundă în­
ţelepciune el desbracă păcatul de tdte îmboldirile sale, şi
ne arată tot veninul ce el ascunde! Cu câtă duioşie ρδ'
rintească el să pune în locul bietului pgcătos şi’l chiamâ
CUblândeţă de a veni la Iisus Christos! Cu ce Iubire nu

82. în sAn t u l ş i m a r e l e p o s t
ne arată el crucea şi ranele sângerânde ale Dumnedeu-0-
mulul!...
§·; InsS tot ce v'am expus să adresează la creştinii literaţi;
ce vom ^ise acelora dintre voi, fraţilor, ce nu posed acest
avantagiu ? Ascultaţi cu luare aminte ceea ce si citeşte
aici şi veţi audi t6te adevărurile necesare mântuirel vdstre.
Iar dacă doriţi încă prerogativa acelor ce ştiâ ceti, vă vom
dice de-opotrivă: Cetiţi!... Cetiţi cartea conştiinţei vdstre...
Caracterele cu care ea e scrisă sunt înţelese de toţi; şi
ceea ce am scris noi înşi-ne în ea, are pentru noi mal multă
importanţă de cât scrierile altuea. Tdte cărţile de mâna
dmenilor vor dispare într’o d i; însă cartea misteridsa a
conştiinţei ne va rămânea ; i se va da cetire esclusiv în
Ziiia judecăţel înfricoşate a Dumnezeului nostru. Aşadar,
grăbiţi-vă de a ceti şi de a medita voi înşi vă acdstă carte
neperitdre, mal înainte de a i se da solemn cetire acolo.
Şi nu vă mărginiţi numai a o ceti, siliţi-vă a o şi îndrepta ;
căci tdte cele-1 alte cărţi pot fi numai cetite pentru îndrep­
tarea acelora ce le cetesc, fără ca cetitorii să pdtă nimic
schimba. Cu cartea conştiinţei ndstre este cu totul altmin­
trelea ; trtbue a o ceti corigend’o, şi nu trebue a o ceti de
cât pentru a şterge din ea greşalele, amin !
CUVENT VIII.
Marţi întaea septămână a postului mare.
La Ortrină.
Trâmbiţaţi cu trâmbiţă în Sion; sfinţiţi postul; vestiţi
vindecarea şi chiemaţl pre Domnul ou căldură (Ioil, I, 14).
Pentru ce profetul, proclamând postul, o face în sunetul
trâmbiţei şi vesteşte vindecarea ? Αύ nu o tăcere religidsă
sail cuvinte umilite să cuvine la post? Au nu trebue a
predica atunci umilinţa şi cumpătarea, mal înainte de a
vorbi de vindecare ? Insă, se sună trâmbiţa pentru a se
face audit de cel ce sunt departe şi cari au auZul greii;
să vesteşte vindecarea bolnavilor ce să cred sănătoşi cu
trupul, saii cari să desnâdăjduesc de starea lor. Să con­

83. 8 0 CUVINTE DE PRN1TENŢÂ
chidem din acesta, fraţilor, că eraft mulţi de asemenea
bolnavi în anticul Israii.
Inse, ce vom φοβ de noul Israii, de acdstă societate
creştină pe care lumina de sus luminează, care este atât
de bogată de fondul pietăţel şi posede atâte resurse spiri­
tuale? Trebue dre de asemenea a o deştepta cu sunetul
trâmbiţei, pentru a risipi îadoelele ce se ridic în sinul
seti, privitor la necesitatea şi utilitatea postului? El bine !
aşa; privind de aprdpe la ea, descoperim că trâmbiţa pro­
fetului nu sună în zadar. Intre noi, ca şi între fiii luî
Israii, omul trupesc se râdică dia tdtă puterea sa şi din
tdtă slăbiciunea sa contra privaţiunilor ce impune postul.
De este vorba de frequenta bisericile, de a merge la măr·
turisire, de a participa la sâata comunicâtură, şi, pentru
acăsta, a se ruga, a suspina, a vărsa lacrimi, la aceste se
supun câte odată bucuros persdnele cele mal simţuale.
Inse, când li se cere de a asculta preceptelor de înfrânare
ce Biserica a stabilit şi de a purta jugul postului cu su­
punere, unii din oreştinl, recomandabili de altmintrele, gă­
sesc aceat comandament penibil, inutil şi ohîar primejdios ;
ast-fel că postul, care ar trebui a fi amicul şi companionul
penitenţei, devine, pentru penitenţi, un strejar odios. Fdrte
departe de a avea recurs la post ca la un remediti salutar,
fug de el ca şi cum ar fi unreâ. Judecaţi voi înşi-ve, fra­
ţilor, dacă e^te cu putinţă miniştrilor vindecărel, de a ră­
mânea spectatori indiferenţi la o asemenea stare de lucruri ?
Şi dacă nu putem rămânea indiferenţi, suferinţî, ca luând
trâmbiţa sacră a profetului, să consacrăm câte-va minunte
la cercetarea diferentului ce s’a rădicat între simţualitatea
ndstră şi exiginţele salutarii a postului religios.
Diseiti adinidraa, că omul trupesc se arma coatra portului
din tdtă puterea sa şi neputinţa sa. Să ascultăm, în ade­
văr, alegaţiunile acelor ce nu Iubesc cumpătarea; unii vă
vor (Jice: „Ce nevoe am dea posti? Ceea ce alţii doresc
a obţine prin post, eîi o am şi fără de acesta". Iată fdrte
evident limbagiul putere! presupusă sati reală; vom vedea
B3dsta curând. Sunt unii cari, sou<Jându-se în diferite chi­
puri, <}ic: „Postul mi-ar fi salutarii!, dacă aş! putea a-1
practica, căci este un remediti eficace; însă el este puţin
compatibil cu infirmităţile meleu. Α ύ nu este acâsta Hm*
bagiul celui slab? Acdstă neputinţă este imaginară,
reală, acdsta de asemenea ni se va demonstra mal târziu·

84. IN SÂNTUL ŞI MARÎLB POST 81
Acum să trecem la cercetarea motivelor alegate mai fnt&I
de cătră ceî tari, apoi de cătră slabii adversari al pos­
tului religios.
Sunt persdne cărora postul le este mal puţin necesar de
cât altora; acdsta este fără îndoială. P<5te 6 re a se compara
copilul luxului, omul bogat de care Vorbeşte Evaogelîa,
cu cel lipsit, cu Lazăr ? Adăogaţl la diferenţa averilor a-
ceea a temperamentului, a educaţiei, a felului de viaţă,
a lucrărilor şi a organisaţiel intelectuale, veţi găsi că sunt
indivizi cari ajung, fără recursul unei stricte abstinenţe,
la scopul ce alţi urmăresc prin calea celor mal as^re
piivaţiunl.
T6 te acestea pot fi adevărate, şi cu t0te acestea, fraţilor,
nu pregetăm a menţine, că aceste fiinţe favorisate în ceea
ce priveşte mântuirea lor, au nevoe de a practica postul.
Spre a l convinge pre ei însuşi de acest adevgr, ’! vom
îmreba dacă el aii nevoe de penitenţ*, dacă se mărturi­
sesc ca pecătoşl, infirmi cu spiritul şi cu inima, şi dacă se
cred prin urmare obligaţi de a căuta vindecarea lor? A
cdsta vor afirma-o fără reservă. IusS este 6re o singură
b<51a pe care să se încerce să o vindece prin sa(iU ? Αύ
este vre-una care să nu reclame nici cum cumpătarea şi
regimul ? Pentru trup nu există nici una, şi, cât pentru
bdlele sufletului, ar putea fi altmintre!e ? Când νδ pregă ·
tiţi a trata trupul vostru bolnav, voi păziţi mal îotâl ab­
stinenţa ; şi când ar fi vorba de a vindeca sufletele
vdstre, acorda-veţi voi deplină libertate lăcomiei ? Ce stranie
contraZicere. Sa admitem, pentru un moment că postul
νδ este inutil pentru a respinge atingerile simţualitaţel;
au nu νδ va fi atuncea necesar pentru a protege virtutea
vdstră ? Voi nu speraţi a adăoga nimic prin post la da­
rurile v<5stre spirituale, fie; îns6, chiemaţi-l în ajutorul
vostru pentru a conserva ceea ce aţi câştigat. Primul nos­
tru părinte, în Paradis, era mal perfect de cât noi; el
cret^u a se putea lipsi de abstinenţă, şi care a fost rodnl
acestei presumţiunl ? Loth, în zidurile Sodomel, strdlucea
prin virtuţile sale; Îns6, abea eşit din acel loc de periere,
lată-1 că se leapădă, pentru un moment, de cumpătare, şi
care a fost căderea sa ?....
Ne place a cugeta că, chiar fară ajutorul postului, veţi
putea ' vita viciile grosiere; dar ce folos, dacă aţi pdcătui
cu subtilitate! O otravă, fie ea prelungitdre şi subtilă
PÎMrica Ortodoal Români- 6.

85. 8 â CUVINTE DE PENITENAŢ
nu’şl schimbă natura şi voi nu veţî vroi a νδ adapa cu
ea. Voi, cari credeţi postul de prisos, ce faceţi când ve
ameninţă o epidemie generala? Comptând pe vig6 rea con
stituţiel vdstre, d*spreţui-veţl dre, în asemenea cas, pre-
cauţiunile necesarie ? 0 ! nu. Voi luaţi precauţiuni a-
dese-orî mal stricte de cât ceî slabi. Şi, contagiunea p§.
catului vi se pare dre mai puţin primejdid*â ? Pe când
fraţii voştri întrebuinţează cu zel preservativele recoman­
date de Biserică, voi νδ m guliţî singuri, de a duce o viaţă
religidsă, satisfăcând apetiturile simţualităţel? Ins6 . care
este dtcl acea putere de spirit ce nu se manifestă decât
prin aservirea vdstră trupului ? La ce strvă o sărutate a
sufletului şi a trupului care are nevoe. pentru a se susţine,
de junghierea neîncetată a animalilor? Voi ve credeţi în­
tăriţi în preceptele virtuţel; daţi deci dovadă de acâstă
f rmitate, reprimând plecările vdstre trupeşti. Voî credeţi
a putea trăi creştineşte fară aju'orul postului; probaţi deci
că este aşa supurându-νδ cu docilitate preceptelor mumei
vdstre, Sânta Biserl· ă, al cărei fi! pretindeţl a fi şi nu
inimic Voi <Ş.iceţl că, fără ajutorul postului, posedaţi şi
practicaţi o caritate sincera cătră aprdpele ; şi nu νδ te­
meţi, violând preceptele abstinenţei, de a da aprdpe'ul vos­
tru o ocaeiune de scandal ? A ! nu tot ast -fel lucra marele
Apostol, el, care era atât de puternic de spirit în r*alitate
şi care Iubea atât de sdeverat pre fra ţi: Dacă, ^.Kea el,
face mâncarea sminteală fratelui meii. nu voia mânca carne I
în veac (I. Cor. VIII, 13).
Acestu este semnul distinctiv al spîritualitaţel şi al Iu­
bire! aprdpelul. Consideraţi, pe lângă acdsta, că ori şi cido
violează abstinenţa, să desparte ast fel de bună voe de
societatea supuşilor fi) al Bisericel. Aedsta singură nu pre-
4ice nimica bun. Odinidră virtuosul Urie, în timp ce Israii
să lupta cu Amaleciţil, fu învitat a intra în propria sa casă,
pentru a se odihni; ΐηι»δ, el se împrotivi cu o sântă in·
digoaţie, prin aceste cuvinte : Sicriul Domnului şi Israii
şi luda lăcuesc în corturi, şi eU să intru în casa mea s ă
mănânc şi să beau şi să me odihnesc? (2 . carte a Imper·
XI, 1 1 ). Şi vo' cari νδ credeţi tari, pretindeţl a face con­
trarul? Sicriul Domnului, în Biserica este violat, tot ls-
railul şi Iuda sunt în corturi, toţi credincioşii postesc, Ş1
tu singnr cugeţl a mânca şi a bea.
Am desemnat pre cela-l-alţl adversari al postului sub

86. IW SÂNTUL ŞI MARBLE POST 8 3
numele de slabî, pentru că el renunţă la fructele salutarii
ale postului, aducând ca pretext infirmitatea lor. Aceşti
din urmă die în deobşte: „Fără voea mea nu postesc;
sănătatea mea nu me Iartă.“ Ce să le respundem? Impu­
ta-vom dre celui slab infirmitatea sa? Ferească Dumnezeii!
căci noi suntem chiemaţl a vindeca pre cel infirmi. Voi
nu puteţi, vom dice, practica abstinenţa pe cât aţi vroi.
El bine! practicaţi-o pe cât puteţi; cu chipul acesta veţi
descoperi curând că o puteţi mult mal mult de cât credeţi.
Nu este în instituţiuniie Bisericel, de a impune credin­
cioşilor, prin post, o nouă povară; ci, din contra, a-1 des­
cărca prin acest mj'loc, de vechile povare ce’l apasă. Exa­
minaţi deci cu luare aminte care e causa neputinţei vdstre
de a posti; aii nu este o sensaţiune penibilă ocasionată
prin post şi care respinge pre omul trupesc? Şi, acâsta este
un simptom neseparabil de întrebuinţarea tuturor mijld-
celor curative, care încep prin a slăbi pre bolnav şi’l în­
tind adese-orl pe patul seti, înainte de a*î reda sănătatea
şi vîgdrea. Nu e deci de mirare că postul începe aat-tel
prin a slăbi în noi pre omul natural; prin aedsta să ma­
nifestă influenţă sa curativă, şi nu e .o raţiune pentru a
renunţa la el. Stăruiţi dar în întrebuinţarea remediulul,
şi νδ veţi convinge curând, fraţilor, de influenţa sa bine-
făcetdre, şi veţi avea curagiul de a stărui. După primele
accese de iritaţie cărora se va deda în voi omul simţual,
oprit de nutrimântul sSă favorit, veţi simţi puţin câte puţin
risipindu se impovorarea vdstră; indisposiţia fisică va face
loc seninătăţel sufletului,- amărăciunea remediulul se va
transforma gradat în dulceaţă, ast fel că la urmă omul
animal va fi redus la tăcere şi va primi de bună voe pro­
pria sa condemnare.
Inse în acest cas, veţi 4*ce» νοίύ avea totul de temut
pentru sănetatea mea sdruncinată. Iată, fără îndoială, obi-
ecţiunea cea mal întrebuinţată şi ceea ce forte uşor pdte
eşi din gura omului trupesc. De aceea, departe de a o
combate, suntem dispuşi a o admite fără reetricţiune. Da,
sunt de părerea ta, Iubite frate, că temerea ta este înte-
meeată, ţi că postul ar putea vătăma, pănă la dre-care
punct, sănătatea trupului t€tî; însS, ce este acâsta, dacă
sacrificiul acesta este preţul sânetăţel sufletului ? Au nu este
acâsta preferabilă, şi credeţi dre a perde în schimb ?
Dacă este aşa. să ne îngrijim atunci mal mult de trupul

87. CUVINTE DE PENITENŢA
nostru de cât de sufletul nostru, să schimbă cerul pentru
pământ, şi, în dorinţa ndstră de mântuire, nu e de loc
sinceritate.... Ιηβδ, ce am ijis? Acest limbagiu aii nu este
maî presus de înţelegerea comună? V ai! Nu s’ar putea
cere de la nişte creştini rătăciţi din ndstre, ca să dea
ffcră a pregeta pământul pentru cer! Să luăm deci o altă
cale. Vo! νδ temeţi ca asprimile postului să nu vatăme
sănStatea vdstră slăbită. Insă, ce veţi respunde, dacă νδ vom
dovedi că abstinenţa bine dirigeată este unul din mijld­
cele cele mal infailibile, pentru a restabili o sănătate sdrun­
cinată. Ne va crede cu greii, pre noi, cari suntem chemaţi
a trata bdlele sufletului; să se consulte deci în acdstă pri­
vinţă medicii şi el νδ vor «Jice acelaşi lucru ; căci, dupe
aserţiunea ndstră şi a lor, abstinenţa, observată cu cuviinţă,
vindecă bdlele reputate incurabile, şi, în general, acâstă
metodă curativă este minunat de bine apropiată tratamen­
tului bdlelor ce bântue mal mult neamul omenesc în timpul
în care trăim.
Pentru a constata mal bine eficacitatea postului şi in­
fluenţa sa salutariă asupra sănătăţei fisice, să lăsăm a
vorbi pre dmenil artei. El νδ vor φ°β, fraţilor, că orga­
nismul trupului omenesc să menţine prin done funcţiuni
principale: respiraţiunea şi alimentaţiunea. Una este de
o activitate necesară şi perpetuă, ce n’ar putea admite nici
împedecare nici întrerupere. Aci, nu este de loc post, de şi
trebue a întrebuinţa dre care moderaţiune. Insă, este altmin-
trele cu alimentaţiunea, periodică din natura s<i şi mortală,
când se devieazt de la acdstă lege. Pentru a transforma nu-
trimântul nostru în sucuri nutritive şi a da vitalităţel sînge,
câtă osteneală, câtă lucrare complicată nu pretinde nutrirea
de la bietul nostru trup ! Organele ndstre, prea încărcate,
cad adese ori de osteneala. De aceea, restaurarea organelor
digeetiunel este unul din obiectele principale ale ştiinţei
medicale.
Deci, pentru a parveni la acâsta, este o condiţiune ab­
solută ; este de a procura repaos organelor slăbite prin o
lucrare escesivă. Natura ne arată ea însăşi mijlocul cel
mal sigur: rapindu-ne tot apetitul şi dând bolnavilor un
desgust instinctiv pentru tot alimentul. Este necesar de a
asculta de acdstă indicaţiune a naturel, ce tinde a degagea
organele de substanţele nemistuite, şi a le reface prin sus­
pendarea lucrărel.
Abstinenţa, după ce a înlăturat materiile morbifice,

88. IN SÂNTUL ŞI MARBLE POST 85
solicită organele Ia o activitate esenţial curativă, care să
exercită puţin câte puţin asupra întreg sistemului vieţel
animale şi restabileşte regularitatea sa. Sănătatea renaşte
sub acăstă influenţă reparatrire şi multe b<51e învechite
dispar cu causa permanentă ce le prelungea.
După acostă mărturisire formală în fav<5rea postului,
considerat ca mijloc de vindecare, βύ nu suntem în drept,
fraţilor, de a-1 recomanda celor ce se plâng de sănătatea
lor, în loc de a ne mărgini la a face apologia preceptului.
Sunteţi îngrijaţl de conservarea v6 stră? Sunteţi serios în-
grijaţl ? Aveţi atunci recurs la post şi la abstinenţă. Cum!
voi acordaţi o suspendare de lucrare instrumentelor ate-
lierilor vdstre, şi o veţi refusa maşinel v<5stre digestive ?
Voi stingeţi, din timp în timp, lampa ce vă luminează,
pentru a o ourăţi de resturile materiilor ar^ăt<5re; şi pre·
tindeţl că organele v<5stre acoperă fără întrerupere un foc
ce le mistueşte, fără vre odată a se toci, nici a se mur­
dari ? Ce faceţi voi ? Acordaţi ceva repaos stomahulul
vostru slăbit prin o activitate neîncetată şi în adevăr ti­
ranică. Nu’l condemnaţl la o lucrare forţată, necompatibilă
cu raţiunea. Pentru preţul supunere! v<5stre la preceptul
sacru al abstinenţei, veţi recăpata acea sănătate atât de
scumpă ce vi se pare ameninţată prin primele asprimi ale
postului şi cu simţimăntul nevoilor v6stre fisice, reintrate
în limitele lor naturale, simţimentul de mulţumire ce regre­
taţi vi se va fi redat.
Şi dacă expunerea acestor adevăruri practice ar reclama
sprijinul exemplelor, v’am cita un mare număr dintre acel
ce aâ Iubit postul şi Ι’&ύ practicat, nu în cursul posturi­
lor, ci în cursul vieţel lor întregi. Aceşti <5menl fost’aii el
răpiţi de o m<5rte pretimpurie ? Αύ n’aii atins el termenul
ordinar al vieţel omeneşti ? Noi vedem cn totul contrarifi;
cea mal mare parte a ajuns la vârsa de opt ^ecl, nouă­
zeci de ani, mal mulţi aύ trăil peste o sută de ani.
Ast-fel fiind deci principiile şi faptele cele mal bine ade­
verite, nu ne rămâne mal mult, fraţilor, de cât a îndemna
pre acel ce Iubesc mal mult viaţa şi sănătatea trupului
lor, a intra în căile abstinenţei şi a observa poitul ou
predilecţiune. Amin. (Vaurma).

89. Alegerea,învestituraşiinstalarea P. S, EpiscopideBuzeii şi Argeş
Scaunul Episcopiei de Argeş, în urma ridicăreî P. S.
Episcop la demnitatea de Mitropolit Primat, şi dupe o
locotenentă administrativă de 10 luni a P. S. Gerasim
Timuş, precum şi scaunul Episcopiei de Buzeti în urma
încetărel din viaţă a titularului şi după o locotenenţă ad­
ministrativă de trei luni a P. S. Valerian Râmniceanu,
devenind vacante, înaltul Guvern a convocat pentru ditia
de 14 Martie a. c. marele colegiu electoral, comform art. 1
din legea pentru alegerea Mitropoliţilor şi Episcopilor epar-
hioţl, cum şi a constituire! Sântului Sinod al S-tel Biserici
autocefale ortodoxe Române.
In (Jitia amintită la ora 2 p. m. membrii S-tulul Sinod,
al Senatului şi ai Camerei, se adunară în sala şedinţelor
Adunărel Deputaţilor, sub preşedinţa I. P. S. Mitropolit
Primat D. D. Ghenadie, şi procedându-se mal întăi la ale­
gerea Episcopului de Βαζβύ respund la apelul nominal
230 votanţi. Resultatul votului a fost:
Voturi exprimate 197.
Bilete albe 4.
Majoritate absolută 97.
Αύ întrunit dintre P. S. Arhierei cu drept elegibil:
P. S. DionisieClimescu Craioveanu 97 voturi.
P. S. Gerasim Timuş Piteşteanu93 „
P. S. Dositeîu Botoşeneanu 2 „
P. S. Ieronim Ploeşteanu 1
I. P. S. Preşedinte anunţă marelui colegiti electoral re-
sultatul votului şi proclamă pe P. S. Dionisie Episcop ^
Eparhiei Buzeti.
După acâsta noul ales urcându-se la tribună a pronun­

90. a 't g p r e a p, ft. r.. e p jsro p î dh Βυζβϋ şi a r g e ş 7
ţat o cuvântare, prin care a mulţumit marelui Colegiΰ
pentru încrederea ce a avut în pers<5na sa, declarând, că
ditia acâsta este cea mal mărită din viaţa sa. Promite apoi
că va lupta pentru Biserică, pentru Tron şi Constituţia;
cere apoi bine-cuvântarea I. P. S. Mitropolit Primat şi ter­
mină picând: Să trăiască M. S. Regele şi dinastia, Ţara şi
<5menii cari luptă pentru ea.
Se suspendă şedinţa pentru 10 minute. La redeschidere
se procede la alegerea Episcopul·?! de Argeş, al cărei re-
sultat a fost:
Voturi exprimate 193.
Bilete albe 4.
Majoritate absolută 95.
Αύ întrunit dintre P.P. S.S. Arhierei cu drept elegibil:
P. S. Gerasim Timuş Piteşteanu 145voturi
P. S. Ieronim Ploeşteanu 42 „
P. S. Dositeîti Botoşeneanu 2 „
I. P. S. Preşedinte anunţă marelui Colegiuelectoral re­
sultatul votului şi proclamă de Episcop al Eparhiei de
Argeş pe P. S. Gerasim Timuş.
După acesta P. S- Gerasim Timuş urcăndu-se la tribună,
rosteşte un discurs de mulţumire pentru că s’a ales în
una din cele mal frum6se Eparhii din România, unde se
află măreţul monument al )u! Neagoe Vodă, ce arată ge-
neraţielor presante şi viit6re sentimentul religios al stră­
bunilor noştri, precum şi vitejia poporului Român. Făgă-
dueşte apoi că va lucra cu zel pentru Biserică şi pentru
armonia dintre Stat şi Biserică şi termină «picând : Să tră
iască M. S. Regele, M. S. Regina, A. S. Principele Fer­
dinand, Princesa Maria şi întrăga dinastie, toţi bărbaţi)
mari din Stat şi înaltul Guvern.
La ora 5. 20, şedinţa se ridică şi marele Colegiti elec­
toral se declară închis.
La eşirea din adunarea deputaţilor aleşi! ati fost întâm­
pinaţi de o mare mulţime, care ’l-a felicitat.
Comform tradiţiunel urmată pănă acum în Biserica ηόβ-
tră naţională, noii aleşi trebuesc să mârgă la Palat, spre
a primi din mâna M. S. Regelui toiagul Episcopal, care
s’a şi făcut în <Ji&a de 20 Martie.
Acâetă procesiune s’a făcut comform programului în
următorul mod:

91. 8 8 ALBGBRBB P . S. L. BPISCOPl DB BUZfiO SI ARGE1
Duminică, 20 Martie, fiind φύα hotărîtă pentru înves­
titura P.P. S.S. L.L. Arhiereilor Dionisie Climescu Cra-
ioveanu şi Gerasim Timuş Piteşteanu, aleşi Episcopi aî
Eparhiilor Buzăului şi Argeşului, la orele lV/t diminâţa,
două trăsuri de gală ale Curţei merse în curtea Sfiutti
Mitropolii, de unde I. P. S. Mitropolitul Primat şi P. p,
S.S. L.L. Arhiereii aleşi Episcopi au pornit, la Palat.
La 01ele 11 şi jumătate cortegiul s’a format în modul
următor:
1) D. prefect al poliţiei Capitalei;
2) Două plut6ne de cavalerie ;
3) Protolereil Capitalei;
4) Trăsura regală cu I. P. S. Mitropolitul Primat.
5) Trăsura regulă cu P. S. Episcopul de Βαψβϋ şi P.
S. Episcopul de Argeş ;
6) Alte două plut6ne de cavalerie.
La drăpta şi la stânga trăsurel regale cu I. P. Sf Mitro­
politul Primat Be ţinea câte un maior.
Cortegiul sosind în curtea Palatului, garda eşi, presentă
arma, Iar musica intonă: „spre rugăciune".
I. P. S. Mitropolit Primat şi P.P. S.S. L.L. Episcopii
noul aleşi fură întâmpinaţi, la peron, de D. adjutant de
servicitl; Iar în capul scărel de ondre de D. şef al Casei
militare regale şi de D-nil adjutanţi regali.
I. P. S. Mitropolit Primat a fost condus în sala Tro­
nului ; Iar P. P. S. S. L. L. Episcopii noul aleşi într’un
deosebit salon de primire.
In sala Tronului se aflaţi adunaţi: membrii Sântului
Sinod, D-nil miniştri, D-nil senatori, D-nil deputaţi, înalta
curte de compturl, primarul Capitalei şi consiliul comunal,
D*niî prim preşedinte, preşedinţi, D. procuror general şi
procurorii curţei de apel, D. prim-preşedinte şi prim-pro­
curor al tribunalului Ilfov, D-nil secretari-generali şi di­
rectori al ministerelor, D. comandat al corpului II de
armată, D nil generali şi D-nil coloneii şefi de corpuri din
Capitală, precum şi mal multe alte notabilităţi.
Anunţându-se sosirea Prea Sfinţiţilor Prelaţi, M. S. Re­
gele, însoţit de A. S. R. Principele Ferdinand, şi precedaţi
de D. şef al Casei militare regale şi de D-nil adjutanţi, aii
făcut intrarea în Sala Tronului.
După ce Majeetatea Sa S’a suit pe Tron, având în stânga
pe A S. R. Principele Ferdinand, adjutantul regal de

92. ALEGEREA P. S. L. ESPISCOPÎ DB BUZtO SI ARGES 8 9
eervicid a introdus pe P. S. Episcop a l e s la Eparhia
Buzeului în faţa Tronului, apoî I P. S. Mitropolitul Primat
luând cârja o remise în mâna Majestăţeî Sale; Iar D. Mi­
nistru al cultelor dete citire diplomei noului ales, după
care Majestatea Sa încredinţă câija Prea Sfinţitului Episcop
de Βαζθΰ, (Jicându-I:
„Iţi încredinţez cârja episcopală pentru a păstori turma
„Eparhiei Buzeului".
Apoi Prea Sfinţia Sa rosti următdrea cuvântare:
Sire,
Primesc cu reepesct şi supunere din manile Majestăţeî V0stre
acest Toiag păstoresc—simbolul puterd sufleteşti şi luminitorul
tărie! cel gânditore, cu care me voiăsili a păstori în biserica lui
Chrisios turma rredinciosă din acesta eparhie de Dumnezeu pă­
zită—conducând’o pe calea Apostolică-Evangelică, a dragostei şi
a lubirel creştine.
In tote filele vieţel voiu căuta ca faptele mele să fie dupe po­
runcile Bisericel, împregiurul acestui Toiag sacru, în cât păsto­
riţii mei să fie pecetea apostoliel mele în Domnul şi eu, smeritul,
să dovedesc prin acesta că sunt os din osul acestui Toiag şi trup
din trupul lui,—cum ^ice Sânta Scriptură.
Me void ruga lui Dumnezeu, care cunoşte adâncul inimilor, ca,
cu mâna sa cea puternică şi braţul seă cel înalt, să mă întărescă
pre mine smeritul prin Duhul seu cel sfânt, ca sa unesc hărnicia
cu blândeţea, răbdarea şi îndrâsnela cu bunătatea şi filantropia,
cari sunt virtuţile de frunte ale Creştinismului.
Sire|
Actele mari săvârşite de Majestatea Vdstră pentru întărirea şi
ridicarea Bisericel Ortodoxe .Române, vor încălzi vecinic inimele
Românilor, şi lauda Majestăţeî Vdstre se va vesti pururea în Bi­
serica Domnului, rămânând neştersă din sufletele româneşti.
Majestatea V0stră, nu numai cu cuvântul, dar şi cu fapta aţi
dovedit că Biserica este muma sufletâscă şi viaţa unul popor, pen­
tru care aţi restaurat şi ridicat locaşurile dumne<ţeeştl, dându-le
strălucirea din timpurile strămoşeşti. Am credinţa nestrămutată
că puternicul Vostru sprijin nu’ml va lipsi nici odată în smeritele
mele sîrguiuţe, de a lucra pentru ridicarea Bisericel ndstre na­
ţionale şi a oduce la acea înălţime dorită de Majestatea V0stră
şi ţară.
Me voifi sîrgui, Şire, sa urmez şi să îndeplinesc cu sfinţenie,
rîvnă şi căldură preţidsele pilde ale Majestăţeî V6stre, pe cari le
voiu avea sădite în inima mea.
Trăiască Majestatea Sa Regele şi Regina spre fala şi fericirea
neamului românesc şi întărirea şi ridicarea Bisericel Ortodoxe
Române!
Trăiască Alteţele LorRegale Principele Ferdinand şi Principesa
Maria cu fiul Lor Principele Carol!
Trăiască Rcmânial

93. 90 ALEGBTBA P. 8. L. 8PISCOPÎ DB BUZrO SI ARGES
Cu aceeaşi solemnitate a fost condus şi Prea Sânţitul
Gerasim Timuş Piteşteanu, noul ales al scaunului Epis­
copal de Argeş, în faţa Tronului, unde Mitropolitul Primat
remise cârja M. S. Regelui, iar D. Ministru al cultelor
dete citire diplomei noului ales, după care Majestatea Sa
încredinţă cârja P. S. Episcop al Argeşului, (Jicându’l :
„Iţi încredinţez cârja Episcopală pentru a păstori turma
„Eparhiei Argeşului".
Apoi P. S. Sa rosti următârea cuvântare ;
Sire,
Primesc cu umilinţă din mâna Majestăţeî V0stre Toiagnl pasto­
ral, simbolul puterel cu care mă întăriţi, ca să conduc turma
cuv@ntăt0re din păzită de Dumnezeu Eparhie a Argeşului, pe
care a ridicat’o atâţia bărbaţi Iubitori de ţară şi harnici în păs­
toria 8uflet6scă.
Vechia reşedinţă a Voevotjilor români se mândreşte cu monu­
mentul cel mal falnic al ţărei, de pe treptele căruia glasul puternic
al Majestăţeî V6stre a rostit la mii de 0menl pildele măreţe ale
străbunilor noştri.
Privirea acestui monument me va îndemna şi mal mult să
lucrez din răsputeri la înălţarea nivelului moral, prin răspândirea
Învăţăturilor evangelice, prin sădirea şi mal adâncă a simţimen­
iului religios şi a respectului cătră legile ţerel. Mare este vred­
nicia cu care me învesteşte Majestatea V03tră şi grea este sarcina
ce mi se pune.
Nădăjduesc că, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu sprijinul puter­
nic al Majestăţeî V0stre, care n’a lipsit nimănui când a fost vorba
de aşe^ăminteie bisericeşti, voiu duce la bun sfârşit apostolia ce
mi s’a încredinţat.
Pururea voiti fi devotat Tronului şi me voiţi ruga cerescului
Părinte pentru propăşirea ţerel şi bună starea Bisericel.
Să trăiţi Sire!
Trăiască Majestatea Sa Regina!
Trăiască Alteţele Lor Regale cu t6tă Augusta Familie !
Trăiască România!
Regele bine voi a răspunde P.P. S.S. L L. Episcopi priu
următdrele cuvinte:
„încredinţând Prea Sânţiilor Vdstre cârja Episcopală’
„ca semn al puterel duhovniceşti, cu încredere vă văd
„pornind în eparhii'e v<5stre spre a îndeplini înalta vdstră
„chiemare. Nu Mă îndoiesc că de a pururea veţi fi pătrunşi
„de Sânfa V<5stră datorie şi că veţi desfăşura tdtă sirgu-
„inţa spre a vă atrage bine-cuventarea Cerului şi d r a g o s te a
„turmei v<5stre sufleteşti.

94. ALEGBRBA P. S. L. EPISCOPÎ PB BUZBU 81 ARGBS 91
„Prea Sânţite Episcop al Buzeuluî,
„Eşti chiemat a cârmui o Eparhie unde ve! găsi urme
„adânci de evlavie a străbunilor noştri; în creeri! munţilor,
„ca ei în fundul văilor, e! aii ridicat sfinte locaşuri spre
„a putea trăi retraşi de viaţa sgomotdsă a lume!, închi-
„nftndu se numai la A Tot-Puternicul. Multe biserici, îm-
„prfiştiate în locuri singuratice, sunt încă astă-dl dovedi
„netăgăduite a credinţei din vremurile de aspre griji, când
„Ţara era prada năvălirilor şi turburărilor resboînice. Prea
„Sânţia Ta al în acelaşi timp, casă’ţi slujăscă drept pildă,
„pe Episcopii Chesarie şi Diooisie, cari, prin nemărginita
„lor hărnicie şi rîvnă, au ridicat Eparhia Buzăului unde
„aii lăsat amintiri neşterse. Nu Mă îndoiesc că P. S. Ta
„vel păşi pe urmele acestor păstori vrednic! şi învăţaţi,
„propovăduind Iubirea de Patrie şi de lege.
„Prea Sânţite Episcop al Argeşului,
„Mândru poţi fi că te sul pe scaunul acestei Eparhii
„cu un trecut istoric aşa de însemnat De trei văcuri şi
„jumătate se înalţă pe frumosul mal al Argeşului falnica
„biserică a lui Neagoe-Voevod, privită, pe acea vreme, de
„tot răsăritul ca o adevărată minune. Multe vijelii, foc şi
„cutremur trecnră, în cursul anilor, peste acest sânt locaş
„ce ajunse apr0 pe de peire. Insă, în filele de redeşteptare
„a simţime>ntuluî naţional, când România se ridică ca Stat
„de sine stătător, Biserica Episcopală de Argeş se reclădi,
„şi astă φί ea străluceşte în vechia sa splenddre, ca o măr­
tu rie trainică a credinţei poporului din trecut şi a pu-
„tere'l sale de viaţă în present.
„Duol episcopi ati cârmuit sub Domnia Mea acăstă fru-
„m<5să Eparhie, şi amândoi, prin rîvna şi dragostea lor
„pentru Biserică şi Ţară, s’ati suit la trăpta de mitropoliţl
„al Regatului, înălţâod prin acăsta, încă şi maî mult,
„scaunul episcopal al Argeşului.
Prea Sânţiţl Părinţi,
„Duceţi-vă acum în eparhiile v6 stre spre a munci cu
„osârdie şi statornicie la cinstirea Bisericel şi la binele no­
rodului; vă urez să culegeţi cu îmbelşugare rddele bu­
nătăţilor ce veţi semăna împrejuru-vă.
„Mulţumindu-vă pentru simţimintele ce Ne arătaţi prin

95. 9 2 ALEGEREA F. T . L. EPISCOP! DB BU 1F0 SI ARGBS
,.căldurdsele v0etre cuvinte, νδ dorim Prea Sfinţiilor Vdstre
„an! mulţ! şi fericiţi pe scaunele vdstre Episcopale44.
Acostă solemnitate terminată, M. S. Regele şi A. S. R
Principele au felicitat pe Prea Sfinţiţii Episcopi şi, dupe ce
Αύ mal convorbit cu mal multe persdne presente, S’ail
retras în apartamentele Lor.
In urmă P.P. S.S. Episcop! ati fost conduşi la S-ta Mi­
tropolie în aceeaşi ordine şi cu acelaşi ceremonial ca la
sosire, cu deosebire, că P. S. Episcopul Argeşului a luat
loc în trăsura Curţei cu D. Ministru al cultelor şi prece­
daţi d e :
1) Protolereil C apitalei;
2) P.P. S.S. L.L. Episcopii de H uşi şi Roman într’o
trăsură regală;
3) D. primar al Capitalei;
4) Arhidiaconul Sfintei Mitropolii, care ţinea cârjele
P.P. S.S. Episcopi, însoţit de duol diaconi.
In acest timp, ca şi la sosire, clopotele bisericilor din
Capitală ati sunat.
La uşa bisericel Sfintei Mitropolii, P .P . S.S. Episcopi
noul aleşi ati fost primiţi de P P. S.S. Episcopi şi Arhierei,
după care a urmat obicinuita rugăciune,
DupS învestitură, în tţiâa de 25 Martie a’a făcut ii eta­
larea P. S. Episcop de Βηζδύ ; Iar în φύ& de 27 a. c. s’a
făcut instalarea P. S. Episcop de Argeş.

96. D O N A Ţ I U N I .
înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Primat D. D.
Ghenadie bine voind a oferi Sf. Episcopii de Argeş următorele
obiecte şi anume:
Un Sacos de stofă verde cu flori de fir galben bun de jur îm­
prejur ; un omofor la fel mic. tJn epitrahil, idem. Un stihar de
serasir alb cu ape moar şi cu şiret de fir galben bun împrejur cu
cfiptugalâ satin alb. Un stihar de serasir roş de stofă cu floricele
de fir galben bun şi mătase cu căptuşală micaton. Un stihar de
ştofă verde cu floricele asemenea celui de sus în tote. Doue stihare
diâGoneştî, stofă verde, bune cu flori de fir galben bun cu şirete
de ju r împrejur de fir galben bun. Doue stihare de anagnoştî mă­
tase galbenă. Patru stihare de diaconi, doue de damasc şi doue de
stofă cu flori de fir galben şi şireturi bune de jur împrejur. Un
omofor mare de serasir alb cu ape cu crucile cusute sedicăresce,
cu fir galben bun de jur împrejur, cu căptuşala de mătase galbenă
şi cu câte un rând de ciucuri buni. Un omofor mare bun asemenea
celui de sus Un portret mare al Episcopului de Argeş Ghenadie
II Petrescu lucrat pe muşama de Tâtărescu cu ramă mare poleită.
Un portret al Mitropolitului Iosif Naniescu ca Episcop al Arge­
şului pe muşama tot de Tătărescu cu rama poleită. Şase Apostoli
zugrăviţi vechiu, pe lemn. Patru ic0ne împărăteşti pictură vechie
din secolul al XVIII. O ic6nă Sf. Treime la Stejarul Mambri, pic­
tură italiană. O ic0nă S-ţii Apostoli Petru şi Pavel, mari. Patru
bucăţi de argint de la cor0na Pantocratorul a Bisericel Argeşului.
O Biblie de la Cotm^na. Doue icone cu Despina Domna cu fetele
şi moştenitorul Theodosie, zugrăvit pe una răstignirea şi pe alta
Sf. Sava ei Simeon. O ic0năSf. Haralampie pe muşama. Un Baston
de Arhimandrit făcut în două. O cârjă de abanos negră, lucrată
frumos, cu inscripţia: „Episcopul Argeşului Ghenadie II“, în toc
căptuşit cu mătase albă. 12 Minee, şi vieţele Sfinţilor, din Monas-
tirea Neamţului. O cruce de lemn sculptată şi îmbrăcată cu argint
în greutate de 240 dramuri şi cu inecripţie: „Din objectele Epis­
copului de Argeş Ghenadie II", Un Potir de argint poleit în
greutate de 400 dramuri cu inscripţia: „Din objectele sacre ale
Episcopului de Argeş". Hinisteiul Ί aduce vil şi respectuose
mulţumiri pentru acâstă lăudabilă faptă.

97. 9 4 DONAŢIUNI
D6 mna Margareta Vlad, donând un rând vestminte naţionale bi­
sericel din comuna Comescî, plasa Ocolu, judeţul Gorjîft, i 8e
aduce căldurose mulţumiri.
Pentru reparaţia Bisericel cu hramul Duminica Tuturor Sfin­
ţilor din parohia Spinen), plasa Vedea-Olt, jud. Oltu, mal mulţi
locuitori şi preoţi a’atl grăbit a veni în ajutor cu sumele notate
mal jos: v''
Preotul N. Gluculescu 100 lei. Preotul N. Mânescu 1001. D-niî
Tador Vasile 100 1. Radu Diaconu 100 1. Nicolae Vintilă 20 lei.
Florea Popescu 20 1. Dumitru Tudor 20 1. Stan Toma 20 1. Ni­
colae Anca 20 1. Dumitru Plăvan 10 1. Marin Ene 20 1. Florea
Radu 100 1 Marin Rădulescu 100 1. Dumitru lonescu 100 lei.
Florea Din 100 lei. Marin Vârlan, Florea Rădulescu, Nioolae I.
Plăpc&i, Ιόη Preda câte 20 lei. Grigorie Sandu 15 lei. Stan Cota
5 lei. In total 1030 lei. Pentru aceste piose şi lăudabile fapte
creştineşti, Sf. Episcopie de Argeş, le aduce cele mai căldurose
şi vil mulţumiri, dorind ca exemplul acestora se şervescă şi altora
asemenea.
D-nul loan Zamfir Popescu şi soţia sa Ana din cătunul Sănă-
teştiî, parohia Răchitele, plaiul Vulcan, Judeţul Gorjiu, a dăruit
bisericel din acea parohie o cădelniţă în valore de 24 lei. Pentru
mulţămirea sufletească a donatorilor şi pentru îndemnul şi al altora
D-nul Stoian Stăncescu, arendaş în romana Moţăţaii, jud. Dolj,
a dăruit Bisericei parohiale din acea comună un policandru în va-
I0re de 120 lei. Pentru mulţămirea sa sufletească şi pentru în­
demnul şi al altora, i se adace mulţămiri publice.
Pentru reparaţia Bisericel, cu hramul Cuviosa Parascheva din
comuna Scorniceştii, plasa Vedea-de-Jos, Judeţul Oltu, mal mulţi
enoriaşi au bine-voit a veni în ajutor cu sumele ce urmeză:
D-nil Simion Pătrulescu, Constantin Bărbulescu, Dumitra Florea,
loan Olariu, Barbu Ivan, Marin Preda, Stan Dragne şi Barbu
Manole câte 100 lei. Constantin Rădulescu, Costea M. Eana, Lic-
sandru D. Dicon6ea, Radu L Grigore, Marin Vătafu, Marin Selu,
loan R. Băeţelu, Costea M. Pătrulescu, Florea Pătrulescu, I. M.
Dorobanţu, loan Dinescu, Costea P. Manole, Gh. Băetu, Stanciu
P. Popescu, Niţă Petre, Radu Oprea, Gh. R. Oprea, Crăciun Dia­
conu, Stan Nicolescu, Marin Berianu, Cost. I. Olariu, Călin Olariu.
Radu Licsandru, Marin Stan Udrescu, Ion Bucă, Marin Mariaescu
şi Gh. Dorobanţu, fie-care câte 20 lei. Preda Preda, I. R. Dia­
conu. Licsandru R. Oprea, Licsandru Anghel, Nicolae Anghel, Ion
Matei, Min Ivan, Marin Vasile, Oprea Vasile, Cârstea Marin, Marin
D. Voica. Simion M. Eana, Radu N. lordanhe, Stoica D. Diconesa,
Vasile Dumitrache, Gh. R. Diaconu şi Florea B. Olariu câte 15
lei. Marin B. Olariu, Nicolae Spălăţel, Stan Gândac, T. S t Cas­
travete, Avram Gândac, Dumitru Croitoriu, Marin M. Biţă. Du­
mitru M. Preda şi Ilinca Suţa Tudora câte 10 lei. Asemenea pen­
tru reparaţia Bisericel din cătunul Isbăşeştl, comuna Milcoî-Isbăşeştî,

98. bO N A ŢJΌΝΙ 95
plasa OJtu de sus, jud. Argeş, Preotul ţţieei bieericî a bine-voit a
veni în Ajutor ou euma de lei 200. Preotul loan Duhovnicu 200
Jei. In total 1840 iei. Tuturor acestor pioşi donatori, Sfânta E·
piscopie de Argeş, le aduce cele mal vil 91' câldur0se mulţâmiri,
dorind ca esemplul lor se servăscă 91 altora în viitor.
D-nul Radu N. Veivoznanu, enoriaş al Bisericel cu patronagiul
S-tului Ierarh Nicolae din urba Alicsandria, a cumperat nn poli-
candru pentru numita biserică in val0re de 800 lei, i se aduce
mulţumiri publice pentru acostă ofrandă.
Andrei Fodor, din comuna Valea-mare, acel judeţ, a dăruit Bi­
sericel din satul Deleni, comuna Drăgugeştl, lemn de stejar, în
sumă de 40 lei, din care să se construească o none clopotniţă,
pentru care i se aduce căldar0 ee mulţumiri,
Vasilie Pricopi din sccţia Ripele-de-sus, comuna Ripele, jud.
Bacău, a dăruit Bisericel Sf. Nicolai din Ripi, un rând complect
de vestminte preoţeşti în val0re de 140 lei, şi sfinte vase în va­
lore de 105 lei, pentru care i se aduce căldurose mulţumiri.
Dl. Nicola Istrate, din urba Roşiori de-Vede, oferind bisericel
din cătunul Broşteanca pendinte de comuna Bogdana un baptisteriu
în valore de 54 lei, i se aduce căldur0se mulţumiel.
Preotul Radu Bercescu şi locuitorii cătunului Bercescil donând
un rând de vestminte naţionale, bisericel cu patronul Intrarea
în Biserică, din cătuna Bercescil, comuna Cernadia, plaiu Novaci,
judeţul G-orj, li se aduce mulţumiri publice pentru asemenea piosă
faptă.
Preotul Badea Greorgescu, Alexandru DrăghicI Voîcescu, N.
Radu Licsandru şi C. Radu Licsandru, au oferit fie-care câte 50
lei pentru cumperare de lemne, cu care au împrejmuit Biserica
cu hramul Sântu Nicolae din comuna Ciumagil, jud. Vâlcea. Pen­
tru mulţămirea lor suflet&că şi îndemnul şi al altora la asemenea
fapte lăudabile, li se aduce mulţumiri.
Dl. Stan Badea, epitrop al sf. biserici de Ştuben şi Valea Sbl-
pului, cu patronagiul S-ţii Nicolae şi Cuvidsa Parascheva, a oferit
acestei s-te biserici una colimvitră de aramă, valorând 40 lei, ase­
menea şi un anaforar sfintei biserici din comuna Teişanî. D-na
Ilinca, soţia Iul Stan Badea, a dăruit numitei biserici o perdea
de borangic a lăsă cu flori, depusă Ia ic6 na Maicel Domnului, din
tâmplă. Preotul Nicolae Stîlpenu, a dăruit tot acestei biserici, una
candelă nouă de alamă, aşezată la icona Cuviosa Parascheva, din
tâmplă, în val6re de 6 lei. Dl. Nicolae Qheorghe Stanciu, co­
merciant, a dăruit pe sima sfintei biserici de Olteni, cu patronagiul
Sf. Nicolae şi S-ţii Imperaţl un hârdău nou de stejar, destinat
pentru aghlasmă. Pentru care i se aduce căldurose mulţumiri.

99. 6 DONAŢIUNI
Sora I0na Barbu Popescu din Sf Monastire Horezu, din judeţul
Vâlcea, a dăruit Bisericel acelei Mouastirî o sobă de tuciu în va-
16re de 150 lei şi un rând de vestminte stofă naţională în val6re
de 60 lei. Pentru acostă ofrandă şi mulţămirea sufletâscă a dona-
torel şi îndemnul altora, i se aduce mulţumiri.
Mihalache Călin, comerciant din Brăila, a bine-voit să doneze
bisericel din comuna Islaz o cădelniţă de argint în valore de 40 lei,
pentru care faptă lăudabilă, i se aduce vii şi căldurose mulţumiri.
Locuitorii Ştefan Popescu, Niţă Demetrescu şi Stan Fănuţă,
din comuna Grecii, plasa Oltul-ae-sus, judeţul Romanaţi, aii cum­
perat Bisericel parohiale, cu hramul Sânţii Imperaţl, din acea
comună, o Evangelie, un Orologiu şi un Evhologiti, tote ediţia
S-tulul Sinod şi legate cu piele marochin. Pentru mulţămirea lor
sufletâscă şi pentru îndemnul altora la asemenea fapte, li se aduce
căldurose mulţumiri.
DL-Simion Coman şi văduva Ana Coman, au bine-voit să do­
neze pentru parohia bisericel din comuna Islaz, jud. Brăila, cel
întăi un felon în val0re de 45 lei; Iar cea d’a doua un epitrafil
în val0 re de 2 0 lei, pentru cari fapte lăudabile şi demne de imitat
li se aduce mulţumiri.
Pentru construirea unei Troiţe la cimitirul Bisericel parohiale
Buzeştl cu hramul Cuviosa Parascheva din cătunul Corbu, plasa
Mijlocn, jud. Oltu, mal mulţi locuitori au bine-voit a veni în
ajutor cu sumele ce urmeză:
D-nil Ion Martin 100 lei. Stancu Tănase 100 1. Uie Stănescu
80 1. Gh. D. Birciu 50 1. Ioniţă Stoenescu 40 1. Stancu Bârlică
40 1. Tănase 1. Burtea, Costică Ştefan, Tănase Dobrescu şi Tă­
nase Onică câte 20 lei. Marin Măndoiu 10 1. Stan Moca 10 1. Niţă
Tănase 20 1. Stancu Grecu 20 1. Tănase Gheorghe 20 1. Dobre
Nae 10 1. Zamfir Ghiţă 101. loan Gheorghiţă 20 1. Neacşu Pătru
20 lei. Stoica Costea, Radu Ene, Bădel Dumitru şi Riţă Dumitru
câte 10 1. Tudor Stan 20 1. Marin Florea 20 1. Stancu Bârlică,
Ilie Coman, Badea Stan, Ιόη Stan şi Grigore Stan, câte 10 iei.
Niţă Marica 20 lei. Matei Dumitru, Ιόη Florea, Filip Gebu,
Micu Sandu, Ioniţă Dragomir, Grigore Ileana, llie St. Popescu,
Barbu StânecI, Ioniţă Diţuleasa, Ilie M. Barbu, Licsandru Ϊ. Barbu,
Avram Diţuleasa, Mihalache Gheorghe, Niţă Basangeac şi Radu
Ioana fie-care câte 10 lei. Teodor C. Petrescu 5 lei. N. Popescu
20 lei. Total 935 lei. Tuturor acestor pioşi donatori, Sfânta JE-
piscopie de Argeş, le aduce cele mal căldur6 se şi vil mulţumirii
dorind ca exemplul acestora să servescă şi altor buni creştini»
în viitor.
Dl. Moise Georgescu, domiciliat în Ploeşti, a dăruit sf. biserici
din comuna Teişanî, o ic0nă cu figura sântului Stelieanu, pentru
care i se aduce căldur0 se mulţumiri.
— 8 —

100. XVIII BISERICA ORTODOXA ROMANA Nr. 2*
DOCUMENTE INEDITE
privitore la
ISTORIA NAŢ10NALA,P0L1TICAŞI BISERICfiSCA a ROMANILOR.
(Urmare. Vedî Biseiica Ortodoxă, arul al XVTI-lea, No. 11,·,
Boeriî Munteni carii trecusă cu Metropolitul Dionisie
Lupu la 1821 în Braşov, scăpaţi de sub excorta armată
a luî Tudor Vladimirescu, care-ϊ ducea în Valahia mică
spre a-I închide în Monastirea Tismana, Boeriî die aceştia
Împreună cu Metropolitul, motivaţi de o petiţie a aces­
tuia, adresază Consulului Rusesc din Constantinopol o
cerere asociată de o expunere a Metropolitulul Dionisie, prin
care descrie situaţiunea sa sguduită prin numirea altul
Metropolit în locul seu—a Iul Grigorie, şi insistă şi se
rCgă, ca Consulul să înmâneze acea expunere Porţel spre
a justifica purtarea Metropolitulul Dionisie pe timpul Za­
verei şi a mijloci reaşezarea sa Iar la scaunul Metropolitan-
Tot-odată se spune, că asemenea expunere s’a trimis şi
împăratului tuturor Roşiilor, protectorul Principatului pe

101. DOCUMBNTR INEDITA PRlV. LA
atunci. Adresa boerilor este concepută în greceşte şi fran­
ţuzeşte. Dionisie cunoştea forte bine atât limba greacă
cât şi cea franceză.
Exelenţd!
CXXV) Alarmaţi de vuetul ce vine a se respândi aicea,
c& Valahia va fi curând ocupată de trupe Otomane, micul
numâr al locuitorilor care a râmas încă îo Bucureşti a luat
hotărîrea de a părăsi acostă căpitală şi Patria pentru a
se duce să caute u d asii în străinătate.
Subsemnaţii obligaţi de a se uni cu un popor, ne ani­
mat de un spirit de revoltă, duj e cum a fost presupus,
şi redus la cea de pe urmă extremitate şi desnâdăjduire
din acea caueă ajafurilor pe care Domnitorii precedenţi le-au
făptuit asupra Iul, abea ad putut împedica îuprâştierea
totală a locuitorilor acestui oraş, carii cugetai! a 1 părăsi
la cel întălu pas al trupelor Otomane în acostă Provincie.
Pentru a linişti puţin temerile poporului, noi am hotărît
a adresa plângerea aici alăturată cătră Sublima, P<5rtă,
pentru care ve rugăm cu insistenţă pe Exelenţia V6stră,
ca să o comunicaţi şi să întrebuinţaţi eficacitatea mij1(5-
celor V6stre de a se interzice trecerea trupelor, de care-I
vorba şi prin acel ce νδ va fi permis de a aduce la cunoştinţa
Sublimei Porţi Otomane dreptele plâng rl a’e poporului, şi
de a îndrăzni a implora reaşezarea drepturilor şi privile­
giilor Ţărel, care aâ fost desfiinţate. Pentru acest scop noi
am îndrăznit a ne adresa de asemenea Majestăţeî Sale
ImpSratuluI tuturor Roşiilor, puternicul nostru protector,
prin o petiţie prea umilită de pe care νδ alăturăm aici o
copie.
Subsemnaţii r6 gă pe Exelenţia V<5stră ca să primească

102. Is t o r ia n a t . ρο · ş i btseric^3câ a r o a Xn îl o r 9 9
dovada de cea maî înalta considerare, cu care aii on<5rea
de a fi
ai Exelenţiel V6stre
ceî maî umiliţi şi ascultători servitor),
Bucureşti. 1821 Martie 29.
Subeorişî: Al Ungro Vlahiel Dionisie. AlBuzeulul Ghe-
rasim. Al Argeşului Ilarion Gh. Slatineanu. Nicolae Go-
lescu. Fotie ŞUrbelu. lstrati Creţulescu. Nicolae Văcdrescu.
Grigorie Rali. Gheorghe Florescv. Al. Vellara. Mihail
Mânu. loan Ştirbelu, Cosiachi Răsti. Grigorie Baleanu.
(Toţ< subşcrişî grecfeşte afară de lstrati Creţulescu).
(Originalul franţuzeşte în biblioteca mea).
La 1821 Martie 23, Metropolitul Dionisie este mustrat
de representantul rusesc Baron Strogonof, pentru că n’a
ascultat de Generalul consul Pini de a publica în Mun­
tenia cât m a i grabnic şi m a î respândit, ordinile şi dispo.
siţiile luate de Turcia în acord cu Rusia asupra Eleriştilor
Iul Ipsilant cum şi asupra rescolei lui Tudor Vladimirescu.
Acum i se trimit din nou ordine şi de la Patriarhat spre
a publica hotărârea Sinodului din Constantinopol prin
care se supunea blestemelor şi afuriseniei toţi resvrătiţil
din Principate. Dionisie, după politica ce o ţineau boeril
Munteni, a întârcjiat publicarea, pe de-oparte aşteptând
intrarea armatelor ruseşti în ţară spre a sprijini pe Ete-
riştl, comform spuselor lor, Iar pe de alta nici nu-1 lăsa
nici Ipsilant şi nici Tudor Vladimirescu de a publica ase­
menea cârţl de blestem patriarhicesc, pentru că atunci
s’ar β discurajat de la început eteriştil şi nu s’ar fi putut
ţinea disciplina între revoltaţi, şi nici lui Tudor nu-1 con­
venea asemenea publicare, pentru că n’ar fi putut grupa
în jurul seu aţâţa panduri. Pentru aceea Metropolitul şi
boeriî ad fost de o cam-dată sechestraţi în Metropolie şi
în urmă transportaţi în o casă la Bel-vedere, la şosea,

103. too DOCUMENTE INEDITE PRlV. LA
unde eraG păliţi de armatele Iul Tudor Vladimirescu. Pu­
tea dar publica ceva Dionisie, care n’ar fi convenit re-
voltanţilor, pănă când era sub privigherea şi puterea lor
armată ?
Bucureşti la 23 Martie, 1821.
Eminenţă î
CXXVI) Ne grăbim, comiorm ordinelor luate, pe care noi
le-am primit de la Exelenţia ea D-nul representant Baron de
Strogonoff, ca e& transmitem Eminenţiel V0etre plicul aici
alăturat la adreea V6 stră. Noi apoi credem de datoria
ndstră a aminti Eminenţiel V6 stre cuprinsul Proclamaţiei,
de asemenea şi al scrisorel ce-1 asociază, pe care D-nul consul
general Pini v’a trimis’o, ca data de 17 ale acestei luni.
Acăstă Proclamaţie, comformă cu sentimentele tot d^nna
manifestate prin D-nul representant al Roşiei la Constan­
tinopol, faţă de P6 rta Otomană, şi fundată pe principiile
şi intenţiunele pe care Majestatea Sa împăratul tuturor
Roşiilor le a făcut cunoscut cu privire la perturbatorii li.
niştel în Principate, rămânând fără cea mal mică promul­
gare din partea Eminenţiel V6 stre, pe care mcl măcar
n’aţî publicat’o, acum se află sprijinită prin veştile ce aţi
primit de la Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic de Con-
stantinopol.
Exelenţia sa D nul Representant ne recomandă din par­
tea sa de a face cunoscut Eminenţiel V6 stre şi boerilor,
ci buna armonie şi conştiinţa cea mal intimă ce domneşte
t>t-dăuna între Curtea Imperială şi P6rta Otomană este
acum încă mal consolidată prin evenementele presente, aşa
de nenorocit Întâmplate în ambele Principate, şi că t<5te
mijl6cele subversive liniştel aces.or Provincii vor fi înă­
duşite prin măsuri comune, cu t6 te că nu vor fi de cât
singure trupele otomane care vor intra vre-o dată cu acostă
ocasie în Valahia şi Moldova. Majestatea Sa împăratul

104. tuturor Roşiilor a manifestat eft acolo d u vor putea fi de
oÂt aceste trupe, singure, cari vor fi de ajuns pentru a
linişti turbur&rile existente. Noi suntem siguri că Eminenţia
Vdstră, fară de privire la representărl contrare, care nu
pot proveni de cât de la aderenţi şi complici, fie tăcuţi,
fie reali insurgenţi, nu veţi întârrlia de a întrebuinţa t0tâ
Autoritatea V<5stră sfinţită şi tdte puterile V6atre pentru
a aduce la datorie supuşii rătăciţi, de a îndemna pe in­
surgenţi de a părăsi scopul lor criminal, de a ameninţa
eu aspre pedepse pe acel ce vor persista în rebeliune şi a
făgădui milă şi ertare a celor ce se vor grăbi de a se
lepăda de purtarea lor culpabilă. Din partea ndstră, noi
om căuta a publica, prin tdte mijldcele la dispoziţia ndstră
şi a adresa supuşilor şi protejaţilor ruşi, carii aύ luat parte
la întreprinderea Iul Ipsilant, şi altor insurgenţi, îndemnuri
ameninţâtdre şi a le declara, că, cari nu pftr&sesc la mo­
ment partea ce aii apucat, vor fi daţi judecâţel şi că pe­
depsele cele mal grele nu vor întârzia a·! atinge. Aceste
îndemnuri vor avea de sigur efectul, pe care cine-va trebue
sa-1 aştepte, spiritile rătăcite prin frică sau prin cuvinte
cu atât mal de despreţuit, cu cât ele nu pot fi de cât in­
dividuale şi nu patriotice, vor reveni la sfatuirea păstorului
lor, şi numai Eminenţia Vdstră pdte a le aduce la datorie,
şi a Ve face mântuitorul Patriei de nenorocirile la care
ea pdte fi expusă.
Μβ recomand bine-cuvântărilor şi rugăclunelor Eminen­
ţiel Vdstre şi am ondrea a fi cu respect servitorul Vostru
cel mal umilit şi mal ascultător.
Eustatie Cotof.
(Originalul în limba francesă în biblioteca mea).
ISTORIA NAT. POT. PI RfgnRTClţscA A RMMAWM0 ° 101
Altă adresă a boerilor din Braşov, adresată preşedinte­
lui ori generalului armatei ruseşti din Muntenia, şi prin
care cer şi să r0gă de a reaşaza la postul său de Me-

105. 102 DO'TMMNTFI INWDTTR PR iV . LA
tropolit pe Dionisie Lupu, şi a înlătura pe Grigorie, ca
unul ce a ocupat scaunul Metropoliel contra regulamen­
telor şi can0 nelor Sf. ndstre Biserici Ortodoxe. Se basaze
şi pe precedente, că adică şi altă dată când s’a întâmplat
nelinişti şi retrageri în străinătate a Metropoliţilor, dupe
încetarea şi liniştirea lucrurilor, Metropoliţil ş’au reluat
scaunul lor.
Domnule Preşedinte!
CXXVII) Echitatea şi drep'atea care vă caracterisază, ne dă
curagiul de a supune, prin acdstă a ndstră umilită anaforp, sub
ochii Exeleoţiel vdstre, scr'sdrea pe care respectabilul nos­
tru Metropolit Dionisie ne-a adresat. Bioe-voeşte Domnule
General, vă rugăm prea umilit, să o cetiţi! Vo! veţi vedea
din ea pănă la ce punct a mers nedreptatea contra bunu­
lui bătrân, şi inima vdstră creştină va fi mişcată, sîntem
prea siguri. Noi sperăm de asemenea, că acest moment
generos va uşura profundei vdstre înţălepclunl mijlocul
convenabil, acela ca să ni se redea adevăratul nostru păs­
tor. Existenţa acelui ce a fost instalat în postul Eminem
ţiel Sale, nu pdte să aducă nici o pedică bunului nostru
bătrân.
Din nenorocire să pot cita mal mult de cât acdstă îm­
prejurare întâmplată în patria ndatrâ. Şi la sfârşit, urmarea
încetând, s’a redat turma adevăratului el pSstor, după ce
aă alungat pe acel ce o conducea în contravenţ'e cu regu­
lamentele Bisericel. Numai aprobarea unor persdne nu este
de ajuns pentru expulsarea unul Metropolit ales prin vdcea
generala, ci se cer delicte asupra cărora B.serica să de­
cidă pe faţă expulsarea unul Metropolit Bine·voiţi, D le
Preşedinte, rugând cu insistenţă pe Exelenţia Vdstră, ca
să ne daţi pe pastorul nostru legitim, şi să uşuraţi mus­
trările conştiinţei ndstre prin acdstă faptă creştină, şi veţi
avea resplată în cer.

106. fflTORT*. VA"". 1*0'. S* U»"*— Λ COMAŢI' r'R 103
Avem on0rea de a fi, Domnule Preşedinte, al Exelenţieî
v6stre prea umiliţi şi ascultători servitori.
>'* (Originalul franţuzeşte, scris din Braşov, fără dată, în biblio­
teca mea).
KĂpararea Metropolitulul Dionisie Lupu este o adevă­
rată pledoarie şi prin care să dovedeşte, ca Dionisie Lupu
era om şi erudit şi capabil. Cunoştea desăvârşit canti­
nele şi disposiţiile Bisericeşti în materii de depuneri.
Apararea să basază pe două principii canonice şi s’ar
părea din ea că are totă dreptatea; apoi respunde la im­
posibilitatea sa de a fi putut veni în ţară la învitarea
Domnitorului, fiind bolnav, în realitate însă, pentru că
Dionisie şi boeriî din Braşov formau o grupă oposantă
Domnitorului, stăteau în reservă şi în perspectiva unei si­
tuation! politice favorabile lor, spre a putea fi siguri, că
intrând în ţară să’şl ocupe fie-care din el posiţiile lor an-
teriore. Toţi cel din Braşov eraft consideraţi că ar fi a-
derat la Eterie, şi se sprijineau pe Rusia. Domnitorul însă
să ţinea grăpiş de disposiţiile Sublimei Porţi, avea la în­
ceput şi un Paşă pe lângă el, care-1 urmărea în politica
sa. In acăstă aparare, Dionisie Lupu descrie tOte meritele
sale pe timpul Metropoliatulul seu, atât actele sale na­
ţionale cât şi cele bisericeşti, şi declară că a suspendat
multe abuzuri existente în Biserica naţională, mal ales
simonia, care era pe faţă practicată sub Metropoliţil pre­
cedenţi din epoca fanariotă. Apararea este adresată boe-
rilor Ţărel. Iată acestă aparare, care-1 un cap de operă şi
ca stil şi ca cugetare.
Prea nobili boeri şi scumpi fii ai mei!
CXXVI1I) Un Arhiepiscop nu p6te fiînlăturat dela turma
®a) după regulamentele Sfinţilor Părinţi, de cât pentru
două raţiuni: Adecă, daci, declarându-ee incapabil de aşi
îndeplini datoriile indispensabile faţă de turma sa, când

107. 1 0 4 DOCUMENTE INEDITE PRIV. LA
s’ar lăsa de bună-voe, sad când prin dovedi vrednice de
credinţă e’ar divulga ca nedemn de ac&tâ mare treaptă
Dar ori prin care chip ar fi, acela va fi privat şi de dem
nitatea sacerdotala, ca fiind nedeslipitft de acea episcopală'
ne conservând de cât numai titlul de mal înainte. Afară
de aceste două raţiuni, sub ori·ce pretext, orl-care ar fi,
nu este permis expulsarea unul Arhiepiscop. Şi cel ce ar
succeda pe un Arhiepiscop exclus într’alt chip, şi nu în
comformitate cu regulamentele Sfioţiior părinţi, acela, o
spun, nu intră prin uşă în staulul oilor. De aceea fără a
fi greşit ceva faţă de Biserică, care are dreptul şi puterea de
a râdica unul Arhiepiscop Sacerdoţiul şi turma, şi conser­
vând cu stricteţft regulile Sfintelor Sin0de, m’a separat
violent, contra ori-cărel justiţii, de la curata soţie a Iul
Iisus Christos, care mi·a fost încredinţate, pe care o voift
reclama cu insistenţi de a o poseda cu dreptul pftnă la
ultima mea resuflare pe acest pământ, şi chiar în cer, îna­
intea tronului dreptului judecător, când mă νοίύ presenta
cu scumpa mea turmă, şi voiâ dice, rădicând glasul cu
o frunte senină: „Iată βύ, D<5mne, şi fiii pe oari tu mi-al
data. Dar pentru curata soţie ce mi-a fost încredinţată,
întrebaţi pe acel ce ml-a răpit’o cu violenţă. Da, scumpii
mei fii! Εύ sînt legitimul şi adevăratul vostru pastor, fiind
intrat pe uşă în staulul oilor, ne căpătând sufragiile prin
bani, ci am fost înaintat prin o alegere obştească; pu-
nâodu-ml sufletul meti pentru oile mele scumpe, expunân-
du-mă pentru Patrie la ameninţ&rl de a fi tăiat, jăfuit;
suferind închisori şi lanţuri şi alte nenumărate primejdii
şi dispreţuiri, despre care am dovecţl pe Episcopi şi boerl,
când turburarea s’a ivit în Patrie. Am pus t<5te îngrijirile
putincl6 se pentru îmbunătăţirea turmei mele, pentru alun­
garea neregularitftţilor, care de aţâţa ani să înmulţise în
cler; pentru a nimici acel ruşinos obiceiâ de a hirotoni
un preot pe bani, pentru desfacerea acelor contracte de
datorii, numite aulice, prin mijlocul c&rora se însărcina
episcopatele şi mănăstirile cu datorii nesuferite ; dovedi

108. despre acestea sînt raporturile mele Domnitorului Ţârei şi
Marel Biserici, de asemenea şi ordinile mele publice în
acâstă cestiune; preferind tot-dâuna interesul public celui
al meii, în tot aceea ce vătăma drepturile şi privilegiile
Patriei. Atât prin vid graiQ cât şi prin înscris, despre
oare dovedeso cererile mele la Sublima P<5rtă şi la Curtea
Imperială a augustului nostru protector, tot timpul cât
am fost Metropolkt în Patrie şi în tot timpul de când am
trecut în străinătate. DupS t<5te acestea pot să mS mân­
dresc încă r.idicându-ml chiar glasul, că prin mine în
sfârşit şi prin Episcopii şi boeriî ce ati rămas cu mine,
s’a acordat pământenilor Valahi ilustrul Principat al Ţârei,
despre care dovedesc raporturile mele şi rugăclunele mele
insistente la Sublima Pdrtă şi protestările şi cererile mele
cătră Paşii limitrofi. Iată scumpii mei fii, ceea ce am
făcut, şi cu ce m’ati resplătit! In loc de a fi onorat, am
fost insultat, în loc de a fi compensat, mî>att arătat cea
mal mare ingratitudine, in loc de a fi iubit, m’aă alungat
de la soţia lui Iisus Christos, oi pentru ce ? Pentru eă
se <Jice, că tui ma mea era fără păstor. Şi cu t6 te acestea,
când am fost zmuls din Capitala ţerel şi me trimiseră ca
prisonier la Tismana cu Episcopii şi boeriî, cari eraţi cu
mine, am fost lăsat în locul meii pe Episcopul de Troada
După numirea unul pământean în Principatul ţărel, am trimis
pentru un timp în locul meii pe Episcopul de Bnzetk. cu
respune la scrie<5rea prin care Domnitorul m£ invita a me,
Înt6rce în Patrie ; asigurându-1, că îndată dupe ce me νοϊύ
însănătoşa de b<51ă care me ţinea atunci în pat, mâ νοϊύ
grăbi de a aduce omagele mele Domnitorului meii. Puţin
dup6 aceea reoăpătâadu-ml sănătatea, în timpul pe când
eti mâ preparam a me întdrce în Patrie, de odată am
aucjit nedreapta instalare a unuia altuia în locul meii la
Metropolie. Atunci boeriî carii eraii la Cronştad, vânând
acâstă nedreptate strigăt<5re aii protestat la Consulatul ge­
neral contra acestei nedreptăţi, şi eti am râmas în aştep
tarea restabilirei păcel, sperând tot-dâuna, că de îndată
ISTORÎA NAT» PO , SI BlSERIcggcA A ROMANILOR 105

109. ce mă voifl arăta în Patrie, cel ce ocupa nedrept locul
m*ύ, ca un creştin, ca un om învăţat, va trebui să respecte
regulile stabilite de sfânta Biserică şi că nu va facer de
cât să-mi cedeze postul med legitim. Dar nu ştiti prin ce
hotărâri de ale Domnului, el a remis în nelegalifate. Iar
eti separat de curata soţie a Iul Iisus Christos. încercă­
rile mele pe lângă Guvernământul Ţârei aâ remaa z?tdar­
nice ; feti am cre<}ut că vor fi de asemenea în deşert, dacă
m’aşl fi adresat la marea Biserică, reclamându-mî dreptu­
rile mele necontestate. Acum când armata ne’n^insă a
puternicului nostru protector a restabilit pacea, o dulce
speranţă ’ml comandă a suride ca’ml voiu câştig·* drep­
turile mele. Dar temându mă de a nu da o presupunere
de ambiţie, dacă eti însu-ml, prin o umilită cerere aşi cere
Metropolia, care ml-a fost pe nedreptul luată, vă conjur,
pre nobili boerl, şi scumpii mei fii, de a examina în con
ştiinţă drepturile mele, şi prin o cerere la prea dreptul
nostru Preşedinte mi se va da soţia mea legitimă a lui
lisue Christos şi de a deslega în acelaşi timp de un delict
ne ertat pe cel ce o ţine pe nedreptul. Harul şi bine cu­
vântarea Domnului fie cu voi.
Al vostru părinte în Sf. Spirit.
(fără dată).
(Originalul franţuzeşte în biblioteca mea).
Expunerea Metropolitulul Dionisie asupra faptelor pe­
trecute cu el de la venirea sa la Scaunul de M etropolit
al Ungro-Vlahiel. Prin acest act justifică purtarea sa per
litică şi religx0să şi dovedeşte nelegalitatea numireî altuia
In locul seti, ca necanonicâ. Este însemnată povestirea
faptelor, pe cari trebue să le admitem, şi prin care se daft
noul lumini asupra Eteriel, revoluţiei Iul Tudor şi politicei
turceşti. Acestă expunere a fost adresată Ministrului ru­
sesc la 1826, şi-l r<5gâ de a mijloci în favdrea sa. Atacă
actul numireî Iul Grigorie şi demersul Domnitorului faţ&

110. 18 <ORIA NAT. POL. Sf BISBDI'EsCA A ROMANILOR 1 0 7
de el şi reclamă reabilitarea luî. Răâ că a recurs la streini
spre a fi reaşăzat în scaun, dar pe acele timpuri pote li
scuzabilă o asemenea politică, fiind-că tot ce se făcea In
ţară era dictat ori sprijinit de afară. Influinţele străine cele
mal puternice dictau în politica ţerel, aşa a fost, maî ales
după declararea Protectoratului rusesc asupra Principatelor
ca Ortodoxe. Roşia avea partea leului în tote afacerile
n<5stre. Scăpasem de semi-paşalîcul turcesc, dar intrasem
sub oblâduitorul cnut rusesc!
La urma urmei Metropolitul Dionisie a rămas bun depus
şi a trebuit să plece capul spre a i se putea da raijldce
de susţinere de cătră ţară, recunoscendu-i-se dreptul de
usu-fruct asupra avere! Monastirel Dealul, de lângă Târ-
govişte.
CXXIX) La 1819, actul de abdicare al Arhiepiscopului
Metropolit al Valahiel, Nectarie, lăsând vacant tronul Ar­
hiepiscopal al acestei Provincii, adunarea boerilor n’a dis­
preţuit de aşi arunca privirile asupra unul slab prelat, şi
prin un raport adresat înălţime! Sale Principelui Alexandru
Suţu, Domn atunci, a fost de comun acord onorat cu vo­
turile lor. înălţimea Sa a bine-voit a aproba alegerea lor,
am fost scos din retragerea mea, şi chîemat a îndeplini
funcţiunele Arhiepiscopale la Metropolia de Bucureşti. Εύ
n’aecundeam atunci cât era de grea sarcina ce-mi era în­
credinţată, şi mal pre sus de slabele mele puteri, am esitat
oât va timp, dar punându ml t<5tă nădejdea mea în asis­
tenţa Celui de sus pentru a susţinea zelul meă, am consimţit
* mă însărcina cu funcţiunele sfinte, cn care eram să fiu
investit.
In timp de doi ani cât a domnit paclnic Principele A·
lexandru Suţu, am vă<}ut cu recunoştinţă, ca luptele mele
erafl despreţuite.
In 1821, în epoca când Providenţa dumnedeeasci a
îngăduit în mânia sa şi nestrăbătutele sale hoti.rârl, că

111. 108 DOCUMBNTB INFDÎTW PM V. } λ
acest spirit de turbare, fiică a nelinişte!, care a acoperit ]
de ruin! şi a aruncat în descompunere o parte din lume
veni de arunc& una din bandele sale în mijlocul tu rm e i pac},
nice încredinţaţi ingrijirel mele. Datoriile sarcinel m ele în»
impunea îndatorirea de a nu o părăsi de loc, p â n ă când
o slabi spera ţâ de mântuire putea îno,a să lucească pen.
tru mine.
Dar câad anarhia a sfărămat tdte legăturile de ascultare
şi când autorităţile civile încă însăşi ad v£(Jut neiructu6se
tdte încercările lor, de a readuce la datoriile lor spiritile
rătăcite prin furorile demagogice, şi s’aâ hotărât de a se
retrage la un azil sigur, am fost dispus a urma pildei lor
când Caimacamul Paşă, căruia Divanul Valahiel şi Cal·
macamil îl încredinţază paza oraşului, m’a privit de li­
bertatea mea, precum şi pre mal mulţi boerl, în curtea
chiar a Metropoliel, sub pretextul preţios ca pers<5na ndstră
ar fi necesară spre a reţinea poporul în marginile datoriţi
sale, în scop de a uşura prin acesta mijldcele de îndes
tulare, şi pentru a intra fondurile neaparat trebuitdre spre
a se achita plata soldaţilor, asupra cărora Ί constituise şef i
pentru menţinerea ordine!.
Trebuea a mă resigna, prea fericit, dacă prin sacrificiul
libertăţel mele aşi fi putut, cu pericolul dilelor mele, s&
contribuesc de a pune o stabilă pornirel revoluţionare.
Cu tdte aceste revoltaţii nu întăr^ieră a se înfăţişa la
porţile oraşului, şi 1 devin curând stăpâni, mie ml-a fost încă
cu tdte acestea permis, în timp de o săptămână, de a’ml
îndeplini funcţiunele sacre ale sarcinel mele, de a putea
rădica glasul mtύ, şi de a servi în templul Domnului peD'
tru fericirea semenilor mei.
Dar curând după aceea un corp de dmenl rătăciţi ve*
niră şi mă rădicară chiar din locul sfânt şi ’ml dădură
ordin ca s& mă duc la o casă de afară, situată afară de
oraş, care era hotărâtă a’ml servi de închisdre, dupre cu®
şi celor 1 alţi boerl şi membri al clerului, suprinşl ca 91
mina de rebeli în exerciţiul funcţiunelor lor. Acolo

112. ttrO R îA N A T - P o l . s i b is e r ic ă îc â a r o m a n il o r l 6 â
merit, ca ed să încerc pâharul amărăciunei. Acolo expus
la tot felul de batjocuri, la t6te despreţuirile, vedeam în
t6te filele viaţa mea predată primejdiilor celor mal ame-
ninţ&târe.
Cu tdte că trupele turceşti ae apropiasă de oraş, rebelii
îşi urmaţi urgiile, dar nevoind a ae lăsa de prada lor, fără
ca βύ cu t0 te acestea să pot pătrunde scopurile lor secrete,
se retrase spre munţi şi m3 supusă sub paza a trei sute
de 0meol, cari trebuea să mă cooducă în Valahia Mică.
Providenţa dumnedeească. a ales ac£stă ocasie pentru a’ml
arăta mijldce de mântuire, noi puturăm să profităm de
dezordinele ce domneaţi în rândurile lor, pentru a apuca
un drum de a ne întdrce şi a ne uni în sfârşit nobilii şi
toţi membrii clerului în locul ce ne făgăduia un asii sigur.
După câte va luni de şedere în Cronştad am primit o
invitare din partea Paşel de Silistra prin care’ml poruncea
de a mă re’otârce în Valahia. Eu n’am credut că trebuea
a mă supune la un fel de somaţie din partea unei autorităţi
ce nu era de datoria mea de a o recun<5şte, ş’apoi neno­
rocirile care ad întristat Biserica greacă din Constantinopol
’ml p rea că’ml prespun o cursă secretă, şi nimic nu pu­
tea să mă oblige ca să mă duc să mă dau victimă gratuită
furorel momentului.
In sfârşit Sublima P<5rtă simţind ntvoea de a se apropia
cel puţin în aparenţă de cuprinsul tratatelor, a numit
Gospodari în amândouă Principatele. Dar aceşti Domnitori
puşi imediat sub tutela Paşalelor, sau puşi lângă el, sad
megieşi, nu erati de cât cu numele. Provinciile nu pre-
sentau mal puţin de cât t6 ţe inconvenientele unul Paşalâc,
Acestea eraţi împrejurările când Alteţa Sa Principele Dom­
nitor m’a invitat şi el la rândul seu, ca să mă întorc la
serviciile mele, eâ însă m’am mulţămit de a I trimite un
Vicar în locul meii.
Dacă Provinciile s’ar fi bucurat atunci de tâte avantajele
pe care transacţiile cele mal solemne li asigura; dacft nici
un turc n’ar fi fost investit cu o autoritate nelegală in

113. lio DOCUMENTE INEDITfcj PR1V. LA
ţară; dacă Paşii de la marginele Dunăn I n’ar fi infl-ienţat
t6t& hotărârea Guvernului; dacă Principatul ar fi intrat
în t6te drepturile sale legitime, m’aş) fi grăbit uă me supun
unei invitări din partea unei autorităţi, pe care n’aşl fi
putut’o nerecundşte fără vinovăţie. Dar proba de relele
care intrist&fi încă turma mea, asupririle de tot chipul pe care
autorităţile de tot telul, streine Guvernământului P rin c i­
patului, se încercă de a comite saâ imediat sati mediat
prin influinţa insinuărilor; eti am preferat a remânea în o
ţară, unde puteam să exprim liber unele dorinţl pentru
revenirea la ordinea legitimă în ţara mea, mal mult de
cât să me fac instrumentul pasiv al actelor de asuprire
pe care usurpatiunea le impunea «Jilnic privilegiului.
Ministrul puterel protect<Sre, căria Patria n<5etră îl dato-
reşte tot binele de care ea p6te să se bucura, şi pe care
influinţa sa fericită le revarsă preste ea cu îmbelşugare,
părăsise deja de mult timp capitala Imperiului Otoman,
Consulul general se afla în Transilvani», 10te relaţiile a-
micale între amândoue Curţile eraţi în'rerumpte, câmpul era
deschis năvălitorilor, infractorilor de tot felul de tractatele
cele mal solenele şi închis reclamaţiilor şi apărătorilor, eti
m’am ve^ut prin urmare depus din tronul Arhiepiscopal,
contra voinţei bine-pronunţate a tuturor membrilor Diva­
nului, cari se afl>t încă în pământul de exil, şi carii să
grăbeai) a ceti epistola de invitare care făcea a s° presimţi
un act, i e tru care aii depus în arhivele Consulatului g e n e ra l
o protestare contra acestei violări a privii* glulul lor.
Numirea sati destituirea episcopilor în Valahia sînt su­
puse unor forme şi obiceiuri ce fac parte din staiu ele care
guvernează Principatul, din timpuri prea îndepărtate, şi
nici un Domnitor n a îndrăznit a le înfrânge pănă astă#
Nici una din aceste forme n’ati fost observate, nici unul
din obiceiuri n’a fost urmat.
Prin urmare, astă-<Ji când o nouă couvenţiune vine de
a reaşeza Patria mea sub egida a tot puternică a augustei
protecţii a Majestăţeî Sale Impgratulul tuturor Roşiii,

114. iSTORlA MAŢ. POL. SI MsERIfjSCA A ROMANILOR 1 1
astă φ pără it în exil, fâr«l mijl6 je, f&ra nici un chip de
existenţă, ne având altă mângă^re de cât calmul conştiinţei
mele şi expresia recunoştinţei şi a satisfacţiei faptelor mele,
cuprinse într’un document cu care el au. bine-veit a mfi
îmbrăca după a lor deplină plăcere, îndrăsnesc a’ml ex­
prima dreptele mele plângeri contra unul act nelegal, care
m'a depărtat de tronul Arhiepiscopal, şi a aduce umilitele
mele reclamaţii la pici6 rele Exelenţiel V6stre, ca repre­
zentant al puterel protect6re, acest paladium al privilegiilor
ndstre, pentru conservarea unei demnităţi, pe care nu pu­
tea a ml-o lua, de cât dupe candnele Sfintei n6stre Biserici
mume, saâ dupS formele şi dupe obiceiurile admise.
îndrăsnesc a m6 mândri, că Exelenţia V6 etră va bine­
voi a lua în consideraţie acostă expunere simplă şi ade-
deverâta despre nenorocirile mele, despre purtarea mea,
despre plângerile şi despre reclamaţiile mele, pentru a face
uz dupe cum veţi judeca convenabil. Şi profitând de acostă
ocasie, vă rog să bine-voiţi a primi asigurarea profundului
respect, cu care am on6 re a fi ....
Mal jos de mâna Metropolitulul Dionisie Lupu.
’Από μέρος μου τφ μινήστρω πόλεως Κοντέ...
Τω 1826 Δεκεμβρίου.
Acesta-1 ο epistolă cu care a înaintat expunerea sa
cătră Ministrul de Culte din Petersburg. Tot în acestă
epistolă să spune că a înaintat şi la Sinodul rusesc a-
semenea expunere de motive, rugându-1 de a mijloci Ia
Impgratul reîntronarea sa în Scaunul de Metropolit al
Uugro-VJahiel.
Copie de pe o epistolă adresată Exelenţiel Sale Domnulu
Admirai Mardvinof ministru de Culte,
Exelenţd !
CXXX) Dacă protecţia acordată Patriei mele o apropit!
de cu dreptul de puterea protectdre, unitatea Cultului

115. DOCtîMENTE iNEÎMTE frlUV. LĂ
mS leagă cu mal tare rezon de Ministrul el de pe lâng&
acostă putere.
Pătruns de acest sentiment, eft am îndrăznit de mai
multe ori a mă adresa predecesorului Exelenţiel Vdstre
precum şi Sf. Sinod al Roşiei, pentru a-1 încunoştiinţa de
insultele grave făcute Bisericel Valahiel, cu ocasia năvălire!
trupelor otomane în Valahia şi nedreptatea ce mi s’a făcut
în absenţa mea, înlocuindu-mă în contra legilor Bisericeşti
şi civile prin altul, sub frumosul pretext că n’aşl fi voit a
m6 re’nt<5rce în Valahia ca să laţi în stepânire postul meii,
în o epocă oând nedreptăţile cele mal strigetdre eraţi făp­
tuite în Principat, şi când protecţia Rusiei nu era mal
mult în activitate.
Să-ml fie deci permis a m6 adresa Exelenţiel Vdstre de
a vă aduce plângerile mele şi a ve ruga prea insistent, ca
să bine voiţi a interveni pe lângă Majestatea Sa împără­
tească, pentru ca, stabilit în postul meii, să mă pot achita
de datoriile mele cătră Patrie şi să daţi probe ve<Jute de
recunoştinţă cătră Exelenţia Vdstră, căruia am ondre a fi...
Cronştad 2 Octomvrie 1826.
Metropolitul Dionisie Lupu se adresază prin E pistolă şi
cătră Principele Galitzin, care avea mare trecere cătră
Ţar, spre a mijloci de a i se reda Scaunul M etropolitan.
Dar lucrul nu a avut reuşită, căci este ştiut, că politica
n’are priviri şi consideraţiunî nici asupra dreptului nici
asupra morale! individului, ci prin ea să u rm ăreşte inte­
resul separatei unul Stat. Diplomaţia este un antagonism
Intre luptători, în care pers6nele ori individele sînt sacri'
ficate. Servească acest caz de exemplu tuturor celor ce
recurg la streini, adică fapta lui Dionisie Lupu.

116. ISTORIA NAŢ. POL. 8l BISERICESCÂ A ROMANILOR 113
Copie de pe o Epistolă adresată Alteţei sale Principelui
Galitzin.
AlteţaI
CXXXI) Bunătatea cu care AlteţaVdstră a bine-voita primi
epistola ce am îndrăznit a vă adresa prin Domnul General
Liptiof la plecarea ea de aicea la St. Petersburg, ’ml dă
curajul de a mă preseota încă de acostă dată pentru a
re’noi plângerile mele şi a implora sprijinul vostru într’un
timp, când totul promite reaşezarea unei linişti sigur a
Valahiel, şi unde abusurile săvârşite trebue să înceteze.
Pentru protecţia de care se bucură patria mea, îmi Iaă
refugiul pentru a mă justifica, dacă îndrăznesc a aminti
Alteţei Vdstre nedreptăţile ce am suferit în timpul turbu-
rărilor din urmă ivite în Valahia, şi a vă ruga cu insis­
tenţă, ca să bine-voiţi a vă interesa de s6rta mea şi a
întrebuinţa acest oficiu însemnat spre a sprijini drepturile
mele violate, aşa că în virtutea puternicei vdstre recomen-
dârî, se pot fi reaşăzat în postul meu, ocupat de un altul,
pentru cuvântul că am fost constrâns de a-1 părăsi într’un
timp, când cele mal mari desordinl domneau în Valahia,
şi când cine-va nu făcea nici un caz, nici de tratatele în·
cheeate în favdrea sa, nici de protecţia Majestăţeî Sale
împărăteşti. Recomendându-mă bunel-voinţei Vdstre, am
ondrea a fi...
Cronşt&d 2 Octomvrie 1826.
Epistola ce urmează este adresată de Metropolitul Dionisie
Lupu Generalului Mintziaski, prin care-1 felicită de reuşita
încheerel păcel între Porta Otomană şi Rusia, şi prin care
se recundşte Rusiei dreptul de protectdre popdrelor Or­
todoxe şi în special asupra Principatelor. In fine îl rdgă
a ŞÎ aminti de el şi a mijloci reaşezarea sa în Scaunul
Metropoliel Ungro-Vlahiel, spre a’şl ajunge dorinţa de a
exterm ina abuzurile care sfâşie de un timp aşa
“θ lung nenorocita mea Patrie.
**,eric» OrtodoU RamLoI S·

117. ii4 DOCUMENTE INEDITE PRlV. LA
CXXXII) Copie de pe o epistolă adresată Domnului
General Mintziaeki.
Vesel de noutatea plăcută despre reînoirea unei bune în-
ţfilegerl între împărăţia Rusiei şi P<5rta otomana, prin
aplanarea diferinţelor ivite între aceste două puteri, mg
grăbesc de a felicita pe Exelenţia V6 stră şi a lua parte
la bucuria V0stră· pentru execuţia unei întreprinderi, a
cărui obiect nu era de căt omenirea suferindă, şi a cărui
succes nu se p<5te restrânge de cât în fav6rea creştiră-
tăţel apăsate şi la gloria Majestăţeî Sale împărăteşti, unicul
sprijin a acelor asupriţi şi la generosul protector al Valahiel,
care de la începutul împărăţiei Sale caută a-1 aduce li­
niştea.
La restabilirea acestui dar preţios a cerului preste pa­
tria mea, după ce a răspândit lacrimi de bucurie, după
ce a dorit Exelenţiel V6stre o dreaptă răsplată pentru
aceste lucrări meritorii şi de semne de distincţiune cele
mal strălucite din partea Majestăţeî Kale îm părăteşti; în­
drăznesc a Vă ruga prea umilit de a Vă aminti de mine,
şi a vă representa nenorocirea unul Prelat, depus fără nici
un cuvânt bisericesc sad politic, persecutat pe nedreptul,
de a Vă interesa în fav6 rea drepturilor mele în timpul şe~
derel V6stre la Constantinopol şi la întdrcerea V6 stră în
Patria mea; pentru că cblemat la postul meâ să pot de
ademenea contribui după dorinţa mea ardentă şi după sla*
bele mele mijî6ce la exterminarea abuzurilor, cari sfâşie
de un timp aşa de lung nenorocita mea Patrie, şi la îm*
bunătăţirea el. Am on<5re a 6 ...
Cronştad 2 Octomvrie 1826,
Jaloba ce urmeză este un act de desperare din partea
Metropolitulul Dionisie şi a boerilor Munteni. Nici maî
mult nici mal puţin, el cer de la Ţarul Alexandru Ijfc a
încorpora Valahia la vastul Imperiil Rusesc. C e a m a l m are
nenorocire s’ar făcut neamului nostru—-stingerea existenţe*
nOstre—când politiceşte s’ar fi putut reuşi a se incorpora

118. I
ISTORIA NAT» POL. ŞI BISERICÎÎSCÂ A ROMÂNILOR 115
Ţările Românilor la Imperiul rus. Iată la ce provoca ne­
norocirile suferite de Români din partea Turcilor, şi am­
biţia deşartă şi neprev£dst0re din partea Metropolitulul
şi boerilor Ţereî! Nu pricepeau că incorporaţi la Rusia
ne pierdeam şi neamul şi naţionalitatea, şi limba şi obice­
iurilestrăbune, precum le-aii pierdut I6te pop6releincorporate
la Rusia, fiind-că este natural că ea, Rusia, să urmă­
rească scopul seu politic— Unitatea Naţională, ori sla­
vizarea tuturor pop6relor din Imperiul seu. Sub frumosul
*pretext aparent al identităţel de religiune—Ortodoxismul—
ţ reclamau boeriî şi Metropolitul incorporarea şi nimicirea
n6ştră? O! Dumnedeule, <5re ca Români independenţi as-
tă-tjl nu ne putem mântui sufleteşte tot aşa de bine, ca
şi prin incorporare la Ortodoxie? Oare limba şi obiceiu­
rile strămoseştl de acum nu sînt mult mal puternice pentru
exprimarea simţului religios? Oare existenţa noslră de
astă-φ, ca Stat liber şi neatărnat, ca Regat, nu este cu
mult mal îndemânatică şi majest<5săpentru cultivarea sim­
ţului religios şi naţional, de cât acea nenorocită stare de
sclavie şi anihilare, care ar fi urmat natural prin incor­
porare? Oare asigurarea averel, vieţel şi a prerogativelor
unei clase privilegiate s’ar putea cumpăni în valore cu
greutatatea naţională a tuturor locuitorilor vechi a acestui
păment ? Prin cererea de incorporare să trecea în veclnică
uitare, în nimicire poporul românesc, ş’ar fi trăit bine şi
asigurat numai o minimă porţiune dintreRomâni—Boeriî!
Iată dar politica greşită a unora dintre boeril Români în
secului trecut, şi la începutul acestui present, nutrită prin
intrigi diplomatice şi ajutată de purtarea barbară şi ne­
cugetată a Turcilor. Ş’a6 uitat mal marii noştri de pe atunci
de (Jic6t0rea: F ie p â n ea cât de rea, tot mai bine 'n
ţara mea, ori ce necazuri şi suferinţl sînt mal supor­
tabile în ţara ta, de cât orî-ce stare infloritdre materială
dar în ţarii streină. Să nu-1 acuzăm de trădători pe cel ce
cereaύ pe acele vremuri incorporarea, ci de egoişti, puţin
prevăcjetorl în politică şi descurajaţi de a purta lupte

119. Ι ΐ β DOCUMENTE INEDITH PR1V» LA
patriotice, căci focul sacru al Naţionalismului nostru să
micşură forte puternic, prin lipsa de cultură şi de armată
românească, ce se nimicise pe timpul epocel fanariote.
Jaloba presentă mal cuprinde în scurt şi istoricul tra­
tatelor n6stre din secul! îndepărtaţi, pe care le încheese
Domnitorii Munteni cu P6rta Otomană. Să mal spune, că
proiectul de incorporare era de mult formulat în Cabinetul
de Petersburg, încă din timpul luî Petru şi mal ales a
împărătesei Ecaterina a Il-a, aşa că jăluitoril acum nu
cereati de cât realisarea Iul. Dar lucrul s’a întâmplat nu
cum proecteazâ omul, ci cum vrea D om nul.
Sire!
CXXXIII) Lungele şi crudele suferinţi, de care sufle­
tele ndstre aU fost ne’ncetat turburate, să în tâm p lă să fie
prin minune adăugite prin ultimele ndstre nenorociri, care
ne aruncă în abisul desnădăjduirtl cel mal înfricoşat, şi
ne nevoesc să rumpem lanţurile grele, ce le pu rtăm cu
răbdare de un aşa de lung timp. In acdstă sta re de mi·
serie, cu lacrimile în ochi, rădicaţi spre cer, noi înţelegem
mâna a tot puternici a Providenţei dum nedeeştl, tot άέ-
una bogată de bunătăţi, răspândind prin o rg an u l august
al Majestăţeî V0stre Imperiale raze străbătătdre până în
inimile ndstre triste şi neliniştite de a fi odată lum inate.
Prosternăndu-ne deci la picldrele Tronului Majestăţeî
Vdstre Imperiale, noi îndrSznim a-L ruga, în numele sfânt
a sfintei şi comunei ndstre Religiunî, de a bine-voi a da
o atenţie favorabilă cuprinsului cererel ndstre presente
(jalubei) prea umilite, şi plângerilor ndstre amare, pentru
ca să bine-voiascfl a face să înceteze urmările.
Naţiunea Valachă, înainte cu câte·va secule, liberă Ş1
guvernată prin un Domnitor legitim de acelaşi neam , eâ
bucura de drepturile umanităţel.
s In anul 1382, sub domnia renumită a Sultanului Ba*
aset, Domnitorul nostru, numit Mircea, spre a preveni

120. ISTORIA NAŢ. POL. SI BISBRICÎSCA A ROMANILOR 117
nenorocirile de cari putea să fie ameninţată Patria ndstră,
sub faimosul Tiran, a luat, de consens cu poporul, ho­
tărârea de a încheea cu Sultanul un tratat, prin care Ţara
gă îndatorea de a-1 plăti un present ca un semn de su­
punere, treî mii galbeni (bani de aramă) spre a continua
de a se bucura de vechile sale drepturi şi obiceiuri. Dar,
tosuşl acest tiran după ce a rupt, puţin timp dupe aceea,
tratatul, a pus naţiunea Valachă în nevoea de a lua armele
pentru a-1 combate, care luptă a continuat aşa de noroţ
cos, în cât după mal multe succese purtate asupra vrăj­
maşului, Ta urmărit până la tronul seu. De la aodstă epocă,
naţiunea Valachă ajungând a şi apara drepturile sale, a
rămas ca totul liberă, pănă la 1462, când Domnitorul Laiot
reînoi, după plăcerea sa şi consensul naţiunel întregi, ve­
chiul tratat fundat pe aceleaşi tradiţiunl, confirmat de
Sultanul Mahomed, dupe ce a promis de a-1 ţinea cu esac-
titate, l’a rupt din nou, pentru a supune cu totul ţara şi
a împila poporul; dar acesta n’a întăr<)iat de a’şl recâş­
tiga libertatea prin puterea armelor sale, şi prin învingerile
desăvârşite, purtate asupra vrăjmaşului omenirel.
La anul 1470 Domnitorul Vlad închee pacea cu Sul·
tanul sub aceleaşi condiţiunl, pe care acest din urmă nu
le·a lăsat neînfrânte, şi a provocat o turburare în ţară,
care nu putea suferi apăsările şi pretenţiunile nemărginite
ale Sultanului, (de aceea) se armă din ηού sub Domnitonr
Mihail (Bravul), şi în puterea luptei a isbutit a se elibera·
Darcaracterul paclnic al naţiunel îl convinse de a da credinţă
făgăduinţelor credincldse şi cuprinsului tratatelor, pentru
aceea noi cel-l-alţl de consens cu poporul Valach ne putând
®al mult suferi atâtea rele grămădite asupra capetelor
ndstre, prin aceşti necredincioşi, care fără nici un drept
de răsboiti, şi fără să fi cucerit patria ndstră prin puterea
wmelor lor, s’ati făcut stăpâni prin căi nelegiuite şi prin
intrige, noi îndrăsnim a face recurs la dreptatea şi la
bh)* Majestăţeî Vdstre Imperiale, pe care noi avem ferici·
r®a de a 1 cundşte prin experienţă bunătatea şi privigherea

121. 118 DOCUMBNTB INBDITb PR1V. LA
cu care a protejat tdtă creştinătatea suferindă. Acestea
neati obligat a arunca pentru tot-dduna jugul apăsător al
tiraniei turceşti, şi a căuta sprijinul Majestăţeî Vdstre Im-
periale, de care no! ne vedem alipiri prin legături sânte
şi nedeslegate ale religiunel, şi prin înalta sa protecţiune
de care noi ne bucurăm de un aşa de lung timp. Aceste
dovedi urmate de stăruinţele ndstre, dail drepturi aşa de
tari Majestăţeî Vdstre Imperiale de a lua ţara ndstră sub
dominaţiunea dulce şi părintească a sceptrulul Vostru, şi
de a ne acorda drepturile şi privilegiile pe care bunătatea
şi dreptatea Lui le va dicta, bine*voind a ne alipi cu cele-
l-alte naţiuni şi ţSrl pe care Ea le face fericite şi despre
a cărora fericire ee ocupă inima mărdţă a Majestăţeî Vdstre.
Mişcarea eliberăre! ndstre, fundată pe tdte legile dum-
necjeeştl şi omeneşti, nu numai va fi justificată în ochii
Dumnezeire! şi al Universului, ci încă sufletul fericit a ne-
muritdrel Ecaterina II de „gloridsă memorie", va lua parte
în „locaşurile ceresc!“ la fericirea ndstră, despre care ea a
tras projectul şi l'a vSdut executat prin braţul puternic a
mult iubitului şi generosului seti nepot Alexandru I, va fi
încântată, şi va respândi bine-cuvântările sale de mamă
asupra capului august al Majestăţeî Vdstre Imperiale, şi
va asista prin sfintele sale rugăciuni de a-I ajuta să su­
pună pe toţi făloşil inimici al creştinătăţel şi a îndeplini
tdte projectele pe care amintita eroină a nordului le for­
mase de mult; şi pe caie Ea le-a cedat într’adins Majes-
tăţtl Vdstre Imperiale, în cât Ea n’ar mal avea nici un
cuvânt de a se plânge; dup6 cum l’a făcut odinidră A-
lexandru cel Mare, când spălmântat de marile cuceriri ale
părintelulul seti Filip, s’a întristat şi a dis, că victoriile
continue ale părintelui seti nu-I vor lăsa de a mal învinge
pe nimine.
Repetând stăruinţele ndstre, noi îndrăsnim a ruga Sn
numele lui Dumnezeii pe Majestatea Vdstră Imperială de
a grăbi cât mal curâud împlinirea speranţelor şi dorinţelor
ndstre, bine*voind a ne incorpora cu popdrele fericite, cari

122. ISTO RIA N A T . P Q f« ş i RlSF.RlC^acA a r o a Xn il q r 1 1 9
locueec pământurile vastului imperiâ al Majestăţeî V6stre
Imperiale, pe care noî îl vom cundşte de a-1 nostru legitim
şi închinat Suveran, şi a cărui ordine vom căuta a le
executa şi a da probe vădite de o supunere veclnică, de
0 credincloşie neschimbată şi de o recunoştinţă fără margini.
In speranţa cea mal nerăbdătdre de a ajunge la ac£et&
fericire dorită, noi rugăm pe bunul Dumne^eâ de a pre­
lungi (ţHele auguste ale Majestăţeî Vdstre Imperiale şi de
^ a întări armele sale victoridse pentru fericirea a tdtă Or­
todoxia creştină suferindă.
In aşteptare, avem fericirea de a fi cu cel mal profund
respect şi cea mal credincldsă supunere, Sire, a Majestăţeî
jafVdstre Imperiale cel mal umiliţi şi mal supuşi servitori.
£ (Fără dată, corectările pe concept sunt făcute demâna Metro-
polituluî Dionisie, originalul în franţuzeşte).
JL Reclama Metropolitulul Dionisie Lupu cătră Graful Palin,
^preşedintele Divanului Valahiel şi Moldovei, prin care ex­
pune istoricul alegerel sale canonice şi a distituireî sale
arbitrare. Voeşte să dovedească că ne avend puterea pro-
tectdre, Rusia, Consul în Bucureşti, nu putea să se expue
să vină In ţară, pentru că era nesigur de viaţă, şi a aş­
teptat pănă se va Înt6rce Consulul rusesc. Asta însemnă
pe faţă, că Dionisie Lupu era amestecat cu Eteriştil, şi
se temea de Turci, carii avea mâna liberă în Principat
dupg Zaveră. Cere de la Palin a fi judecat şi dacă se va
constata vinovat să fie depus, Iar de nu, să fiereintegrat
în Scaunul seti Metropolitan. Surgunul Metropolitulul Gri­
gorie în Basarabia are raport strîns cu aceste intrigi ce
1 le ţesa prin Consulatul rusesc Dionisie Lupu. Iată acum
Şi celebra sa reclamă:
Cătră strălucirea Sa Graf Palin şi pe deplin înputernioit
Prezedent al Divanurilor Valahiel şi Moldaviel.
Strălucite Grafe !
j^OXXXlV) Dup6 glăsuirea a tuturor patrioţilor miel şi
v°*nţa tuturor boerilor, întocmite cu prăvelile pământului,

123. 1 2 0 DOCUMENT!* INBD1TB PRIV. LA
am fost chemat la 1820 a mă urca fn Scaunul Metropo­
liel Valahiel, am fost pus şi cunoscut dupe prăvelile bi­
sericeşti.
Dabea nn an atl trecut dă când m’am pus în Scaun, şi
din pronia dumne^eească, ale căria hotărâri nep&trunsâ
stnt de miotea omenăscă, acest loc afl fost lăsat în bătaea
turburărilor, am socotit că datoriile Drăgătoriel mele nu-ml
erta să las stâna mea, ci supuindu-mă voinţei dumnedeeştl,
am hotărât a 8uteri cu câţl-vaşl din cel dintăl boerî t<5te
primejdiile care înfricoşa turma mea, în cât o puţină nă­
dejde putea să ne facă să credem că putem, cu puterile
ndstre a micşora râul, ne putând a-1 surpa cu totul, şi cu
un cuvânt: ca să nu sterisesc fiii mei cel sufleteşti dă pari-
goriile cele ce are a mea sfântă Drăgătorie.
Dar la intrarea Turcilor nenorocirile cari întristase Bi­
serica Ţarigradulul nu-mi lăsa să văd alt nimic, dă cât
Că era să mă arăt jărtfe nefolositdre oilor mele şi necinste
Bisericii mal mult, dă aceea m’am tras la Braşov.
Bann Grigorie Ghica făcSndu-să pă urmă Domn m’aîi
chlemat printr'o sorisdre ca să mă întorc să etăpănesc
Scaunul Metropoliel.
Intr’acdstă vreme cel dăsăvîrşit şi înputernicit Elgiu (al)
puterel, care ne protejarisesc, lă Dv. din Ţarigrad şi general
Consul din Bucureşti, pentru care tdte porţile era dăschise
la tot feliul dă răutăţi şi închise la tdte plângerile.
Intr’astfel dă vreme, Ge putea să facă neputinţa mea ?
Am judecat cuviincios ca să câştig vreme, şi am trimis,
ca să nu arăt nesupunere, unul din cel mal cuvioşl Epis­
cop! în locul med, după cum lăsasem pă cel l-alt Arhiereii,
făgăduind, că curând o să mă întorc. Dar am aflat curând
că înpotriva obiceiurilor, înpotriva tuturor privileglurilor
ndstre, şi înpotriva rânduelilor bisericeşti alt M e t r o p o l i t
s’ati ales şi s’aâ pus în Scaunul meii.
Toţi cel dintăi boerl care era în străinătate s’aii silit ca
să arate înscris la General Consulat înpotriva unei afară
din candne urmări fără paradigmă în istoria pământului.

124. f 8c6terea Episcopului Βυζδύ, pă care trimisesem in locul
meii, şi a Episcopului Argeşiu aii fost curând după a mea,
cel dintăl 8ύ fost silit a da paretisis, scdterea celui dg al-
doilea aii fost afară din candne, cum şi a mea.
| Ce greşală am făcut, care au fost vinăle mele, ca să fitt
tratarisit cu atâta dă amărăciune şi cu atâta necinste ? este
o întrebare care am făcut dc tot deuna întru zadar.
1 / Una este numai pricina care t6te să fi născută din pur·
tarea mea, ehte fiind- că nu m’am supus tngrabă la o ne­
vremelnică chemare, şi fiind-că am întors ochii mei cătră
puterea care ne protejariseşte, egida prăvelilor ndstre, obi­
ceiurilor şi preveleglurilor, şi am căutat ca să câştig vreme
aşteptând minutul în care aşâzându-sS prieteneştile relaţii
într'aceste două împărăţii putea să facă înfâţeşarea mea
folositdre norociri oilor mele, fiind-că fâră acostă sprijinire
nu puteam să fiii aici dă cât suferitor, martur călcftturT pră­
velilor ndstre şi necinstitor făcute bisericel, care s’aii ataca-
risit şi la averile sale, am arătat atunci pricinile prelungiri
ne işiril mele la Exelenţiă sa Ministrul pricinilor bisericeşti.
Şi în grabă după tractaturile dă la Acheiman, la Exe­
lenţia Sa şi deplin înputernicit Ministru lângă prea înalta
Pdrtă şi la prea cinstit general Consulat, şi tot într’ac&tă
vreme m’am silit a mă întdrce în patria mea.
Care aii fost răsplătirea atâtilor jârtfe care am făcut?
îngreunat dă neputinţa bătrâneţilor, lăsat, adăpat cu amă·
răclune, ne având alt ajutor, altă scăpare, alt mijloc al
vieţii, de cât râvna unire) pravoslavicl, fiind-că dreptatea
care am putut dobândi după un an aii fost întdrcerea unei
mănăstiri, care îmi era dată pentru tdtă viaţa mea, mulţi
ani înaintea urcărel mele în ScauD, la meremetul căria
jărtfisem o parte din a mea stare, ca să o pul în cea mal
bună rândulală, puteam cu un cuvânt a mă socoti un al
doilea ziditor. Dar în cs stare mi-a întors’o, prăpădită, dă­
râmată, tdte acareturile, care făcusem pă moşiile aceştel
mănăstiri ne înfiinţate, şi cu un cuvânt a <}ice este mie
mal mult o îngreunare, de cât o ajutorinţă, şi mai vâr-
13T0RÎA MAŢ. POL, SI BISBRICÎSCA A ROMANILOR 121

125. toe că jumătatea venitului acestui an s’att luat mal nainte
dă cel care &ΰ fost mal naintea mea.
De aceea îndrăznesc a alerga la strălucirea ta ca să
dobândesc a să face cercetare purtftrel mele, şi dacă cu­
răţenia mea s&va arăta cu totul limpede. Dacă νοϊύ putea
a mă îndrepta, f&r& a mal avea cuvânt catigorii mici la
t<5te întrebăclunile ce mi s& va face, îndr&znesc a cere o
dăsăvârşită şi isprăvită dreptate, şi dacă cu t<5te aceste mă
νοϊύ osândi să pierd, f&ră întdrcere, Scaunul Metropoliel,
să bine-volască să dea bătrâneţilor mele parigoria ca să
mă scap de a trăi cu ajutorul altora, rânduindu-să spre
sfârşitul vieţii mele, ca să se isprăvească a fi βύ greutate
milostivire! creştinilor, şi ca să mă plătesc cinstit dă dato*
riile care am făcut în străinătate, ca să pot ţinea rândul
treptei şi haractirulul meu, şi ca să nu mă bată cugetul
că am înşălat pă cel ce m’att ajutat. Şi îndrăznesc a ruga
cu plecăciune pentru aceste t(5te (pe) strălucirea ta, ca să
bioe-voeştl a face arătare pentru acdstă jalubă unde să cade.
Si desăvârşit şi cu totul nădăjduind la lubitdrele de
drept sentimenturl, care haractirisesc t6te faptele strâlucirel
tale, am cinstea să fitt cu consideraţiunea cea mal dă-
osebită.
Strălucite grafe, a strălucire! tale
prea plecată şi supusă slugă.
<?. E.
1 2 2 DOC. INEDITE PRIV. LA 1ST. NAT. POL. Şl BIS. A ROMANILOR

126. C L I Μ E N T,
I Cu mila luî Dumnezeu, Episcop al Rîmnicului Noul
%Severin ').
„Cucernicilor preoţi ţi diacou! cari văaflaţi în Eparhia
^Smereniei n6stre, tuturor deobşte de la a·tot puternicul
' Dumne^ti νδ rugăm, milă, pace, sănătate şi spăsenie su-
fletdscă, iar de la smerenia ndstră molitfâ şi Blagoslovenie.
Cătră acdsta νδ facem în ştire, că întâmplânduee a veni
înaintea smereniei ndstre multe lucruri necuvidse, care s’ati
făcut şi se fac pururea între voi, şi între enoriaşii voştrii
carele cunoscendu-le că sînt din îndărătnicia şi neevlavia
dmecilor, şi mal vârtos din prostia şi din neştiinţa vdstră.
De altele v’am dat porunci mal ’nainte de cele ce se cade
să păziţi şi de cele ce se cade să v6 feriţi *).
') In „Menirea Preotului*, jurnal eclesiastic editat în Rîmnicul·
Vâlcel vedem în No. 2 din 15 Martie o Enciclică a renumitului
gi învăţatului Episcop de Rîronic, pe care cu mult interes cetind'o şi
apreciând valorea eî, nefacem o plăcere publicând’o şi în „Biserica
Ortodoxă Românău, ca uua ce conţine material însemnat, relativ
la Istoria dreptului Bisericesc naţional. Mulţumim confraţilor de
la „Menirea Preotului" că se interesează de trecutul nostru bi­
sericesc, acesta-I un semn înbucurător, că tineretul noatru cleric
să dedă la asemenea cercetări istorice naţionale ţi am dorî să
vedem cât mai multe publicaţiunl de felul acesta.
s) Climent era Român de origină, probabil din Transilvania»
om învăţat în cele bisericeşti, şi a avut ca dăscăli şi predecesori
al βέ! pe un Antim lvireanu, Damaschin şi Inocentie de Ia oari
sa adăpat cu gustul cărţii şi al publicare! cărţilor de ritul Bi­
sericesc în limba Naţională. Acest harnic şi priceput Episcop a
continual şc0la de mal 'nainte, dupe vederile şi planul tras de
predecesorii sel, aceea de a respăndi în neamul nostru cartea ro­
mânească în Biserica naţională. Cu t0te împrejurările grele în
c*ri a păstorit Eparhia sa, căci Oltenia a fost pe atunci ocupată
de Nemţi şi jefuită şi prădată de Turci şi populaţia respăndită,

127. 1 2 4 ENCICLICA
Iată că acum din ηού şi osebită din alte învăţături vă
d&m poruncă tuturor cu acăstă scris6 re ca să ştiţi şi
pă<}iţl aşezămîntul caninelor sfinţilor apostoli şi ale Sf.
Sob<5ră se sărbaţl, se prfiznuiţl şi să cinstiţi sfintele serbă-
torl câte sunt preste an, precum le-am numit aicea şi mal
jos care în ce lună să serbăză pentru mal lesnele molitfe·
lor vdstre. Şi să nu cinstiţi sfinţii precum făcea Elinii în­
chinătorii de idol!, cu jocuri şi cu hore pe la Capişte, ci
să-I cinstiţi cu slujbele şi cu paza sfintelor biserici şi cu
prindse şi cu prescuri şi luminări, şi colive, şi alte faceri
de bine la cel lipsiţi, Iar nu numai cu şederea şi încetarea
lucrului, că acea ce fel de sărbătdre este? ci fieşte-care în
noria sa să dea poruncă enoriaşilor câţi sunt sub ascultarea
lui. Duminecile şi sărbătorile cele legate să păzească la
biserici, precum am (jlis mal sus şi să nu lucreze că se
afurisaşte lucrul acela. Şi Iată că aicea vom arăta tot a-
nume peste tot anul, în fieşte-care lună, în ce <Ji să cade
a lucra şi în care ψ a serba *).
bântuită şi retrasă în munţi şi prin Transilvania, cu t0te acestea
acest meritos bărbat al Bisericel nostre a avut bunul simţ de a
urma cu publicarea de cărţi bisericeşti, mai ales cu acele rămase
de la Episcopul erudit Damaschin, părintele literature! bisericeşti
Române.£1 a administrat aceaEparhie mulţi ani, de la 1731—1748
(Vejlî Lesviodax, Istoria Bisericescă), când s’a lăsat de bună voe
şi s’a făcut schivnic. Cărţile publicate de el, unele sînt"traduceri
de ale lui Damaschin, altele de ale sale. In prefaţa Triodului el
spune anume care sînt lucrări de a le lui Damaschin, dascalul
şefi Iubit. Cât a fost ca Episcop s’a distins nu numai prin publi-
caţiuni, dar şi prin o îngrijire de apr0pe a Clerului şi poporului
păstorit de el, sfătuindu-I prin enciclice de a vieţui în comformi-
tate cu sfinţenia Creştinismului. El singur ne spune: „De altele
ν’am dat porunci mai nainte, de cele ce să cade să păziţi §i de cele ce
se cade să vt f&riţiu.
·) Acâstă enciclică are de obiect statornicirea filelor de r e s p e c ­
tat în Biserica din Episcopatul şefi. Să vede că pe acele timpuri
să neglijau şi se sărbătoreau în mod păgânesc multe din sărbăto­
rile creştineşti, pentru aceea atrage atenţiunea Clerului E p a r h i e i
sale şi asupra modulul eărbărei sărbătorilor Creştineşti. „Să nu
cinstiţi Sfinţii precum făcea Ettinvl, închinătorii de idoli, cu jocuri p
cu hore pe la Capisteu. Cu t0te acestea pănă în ţlifia de astă-·}'
poporal nostru j0cfcji se veseleşte numai la sărbători mari, adu-

128. 1 2 6
La Septem brie: 1 di s6rbăt0re. Şi în 8 dile la naşterea
Nâe·.et<5re! de Dumnedeii, şi la 14 flile la înălţarea cins­
titei CrucT şi într’acea (ji la acest sf. prasnic se mânîncă
poet ori în ce di s’ar întâmpla, şi serbăm la 23 de φΐβ,
I a z&mislirea sf. loan botezătorul şi 26 de fjile la mutarea
Sfântului loan Bogoslov. Iar la Octombrie: La 14 dile:
la prea Cuvidsa Paraschiva şi la 26 de <}ile la sf. marele
mucenic Dimitrie. Şi la Noembrie: la întâea ψ la sf. Dof­
tori Cosma şi Damian şi la 8 <}ile la sfinţii îngeri Mihail
şi Gavril şi lâ 13 la sf. loan Zlataust ţi la 14 la sf. Filip,
într’acdstă <|i lăsăm post de postul Naştere! Iu! Christos,
şi la 21 la vovedenie, şi la 30 la sf Apostol AodreT. Iară
la Decembrie în 5 la sf. Sava, şi în 6 la sf. Nicolae, şi
25 la Naşterea Domnului nostru Iisus Christos, şi Pashă
3 $ile. Şi la Ghenarie la întăea di la sf. Marele Vasile, şi
la 6, la Botez şi la 7 Soborul Sf. loan Botezătorul, şi la
11 la sf. Teodosie, şi la 16 la închinarea cinstitului Lanţ,
şi la 17 la marele Antonie, şi la 18 la sf. Âtanase şi Chirii,
şi la 20 la marele Eftimie şi la 25 la sf. Grigorie Bogoslov,
şi la 27loan Zlataust, şi 30 la Tresfetitele. IarlaFevruar
2 la Stretenie, şi la 24 la Obretenie şi la Martie la 9
la Sf. 40 de mucenici, şi la 25 la Blagovestenie. Iar la
Aprilie la 23 la Sf. Marele Mucenic Gheorghe, la 25 la
Sf. Apostol Marcu Evanghelistul, şi la Mal la întâea φ
Sfântul Ieremia Proroc, la 8 loan Bogoslov şi la 21 la
sfinţi! ce! întocmai cu apostol·, Constantin şi Elena, şi la
nându-se la cărclma satului safi la o casă particulară, şi aceste
fetrecerî încep uin Duminica Floriilor şi să continuă până dupe
nalţare regulat. Pe lângă jocuri şi hori vechi mai au şi scrin·
clobeori dulapuri, în care se învârteşte şi se veseleşte tineretul mai
cu deosebire. Episcopul Climent arată şi modul cum să sărbăto­
rească poporul. „Să cinstiţi cu slujbtl· fi cu paza sfintele biserici şi
cuprimise fi cu prescuri şi cu luminări şi cu colive fi cu altefaceri
debine...u Şi pănă în present poporul Românesc nu vine la Bise­
rică fără luminări, tamâe sau unt-de-lemn, Iar în timpul cteerel
fructelor cn mere, pere, nici odată vişine sau cireşe, faguri de la
roi, struguri, colive şi colaci. Cam aceste sînt ofrandele ori pri-
uâsele aduse de popor în Bisericile ndstre, afară de jliiia Sf. Paşti,
când aduc paşti fi oue roşii etc._________ ________________

129. 1 2 6 kNCICLICÂ
25 la a 3-a aflare a cinstitului cap al S-tulul loan Bote.
zatorul. Iar& Iunie la 11 Sf&ntul Apostol Vartolomel, şi ]a
14, la Eliseiil, şi la 24 la Naşterea Sf. loan Botezătorul
şi la 29 la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi la 30 Soborul
Sf. Apostoli, şi la Iunie întâea <Ji sfinţii fără de Arginţi
Coama şi Damian, şi la 8 la S f marele Mucenic Procopie
şi 17 la Sfânta marea muceniţa Marina, Ia 20 la sf. Proroc
Ilie, la 23 la ef. mucenic Foca, la 27 la sf. Mucenic Pan-
telimon. Iară la luna lui Auguat la întâea <Ji la sfinţii Ma-
cavef, în la prea obrajenie, la 15 la adormirea Preacistel,
şi la 29 la tăerea cinstitului Cap al af. loan Botezătorul,
la aceet sfânt Praznic aft face şi poat ori în ce 4* s a ’n'
tâmpla.
Aşijderea şi marţile, şi joile de la Iepae înainte eă nu
le mal aerbaţl, dupe vorbele băbeşti, afară de ae va întâmpla
vr’o aerb&târe mare într’aceate <JiIe, atuncea (Jicem să ser­
baţi după poruncă 4).
Iată dar că v’am făcut înştiinţare mal chiar că se ştiţi
care aă faceţi şi de care eă νδ feriţi. Iar de veţi face vre
unuia din voi înprotiva vre-unul lucru dintr’aceatea ce
acriem, aă ştie bine că’l vom caterisi desăvârşit. Precum
afintele Can6 ne ale afinţilor Apostoli şi ale afintelor eobdră
poruncesc, şi de aceea nu mal eate cu putinţă a ae erta
f l l ----------
*) Lista sărbătorilor, pe care trebuea a le pă^i Clerul şi poporul
este întocmită pe luni şi sînt peste 50, afară de Duminici. Ast-fel
peste 100 de file din 360 ale anului erau sărbători, în care li era
înter^is munca câmpului. Dacă mal adăugim sărbătorile ce şi le
făceau ţăranii singuri din causa bigotismului, ca Ilie-palie, Foca,
Pintilie Călătorul, Ropotinul, Drăgalca, Paparuda, Cnircovil, Hi-
lipi etc. etc. Marţele şi joile după Paşti pănă la Ispas, ba încă
unii şi după Inalţare, urma că ţăranii lucrau numai jumătate din
an. Dacă mal considerăm, că tdtă Iarna stau numai în case neoou-
pându-se de cât cu întreţinerea vitelor, cel ce le au, resultâ ca
abea un sfert din an lucrau pământul ţăranii noştri în secul»
trecuţi. De acolo urma sărăcia ţăreî şi a lor în parte. Sf. Sinod
al Sfintei Ndstre Biserici Autocefale Române a ţedua astă-φί nU"
mărul sărbătorilor, în care poporul nu lucrează la 24, pe lângă
Duminici şi sărbătorile naţionale. Serviciul bisericesc să săvârşeşte
în t6te sărbătorile Sfinţilor, de cătră preotul parohiei, dar popo-
- :'i rulul îî este învoit lucrarea câmpului şi alte ocupaţii.

130. 1 2 7
β ma! fi Preot. Iară de veţi păzi acestea ce νδ poruncim,
veţî fi adevăraţi preoţi al luî Dumne^eâ, ţi νδ va dărui
Dumne<JeO pentru paza poruncilor lui, şi întru acăstă lume
roduriJe şi bunătăţile pământului. Şi în viaţa cea viifdre
împărăţia lui cea cerească. Aşa sa faceţi precum νδ scriem,
ca şi darul Domnului nostru Iisus Christos, cu blagoslo-
venia smereniei n<5stre să fie cu voi cu toţi *).
Aşişderea poftim şi pe D v0str& al smereniei ndstre în­
tru Duhul Sfânt Iubiţi fii sufleteşti D-v<5stră, boerl slujbaşi,
cari din luminata porunca Măriei Sale Vodă. sunteţi tri­
mişi prin judeţe, întru acâstă Eparhie a smereniei n<5stre,
ca să porunciţi pîrcalabilor şi 6 menilor să păzăscă sfintele
Biserici, precum vor lua învăţătura de la preoţi şi să nu
se uite şi eă’l scodească faptele lor, ci se păzească învă­
ţătura lor. Că ca se ascultaţi fiilor şi 6 menî buni şi creş­
tinilor, de ce ponosluiţî preoţii şi diceţl că acestea şi acelea
greşale aâ preoţii, νδ întreb creştinilor 0 re din copilărie
le aâ avut(?) aii le-au câştigat după ce au luat preoţia(?) e).
Deci de le-au avut din copilărie vina nu este a lor, ci
a v<5stră a mirenilor, căci n’au vrut să-l crească cu frica
lui Dumnezeu, cu învăţături pe la şc<51e şi cu pildele <5me-
') Ameninţă pe preoţii carii n’ar urma cu exactitate disposiţiile
sale episcopale, faţă de sărbători, cu caterisirea. Noi nn ne amin­
tim că ar exista vre un canon, care ar supune caterisirel pe
creştinul ce ar lucra într’o ţii de serbătore de ale Sfinţilor, ca
Vartolomefi, Foca etc. Ştim însă că este interzis absolut lucrul
în Duminici şi sărbătorile Jmpe ăteştl. In vechile cărţi de ritual
φΐθΐβ de sărbători erau însemnate cu o cruce roşie, cu un cerc
împrejur, altele cu cruci negre fără cerc şi în sf&rşit altele cu
nn cerc negru f<Srte subţire. De aicea s’a luat expresia: Strba·
ţâre legată în popor, şi când n’avea cercul era întru cât-va permis
lucrul la cazuri de nevoe.
·) Enciclica Episcopului Climent a foe* comunicatăşislujbaşilor
Guvernului cu invitare de a îndemna poporul să vină lu Biserici
filele de sărbători. Apoi desvinovăţeşte pe preoţi de lipsurile
ue cari erau acuzaţi de unii poporeni şi să nevoeşte a l apara
ffieând: Gă de aceea sînt cu lipsuri, „căci n’au vrut (părinţii mii
| | a0 să-ϊ crească ou frica lui Dumnezeu (pe fiii lor, carii însă sau
^*®ut în urmă preoţi) cu învăţătura pe la şcdle şi cu pildele omel
celor bunl“,* prin urmare învinovăţeşte Climent Episcopal
**uul în "fWw* nfi «ÎttntlitlAtil Ha nrtotia. Iar nu Pe preoţi» I

131. 128 ENCICLICA
nilor celor buni. Iar de le·aii câştigat pe urmă, Iar de ]a
voi mirenii le-ad câştigat, şl le-aU luat, şi de la voi s’aU
învăţat, vrând să intre în voile v<5stre; că el nu s’au născut
preoţi, ci mireni şi pentru ce dar nu νδ clevetiţi pre voi
şi 8& νδ înfruntaţi că aţi dat pricinft rea, şi necinstiţi şi
huliţi preoţii? şi (Jiceţl că s’aâ făcut ucenici răi, s’aîi făcut
dar că v’att avut pre voi dascăli răi. Insă Ia acestea şi eu
voiţi (Jice ca voi că este aşa, cum că sunt răi şi păcătoşi,
însă ascultaţi să νδ spui ce scrie la leatopiseţ. îm părăţia
Evdoxia a Iul Ârcadie împărat aii înţeles, că norodul de
la Gaza nu petrece creştineşte şi ruga pe împăratul să facă
tot nhipul să-l supue sub creştinătate pentru ca să nu se
necinstească creştinătatea, Iar împăratul a respuns: 0 ştiti
şi eft acesta că nu petrec creştineşte, dar ce νοϊύ să fac?
mi se cuvine să mă fac a nu şti şi să-l las să petreacă
cum vor vrea pentru că are mare câştig împărăţia n0 stră
din dările lor. Acum dar dintru acest respuns luăm şi noi
pricină ca să astupăm gurile mirenilor acelora care cu
atâta îndrăsneală iscodesc faptele călugărilor şi ale preo­
ţilor.
Ce «Jiceţl voi mirenilor, cum că călugării şi preoţii sunt
răi şi păcătuesc, adevărat βύ încă <}ic că păcătuesc. Numai
Λ aceştia ce voi îl socotiţ* păcătoşi, aceştia sunt cel ce vă
dati blagosloveniile, aceştia sunt cel ce vă sfinţesc, aceştia
sunt cel ce vă nasc adotia <5ră cu baia Sfântului Botez,
aceştia vă pecetluesc cu darul Sfântului Duh aceştia sparg
zapisul păcatelor v6stre, aceştia vă împrietenesc cu Dum-
ne4eft. Aceştia vă fac părtaşi cu trupul şi sîngele Domnului
Christos. Aceştia sunt cel ce vă folosesc cu rugăciunile lor
la b0lele v6stre, la nevoile v6stre; în viaţă, la mfate şi
după m6 rte. Şi nu vedeţi atâta câştig şi bunătăţi ce vă fac,
at&tea daruri ce vă Împart. Nu mal vă uitaţi cu atâta
pizmă şi cu atâta mânii la greşalele lor ce aU ca nişte
0menl ce p0rtă trup şi vieţuesc în lume. Dar pre cine
vatămă preotul dacă greşeşte ati de face ceva neplăcut,
ci de nu vatămă pre nimenea ci mal vârtos folosesc <5mt~

132. bnctclicA
nilor şi Bisericel Iul Dumnezeii. Pentru ce vă întârîtaţl
pentru relele lor, care nu vă fac nici o pagubă? Deci îj
obidiţi şi-ϊ necinstiţi pre cel ce vă dafl νοδ folos. Dar ce
voiti să mal $ic răutatea cea multă a lume! orbeşte ochii
al fieşte-căruia şi nu lasă să se va<jă cât păcat de mare
face căci necinsteste pre vre unul dintre aceşti mici. Insă
Marele Zlataust φοβ chiar la a 17 vorbă ce face la evan­
ghelia lui Matei: cel ce ţin locul lui Christos sunt arhiereii
şi preoţii şi cel ce cinstesc preoţii, pre C'hristos cinstesc.
Iar cel ce ocăraşte pe preot, pre Christos ocăraşte şi ne­
cinsteşte. Că preoţii aii lăsat Domnul7Christos ispravnici
în Biserica sa 7).
Şi de vreme ce un boer nu p<5te suferi să necinstească
cine·va pre ispravnicul lui carele îl va lăsa la niscare case
ale lui. Dar Christos cum va putea s>«feri şi Ia acea de
apoi ce socotiţi că vor lua unii ca aceea şi în ac£ată viaţă
şi cea-1 altă. Ci ca nişte buni creştini şi adevăraţi vă pof­
tim pe toţi deobşte, ca să ascultaţi pe preoţi şi să-l cinstiţi
şi să păziţi sărbătorile dupre cum vă va da poruncă, şi să
nu sărbaţl numai cu şederea şi încetarea lucrurilor, ci să
mergeţi la biserică la vecernie şi la utrenie şi la leturghie
şi să duceţi luminări şi prin6se şi prescuri şi se daţi se·
rindare şi se faceţi milostenie la cel lipsiţi şi să rugaţi pre
Dumnezeii din t0tă inima v0stră, pentru ertarea păcatelor
vdstre. Şi atuncea orl-ce veţi cere de la Dumne^etl vă da
voă tot binele în viaţa acesta şi în ceea ce va să fie viaţa
veclnică.
Să fiţi blagosloviţi.
Datu-s’aâ în Episcopia Rîmniculul (1747).
Climent Episcop RXmnicul.
Iunie 25, leat 7255 (1747).
0. E.
lnefârşit vorbeşte şi sfătueşte pe popor de a nu mal vorbi de
rău pe preoţi şi călugări—pentru că şi el sînt 0menl şi porta trap
I' vieţuesc în lume, ci să-î cinstească dupe cuviinţă, ca pe nişte
P&rinţi duhovniceşti, având în vedere bunurile sufleteşti ce capătă
I | | ei în tot cursul vieţel lor.
Ortodoal Raot&nl. *·

133. SCHIŢE DIN VIAŢA SÂNTULUI APOSTOL PAUL
§ 1. Paul pănă la convertirea sa la creştinism.
1. Paul numit cu numele βδΰ ebraic —Şaul a fost
n&ecut în Tarsus—Cilicia (Fapt.ap. 23, 3), oraş, care era
f<$rte renumit pe timpul acela şi considerat ca focarul
culture! literare. Acolo ee afla o academie grecâscă f<5rte
renumitfi, şi locuitorii oraşului cel doritori de o cultură
mal înaltă, nu 86 substraserfi de la acostă ocasiune, ci
profitară de ea atât de bine, In cât în curând să făcură
renumiţi şi la strâinl *). La Paul chiar găsim 6 re-care indicii
care ne probâzS că ştiu f0 rte bine a profita de ^numita
academie întrebuinţând’o cu mult interes, pentru cul-
tivarea sa. De două ori aduce el citate în epistolele sale,
din poeţii greci al timpului, o dată în epistola cătră Co-
rintenl 15, 33. Tit. 1. 12, şi altă-dată în cuvântarea sa
ţinută în Athena (Fapt. ap. 17, 28). Nu sâ p<5te însă de­
termina cu siguranţă, unde a învăţat el aşa de bine limba
grâcă şi când şi prin ce întâmplare dobândi cunoştinţa
poeţilor şi filosofilor greci; întrebarea este, aci în Tarsus
capătă el aceste cunoştinţe, sati în Ierusalim la dascălul
H Strabo Greogr. L. XIV, p. 463. Ediţ. Casaub. 1587, fol.

134. bcHiţ b d in Via ţa s-tului apostol îa Ul 131
seâ Gamaliel, sau în timpul predicărel sale între pop<5rele
' grece. Cea dintâi părere nu sa pdte presupune, de 6re-ce
el acum de tfinâr se duse la Ierusalim, şi tatăl şefi apar­
ţinea sectei fariseilor, cari aveaţi o ură făţişă pentru greci
şi literatura lor. După seminţia familiară, Paul era un
Beniaminit (Filip. 3, 5), şi pentru că el în Fapt. ap. 23,
6 , să numeşte însuşi, fiu al unul fariseii, urmlză deci,
că familia sa de mal multe generaţiunl, aparţinea la cel
mal stricţi apărători al legel. Tatăl seti căpătând în tim­
pul din urmă dreptul de cetăţenie îomană, Ί moşteni şi
Paul, dup6 m<5rtea sa, (Fapt. sp. 16, 37. 22, 27). Despre
familia sa mal ştim că avea o soră şi un nepot (Fapt. ap.
23, 16). Să pare că sorusa era măritată în Ierusalim.
2. Tatăl, observând într’ânsul un talent deosebit pen­
tru religiunea părintâscă, îl determină a studia theologia
judaică, spre a deveni cu timpul Rabbi, şi cu scopul aceata
P trimise deja de cu timpuriă la Ierusalim, focarul şi
punctul principal al învăţăturel judaice, ca să se perfec­
ţioneze, pentru acest ecop. Că Paul deja în tinereţe sa
veni la Ierusalim, observăm din Fapt. ap. 26, 4, unde
însuşi despre sine (Jice: că el din tinereţe (έχ νεότητος)
a trăit acolo, şi din Fapt. ap. 23, 3, unde 4i°®: că el a
fost crescut în acest oraş (άνατεθρααμένο;). Dacă considerăm
obiceiul Ju4aic, care cerea, că copiii ce vor a să instrui
în legea mosaică, să albă cel puţin 13 ani împliniţi, apoi
atunci putem afirma, că Paul pe timpul când a venit la
Ierusalim, avea cel puţin 13 sati 14 ani.
Academia cea mare rabinică în Ierusalim era pe atunci
fcrte renumită, şi să adunau acolo mal multe mii de tineri,
spre a se educa. In capul el sta pe atunci vărul renumi­
tului Rabbi Hillel, mult cunoscutul şi renumitul Rabbi
Gamaliel. Acesta aparţinea sectei fariseilor, îosă era cu
totul privat de aberaţiunile şi absurdităţile compartaşilor
ae!; mult mal mult, era el liberal, adânc cugetător şi fiSrte
precaut în pronunţări de sentinţe; era un amic mare al
_______Ifaraturei y culture! greceşti. Ca probă despre prudenta

135. 1 5 2 SCIIlŢE DIN VIAŢA
sa purtare în judeoarea vre unul lucru, ne dă Fapt. ap.
5, 35, unde să arată statul ββύ dat Sinedriulul, adu­
nat anume spre a împedica respândirea creştinismului.
Tot în Fapt. ap 5, 34, să <Jice că el avea multă trecere
la popor. Talmudul îl numeşte: Crema, s6rele legeî, şi
adaoge: De când a murit Gamaliel, s’a dus cu el şi splen-
dârea legeî. La picî6rele acestui învăţător al lege! şezu
Paul maî mulţi anî (Fapt. ap. 22, 3), unde să deprinse în
t6 te adîncimile legeî.
3. Petrecerea în Ierusalim a fost ftirte bună şi priinci0să
pentru viitorul apostol al lumel. Căci nu numai că-şi
căpătă o cunoştinţă profundă a legel şi a Testamentului
Vechili în general, dar şi şc61a cathehetă a Rabinilor, îl
procurară o dialectică atât de pătrun<Jăt<5re, pe care mal
apoi oîntrebuinţâ el cu mult profit, pentru respândirea creşti­
nismului. Prin cultura sa ştiinţifică literară ce o capătă
în Ierusalim, puse fundamentul acelei agerimi şi pro-
iunditate a învăţăturel, pe care o admirăm atât de mult
în cuvântările şi în epistolele sale. Tot în Ierusalim se
făcu cunoscut şi cu învăţătura filosofiel orientale care
din Egipt trecu şi în Palestina şi mal apoi şi în Asia, şi
care declarându-se pe faţă oposiţională ideilor şi principiilor
creştinismului, o combătu el cu multă tărie şi bună reu­
şită în epistola cătră Colosenl. Mal ales ajută mult la
aclstă energie a lui Paul partida fariseică din care făcea
parte, şi în care să educase el. Fariseii formaţi pe timpul
acela între Judel o partidă strictă ortodoxă, opusă Sadu-
ceilor—liberilor cugetători al Judaismulul. Devisa fariseilor
era ca să păzăscă cu sânţenie t<5te complicaţiunile resona-
bile sau neresonabile ale legeî, şi să îndeplinească cu esac-
titate tdte principiile el. Considerând deci stricteţa şi
serioeitatea cea fără s£mă a fariseilor în privinţa înplinirel
cu esactitate a punctelor minuţi0 se al le legeî, urmăză deci
a crede lui Paul care singur <Jice, că interpretarea fariseică
rabinică a unei legi este condiţionată de starea în care se
află interpretatornl răft instruit al el. Socotind deci, cum

136. sAntullI apostol paul 133
am φβ, serioeitatea şi escentrica formare de caracter în
ac&tă şc6 lă fariseică, apoî atunci eete «aplicabilă tenacitatea
luî Paul în cuvântările sale, tenacitate care îl făcea a fi
chiar aspru cătră cel de altă părere. Cu t6te acestea însă
Paul nu era omul acela, care să nu judece şi să nu con­
sidere că mal întăi de t<5te omul e om, dominat pănă la
un punct <5re-oare de pasiuni impuse de dualismul orga­
nismului seti; aceste considerându-le, vedem că însuşi Paul
e pus în dilemă cu sine însuşi, luptându-se cu nevoile
omeneşti. Acestea le espune el însuşi în epistola sa cătră
Romani, 7, 19, unde φοβ : Că binele pe care îl voesc, nu-l
[fac. ci rSulpe care nu-l voesc, acela îl iac. Acăstă luptă
cu sine însuşi, acostă amărăciune cu natura sa, îl arată pe
Apostol cât de adânc era înrădăcinat într’ânsul dorul pen*
tru mântuirea sa, şi îl procură acea tărie de caracter,
care să opuse mal în urmă şi chiar lui Petru.
4. Ca discipol prin escelinţă al lui Gamaliel, Paul, nu
numai că căută a profita de tot ce caracterisa pe învăţătorul
seti, însă ce e mal mult, că atât era de înrădăcinat în în­
văţăturile fariseo-rabinice, în cât era un contrar amarnic
a-tot ce era de altă părere. De îndată ce Archidiaconul
Ştefan să presintă ca un apărător zelos şi aprig al nonei
învăţături creştine, predicând fără preget pe Christos cel
crucificat, strângendu-şî mulţime de credincioşi, deşteptă
ambiţiune în tenârul Pani pentru religiunea părinţilor sSI,
şi începu a ataca spiritul cel mare ce începuse a se ivi
prin creştinism. In fanatismul seti, el nu mal cunoştea nici
o margine, ci căuta t6te mijl6cele posibile a prinde pe pro­
pagatorii adevărurilor creştini, a’l duce în judecătorii, şi a
lua însuşi parte la acusaţiunea lor (Fapt. ap. 5, 57). Cu
o împuternicire din partea Sinedriulul, în scopul prigonirel
creştinismului, întreprinse el o călătorie la Damasc. Cu
tâte acestea pe cale i să arătă Mântuitorul, care deja de
mult acum alesese pe Paul ca servitor al seti, şi dintr’o
lumină cerâscă estraordinară, care apăru din cer audi cu­
ratele : Saule, Saule, de ce m6 goneşti ? Impresiunea aceste!

137. dumnecfeeştl lumini Ί lasă pe Paul încremenit şi că<)6nd
joe, dice: Cine eşti tu Ddmne? Iar vocea iarăşi respunde·.
EU sunt Christos, pe carele tu Ί prigoneşti. Uimit şi plin
de fricft, Paul întrebă: Ce voeştl Ddmne ca s6 fac ? Iar
Iisus respunde: Sc6lă-te şi mergi în oraş, acolo ţi să. va
spune ce ai să faci. Bărbaţii însă carii »ύ fost cu el râ­
maseră încremeniţi de acâstă visiune, autjiră vocea. însă
nu vfi<Jură pe niminea. Din causa luminel cereşti estraor-
dinare, rămâind Paul orb, fu condus în oraş de tovarăşii
săi de călătorie: Şi era deja trei (file de când nu văzuse
cu ochti săi nimic, şi nici că mâncase şi băuse. Aceste trei
(Jile fură timpul nouel renaşteri a lui Paul, timpul trece*
rel din mdrte în viaţă, de la întunerec la lum ină; şi cu
cât caracterul seti era mal aprig şi mal energic, cu atât
acăstă nouă renaştere a lui îşi luă desvoltarea sa. Renaş­
terea deplină o capătă Paul printr’un <5re-care Ananias,
care fu trimis de însuşi Domnul spre a’l face intrarea so­
lemnă în sinul creştinismului, prin botez. Acest Ananias,
merse cătră Paul, şi puindu-I mâna pe cap ψ'ββ: Frate
Saule, Domnul Iisus, care ţi să arată ţie pe cale viind
cătră Damasc, via trimis la tine, ca să te fac să veqti,
si să te umpli de Spiritul Sânt. Şi de îndată căqlu de pe
ochii lui întunecimea ca nişte solzi, şi văfând iarăşi, se
sculă şi primi botezul. Atunci mâncă puţin şiprinse putere.
După aceea Ananias îl conduse şi la cel-l-alţl creştini din
oraş, şi după ce petrecu câte-va φΐβ în mijlocul lor, să
simţidestul de tare, ca să se presente în templul din Damasc,
spre a povesti faptul Ia care fusese martor (Fapt. ap. 9j
1— 22).
5. După socotăla cea mal apropiată de adevăr, Paul, a
fost convertit Ia creştinism, în anul 35 după Christos, aşa
dar cam cinci ani după m<5rtea şi înalţarea lui Iisus la
cer, ţi după o tradiţiune veche bieericăscă, în 25 Ianuar.
Asupra etflţel care s’o fi avut Paul atunci, nu ne putem
pronunţa sigur. Data cea mal sigură în privinţa acesta,
est· aceea ce o găsim în Fapt. ap. 7, 58, unde însuşi

138. SÂNTULUI APOSTOL pa u l 135
Paul flft numeşte pe sine c& era un νίανίας—adolescent.
Faptul omorîrel cu petre a Archidiaconuluî Ştefan, după
cum reeee din Fapt. ap. 8 , 1—3. 9, 1, 2. s’a efectuat cu
puţin înainte de convertirea lu! Paul la creştinism. Şi pentru
că la ceî vechi, adolescenţa era considerata până la 30 de
ani, atunci cu siguranţă putem presupune,'că Apostolul Paul
la convertirea sa la creştinism, nu trecuse încă peste 30
ani. Mal de aprdpe însă nu putem determina etatea Apos­
tolului, de 6 re-ce el singur în epistola cătră Filimon, pe-
care a scris’o cam la auul 62 după Christos, aşa dar în al
27-lea an după convertirea sa, să numeşte bătrân (πρεσ­
βύτη; Fii. v. 9). Este însă şi o altă tradiţiune după care
naşterea Iul Paul cade în al 2-lea an după Christos.
§. 2 . De la convertirea luî Paul pănă la a dofta
călătorie a sa misionară.
1. In Damasc, rămase Paul de astă-dată numai vre-o
câte-va dile (Fapt. ap. 9, 19). Faptul întâmplat cu el, fu
prea puternic; îl trebui acum o reculegere, o meditaţiune
profundă cu sine însuşi, ca să p6tă să-şi întipărească mal
bine revelaţiunile primite de sus. Impresiunea primită avu
de efect schimbarea şi prefacerea totală a fiinţei luî; şi in
scopul acesta avea necesitate ca să se dezică cât-va timp
de contactul cu lumea, ca să petreacă în tăcere şi umilinţă
cu Dumne(Jeâ, spre a’l descoperi mal departe secretele
majestăţeî sale divine. Merse deci la Arabia—după cum
spune însuşi în epistola cătră Galat, 1, 16—şi rămase a-
colo, cam trei ani. Anii aceştia de petrecere în Arabia aă fost
pentru Paul timpul pregătire! pentru oficiul seâ de învăţător
public ; aici primi el instrucţiunile necesare în învăţ&turile
Şi misterele creştinismului, nu de la <5menl, ci de la Domnul
Însuşi. Căci el însuşi (Jice mal târâta despre sine (Galat.
V» 12). Ε ύ iiam învăţat, şi nici n’am primit Evangelia,
d* la vre-un om, ci din descoperirea lui Iisus Christos
(comp. Efes. 3, 3). Din Arabia să întdrse înapoi la Da-

139. 136 Sch iţ e d in viaţa
mase; şi pentru c& acum s&presintă fără sfială în public
predicând pe Iisus Christos, îşi atrase Jasuprăşi ura Judei
lor, care ajunse pănă acolo că voiati să-l prindă cu ori ce
preţ, ţiind cfitla şi n<5ptea porţile oraşului închise ca să nu
le scape din mâni. Paul însă, care chiar de la prima sa
arătare în public ca propagator al evangeliel, nu se sfia
câtuşi de puţin de ameninţările Judeilor, cari nu puteai!
face alt-ceva, de cât a’l onora cu m6 rtea de martir, cu t<5te
acestea cre<Jându-se a fi mal trebuincios, înlătură pericolul
ameninţător, şi căută să scape de furia lor. Έ1 fu scăpat
într’o coşniţă de un amic al seti, peste <Jid (Fapt. ap. 9,
23, comp. 2 Cor. 11, 32).
2. Din Damasc plecă Paul, prima dată după convertirea
sa, la Ierusalim, ca să va^â pe Petru, după cum însuşi
spune în epistola cătră Galat. 1, 18. Aci în Ierusalim
fu primit Paul de comunitatea creştină puţin cam rece, de
dre-ce el îl cunoşteatt numai ca pre un persecutor al lor.
Un renumit învăţător al Comunităţel, loses numit Bar­
nabas, care fusese p6te mal înainte cunoscut cu Paul, îl
conduse în cercul apostolilor. In Ierusalim rămase Paul
acum numai 15 (Jile, şi cunoscu acolo afară de Petru,
încă şi pe Iacob fratele Domnului şi primul Episcop din
Ierusalim (Galat. 1, 18,). Cel-l-alţl apostoli să vede că
acum să împrăştiaseră. Aci în Ierusalim Paul, având mal
multe disputaţiunl cu Judeil eliniştl în privinţa creştinis­
mului, înfurie pe ceşti din urmă pănă într’atâta, în cât
căutati să-l om<5re şi pe el cum omorîse pe Archidiaco-
nul Ştefan. In templu fiind primi ordinul de la însuşi
Domnul a se depărta de Ierusalim. (Fapt. ap. 22, 17). El
părăsi Ierusalimul şi merse la Cesarea; de aci prin Siria
să duse la Tarsus, locul eăă natal, unde să pare că rămase
mat mulţi ani, p<5te chiar pănă la anul 43 după Christos
(Fapt. ap. 9, 26—36).
3. In timpul acesta fiarnaba lucra sîrguinclos pentru
respândirea creştinismului în Antiochia, unde deja fusese
reepândit cuvântul lui Dumnezeii. Şi pentru că-şl câpă-

140. tase un mare renume în privinţa acesta, aă duse la Tare
ca să r<5ge pe Paul să-I ajute în respândirea evangeliel·
ţ Paul urmă fără preget acestei invitări, şi cooperă în·
preună cu Barnaba în Antiochia un an întreg (ένιαντόν
| 5λον), în care timp atât să perfecţionă, în cât cu drept
1 cuvânt îl admirăm în cuvântările şi epiatolele sale poeteridre
|(II Corint. 12, 2—4). Aceea ce a foat pănă aci Ierusa­
limul ca focar al predicărel evangeliulul printre Judeil,
l deveni acum Antiochia punctul central pentru respândirea
cuvântului lui Dumnedeu între păgâni, din care raze ale
aluminei Dumne^eeştî fură luminate întunerecile păgânis-
mulu?. Aici pentru prima <5ră credincioşii fură numiţi crep
tini, de romanii păgâni. In timpul petrecere! Iul Paul cu
Barnaba în Antiochia, erupse în Judeea o f<5mete teribilă,
şi pentru că creştinii Antlochenl să simţeaţi obligaţi cătră
comunitatea de unde primeaţi ajutdre şi bunuri, de a’l a-
juta acum, măcar în acostă împrejurare, trimiseră spre
acest scop pe Paul şi Barnaba cu ajutâre de mil&, la Ie­
rusalim. Acâsta este a doua călătorie care o întreprinse
Paul la Ierusalim, după convertirea sa, în anul 44 după
Christos (Fapt. ap. 11, 22—30).
If4. După o scurtă petrecere în Ierusalim, să înt<5rsePaul
cu Barnaba înapoi la Antiochia, şi luară împreună cu el
şi pe nepotul Iul Barnaba (Colos. 4, 10) pe loan Marcu
care a scris evangelia a două, Comunitatea antiochină,
avea mal mulţi învăţători (προφήται καί διδάσκαλοι); aşa}
afară de Paul şi Barnaba, să numesc încă: Simon cu su­
pranumele Negrul, Luciu de la Cierena ţi Manohen. A-
ceştia profitară de presenţa apostolilor aci, şi voiră a se
învrednici de apoetoli, cu misiunea de a putea servi şi el
Domnului prin predică. Paul care era consciu de puterea
tal apostolică ce i să dăduse de însuşi Domnul, procedă
împreună cu Barnaba la sânţirea bărbaţilor amintiţi după
mai întăi să pregătiră el cu post şi rugăciune pentru
primirea acestei înalte şi grele demnităţi.
5- Acum aă pregăti Apostolul ginţilor pentru prima sa
^ ί*-,- sAntulu! a p o s to l p a u l E 137

141. 100 SCHiŢiS DIN VIAŢA
călătorie misionară, în care fu însoţit de Barnaba şi de
Ιόη Marcu. Din Seleucia plutiră e! cătră Cipru, patria luî
Barnaba. Cutreerară deci ţara de Ia nord la sud şi de la
Salamie până la Pafos, pretutindenea predicând cuvântul
Iul Dumnezeii, în sinagogele Judeilor; căci dupe ordinul
Domnului (Math. 10, 5) trebuiră apostolii să se adreseze
mal întăi cătră Judel, căci el ca popor ales şi credincios
Iul Iehova aveati mal multe drepturi de a li se predica
venirea Mesiel celui promis. Pafos, renumit prin celebrul
templu al Cyterel era reşedinţa proconsulului roman Ser­
gius Paulus, pe care Fapt. ap. 13, 7 îl numeşte a fi un
bi'rbat f6rte cumpătat. Nemulţămit cu filosofia păgână şi
religiunea poporului, ţinea la sine pe ascuns un vrăjitor
judeti numit Barjesu şi să încerca a să deprinde pe as­
cuns 'n adevărurile filosofici orientale. Nişte ast-fel de vră­
jitori circulaţi mulţi pe timpul acela în orient, care să
presentati ca fermecători, ca mântuitori de b61e, care pre­
ziceaţi viitorul din stele etc. Insă nici cu acest vrăjitor (Bar-
jesu), nu se putea mulţămi setea după adevăr a Iul Sergius
Paulus. De îndată însă ce aucfi de învăţătura acâsta nouă
dori să o cun6 scă şi în scopul acesta chemă la sine pe
Paul şi pe Barnaba. Vrăjitorul pe care Sergiu îl numea ca
un nume arab EJymas adecă înţeleptul, îndemna pe proconsul
a căuta cu ori-ce preţ adevărul în altă parte. Paul însă plin
de spiritul sânt, privi pe vrăjitor şi <jice : „ 0 tu 1 înşelătură
personificată, copil al satanei şi inimic al dreptăţel, nu vei
înţelege 6re a apuca calea cea drăptă a adevărului? Şi lată
mâna Domnului este asupră-ţî, vel fi orb şi nu vel vedea
s6 rele un timp <5re-care“ ; şi dorinţa Apostolului să împlinii
Elymas pe loc rămase orb. Proconsulul însă pătruns de
cele petrecute, cuooscu în cele din urmă puterea D ^eirel,
şi în fine cre<}u, uimit fiind de învăţătura Domnului (Fapt
ap. 13, 4—22).
6 . Din Pafos să înt6rse Paul cu Barnaba la Pamfilia-
In oraşul Perga din nişte motive <5re*care să despărţi Marcu
de el şi să întârse la Ierusalim. Paul şi Bair t ba ineâ că

142. lătoriră maî d e p a ite şi ajunseră în Antiochia Pisidiel. Aci
.merseră Sâmbătă în Sinagogă, unde Paul într’o lungă
Cuvântare începând cu istoria poporului Judtă pănă la
David, învită pe auditor! la credinţa în Mesia cel făgăduit.
^Ac£stă cuvântare făcu atâta impresiune în auditor, că toţi
|judeii îl rugară c a în Sâmbăta următdre să-şl desvolte
mal pe larg aserţiunile sale în privinţa acestui punct. Insă
in timpul acesta, v estea învăţăturei celei nouδ împrăş-
tiindu-se prin to t oraşul provocă curioeitate între cetăţeni
chiar păgâni şi mulţi în masă veniră să asculte noua în­
văţătură. Lucrul acesta nu prea bucură pe judel şi începură
gă murmure. Paul şi Barnaba în faţa acestei situaţiuni a
Judeilor, plini de o u rag iâ (liseră : Cătră voi trebuea să ne
adresăm mal întăi, pentru că voi sunteţi acela cari sunteţi
oel dintăl chemaţi spre a asculta cuvântul Domnului şi a
vă mântui, însă pentru că apunerea vdstră este atât de
tenace, atunci lată ν δ părăsim pe voi, şi ne îndreptăm
cătră păgâni. Păgânii cum auriră acostă învăţătură plină
de cea mal adevărată filosofic, primiră cuvintele Aposto­
lului, şi trecură m ulţi în câta credincioşilor Domnului. Ju-
deil zeloşi şi plini de mânie contra aceştil învăţături nouă,
proectară o persecuţiune contra lui P aul şi Barnaba. In-
formându-ee apostolii de acest complot părăsiră oraşul şi
să îndreptară cătră Iconium, unde li aă întâmplă aceeaşi
ca şi în Antiochia, şi de aci deci goniţi, veniră în Lystra
Lycaoniel (Fapt ap. 13,13—14, 6).
7. In Lystra să întâmplă cu el ceva minunat. Pe când
Paul predica cuvântul Iul Dumnetjeâ înaintea oraşului,
*ări un şchiop din naştere şe<Jând pe pământ, şi obeer-
vându-I încrederea sa cea mare în Dumnezeii, să adresă
^tră el cu voce, picându i: Sc6ld-te şi stai pe pictârele
hk, şi de îndată se scula şchiopul fi începu să umble.
Poporul în faţa acestei minuni în superstiţiunea Iuletrigă:
Zeii / aU făcut Smerii şi aă venit cătră not. Licaonienil
îndată punându-şl înainte mitologia lor, îşi aduseră aminte,
odinidră Zeii — Zevs şi Hermes (Jupiter ,i Mercur)
^ _______ s X n t u l u î a p o s t o l p a u l $[■. 1 3 j

143. transformaţi în 0 menl cutreerară ţara lor, şi aşa darii
crezură şi acuma, că Olimpienil aii venit Iarăşi să i vi.
siteze din ηού (Ovid. Met 8 , 611). Ei numiră pe Bar­
naba, Zeve şi pe Paul care purta cuvântul, Hermes *
şi chiar preoţii de la templul lui Jupiter le prezentară
tauri spre a’l sacrifica în ondrea lor. Vă(|âad Paul şi Bar­
naba aceste demonstraţiunl îşi rupseră veşmintele de p@
el, să aruncară în mijlocul mulţimel, şi (Jiseră că şi el
sunt dmenl muritori, Iar nici de cum zeii închipuiţi de el,
şi c&aceate tdte le-aii f&cut el în puterea lui Christos celui
răstignit, Dumnezeii cel ce a făcut ceriul şi pământul, care
l-a trimis să predice pe Dumnezeul cel adevărat tuturor
dmenilor. In)timpul acesta veniră o mulţime de Judel din
Antiochia şi Iconiu, şi profitând de mulţimea iritantă voiră
să-l aţîţe contra Iul Paul. Judeil reuşiră, Paul iu alungat
cu petre de popor, şi condus afară din oraş mal mult
mort; în mijlocul credincioşilor însă să ridică Paul întărit
fiind de Dumnedeii, şi să întdrse înapoi în oraş. In di­
mineaţa următdre trecu împreună cu Barnaba la oraşul
învecinat Derbe, şi după ce fondară o comunitate creştină
înaemnată acolo, gă întdrseră pe acelaşi cale, adecă peste
Lystra, Iconiu, prin Pisidia şi Pamfilia Iarăşi înapoi întă­
rind din noti în credinţă ţinerile comunităţi fondate de el,
orânduindu-le şi preoţi. Din oraşul Attalia plutiră el cătră
Antiochia Siriei, de unde plecaaeră, şi finiră cu acăsta
prima lor călătorie migionară (Fapt. ap. 14, 17—25).
8. In timpul acegta, adecă pe când se aflati Paul şi
Barnaba în Antiochia, erupse o degbinare în comunitatea
cre?tină de acolo, care f&cu o ruptură geridgă între creştinii
născuţi Judel şi păgâni. Veniră adecă mal mulţi băr­
baţi din Ierusalim la Antiochia, carii mal înainte făcuseră
parte din partida rigurdsă a fariseilor. Aceştia începui
gă esplice păgânilor, pă numai cu simplul botez primit,
încă n’ati intrat deplin în adevărata comunitate a lu*
Christos, ci trebueşte ca să se supue şi circumcisinnel, obli·
gându-I ast-fel indirect la observarea cu stricteţe a reli*
1 4 0 _______________________________ SCH IŢE DIM VlA ŢA *

144. giunel mosaice. Că Christos este cor<5na legeî, şi tot cel
ce crede tntr’âosul să justifică, devenind ast-fel un ade-
p vărat fiâ al lui Abraam, nu o cunoşteau Judeil aceştia
deveniţi creştini, şi pentru acâsta intrară el în mare dis­
putft cu Paul şi Barnaba; şi ast-fel acum începu Apostolul
lupta cu o direcţiune particulară ivită în creştinism, şi care
luptă îl aduse multe dureri. 'Drept vorbind, fu o mare
norocire pentru Biserica cea tânără, ci disputele acestea
şi tendinţele Judaice să iviră pe timpul Apostolului fiind el
Io viaţă, şi sub a carul autoritate tu tranşată chestiunea
acesta cu desăvârşire. Comunitatea Aotiochianâ să decise
a trimite representanţil lor la Ierusalim, pentru a termina
desputa acesta. Alegerea că(|u să înţelege asupra lui Paul
şi Barnaba, ca unii cari fură f<5rte zeloşi în respândirea
creştinismului printre păgâni şi Judei. Ast fel deci între­
prinse Apostolul nostru a treia călătorie la Ierusalim, pen­
tru conciliul apostolic (Fapt. ap. 15,Jl—5).
j£ 9. Actele conciliului acestuia apostolic, ni le împărtăşesc
fapt. ap. 15, 6 —29. Ni să spune adecă, cum a început
să discute mal întăi în cercuri private, punctele de clrtâ
ce trebueaâ să-şi capete resolvarea; cum apoi apostolii şi
bătrânii puseră chestiunea acâsta în desbatere publică,
cum vorbi Petru cel dintăl, şi decise, ca toţi păgânii cari
vor să trăcă la creştinism si nu mal fie nevoiţi a să supune
ceremonialului legeî mosaice. Apoi începu Paul şi Barnaba
a istorisi cum a respândit cuvântul Iul Dumne4eii, fondând
mal multe comunităţi creştine. In cele din urmă ridicân-
du-se Iacob făcu propunerea: Că păgânii ce voesc a trece
la creştinism să nu fie obligaţi a se supune ceremonialului
legeî mosaice, înbă e datoria lor, ca să se ferescă de aşa
numitele porunci noachite, adecă să se abţină de la eer-
viciul zeilor, de curvie, de sufocat şi sânge. Sfatul acesta
plăcând fraţilor întruniţi şi aprobându-1 toţi în unamitate,
deciseră a trimite o scrisdre enciclică cătră toţi creştinii
din Antiochia Siriei şi Cilicia, spre a le comunica resul-
totul conciliului. Conciliul mai recunoscu cu ac&tă ocasiune
'· s â n t u l u i a p o s t o l p a u l f . 141

145. i i i scttiŢB d in Via ta
f
adevărul predicat de apostolii Paul şi Barnaba, carii şi
mal înainte eraţi ştiuţi ca zeloşi propagatori, al adevăratei
evangelii şi recomandaţi tot odată ca nişte bărbaţi, cari
pentru adevărul celor propagate de el, sînt gata a-şl pune
chiar şi viaţa. Pentru combaterea acelor Judaisanţl, cari
discutaseră cu Paul şi Barnaba în Antiochia şi cari acusaâ
pe apostoli de falşiticatorl al doctrinei lui Christos trimise
conciliul pre Iuda şi Sila casă anunţe comunităţi acelaşi în-
veţătură pe caie o auriseră de la Paul şi Barnaba. La fi­
nele acestei scrisori a conciliului să φ ΟΘ: Ca Spiritul
Sânt, fi noi, am kotărît, să nu se maî pue peste voi nici
o sarcină, de cât acea de trebuinţă: Ca să ve feriţi de cele
sacrificate idolilor, fi de sânge fi de animale sugrumate fi
de desfrânare, de care de vă veţi păzi. bine veţî face. Fiţi
Cu scrisdrea acesta se înt0rse Paul şi Barnaba, însoţiţi
de Iuda şi Sila, înapoi la Antiochia. Barnaba luâ încă
şi pe nepotul ββύ loan Marcu, care îl părăsise în prima lor
călătorie misionară în Pamfilia, ca să-I fie de ajutor in res-
pândirea evangeliel. Scrisdrea avu efectul seti în comunitate
din Antiochia, cficl în fapt. ap. citim 15, 81: Când
cetit ei epistola s’αύ bucurat pentru mângâere. Iuda şi Sila
fiind şi el învăţători, mângăără pe fraţi şi îl întăriră.
§3..<4 doua călătorie misionară a luî Paul.
52—54 după Christos.
1. Paul şi Barnaba, după întdrcerea lor din Ierusalim,
rămaseră cât-va timp în Antiochia, predicând cuvântul
Domnului, după care, dise Paul cătră Barnaba: Comu­
nele fondate de noi în oraşele Asiei aii nevoe de a fi
încă visitate şi întărite din noii, să vedem deci cum staîi
(Fapt. ap. 15, 35). Barnaba aprobă ac£sta şi aşa dar e&
proectă a doua călătorie misionară a lor. Barnaba îd8^
voi să la şi pe nepotul seii loan Marcu; Paul însă sâ
opuse la acesta cu mare putere; căci (Jicea, de 6re-ce

146. SÂNTULUI APOSTOL ÎAlÎL 14â
el ηβ-a părăsit în prima călgtorie misionară în Pamfiliaţ
nu-l mal cred de folos pentru acostă chemare. Dar fiind­
că Barnaba ţinea numai de cât să la împreună cu el şi
pe Marcu, atunc! se născu o neînţSlegere între aceşti doi
V:bărbaţi, cari lucraseră pănâ aci cu mult succes la res-
=- pândirea cuvântului Iul Dumnezeii, care neînţSlegere (πα-
poS'Jσμός) avu de urmare despărţirea lor. Despărţirea ac£sta
nu dură însă mult, căci câţi-va ani maî târrliti când scrise
Paul prima epistolă cătră Corinthenl, găsim pe Barnaba,
Iarăşi împreună cu Paul (I Corint, 9, 6. conp. Col. 4, 10).
’•. Barnaba după cc s6 despărţise de Paul, plecă cu Marcu la
HjCypru patria sa, şi de acolo mal târ<}iti să pare că se
duse la Roma. Aşa cel puţin găsim în recundşterile cle­
mentine 1, 7.
I 2. Paul îşi alese pe Sila, şi îo unire cu dânsul, să
duse prin Cilicia şi Syria, întărind pretutindenea comu­
nităţile înfiinţate de el în prima călătorie misionară. In
Lycaonia visitâ el din nou oraşul Derbe, Lystra şi Iconium.
In Lystra unde suferise el atât de mult, în călătoria cea
dintăl, găsi pe un tânăr Timotheiti, care îl fu recomandat
cu distincţiune de cătră comunitatea locală, şi care mal în
urmă fu soţul şi amicul cel mal ataşat al lui Paul. Ti­
motheiti născut în Derbe sati Lystra (Fapt. ap. 16, 1
Comp. 20, 4) fiii al unei ρίόβθ Judee, care de timpuriii
deveni creştină, şi al unul tată păgân, era deja creştin când
veni la Paul. Judeil creştini însă îndemnară pe Paul casă
sapue pe Timotheti ceremonialului lege! mosaice, şi să-l
lase să se circumcidă. Paul însă considerând decisiun.a
conciliului apostolic să opuse cu tărie contra acestei pre-
tenţiunl (Galat. 2, 3). Mal târeţiti tot în aclstă afacere,
mustră el aspru pe Petru, pentru consideraţiunile sale par­
ticulare pentru Judeil creştini (Galat. 2, 11) Şi ca să în­
tărească Apostolul şi mal mult idela acesta a netrebuinţel
legeî mosaice <}ice el: (Galat. 5, 2) Întreb pe un Judeu
circumcis: Oare fircumcisiunea ta l/i ajută ţie a te dis-
Ptnta de împlinirea legeî f Positiv ca nu. Vot aţi perdut

147. 1 4 4 sc h ite d in v ia îa
pe Christos prin circumcisiunea Vâstră, voî cari voiţi a ve
justifica din faptele legeî; pentru că noî aşteptam din
spirit, ca din credinţă să dobândim justificarea. Căci în
Iisus Christos ntcf circumcisiunea pdte ceva, nicî necircum-
cisiunea, ci credinţa care să efectuează prin dragoste. Aci
în Lystra însă, unde nu pretindea niminea, cedă Paul
ambiţiunel Judaice, şi permise circumcisiunea Iul Timotheti·
însă ΒοέβΙβ nu o făcu el p<5te din alte considerente, fără
numai al fi terenul ma! uşor pentru respândirea evange­
liel. Şi de aci se arată fdrte mult nemărginita sa înţelep­
ciune. Unde observa el amestecătură mare de creştini
judel şi păgâni, si prevedea un pericol pdte pentru o
bună reuşită în întipărirea profundă a credinţei în Christ,
Paul nu era omul acela atât de tenace, egoist şi ambiţios,
ca să nu cedeze unei pretenţiunl puţin folositdre, în folosul
unu! scop mal înalt, ideal. Aceste considerându-le, atunci
înţelegem de ce Paul să esprimă despre sine, când 4i°e:
Af'am făcut Judmluî ca un Judeil, ca pe Judeî să do.
bândesc; m’am făcut neputincioşilor ca un neputincios ca
ori-cum să pot dobândi pe neputincioşi; tuturor tdte m’am
făcut, ca ori-cum sădobândesc pre vre unia (I Corinth.
20), sati după cum φοβ el într’altă parte: „Care ’ml e
folosul, plăcerea dmenilor să o fac, sati voinţa lui Dum-
ne4eti ? Sati pdte caut eti să plac dmenilor ? De voesc să
plac dmenilor, apo! atunci de sigur nu sînt sluga luî
Christos (Galat. 1, 10).
3. In călătoria sa primă misionară, Paul venise numai
pănă la Iconiu (Fapt. 13, 51); acum însă trecu el peste
Iconiu ma! departe prin Frigia, şi veni pănă în Galatia.
Despre activitatea Apostolului în Frigia nu avem multe
cunoştinţe ; de asemenea Iarăşi nu este cunoscut, cari părţi
ale Galatie! le visitase şi cât anume rămăsese acolo. Au­
torul Fapt. apostolilor vorbeşte despre acdsta fdrte sumaricî
să observă că el cu naraţiunea sa să grăbea la Irvas unde
intră în compania Iu! Paul. Cum că însă Paul predică îQ
Galatia şi fondă şi comunităţi creştine să vede lămurit din

148. Qalat. 4, 19 unde numeşte el pe GalatenI copiii sape care
U renaşte pentru a doua 6ră. Din Galat. 4, 13 să vede,
că Paul obosit de călătorie şi p6te fiind şi bolnav, râmase
în Galatia mal mult timp. Când părăsi el însă Galatia nu
era sigur în cotro să se ducă; nu era (Jie sigur dacă trebue
e&apucespre sud în Asia proconsulară, care făcea parte din
Misia, şi care cuprindea apoi Lydia şi Coria, sau să apuce
spre nord, cătră Bitinia. Printr’un sfat de sus, să decise el ca
oprin Misia să se ducă la Troas, un oraş care era situat a-
tuncl pe lâogă renumita Troja. In Troas s& întâlni cu
medicul Luca, autorul evangeliel a treia şi al faptelor
apostolilor, care să alipi de Paul şil acompanie în opera
predicărel cuvântului evangeliel. Cât a rămas Paul în Troas,
şi dacă a predicat el acolo cuvântul Domnului nu ştim ni­
mic. Singur n<5ptea fiind, petrecând în rugăciune şi con-
templaţiune, avu o visiune. Un bărbat care după portul
seu părea a fi din Macedonia stătu înaintea luî, rugân-
du-1 şi picând: Treci dincolo în Macedonia şi ajutd-ne.
Paul care în privighierea sa nu cerea alta de cât sfatul
de sus în cotro să se ducă, în urma visiunel aceştia să
pregăti de plecare; primi invitarea acesta ca o poruncă
de sus şi plecă în Macedonia cu prietinii săi (Fapt. ap.
16, 1— 11).
4. In Neapolis — Macedonia— atinse Apostolul pentru
prima «5ră pământul Europei care deveni acum centrul ac·
tivitAţel sale misionare. De acolo să duse la Filipi, care
era unul din oraşele de frunte ale Macedoniei, şi unde să
afla şi o colonie romană. Judel eraţi fdrte puţini în Filipi
şi din causa acâsta nici n’aveail el o sinagogă regulată,
ci numai o casă de rugăciune ce ţinea loc de Sinagogă.
Ac&tă casă de rugăciune era afară din oraş, ca să nu de-
^Dgeze întru nimic pe păgâni, şi după legea mosaică era
Piuată pe marginea unul rîft. Aci în acostă capelă disde
dimineaţă într’o Sâmbătă să încinse o lungă diecuţiune
mtre Paul şi femeile din oraş asupra 6re-căror puncte re-
SÂNTULUI APOSTOL PAUL Μ . _____________ 145
O rtodorf R a m .n l 1

149. 1 4 6 SCH IT E DIW V IA ŢA
ligidse. Cuvintele sale făcură o impresiune f<5rte mare asupra
uneî femei—neguţătdre de purpură— oare era născută tu
oraşul Tiatira în Lidia, şi care să numea Lydia. Ea era
păgână, dar care prin cetirea continuă a cărţilor Testa­
mentului Vechiil în traducerea grăcft şi prin contactul cu
Judeil veni la ideia adorârel unul singur Dumnedeii. Cu
ac&tă ocasiune, creând ea luî Paul, să boteză împreună
cu întrăga familie, şi pentru ca să-şi arate recunoştinţa
cătră Paul şi prietinii săi care o renSscuse acum pentru
viaţa de veci, le oferi casa sa gratis. Din familia Lydiel
se răspândi apoi creştinismul mal departe prinlre populaţia
oraşului, şi casa sa forma primul loc de adunare al comu-
nitâţel creştine. (Fapt. ap. 16, 12— 15. 40).
5. In Filipi era o sclavă, dominată de un spirit răii
sail dupe espresiunea locuitorilor de acolo, de un spirit
pitonic, şi care prin estasele sale atrăgea o mulţime de su­
perstiţioşi spre a le spune viitorul. De câte ori mergea Apos­
tolul în casa de rugăciune, acăstă femee striga: Aceşti <Smenî
sînt slugi ale adevăratului Dumne^eU, care ne anunţă nouă
calea măntuirel. Acăstă mărturisire din partea acestei femei
bolnave putu să facă pe popor a da ma! mare atenţiune
fiselor Iul P aul; însă iu departe de Apostolul lumel ca să
se folosească el de ast-fel de mijl<5ce. Tot ast-fel ca şi Mân­
tuitorul, Paul nu voi să fie recunoscut de demoni. La
început nu să interesă el mult de strigătul sclavei; însă
pentru că ea nu înceta a striga, eă înt<5rse Paul cătră dânsa
şi porunci spiritului celui rău ca să lasă dintr’ânsa. Şi
acdsta să şi întâmplă. De îndată însă ce demonul eşi din
sclavă, începură a murmura cel cari făceau comerţ cu ea
şi a striga contra lui Paul. Resultatul plângerel lor fu,
că Paul şi Sila fură chemaţi înaintea Judecătoriei, ca tur.
burătorl linişte! publice, şi cari caută a respândi printre
Romani religiunea Judaică, care era oprită prin legile ro­
mane. Fără nici o cercetare prealabilă fură condamnaţi şi
aruncaţi în închisdre, Iar picidrele lor le bagară în butuk
(nervus). T0te suferinţele acestea nu putură să micşoreze şi

150. β& umilesca credinţa în Christos cea atât de înrădăcinată
K fn comunitatea creştină. La miezal nopţii însă, sculându-se
P el fa rugăciune, se întâmplă un cutremur mare care sgudui
B chiar uşile tem niţei; in urma acestui puternic cutremur uşile
■ t<5te să deschiseră şi fdrăle cA(Jură de pe picidrele apos.
■ toiilor. Deşteptându-se păditorul temniţei şi v6<find uşile
■ deschise, voi să se omdre de frică, cugetând că prieonieril
ί aii fugit. Paul însă strigând cu voce mare φ ββ vN u -ţt
face nici un ren, căci toţi suntem aici! Şi aprinijend
K lumina, intră în lăuntru şi că<Ju la picidrele lui Paul şi
E|Sila. Apoi conducendu-l afară, dise: Domnii m ei: Ce să
Mfac să mS vnântuesc? Şi respundând Paul dise: Crede In
■ Domnul nostru Iisus Christos şi tevel mântui, tu fi casa ta.
g|Si predicându-Ie cuvântul Domnului cre4u atât temnicerul
k cât şi tdtă casa sa. Şi luându-I în acea oră a nopţel, le
spălă picidrele, şi se botdză împreună cu tdtă casa sa, pre­
parând apostolilor şi masă. Dupe terminarea acestora, Paul
şi Sila să întdrseră înapoi în temniţă. Făcendu-se dină tri-
miseră temnicerii Ja Prefectul oraşului, ca să spue cele
întâmplate şi spaima ce le-a pricinut ocasiunea întâm­
plată şi-l rugară să libereze pe deţinuţi, adăogând tot-odatâ
că cutremurul a fost o pedâpsă din partea Iul Dumnezeii
pentru nedreptatea făcută acestor bărbaţi. Intorcendu-se
servitorii corespunsul de liberare, temnicerul anunţă acdsta
lui Paul şi îl (ţise, că din ordin înalt, el sunt liberi şi deci
pot să mdrgă în pace. Paul însă, cerea că dacă a fost
ofeuaat public prin aruncarea în închisdre, nevinovat fiind,
«pol e în drept ca să c£râ satisfacţiune tot publică. Şi
o tocea Paul din cause destul de bine-cuvântate şi resona­
t e ; anume : In Filipi eraţi mal mulţi, cari primiseră creş­
tinismul şi chiar dintre strdinl; carii ca să nu se 4 icâ <Aa&
amăgiţi, şi că aii primit creştinismul de la nişte crimi*
^ °u acdsta să scadft prestigiul atât al apostolilor cât
» i l înv&ţ&turel propagate de el, cere el cu insistenţă repa-
^ undrel sale în puterea dreptului de cetăţean roman şi
public: Cum voi ne-aţl băgat formal aici în închi­
* SÂNTULUI APOSTOL P A U L K 147

151. 1 4 8 SCH IŢ E D IN V IA ŢA
s<5re, şi acum voiţi ei ne eliberaţi pe ascuns ? Nici odat&.
Voi ne*aţl bagat, tot voi deci trebue s&veniţi şi să ne sc6tetl
afară. E«te cunoscut că acel ce avea dreptul de cetăţenie
romană era scutit de bătae, precum şi de încătuşare,
punerea în lanţuri; făcea însă vre o greşală mare, notorică
şi să vedea, că în adevăr e culpabil, atunci Ί declara mal
întăi lipsit de dreptul seu de cetăţean roman, şi apoi i eă
aplica încătuşarea, dacă merita. In urma aceştia au^iod
penitenciarii că el sînt romani, eă temură. Veniră însă
îndată, îi rugară să nu facă nimic, îl conduseră afară şi
stăruiră să iasă din oraş. Paul ţi Sila eşind din temniţă să
duseră la casa Lydiel şi luându-şl rămas bun de la creş­
tinii de acolo, plecară (Fapt. 16, 16—40.
6. Dup6 o petrecere de mal multe săptămâni în Filipi,
părăsi Paul împreună cu Sila acest oraş şi îşi îndrep.
tară drumul preste Arnfipolis şi Apollonia la Tesalonic
care era depărtat de Filipi cam 20 de miile. Pe cel doi
prieteni al săi pe Luca şi TimotheiÎi, îl lăsă el în Filipi
pentru ca să întăreacă în credinţă tănâra comunitate fon­
dată. In Tesalonic, care era cel mal mare oraş din Ma­
cedonia, locuiau mal mulţi Judel, ce aveaţi acolo şi o
Sinagogă. In acăsta Sinagogă să duse Paul şi în trai săp­
tămâni de a rândul, vorbi adunărel despre cărţile T. V.
şi în special ^pspre părţile mesianice, şi arată că Mesia
cel anunţat acuio, este Iisus Christos care a murit şi a
înviat şi pe care el acum fără sfială îl predică înaintea
lor. Unii dintre Judel in urma încredinţărilor date de
Paul, crezură; dar succesul cel mal mare îl avu Paul între
păgâni, de care sueces fiind invidioşi, Judeil provocară un
tumult contra lui. El resculară o parte a poporalul, şi
străbătură în casa creştinului Iason, unde locuea Paul.
Insă pentru că nu găsiră aci pe Paul şi pe Sila, apucară
pe Iason şi’l duseră la Judecătorie cu multă larmă, stri'
gând: Rebelii din alte pdrţî αύ venit aici şi Iason Ϊ-&
primit. Aceştia toţi luptă contra legilor împărăteşti, in­
sultând chiar Majestatea, (jlicend că αύ un alt rege w>o&

152. ■ A h t u lu i a p o s t o l p a u l
mare — pe Iisus. Iar după ce Iason şi amicii βδϊ eă es-
plicară şi φββΓλ c i principiile lor nu eunt ostile nici Ma-
jestăţi, nici vre-uneî legi imperiale, ati fost eliberaţi. Paul
şi Sila îneă părăsiră chiar în n<5ptea aceea oraşul, pentru
ca să numai prov<5ce turburărl şi nelinişte. In general cât
a etat Apostolul atunci în Teealonic nu să ştie, dacă con­
siderăm însă că comunitatea din Teealonic num£ră un
însemnat număr de credincioşi, aşa că Paul le trimise chiar
două epistole pentru întărire; afară de ac£sta dacă mal
considerăm şi aceea, că Apostolul în timpul şederel sale în
Teealonic căpătase în două rânduri ajut6re băneşti de la
cel din Filipi, apoi atunci nu vom greşi dacă vom susţine
_-că Paul petrecuse aprdpe trei săptămâni în Tasalonic (Fapt.
ap. 17, 1— 10).
7. Din Teealonic să duse Paul la Berea şi predică acolo
cu mult?, reuşită între păgâni şi judel. De îndată însă ce
I-Judeil din Teealonic simţiră, că şi în Berea eă răspân­
dise cuvântul lui Dumnezeii, veniră repede aci şi căutară
a escita poporul contra Iul Paul. In faţa acestei situaţiunl
trebuea Paul să părăsâscă şi Berea, însă lasă aci pe Ti-
motheâ şi Sila spre a întări comunitatea cea din nou for­
mată, Iar el întovărăşit de câţi-va credincioşi apucă drumul
pe mare (Fapt. ap. 17, 14) cătră Athena, metropola cul­
ture! elenice şi a ştiinţelor lume!, şi tot odată şi punctu]
central al cultului păgân. Aci în acest cerc, unde fie-care
era mândru pentru ştiinţa sa. trebuea să fie predicată pen­
tru prima <5ră,învăţătura despre Chrietoe cel răstignit. Mal
înainte de a ae presenta Paul în faţa publicului cu pre­
dica, umbla prin oraş, şi v6<Jând că e mal bogat de cât
orl-care alt oraş în smintele se întristă în spiritul sefl, şi
putu să se etSpânâscă în a nu suspina, v&Jând cât de
departe sînt «Smenil aceştia renumiţi în cultura antică, de
*dev6r. Pentru acdsta şi începu discuţiele sale pubUce în
piaţă cu proeeliţil şi filoeofil etoic! şi epicurei. Unii îl rl·
deail şi (Jiceaii in bataedejos: Ce voeşte JudeJ acesta'?

153. 1 5 0 SCHIŢB DIM V IA ŢA
Alţii însă audindu-1 vorbind despre Iisus şi învierea sa
φοβ&ύ, c& el voeşte să le spue ceva ηού. In scopul a-
cesta, el şi conduseră pe Paul la Areopag, ca să vor­
bească cătră adunare şi să-şl espue principiile sale. Aiej
în adunarea acăsta numer<5să ţinu Paul o cuvântare în care
să unea eleganţa şi fiinţa cugetărilor cu cel mal profund
simţ religios. Să găsiră chiar unii dintre cel adunaţi cari
să alipiră pe lângă Paul şi’l rugară ca să’l instruească în
privinţa acestui mare adevăr, şi mulţi din ei credură. Intre
aceştia fu şi o damă nobilă cu numele Damaris, şi care
era chiar membră a colegiului areopagului, apoi Dionisiu
care mal apoi dupe constituţiunile apostolice 7, 46, fu cel
dintăl episcop al Athene!. In Athena veni şi Timotheu; îneâ
Paul îngrijat de comunitatea din Teealonic îl trimise înapoi,
ca să întărăscă pe credincioşi în credinţa lor, şi să-I măngâe
de suferinţele ce au avut să le sufere (I Tesalon. 3, 12).
Iar el însuşi plecă din Athena cătră Corint. (Fapt. ap. 17,
11—18, 1.
8 . In Corintb, Paul îşi luă locuinţa la un Judeil creştin
născut în Pont, cu numele Aquila, care avea acelaşi me­
serie ca Paul. Acest Aquila locuia mal întăi în Roma, când
în urma edictului împăratului Claudiu din anul 51 după
Christos prin care toţi Judei! trebueati alungaţi din Roma,
împreună cu creştinii carii erail priviţi ca o sectă Jido-
-v£scă, trebuea să părăsească Roma şi veni împreună cu
soţia sa Priscilla saft Prisca, la Corinth. Paul în cursul
săptămânel lucra la Aquila şi îşi câştigă ast-fel prin munca
mânilor sale existenţa diln-că; Sâmbăta însă predica în
Sinagogă. Informându-se că şi aici Judei! să ridică în
contra sa, părăsi el sinagoga şi predica încontinuu pă­
gânilor în casa unul proselit cu numele Justus. Efectul
cel mare al predicilor sale între Judel şi păgâni escită furia
Judeilor în contra sa atât de mult, că chiar şi cele mal
triviale cuvinte le adresară el Apostolului, despre care însă
Fapt apostolilor nu amintesc nimic. Cu t<5te acestea dup&

154. cum reese din epistola sa a doua cătră Corinthenl să vede
eft Paul s& cam bolnăvise şi îocepuee a iă întrista de
cerbiciositatea şi indolenţa Corinthenflor; însă curând
Domnul îl înt&ri şi dise cătră el: Nu te teme, vorbeşte fi
nu tăcea! Căcî e& sunt cu tine, fi nu va cuteza niminen
să-ţi facă ceva, fi să-ţi strice, căci am mult popor în oraful
acesta. In urma aceştia predică Apostolul evangelia in
' Corint fără preget un an şi jumătate. In timpul acesta
veni un nott proconsul la Corint, Ananeus Gallio, un frate
al renumitului filosof Seneca. Judeil Bă iolosiră de ac&tă
ocasiune şi părîră pe Paul la noul proconsul, că adecă
el prin răspândirea unei aşa învăţături, care să opune
direct învăţ&turel lor fundamentale, prov6 eă desbinări între
el. Cu t6 te aceste Annaneus Gallio, |un om tare prudent
şi cumpătat nu să bucură de acesta, şi nu-l părea bine a
să amesteca în luptele şi certele religi<5se ale Judeilor, şi
respinse pe p&râtori. Daca ar fi—plicea el—vre-o nedrep­
tate, ,sau vre-o violare de lege, atunci v’afl asculta din
punct de vedere al dreptului, însă pentru că chestiunea a-
cÎsta tratSză cuvinte fi nume ce privesc la legea vdstră,
atunci voi înşi V6 trebuiţi să νέ înţelegeţi; asupra acestui
punct nu vreaU eă să fiii judecător. Acostă purtare a pro­
consulului plăcu atât de mult păgânilor, aşa că el fără
cruţare traseră în judecată pe căpetenia acusatorilor, pe
preşedintele Sinagogel Sostenus, fără ca proconsulul să se
opue la acăsta. Acăată demarşă neaşteptată din partea
păgânilor pentru Paul, asigură apostolului mal multă o-
dihnă, aşa c& el căută a predica evangeliul cu mal mult
mal departe (Fapt. ap. 18, 2—17).
9. Pe când Paul predicase Evangeliul în Corinth şi în
împrejurimi, veni şi Timothetl din Tesalonic napol(Fapt.
ap. 18, 5), şi prin el cap&tă Paul ştiinţa despre acostă
comunitate, caie parte fu îmbucurăt6re, parte îngrijiră
*mlt inima apostolului. Cea mal principală fu învăţătura
despre parusia Iul Christos care luase dimensiuni esagerate
^ 8ĂNTULUI APOSTOL PAULi 151

155. 1 5 2 SCH IT E DIN V IA TA
în ac&t& comunitate (I Tesal. 5, 1. 19 seque). Să vede
că Paul vorbise adesea în predicele sale, despre apropiata
venire a Mântuitorului, ca să învioşeze speranţa credin­
cioşilor, şi eă-1 întărească în euferinţele lor. Acostă idee dă-
duse ocasiune launii din Teealonic, cari înţeleseră falş paru-
sia Iul Christos să nu se mal ocupe cu nimic, aceea ce decise
pe Apostolul ca să scrie prima sa epistolă cătră Tesaloni-
cenl. Ast-fel eşi la ivdlă prima epistolă cătră Tesaloniceni,
cea mal veche din t6te cărţile Noului Testament. Iasă
aprinsa idee a parnsiel lui Christos nu numai că nu fa po­
tolită de acostă epistolă, ba din contra ea provocă un
regret general în comunitate. La regretul acesta veni încă
şi împrejurarea, că unii din credincioşii de acolo, să pre-
sentară fraţilor, dicându-le că ati avut el visiunl, şi că
parusia e f<5rte aprrtpe. Unul din provocatorii acestaI ne·
linişte între credincioşi merse atât de departe în cât, ca să
întăr£scă şi mal mult pe Tesaloniceni în credinţa acăsta,
scrise chiaro epistolă în numele apostolului, ca să serv^scă
şi mal mult ideii respândită de el. Acdsta dete ocasiune
apostolului ca să scrie a doua epistolă cătră Tesaloniceol.
In acostă epistolă să sileşte Paul a face atenţi pe Tesalo-
nicenl asupra adevăratului înţeles al ^e^01, sale, că a-
decă de le-a vorbit de parusia lui Christos cu tdte aceste
el nu trebue să se despică de ocupaţiunile (jilnice, şi să
nu ma! lucreze nimic; apoi le dă învăţături despre a-
devăratul Dumne^eti, şi ivirea omului picatului (άνθρωπος
τής αμαρτίας) a lui Antichrist. Si pentru ca să preîntîin­
pine falsificări de epistole în numele seti, le declară Tesa-
lonicenilor, ca numai acele epistole să le considere ca
emanate de la el, care vor purta semnătura lui proprie.
10. Dap6 ce lucră Apostolul pentru respândirea evan-
geliulul în Corinth şi Achaia timp de un an şi jumătate,
să hotărî a călători la Ierusalim, de sSrbătdrea rusaliilor-
Acesta este a patra călătorie a sa la Ierusalim, dup6 con*
vertirea sa. Cu el călători Împreună Aquila şi Priscila, Ş1

156. veniră împreună pân& la Efes, unde predică Paul. Aci îl
rugară să râmâe cât*va timp ; la ac&sta el nu si împotrivi,
fnsă voia să călfitordscă numai de cât la Ierusalim, pro­
miţând că să va întârce degrabă înapoi. Aquila şi Priscila
ramaseră în Efes. Din Ierusalim sA duse Apostolul Iarăşi
]a Antiochia, unde a petrecut cât-va timp (χρόνον τινα. Fapt.
Ap. 18. 18— 23).
■CHIŢI DIN VIA ŢA S-TULUI APOSTOL PAUL

157. Arhitectura noastră Bisericescă.
Stilul bizantin în arhitectura bisericilor n0stre şi
formele străine îm prum utate din diferite alte stiluri.
Artele în Biserica n08tr&—acesta este un subiect care
presintă un interes deosebit, fiind dat rolul ce l’a avut
Biserica în viaţa poporului român. Un studiti amănunţit
cu date şi ca cercet&rl istorice ar fi o lucrare de mare
valdre, dar ac6sta în present ne fiind dup6 puterea mea,
mă voiţi mărgini de o cam-dată numai la dre-cari obser­
vaţiunî ce am făcut asupra arhitecturel bisericilor ndstre,
remftnând ca îotr’un alt articol să fac acelaş lucru despre
pictura bisericescă la no).
Să ştie că arta are menirea de a surprinde frumosul în
tdte manifestările vieţel, atât în lumea mare externă, cât şi
în cea psihică, internă a omului şi acest frumos închegat
prin forma tecnică deosebită a fie-căreî arte, devenind mal
uşor de înţeles pentru orl-cine, eă facă ca privitorul, ce­
titorul, sati cel ce’l ascultă să vadă şi să admire ca într’o
oglindă viaţa ce’l încunjoară, sau care singur o trăeşte şi
prin reflecţiune în sufletul lui să nască felurite sentimente:
de bucurie ori de întristare, de dragoste ori de ură, de
admiraţie, de pietate etc.—acesta este, sau mai bine dis,
acesta trebue să fie rolul artei, rol moralizător.
Din acest punct de vedere privită, arta a fost primită
de creştinism şi are un rol însemnat în cultul bisericesc.
Majestatea Divină, virtuţile morale predicate de Mântui­
torul precum şi tdtă economia divină în omenire, fără multe
din formele artistice cari însoţesc cultul creştin ar fi fost
pentru mulţime cu totul confuse şi greu de priceput, ră­
mânând înţelese numai pentru teologi şi filosofi.
Ast-fel să esplică atâta bogăţie artistică în literatura
biseric&că, unde în psalmii lui David d. e. şi scrierile
unora din părinţii Bisericel se găsesc figuri retorice demne
de invidiat pentru mulţi din marii scriitori contimporani;
sublimul este esprimat cu atâta măestrie şi fraza biblici
are o tftetură artistică atât de puternică în cât nevrând o

158. ARHITBCTL'RA N(5sTRA BfSRRlCI-SCA 1 155
1 admirăm adesea când e citată în discursurile ndstre uşdre
l de t<5te (Jilele.
Muzica care vorbeşte maî direct inimel de cât ori-care
* altă artă, a avut, are şi va avea rolul el netăgăduit in Bi-
m serică. Pictura ca artă representative a fost preferită faţă
A- cu sculptura care, din punctul de vedere al adoraţiunel,
I depăşea limita cătră realism. In sfârşit arhitectura In cultul
■ v&Jut al bisericel să impunea de sine; însă Biserica nu se
K împacă cu arhitectura numai ca util; ea cerea, ca pe lângă
■ acesta să fie adăogată şi o parte de frumos, de artistic,
m care mal mult sati mal puţin să corespundă cu ideea creş-
B tiniemuiul şi cu demnitatea cultului, causa care unita cu o
mulţime de alte condiţiunl şi oecesitâţl constructive a fă-
e? cut să nască acea varietate de stiiurl în arhitectura ndstră
■ bisericească.
Aceste arte fiind tdte primite în creştinism şi creştinis--"
mul fiind unul s’ar părea că o uniformitate şi asemănare
mare trebue să domnească între formele lor; realitatea însă
p ne desminte.
Creştinismul de şi unul, dar despărţirea bisericilor, iar
mal pre sus de cât acdsta deosebirea de rasă şi naţionalitate
a diferitelor popdre creştine a făcut ca aceleaşi arte în bi-
serică să pdrte trasuri deosebite, potrivit cu temperamentul
poporului, cu clima şi posiţiunea geografică, cu trecutul
şefi înainte de a se creştina şi aceste trasuri în artele bi­
sericeşti presintă un deosebit interes de dre·ce în ele să
esprimă geniul şi gustul fie-cărul din aceste popdre.
La popdrele cu o civilisaţie proprie a lor, care s’au bu­
curat de o independenţă politică, artele pe lângă biserici
«au temple s’att mal desvoltat şi sub auspiciul şi împre­
jurul palatelor împărăteşti şi de aceea în studierea artei la
un popor trebuesc avute în vedere numai de cât aceste
două instituţii!ni.
La noi la Români singurul loc unde găsim dre-cari pro­
ducţiunl de artă în trecut este biserica şi de aceea studiul
*rtelor bisericeşti presintă un interes mal mare de cât în
alte pflrţl. Domni! noştri nu ne-ail lăsat nici galerii, nici
muzee; el veneafi alături cu cel-l-alţl credincioşi şi adu-
averea şi odoarele lor pentra înfrumuseţarea biseri-
cilor în cât cu siguranţă putem afirma, că tot ce a fost
P^ducţiune mal de valdre în ţara ndstră s’a grupat îm-
Prejurui bisericel ţi de aceea dacă am căuta să ştim de a

159. A R H IT EC TU R A NOSTRA BISBRICESCA
fost ceva art& la renaşterea ndstră, ce anume a fost şi de
unde a venit, apoi privirile trebuesc îndreptate numai la
biserică.
Posiţiunea geografică şi clima cari Ia rândul lor aii in.
fluenţă hotărâtdre asupra unul popor şi cu deosebire a-
târnarea politică a ţ&rilor Române aii făcut ca noi să nu
putem avea în trecut o cultură proprie şi nici artele să
nu pdtă propăşi din care causă eram nevoiţi a împrumuta
totul de la streini (obiceiil ce pare a se fi înrădăcinat a-
dânc în firea ndstră) şi fiind în contact mai de aprdpe cu
orientul cu care ne unea şi religia, vrând ne vrând am
împrumutat în artă formele şi motivele orientale în cari s’a
şi educat, aşa picând, gustul estetic al poporului nostru.
Vorbind însă de înrîurirea orientală asuura gustului nos­
tru artistic, trebue să recundştem că influenţa motivelor
de artă strâină asupra altul popor pentru ca să pătrundă
şi să pdtă prinde rădăcină adâncă chiar în straturile de
jos, în masa poporului, trebue să găsească în gustul, tem­
peramentul, saii condiţiunele sociale ale acestuia, un teren
analog şi priincios.
In adevăr căuşele cari ne impuneai! cultura orientală
erati multe şi puternice ca de es. vecinătatea, cultura
ndstră mal inferidră, religia, Iar mal apoi vasalitatea tur­
cească, dar pe lângă tdte acestea, cultura artistică orientală
trebue să fi găsit şi mult resunet în inclinaţiunile şi tem­
peramentul poporului nostru pentru ca să pdtă pătrunde
atât de adânc în clasele de jos, la ţară şi să educe gustul
seă în sens oriental cum îl vedem şi pănă astă-φ , despre
care avem ca probă pe lângă artele bisericeşti, construcţia
caselor ndstre pănă mal deunăzi, musica poporană care
are drept bază gama arabă ') precum şi ţesăturile şi gustul
combinărel colorilorîn diferitele cusături ale femeilor ndstre.
Influenţa orientală în artele ndstre bisericeşti să esplică
de sine de dre-ce credinţa şi tot cultul bisericesc ne·aii
venit de acolo şi nici o îndoială nu mal este că şi arhitec­
tura bisericească a fost şi este bizantină, precum o vedem
în atâtea din cele mal frumdse biserici ale ndstre ca Curtea
de Argeş, Biserica Antim, Mitropolia din Bucureşti, Dom­
niţa Balaşa etc. însă nu este mal puţin adevârat că stilul
*)_Conferinţa D-ΙαΙ Gr. Ventura la Ateneti „Orientalismul *a
mutica ndstră poporană".

160. bizantin a prim it şi multe schimbări şi câ pe scheletul
ί* construcţiei bizantine s’aii adăogat f<5rte multe forme îm­
prum utate din diferite stiluri streine, cari suprapuse celui
f}· bizantin daâ u n tot atât de variat şi fac ca studiul arhi-
:_ tecturel bisericeşti la noi să alba un deosebit interes, io
£·■ aceste adaosuri strâine stilului bizantin sâ vede cum câ
î noi de şi orientali Îd artă. însă nu româneam ne atinşi de
£ înrîurirea accidentului şi a altor stiluri strfiine, numai ca
Γ aceste form e trebueail eă se supună în aranjament pe de
^ o parte cerinţelor bisericel, Jar pe de alta şi gustului po-
k porului nostru.
A rhitectura bisericel bizantine în desvoltarea sa a schim­
bat mal m ulte form e în planul pe teren: rotundă, patrată
E drept-unghiularft şi în forma crucel. Ac&tă din urmă—
k biserica cu planul în forma crucel—este aceea care a fost
mal respândiift Ia noi şi să vede că a plăcut mal multei
ca frum useţe şi ca coresp u n d ere chiar prin forma sa cu
simbolul rescum pârarel omenire!— Crucea.
In adevăr u n a din condiţiunile cari pe lângă durabili­
tate sâ cer unei construcţiunl arhifectorale-artisiice. este
întâi să corespundă scopului pentru care sâ face $i în a-
celaş tim p prin exteriorul el, la cea întâi privire s4 arate
destinaţia s a ; este ea o biserică ori o casă de locuit, un
arest, o şc<51ă, ori o cazarmă. Pentru atingerea acestui scop
arhitectul-artist are la îndamână o mulţime de mijlrfce:
dimensiunile m al înalte sati mal j<5se, mal largi sau mal
înguste, variaţia pflreţilor exteriori prin felurite suprafeţe
sad ornam ente, form a şi aranjamentul ferestrelor mal sus
sati m al jos, m al m ari ori mal mici, mal dese ori mal rari,
mal sim ple sau m al bogate în ornamente iar partea de
sus, coronam entul cu acoperişul formează trasul hotărâtor
în aspectul unei construcţii·
Deci arhitectului creştin în concepţia artistică a tem­
plului îl trebue să întrupeze ideia Majesfăţrl Divine unită
cu caracterul modest şi um ilit al învaţgturel creştine. Nu
este aici locul a face critica feluritelor «tiluri, der dacă ar
frebui sft ne pronunţăm, atunci am fi nevoiţi sâ spunem,
cele cire corespund mal bine, care cuprind şi împacă
AKHiTECTURa W0STRA BISERICĂSCk 157
V Forma patrată şi drept-unghiulară a fost împrumutată (le
tot din stilul bizantin pe care apoi Αΰ prelucrat arhitectura
r bidericenacâ.___________________________________

161. mal bine aceste două idei sîn t: stilul bizantin şi renaşterea
italiană ').
Biserica bizantină în forma crucel cum e la noi pe lângă
că îndeplineşte aceste cerinţl, apoi mal presintă şi t6 te
avantagiele unei frum6 se arhitecturi pe de o parte prin
variaţia şi îmbinarea diferitelor suprafeţe a păreţilor exte­
riori, Iar pe de altă parte prin o bogată şi frum âsă orna­
mentaţie compusă din diferite motive orientale, cari în dis­
tribuirea lor logică pe suprafeţele esterne fac adesea să
corespundă în acelaş timp şi cerinţelor constructive şi celor
estetice.
Biserica bizantină aşa cum o vedem în atâtea exemplare
la noi pare că este menită a nu fi măreaţă. Proporţiile
mal j6se par a conveni mal m ult acestui stil şi s'ar crede
că acesta este un neajuns dacă n’am avea înaintea ochilor
atâtea exemple care să ne desminţă, dacă n ’am putea con­
stata prin noi înşine cât de pitorească şi drăgălaşe este
Biserica bizantină anume în aceste proporţii şi dacă nu
ne-am aduce aminte că nici templele grecilor din vechime
nu eraţi mari, dar frumuseţea lor a remas neperit<5re şi or­
dinele arhitectorale ce ne-ati lăsat dovedesc cu prisos gustul
lor în ale arhitecture!. Tot asemenea şi cu Biserica bizan­
tină; ea nu se impune prin dimensiunile înălţime!, dar
jocul liniilor, îmbinarea suprafeţelor, ornam entaţia, turla
şi acoperişul ei pitoresc fac ca privirea cunosc6 t6 re în artă
să se oprească şi să o admire *).
Biserica n6 stră având planul fundamental în forma cru-
x) Sînt păreri că stilul gotic esteacel care corespunde mai mult
cu ideia creştinismului. In adevăr stilul gotic este forte frumos
în capo d’operele sale ca Notre Dame în Paris, Catedrala din
Straeburg etc. dar dacă ne-am permite o paralelă între stilul bi­
zantin şi gotic şi între ritul ortodox şi cele din apus am putea
(lice, că stilul gotic cu vârful seâ înalt şi ascuţit corespunde forte
bine cu egoismul papal şi semeţia încrederel în sine a protestan­
tismului, pe când bisericuţa bizantină, modestă, mică, chemând la
rugăciune pe credincioşi sâ potriveşte mult mal bine cu învăţă­
tura blândă şi smerită a Mântuitorului şi cu spiritul ortodoxiei.
*) Este prea adevărat, în timpul din urmă Bucureştii populân-
du-se din ce în ce mai mult cu construcţii mari, înalte, biserica
în proporţiile el rămâne nebăgată în sămă şi dacă n’ar fi dealul
Mitropoliei am fi lipsiţi de’ plăcerea de a admira acele turle bi­
zantine uşurele şi elegante ale bătrânel n<5stre catedrale, cari
apar atât de pitoresc dintre arborii ce o încunjoră.

162. ARHITECTURA NOSTRA BISBRIO&CA 159
cel; chiar dupS exterior gă cun<5şte şi împărţeala dinlăuntru:
gînul despre rfigarit formează altarul '), cele-l-alte două
ginuri de la d»6pta şi de la stânga sînt rezervate cântăre­
ţilor şi parte credincioşilor, Iar partea despre apus numai
credincioşilor.
I La mijlocul crucel unde se întâlnesc cele patru capete
ale eî (când biserica are o singură turlă,
cum şi este norma stilului bizantin) se ca­
pătă patru puncte a, 6 , c, d, pe cari se
razi mă patru arcuri unind punctele a cu 6,
b cu c, c cu d şi d cu a şi pe aceste ar­
curi ge ridică turla; Iar corpul bisericel
precum şi cele trei ginuri cari să unesc cu
} · · · * · 0 arcurile prin boite şi daâ pe de o parte
8prijinul trebuitor acestor arcuri *) Iar pe
de alta adaugă şi f<5rte mult la răsunetul câotărel.
Turla în stilul bizantin are două forme, una mai largă şi
mal jtfgft cum este la S ta Sofie în Constantinopol, alta
mal mică şi ceva mal înaltă cum e la Catolicon tot îb Con­
stantinopol gaii ca la Theotocos în Atena. Din aceste două
forme cea dintăl să vede fcSrte rar în bisericile n6stre şi
n’am putea cita de cât un singur exemplu: Biserica din
comuna Gherganl, judeţul Dâmboviţa, construită de Prin­
ţul Ştirbei; cea de a doua însă este apr6 pe singura care
să vede iu arhitectura bizantină a bisericilor n6 stre cum
e la Curtea de Argeş, Mitropolia din Bucureşti etc.
Vorbind de forma şi posiţiunea turlei trebue să amintim
că întrebuinţarea clopotelor (introduse în Biserica Răsări­
tului prin sec. al IX-lea) aduce o mare schimbare în cons-
’) Este de observat că unii din arhitecţi suprimă cele doue sî-
aurl laterale şi prin acesta nu numai că frumuseţabisericelperde,
dar prin lipea lor să slăbeşte sprijinul arcurilor şi or! uude am
vSflut o biserică cu planul bizantin lipsinda-I aceste eînuri, tre­
buea să fie crapat ori arcul de la altar, ori cel despre corpul
bisericel.
*) Biserica cu maî multe altare care permite efectuarea litur­
ghiei la diferite timpuri ale aceleiaşi £ile (dimineaţa pentru6menii
lucrători cari nu poţ perde timpul ^ilei, iar mai târziu în alt
ultar pentru cei-l-alţl credincioşi) cum şi biserica cu dou6 etaje
V doufc rânduri de altare cum să vede la ruşi, la noi n’a fost
practicată de loc; p6te că nici trebuinţa nu s’a simţit—boer şi,
^ r&Q** noi mergeau odată de se rugau la biserică.

163. 1 6 U A RH ITECTU RA NOSTRA BISERICESCA
trucţia şi forma el ca şi în posiţia ce ocup&. Pentru aşe­
zarea clopotelor trebuiai! construite clopotniţe deosebit: în
bisericele însă mal sftrace cum sînt cele de la ţară, căutarâ
ca tnrla biseriotl să ţină loc şi de clopotniţă; fnsă pentru
a se putea aşeza clopotele în ea, cum şi pentru a se putea
eui, urma numai de cât să fie transportată de pe centru
unde se afla, pe corpul bisericel şi aici de·asupra păretelul
faţadei şi a unul arc înlăuntru bisericel vedem construită
clopotniţa celor mal muîte din bisericele ndstre de ţară.
Apoi de unde ferestrele bizantine sînt^înguste, lungi şi dese
prin prefacerea turlei în clopotniţă se schimbă şi aspec­
tul lor; ele trebue să devină şi mal j6 se şi mallargi şi
mal puţine la numâr: mai j0 ne trebuiai! săfie pentru a a-
vea loc unde să aşeze clopotele, mal
puţine la număr pentru a nu slăbi tă­
ria zidului şi mal largi pentru a per­
mite împrăştierea sunetului. Aceste
t6 te bineînţeles numai în cazul arătat,
când turla devine clopotniţă.
Ferestrele bisericel birantine sînt
înguste şi lungi la turlă şi mal mici
pe corpul bisericel din causă că cons­
tructorul să temea ca nu prin nişte
ferestre prea mari să se slăbească tăria
zidului; însă nişte terestre prea mici
dati în tot-dăuna construcţiei un as­
pect singuratic, închis, necomunicativ
ce nu convenea de loc templului şi
de aceea arhitectul bizantin pentru o
mal mare vază a ferestrelor vedem
că pune de jur împrejurul lor o fâşie
de ornament sculptat în piatră care
le da mal multă vază adăugând mult
şi la frumuseţe întregului edificii!.
Deasupra acestui rând de ferestre
să vede un alt rând a căror formă
este sat! patrat ca Ia Mitropolia de
Bucureşti sat! rotundă ca la biserica
Antim tot din Bucureşti şi sînt aco­
perite cu lespe^ de piatră sculptate
h jour, fdrte £rum6se. Aceste lespezi
a’ar părea că ţin loc de gratii, dar dacă observăm că a-
ceste ferestre sînt i<5rte sus şi n’ar avea nevoe de aşa ceva,

164. ARHITECT! Ka n<5str A bisericiîscA 161
ijecundştem îndată, că ac^ntâ sculptură are de scop mal
mult înfrumuseţarea bisericel pe dinafară, încântând privi­
rea prin jocul de umbre proectate de fisele ornamente;
Iar ca dovadă că aceste pietre sculptate servesc mal mult
oeotru frumuseţi este că numărul şi locul lor fiind hotă-
rât şi simetric, chiar acolo unde nu este ferâstră lespedea
cu ornamente tot există şi este lipită in părete. In timpul
din urmă când resistenţa materialelor este atât de bine
Calculată vedem că arhitectul nu se mal teme a face fe­
reastra bisericel bizantine mal mare, îo cât nu mal este
oevoe de rândul al doilea de ferestre, dar cu tdte acestea un
arhitect conştiincios şi cunoscător va ţinea în tot-d^una
e£mă de rolul estetic al acestor ornamente ce însoţesc fe­
restrele de sus. Un fapt de felul acesta putem observa la
biserica Ic<5na din Bucureşti unde de şi ferestrele de sus
nu mal există însă arhitectul a ţinut sămă de ornamentele
lor cari se văd reproduse în teracotă şi lipite în păreţi pe
la loourile respective.
Brâul care să vede la mijlocul păreţilor şi care încun*
j0ră biserica de jur-împrejur pare mal mult un adaos al
nostru în stilul bizantin, de 6re-ce la noi sâ vede practicat
mal mult de cât ori unde. Acest brâu corespunde în a-
celaş timp unul scop constructiv şi estetic; scopul cons­
tructiv este că el fiind la mijlocul înălţimel păreţilor, prin
bucăţile lungi de piatră din care este compus să lege cât
mal bine zidul; iar prin faptul că este scos în afară înde­
plineşte şi cerinţa estetică, variind prin umbrele proectate
el, monotonia înălţimel păreţilor. Cele mal adese-orl
it brâft este sculptat ca cum ar fi compus din mal
Ite fâşii împleticite pe alocurea, şi prin acăsta el dove­
deşte chiar la vedere menirea Iul constructivă
de a lega, de a încinge întregul edificii!.
Porticul susţinut de mal multe colone care
îl găsim în faţa intrărel la cele mal multe din
bisericele ndstre aparţine ca şi întrăga lor ar­
hitectură stilului bizantin. Acest portic pe
lângă că adaugă la frumuseţa bisericel dar
presintă şi multe avantagil cu deosebire în
părţile ndstre unde avem o temperatură va­
riată ; el fereşte uşa bisericel de plde, de *a-
padă, păretele de umezeală şi serveşte de adâ-
n n u t -- »— ------------------------ * ----- î'l·»im

165. l U C l AHHlTEnJTUKA N O aTRA B ISBRICESCA
timpuri grele pentru vre-un servicii! urgent ca botez îm­
părtăşire, etc. Ei este susţinut prin un rând de coldne cu
capitole bizantine, compuse din fel de fel de împletituri şi
frunze, cum sînt la Stavropoleos, Biserica Antim etc.. dar
cari η’βύ nimio comun cu căpiţele stilurilor clasice. Cor-
nicea de sus care încununează clădirea ca şi soclul (baza)
Bisericel bizantine sînt formate sati din piatră cioplită, sati
adesea din cărfimidd, ori ascuţită or! rotunzitâ la capete
care eşind mal mult sail mal puţin înafară, produce jocul
de umbre necesar ornamentaţiei. T<5te cele l-alte săpături
împrejur sati chiar pe uşi (cum sînt la Biserica Antim) şi
în interiorul bisericel, presintă felurite împletituri de or*
nament vegetal la care se adaugă adesea motive arabe
precum şi din Asia-mică, compuse din combinări de felurite
figuri regulate liniare.
De şi catapeteazma (tempia) pare a face un tot cu cor­
pul b sericei şi prin urmare ar trebui să albă acelaş stil,
tnsă la noi prin o împrejurare care ar fi greâ de εaplicat,
vedem că acostă parte, oum şi cel 1 alt mobilier bisericesc
rare ori este în etil curat bizan in, cum de ea. să vede la
Stavropoleos în Bucureşti sau la Mănăstirea Govora, şi că
cele de mal multe ori este executat în stiluri cu totul streiae
acestuia, cum vom vedea mal departe.
Pentru a termina cu descrierea stilului bizanţ*n al bi­
sericilor ndstre aşa cum l’am primit din orient, va trebui
să m& opresc încă puţin asupra acoperişului turlei bizan­
tine la noi, care termină atât de pUcut
întregul edificii!. Este de observat
deosebitul gust artistic al constructo­
rului bizantin. Pe turla unei biserici
bizantine în dimensiunile el şi faţă
cu jocul elegant al ornamentaţiei nici
odată arhitectul- artist nu putea pune
o crace mare sad o cruce masivă, şi fiind-că crucea uş<5ră,|
ornată cum o vedem, era espusă a fi îndoită sau frânta
de vlnt, de a:eea o lega cu patru lănţişdre cari adaugă
atât de mult la frumuseţa stilului bizantin şi armonizează
atât de bine cu întregul edificii! în cât pare că n’ar putea
lipsi fără ca lipsa lor să nu fie simţită. Astă <Jl însă câDfl
puţin căutăm a ne da sdmă dacă cutare adaos saii cutare
coldre convine cu întreaga clădire pe care o punem, ve­
dem adesea asemene cruci înlocuindu se cu nişte cruci uri*

166. a r h it e c t u r a n (5 str A b isb ric^ scA
eaşe şi grede ceri dovedesc lipea şi de cunoştinţă şi de
gust estetic.
Acum dup6 ce am schiţat în trasuri generale stilul bi
zantin al bisericelor ndstre aşa cum l’am luat de la bizan­
tini, înainte de a trece la influenţa stilurilor strâine în
arhitectura ndstră bisericdscă, va trebui să menţionăm câte­
va trasuri originale şi caracteristice pe cari le-a primit
stilul bizantin la noi.
Turla în spirala cum se vede la Curtea de Argeş for­
mează un trae original pe care stilul bizantin îl capătă la
noî, şi tot odată acest motiv să pare a fi plăcut şi a fi
convenit gustului nostru mult, de dre-ce îl găsim repetat în
alte biserici mal noi cum d. e. Ia bis. Toţi Sfinţii din R. Vâlcea
şi la biserica (Jisă Grecescu din T.-Severin, şi e de observat,
că aceste doufi turle din faţă şi spirala
sunt tot în ac£stă direcţiune la aceste bi­
serici ca şi la Curtea de Argeş; acest
motiv nu se găseşte nic! într’o ţară unde
arhitectura bizantină a influenţat şi unde
se află construcţii în acest stil.
De şi un fel de spirală să observa la
biserica fericitului Vasilie din Moscova
(în stil rusesc), însă acolo nu turla ci numai
acoperişul el presintă nişte crestături ce merg în spirală»
şi nimic comun nu pdte fi cu ceea ce este la noi acostă
formă Acoperişul în spirală este negreşit mal lesnicios şi
de executat de cât însăşi turla în spirală cum este la Cur­
tea de Argeş.
Ciubucele care Imp&rechiate câte două şi trei variază
monotonia pfireţiîor pe dinafară la bisericele mal mari,
^Y^ad vertical şi regulat din distanţă în distanţă, par a
to'ăşl un adaos prim it la noi de arhitectura Bisericel bi-
s&ntine, de şi ceva de felul acesta să vede şi la bisericele
etilului bizantin în Georgia.
Am 4-ie chiar de la început, că de şi arhitectura biserr
scheletul clădire, şi cele de mal multe ori în totul
! bizantină, dar totuşi acest stil n’a r&mas curat, ci a
fdrte multe schimbări şi adaosuri suprapuse, îm- ,

167. 164 ARHî IECTURa N 0 sTRA BISBRIctfsCA
cfetorl al stilului bizantin şi aducerea lor de prin alte părţi
(adesea ori p6te char din Italia), sail frumuseţa unor mo­
tive din stilurile strfeine (cum este rozasul gotic) care făcea
sâ se impună gustului nostru, ori de multe ori ctitorul
sail cel ce făcea biserica voind sâ albâ la biserica Iul cu­
tare fl(5re ori adaos cum vS^uae în altă parte, le impunea
constructorului, sati îu fine putem admite că cerinţele con­
structive câte-odată fiind aceleaşi la noi ca şi tn altă parte,
resolvarea lor trebuea să dea ca resultat forme asemânâ-
t6re cu ale diferitelor stiluri strâine.
Stilul Roman. Pe când îu orient stilul bizantin crea
forma templului creştin descrisă mal sus, creştinii din apus
(Italia, Franţa, Germania) imitând vechea bazilică romană,
creaz& un tip de templu creştin cu planul drept-unghiular,
având acoperişul înclinat în două părţi şi faţada ascuţită.
Acoperişul acestui templu la început era de lemn Iar mal
târtţiii fu înlocuit prin o boltă lungă
(a) aruncată pe cel doi pSreţl lungi;
însă pentru ca aceşti păreţi să nu se
lase în laturi sub greutatea bolţel se
adaugară pe dinafară de a lungul lor
la 6re-care distanţă încă un rând de
păreţi mai joşi b c, ce se unesc cătră
cel dintâi prin semiboltele d e şi ast­
fel ÎI sprijine. Aceşti păreţi însă cu
timpul aâ fost înlocuiţi numai prin nişte
stâlpi (proptele de zid) alipiţi din distanţă
pe dinafară celor doi păreţi lungi pen­
tru a-1 sprijini, şi aceste proptele numite
contra-forţe f f fac unul din trasurile
caracteristice ale stilului roman, complec­
tat apoi prin o deosebită ornamentaţie,
ca felurite col<5ne ca căpiţele compuse
din figuri simbolice ce alcătuesc portalul etc. Biserica bi-
zantină acoperită cu boite cum se construeşte şi astă-φ DU
are nevoe de ast-fel de proptele cum sînt contra-forţele îo
stilul roman; cu t6te aceste sînt biserici la noi cari de şi
sunt tn planul fundamental bizantine, presintă în mare parte
Îns6 caracterul stilului roman. Ca exemple am putea cita £■
piecopia de Roman şi biserica Sf. Voevo^l din acel oraş,
Episcopia de Huşi, Biserica cea mare din Monastirea Neani*
ţolul şi multe din bisericele care p<5rtă aşa ^isul tip al bi*

168. sericelor Iul Ştefan cel Mare. Aici vedem contra-forţe pe
la unghiurile şi de a lungul p6r<ţilor şi chiar la apsidul
de la rfisărit în dreptul altarului. Aceste contra forţe eraţi
cerute de modul construire! boitelor de 6re ce arhitectul
tn loc să le razeme pe patru arcuri cum sînt în stilul bi­
zantin el le sprijină maî mult pe arcurile duse de la unul
din pSreţil lungi la cel-1 alt şi de teamă ca nu cum*va a-
ceşti păreţi să cedea greutăţel puse pe el, îl sprijini prin
contra-forţe. Apoi chiar modul original al construcţiei bol-
. ţilor dovedeşte, că arhitectul era strein de stilul bizantin şi
avantajele ce el prezintă în construcţie, dar că cunoştea
fârte bine stilul roman cu neajunsurile Iul, şi dacă n’ar fi
fost condiţiunea ctitorului şi obiceiul locului care cereati
^ forma bizantină a bisericel el ar fi făcut ma! degrabă o
E bazilică în stil roman. Cum că el era un bun arhitect şi
artist cu mult gust se vede din proporţiile şi aspectul fru-
y mos al acestei biserici. Ornamentele de la cornice tn formă
i de firide (ocniţe) ca şi forma rotunzită a ferestrelor (cuma
I fost la început, nu cum s’a restaurat în urmă greşit la
Ι Episcopia de Roman) sînt încă adaosuri de stil roman
&puse pe forma bizantină a acestor biserici.
F<5sta biserică Sărindarul avea asemenea t<5tă faţada fn
I stil roman şi dacă cele douS cupole din faţă ar fi mal a-
I vut şi acoperişul ascuţit am fi avut un exemplar de stil
Ι curat roman şi anume roman·italian.
Stilul bizantin în Georgia. Stilul bizantin în Georgia şi
I Armenia are multă asemănare cu stilul bizantin al biseri-
Ι celor ndstre, însă sînt unele forme obţinute de acest stil
I acolo şi pe care le vedem şi la noi. Să naşte întrebarea
I dac&uol le-am împrumutat de la el sati el de la noi, la
' care nu e greii de respuns, dacă considerăm că acele forme
i acolo sînt deja stabilite şi formează un tip, pe când la noi
se vSd numai în câte-un caz izolat; dacă nu el, ci probabil
noi am împrumutat de acolo, Iar în ajutorul acestei dovedi
maî vine şi fapta] cfi am avat şi un mitropolit, Mitropolitul
Antim care era din Iviria r) şi care era în acelaş timp ar-
în ale tipografiei şi sculptor şi chiar prin el multe mo­
ve georgiene puteaâ fi introduse în arhitectura ndstră
heeric&că.
exemple am putea cita acoperişul ascuţit cum este
ARHITECTURA lv6 iTRA B13ER1C^SCA_____________165

169. ARH ITECTURA NOSTRA B ISER IC ESC A
restaurat acum la TreUerarhl în Iaşi şi care are forte
multă asemănare ou acoperişul bisericelor din leart şi Ani
în Georgia. Paraclisul cu cupola ascuţită din Monastirea
Neamţului are asemene multă asemănare ou acoperişul as­
cuţit din Georgia. Unele ornamente de la biserica Antim
din Bucureşti ati mult de comun cu ornamentaţia geor­
giană, Iar arcul ornat ce se vede în faţa acestei biserici
care este cu totul străină stilului bizantin, pare a fi îm­
prumutată mal mult din arhitectura rusească.
Arhitectura rusească. Ruşii primind religiunea şi botezul
de la bizantini au luat în acelaş timp şi forma templului lor.
însuşi Vladimir creştinătorul ruşilor a adus arhitecţi şi a cons­
truit bis. Sf. Sofii la Kiew, dar de şiîn fond planul bizantin a
rămas acelaş şi cupola principală se razemâ pe patru ar­
curi ca şi la noi, însă în forma exteri<5r& a temp’ulul ruşii
ati preferit forma patrată sail drept-unphiulară avend spre
răsărit, dacă nu mal multe, cel puţin trei sinurl cari serveaţi
ca altare. Multe şi f6rte variate forme a schimbat stilul
• bizantin în Biserica rusească pănă când ea-
'X* pătă fizionomia sub care se presintă aatft-φ
f ca tip deosebit de construcţie,oa stil. Unul
J V. din trasurile distinctive ale bisericel ruseşti
este acoperişul cupolei A *).
Direct de la ruşi sati p<5te prin poloni,
împrumutând noi ac£stă formă vedem că a
înlocuit mal în totul acoperişul bizantin al
turlei bisericilor în Moldova, dar în acelaş
timp a primit şi câte-va schimbări ce­
rute pe de o parte de împrejurări con­
structive, pe de alta de gustul estetic
al nostru. Cel dintâi este adaosul a·
ripilor a a din fig: B cerute de nece-
sitatea constructivă pe de o parte, căci
apa nefiind aruncată mal departe de
aceste aripi şi sourgânduse pe zid îl
putea strica, Iar pe de altă parte adao­
sul acestor aripi pare a adauge şi la în­
suşi frumuseţa acoperişului;—o a dotia
schimbare ce a suferit acest motiv în
’) De şi Împrumutată din arhitectura rusea-.câ, acostă formă de
teeoperiş îşi are origina în Asia în arhitectura raahometană din
n d ia şi Persia, unde acesta b& construeşte dupe vre-o trei sie·
am e, având fie-care calculul |i numirea sa deosebită.

170. ARHITECTURA NOSTRA BlSMtlC&CÂ
Ι arhitectura bisericicelor n<5stre şi cerut maî mult de este-
K*e&este adaosul de asupra b prin care se termin& acope­
rişul; acest adao9 de şi să întâlneşte câte o dată (fdrte
rar) în arhitectura rusească, la noî însă nici o data nul
l lipseşte la acoperişul de acest tel şi a o^patat o forma
[ regalată şi ffum6 să.
Ι In observarea acoperişului cupele! care are un deosebit
Irol în aspectul uneî construcţii bisericeşti trebue să cons-
f tatftm cu plăcere, că din amestecul stilului bizantin cu forma
Icupolei ruseşti de care vorbirăm maî sus, în Moldova s’a
(născut o formă nouă, originală, cât se p6te de plăcută, care
Ι prin combinarea suprafeţelor, prin proporţiile şi eleganţa
lei corespunde în acelaş timp şi cerinţelor constructive şi
[celor estetice. Acostă formă pe care o putem numi cu drept
■cuvânt proprie a n0sti â, de 6 re*ce a luatl
ι naştere la no*, o vedem repetată în acelaş
j timp la trei din cele maî vechi mănăstiri
Idin Moldova: Neamţul, Agagia şi Săcul;
Ilar dacă am căuta să o analizăm, vedem,
|c& ea provine din tot mal multă micşurare
| a bombaturel de formă rusească c descrisă
gmal sus şi din desvoltare aripilor r r a-
Kdaug&te el.
I In fine pentru a termina cu motivele din arhitectura
■rusească în construcţia bisericească la noî va trebui să
cităm ca o lucrare de artă singură în felul el şi originală
|în ţara n<5stră—Biserica construită la Roznov, Jud. Neam-
tţul, de cătră Dl. Colonel N. Roznovanu.
■ Stilul renaşterii italiene. Renaşterea italiană săvârşită în
■arhitectură de Michel Angelo, Bramante, Rafael şi alţii, este
Şreînvierea tuturor formelor clasice grece şi romane, cău-
tând frumuseţa nu atât în dimensiunile înălţimel pe cât
ftn proporţia maselor orizontale suprapuse, din care să corn*
■pune construcţia, Iar dacă am voi mal pe scurt a defini
(stilul renaştere! în biserică, am putea dice, că întrebuin-
Iţarea ordinelor clasice cu proporţiile lor, cu front0nele şi
pyt ornamentaţia clasică, denotă stilul renaştere! întro
Ponstrucţie.
I Acest stil de şi cât se p<5te de frumos şi care ar putea
J®°Qveni tot'dâ-una uneî biserici ortodoxe, nu se vede de
ftrte puţin reapândit la noi. Causa p6 te să fie pe de

171. 168 ARHITECTURA N(5sTRA BlSERICTÎSCλ
o parte oă nu a fost în obiceiul locului asemenea construcţii
(pănă la renaşterea n<Sstr&), iar pe de alta lipsa, de arhi­
tecţi în vremile trecute cari să fi cunoscut bine proporţiile
şi frumuseţa stilurilor clasice pentru a se folosi de ele în
construirea de biserici.
Bine înţSles, c& o col6nă, două, cu asemănare mal mult
sati mal puţin clasică nu formează o construcţie de stil ·
cu t6te aceste, de şi puţine la număr avem şi biserici de
acele, pe care le-am putea cita ca esemple în cari să vede
influenţa stilului renaşterel, cum este biserica Sf. Ecaterina
în Bucureşti. Aid vedem că corpul bisericel este an drept-
unghiti cu acoperişul în două părţi care s’ar putea £6rte
bine termina tocmai ca templul grecesc cu dou£ frontόne,
, ..... unul în partea de apus şi altul la rS*
1 sărit Cele trei sînurl: două laterale şi
şi unul la răsărit par a fi mal mult a-
i : lipite de c&t a face un tot cu acest corp
* al bisericel. Rotundul de la intrare e
susţinut de mal multe col<Sne clasice
ionice, Iar în lăuntru păreţi! presintă
| t6 te proporţiile stilului corintic cu pie-
* ■.·■■. destaîul, cu pilaştrii şi de-asupra lor în­
tregul antableman al acestui stil. Cupola
pe dinlăutru are col6 ne corintice de t<5tă frumuseţa, Iar
pe dinafară col6ne ionice. însuşi forma acoperişului cu­
polei încă are, de şi în mic, ceva asemănare cu templele sti­
lului renaşterel din Italia. Biserica Sf. Ilie din calea Ra-
hovel de şi presintă <5re-care motive cu pretenţii de clasice
dar nefiind aşezate într’o ordine 6 re care, Iar apoi ferâstra
ascuţită gotică amestecată între aceste motive şi tdte pe
scheletul Bisericel bizantine, dovedeşte mal mult că meşterul
a lucrat inconştient de cât că s’a ţinut de vr’o normă
6re-care.
Stilul gotic. Bazilica stilului roman precum am descris’o
mal înainte ca t6 te proptelele ( contra-forţe) el, pe lângă
că nu presintă nici aşa mare trăinicie cerea şi ftfrte multă
mosică şi f0rte multă cheltuială de material, şi de aceea a
silit pe meşteri să găs&că alt mijloc de a ridica bolta. So­
cietăţile masonice (aceste eraţi nişte asociaţii a maeştrilor
de zidărie în Franţa) prin sec. XII găsiră mijlocul de a
ridica bolta numai pe patru stâlpi prin ajutorul arourilor

172. ARH ITECTU RA N(JSTRA BlSERlC’ăiCÂ 169
R crucişe, tn care caz nu maî era nevoe de nicî un sprijin
t din afară. Soluţiunea ac&jta a ridicărel boitelor care for-
B mează trasul caracteristic fundamental al stilului gotic a·
Ι ducea pe lângă durabilitate, mulţime de avantagil, ca eco-
[ nomia de timp şi de material. Afară de stâlpii groşi pe cari
I se ridică arcurile, restul păretulul p6te să fie cât de eubţire
de 6re ce el nu sprijină nimic, ba adese ori p6te eă şi
(dispară fiind înlocuit cu ferestre *).
Forma ascuţită a ferestrelor şi a acoperişului turlei cu
I bogata’l ornamentaţie fac frumuseţea acestui stil pe care
I t<5tă lumea îl admiră în măreţele catedrale ca Notre Dâme
Iîn Paris, catedrala din Strasburg sail Sf. Ştefan îo Viena.
; Cu t6 te avantagiile sale şi cu t6tă economia ce presintă
Ι stilul gotic, în construcţiile n6stre mal vechi nu se întâl-
I neşte mal de loc, ba pentru poporul nostru turla ascuţită
Ι să presintă oa ceva cu totul străin de arhitectura n0stră
Ι bisericească.
Biserica Zlătari din Bucureşti p6te servi ca un exemplu
I de arhitectură gotică bisericească în ţara n6stră dar şi a·
[ cfota numai în construirea boitelor. Aici vedem cum ar·
Ι curile pleacă de la un stâlp de razem cruciş la cel-l-alt şi
Isînt întrerupte numai la mijloc de deschizătura cupolei.
|T 6tă bolta fiind rezemată numai pe cele patru puncte ve·
I dem că păretele propriii este f<5rte subţire, şi pe lâogă asta
Ide o parte şi de alta câte trei ferestre una lâogă alta arată,
I că tot păretele ar putea să dispară şi să fie numai o sin*
Ι gură fereastră. Pictorul chîar printr’o atenţiune deosebită
I dată stilului acestei biserici a dat şi el forma ascuţită go-
jtică încadramentulul tablourilor sale. De alt-fel ferestrele
Irotundite ca şi tot exteriorul bisericel Zlatarl puţin denotă
l că ar fi în stil gotic, Iar acoperişul turlei aminteşte mal
) Ast-fel se esplicfi pentru ce fn stilul gotic ferestrelesîntatât
ii mari, îar pictura ne mal având spaţiul trebuitor’pe
i

173. 1 6 8 ARHITECTU RA N(5sTRA BISBRIC^SCĂ
o parte oănu a fost în obiceiul locului asemenea construcţii
(pănă la renaşterea ndstră), Iar pe de alta lipsa, de arhi­
tecţi în vremile trecute cari să fi cunoscut bine proporţiile
şi frumuseţa stilurilor clasice pentru a se folosi de ele în
construirea de biserici.
Bine înţăles, că o col6nă, două, cu asemănare mal mult
sati mal puţin clasică nu formează o construcţie de stil ·
cu t6te aceste, de şi puţine la număr avem şi biserici de
acele, pe care le am putea cita ca esemple tn cari să vede
influenţa stilului renaşterel, cum este biserica Sf. Ecaterina
în Bucureşti. Aici vedem că corpul bisericel este un drept-
unghiU cu acoperişul în două pfirţl care s’ar pntea fdrte
bine termina tocmai ca templul grecesc cu două front<5ne,
unul în partea de apus şi altul la ră‘
sărit Cele trei sînurl: două laterale şi
şi unul la răsărit par a fi mal mult a-
lipite de cât a face un tot cu acest corp
al bisericel. Rotundul de la intrare e
susţinut de mal multe coldne clasice
tonice, Iar în lăuntru păreţi! presintă
t6te proporţiile stilului corintic cu pie-
tregul antableman al acestui stil. Cupola
pe dinlăutru are coldne corintice de tdtă frumuseţa, Iar
pe dinafară coldne ionice. însuşi forma acoperişului cu­
polei încă are, de şi în mic, ceva asemănare cu templele ati*
lulul renaşterel din Italia. Biserica Sf. Ilie din calea Ra-
hovel de şi presintă dre-care motive cu pretenţii de clasice
dar nefiind aşezate într’o ordine <5recare, Iar apoi ferdstra
ascuţită gotică amestecată între aceste motive şi tdte pe
scheletul Bisericel bizantine, dovedeşte mal mult că meşterul
a lucrat inconştient de cât că s’a ţinut de vr’o normă
dre-care.
Stilul gotic. Bazilica stilului roman precum am descris’o
mal înainte cu tdte proptelele (contra-Jorţe) el, pe lâDgă
că nu presintă nici aşa mare trăinicie cerea şi fdrte multă
silit pe meşteri să găsdscă alt mijloc de a ridica bolta. So*
cietăţile masonice (aceste eraţi nişte asociaţii a maeştrilor
de zidărie în Franţa) prin sec. XII găsiră mijlocul de a
ridica bolta numai pe patru stâlpi prin ajutorul arourilor
musică şi fdrte multă cheltuială de material, şi de aceea a

174. crucişe, în oare caz nu mal era nevoe de nici un sprijin
din afară. Soluţiunea acesta a ridicărel boitelor care for­
mează trasul caracteristic fundamental al stilului gotic a·
ducea pe lângă durabilitate, mulţime de avantagiî, ca eco­
nomia de timp şi de material. Afară de st&lpiî groşi pe cari
ge ridică arcurile, restul păretulul p6te să fie cât de subţire
de dre ce el nu sprijină nimic, ba adese ori pdte să şi
dispară fiind înlocuit cu ferestre *).
Forma ascuţită a ferestrelor şi a acoperişului turlei cu
bogata*! ornamentaţie fac frumuseţea acestui stil pe care
tdtă lumea 11 admiră în măreţele catedrale caNdtre Dame
în Paris, catedrala din Strasburg sati Sf. Ştefan io Viena.
Cu t6te avantagiile sale şi cu tdtă economia ce presintă
stilul gotic, în Construcţiile ndstre mal vechi nu se întâl­
neşte mal de loc, ba pentru poporul nostru turla ascuţită
să presintă ca ceva cu totul străin de arhitectura ndstră
bisericească.
Biserica Zlătari din Bucureşti pdte servi ca un exemplu
de arhitectură gotică bisericească în ţara ndstră dar şi a-
căsta numai în construirea boitelor. Aid vedem cum ar­
curile pleacă de la un stâlp de razem cruciş la cel-l-alt şi
sînt întrerupte numai la mijloc de deschi^tura cupolei.
Tdtă bolta fiind rezemată numai pe cele patru puncte ve­
dem că păretele propriii este fdrte subţire, şi pe lângă asta
de o parte şi de alta câte trei ferestre una lâogă alta arată,
că tot păretele ar putea să dispară şi să fie numai osin­
gură fereastră. Pictorul chiar printr’o atenţiune deosebită
dată stilului acestei biserici a dat şi el forma ascuţită go­
tică încadramentulul tablourilor sale. De alt-fel ferestrele
rotunjite ca şi tot exteriorul bisericel Zlatarl puţin denotă
că ar fi în stil gotic, Iar acoperişul turlei aminteşte mal
mult forma celor din Moldova descrise
mal sus.
Dintre ornamentele stilului gotic rozasul
Şi fereastra sati în general forma ascuţită
Jmt acele cari se văd mal mult utilizate
n arhitectura bisericilor ndstre. Un rozas
a r h i t e c t u r a n <5strA biserici!jcA 169
j ' Ajt-fel se esplicft pentru ce în stilul gotic ferestrelesînt*Ut
r , y β* mari, iar pictura ne mal a v â n d spaţiul trebuitor'pe
^•ţl» trece pe sticle.

175. 1 7 0 ARHITECTURA N0bTRA B1SHR1C&CÂ
de 10tă frumuseţea este din faţada bieeii.
ce) Antim din Bucureşti.
In timpul din urmă stilul gotic în cons­
trucţie şi adesea chiar forma ascuţită a a-
coperişulul turlei se observa la bisericele
ma! nou! ce se fac pe la ţară. Locuiţi ri*
să ştie că nu aâ mulţi ban! pentru cons­
truirea bisericel, Iar arhitectul pentru ca
pă tragă mal mult profit, pune în j racti ă
construcţia gotică care presintă atâtea avantagiî ca econo­
mie şi de timp şi de material.
Ocupâodu-ne de arhitectura bisericească trebue să ne
oprim şi asupra mobilierului bisericel ca catapeteazma,
stranele arhiereşti, cele aşa <}ise împărăteşti şi cele pentru
credincioşi etc. E mirare, că acest mobilier al bisericel,
cele de mal multe ori nu corespunde cu arb:tectura zidă­
riei. Rar se văd catapetezme în stil bizantin, ca de es. cum
e la Stavropoleos în Bucureşti şi la Monastirea Govora.
Cele de mal multe ori catapeteazma biseri -ilor ndstre este
intr’unul din stilurile occidentale când tocmai stilul bizantin
are o bogată ornamentaţie pentru acdsta. Suposiţia ce pu­
tem face este, că pe de o parte ornamentaţia stilului bizantin
este dificilă; să cere ca artistul (sculptorul) să albă o răb
dare fdrte mare pentru a sapa ă jour tdte acele frunze şi
împletituri, Iar pe de altă parte artele grafice făcând tot
maILmare progres în occident înlesneaţi respândirea orna­
mentaţiei diferitelor stiluri apusene, şi săpătorii (sculptorii)
noştri îşi puteati procura uşor asemenea modele; numai
aşa ne putem esplice cum în multe bis ricl bizantine ve­
dem mobilierul: catapeteasmă, amvonul, strane executate
de meşteri de al noştri români, dar tdte în stiluri străine
de cari el n’ati idee nici cum se chlamă. La Episcopia de
Roman de es. catapeteasma fdrte veche este în stilul renaş­
terel franceze numit rococo.
Dar ori-cum şi în ce stil ar fi făcute aceste catapetezme,
sîntem de multe oii nevoiţi a ne opri înaintea lor şi a ad­
mira gustul şi răbdarea maeştrilor de pe atunci.
Pentru a termina aceste observaţiunî asupra arhitectu­
ral ndstre bisericeşti nu se pdte să nu ne oprim puţin a-
supra celei mal frumdse din bisericile ndstre din Capitală,
Biserica Domniţa Balaşa De la cea întâi privire să vede
că artistul în acdită biserică a voit sâ restabilească istori-

176. [ j g A m r r e c r m u N'5iTRA b isb ric& cA
fceşte stilul bizantin şi în arhitectulă şi în pictură. Intre-
|barea este, a reuşit? Da, putem (Jice, a reuşit prea bine pe
ionele locuri, ffcră sâ fie scutit şi de neajunsuri pe altele.
■Dimensiunile în înălţime date bisericel bizantine pentru ca
I gă se impună mal mult, aeăsta este o prcblemă ftrte grea
deresolvat, şi tentativa acdsU nu pare a fi reuşită în bise­
rica Domniţa Balada ; asemenea formă ascuţită a faţade!
[cu fereastra rotundă aminteşte mal mult stilurile oc­
cidentale. D ar trecând peste aceste, încolo, disposiţiunea
interiorului, cupola, în&lţimea boite) de-asupracatapetezmef,
[apoi coldnele, porticele. căpiţele cu săpătura lor şi aurul
întrebuinţat cu atâta guiţ fac din acostă biserică o reslau-
raţiune istorică a stilului bizantin cât să pdte de reuşit.
încheind aceste câte·va observaţi) asupra arhiteoturel
[ndstre bisericeşti, nu putem a nu constata cu multă părere
[de Γδύ, că răceala şi desinteresarea care s a produs în so­
cietate in ultimele decenii faţă cu biserica se resfrângeîn
mod dăunător ţi în artfile bisericeşti.
Lumea se Interesează astă-<}i prea puţin de biserică, iar
arhitecţii în mare parte străini nu cunosc şi se întereslză
Iprea puţin de trecutul nostru şi al Bisericel, şi de multe
[or) neconsiderându-l nu ţin seamă nici de gustul popo­
rului nostru educat în timp *), oic) de cerinţele liturgice ale
templului şi ritului ortodox şi pe tdte le sacrifică în înte-
Iresul lor. Din causa acdsta se văd planuri de biserică unde
altarul este de tot mic *), Iar proscomidie de loc; când
[tocmai aici arhitectul-ar tist ar putea face o lucrare de artă
dacă ar cundşte îasemnatatea liturgică a acestui loc în
altar. Protolereil şi preoţii nici pot fi acusaţl de dre ce
nici el nu sînt speciali în acdstă privinţă şi nu pot să con­
troleze pe arhitecţi.
*) Este de observat, că gustul, acostă facultate a omului de a
aprecia frumosul şi urâtul precum conştiinţa apreciază binele şi
râul, acest gust este atât de speculat şi denaturat în lume înţjiua
de astă-φί de cătră dmenl interesaţi, ca industriaşi şi comercianţi
(tn scopul de repede înbogăţire) în cât adeee-orl vedem lucruri
nrâte în tdtă puterea cuvântului, care sînt primite de tâtă lnmea
numai pentru că sînt impuse de acea putere necunoscută ce se
&ume|te modă.
Ac6sta gre§ală o fac cu deosebire acei arhitecţi cari în stu-

177. 172 ARHITECTURA N05TRA BlSBRlO^SCA
Dacă este să vorbim despre catapeteazmă, apoi avem a
observa c& în ultimul timp viaţa îngreuindu-se, trebuinţele
s’ati mal înmulţit de cum eraii înainte, Iar apoi şi plăcerea
de a câştiga cât mal mult şi mal repede contribue t<5te ca
astă <)! să nu se mal găsească meşteri săpători cu acea
dragoste de lucru şi răbdare cum eraţi înainte, şi de aceea
ornamentele frumdse săpate ă jour adese ori sînt înlocuite
cu ornamente falşe de gips, făcute cu tiparul care nu sînt
nici trainice, nici frumdse. Cât priveşte facerea de catape­
tezme în străinătate, apoi rare ori se întâmplă ca aceste
lucrări să fie în gustul poporului nostru şi să corespundă
cu cerinţele ritului nostru pe de o parte fiind că cel străini
deconsideră gustul nostru, socotindu-ne încă necivilieaţl,
Iar pe de altă parte catapeteazma pentru cel din apus e
lucru strein de dre-ce în templele lor nu există aşa ceva.
Deci ca conclusiune putem dice · Românii ati un gust în
artele bisericeşti unit cu tradiţiunea şi cultivat în timp sub
influenţa frumdselor motive de artă orientală, gust care nu
pdte fi deconsiderat; Iar artiştii noştri arhitecţi dacă ar
voi a produce tipuil originale şi frumdse de artă biseri­
cească ati de resolvat o fdrte anevoldsă dar şi fdrte fru-
mdsă problemă: Renaşterea stilului bizantin conform cu
cerinţele timpului, conform cu spiritul bisericel şi conform
cu gustul poporului nostru Român.
A. Resmiriţă.
Bucureşti, 1894 Martie 30.

178. p i
111
lit
H p i S h i s ©’f i m s
m m r ~
ussTa
Kfl
m
m
NEC ROLOG.
Anunţăm cu multă întristare sufle­
tească încetarea din viaţă
A
Preasflntitulul Innocentie Moisiu,j 1
EPISCOP DE ROMAN,
care s’a întâmplat în (Jitia de 5 April
1894. Prea Sfinţia Sa promitea a fi unul
dintre Episcopiî valoroşi în Episcopa­
tul nostru, dar cruda mdrte ni l’a răpit
fdrte curând, aşa că n'a păstorit turma
sa de cât de la 1892 Decembrie 14,
pană la 1894 April 5.
S'a născut în 1832, în satul Cervi-
ceştiî, districtul Botoşanî. Şcdlaprimară
ş’a făcut’o în oraşul Botoşant, apoi a
urmat complect cursul SeminariuluÎ
din Socola, şcdla Metropolitulul Venia­
min, timp de VIII anî, dup6 cum eratipe

179. X I * NECROLOO
atuncî cursurile îu acel aşezământ de în a ltă cultură I
clericalii. La 1853, pe când era şcolar în cursul 1
superior, a îmbrăţişat schima monahală îu Mo- ·
nastirca Socola, împreună cu maî mulţi colegi
de aî s6I, devotându-se serviciului Bisericeî sale na­
ţionale.
Dupfi terminarea studiilor teologice, care pe a-
tuucî echivalaţi apr<5pe cu cursurile uneî Academii
Spirituale, Preasfinţia Sa a fost numit în Semi­
nar Profesor de Introducerea în cărţile Vechiului
şi Noului Testament, ocupând acest post până
la anul 1862. După intrarea în monahism a fost
curând hirotonit şi Ierodiacon ş’a servit în acestă
calitate ani întregi in Biserica SeminariuluÎ. Era
unul dintre elevii Iubiţi de Preasf. Filaret Sciiban
pentru calităţile lui escepţionale: asiduitatea la
studii, liniştea şi blândeţa sa. Era unul dintre
tinerii călugări ce escela în oratorie, având o
vervă plăcută şi un stil românesc f<5rte îngrijit
şi ales în expunerea discursurilor sale. Tot pe
atuncî tfinârul Ieromonah Innocentie Molsiu cola­
bora şi la un ziar bisericesc „Preotul" şi în care
a publicat multe articole prea bine concepute. Ini­
ţiat în ideile unioniste, încă de de-mult, de cătră
Dascalul seu Arhiereul Filaret Scriban, a luat parte
activă, a conlucrat scriind şi vorbind în public sus­
ţinând Unirea Principatelor. Cu ocasia reformei în
Seminariul de Socola la 1862, Ieromonahul Inno­
centie, căci deja pe la aoest timp era hirotonit preot
şi Protosinghel, este înaintat la Seminariul de
Huşi ca Director şi profesor, în locul r&mas vacant

180. prin înălţarea Preasfinţituluî rfeposat Melhisedec la
gradul Ierarhic de Arhiereii. Cât a stat la Huşi ca
Director Preasf. Innocentie a publicat o Morală,
gtuditi pe care-1 profesa îu acel seraiuar. Mulţi din­
tre bărbaţii mari politici al timpului aceluia îl dă-
deatt considerare pentru calităţile sale intelectuale
şi pentru talentul seti de vorbire, Iar studenţii semi­
narişti de pe timpul Directoratului seti il Iubeau şi-l
respectai! ca pe uu părinte al lor, pentru dărnicia sa
şi blândeţa cu care-I trata. Este unuldinraril <5menl
din gura căruia nu s’a au(Jit ocări, insulte şi cuvinte
necuviincldse. In anul 1880, sub Arhiepiscopatul
Metropolitulul Calinic Miclescu, a fost ales de St.
Sinod ca Arhiereii titular—Ploeşteanu—şi hirotonit
;în Bucureşti, unde a stat şi ca Vicar al Sf, Metro-
poliî a Uiigro-Vhihiel pănă la 1892, când afostales
de marele Colegiti electoral Episcop al Eparhiei
Romanului. Preasfinţitul Innocentie se bucura de o
constituţie tare, de o dispoeiţie naturală oratorică,
şi de o claritate în ideile sale. Ca profesor a fost
tot-diuna cu cea mal mare devoţiune pentru îm­
plinirea exactă a datoriei Sale, ca om era blând,
dulce la cuvânt şi milostiv cătră cel săraci, tot
ce avea da, cât avea, ori nărula-I cerea. Din acistă
causâ n’a lăsat nici o avere în urma sa. Ne ajun-
surile nature! omeneşti, de-’I vor exista, Dumnezeii
ί 1le va Ierta, privind la devoţiunea şi sinceritatea
cu care a servit Biserica sa din pruncie şi pănă la
•nirtea sa. Bunătatea inimel Sale a fost recunos-
, cută de toţi acel cu care a venit în contact în durata
■Vleţel sale. Lovit de o b<Slă crudă curând ş'a ter-
III11II111iii 175

181. 1 ΐ4 NECROLOG
atuncî cursurile în acel aşezăment de înaltă cultură
clericală. La 1853, pe când era şcolar în cursul
superior, a îmbrăţişat schima monahală în Mo-
nastirea Socola, împreună cu mat mulţî colegi
de ar sei, devotându-se serviciului Bisericeî sale na­
ţionale.
După terminarea studiilor teologice, care pe a-
tuucî echivalau aprdpe cu cursurile uneî Academii
Spirituale, Preasfinţia Sa a fost numit în Semi­
nar Profesor de Introducerea în cărţile Vechiului
şi Nouluî Testament, ocupând acest post pănă
la anul 1862. După intrarea în monahism a fost
curând hirotonit şi lerodiacon ş'a servit în acesta
calitate anî întregî în Biserica SeminariuluÎ. Era
unul dintre eleviîîubiţî de Preasf. Filaret Sciiban
pentru calităţile luî escepţionale: asiduitatea la
studii, liniştea şi blândeţa sa. Era unul dintre
tineriî călugăr! ce escela în oratorie, avend o
vervă plăcută şi un stil românesc f<5rte îngrijit
şi ales în expunerea discursurilor sale. Tot pe
atuncî tgnârul Ieromonah Innocentie Moîsiu cola­
bora şi Ia un ziar bisericesc „Preotul" şi în care
a publicat multe articole prea bine concepute. Ini­
ţiat în ideile unioniste, încă de de-mult, de cătră
Dascalul seti Arhiereul Filaret Scriban, a luat parte
activă, a conlucrat scriind şi vorbind în public sus­
ţinând Unirea Principatelor. Cu ocasia reformei în
Seminariul de Socola la 1862, Ieromonahul Inno­
centie, căcî deja pe la aoest timp era hirotonit preot
şi Protosinghel, este înaintat la Seminariul de
Huşî ca Director şi profesor, în locul rămas vacant

182. NECROLOG Ι7δ
prin înălţarea Preasfinţitulul rfipoaat Melhisedec la
gradul Ierarhic de Arhiereii. Cât a stat la Huşi ca
Director Preasf. Innocentie a publicat o Morală,
studiti pe care-1 profesa îu acel seminar. Mulţi din­
tre bărbaţii mari politici aî timpului aceluia îl dă-
deaii considerare pentru calităţile sale intelectuale
şi pentru talentul seti de vorbire, Iar studenţii semi­
nariştii de pe timpul Directoratului seti îl Iubeaţi şi-l
respectai} ca pe uu părinte al lor, pentru dărnicia sa
şi blândeţa cu careul trata. Este unul dinrarii 6menl
din gura căruia nu s’a au(Jit ocări, insulte şi cuvinte
necuviincl<5se. In anul 1880, sub Arhiepiscopatul
Metropolitulul Calinie Micieseu, a fost ales de St.
Sinod ca Arhiereii titular—Ploeşteanu—şi hirotonit
în Bucureşti, unde a stat şi ca Vicar al Sf. Metro-
poliî a Ungro-Vh.hiel pănă la 1892, când aiostales
de marele Colegiii electoral Episcop al Eparhiei
Romanului. Preasfinţitul Innocentie se bucura de o
constituţie tare, de o disposiţie naturală oratorică,
şi de o claritate în ideile sale. Ca profesor a fost
tot-d^uua cu cea maî mare devoţiune pentru îm­
plinirea exactă a datoriei Sale, ca om era blând,
j dulce la cuvent şi milostiv cătră cel săraci, tot
Ϊ ce avea da, cât avea, ori cărula-l cerea. Din ac6stă
ι causă n’a lăsat nici o avere în urma e&. Ne ajun-
I şurile naturel omeneşti, de-’I vor exista, Dumnezeii
■ i le va Ierta, privind la devoţiunea şi sinceritatea
1 cu care a servit Biserica sa din pruncie şi pănă la
I m0rtea sa. Bunătatea inimel Sale a fost recunoş­
ti cută de toţi acel cu care a venit în contact în durata
vieţel sale. Lovit de o b<51ă crudă curând ş’a ter­

183. l i t ) NECROLOG
minat curgerea vieţel, Dumnezeii să-l ie rte ! Iar noî
ceîcel’am cunoscut să nu încetăm a ne ru g a pentru
el şi a ne aminti de numele luî, urmând faptelor luî
celor bune!
NOTĂ. In numărul viitor al Revistei vom publica şi
panigiricul răposatului Episcop, ţinut în Monastirea Cer-
nica de cătră profesorul Facultăţel de Teologie, Economul
Alexandru Mironescu, care a avut bunătatea a-I descrie
în amărunt activitatea sa literară şi pastorală.
C. E.

184. D O N A Ţ I U N I .
I. P. S. Sale Păr. Mitropolit D. D. Ghenadie Primat al
României i se aduce mulţumiri din partea Consiliului Co­
munal al comunei Slobozia, din judeţul şi plasa Ialomiţa
pentru fapta m&rinim0s& ce a săvârşit dăruind Bisericel
Monastiri Slobozia un clopot îa greutate de 250 chilo-
grame.
D-nul Tache Ioneecu, Ministru Cultelor, a dăruit B se­
ricei Adormirea Malcel Domnului, din comuna Teşila,
Plaiul Peleş, Jud. Prahova, un coetum de haine preoţeşti,
stofa naţională şi cărţile de ritual anume: Un Aghismatar,
nna Evanghelie, un Penticostar, Predici, Orologii, carte
de Tedeumuri Evhologiii, Oetoic Mare. Triod, Liturgie,
Prohodul, Psaltire, Evanghelia în 12 limbf, Apostol, 6
Minee şi Noul Testament de care era lipsită. Întreaga co­
muna prin preotul paroh mulţumeşte Domnului Ministru
pentru aceste frum6se daruri.
ACT DE DANIE.
Aceşti stânjeni 22 i-am cumpărat şi i-am lăsat de danie sân­
tei Bisericel Troiţa din Valea Mare, şi i amlăsat la mânaginere-
meu popi Predi, ca până la m6rtea lui să-I stepânescă şi să m<5
pomenăscă, şi să vadă şi de Sânta Biserică ca unt-de-lemn şi ca
făclii, şi gă facă şi hramul în toţi anii;—Iarădupă mortea Iul de
se va face de ai iul popă, să*I dea acesta snb stepânire şi săme
ţ pomenescă; Iar de nu să va găsi din neamul meu, săaibă a veni
Şi altul strein să stepânescă şi sa me pomen6scă. I)in partea mea
[·.oeebesc popi P redi doaS fălci de loc, din drumul fântânei spre a-
’ pus, să stepânescă copil din copil şi să aibă voe să tae lemne de
■foc din pădure pentru casă, şi am iscălit.
1803 Aprilie 10.
(*s) Dumitru Sărbăt0re.
"““ iu Ortodoxa Roaia*.

185. D-luI Neagu St. Popescu din Comuna Bălăciri, districtul Te­
leorman, care a dăruit Bisericel cu hramul Adormirea Maiceî
D-luT din ac&stă Comună, un întreg costum şi odăjdii preoţeşti îu
val6re de una-sută Jel, i se aduce mulţumiri publice.
D-luÎ loan M. Popescu, din Comuna Celarul, Judeţul Romanaţi,
care a dăruit Bisericel parohiale cu hramul Sf. Nicolae din acea
comună un rând vestminte bisericeşti, lucrate în casă de soţia sa
din ţesături naţionale, i se aduce mulţumiri publice, spre îndem­
nul şi altor buni creştini.
D-nei Elena loan Georgescu, din comuna Celeiu, Judeţul Ro­
manaţi, care a lucrat din stofă naţională un epitrahil şi l-a dăruit
Bisericel parohiale din ac*»a comună, i se aduce mulţumiri pu­
blice pentru ast-fel de faptă lăudabilă.
Din partea sântei Episcopii a Huşilor se aduce căldurose mul­
ţumiri Domnului Gheorghie Constantin Chiriţâ, din Comuna Vut-
canl, Judeţul Fălciu, pentru că cu spesele Domniei sale, a făcut
o clopotniţă la cimitirul numitei Comune.
Din partea sântei Episcopii a Huşilor se aduce căldurose mul­
ţumiri Domnului Constantin N. Corbu, mare proprietar şi soţiei
sale Aglaia, pentru că în anii trecuţi au construit în cătuna Mâ-
lăeştii, proprietatea Domnielor, din Comuna Vutcanil, Judeţul
Fâlciu, o biserică solidă şi forte frumosă, pe care ati înzestrat-o
cu t6te cărţile şi odCrele necesare şi au dotat-o cu un numer fălci
de pămeqt pentru întreţinerea clerului şi a bisericel, iar acum
de curând aă îmbrăcat cu argint şi aur doue' ic0ne mari, una a
Maiceî Domnului făcetore de minuni şi alta a sântului Ierarh Ni­
colae, pe cari li aă aşezat tot în numita biserică, costând în to­
tal peste una şută-cinci jleci mii lei.
Din partea sântei Episcopii a Huşilor se aduce căldurose mulţu
miri D6mnei Ioana Gh. Ciobanu, din Comuna Murgenii, plasa
Târgu, Judeţul Tutova, pentru că a dăruit bisericel parohiale, cu
hramul Sântului Nicolae din parohia Hănăsenil tot din judeţul Tu-
tova, un epitaf rusesc, îu valdre de opt-sute lei noi, cu o salbă
la icona Malcel Domnului, compusă din doi galbeni austriac! şi pa­
tru irmilicl turceşti de aur.
Următârele pers6ne aă bine-voit a dona Sf. Biserici cu hramul
Sf. Treime din Comuna Star-Chiojdu, Judeţul Prahova urmâto-
rele objecte:
Domnul Apostol Chesca Ctitorul Bisericel a dăruit pentru Sf·
Biserica una sf. Evangelie hârtie velină cu ic0ne, legată f0rte fru­
mos, îmbrăcată cu argint şi catifea, tot d-lul a dăruit 120,000 şin­
drilă de brad al căriea preţu este 600 franci, Iuându-şl obliga­
ţiunea ca cheltuiala ce să va face la învelit tot pe d-lul îl va
privi, daca bunul D-^efi va voi; una Cădelniţă de argint costând

186. 100,let not donata, de d-1, Nae S. Florescu preceptor fiscal, tot
acestei Sf· Biserici; una sobă nouă dăruită de Preota Mihail Râp-
pean, Octoihul cel mare hârtie velină legat cu piele marochin nou
ediţia Sf. Sinod donat Sf. Biserici tot de Preotu Mihail Râppku,
idem una Liturgie hâitie velină, legată cu piele marochen. Tutu­
ror li se aduce căldurose mulţumiri.
D -n u l Dumitru Mihal Dinu Epitrop la Biserica Sântul Niculae
din Urbea Alexandria Judeţul Teleorman, a bine-voit de a face
un puţ în curtea acelei Biserici, pentru care a chîltuit suma de peste
doue su te le î (200).
A sem enea Domnul loan Iatau Epitrop tot la acea Biserică, a
bine-voit a da în mod gratuit prescurile trebuinci03e la serviciul
S-tel Liturgil în timp de un an de <ţile, pentru care li se aduce
mulţumiri publice.
Numele şi pronumele personelor cari au oferit cărţi şi perdele
Bisericel cu hramul Sântul loan Botezătorul din urba Corabia,
mahalaua Valea-Secă.
D6mna Maria Preotul Dimitrie Ionescu, o perdea de borangic
cu alesături, doue perdele tot de borangic cu alesăturl pentru i-
-c6ne ei doue perdele de bumbac cu vergi pentru uşile laterale ale
Sf. Altar.
Domna Caliopi A. Garianopol, o perdea de borangic cu alesâ-
turî pentru una din ic0nele împerăteştl.
Dotonele Ana I. Burghiu şi Aua Petrescu, o perdea pentru li­
gile împărăteşti, patru perdele pentru iconele împărăteşti şi două
pole pentru ic6nele împerăteştl, tote de bumbac cu alesăturl.
t D-nul Athanasie Popescu cântăreţ şi ctitor, a donat o Evangelie
legată cu marochin ediţia S-tulul Sinod.
Tot D-nul Athanasie Popescu cu colegul seu loan Rădulescu
■cântăreţ, un Octoih legat cu marochin.
'· D-nul Florea. Atanasiu, un Tiiod legat cu pânză ş: piele.
D-nul loan Mihailă, un Penticostar, idem.
D-nul Atanasie Ghioca un Evhologiu legat cu marochin.
: Preotul D. Ionescu cu Domnul Dimitrie Popescu şi alţii un
îOctoih mare legat cu marochin; tuturor li se aduce căldur0se mul­
ţumiră.
^ D lui Costache Baranţişiu, din Comuna Broştenil, Judeţul Me­
hedinţi care a dăruit Bisericel din cătuna Hotăranil, ComunaYSn·
juleţu acel judeţ, un Potir cu t0te accesorieie lui în valore de
lei 35 cum şi 400 bucăţi scânduri, pentru împrejmuirea acele! Bi­
serici ; D-lul Stancu Ciobanul care a dăruit un Evhologiu legat
costând 17 lei, bani 50, şi Preotului paroh care a cumpărat o
lâturgie legată, ambele cărţi din ediţia S-tulul Sinod.
• Pentru aceste daruri aduse Bisericel cum şi pentru îndemnul
Ψ al altora li se aduce mulţumiri pablice.
Pentru Biserica cu patronal Sf. Nicolae din Parohia Grume-

187. 1 8 0 DONAŢIUNI
ieşti, Jad. Neamţ, la care e’a făcut reparaţiile necesare, au dă­
ruit Preotul Gheorghe Meriuţâ îngrijitor Monaştire 1 Bârnova din
Jad. Iaşi, sântele vase şi o cădelniţă, tdte de arg in t în valdre
de 452 lei; asemenea D-l Theohariu din Târgul Neamţu un sfeş­
nic mare şi doue iniei de alamă, precum şi nişte perdele de mă­
tase pe la ic6ne, în valdre de 376 lei; pentru care epitropia li
aduce mulţumiri prin publicitate.
Părintele Arhimandrit Dositei Georgescu superiorul Monas-
tireî Ciolanul, Jud. Buzefi, a oferit Bisericel din cătuna Mărun­
ţiş, Comuna Mărunţiş, Jud. Buzeu cu hramul St. Voevoţll, una pe­
reche veşminte preoţeşti care costă suma de lei 80, şi la Bise­
rica cătunului Zăhăreştl cu hramul Intrarea în Biserică, aseme­
nea a oferit un rând de veşminte în valdre de opt-$ecî şi cinci
lei; pentru care i se aduce căldurdsele mulţumiri din partea e-
pitropilor sus numitelor biserici.
Nomele pioşilor donatori cari au contribuit la diferite îmbună­
tăţiri tăcute Bisericel cu hramul Sf. Nicolae şi Sf. Dimitrie din
Comuna, Gura Padinel Jud. Roinanaţi, precum şi preţul ce a dat
fie-care şi unde anume s’a întrebuinţat.
D. Dimitrie Ianovici a făcut clopotniţa cu care a cheltuit 1800
lei dându-i adjutor D. loan Mihăeecu cu suma de 300 lei, tot D.
D, ianovici a cumpărat Policandru cu 350 de lei şi a mal dăruit
Bisericel la cunnnia d-sale o pSreche cununii de lămâiţă. o tavă
şi doue pahare în valdre de 30 lei. D. Alexandru loan Neaţu şi
ca Toma Mihai Tiroiu au cumpărat şi legat cu argint o Evan-
gelie ediţia Sf. Sinod, cu care au cheltuit 320 de lei. D. loan Po­
pescu şi Stan Pătru Căiţa eu 130 de lei au luat chivotu. D. Dinu
Oprea Dodiţoiu şi cu Preda Barbu Popescu ati cumpărat cu 60 de lei
un Ciaslov mare. Barbu Popa Stan şi cu loan Dodiţoiu au cumpărat
Triodul cu 30 de lei. Ioana Barbu Popescu cu 22, 70 şi Radu ÎStoica
Tăgârţă 10 lei au cumpărat Octoihnl mare. loan Mirea Bataco
] '· lei un Evhologiu, Stan Petru Calţa un Penticostar cu 20 lei,
xiiexandru Sima ca 12 lei Liturgia, Marin Spiridon Căiţa 12 lei
Psaltirea, Pârvu Gogoriţă cu 15 lei un Apostol, Stancu Voinea
şi hlu seu Stan Stancu Voinea au cumperat un Aghiasmatar,
Marin Radu SUvoiu 4 lei şi Ilie Stănescu 2 lei cu cari s’a luat
Predicile Părintelui Episcop Meihisedec. Stancu I. Neatu 5 lei şi
Enache Sima 2 lei ou cari e’a luat manualul de cântări al pă­
rintelui Gh. Ionescu. D. Vasile Milco Cranta cu 5 lei a luat Viaţa
răposaţilor noştri cu scop de a forma Biblioteca Bisericel. Tdte
aceste cărţi sunt legate cu piele marochin.Pe lângă acestea
Văduva Idna Barba Popescu, (astă-φ în Monastirea Horezu) a
făcut un costum de haine complect de lână cu aleseture fdrte
frumos. Asemenea şi V. Maria F. Lăţescu. Tuturor acestor pioşi
creştini şi pidse li se aduce mulţumiri căldurdse, pentru îndem­
nai şi altor drept credincieşl.
Pentru restaurarea Bisericel cu hramul Adormirea Maiceî Dom-

188. oului din comun- Şuica, plasa Vedea-de-Joa, jad. Oltu, mal mulţi
locuitori afi venit în ajutor cu sumele notate mal jos:
Preotul Ştefan Referendarie 200 lei. D-nil M. 0. Popescu 200 1.
Oprea Ştefan 200 1. Dumitru D. Barbu 100 lei. Marin Udeanu 100
lei. loan Dumitrescu 100 lei. Gheorghe Grigore 50 let. loan The-
iuşanu 50 lei. Nicolae Vărlan 40 lei Total 1040 lei. Tuturor a-
cestor pioşi donatori, Sfânta Episcopie al Argeşului le aduce cele
mai vil'fi cRldunSse mulţumiri, dorind ca exemplul acestora eâ eer-
v£sc& şi altora asemeni.
Din partea Sântei Episcopii a Huşilor ee aduce căldur6se mulţă"
miri D-lor Nicolae Penteli, Nică Ungui6nu, Constantin Bâlt£nu 8*
Gheorghe Ungureanu, pentru că ati donat bisericel cu hramul A-
dormirea Maîcel Domnului, din comuna Eparenil, jud. Fălciu,
două cov0re, fie-care de câte patru metri, de aşternut prinbiserică.
Urmat0rele persone au bine-voit a ?eni în ajutorul reparaţiune*
Bisericel din comuna Tântava, jud. Ilfov dupe cum urmlză:
Membrii Consiliului Judeţului Ilfov 1507 lei 45 bani. D-nul
loan Diaconescu, din Bucureşti, strada Polonă No 103/ 100 lei.
Funcţionarii Bisericel din comuna Tântava 100 lei. Locuitorul
Dumitra Dinu din Tântava 5 lei; pentru care fapte pi5se şi vred­
nice de imitat li se aduce vii şi căldurose mulţumiri.
I Lista de numele şi pronumele personelor cari ai bine-voit a
contribui la cumpărarea şi legarea cărţilor bisericeşti, ediţiunea
S-tulul Sinod, precum şi îmbrăcămintea cu stofe naţioaale şi alte
obiecte, la biserica parohială din comuna Ghighera, plasa Balta,
judeţul Dolj. G. A. Crusti 28 lei şi un dulap. Jivcu Iliescu 121.
Preotul I. Bârză20 lei. Belu Iliescu 13 lei. Mihail Florescu 9
:lei. Sterie Pricalidis 9 lei. Ιόη Niculescu 8 lei 75 bani. D. Ciulin
6 lei şi 50 bani. Isac Graţian 6 lei. Gh. Crişiu şi N. Sandu 13
lei. Ιόη Popa Ιόη, N. Berc0nu şi Spiridon Neacşu 28 lei. Beru lli-
escu, D-na Anastasia, Pr. Bârsăneecu, şi Oprica M. Bănuţn, îm­
brăcămintea bisericel. Vasile Gavrilă şi soţia sa Stanca, un rând
de vestminte naţionale. Tuturor li se aduce căldurose mulţumiri.
Se aduce mulţumiri D-nuIuT Frangulea, proprietar, domiciliat
în Bucureşti, care a zugrăvit cu spesele D-sale Biserica Schitului
Snsana, f&cend jeţuri şi altele, pentru îndemnul şi emulaţiunea şi
;altora, cari Iubesc pod0ba casei Domnului.
I D nul Gheorghe Zirnescu, din comuna Bălenl, jud. Covurlul,
■de loc dm Brescu, a dăruit Bisericel S-ţii Υοβνοφ din numita
;Oomună 12 icdne a prasnicilor împărăteşti în valore de 120 lei,
■‘pentru care i ee aduce mulţumiri publice.
y f e s f e ' · . . ; NONAT IUNI ] g |
Pentru construirea din nofl a unul Amvon la biierioa ca hramul
îatrarea în Biaerioi din Cit. B&dieenî, corn. Mălurenl-Bâdieenl,ptaaa

189. şi jad. Argeş, mal mulţi locuitori s'afl grăbit a veni în ajutor cn
sumele ce urm6ză:
Preotul N. Mălurenu 5 lei. D-nil Ghiţă Buescu 10 lei. loan A-
vrămescu 12 lei. N. Popa Toma 8 lei. loan Neaoşa 8 1. loan I.
Dascălii 8 1. Stan ffl. Popescu, ioniţă Serbu, loan N. Spoiala, Stan
M. Popescu, Al. Gh. Constantin, Gristaohe Constantin, Gh. Sandu
Radu, N I. Dasoălu şl Mihal G. Constantin, fie-care câta 5 lei. Ιόη
Pătraşcu 3 1. Vasile Vasilescu 3 1. Florea M. Stăni· ă 6 1. fflihal
Ionescu 6 lei. Ιόη Lisandru 3 1. Dragoair Marin 3 1. Pătru ffl.
Ciotoloc 3 1. .όη Dinoă Preda 4 1. Dumitru Cristodorescn 18 lei.
N. Gb. Constantin 15 1. Andrei liuţă 10 1. Dumitru I. Dascălu 8
lei. Nicolae Dutescu 8 1. Tudose Dann. Gr. Dumitru Goşoî, Const.
Costesou. loan Dică, Ilie 1. Pătraşcu, I. Gh· Constantin. I. Const.
Anghelina, Preda I. Ferarin, Nicolae Dănescu şi Sima Petrescu fie­
care câte 5 lei. Grigore Tudose 5 1. 5u bani. Const. M. Rădol 5 1.
loan Neaoşa 51. Dumitru Vasile 3 1. Stan 1. Dinoă 3 1. Marin Dică
2 1. 50 b. Const. Anghelina 4 1. loan Gh. Ciontoloo 2 1. 50 b. Ιόη
Dumitresou 3 1. Pandelic&Gh. Dinu 31. mae I. Dascălu 4 1. Marin
Paceşilă 3 1. Ioniţă Siminea 2 1. 50 b. Preda I. Ferariu 3 1. 50 b.,
şi alţi loouitorl, de la oari s’aft adunat sama de lei în total. 435
bani 60. Pentru aceste ρ'όββ şi laudabile fapte creştineşti, Sf. E-
pisoopie a Argeşului le aduce cele mal vil mulţumirii, dorind ca e-
xemplnl acestora se serv0scă in viitor şi altor asemenea.
Lista de numele şi pronumele locuitorilor comunei Brăneştil, pl.
Jilţu, judeţul Gorj, cari contribuit la repararea bisericel cu hra­
mul Sf. Nicolae din acea comună.
Primăria comunei Brăneştil 250 lei. Preotu loan Constantinescu
20 1. Nicolae VoIoulesculO 1. Gh. Volintiru 10 1. Gheorghe Şefban
II 7 lei. loan Popescu BrSneştl 7 1. Mcolae B. Gâfa 6 1. Nicolae
Fumuresiu, Trancă Spânn, Const. God6nu, Barbu D. Gâfo, Dumitru
Sândulescu. Gh. I. Teliann, Sandu M Văduva şi Tadosie B. Gâfa
fle care oftte 5 UI. Ilie Grigoroiu 4 lei Dumitru Cârstea 3 1. Gri­
gorie Popescu 3 1. Mihal Cârciumariu 3 1. Constantin P. Cftr«tea 3
lei. Sandu Visduţu 2 1. 50 b. Preda Firoiu 2 1. 50 b. Stancu Dra-
gotă, Gh. Calotă, Dumitru Şelărescu, loan Pusdrea, Vasile' P6rcă,
Matei Cărciumarin, Nică Vâlct-anu, Const. A. Cârciumarin. Barbu P.
Tănasie. Marin Traşcă, Dumitru M. Voinea, Dumitra Bizocu, loan
Stoian, Ancuţa Stoian, Nae Spânu, Tadosie St. Vâdava, Tudor Go­
dina, Pătru Voinea, loan M. Şelariu, Ιόη R. Famarin, Mihal Liţâ.
Ιόη S. Uţa, Marin Cârstea. loan Gh. Tomeson, loan Pr. Ilinca, Ιόη
F. Fetiţa, Marina B. Tomesco. loan Popesou Capu Dealu, Barbu
Cftrstea. loan D. Teliann. Vasile Petoo, Const. N. Tnlbă, Const. To-
mescn, Gh. B. Ciolacu, Vasile D. Teliann, Ghiţă D. Tomeson, Maria
M. Lica. Ilie D. Peton, Preda Bilariu, Stancu Caoioră, Dumitrn O*
larin, Florea Leoampă, Nien Bunea, Barbn I. Văduva, Traşoâ D.
Peton, Matt-Ι Petcn, Conat. Vellcan. Dum. Tulbă, Barbu Traietarin,
Constantin Diaconiţa, Nicolae Ţarandă, Nedelou Vintilă, loan St.·
Vintilă, Ιόη N. Privită, Const. Famariu, Sandu Vălceanu, Ilie Mus

190. taţă, Ιόη Mologeecu, Const. Mologesou, Dina 0. Iepare, Dincă I. Ca­
zaca, Pftrvn Tanasie, Gh. Amârăijiann, Nicolae G. Leoampe, NiU B.
Gâfa, L&p&d&t Negoiţâ, Const T. Văduva, Dam. I. N. Bne, Gh^rghe
Şerban I, Şerban Ciocârlan, Niţă Dragomir, Vlada Negriei, Nieolae
Preotesa, Gh. D. Gfifn, Mihal b. Pârvu, Ιόη D Godeanu, Alsx N.
păişeano, Rada Levampă, Damitrache Ghiţn, Volcu Palşenesco, 0.
I. Levampă, îjerban Pâlşeanu, Stanca Predaţâ, Ιόη Pr. Firoin. loan
Iv&nişl, Rada Manolaohe, Barba R. Nicâ. Ntţa B. Sanfira, Tudor
popa, Sandu Vintilă, loan St. Şelaria, Damltra Margilă şi Ciucă
S. Gheorglie fie-care câte 2 lei. Andrei Calotă, Nicolae C. Iepure,
Mihal Popa, N. R Nicâ, Pavel I. Zamfira şi C. I Dragoşln câte 1
lefi. Total 552 lei 70 bani. Tntaror acestor pioşi donatori li se a-
duce o&ldar0ee mulţumiri.
D*na Anica Ştefan Pitiş, din oraşnl Mizil, a dăruit biserictl Sf.
loan din localitate, an rând de odăjdii de stofă tn valdre de UI
lei, pentrn oare i se adace malţamirl.
Dnul Gheorghe Anton, a dăruit Bisericel parohiale ca hramal
Sf. Joan Botezătorul, mahalaua Valea Secă din comuna Corabia, o
candelă şi două linguriţe de argint; pentru oare i se adace mulţă·
miri publioo pentrn mulţămirea snfletescă a donatorului cam şi în­
demnul altora la săvârşirea unor asemenea fapte pi6se şi vrednice
de t0t& landa.
D-nul Costache Atanasiu, proprietarul moşiei Voivoda, districtul
Teleorman şi Gh. Guiţi, pe lângă că afi luat iniţiativa pentru cons­
truirea din noii a sântei biserici din acea comună, Voivoda, apoi
la pnnerea temeliei a bine voit de a dat ca oirandâ câte ana mie
lei fieoare. Pentru aceste fapte laudabile şi înoorajarea faptei bune,
li se aduce mulţ&mirl.
Lista de numele şi pronumele personelor cari afi făcut ofrande Ia
bani pentru legarea cărţilor bisericeşti, cum şi procurarea de odăj­
dii la biserica filială Făureşti, judeţul Vâlcea:
D-nil I. D. Pârăianu controlor fiscal şi Ilie G. Pleşoianu sub pre­
fect pl. Olteţa de jos câte 2 lei. Preotul C. Stănescn 3 lei. Mih.
Popescu învăţător, N. Mihăescu preşedinte în comis, interimară şi
Gh. Serb. Ciucă câte 2 lei, H. Pâroălăbescu 1 lefi, Marin Vasilescu
. 3 iei, Mânu MăoIuo6*nu, H. Tecnţă şi ion Bnică câte 1 lei, Marin
Bănică, FI. B. Lupesca, D. Tecnţă, I. N. Pârcălăbeson, Dică Pârcâ-
Ubesou, 1. B. Gonţilâ, G. Gelep şi Stan H. Stanolft câte 1 lefi, Preda
H. Stanciti, Nicâ 1. Taifas şi Const. 1. Taifas câ'e 50 bani, N. Va·
ţilesou, Nae N. Niţă, I. N. Niţă şi M. Şerbănică câte 1 lei. I. I.
Bangeţanu, lorgu Dumitrescu şi St. I. Măolaceana eâte 1 lei. Câr-
■tea Balga şi M&rin Ginra câte 50 bani, M. Gostaohe. Florea Râ
Barbu Rădol, Mateifi Vnltnrescu. M. G. Tndoraehe, N. 1. Ale
m ®· H. Stanciu, Zisu Fiori, Gh. Vnltnrescu. Albi*
*°r Nioâ, X. B. Niţă, Ioniţă lordaehe şi Gh. Ioana câte 1 lefi. Du·
^ __________ DONATIUM 185

191. Λο * _____________ D O N A Ţ II Ν ΐ
mitra Flori, Anghel Bftltac şi Ion Zisu câte 50 bani, Godin D. p0.
pesou 1 left şi DL Mlhail Popesou tnvfiţfttor a d&ruit nn iconâstas
In valdre de 30 lei.
Tuturor 11 se aduce eftldur0se mulţumiri.
Pentrn reparaţia bisericilor cu hramul sf. Nicolae din mahalatta
Clacociovu, oraşul Slatina şi sfinţii Imperaţl din cătunul Slobodia,
judeţul Oltu, mal mulţi locuitori şi preoţi s’a grăbit aii veni în a-
jntor cu sumele ar&tate mal jos:
Preotu C. Milcoveanu 40 lei, Neteu Vftlceleanu 80 lei, Marin Ha­
leaţi 40 lei, Vasile Truţesou 40 lei, Marin Ogrezeanu, Pavel Pe·
troşeanu, Nae Sanilaifi. Constantin Anastasescu, Costache Turian
Nica Mslcota, Stan al Niţulul şi Marin Turian c&te 20 lei, Stefan
Morftnesou, Oprea Enaohe, Ilie Panft şi Marin Din o&te 10 lei, Că­
lin al Radi 20 lei, Constantin Panft, Panft Gheorghe, Constantin
Neteu, Anton Netou, Lisandru Andronaohe, Petru Anton, Nae Do-
bresou, Gheorghe Costache, Costache Torian, Kadn Dogaru, Ilie Ion,
Costea Linguriţft, Panft Clobann, Marin Lungu, Vasile Ιόη, Marin
Pandnm, loniţft Pandnru, Nlţft Lungu, Niţă Vardianu, Gheorghe
Bădică, Bucur Giobanu, Gheorghe Bucur, Costioft Corbeanu, Vasile
Corbeanu, Tănase Sein, Nica Barbu, Gheorghe Nuţa, Luohe Dobre
şi Kadn Sein toţi câte 10 lei. Moise Camen 20 lei. Lisei Banu 10
lei, Iile Nicolae 20 lei, Radu sin Radu, Dumitru Mihai, Toma Du-
mitrioă, Radu Ciocanu şi Micu Ciooann o&te lO lei, Preotu Ilie Ma-
7i2955u S0 ίο!, Pârvu L. Oparan 20 lei, Marin Stefan şi Ion Ste­
fan o&te 50 lei, Die Aurel si Mihaifi Dumitrn o&te 20 iei, Marin
Stoica, Gh*orehe I. Mieilft, Florea Cojocaru, Stan Poteoea şi S0re
Constantin 0 lei, Nioolae Constantin 5 lei, Marin Olteanu. Lisan­
dru Petre, Radu D. Pirol şi Marin Piro' c&te 10 lei. Pârvu M.
Oparan 40 lei, Radu P&rvn şi Marin CiucT c&te 20 lei Maria D.
Mica 5 lei, Ιόη Anghillnu, Marin Gligore. Radu Niea si Avram R.
P&rvn c&te 20 lei. Ion Şerban. Nicuia Ghiţft şi Ene Pielaru c&te
10 lei, Radu Avrftmuţ 20 iei, Marin Vasile si lflorea Andrei c&te
10 lei, Andrei Niţft, ion Nioa, Trdor Cioc şi Marin Lisandru c&te
6 lei, Despa D. Oparan 2 lei, Petre Coraioe 20 lei. Marin R. Volon,
Marin R. P&rvn, FJorea Voicu şi Marin Ionisci6ra o&te 10 lei şi
Gheorghe D Oparan 20 lei.
Pentrn aceste piose şi laudsbile fapte creştineşti, sfânta Episco­
pie de Argeş le aduce cele mal răldur0se şi vil mulţumiri, dorind
ea esemplul acestora s& serv0so& şi altora asemenea.
Lietft de numele şi pronumele pers0nelor ρΐόββdin parohia Hagiu,
cari afl ajutat biserica ou bani şl objects necesare: 2 stegurî, 2
sfeşnice la strung pentrn lipit lumlnfirl şi o p61ft de plisft ou flr
Dl. Nioolae Solomon, un stâg eu Ιοόηβΐβ: învierea şi Botezul
Domnului, D-na Dumitra Teodor vftdnvft, o p01ft de plisft onsntft ou
fir pentrn Iconostas, D-l J0n Dumitru, nn sfeşnic în val0re de 15
lei, Dnil Ιόη Spireson şi Marin St&ng&, idem, un sfeşnic 15 lei, Pr.
Dimitrie Popescu pentru cel de al doilea steag 10 lei, Dl Stefan

192. D O N A T i u n I
SftTulesou. idem 10 lei, D6mna Dumitra Teodor, Idem 10 lei, D-nu
0, Kâdoifl, idem 6 lei, D1 Panait Georgescu, Idem 5 lei. DI Tache
Dnmitreeon, idem β lei. Dl Ιόη Constantlnescu cântăreţ l-ii), idem
$ lei, D-na Domnie* Grigore VelciQ, idem 4 iei, Dna Florea Păr-
valesou, idem 4 lei, 1)-1 Dumitru Nioolae, Idem 5 lei, 0 1 6. Iliescu
partolieier, idem 2 lei 50 bani, D-i M. Georgescu, idem 2 lei, Dl
Alexandra I· Nieuleson, idem 2 lei, Dl Nicolae Ιόο, idem 1 leii 50
bani, D-na Eeaterina Pasou şi D-nil N. Alexandra şi Grigore Ale­
xandru fle-rare câte 1 left, epitropia bisericel a contribuit ou lei
-44, la cumpărarea unul eteg.
Pentru aoeste fapte lăudabile li se aduce căldur0se mulţumiri.
Subsemnatele, v6<}end on ooezia serbărel hramului bisericel sântul
Nioolae din acest oraş (Caracal) ce a avut loola βcurent—că vest-
mentăria acestei biserici, nu oorespaode îndestul cu s&nta el des-
tinaţiune şi ou pietatea creştini—precam era in timpurile bătrânp,
când bărbaţii prin munca lor construlatt bisericişi femeile din par
te-le găslati oea mal mare aatisfacţiune sufletescă Imbrăcându-le şl
Inframuseţ&ndu-le eu luorul lor.
V6(}8nd o& aoest simţ de evlavie de a împodobibisericele, merge
de a se stinge, pe 41 ce trece, dintre D6mnele ronune. şl tn bise­
ricile n6stre nn se mal vede nimic din virtutea şi evlavia feme-
escă, căci mal t0te pod6bele bisericeşti sunt confecţionate din ma­
terii de fabrici streine.
Intrunindu ne ast&-^l, n^-am botărît a lua miteurl, ca sâ redeş­
teptăm evlavia str6moşasoă şi să lacrăm pentru împodob rea sân­
tei biseriol cn hramul sântului nicolae, montânduoeu lucruri de oasă
pe o&t se va putea. Şi spre acest scop am Intoomitun romit com­
pus din următ0re!e D0mne: D-na Elena Protolerenl N. N. Delceson
a oferit 20 lei, Dna Mitrana Stefan Nioolafi.idem 30 lei, D-naEiţa
Preotul St. Uzorenu, idem zO lei, D-na Ana Vasilescu, idem 5 lei,
D-na Maria Marianii a brodat 2 procoveţe şi a oferit 10 lei.D-na
Blena T. Prejbenu împreună ou soţul s6& T. Prejbenu a oferit 10
lei, Dna Mitrana Gioc&nescu, un covor de aşternut la jeţul domnesc
şi frna Elena Becher a oferit 3 lei; alegâudu-se D-na Elena Pro­
tolerenl N. N- Delcescu ca preşedintă şi secretară, Iar Domna Mi·
trana Steian Nicolail oa casieră.
Listă de ofrandele adunate prin stăruinţa D-nel Elena Protoe-
reni Delce>ou: D6mna Rada Brabeţeuu 20 lei, Dna MaTia Pârvu-
leecu 10 lei, D-na Zinoa Severin6nu a oierit o maside pânzăpen-
tru sântul Praetol. cu rturl, Dra Elena M, Becher a brodat un
aer. D-nele Ana Ceauşesou, Maria Gr. Caluţn şi Maria A. Popeseu
**te 10 lei, D-ra Elena Petreacu 2 lei, Dnele ana Gh. Stăneeeu,
I Ana I. Stănesou şi Mariţa T. Zamftrescu c&te 10 lei, Dna Elena
* leQ. D-na Domniea I. Stancovicl 20 1*1,D-ra Moţetescu
a brodat o perdea, D-na Elena I. Atanasiu 2d lei, D-na Alexan­
dria* Ploeştenu 5 lei, Dna Elena N. Stoian a oferit o masă de
Pânză acoperemânt pe sftntul Praetol, Dna Zoe Dobruneanu 20 lei,
L Acaterina Gr. Uzorfan, Rada M. Gopoea şi Matilda Aniule-

193. 1 8 6 d o n a ţ i u M
son o&te 5 lei, D na Siţa τ7. Leontopol 20 lei, D-na F16rea D. Po-
peaou 5 lei, Dl Taoha Ohristeecn 15 lei, D-nele Ştefana Şerbănescu
şl Harla Ionescu o&te 5 lei, D na Marghi01a M&rouleaou 10 lei,
D-nele Georgeta G. Kadovlol, Aneta . ăzărescu şi Moţeţesou o&te 5
lei. Din parţea profes6relor se61eî profesională, din Caraoal e’a pri­
mit o măsuţă, de velour, brodată, ou m&t&surl, de nn gust deosebit,
pentru iconastas, Dnele Eoaterina dootor P. Iliescu şi Alexandrina
dootor A. Libert o&te 5 lei, D-nele eugenia G. Prejbenu şi Elena
I. Prejbenu o&te 2 lei. Dna Zoe Toma Hagi-Kirea 5 lei, D-nele Ma­
ria Demetrian, Antoneta Dr- l Panea şi Bllşanu o&te 10 lei, D-na
Gheorghiţa G. Pârşcovenu 2 lei, Dş0reie Emilia şi Eoaterina Ne­
greau aii brodat o masă pe etamin&, D-nele Petriţa Ionescu şi Ma­
ria Vasile Rueu o&te 5 lei, D-nu Ştefan Deloeson 15 lei, Dna Stana
Dinc& Moga 5 lei. D-na Benonla Petrescu 10 lei, D-nele Eugenia
Henţiesou şi Elena Nieuleson o&t.e 20 lei, D-na Elena Musoelenu 5
lei, Pr. Ιόη 1. Mazilescu oom. Gelar 5 lei, D-na Smaranda Ivan 50
bani.
Ofrande adunate prin stăruinţa D-nel Elena T. Prejbenu: D-l Ni­
colae G. Demetrian şi D-nele Miria G. Nann şi Efrosina Gonstan-
tinescu o&te 10 lei, D-na Elena Vl&dtsou 5 lei, D-na Sofi Nieuleson
6 lei, D-na Nieoliţa T. Oroveanu 10 lei, D-na Elena I. Hagiopol 15
lei, D-na islena Macav-Î 5 lei, D-na Mariţa Volcnleeou 2 lei.
Ofrande adunate prin stăruinţa D-nel Mitrana St. Nicolatl: D-nil
Dimitrie Guran şi Ilie St. Nicolatl câte 10 lei.
Afară de aceste ofrande băneşti, D-na Elena Protolerenl N. N.
Deloescu a mal făcut o afltă şi o bedemiţ& de pfir de cămilă ţesută
în casă şi brodată on mătase, oferind şi o liturghie legată ou piele
ediţia a&ntulul Sinod. Amendouă cu propriele d-pale cheltuell. D-na
Riţa preotul S. Uzoreanu a oferit nn Penticostar legat ou pânză,
id. id. D-na Eoaterina Mâcărescn a brodat perdeua de la uşile îm­
părăteşti, contribuind la materialnl de brodat. Preotul S. Uzoreanu
şi Economul N. N. Delcescu în unire au oferit o Evanghelie legată
cn piele şi un Oetoih ou pânză.
Din banii adunaţi s'aft cheltuit; 1) Pentrn reparatul stricăciu­
nilor la zidnrl. 2) Pentru spălatul zugrăvelei şi vopsitul lemnăriei.
3) Pentrn curăţitul de argintar al policandralnl şi t0tă argintăria
reparându-se cea stricată. 4) Pentru material la 2 procoveţe şi un
aer de velour brodate ou mătase. 5) Pentrn o masă de etamină
brodată ou Jînă, la proscomidie. 0) Pentru o masă iden la sântul
Praetol. 7) Pentru donfi sfeşnice pe sântul Praetol. 8) Pentrn o
perdea de velonr brodată cu lână şi oilicurt la uşile împărăteşti.
9) Pentrn o masă de etamină brodată ou lîni, pe masa numită co·
livar. 10) O perdea de velour brodată cu lînă pe analog. ll)Pen-
tra o perdea de etamină brodată cn lînă idem. Pentrn t0te acestea
e’a cheltuit suma adunată.
Tntnror acestor donatori şi donat0re oa unor devotaţi al oasel
Domnului şi vrednici de imitat în pi6sele lor ofrande, li se aduce
cele mal oăldur0ae mulţumiri.

194. d o n a ţ iu n i
Listft de perenele donatare la biserica garobială cn patronal
Sânţii Voivozi din comana Amărăştil de jos, pl. Câmpn, ji
Romanaţl.
Radu Vaeilică un policandru de metal bine lncrat, în amintirea
decedatului s6u fiu, fost comerciant în Craiova în valore de 140 lei
pr. Florea Ionescu, parohul sns numitei biserici,
Paraschiv, Stanca, Marou, Mitriţoea si Mihal Gg. N'ţă. un polican-
dru de alamă bine lucrat în valore de 120 lei, Florea soţia dece
datului Ιόη Pp. Iod, nn policandru pentrn amvon val. 60 lei, Ana
soţia preotului Florea Ionoscn, 2 ic6ne aprobate de P. S. Păr. Epi­
scop, şi o perdea de borangic val. 9 lei, Maria văduva acopere-
mântele necesare la sântul Prastol şi jertfelnic, tote lucrate naţio­
nal de bumbac şi borangic val. 20, llinca vSduva cu nora sa Pă­
una, 2 perdele de borangic val. 12 lei, Ion Rada D Badea 2 per­
dele de borangic val. 12 lei, Ruxandra Ilie Mitralche Mazlln 3 per­
dele bumbac şi borangic va>. 12 lei, Maria Petralche Rada, 2 per­
dele de bumbac cu alesftui l val. 8, Petru Nega o perdea de bo-
rangio val. 6 lei, llinca soţia lai Dincâ Fiea si Reda Marin Jinca
aooperemfintul Iconostasului trebuincios tot lucrat de mână val. 16
lei, Tot Haria v8duva încă 2 perdele de borangic val. 12 lei, Rada
D-tru D-tru o perdea de bumbac cadrilat val. 4 lei, Maria on Didu
asemenea o perdea de bumbao cadrilat val. 4 lei, Fira soţia lui
Niţu Ion Beju, Dumitra Chiriţă Radu Iară câte o perdea de bo-
rangic pentrn trebuinţa sas numitei bis. val. 12 lei, Florea Gri­
gorie Călugării ei Ion Grigorie Găluguru ambii câte un sfeşnic nou
în val. de câte 5 lei, Teodor Popescu an sfe nio val. 4 lei, D-nul
Petre T. Amărăscu trei procoveţe de casă bine lucrate în val. de
6 lei. D-l Nicolae T&rnoveuu proprietar şi casier comunal, nu epi-
trahil lucrat naţional cn arnicl roşiii şi albastru cu alesăturl de
lînă, lucrat de Ana soţia preotului paroh Florea onescu val. 20
lei, Ilie Mitrică Dragomir. patru perdele pentru sf. icone. done de
borangie ti două de bumbac naţionale val. l'J lei, Dna Dumitra
soţia decedatului Chirilă Radu o perdea lucrată naţional val. 10
lei, D-l Niţa Pasca împreună cn sora sa Stanca Mihai Dragomir
câte o perdea în va). 12 lei, Şerban Florea Ghiţulesa o perdea bo­
rangic vaL β lei, Nitu ion D. Badea şi Maria Petrache Rada câte
o covertură pe pardoselă în timpul ernel val. câte 6 Ui, Stanca
Enache 2 perdele de borangic ou aleseturl de matasă lucrate sub­
ţire şi una idem mai mică tot borangic val. 17 lei, Ghiţă Zarin
Marcu, Ilie P. Mihal, Nicolae Dumitrache câte o perdea de boran­
gic val. fie-eare a 3 lei, Dimitrie Iliescu maistru de lemnărie a o-
ferit lucrul la nn dulap pentru păstrarea veştmintelor bisericel.
Tuturor 11 se aduce căldurose mulţumiri.
Pentru, reparaţia bisericel cu hramul Cuviosa Parascheva |i St.
«icolae din Comuna Maldâru, plasa Vedea-de-jos, Jud. Uit, mal
locuitoi ι a'au grăbit a veni în ajutor ousumele arctate maijoa.
Mateeacu, P. 1οαββ>·ιι, loan Nedea, M. Costea. G. Ion<
I 1 ÎOO lei, Constantin Ene, Nicolae din Butoi, Gheorghe Ene, Co

195. stantin Grgore, S6re Matei,câte 50 let, Radu Trandafir 60 leT, An­
drei Radu, Sandu Dorobanţu, P&raschiv Matei, Tache Grigore, Ma­
rin Dina. C. Dumitru Florea câte 40 lt*î, Dumitru R. Zanfira, Marin
D. Mitran, Alexe Ionescu, Mihal Zet Dobre, Nicolae Butoi, Sandu
'Dobre câte 30 Ieî, Iana P. Badea, Nae P. BucuT, C. Petre câte 20
lei, Anghelaehe Petre, Luţa Radu, Vasilie din Parajan, Dincă Du­
mitru, Gherghina Gherghiu, Constantin Labă, Stancu Câtu, Nicolae
Florea, loan Nicolae, G. Nicolae, Ioniţă Burcu, Stan Moclă, Du­
mitru Militaru, C. Păunescu câte 10 lei, N. Popa 40lei, loan Radu
30 lei, Vasilie Bondoc, loan Mucescu, Stancu Paubun, Radu Tănase,
loan Din. Badea Pandilică, C. Bădoi. Cârstea Stancu, /Stan Bondoc,
N.Stan Mihăilă, N.Mihăilă, loan Nâslase, Radu Stoica, Matei Petruşi,
Alexandru Petruşi, Badea Stoica, Marin Capră, Dumitru Miba ic e a ,
Marin Mihalcea, Const. Martin, Const. Florea, Stana St. B. Radu,
Niţă Dinoiu, Nae Tănase, loan Neagu, Tache Labă, Stan Rizescu,
Marin Ioniţă, loan Din. Const. Licsandru, Sanda I. Vladu, Joan M.
Dumitru cel mare, Radu Dumitru câte 5 lei, Marin Burcă 50 lei,
în Total 1715. Pentru aceste piose şi lăudabile fapte creştineşti
-Şf. Episcopie de Argeş cele mal vil mulţumiri, dorind ca exem­
plul acestora să servâscă şi altora asemenea.
Domna Ecaterina Mongescu din Târgu-Jiu a dăruit Bisericel cu
hramul Sfinţii Apostoli tot d’acolo patru perdele de pânză cu alesă-
turi naţionale pentru St. Icone.
Pentru acest dar făcut cum şi pentru îndemnul şi al altora la a-
semenea fapte pi0se i se aduce mulţumiri publice.
Domna Maria I. Geblescu, născută Leontenu, din Craiova, a
dăruit Bisericel parohiale Sf. Mina (Petre-Boji) tot d’acolo o iconiţă
Sf. Mina îmbrăcată în argint pentiu iconostas şi un covor.
Pentru acestă piosă ofrandă cum şi pentru îndemnul altora, i se
aduce mulţumiri publice.
Cu ocasiunea reparaţiunilor ce s’au făcut în acest an, sf. Biserică
a comunei Cetatea, plasa Câmpu, judeţul Dolj, Preotul Pavel
Mfbăescu, Parohul bisericel, a legat cu spesele sale cărţile notate
mal jos tipărite cu litere străbune. Sf. Evanghelie, doue liturghii,
nn Triod, un Penticostar şi un Ceaslov mare. Dl. Gh. Nadu JSpi-
tropu Bisericel, a d&ruit o cruce de fer poleită, care s’a pus de-asu-
pratuilelce s’a făcut la mijlocul Sfintei Biserici. D-na Ticilea I.
Fioreseu, a dăruit doue perechi perdele de borangic, naţionale,
cari s’afi aşezat una la ic0na Mântuitorului Christos şi alta la icona
Maiceî Domnului. D-na Maria labaşea, a dăruit doue mese de
bumbac, bine cusute naţional, care s'au pus una la Iconostas şi
-una peTetrapod; idem una bederniţă, un aer şi două procoveţe
pentru sfintele vase. Obştea locuitorilor Cetăţeni aă oferit suma de
6000 lei pentru reparaţiunile sfintei biserici, acesta numai dupe
stăruinţa preotului paroh P. Mihăescu şi cu concursul dat de Dl.
Mihalache Georgescu, primarul respectiv, pentru care li se aduce
mulţumiri.

196. DONAŢiUfU
1)1. lorgu beri pa, proprietar in comuna BâltenT, plasa Gbergani,
judeţul Dâmboviţa, a închis curtea Bieericel cu gard de şipcil,
costând 400 lei; luând şi un costum de veştminte preoţeşti în
lu m ft d e 1 0 0 lei. Pentru acostă bine-facere i ee aduce mulţumiri
atât din partea Epitropiei bisericel cât şi din partea enoriaşilor
cari aparţin de acesta biserică.
Adminiitraţiunea DomeninloI Cur6n«I a dăruit Bisericel cu hra­
mul Sf. Nioolae din parohia Pleca, plasaJiu de Jos cărţile tipărite
ea litere strfibune ediţia S-tulul Sinod, frumos legate, pentru care
1 se adnoe muţnmirl publice.
Din partea Sftntel Episcopii a Huşilor se aduce oăldur0se mulţu­
miri D-ln! colonel Nicolae Emandi. proprietarul moşiei Epurenl, din
plasa Mijloc, judeţul Fălcm. pentru că a dăruit bisericel parohiale
din Epnrenl o vie, spre a servi de cimitir.
In comuna F&rcaşele, plasa Ocolu judeţul RomanaţI, locuitorii
Gh. ConatAntinesou a oferit Bisericel parohiale Sf Nioolae un apos­
tol, Marin Gonstantinescu si fiul sfitt Mcolae un Octoih mare, Con­
stantin Dobre o liturghie, V.Grădinăriţi un evhologiu. tote In ediţia
S-tulul Sinod şi legate cu piele, Iar un numfir de 48 locuitori aii
oferit c&te 50 bani pentrn alte cărţi. Tuturor li se aduce mulţu­
miri pentru mulţ&mirea sufletescă şi Incnragiarea donatorilor.
D-na Maria Ciiişoica din T.-Jin, a dăruit Biserioel parohiale din
o&tnnul Prejbi-Micl-Drăgotnil. comuna Petreştilda Vărsături, plasa
Ooolulnl trei dverl ţi pt»tru perdele pentru ic6nele împărăteşti, ale-
s&tnrl naţionale, după stăruinţa preotului P. Pănolu. Dna Varia preo­
tul Georgescn.dln comuna Busuioci, plasa Amaradia a dăruit nnstihar
şi nn feionbisericel din acea comună.Preotul Ilie Ciooăneecu, a f&ont
din propriele sale mijl0ce, nn rând complect devestmintenaţionale,
pentru Biserica parohială Baroacifl, com. Grniu. plain Novaci. Tu­
turor li se aduce mulţumiri, pentru m&ngăerea sufleUscă a donato­
rilor pe de o pane, iar pe de alta pentru Incnragiarea şi altor
binevoitori creştini de a veni In ajntornl Bisericel ou asemenea
daruri.
Domnii Pavli. Hartnlar, Luchi şi Paclnrea aii donat mal nnlte
obiecte, bieericel din Cotnari, judeţullaşi, lnval6re de150 lei, pen­
tru oare faptă pl6s& 11 se adnoe o&ldnr0se mulţumiri.
Locuitorii Costandache Donioiu, Filip Atanasie şi Nastase Măg-
dălini, din tomuna Brăhăşeştll. jud. Tecuoiu, at venit tn ajutorul
bisericel din numita comună; cel dlnt&I ou 150 lei oumpăr&ndmal
multe obiecta şi o&rţl de ritual, cel de al doilea cu 10 lei cumpă-
*&nd Ιοόηβ şi un serafim, Iar cel de al tnilea ea 128 lei a oontri-

197. 1 9 0 D U M A Ţ IU N I
■boit la cumpărarea materialului pentrn aooperlt clopotniţa. Tuturor
li se adnce oăldur6se mulţumiri.
La Biserica Sf. Voevotţ!, din comuna Slobozia-Galbenul, s’a făcut
urm&t6rele donaţinnl de cătră personele notate mal jos:
Un clopot in valore de 800 lei, donat de Dl. C. 0. Dat'ulesou,
proprietarul moşiei Slobozia Galbennl, Inprennă cu loonitoril acelei
comuni, la a cărnla oumperare a contribuit on suma cea m>1 mare Dl.
Datculescu- Un baptister de aramă în valore de 52 iei, donat de
D6mna Virginia U. 0. Datcnlesou. 0 cruce de lemn, Răstignirea Mân­
tuitorului In valore de 42 lei, donată de Dl. Marin Poteraşu, din
Slobozia-Galbennl. S’a legat Sf. Evanghelie, tipăitâ cn litere stră­
bune, drept preţul de 20 lei, daţi de Dl. Florescu, tot din acea
comună. S’a procurat ca ofrande, ore-care objecte în val6re de 10
lei, de cătră Dl. Petrache Nicolescu, din Slobozia-Galbenul. Tuturor
li se aduce căldnr0se mulţumiri.
Gomersantnl Ianon D. Untaru, din Brăila, a cumpărat pentru bi­
serica din comuna slaz un Evhologiu cn caractere latine, ediţia
S-tulul Sinod, pentrn oare i se adnce clldur0se mulţumiri.
Luăndu-se disposiţiuni a se edifica din noft de zid Biserioa ou
hramul Adormirea Maleel Domnului şi Intrarea în Biserică din cât.
Niaipi <ţis şi Urecheşti, com. DobroslovenI, jad. HomanaţT, Dl. Marin
M. Burcă din DobroslovenI a oferit suma cU lei 2 £70, luându-şîîn
acelaş timp sarcina de a răspunde către meşteri toţi banii, ce ar
necesita acestâ lucrare. Pentrn acâstă lăudabilă faptă cum şi pen­
tru îndemnul altor bine-credincloşl, i se adnce vil şi oâldnr0semul­
ţumiri.
Listă de numele locuitorilor ce aii contribuit pentrn cumpărarea
unei coUmvitre la biserica din com. Islaz, jud. Brăila.
Preotu C. Gîneecu 4 lei 50 b. G. Săvnlescn Cântăreţ 1 1. 50 b.
Radu Ciocanu 1 1. Stan Moisi 1 1. ioniţă Ştefănescn Cismnr 1 lefi
60 b. Gr. Boiangiu funcţ. 2 1. Dumitru Năstase 3 1. lancu Panait
îi 1. Nicol&l Ιόη 1 1. 50 b. Gh. Boboc 1 1. C. Panait 4 1. Gh. Pa­
nait şi Gh. Nionleecn câte 2 L li. Christoforato l 1. Simion Coman
1 1. Gerasim Petreseu 2 1. lordache Dumitraşou 1 1. Alexe Pescaru
3 lei. Gr. Enache Albn 2 1. Dumitrache Rotam 2 1. Manea Taraohui
1 left. Total 40 lei. Tuturor li se adnoe mnlţumirl.
Lista de numele pers0nelor ce au contribuit la repararea şi
îmbunătăţirea bisericel Sf. Ιόη din oraşul Caracal:
Theodor Gazan 20 1. Th. Vlădescu 20 1. Preotu Marin Stănescu
20 1. D. Georgeseu 10 1. Matache Voiculescu 10 1. I. Dumitrescu
10 1. Paraschiv Şărbăneşcu 5 1. D-na Ştefana Ţacovicî 5 1. Din
fondul bisericel 30 1, C. Voiculescu 18 1. D-na Niculiţa Aronenu
30L Căpitan Niculescu, Th, Vlădescu şi C. Voiculescu câte 20

198. d o n a tiu w i
lei. Matache Voiculescu, Paraschiv Sărbănesc p
naţaru, D-na Sofia Gazan, Theodora G. Tram
cbiv Cotea fie care câte 10 lei. Fiţa Niţă Dion
M. Stănescu 20 I. Tiţa Romanescu 2U 1. Maria (Γa
Deosebit de aceste suine de bani s’a dat si Rum. ι T ;. «__ι tj:___·_ ηηη ι . . , .. * "urna ae bani <·#»« „i / w o v V » * w w v e w u o u î n v . u v u n u ι « a n a i ş i s u i n i d e
vut fonii Biserica 760 Ici, tuturor li se aduce vii
_.Unmîat T1 C*MUr6lB
Pentru reparaţia Bisericel cu hramul St. Nicolae din citnn
Robai», comuna Berislaveşti, plaiul Lovi-tea, jud. Argeş ma*
mulţi locuitori şi preoţi s'a grăbit a veni în ajutor cu sumele a-
ratate mal joe.
Ioniţă Apoatu 7 1. 50 b. Petrică Nicolae 7 1. Dumitru lorga 9
lei. îjfletase Iordache 7 1. Nicâ Mitu 2 1. Maria George loan
Nicolae Nică, Iordache loan şi Gh. Iordache câte 2 lei. Tudor1
Vasile 7 1. Gh. Iorga, Barbu Tică ţi Şuţu Avram câte 2 1. U-
drea llinca 10 1. I. Ioniţă Apostu 2 I. N. Greere 2 1. Savu Dina
2 1. Toma Gaulice 1 lefi. Maria Dumitru 2 1. Avram Tiţa 5 lei.
Gh. Ioniţă loan 2 1. loan Vasile 2 1. Nică loau 2 I. Gh. Vasile
1 leii. Pătru Nicu 1 lefi. Vasile Toma, G. G. State, CârsteaIorga,
Marin Gutoiu, Gb. Sandu şi Gh. Nicolae câte 2 I. loan Manila
7 1. Preotu Mibal 5 1. Gh. Pătru, Gh. Iatagan, Const. Marin,
Lina Pătru, M arin loan, Stanca Para. Ştefan Ioniţă,şi Dina Oiteau
c&te 2 lei. Nicolae Iordache 5 1. Const. Gheorghe 7 lei. Nicolae
Dinică 2 1. Andrei Nicolae 3 1. Andrei Mica 1 leu. Nicolae An­
drei 1 leu. Anica Andrei, Nicolae Florea, Şerban C. Călina şi I.
Iatagan câte 2 1. Sandu Caşcaval 1 leu. Xistor Caşcaval 2 lei.
Gh. Mihal 1 1. Dumitra Mihal, Mihalache Xănicâ şi V. Tache
câte 2 i. M arin Mica 1 leu. Marin Nicolae 2 1. Maria Dumitru
1 1. Vasile F lorea 2 1. Florea Dumitru 1 1, Nicolae Andrei, Gh.
Udrea, Ştefan Muscalu şi Nicolae Dumitru câte 2 1. V. Rad:
1 left. C. Linte 10 1. C. Popeeco 2 I. N. Dinu Văcall 2 1. Total
191 lei 50 b. Peste sumele de mal sus s’a mai dat 1Hmii de şiţă
pentru acoperirea Sfintei biserici tot de pers6nele mai sus notate.
Pentru aceste piose şi lăudabile fap te creştineşti, Sf.Episcopie de
Argeş le aduce cele mal vil mulţumiri, dorind ca exemplul a-
-cestora eă aervescă şi altora aaem°nea.
mulţumiri.

199. <
οΗ
h
m
Η
Eh
< 1
Η
(ί)
σ>
οο
ρ
C
CU
χβ
ctf
ε«-
οΜ—
co
θ '
οο
9
C
(β
u
α.
>3
OT-
β)
bo
ν
5
V-
rt
α
ω
3
C0
C
'C
ο.
ο
ο
C·*Η
• α
U
Ο
■νΗ
Ο
U
(U
C0
S
ce
«■
)Μ
J3
*3
ti
V
U
iN iiix v A a a s a o
'C6gi |nue ϋϊ ilip u a p jojnoaj,) "
L|cgs| tidaii;dggjg; roţpuasig -ο^
•axopouo JO|ajiiiuii^) O jj
ίββι ni -ignonoo n; i^egc jo|»3 ·ο^|
£68i ni'liQ 'îl31 n! Q-iaiŢOM
'Ijniu
al[* ap aidni x
l)n ;n b t au ii
IricjmbE ijloaJJ
■εββι pure
oi ilisţatnojjH
•lapnf nj 'josqc
IjiuEUjnisS
JO|PU3Slg 'om
J0[»|03<; om
-ţioajd-ofj]
inbcau Oud *om
jltlin b r o u d o m
£681 liisiuojoj
•îq joploajd oN
£6gi ai liisiooioj
-ji{jo(iao3ciQ ΌΝ
•eaj- i inpei3 ap
-iueqiuiag o m
■jjj-r np-Ej3 ap
•4u e ninaQ o n
O
M
<
-3
O
■aojuaisiperej -0|j
riojijaisiuiQ •o«
•JOROODEIQ oN
ljosajoj<i jo[rtoajj ■on
•juoinjpsui j-ţiio a jj ■on
•yojgjgAui J0 |il0 aij ■on
lieiieiS ' ioajd ov
[jajEO "ioaij o m
l!AP'SWX
-sjsiiop io a jj -ojj
"lAOpţA jO|qoajj O(i
jiepaadsns jojiioaa^; O«a
licuoisiaiap jo jiio aij Of)
nz^uoijounj ajED ioa.i,j o«j
jO |iioajj om
■auoSod ţjp j -piiM ig -ojj
ijoi;noo( vp sjzu rsja'o N
iu 3ai sdnp-Sodna sig-oM
_ · _ -au ao jo jj ej tţ|
_oox -sm vpaj pujAEau jo)
oEc "°*î J3BSS a’jJ4 ®s
oo«
ote
ο 6 ε
ssc
6oi
S n
oîC
99ε
S6i
I
9£i
oSi
Slt
Lit
8*1
9?»
"sis'
9Z1
oof
*8S
8°9
£e€
3 IJE|nopjEd ap -puasi^ ON m tn Ό
ΐ
ţnnuK)^ ap -puasig -om βεε L i t 9SS_
B 'Dims ap .o|p iasig ·ου is
K
COCl
aicDyipaaj ui -puasig o /j
Cl
»oH
M
O Enmj njiaad asnpnrsitj-ojj *0 O
η
OCO
rt
0
Ih
'id em iii ui *sig o(j Ό cn 0k
cs
00
•ajEuinj -piiasig -ojj
1
cc-
•ajUBDBA puasig -ojj 0 00 CO
0
u
0 ţZ?U01)3Upj BJEO 'Slq-oK *61 f 81
s
•Joipuasiy -oji 6SE i € t 06Ϊ
ypinqojEj ojj t i l o>
0» l Ll
JOt!!i!m A ’°N l o g 'U 059*88 8«Z'99
uopim jţ^ *ow ♦es i n
661
JQpqnmo^ Off 6»! Z ° l
i5 l
■J0I* i» p n f ·<>£
>0C O -
«0
i s S
15
0
in ajn o o u [ 9)
"DirectorulCancelariei,N.G.PROTOPOPESCU.

200. a n u l .XVIII BISERICA ORTODOXA ROMANA Nr. 3
Aşezămentul în uz al ffletropoliţilor şi Episcopilorde sub
T R O N U L ECUMENIC. «)
In Constantinopol 1892.
( Τ ό έ ν Χ ρ ή σ ε ι Σ υ ν τ α γ α ά τ ι ο ν τ ω ν ύ π ό τ ο ν ο ικ ο υ α ε ν ικ ο ν Θ ρ ό m
Μ η τ ρ ο π ο λ ι τ ώ ν χ.α'ι έ π ισ λ ό π ω ν ),
N e o f e t a l V I I I . Arhiepiscop Constantinopoluiul Ro-
m ei N o u ă şi P a tria rh Ecumenic.
I) A l C esarieî C apadociel, prea onorat între onoraţi şi
Exarh a tot O rientului.
II) A l E fe su lu i, prea onorat i Exarh a tdtă Asia.
A re trei E piscopi:
a) A l Iliupoliel şi Thiatirelor.
b ) A l Crineî.
c) A l A n eilor.
III) A l lr a c lie î ş i Redestuluî, preşedinte al celor prea
onoraţi şi E x a rh a tdtă Thracia şi Macedonia.
*) In interesul Istoriei şi a cunoştinţei mai precise ce trebue
eă aibă ori ce cleric Ortodox despre starea Patriarhafelor din Bi­
serica universală Ortodoxă, dam publicităţei^«eweniH/Tronurilor
*<“elor patriarhate. Aceste liste sînt oglinda vie, care ne arată cât
de mult s’a îm puţinat Ox’todoxismul în Asia şi înspecial înves-
jta de altă data cetate Antiohia, leagănul numelui de creştin,
β se mai $icem despre Alexandria, reputată odinioră prin eru-
*»*« gi instituţiunl ascetice, vatra M onahismului în Creştinism,
cum vedem, m ai are astă doue Episcopate. Acest Aşe-
®ent este cel în vigâre astă-ςΐϊ.

201. ti) 4 AŞEZĂMÂNTUL M lTROPOLÎŢlLOR SI E ÎS P lt >K
Are trei Episcopi.
a) Al Caliopolel şi Maditelor.
b) Al Miriofitulul şi al Perietasel.
c) Al Metrelor şi al Thirelor.
IV) Al Chiziculuî, prea onorat şi Exarh a tot Eleepontul.
V) Al Nicomidieî, prea onorat şi Exarh a t<5tă Bitinia.
VI) Al Niceei, prea onorat şi Exarh a t<5tă Bitinia.
VII) A l Halcedonuluî, prea onorat şi Exarh a t<5tâ Bi­
tinia.
VIII) A l Dercelor, prea onorat şi Exarh Bosforului tracic
şi Cbianelor.
IX) Al Tesaloniceî, prea onorat şi Exarh a t6tâ Teealia.
Are şase Episcop!:
a) Al Citrulul.
b) Al Combaniel.
c) Al Polianel şi Vard oritelor.
d) Al Petrei.
e) Al Ardamirulul.
i) Al lerisnlul şi al Sf. Munte.
X) A l Adrianopoleî, prea onorat şi Exarh a tot Emi·
montului (Balcanilor).
XI) Al Amasieî, prea onorat şi Exarh a tot Pontul-Euxin.
XII) Al loaninelor, prea onorat şi Exarh a tot Epirul
şi Cercira.
Are doi Episcopi:
a) Al Paramitiel.
b) Al Vellel.
XIII) Al Prusel, prea onorat şi exarh a t<5tâ Bitinia.
XIV) Al Pelagoniel, prea onorat şi exarh al Macedo­
niei de sus.
XV) Al Neocesarieî şi Jneuluî, prea onorat şi exarh a
tot Pontul-Polemoniac.
XVI) Al lconiel, prea onorat şi Exarh a t<5tă Licaonia.
XVII) Al Verei şi Naustî, prea onorat şi exarh
Thesalief.
XVIII) Al Pissidei, prea onorat şi exarh Sidel, Mirelor
şi Attalie!.
XIX) Al Bosneî, prea onorat şi exarh a tdtă Dalmaţia
XX) Al Creteî1· prea onorat şi exarh Europei.
Are opt Episcopi.
a) Al Arcadiel.
b) Al Rethimnel şi Avlopotamulul.

202. t>8 SVB TRO NUL E î U M î NIC
* c) Al Chidonel tji Apocoronelor.
d) Al Petrel
e) Al Heronisulul.
f) Al Chisamuluî şi Selinuluî.
g) Al Lambel.
b) Al Ierel şi Sitie!.
' XXI) Al Trapezundel, prea onorat şiexarh a t6tă Lazicie.
I XXII) Al Nicopolel şi Prevesel, prea onorat şi exarh al
vechiului Epir.
L; XXIIil) Al Filipopolieî, prea onorat şi exarh Thracieî-
Drogovitiel.
' XXIV) Al Roduluis prea onorat şi exarh a tuturor In-
sulilor Ciclade.
f- XXV) Al Ierelor, prea onorat şi exarha tdtă, Macedonia
| XXVI) Al Dramei, prea onorat şi exarh alMacedoniei.
* XXVII) Al Smirnei, prea onorat şi exarh al Asie!.
Are un Epiecop.
a) Al Moehoniselor.
I XXVIII) Al Mitilinel, prea onorat şi exarh a tot Leahul.
| XXIX) AlDidimotihuluX, preaonoratşi exarh al Rodopel.
I XXX) Al Anghireî, prea onorat şi exarh a t6ta Ga'atia
XXXI) Al Filadelfeî, prea onorat şi exarh a t6tâLidia.
I XXXII) Al Meleniculul, prea onorat.
[ XXXIII) Al Enuluî, prea onorat.
Ι XXXIV) Al Methimneî, prea onorat şi exarh al Lea­
hului.
I XXXV) Al Mesimvriel, prea onorat şi exarh a Mftrel
■ Negre.
Β XXXVI) Al imamului ţi lcariet, prea onorat şi exarh
al Ineulilor Ciclade.
I XXXVII) Al Viziei ţi Mdiet, prea onorat şi exarh al
M&reî Negre.
I XXXVIII) Al Anhialulut, prea onorat şi exarh al Mi­
re! Negre.
ţ XXXIX) A l Femei, prea onorat şi exarh al Mârel
{Negre.
i XL) Al Maroniul, prea onorat şi exarh al Kodopululul.
t XLI) Al Silivrieî, prea onorat.
XLII) Al Sozoagatopuliel, prea onorat şi exarh a t6tă
Marea Neagr&.
Ι XLIII) Al Xanthei, prea onorat.
^ XLIV) A l Ganului fi Horei, prea onorat şi (xarh al
BlAiit me.________ _________

203. 196 AŞEZAM ENTtJL MlTROP. Ş t EPiSCOPlLO ft
XLV) A l Riuliii, prea onorat şi exarh a tdtă Ionia
XLVI) A l Limnulul fi a sf. Eustratin, prea onorat si
exarh a tot Egeul-pelag.
XLVII) A l Imvriei, prea onorat şi exarh Egeulul pelag.
XLVIII) A l Dtrahtului, prea onorat.
XLIX) A l Scopelor, prea onorat şi exarh al Missieî dejos.
L) Al Castoriel, prea onorat şi exarh al Macedonie! desus.
LI) A l Rascopresrenei, prea onorat şi exarh al Misiei
de sus.
LII) A l Vodinelor, prea onorat.
LIII) A l Ersechiului, prea onorat şi exarh al Missiel
de sus.
LIV) A l Coriţel, prea onorat şi şi exarh al Macedoniei
de sus.
LV) Al Belgradului, prea onorat şi exarh a tdtă Albania.
LVI) A l Chestendileilui şi Stipilor, prea onorat.
LVII) A l Stromnitseî şi Uveriopolel, prea onorat şi
exarh al Macedoniei.
LVIII) Al Grevenelor, prea onorat.
LIX) A l Sisanului fi Siatiseî, prea onorat şi exarh al
Macedoniei.
LX) A l Svom itului, prea onorat şi exarh al Dalmaţiei.
LXI) A l Moglenelor, prea onorat.
LXII) A l Prespelor fi Ahridelor, prea onorat.
LXIII) Al Devrelor fi Velisuluî, prea onorat.
LXIV) A l Cassandriei, prea. onorat şi exarh Golfului
Thermaic.
LXV) A l Haldeei fi Herianelor, prea onorat.
LXVI) A l Elasonului, prea onorat.
LXVII) Al Priconisului, prea onorat şi exarh a t6tă
Propontida.
LXVIII) A l Adrianopolului fi Delvinului, p rea onorat.
LXIX) Al Coului, prea onorat şi exarh ineulilor Ciclade.
LXX) Al Letitzei. prea onorat.
LXXI) Al Carpaiului fi Caşului, prea onorat.
LXXII) Al Servilor fi Cozanei, prea onorat.
LXXI1I) A l Discatei, prea onorat.
LXX IV) Al Nevrocopului, prea onorat.
LXXV) Al Lerului fi Calimnuluî, prea onorat.
LXXVI) Al Coloniei, prea onorat.
LXX VII) A l Eleuteropoliei, prea onorat.

204. f Aşezemântul Metropoliţilor şi Episcopilor supuşi
tronurilor patriarhale apostolice.
Prea fericiţii Patriarhi.
Prea fericitul şi Preasfântul Patriarh al Alexandriei şi
a tot pământul Egipetulul, Pendapolel, Pilueief, Liviel şi
ι Etiopiei.
Prea fericitul şi preastinţitul Patriarh al pfizuel de Dum-
I nerteO marel cetăţi a Antiohiel şi a tot Râsăritul.
Prea fericitul şi prea sfântul Patriarh al Ierusalimelor şi
a t6tă Palestina.
Prea fericitul şi Preasfântul Arhiepiscop al Iustinianel
şi a tot Ciprul.
Afetropoliţiî Tronului Patriarhalal Alexandriei.
I) Al Libiei, prea onorat şi exarh al Africel.
II) Al Pilueief, prea onorat şi exarh al Auguetamnicel.
Metropoliţil Tronului Patriarhal al Antiohiel.
I) Al Epifaniel (Ham;î), prea onorat şi exarh Siriei
a doua ţi locoţiitor al Apamiei.
II) Al Laodiciel (Latachie,, prea onorat şi exarh al
Teorodiadel.
III) Al Seleuciel, prea onorat şi exarh Siriei întăla (a-
cum Seleucia Malula).
IV) Al Amidel, prea onoiat şi exarh a t6tă Mesopota­
mia şi a Pătrime! Armeniei şi locotenent al Edessel.
V) Al Tirului şi Sidonulul, prea onorat şi exarh al Fe­
meie! maritime.
VI) Al Tripolieî, prea onorat şi exarh al Feniciel ma­
ritime.
VII) Al Emesel (Hems), prea onorat şi exarh al Feniciel
DB Sl'B TRONUL ECOMBNIC 197
VIII) Al Virilului şi Muntelui Liban, prea onorat şi
exarh al Feniciel maritime.
. Al Tarsuluî şi Adanelor, prea onorat şi exarh Cili-
^elîntăîa şi a doiia şi locotenent al Seleuciel-Isavriel.
Xt ^ Arcadiel fAochiar).
A.1 Theodosiopoleî, prea onorat şi exarha totă Ar-

205. 1 9 8 SRPZF.MftflTTM. M«TROP. S» F P f ^ 0 P |m p
XII) Al Halepulul. prea onorat şi exarh al Siriei întăla
XIII) Al Edessel (Titular).
XIV) Al Irinupoliel (Titular).
Metropoliţiî de sub Tronul patriarhal al Ierusalimelor.
I) Al Petrei, prea onorat şi exarh pfirţel a treia a Pa­
lestinei şi a doâa a Arabiel.
II) Al Ptolemaidel, prea onorat şi exarh al Finiciel.
III) Al Nczaretulul, prea onorat şi exarh a t6tă Galilea.
Arhiepiscopii Tronului Ierusalimelor.
I) Al Lidel, prea onorat.
II) Al Sineulul, prea onorat.
Iii) Al Sevaetiel.
IV) Al Muntelui Thabor.
V) Al Iordanului.
VI) Al Chiriacopoliel (Madapa)
VII) Al Pellei.
Metropoliţii Arhiepiscopiei Ciprului.
I) Al Pafulul. II) Al Chitiulul. III) Al Cirinel şi pre­
şedinte Solonelor.
Monastirile Stavropigiale şi Exarhiale supuse
Tronului Ecumenic.
Monastirile din Sfântul Munte al Athonului.
I) Al Lavrel Sfântului Athanasie. II) Al Vatopedulul
Buna-vestire. III) Al Ivirelor—Adormirea. IV) Al Hilin-
darulul Chinoviti—Intrarea în Biserică. V) Al Dîonisiulul
Chinovii!—Naşterea înainte mergătorului. VI)' Al Panto­
cratorului—Schimbarea la faţă. VII) Al Xiropotamulul,
40 de Martiri. VIII) Al Zografulul—Chinovii!—Sfântul
Gh orghie. IX) Al Cotlumuşulul—Chinoviti—Schimbarea la
faţă. X) Al Dohiaruluî—Sf. Arhangheli. XI) Al Caraca­
lului, Chinoviti—Sfinţii Apostoli. XII) A lui Filotelu—Bu­
ni-vestire. XIII) AI Simopetrei—Chinoviti—Naşterea Mân­
tuitorului. XIV) Al Stavronicel, Sf Nicolai. XV) Al Sfân­
tului Pavel—Chinovii!—Sfântul Gheorge. XVI) Al lui Xe“

206. D*l SUB TROn IH, iţ^TTvfKRlf!
■nofont—Chinoviti—Sf. Gheorghe. XVII) Al luî Grigorie—
Chinov.ii—Sf. Nicolai. XVIII) Al Esfi^menulul—Chino­
vii!—Inalţarea. XIX) Al Rusicului—Chinoviti—Sfântul
Panteleimon XX) Al Cistamonitulul—Chinoviti, Arhidia-
conulul Ştefan.
■ 37
■ efi
I■ Cl'
1
Monastirile Stavropigiale în Eparhiele Patriarha­
tului
In Cesaria 1. A S-lor Arhangheli. 2. Acinstitului Inaiote-
mergStor. In Tesalonic. 3 AVlandelor—AdormireaMaiceî
Domnului. 4. A Sfintei Anastasii, isbăvitârea de otravă.
In Ioanine. 5. A Sosinulul—a NăscStdrel de Dumnedeii.
In P.rusa. 6. A Peleehitel, Sfântul loan. 7. AMediciel, a
Sfinţilor. In Veria. 8. A Cinstitului înainte mergător. In
Trapezunda. 9. A Peristeriotel, Sf. Gheorghe. 10. A Su-
melel, a Preasfintel N&ac3t6rel. 11. A Vezelelor, a înainte
mergătorului. In Filipopol. 12. A Vatscovului, Sfânta
Treime. In Rodos. 13. A Arhistrategului Mihail, In Sere.
14. A înainte-mergătorului loan. In Episcopia Vetas. 15. A
Molivdoschepastu. 16. A Guras, sfinţii Arhangheli. In
Drama. 17. Icosifinice, a Preasf. Nâscăt6rel de Dumne4eii.
In Enos. 18. A Scaliotel, a Nâsc6t6rel de Dumnezeii. 19. A
Tzadirel, Sf. Athanasie. In Lesbos. 20. A Limonulul in
Methimne—Arhanghelii. In Mesimvria. 21. A Emonulul,
Si. Nicolal. In Sosoagatopol. 22. A Sf. Anastas'! iebăvi-
t6rea de otravă. In Patmos. 23. A Sf. loan Theologul. In
Ealdea. 24. A Huturel, Sf. Gheorghe. In Paramithia. 25.
A Sf. loan Theologul. In Elason. 26 A Oliropiotisel—a
!Nâfk-6i6rel de D-4e^· 27. A Sparmulul. 28. A Demeradelor,
Sf. Antonie. InHio. 29. M-re^ nouă. 30 AMunde’oraf.loan.
31 A Sfinţilor, Mina, Victor şi Vicenţiu. In Driinupol 32. A
LCamenelor, a NăscSt6rel de Dumne4eti. 33. A Spileulul—
a N&ecfit6re! de Dumnezeii. 34. A Stilului şi Dirvel. In
[ Grevene. 35. A Zavordel, Sf. Nicanor. In EpiscopiaFetras.
36. A Sfântului Dionisie din Olimp. In Episcopia Citrului.
37. A Sfintei—Sfântul Athanasie. In Colonia. 38. APrea-
sfintel Nâacăt6reî. In Carpath. 39. A Sf. Gheorghe înBase.
m Samos. 40. A Cinstitei Cruci. 41. A Panaghiel celor
^bcI Ospicii. 42. A Izvorului Maiceî Domnului. 43. A
Sfintei Zone. 44. A luiVronda—a Nâa:ăt0vel. 45 ACa-

207. 2 0 0 AŞI Z îMĂMTUL MB.TROP. > E P lS C O P IU R
trafileî, a Sf. Treimî. In Pisidia. 46. A Sfântului Nicolaî
în Mire. In Creta. 47. A Sf. loan Preveli în Episcopia
Sambi şi Sfachielor 48. A Odighitriel în periferia Metro­
poliel Cretei. 49. A Hrisopigel în Chidone. 50. A NăseS-
t6rel de Dumne4eii, Guvernetu, acolo. 51. A Sfintei Treimî
(a Trangarolilor), acolo. 52. A Odighitrel Gonias în Chi-
sam. 53. A Nâscăt.<5rel de Dumnedeii, Todlu, în Sitia. 54.
A Mântuitorului Christos. Halena, în Episcopia Rethimnel
şi Avlopotamulul. 55. A Profetului! Ilie Rustica, acolo. 56.
A Cinstitei Crucî, Vosacu, acolo. 57. A Sfântului Gheor­
ghe. Arsan», acolo. 58. A Mântuitorului Christos, Arcadi,
acolo. 59. A Nftscdtârel de Dumnedeii, Halevi, acolo. 60.
A NăscSt6rei de Dumnezeii, Mirocefala, acolo. 61. A Nâs-
cfitdrel de Dumnedeii Candiotisa, în Heronis. In Insulile
principilor Constantinopoluiul. 62. A Mântuitorului Christos,
în Pnighip. 63. A Sf. Nicolaî, acolo. 64 A N&scStdrel de
Dumnezeii, Camariotisa, acolo. 65. A Sf. Treimi, acolo.
66. A Mântuitorului Christos, sati Theocarifolu în Anti-
goni. 67. A S himbărel la faţâ în Proti. In Constantinopol.
68. A Isvorulul Malcel Domnului în Vaculi. 69. A Vla-
hernelor în Xiloporta.
Exarhiele Tronului Patriarhal.
In Epir. I) Ghiromeriii—Monastire Stavropigială. II)
Mossovu (f r& Monastire). In Insula Patmos. III) Patmu,
(Sfinţita Monastire a Sf. loan Teologul). In Pont. IV) A
Nâsc6t<5rel de Dumnezeii, Sumela, Monastire Stavropigiala.
V) A Cinstitului Inainte-Merg&or, idem. VI) A Sfântului
Gheorghe, Peristeriotu, idem.
AşăzSm£ntul dup€ care se face întrunirea Sfinţitului
Sinod dupS regulamente.
1. Al Ceeariel. 2. Al Efesulul. 3. Al I/acliel. 4. Al Chi-
ziculul. 5. Al Nicomidiel. 6. Al Niceei. 7. Al Halcedonu-
lal. 8 Al Dercelor. 9. Al Thesaloniculul. 10. Al Adriano-
polului. 11. Al Amasiel. 12. A loaninelor. 13. Al Prusel.
14. Al Pelagoniel. 15. Al Neocesariel. 16. Al Jconiel. 17.
Al Verel. 18. Al Pisidel. 19. Al Cretei. 20. Al Trapezun-
del. 21. Al Nicopoiului. 22. Al Filipop jiului. 23. AIRo*
dulul. 24. Al Serelor. 25. Al Dramei. 26. Al Smirnei.

208. DW SUB TKONUL ECUMBN'C 20l
2 7 . Al Mitilineî. 28. Al Didimitihulu). 20. Al ADghirel.
30. Al Filadefei. 31. Al Meleniculul. 32. Al Eoulul. 33.
Al Methimneî. 34. Al Meaimvrie!. 35. Al Iamulul. 36 Al
Vizeî. 37. Al Anhialulul. 38. Al Varnei. 39. Al Maroniei.
4 0 . Al SilivreK. 41. Al Sosoagatopole). 42. Al Xantel.
43. Al Ganuîuî şi Horeî. 44. Al Hiiilui. 45. Al Limoulul.
4 6 . A1Ioovruluî. 47. Al Dirahiiuluî. 48. Al Scopelor. 49.
Al Oaetoriel. 50. Al Raecoprparenel. 51. AI Vodenelor.
52. Al Coriţeî. 53. Al Belegradelor. 54. Al Stromniţel.
55· Al Grevenelor. 56. Al Soaaoelor. 57. Al Moglenelor.
58. AlPrespelor. 59. Al Dervelor. 60. Al Caaandrieî. 61.
Al Haldeeî. 62. Al Elaaonulul. 63. Al PriconisuluT. 64.
Al Dninupolel. 65. Al Couluî. 66. Al Litiţpî. 67. Al Car*
patului. 68. Al Servelor. 69. Al Diecatel. 70 Al Neuro-
copulul. 71. Al Lerneî. 72. Al Elevteropolel. 73. Al Co·
foniei.
C. E.

209. REGULAMENTUL CONSISTORIELOR EPARCHIALE
CAPITOLUL I
Ju d eca ta eparchială.
Art 1. Judecăţel consistorielor eparchiale sunt supuse
pers6nele bisericeşti, atât sânţiţil servitori, precum: preoţii
şi diaconii, cât şi servitorii bisericeşti, precum: cântăreţii
şi paracliserii.
Art. 2. Personele bisericeşti sunt chemate în judecată:
a) Pentru abateri de la datoriile chemărel şi servi­
ciului lor, de la buna rânduială şi de la buna conduită;
b) Pentru reciprocele certe ce se pot isca între el, pri­
vitore la chemarea şi serviciul lor bisericesc;
c) In urma reclamărilor pornite asupra ver-unel per-
sone bisericeşti pentru orl-ce abateri de Ia datoriile sale
bisericeşti şi cetăţeneşti;
d) Pentru călcare a legilor ţ6rel;
e) Pentru vinile de natură a le perde caracterul;
Art. 3. Abaterile personelor bisericeşti de la datoriile
chemărel lor se pot urmări:
a) După rap0rtele proloiereulul respectiv, primite de
chiriarch;
b) După rapdrtele defensorilor eclesiasticl primite de
ministrul cultelor şi instrucţiunel publice;

210. REGULAM BNVUL CONSÎSTQRigLQR EPARHIALE 203
c) După denunţările ce se vor face la chiriarchil res­
pectivi saii la ministerul cultelor şi instrucţiune! publice,
de către orl-care membru al clerului român;
d) După suplicile poporanilor, sau după Incunoştiintă-
rile autorităţilor civile;
e) După adnotaţiunile din registrele de conduită ce se
vor înfiinţa la fie-care parochie;
f) După ştiinţele ce ati putut ajunge la chiriarchul res­
pectiv, sau la ministerul cultelor, pe ori ce cale;
g) După cererea eforilor sati epitropilor bisericilor ce
; se susţin din fondurile lor proprii şi cari se administrezi
[ de aceste eforii sati epitropil, prin acte speciale de fon-
daţiune.
■^CAPITOLUL II
Procedura în m aterie de judecata bisericească.
Art. 4. Orl-ce atingere a ordine! canonice a bisericel,
j a bunel rânduell bisericeşti şi sociale, dă naştere la o
[ acţiune judecătorescă contra pers0nel din cler care s’afă-
[ cut vinovată de o asemenea atingere.
Acţiunea judecătorescă are de obiect pedepsirea fapte-
[ lor cari vatămă ordinea canonică a bisericel şi a bunel
| rânduell sociale.
Art. 5. Pote intenta o acţiune judecătorescă biseric&că
ι înaintea consistorielor eparchiale sau a se apera contra
I el, numai acel care se bucură de liberul exerciţiu aldrep-
I turilor sale şi are calităţile morale cerute de legi şi de
I sântele can<5ne.
Art. 6. Chemarea în judecată a pers6nelor bisericeşti
I se face printr’o petiţiune adresată chiriarchulul respectiv
Ι sati ministerului cultelor.
Petiţiunea va fi timbrată; ea vacoprinde: a) diua,luna
j Şi anul; b) numele şi prenumele, profesiunea, domiciliul
; reclamantului şi acusatulul; c) expunerea pe scurt amoti­
velor pe cari se baseză reclamaţiunea.
Lipsa timbrului a numelui şi prenumelui reclamanlu-
*U1 şi acusatulul, atrage după sine nulitatea petiţiunel.
Art. 7. Chiriarchul eparchiel, primind petiţiunea recla-
itt&nluluî, reguteză a se face cercetarea prin protoiereul
bf^Pectiv cât mal neîntârdiat.

211. 2 1 /4 RE G U i.A M EN TU L
Protoiereul constată cele reclamate la faţa locului şi în-
cheiând cuvenitul proces-verbal de cele constatate, îl tri­
mite cu raport, însoţit de acta caşului, chiriarchuluî res­
pectiv.
Dacă, însă, reclainaţiunea s’a făcut de către ministerul
cultelor şi instrucţiune! publice, atunci ministerul trimite
petiţiunea defensorilor eclesiasticl, cari constată, prin pro­
ces-verbal, la faţa locului, cele reclamate şi resultatul îl
trimite cu raport la minister.
Art. 8. Atât protoiereul, cât şi defensorul eclesiastic sau
altă pers0nă din administraţia bisericescă, însărcinată cu
cercetarea, va anunţa mal întăi părţile împricinate casă
se înfăţişeze înaintea sa, la (J'ua cercetărel, cu tdte pro­
bele ce vor fi având relative la cas.
Pentru acesta, pers6na însărcinată cu cercetarea este
datore să comunice şi părţel acusate, cel puţin în resumat,
cele ce se pun în sarcina sa de reclamant.
Cercetarea se va face în localul primăriei, pentru co­
munele rurale, ori în localul epitropiel parochiale pentru
comunele urbane.
Art. 9. Pers0na însărcinată cu cercetarea caşului recla­
mat, la faţa locului, va da citire mal înteiu la audul păr­
ţilor împricinate şi a martorilor propuşi de ambele părţi,
reclamaţiunel, după care apoi va întreba partea recla­
mantă, dacă’şî susţine sau nu cele reclamate, şi, în cas
afirmativ, va cere să probeze cu martori cele reclamate.
In urmă se va da cuvântul părţel pîrâte, care va pro­
duce de asemenea martori pentru cele ce va susţine la
cercetare în aperarea sa. T6te deposiţiile ale reclaman­
tului, pîrâtulul şi ale martorilor se vor trece în procesul
verbal de constatare, fie-care semnând deposiţia sa.
Art. 10. Chiriarchul respectiv, găsind caşul de căderea
consistoriulul, trimite revisorulul eparchial raportul proto-
iereulul cu acta caşului, iar revisorul, studiind cestiunea,
înmână preşedintelui consistoriulul dosarul causel şi cere,
în numele episcopului, chemarea în judecată a părţilor.
Asemenea şi ministerul cultelor, dacă va găsi caşul ra­
portat de defensorii eclesiasticl că este de competinţa con-
sistoriilor, înaintâzâ cu adresă, chiriarchuluî respectiv, do­
sarulcausel, cerând a se trimite consistoriulul ca sâ cheme
în judecată părţile, comform regulamentului legeî clerului
miren.

212. CCtîSIăTORtÎuOR βΡΑΚΗ Αί E
Preşedintele consistoriulul în acest cas este obligat ca,
prin episcopul respectiv, să încunoştiinţeze la timp pe mi­
nistru de (Jiua judecăreî procesului, spre a trimite acolo
pe defensorii eclesiasticl.
Dacă caşul nu va fi de căderea consistoriulul, minis­
terul p(5te încunoştiinţa numai pe chiriarchul respectiv
despre cestiune, lăsând afacerea la aprecierea sa.
Când caşul supus judecăţelconsistoriulul este trimis de
epitropî sau eforii bisericilor constituite prin însăşi actul
de fundaţiune, preşedintele este dator să aviseze la timp
atât ministerul cultelor spre a trimitela înfăţişare pe de­
fensorul eclesiastic, potrivit art. 17 din legea clerului, cât
şi pe epitropil sati eforii de la cari a emanat trimiterea
casulu! în judecată.
T6te acestea comform regulamentului lege! clerului mi­
rean.
Art. 11. Consistoriul observă dacă cercetarea s’a făcut
în regulă de către protoiereu, defensor sau revisorul ecle­
siastic, de coprinde şi lămureşte t6te împrejurările ces-
tiuneî, dacă de către acusat nu s’a făcut veri o obser-
vaţiune de nemulţumire la cercetare, dacă 'i s’a făcut
Îndestulare cerere! sau dacă nu, apoi din ce pricină.
Art. 12. In cas de neîndeplinirea procedure!, dovedită
din actele de cercetare, consistoriul cere a se îndeplini
acea lacună de acel ce a făcut cercetarea mal ’nainte,
sail de altă persOnă.
Art. 13. Dacă, din interogatoriul făcut la cercetarea lo­
cală, nu se explică îndestul unele din împrejurările vinei,
consistoriul pOte cere acele informaţiunl de la însăşi păr­
ţile împricinate la înfăţişarea lor.
Art. 14. La cestiunea ce se trateză înaintea consisto-
riilor, părţile împricinate sunt dat6re şi chiar obligatea
aduce în desbater! numai cestiun! ce se referă exclusivla
causa ce se trateză, şi este oprit cu desfcverşire a îna­
lta alte cestiun! ce nu se raportă la causă.
Art. 15. Părţile împricinate se chiamăla înfăţişare prin
anume citaţiunî, car! vor coprinde motivul chemărel, da-
kte cu <}iua, luna şi anul.
Staţiunile vor fi redactate ast-fel:
.....................................
» judeţul . . . . , este citat a se presenta

213. înaintea spiritualului consistoriu în diua . . , a lune!
. . . . . , la orele 12 din di, cu ort-ce acte va fi
având în cesliunea pentru care .
Termenul unei citaţiunl pentru înfăţişare nu va trece
peste o lună.
O dată cu trimiterea cilaţiunilor se vor trimite acusa-
tuluî, copie, atât de pe raportul şi procesul verbal dresat
de protoiereu, relativ la causă, dacă cercetarea s’a făcut
de protoiereu, cât şi de asemenea copie de pe procesul-
verbal şi raportul defensorului eclesiastic, sau a altei per-
sone din administraţia bisericescă.
Art. 16. Când trimiterea în judecata consistoriulul se
face de chiriarch, citaţiunile se trimit de consistoriu prin
protoiereul respectiv; iar dacă trimiterea în judecată se
face de ministru sau de epitropl, sau eforii bisericilor pre-
văduţl la art. Γ7 din legea clerului mirean, atunci consis­
toriul trimite ministerului citaţiunile, iar ministerul Ie îna-
inteză părţilor prin prefecţii judeţelor, sau epitropilor, ori
eforilor, spre a le încredinţa celor în drept.
Art. 17. Părţile împricinate, primind citaţiile consisto­
riulul, sunt datore sâ dea o adeverinţă de primire, care
adeverinţă se înainteză consistoriululde protoiereul respectiv
când citaţiunea a fost înmânată părţilor prin protoiereu,
de ministerul cultelor când citaţiunea a fost înmânată prin
minister, sati de eforii, ori epitropil bisericilor preveduţî
la art. 17 din legea clerului.
Art 18. Citaţiunile se dati în mâna persOnel împrici­
nate, sati în lipsa acestuia, se lasă la domiciliul seti, faţă
fiind şi primarul sati unul din consilierii comunali, dacă
părţile împricinate se află în comunele rurale; iar dacă
se află în comunele urbane se va lăsa citaţiunea, faţă
fiind unul din agenţii putere! publice.
In ultimul cas, atestaţiunca oficială a acelui ce a în­
mânat citaţiunea serveşte de adeverinţă că s’a dat cita-
ţiunea celui în drept de a o primi.
Art. 19. Autoritatea însărcinată cu înmânarea citaţiuneî
părţilor împricinate este datore a o da în primirea celuî
în drept feră nici o întârdiere.
întârzierea făcută cu înmânarea citaţiuneî, sau neînmâ-
narea el nici de cum celor în drept, atrage după sine
osândirea vinovatului.

214. C O ttSlV TO R IEl 6r EPAXHiALF. 207
Art. 20. Dacă în curgerea termenului ânt6iu pentru
înfăţişare, fixat de consistorifl, nu s’a primit chitanţă de
la părţile împricinate pentru în mânarea citaţiuneî, safi
alte temeiuri legitime a împedecat înfăţişarea la termen,
citaţiunea se repeţeşte şi se pune alt termen.
Acâsta, Ia nevoe, să repeteşte şi a treia 6ră, când ju­
decata se face negreşitchiar de ar lipsi veri una dinpărţi.
CAPITOLUL III
Despre şedinţe şi buna ordine.
Art. 21. Şedinţele consistoriulul se preşedde către unul
din membrii numit de chiriarch.
Art. 22. Şedinţele consistoriulul nu sunt publice.
Ele se ţin regulat când cere trebuinţa, afară de Du­
minici şi sSrbâtorî.
Art. 23. La şedinţă asistă de drept atât revisoril epar-
cbiall, cât şi defensorii eclesiasticl.
Art. 24. Buna ordine în şedinţe se ţine de către preşe­
dinte. Tot ceea ce va ordona preşedintele, în acfcstă pri­
vinţă, va fi executat întocmai.
Art 25. Orele obligatorii pentru ţinerea şedinţelor sunt
de la 12 a. m. până la 5 p. m.
| CAPITOLUL IV
In stru c ţiu n e a şi presentarea proceselor.
Art 26. Procesele se vor înfăţişa înaintea consistoriilor
după ordinea intrărel lor.
Art. 27. La începutul fie-cărel lunî se va afişa, la uşa
sălel de judecată, procesele ce se vor judeca, după rân­
dul lor, în cursul acelei luni.
Art. 28. Părţile împricinatese chiamă la înfăţişare, din
ordinul preşedintelui, de către unul din servitorii consis­
toriulul.
La prima slrigare, lipsind părţile împricinate, procesul
române a se judeca cel din urmă în (jiua de înfăţişare;
ţar dacă părţileîmpricinate nu se vor presenta de loc,ju­
decata se va amâna din ofîciQ. Dacă şi la a doua che­
mare părţile nu vin, consistoriul va judeca după actele
Ufctrucţiunel.
faptele pentru care piratul este trimis injudecată
|J®Btgrave^consistoriul amânăjudecata pe un termen scurt.

215. ζ υ β R E G U L A M E N T U L
Chiriarhul respectiv şi ministrul cultelor, prin represen-
tanţi! lor, p<5te cere de la consistor ca să judece causa
in a doua chiemare, chiar în lipsa părţilor împricinate, şi
fără nici o amânare.
Ârt. 29. La prima înfăţişare a procesului, dacă se va
presenta numai una din părţi, consistoriul pote amâna
pentru alt termen înfăţişarea causel, făcând cunoscut de
acesta oficial ambelor părţi.
Dacă, însă, partea ce s’a înfăţişat va stărui a se ju­
deca procesul şi în lipsa celel-l-alte părţi, consistoriul este
dator a judeca, cu condiţiune ca să se fi primit la can­
celaria consistoriulul adeverinţa în regulă, semnată de par­
tea împricinată care lipseşte, prin care să se dovedescă
că a primit citaţia pentru a se înfăţişa la consistoriu.
Art. 30 Hotărârea dată în lipsa prevenitului nu este
definitivă de cât dacă, 10 dile după ce s’a pronunţat,
prevenitul nu a cerut formal consistoriulul judecarea din
nou a causel.
Dacă prevenitul cere acestă judecare din nou, consis­
toriul va cita pentru un nou termen pe ambele părţi şi va
judeca causa din nou.
Art. 31. La înfăţişare preşedintele va da cuventul maî
întâiu părţel reclamante.
Fie-care parte va avea dreptul a vorbi de două ori, iar
pârîtul va avea cel din urmă cuvent.
Preşedintele, la cas de trebuinţă, pote acorda cuventul
şi de mal multe ori.
Art. 32. In pricini complicate preşedintele va putea
însărcina pe unul din membrii consistoriulul să facă un
raport asupra împrejurărilor procesului, fără veri-o con-
clusiune din parte’l.
Acest raport se va citi în şedinţă, înaintea părţilor îm­
pricinate, mal înainte de începutul desbaterilor.
Art. 33. Părţile împricinate se pot apăra înaintea con­
sistoriu ui sau verbal, sau în scris.
Dacă împricinatul se apără verbal înaintea consistoriulul,
directorul sau sub-directorul cancelariei mitropoliei, sau
episcopiei, va lua note de apărarea sa, cari se vor con­
semna, apoi, într’un proces-verbal ce se va iscăli şi de
împricinat; iar dacă împricinatul îşi face apărarea în scris,
este dator ca îndată, după citirea apărare! sale, să înmâ-

216. CONSIST O R IB LO R E P A K H lA L B 2 0 9
neze preşedintelui textul înscris şi iscălit alapfirărel sale,
care se va ataşa la acta caşului.
CAPITOLUL V
Despre probe şi mărturii.
Art. 34. Probele sunt de trei feluri:
a) Mărturii de la pers<5ne cu bună conduită morală şi
sprijinite pe jurământ, care se va ţine în Biserică In ca­
şurile ce atrag după sine caterisirea;
b) Actele autorităţilor bisericeşti;
I c) Orl-ce alte acte şi împrejurări denatură aface con­
vingerea consistoriulul.
Art. 35. Martorii trebue să aibă calităţile morale cerute
de la fie-care bun creştin cu temere de Dumnedeii, con­
form can. 75 apostolic şi can. 2 al sinodului I ecumenic.
Art. 36. Martorii se întrebă fie-care în deosebi.
La cas de contradicere, el pot fi confruntaţi.
Art. 37. La înfăţişarea procesului se vor putea chema
ca martori, spre a fi ascultaţi de consistoriu, tOte acele
persone cari au depus mărturii, fie din partea reclam an­
tului, fie din partea acusatulul, cu ocasiunea constalărel
făcută la localitate de cel însărcinat eu anchetarea şi ins­
truirea causel.
Pe lângă aceştia, fie-care din împricinaţi mal pote pro­
pune la consistoriii, altă serie de martori spre a fi as­
cultaţi, dar cu condiţiune sâ facă cunoscut consistoriulul,
cel puţin cu cinci dile înainte de înfăţişarea procesului, nu­
mele, pronumele, profesiunea şi locuinţa martorilor ce va
propune.
Art. 38. Martorii, după cererea părţel care Ί a propus,
se pot presenta de bună voie la judecată, sau se vor
cita ca şi cel-l’altl martori prev&Juţl la alin. I al artico­
lului precedent, la diua înfăţisărel procesului, fără a li se
comunica copie despre ceea ce au a mărturisi.
Art. 39. Martorul citat, care nu vine înaintea judecăţel,
se va condamna la o amendă, care nu va fi mal mare
de 100 lei, şi se va cita din ηού.
Dacă nici după acestâ citare tot nu vine, se va con­
damna la o amendă, care nu va putea trece peste 200
lei, şi se va putea da contra lui un m andat de aducere.
Piierica O rtodox! H o n u l

217. 2 1 0 R *G U i A M B K TU L
Art 40. Nu vor putea fi ascultaţi ca martor:
a) Rudele în linie dreptă. ale uneia din părţi;
b) Fraţii şi surorile;
c) Unchii şi nepoţii;
d) Afinii (cuscri) în acelaşi grad;
e) Soţul, chiar divorţat;
f) PersOnele declarate de lege incapabile de a mărturisi.
Art 41. In diua înfăţişărel procesului, martorii vor fi
introduşi în sala de şedinţă pe rând şi câte unul, începend
de la martorii propuşi de reclamant şi sfârşind cu martorii
propuşi depîrât.
Art 42. Fie-care martor va fi mal întăiu întrebat de
preşedinte a’şl declara:
a) Numele şi prenumele, profesiunea şi domiciliul;
b) Dacă este rudă sati afin cu una din părţi şi în ce
grad;
c) Dacă se află în serviciul împricinatului;
d) Dacă se află în orl-ce relaţiunl cu verl-una din părţi.
Art. 43. Martorul, mal ’nainte de a depune mărturia,
va face în consistoriu satt în biserică un jurăment, pu-
nend mâna pe sânta Cruce şi sânta Evangelie, şi va
rosti, după preşedinte următorul jurăment:
„Mă leg pe onore Şi pe conştiinţă, jur, înaintea Iul Dum-
nedeu că voiu mărturisi adevărul, nimic de cât adevărul,
fără ură sau părtinire pentru verl-una din părţi".
După ce martorul va jura, preşedintele îl va adresa
aceste cuvinte:
„Dumnedeii, martor de jurământul ce al făcut, să te
pedepsescă dacă vel fi sperjur".
Când martorul este de altă confesiune sau religiune, el
va jura d’inaintea şefului său religios în faţa unul dele­
gat al consistoriulul, care va refera consistoriulul.
Art 44. Martorul va depune mărturia sa, fără să’l fio
permis de a citi în scris depunerea sa. Disele sale se
vor trece în resumat, de Director sau. un alt impiegat al
cancelariei mitropoliei sau episcopiei, într’un proces-verbal,
Ί se vor citi şi se va întreba dacă stărueşte într’însele.
Acest proces-verbal se va semna de martor, de preşe­
dinte, de director sati de sub-directorul cancelariei.
Dacă martorul nu va putea sau nu va voi a subscrie,
se va face menţiune despre acesta, sub semnătura preşe­
dintelui.

218. COABiSTORIELOK EPa RH.ALE 211
Art. 45. Părţile împricinate, revisoril şi defensorii ecle-
·■siasticl pot adresa martorilor orî-ce cestiunl privitOre la
causă.
Art. 46. Fie-care membru al consistoriulul are dreptul
ca să întrebe pe părţi asupra tutulor cestiuniior ce sunt
în judecată.
Fie-care din părţi va avea de asemenea dreptul ca să.
cerâ a se întreba atât densa cât şi ceal’aită parte asupra
faptelor procesului.
Art. 47. In cursul depunere!, nimeni nu va putea între­
rupe pe martor.
Art. 48. Fie-care martor, după depunerea sa, va ro­
mânea în sala şedinţelor până Ia terminarea cercetăreî,
afară numai dacă preşedintele va hotărî alt-fel.
Martori! pot fi întrebaţi din ηού, ori de câte ort acesta
se va părea necesar în urma ascultare! altor martori.
Art. 49. Dacă din instrucţiune îes bănuel! grave de măr­
turie mincinosă, sau de corupere de martor!, consistoriul
va înainta cestiunea, prin chiriarchul respectiv sau prin
ministerul cultelor, în cercetarea judecătorilor criminali
competing.
Art. 50. Dacă toţ! martori! citaţi nu pot să fie ascultaţi
în aceeaşi şedinţă, cercetarea se va urma la o altă şedinţă
fără alte citaţiunl.
Art. 51. Dacă una sau alta din părţile împricinate va
cere să se aducă şi alţi martori, consistoriul va putea să
acorde prelungirea cercetărel.
Art. 52. Dacă martorul present refusă fără motiv serios
de a mărturisi sati jura, se va condamna la cheltuell de
despăgubire către părţi şi la o amendă care nu va putea
trece peste 200 le!.
Art. 53. Dacă, din causă bine-cuventată, un martor nu
pOte veni să depună, se va urma conform art. 86 din regu­
lamentul lege! clerului mirean.
Art. 54. Când consistoriul are să judece persOne deja
osândite de justiţia civilă, el se va putea servi fie numai
de sentinţa civilă, fie de depunerile de martori şi ori-ce
alte doved! produse în judecata civilă.
In acest scop, consistoriul p6te cere de la justiţie trimi­
terea dosarului în causă.

219. REGULAMENTUL
CAPITOLUL VI
D espre opiniune sa,u sen tin ţe.
Art. 55. Consistoriul, după. ce va judeca causa ce se
supune judecăţe! sale, va încheia un proces-verbal, cucare
ocasiune va observa dacă în acta causel nu sunt ames­
tecate cestiun! ce nu se referă la caşul vine! judecate.
Procesul-verbal va cuprinde pe scurt:
a) Numele, prenumele, profesiunea şi domiciliul, cât
şi calitatea în care s’aU înfăţişat părţile împricinate;
b) Obiectul cerere! şi conclusiunile părţilor;
c) Resumatul actelor ce părţile împricinate aii înfaţişat
spre susţinerea cerere! lor.
In acest proces-verbal, consistoriul se pronunţă asupra
validitâţe! sau nevalidităţel împrejurărilor şi aserţiunilor
ce se găsesc în acta cercetăteî, stabileşte faptul pe te­
meiurile seriOse ce se găsesc în acta, aplică canonele şi
legile respective şi, la slîrşit, îşi dă opiniunea care, ca tot-
d’a-una, trebue să fie basatâ pe sântele canOne şi legile
ţereî, aplicate la sentinţa ce se pronunţă.
Art. 56. Decisiunea consistoriulul se dă cu majoritate de
voturi. In cas când causa s’ar judeca în duo! membri cum
şi denşi! nu s’ar învoi la părere, causa se judecă din
nou în tre! membri.
Caterisirea nu se pote pronunţa de cât atuncî când
judecata se face în tre!.
Sentinţa arată dacă s’a dat în unanimitate sau în ma-
joriude fără a conţine numele membrului care a fost de
altă părere, nici părerea luî. Sentinţa se iscăleşte de toţi
membrii consistoriulul.
Art. 57. Procesul-verbal, împreună cu opinia consis-
toriulu! se înaintezâ de preşedinte chiriarchuluî respectiv
cu deosebit raport
Chiriarchul, primind raportul preşedintelui consistoriulul,
împreună cu procesul-verbal ce conţine hotărârea con­
sistoriulul, aprobă acesta hotărâre, care îndată va fi adusă
la îndeplinire, conform celor arătate în art. 89, 90 şi 91
din regulamentul lege! clerului mirean.
Art. 58. Decisiunile consistoriulul relative la caterisire
vor arăta şi termenul apelului şi tot-d'odată vor purta
formula: «Cu drept de apel la S-tuL Sinod».

220. CONSIST ORIEL OR BPARHlALB 2 1 3
Art. B9. Termenul de apel este de dou6 luni, socotit
•de la data înmânăre! decisiunel consistoriulul.
1 Art. 60. Dacă în decursul acestui termen caterisitul nu
probăză că a apelat, decisiunea se aduce la îndeplinire în­
dată după expirarea acestui termen.
1 CAPITOLUL VII
Pedepsele ce se pot da de către consistoriu.
Art 61. Măsurile de penalitate şi corigerece se aplică
de judecata consistoriulul pers<5nelor bisericeşti, afară de
cele prevăzute în regulamentul clerului mirean, sunt:
a) Depunerea din trepta Ierarchică a sânţitulu! servitor;
b) Depărtarea din serviciu a servitorilor bisericeşti;
1 c) Oprirea provisorie de servicii!;
d) Depărtarea de la biserica unde serveşte, şi înlocui­
rea cu altul;
[ e) Ridicarea rangului onorific;
f) Ganonisarea provisorie la reşedinţa eparchială;
• g) Dojanâ aspră;
h) Observaţie;
Art. 62. Pedepsele prevădute de regulamentul legeî cle­
rului mirean se pot cumula cu pedepsele din presentul
articol.
De asemenea osînda Ia depărtarea din cler atrage de
la sine şi aceea a suprimare! lefe!, osînda însă a supri-
măre! lefe! nu atrage dup6 sine şi pe aceea a depărtare!
din cler.
I Pedâpsa oprire! din serviciu nu se pote da fără a se
suspenda şi 16fa, cel puţin pe timpul oprire! din serviciu.
Ι Ort-ce hotărîre a Consistoriulul trebue să enumere pre­
cis pedepsele ce dă os&nditulul, şi nici una nu trebue
lăsată a se înţelege ca o consecinţă a unei alleea.
Ast-fel condamnările, relative lalâfă, trebuesc deosebit
explicate şi prev&jute în sentinţe.
I Art. 631.Pedepsele de la literile h, g, f, e, se pot pronunţa
Ş1 de chiriarhul respectiv pe cale disciplinară,
k De asemenea chiriarhul pOte depărta din servicift pe
e&ntăreţ! şi paraclisierl şi asemenea a opri provisor din
serviciu pe preoţi şi diaconi pănă la maximum de o lună
■<f 4'le în decurs de un an.

221. 3B14 RFGULAMflNTUL
Când clericul este oprit din serviciu pe cale discipli­
nară. el nu perde lâfa, dar nu se mal împărtăşeşte pe a-
cel timp din veniturile epitrahilulul.
Art. 64*. Pers6na bisericâscă care se constată că a să­
vârşit o faptă criminală se eliminâzâ din cler.
Asemenea se eliminâză din cler pers0na bisericescâ care
va bate pe cine-va, şi mal ales de a fi făcut acâsta în
timpul serviciului divin (can. 27 apostolic); sau se va do­
vedi că a făcut scandal în biserică în timpul oficiului divin
prin cuvinte sau lucrări necuviincWse, cari ar fi împedi-
cat urmarea oficiului divin.
Art 65. PersOnele bisericeşti, preot şi diacon, cari ar
cuteza să sâvârşâscă serviciul divin în şi afară de bise­
rică, în stare de netrezie, pentru prima oră să se oprescă
de servirea celor preoţeşti, pănă. va da probe de îndreptare,
Iar pentru a doua Oră se va caterisi (can. 42 apostolic).
Art. 66. Persdna bisericescâ, preot, diacon sau cântă­
reţ, care, prin cuvinte sau lucrări necuviincIOse, va arăta
nerespect cătră casa Iul Dumnezeu, cătră Sântele el odore
şi aşedâminte bisericeşti, să pedepseşte pentru prima oră
cu aspră dojană arhierâscă, aducându-i-se aminte frica de
Dumnedeii, sântenia locului şi însemnătatea chiemărel sale.
La recidivă să opreşte de serviciu pe timp de 1—3
luni, Iar neîndreptându-se nici dupâ acâsta, de va fi preot
ori diacon, se va caterisi; Iar de va fi cântăreţ sau pa­
racliser, se va destitui din postul sâtt
Tot ast-fel se va urma cu clericul care, ultându-şl da­
toria sa de persOnâ duhovnicâscă, se va amesteca în a-
facerl contra caracterului sââ duhovnicesc, va propaga ură
şi desbinare în societate, nesupunere la legile ţârei şi la
ordinea socială, prin cuvinte, scrieri, participări Ia adu­
nări ce ar tinde Ia resturnarea ordinel publice.
A rt 67. Preotul carele, din neîngrijire cătră datoriile
chiemărel sale, va aduce vâtâmare morală simţului de
datorie creştinâscă al enoriaşului sâu şi nu va boteza la
timp pe noul născut, sati nu va cumineca pe bolnav pe
patul de suferinţă, să lipseşte de parohia unde funcţioneză.
Art 68. Preotul ce se va dovedi că a cerut plată ne­
legală pentru sâvârşirea sântelor servicii, să lipseşte de
parohia unde funcţionâzâ.
Art 69. Castitatea reclamându-se imperios de la tot

222. CONSISTORIELOR EPARHIALE 215
bunul creştin, cu atât maî mult va fi reclamată deIapreot.
Sântele can6ne cerând de la servitorul altarului mora­
litatea nebănuită şi purtare sântă, orf-ce atingere a cas-
tităţeî şi sanctităţel tainei căsătoriei atrage dupg sineelimi­
narea sau caterisirea preotului ori diaconului vinovat.
Art. 70. Pers6na bisericSscă, preot, diacon, cântăreţ,
ori paracliser, care se va dovedi supusă beţiei, pentru
prima <3ră să opreşte din serviciul bisericesc pănă vadt
probe de îndreptare; Iar pentru a dotia0ră, de se vado­
vedi că nu s’a îndreptat, dacă va fi preot sati diacon, se
cateriseşte; Iar de va fi cântăreţ sati paracliser, să des-
titue din postul său.
Art. 71. Preotul care va săvârşi taina cununiei fără a
fi observat dacă mirii au satisfăcut legile civile pentru
acest sfârşit, cade sub judecata bisericescă.
La, judecată, dacă se va dovedi că a făcut acesta din
neştiinţă sau nebăgare de semâ, va fi pedepsit cudojană
aspră; Iar de se va dovedi că a făcut’o în deplină cu­
noştinţă de lucrări, va fi pedepsit cu oprirea salariului
său pe timp mărginit.
Art. 72. Pers0na bisericescă, preot, diacon, cântăreţ, sati
paracliser, care, după plângerile enoriaşilor, se va dovedi
că nu-şî îndeplinesc datoriile chiemărel lor, ci, dincontră,
în potriva tuturor legilor se amestecă în afaceri ce nu
privesc misiunea lor sacerdotală şi turbură linişteapublică,
să se strămute la altă parohie, după ce li se va fi făcut
cuvenita dojană din partea chiriarhulul respectiv; Iar la
recidivă, de va fi preot ori diacon, i se vasuspendaI6ta
după gravitatea caşului pe timp determinat sau nedeter-
minat; Iar deva fi cântăreţ sau paracliser, se va destitui
din postul său.
Art. 73. Pers6na bisericescă, acusată de comitereaveri
unul delict grav, se va suspenda imediat dinserviciul s6ude
cătră chiriarhul respectiv pănă ce se va judeca deconsistor.
CAPITOLUL VIU.
D espre recusaţiune.
^ 74. Ori-care membru al consistoriulul p6te fi recu·
de părţile împricinate:
a) Când el este interesat personal în proces;

223. 2 1 6 R E G U L A M E N T U L
b) Când va ii rudă cu verl-una din părţi;
c) Dacă există duşmănie între membri şi una din părţi;
d) Dacă ’şi-a manifestat, public ori privat, opiniunea sa
mai înainte de a se pronunţa kotărîrea;
!-!t e) Dacă a primit de la una din părţi daruri sati pro­
misiuni de daruri, ori de servicii.
Art 75. Membrul care va şti că există în persona sa
veri o causă de recusaţiune, o va declara însuşi chiri-
arhului respectiv, care va decide dacă trebue sâ ia parte la
judecată sati nu.
In caşul din urmă, chiriarhul îl înlocueşte cu altă per­
siană din cler, numită de densul de acord cu ministrul
cultelor.
Art. 76. Cel care va Voi să recuse pe veri un membru
al consistoriulul, va face propunerea sa mai înainte de
începerea procesului cel puţin cu trei <Jile·
Cererea de recusare va fi propusă în scris şi subscrisă
de propunător, adresată chiriarhulul respectiv.
Ea va fi basată pe probe suficiente.
Art. 77. Chiriarhul respectiv va decide dacă se pote
primi sati nu recusaţiunea, dupe validitatea sati nevalidi-
tateatemeiurilor pecari ea se baseză.
Art. 78. Dacă recusarea s’a primit, membrul recusat
nu pote lua parte sub nici un cuvgnt la judecarea proce­
sului. El va fi înlocuit cu un alt membru numit de chi­
riarhul respectiv de acord cu ministrul cultelor.
CAPITOLUL IX.
D e s p r e a p e l .
Art. 79. Apelul se face numai în caşurile cari atrag
caterisirea preotului sati diaconului.
Art. 80. Preotul sati diaconul care nu se mulţumeşte
cu hotârîrea consistoriulul, aprobată de chiriarhul respec­
tiv care îl condamnă la caterisire, se va putea adresa cu
apel la Sântul Sinod.
Art. 81. Apelul casă fie varabil,trebue sâ fi fost făcut
în curs de doue luni de la primirea hotărîrei consistoriulul.
Art. 82. Apelul se va forma prin petiţiunea adresată de
preotul sati diaconul caterisit Mitropolitului Primat, preşe­
dinte al Sântului Sinod, pe lângă care se va adăogaşi
copie de pe hotârîrea consistoriulul.

224. C O N S IS T O R IE L O R EPARHIALE
[
Petiţiunea va cuprinde, în scurt, temeiuriJedeapel.
Art. 83. De la data hotărîrel de caUîrisire din partea
consistoriulul şi până la judecata definitivă a S-tulul Sinod,
safi în cas de casare a hotărîrel consistoriulul dir
limitrofă, preotul sau diaconul osândit este de drept sus-
pendat din serviciu şi nu primeşte nici I6fâ.
I Art. 84. Preşedintele S-tulul Sinod va primi şi va face
I să se1înregistreze acestă petiţiune, dând apelantului do-
f vadă de primirea apelului. Dovada acesta va constata diua
f primire! apelului.
I Art. 85. In apel nu se va primi nici o cerere nouă
[ privitOre la altă cestiune care nu s’a făcut în prima ins-
[ tanţă, adică la consistor.
Art. 86. In intervalul sesiunilor S-tulul Sinod, directorul
cancelariei Sinodului studiază t6te cestiunile apelate, ce-
' rând, prin preşedintele Sântului Sinod, actele relative la
I caşuri din eparhiile respective, le studiază şi observă va-
' liditatea sau nevaliditatea temeiurilor apelantului, dacă are
ί sati nu drept la apel, de se află saâ nu veri o neregu-
laritate în procedura consistoriulul, şi despre t6te relereză
preşedintelui care, la deschiderea sesiunel sinodale, supune
icaşurile la cunoştinţa St. Sinod.
Art. 87. S-tul Sinod, luând cunoştinţă de apelul făcut,
cerceteză dacă procedura a fost bine îndeplinite de con-
Isistor, dacă legUe şi regulamentele aii fost bine aplicate,
fdacă nu s’a comis nici un exces de putere de cătră con-
ίsistor, şi dacă t<5te acestea vor fi fost îndeplinite, St. Sinod
va respinge apelul; Iar caterisitul preot sau diacon rgmâne
definitiv eliminat din cler.
Art 88. Dacă S-tul Sinod va găsi că procedura consis­
toriulul n’a fost bine îndeplinită, sau că legile ori regula­
mentele n’au fost bine aplicate, ori că s’a comis un exces
jte putere, va avea dreptul să caseze sentinţa consistoriulul
jŞ1 să trimită causa a se judeca de un alt consistor din o
eparhie limitrofă.
| Art. 89. Sentinţaconsistoriulul, casată de St. Sinod, se
“imite, împreună cu întregul dosar al causel, de cătră
preşedintele S-tuluî Sinod, chiriarhulul eparhiei unde are
judeca din ηοΰ procesul; îar prin adresa cu care va
aceste acte va lămuri, pe scurt, motivele pentrucari
l Sinod a casat sentinţa.
^ __ U______ ■■_:_________

225. maţi a judeca din ηού o causă. casată de St. Sinod, vor
procede potrivit prescripţiunilor acestui regulament, jude­
când de la început causa, cliiemând părţile împricinate la
judecată, împreună cu martorii şi cu probele ce au, siva
judeca causa tot aşa ca şi cum din ηού i s’ar înfăţişa.
Art. 91. Hotârîrea ce o va da acest consistor pe basa
prescripţiunelor din acest regulament, aprobată de chiriar­
hul locului, rămâne definitivă.
Chiriarhul locului comunică acesta preşedintelui S-tulul
Sinod; Iar preşedintele S-tulul Sinod, chiriarhulul respectiv.
Art. 92. Condamnarea definitivă a unul preot sau dia­
con la caterisire va fi comunicată şi ministerului cultelor
d cătră chiriarhul respectiv, spre a dispune, pe de o parte,
şeergerea lui din registrul preoţilor ţirel, Iar pe de alta a
ptublica şi prin «Monitorul oficial» excluderea din cler a
caterisitului.
CAPITOLUL X.,
Disposiţunî transitorii.
Art. 93. Casarea unei sentinţe consistoriale de cătră St
Sinod nu atrage nici o responsabilitate asupra primilor
judecători.
Art 94. Articolele 80—93 inclusiv din regulamentul legeî
clerului mirea complet6ză acest regulament în ceea ce
priveşte judecata membrilor clerului mirean.
Art. 95 şi cel din urmă.—Ministru Nostru secretar de
Stat la departamentul cultelor şi instrucţiune! publice este
însărcinat cu aducerea la îndeplinire a decretului de faţă.
Dat în Bucureşti, la 12 April 1894.
CAROL.
Ministru cultelor şi instrucţiune! publice,
TACHE IONESCU.
No. 1629.
fDupS Monitorul oficial No. 13)..
2 1 8 R EG U LA M B N TU L CON S lS T O R lP L O R E P A R H IA L E

226. DESPRE TERMENII ÎNTREBUINŢAŢII ι
IN
SERVICIUL BISERICESCŞI IN CĂRŢILE DE RITUAL
BISERICA H0STRĂ ORTODOXĂ
ύ în special în reeditarea cărţilor culitere strebnne in BisericaOrtodoxă
Autocefală Româna.
Sfântul Sinod al sfintei n0stre Biserici Autocefale Orto­
doxe Române, în sesiunea de vară a anului 1881, a ela­
borat un Regulament asupra modulul revisuirel şi reedi-
tftrel cărţilor bisericeşti române. In acest Regulament se
specifică, mal ales în articolul 4, că la retipărirea lor să 86
fer^scă de orl-ce esiremitaţî ţi arbitrarietăţi. cel îusărci·
naţî cu corectarea şi imprimarea lor. Norma dar care e’a ur­
mat în schimbarea terminilor a fost acea prescrisă de Si
Sinod în acel Regulament. In cărţile n6stre vechi ritua-
Hstice s’afl introdus mulţi termini slavoni de cătră tradu-
ofitorii noştri români, din cauea influenţei timpului şi a
temere! ce aveail eî de a nu innova întru nimic în Bise-
pentru cft eraii în jurul lor Romano Catolici şi Uni-
de carii se fereail şi se îngrijaă de a nu li se imputa
de Bisericile Ortodoxe, că adică ar fi întrebuinţat ter-
nUlK· num*rf streine Ortodoxismului. Apoi noi ştim, că
:g®mle traduceri β’βϋ făcut la început mal ales după căr-
P® Slavone, cu care din secuii erafi deprinşi Clericii
9* după care s6verşart serviciile bisericeşti. De-
r*«iţl dar cu acel termini de mal înainte, ΐ·βύ conservat

227. 220 despr£ t b r m im I întrebuinţaţi In
în mare parte şi în traducerile lor. Traducătorii dar ati
ţinut mal mult la exactitatea numirilor după cum li e-
rau cunoscute, de cât la cerinţele limbel şi originea latină
a gintel ndstre. Din aceste cause s’au introdus în mare
majoritate terminil slavoni, ne’nţăleşl adesa nici de cle­
rici, nici de popor, ca: Polunoşniţă, Voscrisnă, Pesna, Bo-
gorodicîna şi multe altele de felul acestora, cum vom ve­
dea. De şi originalul ritualistic este scris greceşte, iar căr­
ţile slavoneştî, de pe care al noştri traduceaţi, pentru că
acestea eraţi în întrebuinţare în Biserica n6stră, nu eraii
de cât o traducere, cu t<5te acestea simţul lor de con­
servare şi neatingere ori jignire în terminologia ritualistică
î-ati mânat până a nu îndrăzai a schimba nici o Iotă din
textele dup& care traduceau. Dacă mal adăogăm că unii
dintre traducători nici nu eraii în deajuns cunoscători al
limbel greceşti originale, atunci să explică pe deplin causa
pentru care el ati întrebuinţat terminil slavoni în cărţile
n<5stre vechi ritualistice. Sfântul Sinod condus de cerinţele
progresului literar a limbel n6stre, de libertatea ce există în
Ortodoxism, ca fie care neam să se r6ge lui D-4eii în limba sa
şi cu cuvinte înţelese de el; mai considerând că atât textele,
Iar mal ales terminil din cArţile vechi de servicii! biseri­
cesc nu se mal pot înţelege astăzi de poporul întreg ro­
mânesc, a' hotârît schimbarea acelor termini vechi slavoni,
streini limbel n<5stre, şi înlocuirea cu alţii româneşti, înţăleşl
sail cel puţin în conformitate cu originalele. Ca bază s’a
primit textul grecesc şi de câte ori nu s’ar găsi în limba
n0stră un cuvânt românesc, care se corespundă pe deplin
celui din original, să se primâscă terminul din original,
preterându'l celui slavon. Nu s’a îngăduit ca terminil să
fie exprimaţi analitic ori perifrastic, după cum începuse
unii din traducătorii mal noul a-I introduce în cărţi reim-
primate ca: Dulce-Cântare, (armonie) împreună-glăsuire
(prosomie), Stihul cel de pe margine, (Acrostih) etc. etc.
Pentru ca clericii noştri Români şi poporul creştin Or­
todox să cun0scă şi să ştie causa pentru care s’ati înlocuit
terminil slavoni ne’nţăleşl cu termini româneşti saCi origi­
nali, am crezut că 1de folos a da următârele desluşiri.
Pentru ca tratatul nostru să fie uşor priceput, vom începe
cu numirile mal întâitt a părţilor ce compun serviciul bise­
ricesc, ca Vesperina apoi Ortrina, Liturgie etc. etc., cu care
ocazie vom vorbi şi despre obiectele sfinţite din Biserică

228. SIRVICIL’L BISERICESC 221
şi în fine despre terminil din cărţile de astădl, reicopri-
mate cu litere străbune.
1) Vesperină greceşte Έσπερος — latineşte Vespera—
ruseşte Vecernie. S’a preferat cuvântul Vesperină, în căr­
ţile retipărite, ca unul ce se derivă din έσπερινος, termin o-
riginal, şi pe care l-a primit şi Biserica veche latÎDă ves-
pera—din έσπερα. Cuvântul slavon Vecernie întrebuinţat
pâna acum în textele ritualistice, fiind strein şi limbel şi
neamului nostru, l-am lepădat, ca neînţeles şi am intro­
dus pe cel grecesc, pe care, după ce şi l-a impropriat limba
latină, l-am primit şi noi acum. încercările unora dintr’al no­
ştri de a traduce Εσπερινός—Vespera=Vespertina—dinVes­
per—prin Serare, nu se p6te admite, pentru că termini! în
ori-ce literatura, trebuesc conservaţi acei originali, spre a
nu se face confusie în numiri, ş’apol ar ii şi ridicul, după
cum s’a constatat prin încercarea unora. Existft odeosebire
între terminil Εσπερινόν şi λυχνιχον. Goar (Jice:'Εσπερινόν
namque totum Vespertinum Officium est τλ λυχνιχον, pri­
ma tantum eius pars, preces scilicet....1)
Sfântul Vasile descriind acέ8tă deosebire cătră Âmfilo-
hie φοβ: *Εδοξε τοΐς πατρασι ήαών μή σιωπή τήν /άριν τοϋ
εσπερινού φωτός δέχεσθαι, άλλ’ έυθύς φανέντοςεΰχαριστεΐν. „S’a
părut părinţilor noştri sa nu primim cu tăcere harul Iu·
minei de sară, ci îndată ce se arată să roultămim *). Ves-
perina este serviciul ce se face înainte de apunerea sdre-
lul în ora a IX din <Ji, după calendarul oriental; Iar ser­
viciul de sară—λυχνιχον—se face de la apusul srtreiul, după
cum ni spune şi cuvântnl, căci λύχνος însamnă candelă ori
lumină aprinsă şi λοχνιχόν, timpul când se aprind luminile.
Vesperină este cea mai de pe urmă rugăciune a φΐβΐ şi
centrul ce 14g& serviciul φΐβϊ frecute cu cea viit6re. In Bi­
serica N<5stră Ortodoxă sunt două servicii de ritual pen­
tru Vesperinfl. Unul se numeşte serviciul Vespertnel mici
(MixpoO έσπερινου). Vesperină mică să săvârşeşte 4^n'c
Biserică, unde se serveşte în t0te filele, este scurtă, şi se
uneşte cu ora a IX. Vesperină mare se săverse^te în t6te
Duminicile şi Serb&torile de preste an. Ea p6te fi unită şi
» 1 ^ oar> Έοχολόγιον sive Rituale Graecorum, pag. 30.
^ totGroar, localcitat. Idem, Calendavmm Manuale Utriua-
*cclesiae Orientalis, Nicoiao Nilles, pag. XLIX în Introdu­cere. » r β

229. 2 2 2 DESPRE TtK M EN il ! NTREBUINTATÎ IN
cu Ortrina. Sf. I<5n Damaschin în Stihira întăla a Octoihu*
lui sAU ni spune, că Vesperină este ultima rugăciune a dilei
pe care o fac creştinii, „Rugăciunile ndstre cele de sară
primeşte-le Sfinte Ddmne...u*). La ebrel era ora a IX, care
s’a pastrat şi la creştini, pentru că la el 4iua următ6re
începea cu asfinţitul sdrelul, aşa că n<5ptea cu ^iua prece­
dentă formaţi 4*ua complecta de 24 ore. Singura deosebire
este, că la noi la creştini Vesperină este un servicii! biseri­
cesc ce se rap6rtă la <^iua viitdre. Se esceptâză de la acostă
regulă generală numai Ajunurile şi când să săvârsăşte Li­
turgia cea mal înainte sfinţită, în Postul mare şi la Dumi­
nica mare *).
După bine-cuvântarea preotului se începe cetirea Psal­
mului 103. Din tdtă vechimea cuvântul Psalm a fost în­
trebuinţat in limba ndstră de toţi traducătorii, în cât mal
nu mal are astăzi trebuinţă de explicare. Aşa l-a primit
şi Latinii şi Slavii. De câte ori Românul pronunţă cuvân­
tul Psalm—ΨαΧυώ;, el înţelege pe unul din psalmii Peal-
tirel. Cuvântul Ψαλρβς însamnă a atinge uşor cm mâna
cdrdele unul instrument, de unde ψάλμα arie de cântec, imn,
iar ψαλτήριοveste instrumentul pe care se executai! psalmii în
templul din Ierusalim. Aceste cuvinte ee derivă din ψάλλω—
ψάω, care însamnă a atinge, a pipăi, a lovi cu degetele
un instrument, pentru că psalmii se cântaU de un cor
instrumental. La noi la creştinii acest psalm începător (â
προψ,ιαχάς ψαλτός) He ceteşte cu v0ce lină şi temperată
ori dulce (ήσύχω φωνή και ήρειχεία) după prescripţia tipi­
cului sf. Sava 6). Astfel cuvântul ψαλμώς devenind termin
in literatura bisericescă, a fost introdus şi la noi, Iar astăzi
este înţeles de tot poporul. In limba grdcă există şi ter­
min special de cetirea psalmilor, Psalmologie—Ψαλ,μολογία
= cetiri de psalmi, analisând terminul. Cântarea din Oc-
toihul sfântului Damaschin se numeşte la noi cu termi-
*) Ve<jl Octoih acum întăi tipărit pre limba rumănească, spre
înţelegerea de obşte: Şi tipărit întră al 24 de ani a prea Lu­
minatului oblăduitoriu a tota (ara Rumănească: loan Constantin
b. Basarabii Voevod, cu tdtă cheltuela Preasfinţitulul Mitropolit
al Ungro-Vlahiel, Chir Anthim Ivireanul. In sfânta Mitropolie a
Târgoviştel. La anul de la Hristos 1712. pag. I, Stihira I-a.
*) Ve«jl Λειτουργική bno JI. 'Ρομπότοο, έν ΆΟ-ήναις 1869, pag.
324—335.
·) Ve^I Τοπικόν, imprimat în Veneţia la 1643.

230. M EH VICIU L BISERICESC
nul tradus din greceşte; Kvpiiixiv.p'x^Oi—Ddinnestrigat-aTn..
după care apol urmăză Utihirile—Στιχήρ«ς—versus, lati­
neşte, numite aşa pentru cft eîot puee în rând. Şi aceet
cuvânt este tot termen şi «a primit din început in im-
nologia nâvfra de c&trft traducător. De aceea în tipicile n6-
etre e’a primit txpresiunea: La D6mne strigat-am, ca ter­
min şi e'a conservat şi în cărţile reimprimate. Cuvântul
(ττιχη^βν— per versus scriptus, însamnă ordinea în care sunt
asje(jate micile imne şi care sâ cânta succesiv, in rând
continuii. Tot aicea întâmpinăm şi cuventul Στίχος—Stih
—Versiculus, luat de ordinar din Sf. Scriptură, şi care în
de comun conţine o maximă din Sf. Scriptura. Exista insă
o deosebire între aceşti termini Stihire şi Stih. Ce!e din
tfiiil se cântft, Iar cel de al doilea să ceteşte numai îrain-
tea Stihireî, ce are a se cânta1).
După Stihirile Sf. I6n Damaschin se câniâ şi alte Sti-
hiri, ale Iul Anatolie Patriarhul, şi pe care unii traducă­
tori neprecepând ca Anatolie este nume propriu, auiorul
Stihirilor. pentru câ traduceau din slavoneşte, aii greşit,
traducând numele propriu ca cuvânt comun, prin „Stihi­
rile răsăritului“. lată ce însamnă a traduce după tradu­
cere şi încă pr6stă!
La finitul Stihirelor s& cânta Mărire, Şi acum, care în
greceşte se <Jiee Δόζα xal νΰν, şi care a(i devenit termini
bisericeşti. Noi Românii în vechime şi acum am tradus
mal adese în româneşte aceşti termini, cu Mărire. Şi Acum ;
dar s’a întrebuinţat şi cuvântul Slavă, care este slavon,
mal alea în veacul al XVIII. Sf. Sinod însă l a exclus cu
totul din cărţile de ritual şi s’a înlocuit cu cuvântul vechii!
românesc şi înţeles de t<St& lumea nostrâ, Mărire T).
După Mărire, Ş i acum, se face eşirea cu sf. Evangelie.
Acăstă Eşire este de doue feluri, Eşire Mare şi Eşire Mica.
Iu greceşte acăsti Eşire sfinţită se numeşte F.Îîo?o;—In­
trare. Goar dice: Είσοδο;. Non Ingreasum quemvis, vo-
cabulum hoc significat, aed eum qui solemni procedenti
ritu a porta Protheeeos ad sacras usque fores percuritur,
cum adoletur în censum, vel liber Evangeliorum, vel ea-
e) Vefll Groar, Έοχολο^ίον, pag. 37. 57 şi 206, idem 32 gi 206.
idem Calendarimn Manuale Utrinsque Ecclesiae Necolco Nille·,
Pag. LIV din prefaţă.
'] Vejlî Octoihul de Anthim, citat malsus, în care forte rar ee
întâlneşte Slavă, şi mult mal des cuvântul Mărire.

231. 2 2 4 DflSPRE TER M EN II IN T R B B U lN T A T l IN
era dona cum pompa, in sanctum adytum inferuntur ·).
L%noî s’a luat, din erdre pdte, începutul acţiune!, şi de aceea
s’a numit până acum Eşire în loc de Intrare, după cum lite­
rar însamnă cuvântul Είσοδος, din είς şi όδος, intrare, ac­
ţiunea de a te introduce în launtru, entrde, action d’en-
trâe, pass6 pour entrâe. Acâstă Eşire se numea de ordi­
nar în cărţile ndstre Văhod, cum vom vedea, cuvent cu
totul nepriceput de Români. Io Letargia Slavondscă cu tipi­
cul românesc imprimată la 1702 îa Buzeu, pe timpul lui
Constantin Basarab şi a Metropolitulul Teodosie, la pagina
17 cetesc : „Aicea se deschid dvenle (uşile) cele mari la Vd-
hodul (κιχοΑβΑί) cel mic. lard dica cânta Antifonut al trei­
lea, cântăreţii sail blajenele (IuxIncai—Fericirile) de va fi
Duminică când sosesc la Slava, Preotul şi Diaconul stând în-
naintea Sfântului Prestol (Altar), se închină de 3 o ri; apoi
Preotul luând Sfânta Evanghelie o da Diaconului şi mergend
pre de'ndrepta pre de’ndărătul Sfântului Prestol, şi aşa
eşind pre dvera despre miazdnâpte, mergend înaintea lor
cu doui sfeşnice fac Văhodul cel mic, -şi stând la locul
care este după obiceiU, îşi pleacă amăndol copetele şi cjice
Diaconul: Γ πομολμμια— Ddmne milveşte, iar Preotul
qlice molitva Văhodului întaiU“. In aedstă prescripţiune
tipicală constatăm că Intrarea s’a numit Eşire. Tot în
acâsta Liturgie pe pagina 18 verso, ni ae spune că Di­
aconul „înalţă manele puţinei şi arătând Sfânta Evan­
ghelie., dice cu glas mare’. Dpf/HpVz npocTH— Cu înţelepciune
drepţi. In Liturgia românâscă din 1734, imprimată de Chir
Inochentie la Rîmnic s’a reprodus exact tot tipicul Litur­
giel imprimate slavoneş’e în Buzeu la 1702. Cu tdte ace­
stea ni s'a conservat în textele liturgielor vechi şi traduce­
rea exactă a îneemnărel de Intrare în loc de Eşire. Aşa
în Lii urgia din 1734, la pagina 77 cetim : „Diaconul
<f,ice: Blagosloveşte Stăpâne sfânta intrare (ή άγια είσοδος),
Iar preotul blagoslovind (fice : Blagoslovita e intrarea sfin­
ţilor t6l...u Tot aseminea cetim şi în Liturgia imprimată
la 1768, sub Partenie Episcopul, la pagina 52. Tot ace­
laşi lucru constatăm şi în Liturgia imprimată la 1813, tot
la^ Rîmnic, sub Episcopul Galactioa şi care nu I de cât o
reinoprimare, cuvânt cu cuvânt şi pagină cu pagină, a edi­
ţiei anteridre din I 7 6 8 . După cum se vede tdte Liturgiile
8) Ve<Jî Goar Εόχολόγιον, pag. 31.

232. SERVICIUL BISERICESC 225
maî posteridre aO decopiat pe cea de la Buzeu din 1702
respectiv de tipic. In textele însă originale reproduce de
Goar, locul citat mal sus, ca şi Simeon al Tesaloniculuf
în interpretarea serviciilor divine, ne epun că terminul eete
Intrare, Iar nu Eşire. Aşa la pagina 270, Capitalul 33
<Jice, după ce explică însemnările acestei acţiuni: Acestea
dect Unt tdte însemnările Intrdreî (Εί-τόοου) ·). Tot în acest
loc cetim şi frasa pronunţata de Diacon in uşile împă­
răteşti : Σοφία ορθοί— înţelepciune drepţi. Nu ştim cum a’au
furişat în tdte Liturgiele imprimate în româneşte acestâ
expresie greşit, presupun din causa traducerel lor de pe ru­
seşte, unde era greşit textul. Aşa în loc de Inţelepăunea—
Staţi drept— sau numai drepţi, şi acesta pentru căînvechime
stăteaâ creştinii în strane; Iar când apăreaSf.Evangelic tre-
buea, pentru respectul ce purtatl înveţăturel lui Christos,
să se scdle şi să stea drepţi. In t6te imprimatele ndstre
fără deosebire, câte am consultat, am vg<ţut că s’a impri­
mat greşit cuvintele Σοφία ορθοί—prin înţelepciune drăptă,
pe când textul original însamnă: Înţelepciunea, (la cazul
vocativ) drepţi. adecă sculaţi-νδ eşiţi din strane şi staţi
drepţi, atenţi, ac£sta anunţă Diaconul. T6te textele greceşti
autorizate ati ορθοί—drepţi, Iar nu έρθή—efrepid; apoi ορθοί
la plural nu se acordă cu Σοφία singular, ci se raportă
la creştini. Abea cu începutul secolului present s’a recti­
ficat acăstă greşală în Moldova de cătră Metropolitul Ve­
niamin, aşa că în Liturgiele din timpul său cetim drepţi,
Iar nu drdptă.
In reimprimarea Liturgiel de acum cu litere străbune,
s’a îndreptat acest termin după original, numinduse In­
trare (είσοδος) în loc de Eşire, cum era până acum. I)e
asemenea s’a corectat şi frasa de pâoă acum: înţelepciune
drtptă—Σοφία δρθή greşită—prin Înţelepciunea, drepţi Σο­
φία ορθοί,0).
In un vecliitt manuscript cetesc: Χνοάτεισταυρόν ό διά­
κονος μετά τοΟ ^υιχιάυ-ατος Χεγων: Σόφιαορθοί. „Diaconul în-
aamnă crucea cu cădelniţă 4'icend: înţelepciune drepţi").
e) Vedi Too Μακαρίου Συμεών Άογιεπισκόπουββοοαλονίχης, p*g*
I 270 ţi 271.
, V e t Liturgia imprimată la 1888. pag. 26. ediţia, Sf. Sinod
L 9* pagina 75.
) Manuscript din 1419, în Biblioteca mea.
**■■*· O rtodo»! K om is 1

233. 226 DESFRâ termini! întrbbuintaţ! In
Tot acestea le cetesc şi în Goar: Καί ναράξας σταυρόν μετά
του 3>υματού, έχφωνή: Σοφία ορθοί, pe care cuvinte Ie tra­
duce în latineşte aşa: E t cruce per aerem Thuribulo effor-
mata, exclamat: Sapientia, Rect i ”). Prin urmare inter­
pretând, ori mai propriu traducând cuvintele σοφία, ορθοί a
înţeles textul şi e’a exprimat: înţelepciune, drepţi.
Iar la pagina 3 1: Σοφία όρθοί—Ubi verba haec â Diacono
elato vocis tono proferuntur confestin aliud auditu et a-
tentione dignum sequuturum expectatur13). Ia fine reposa-
tul P. Rombote, profesor la Facultatea din Atena tratând
în Liturgia sa acâstă cestiune se exprimă ast-fel: vlar
din acista se vede că acesta Intrare (Είσοδος) a Vesperinet
a provenit din Liturgic; aici sunt două fapte intrarea
preoţilor în templu (Naiv) *«) μ mutarea cu respect a Evan-
geliel din Schevofilax spre cetire. Pentru aceea μ arătând
(poporului) Evangelia exclamă: înţelepciunea, Iar apoi
drepţi; pentru că creştinii întimpinaft Evangeliul stând
drepţi, ca înnaintea lui Christos şi pe care-l ascultau, stând
drepţiu *5). Acestea respectiv de cuvintele σοφία δρθο'ι, în­
ţelepciune '’repţî, după cum stă în textele originale ; Iar
nu înţelepciune dreaptă, pentru că este o greşalâ. şi n’are
nici un sens. Trebue să corectăm expresiunea acâsta, spre
a nu fi expuşi ridicululul, mal ales când vre un strein
cunoscător de anticităţile creştine ar asista la serviciul
nostru şi ar au<|i asemenea greşeli în ritual. Sâ revenim
acum la cestiunea Intrărei.
Din tât? acestea resultă că corectările întroduse în Li­
turgia nouâ, ediţia Sf. Sinod sunt bune şi bine făcute şi
că ne a remas de acum ca termin cuvântul românesc In­
trare în loc de Eşire, care era nepropriâ, apoi e’a lepă­
dat cuvântul Vohod, care era slavon şi nepriceput de Ro­
mâni.
l2) Ve<Ji Goar Εδχολόγιον give Rituale Graecorum, pagina 4.
l8) Veţlî tot Goar, opul citat.
’*) Este cunoscut ca rugăciunile comune le săvârşau în Nartica
(tinda Bisericel). Intrauîn Biserică, care altă dată era mal strimpta
când era să severşască Liturgia. De aceea şi Arhiereul până la
Intrare (Είσόδοο) sta afară de Sfântul Altar, care cuprinde acum
şi locul Templului. Iu Vesperină separată ae aduce tămâerft (sa­
crificiu) când se cântă D6mne strigat-am ; în cât în timpul Ia*
trărel se aduce la altariu simbolul rugăclunel.
1B) Ve^I Αβιτοοργική bxb Π. 'Ρομ,πόχοο, pag. 333.

234. S E K V IC H JL BISERICESC
Cuvântul Stih6vna este în tulpina luî tot grecesc şinu­
mai cu finala slavonizată, s’a admis însă şi în reimpri-
marea de acum tot sub ac&tă formă In greceşte să <jice
στιχηρά pentru că i urmată de Stihuri mici, ce ee cetesc
înaintea Stihirelor. S’ar putea dice şi simplu Stihire curat
româneşte.
TropariU—Τροπάριον, acest cuvent luat în sens general
îneamnft ori-ce Stihiră, dar în mod necorect. Numirea de
tropariudin τρέπω după unii, ar însemnatrecereacântărel de
la o Stihiră la alta, mal aies când se schimba ehul şi secânta
alternativ, la o strană şi la alta. Goar 4>ce: τροπάριον vox
generica est et cunctis canticis in Ecclesia recepţie, comu-
nis: Modulum ubique interpretamur, et alibi rationem re-
dimus. Quoad sin compositionem Latinia Antiphonis ei-
milia est; quamvis Ântiphonam ulla ratione interpretări
nequeamueiej. Tot G oarne dă şi derivarea cuvântului
din greceşte şi însemnarea lui: οτι τρέπεται ηρόζ α&τόν(că
trece spre el— spre ceea-laltă Stihiră), sive πρός αΰτοϋτρό­
πον έτΐ, vocatur τροπάριον: quam vocem nih'lominue Eccle·
siasticae fecundiae studiosis explicat eruditus Ligaridius,
ut quasi τροπάριον, άπό του τροπαυυ, deducatur;et sit Hym-
nus qui victoriam et paena personet, vel qui τού; τρό­
πους mores aliquius sancti referat: rectus tamen τον
τρίπω1 vel propinquius, άπό του τρόπου originem ducit: sive
dicas ab vocem in cantando varie versam et inflexam
(quae mihi ratio est un modulum semper rediderim) sive,
quia Canonarcha dum τροπάριον illud per commata euggerit
(raro namque pulpitis astant Graeci) modo in chorun hune,
modo in alium τρέπεται vertitur: sive tandem cum Zooara
teneas, quod τροπάρια λέγονται, ώς πρός τους ειρμούς τρεπό­
μενα και τήν άναφοράν τούς [βέλους πρός έχείνους ποιούχενα: ή
χα'ι <ί»ς τρέποντα τήν φωνήν των άδόντων πρός τό αελος χα'ι
tov ρυθμόν των ειρμών. Εί μή γάρ πρός έχείνους δ των αυτά
ψαλλόντων φθόγγος εύθυνοιτο, ούχ εύρυθμον £σται τό μέλος, ούοέ
έναρμόνιον} οί»δέ μέλος <£ν λεγοιτο, ΐλλ’ άπηχές χα'ι άνάραοττον
χα άρρυθμον φώνημα.... nCă tropare se φο pentru că trec
la irnuSse şi aft melodiile raport cu acelea; sail şi pentru
pfc trec v6cea (glasul) cântăreţilor cătră melodia şi nunul
u n se lo r. Căci dacă v6cea celor ce le cântă nu ear mo-
•e) Vefli Go*r,Εόχολόγ’.ον, pag. 32.

235. 2 2 8 DKSPRB TbRMBN.I ÎNTREBUINŢAI Ϊ IN
dula după acelea, melodia n’ar fi ca bun ritm, nici cu
bună armonie şi nici s’ar tj'ce melodie, ci discordanţă, şi
nearmonie, şi cântare f&r& ritm...u >7).
Nicodim Agliioritul în Eortodromiul lui aşa se exprimă
asupra cuvântului tropariii: „Tropare să <j.ic cele ce ur-
mdză după irmos; pentru că după cantitatea cuvintelor şi
a tonurilor şi a armoniei şi a melodiei Irmosului şi aceste
de aseminea trec şi urmăză şi ca să dicem mal clar, tro­
parele ad de model Irmosul şi cătră el se raportă. Unii
dintre cel mal noi aâ dis, că pentru aceea se numesc Tro­
pare, fiind-că Canonarhil trec de la o strană (cor) la alta
când se cântăulS). Iată dar că însemnarea troparului, în
sens ne propriii, denotă ori ce Stihiră a parte şi care ur-
m£ză în cântare unul model ştiut, numit irmos. Nu des­
pre acesta ne ocupăm noi aici, ci despre însemnarea cuvân­
tului tropar ca termin.
Mal însemnăm că cuvântul tropar— τροπάρiov— este în­
trebuinţat numai în imnologia creştină, şi necunoscut scri­
itorilor clasici, înainte de Creştinism; de aceea nici să în-
voesc filologi] asupra derivărel lui. Unii susţin că s’ar de­
riva din verbul τρέπω=τροπή a trece de la ceva la alt ceva
sau din τρόπαιον—troplieum=trofeu ori din τρόπος=ηιοάυ8
=mod, cbip de cântare. După cuprinsul troparului (jlilel, ca
termin, mal potrivit ar fi a se deriva din τρόπαιον—de unde
τροπαιοφάρος—pentru că în tr par se descrie în scurt ispră­
vile oii biruinţele repurtate de vre un sfânt, ori însem­
nătatea sSrbăt6rel. Despre acest termin ne ocupăm acum,
ade^H despre troparele Serbâtorilor împărăteşti şi a Sfin­
ţilor. Când noi dicem astăzi tropar, pe aceste le înţele­
gem. Să trecem acum şi în Apus şi se vedem cum s’ati
introdus şi acolo troparele şi ce sens aveaţi.
Fiind-ca prin secolul al IV se înmulţise deja cântările
Bisericeşti şi reclamaţii trebuinţa de melodii variate, de a-
ceea Ambrosie al Mediolanulul a introdus patru iehirl de
armonii vechi, Doric, Frigic, Lidic şi Mixolidic, ca după
aceste modelurl să cânte pe atunci troparele dise ecclesi­
astic. Se pare că Ambrosie a luat aceste patru moduri de
l7>Veţjî Goar, opul citat, pagina 434.
1e) Ve$i Έορτοδρόμιον ή:οι Ερμηνεία είς τοος άοματικοός κανό­
νας των οέσποτικών καί θεομητορικών Εορτών, 'Γπό Νικοδήμου τοΟ
'Αγιορείτου Έν Βενετίφ 1836 pag. 597.

236. cântare din Orient. Pe la finele secolului al VIpapaGri
gone, φ β şi Dialogul a introdus în Apus şi cele patru
moduri de cântare (glasuri) numite plaghie (πλάγια), adie*:
nu directe, ci oblice, faţă de glasul direct; de exemplu:
Glasul întâiil se φοβ direct, faţă de glasul al cincilea ce
se numeşte oblic, aşa glasul al doilea faţa de al VI, etc.1’),
înţelesul variat al cuvântului troparifi—-τρηπάριον—ni-1 mal
descrie destul de bine şi Ioanichie Cacavela, el «Jice: Tropa­
rele unele vor sd fie chîemate aşa (precum se înţelege de
unele cuvinte greceşti) carele arată faptele şi biruinţeles/in·
ţilor, altele, căcX cu densele cântă biruinţele lui Dumnezeu
ţi ale Sfinţilor. Altele, cad că PeavetiÎ m multe feluri
schimba glasurile sale, altele căci spuitorit carţel umbla
din strană in strana şi spune troparele. Altele, căci ca
troparele se schimba după irmos şi urmiza luî, urmând
fi sferşindu-se ca d în su l,0). In ac&tă descriere a troparu­
lui avem t6te însem nările în care se Ia în Biserica nds­
tră cuvântul tropariu.
Înainte de Sf. loan Damaschin Stihirele se numeaţiin
decomun tropare, pentru c& ai6taă modul cântărel. Dup*
aceea troparele ati primit numirea de Stihire şi Apoetihe,
pentru câ se uneaţi cu psalmii Vesperinel şi al lăudârilor
de la Ortrine. Troparele acestea care se 16gă cu cele IX
ode s’ati numit mal în urmă Can6ne sail Troparele Ca­
nonului *x).
Fericitul Simeon Arhiepiscopul de Teealonic se exprim*
aşa despre Tropariti: „...şi cu t6te câ sînt variate mal
adese ori troparele ce se cântă, adică sai parscletice săi
de laud& la vre unul din sfinţi. w). Din tdte aceste result*
că cuvântul tropariu însămna la început or! ce Stihirâ,
apoi mal târziii s’a prim it ca termin, denotând numai în­
semnarea în resumat a sfirbărel (Jilel, fie acesta o sărbă-
SBRVICIUL BISERICESC 229
,#) Ve^i şi Λβιτοοργική ύζό ‘Ρομπότοο, pag. 279.
*·) învăţătura sfântă, adică (a) Duinnefjeeştii şi sfinţitei Liturghii
marele ritor şi Ieromonahul Ioanichie Cacavela, prescris d
°®af nastavnicul Bisericel Sfântului Arhistratig Mihail, pe tim­
pul lui Constantin JBr&ncovanu la leatul 7214, Octocnvr. 19. M·
Uuecript în Biblioteca mea. Idem, Imprimatul lai Cacs
Pna SI.
*) Ve$l şi Λβιτοοργηκή όχό 'Ρομχότοο, pag. 295.
Ve£i

237. 2 3 0 DESPRE TERM ENII IN TR B B U IN ŢA TÎ IN
t<5re împărăt6scă ori a unul sfânt ce se prftznueşte. De or­
dinar în tropar se aminteşte şi numele serbătoril împără­
teşti sati a sfântului, aşa c& în scurte cuvinte în tropar
avem descris obiectul serb&rel. In acest sens troparul a de­
venit termin în literatura biseric£scă. şi a remas şi în căr­
ţile n6stre de acum precum era şi la cel vechi.
Tot în serviciul Vesperinel întră la serbătorile mari şi
IA tia; se ^icem deci câte-va cuvinte şi asupra Litiel.
Origina cuvântului litie—λιτή— este din grecescul λίπτω
a privi spre ceva cu ochiţi avid, a dori ceva ardent, din
care s’a format apoi λίσσορ,αι a se ruga cu aprindere, a
implora ajutor, de aci λιτή rugăciune asociată de procesiune.
Din acest cuvânt se derivă apoi şi litanie λιτανεία, întrebuin­
ţat în Biserica n<5stră şi prin care exprimăm rugăciunile pu­
blice ce facem cu procesiuni, când se întâmplă vre o ne­
norocire, sail suntem ameninţaţi de o secetă prea mare, ori
prea multă pl<5le sau în fine de f<5mete etc. etc. Noi sub litie
în decomun înţelegem astăzi atât serviciul bisericesc, pre­
cum şi merinda (părticica) de pâne ce primim de la preot
in sara Vesperinel vre unei sărbători mari, când să să­
vârşeşte Litia. Simeon Tesalonicul <}ice: „Acăsta litie se
face Sâmbătă şi la S&rbătorî în Narticu (tinda Bisericel,
adică, în afară de Biserica propriii (Jisă). Tot el ne spune că :
λιτή şi λιτανεία este o rugăciune cătră Dumnezeii fi o ce­
rere comună ce-ϊ facem pentru vindecarea şi scăparea ηό-
stră de vre-o urgie ce ne ameninţă, ori de a-X mulţămi pen­
tru vre-o binerfacere ce primimu. Astăzi noi facem mare
deosebire între serviciul litiel şi litaniei. Prin litie înţelegem
numai serviciul sfinţire! celor cinci pânl şi în care se in-
v6că de preot ca mijlocitori ori solitorl pentru noi cătră
Dumne4eti, mal întâiil Preasf. Născ6t0re de Dumne4etir
apoi îngerii, Apostolii, Martirii, Ierarhii şiCuvioşil etc. In ge­
nere vorbind şi la noi litia acum are tot sensul unei cereri
ardente şi învăpăătă cătră Divinitate, luând de conrugă-
torl în acest scop şi pe Sfinţi pentru a ne pâzi de neno­
rociri, dar o severşim numai în timp de linişte, la Bise­
rică. Sub litanie însă înţelegem în mod riguros numai
rugăciunile pentru scăparea ndstră din nevoi şi primej­
diile ce ce ne ameninţă atunci, şi care litanie se săvârşe­
şte de ordinar cu procesiuni, scoţând ic0ne, sfinte m6şte şi
alte obiecte sfinţite afară de Biserică, la câmpii sail locuri
bântuite de nenorociri. Goar lată ce ne spune în descri-

238. SERVICIU!.
erea: 'Ακολουθία είς διαφόρους λιτά; καί άγρυπνίτς - ί..
ρακλήσεως-—Serviciul rugăclunel la diferite litanii iji pri-
yigherl: „CalamitatibuH publicis, communiumque aeruu
Datum procelis iactata Ecclesia, precibus in commune ii
dictie aversam «olet emollire Dei benignitatem... Apoi h
dauge: Λιτή eicut et παράκλησις a pluribus aupplicati.»·
nem eignificare putatur, procesaiones tarneD vel oratioi.iK
in processione faciendae sensum in Ecclesia Graeca s bi
vendicavit. Vorbind despre pompa cu care se făceau aur-
menea litanii citâză pe Codin: „Έτι ψαλοαένον τ
θρον γίνιται 6 περίπατος, καί ίστν/ άνάγκη γίνεσθαι ώ; εΟο;
)ιτήν καί έν Tyj λιτγ) περιπατήσαι τον βασιλέα: vPe când
nca să cântă Ortrina se face preumblarea fi daca este
neooe să se sSverţasca ca de obiceiu litanie, fi în litanie
să mergă lmpbratulu. Acest servicii! (Jice Goar, cu un cu-
vfent unii îl numesc a face litanie—λιτανευειν. Iar Tipicul
sfântului Sava la capitulul 42 <}ice:Λιτανευόταν κοινώς αετΐ
των άγιων, του σταυροϋ ςύλων, χα'ι των σεπτών εικόνων—νFa­
cem, litanie comună cu sfintele lemne a Crucel fi cinstitele
ic6nea,J).
Se pare că Litia Vesperinel fiind paralel cu Canonul
Ortrinel este partea cea mal veche, unde se face amin­
tirea şi imnologia serbăt<5rel în obicinuita rugăciune fii·
nică, şi pentru aceea şi troparele sunt mal vechi de cât
alte Stihiri şi ee cântă fără Stihuri. Litia ee cântă în Nar-
tica (tinda Bisericel) în locul numai de rugăciune, şi a·
tund se face şi ieşirea preotului din Biserică în Narticft,
prin acest act ee amintesc adunările creştinilor la mormin-
nnntele Sfinţilor. Litaniile a’ail aşe4at în epoca arianis­
mului (Vecfl Λειτουργική ύπδ ‘Ροαποτου, pag. 326).
Litia prin urmare însemnând în general acelaşi lucru
şi litania, aparte însă noi sub litie înţelegem rugâclu-
?ea 06 se face în timp de linişte, dar spre sărbătorile mari
Vesperină şi spre Duminici, în care implorăm ajutorul
umne^eesc de a fi feriţi de nevoi şi necaeurl, luând eo-
1J! acest act pre Năeo6t6rea de Dumneaei şi pe toţi
Pent n ^ pare că i s'a perdut adevfiratul sens,
din ^ v 04 86 atunci în amintirea proceaiunelor ce
▼echune făceaţi Creştinii pe la mormintele Sfinţilor şi
"*) Con
£ Ε 6χολόγιον siv e R itu a le Graecorum. Goar pag. 770

239. 2 3 2 DESPRE TERM1NII ÎNTREBUINŢAT! IN
Martirilor. Iar prin litanie astăzi înţelegem numai proce-
sinnele cu Ieşire de ic6ne, sf. mdşte şi alte obiecte sfinţite
ca la Bobotâza şi în care se cetesc rugăciuni speciale cu
îngenuncheri, ori se săvârşeşte sfinţirea apel asociată de
rugăciuni acomodate împrejurărel.
Apolisul—Otpustul—’A.K0Xuai;=liberatio, pentru care şi
troparul (Jilel ce se cântă la sfârşitul oSciulul se numeşte
ΑποΧυτίκιον— vim absolvendi habens— , sail că curend a-
vem a Ieşi din Biserică. La terminarea ori cărei serviri
bisericeşti, ori care ar fi, în Biserică şi afară la serviciile
poporului, preotul face apolis. La sfârşitul Liturgiel, mal
bine se pricepe acest Apolis, pentru că însuşi preotul de­
clară cătră popor: „Cu pace să îeşimu din Biserică. In
explicarea Liturgiel de Cacavela, la pag. 261 cetim: „Cu
aceste două cuvinte (la Liturgie) începe preotul a slobozi
nărodul, şi precum aîl început cu pace aşa şi sfârşitul
pacîuit dă slujbei sale.... Acmîi începe a slobozi norodul,
căci Otpustul cel desăvârşit să face χηαϊ pe urmă, după înăl­
ţarea (împărţirea) anaforet şi ditpă blagoslovenia năro-
dulutu. Tot Cacavela (Jice: „Acesta molitvă se <fice afară
den Oltariii, căci într’acesta chip preotul pog6rd împreună
şi arată nărodulut dragostea sa, şi acea întru Hristos Mân­
tuitorul frăţie şi prieteşugul, precum învaţă Cavasila, şi
ce <fic frnie....u Goar se exprimă ast-fel despre Apolis:
„To άπολυτικον τής ήαέρας. Finis officii—άπόλυσις est, dis
misio. Modullusque iile, qui terminando officio idoneus
consectur, άπολυτίκιον est; et quia varia sunt huius modi
Versus, qui diei illius proprius est, άπολυτίκιον τής ήμέρας
audit, et vocem aliam, στιχηρόν videlicit, sub audiendam
postulat. “ (Ve4l Εύχολόγιον, Goar pag. 32. Consultă şi pa­
gina 121 tot din Goar, nota 53). Greşeşte Nilles când in-
terpretdză cuvântul άπολύσις—slavoneşte Otpust, Iar româ­
neşte cu deslegare ort demisiune (ve<jl pagina 55 din In­
troducerea la Calendarium Manuale Utriusque Ecclesiae ect).
’Aπόλυσις tn româneşte însamnă terminarea serviciului şi
permisiunea poporului de a Ieşi din Biserică, şi fiind-că.
acest cuvânt a devenit termin, Iar în limba ndstră nea-
vend, pe când sati tradus la început cărţile din slavoneşte
şi sub inffuinţa limbel slavdne ce era pe atunci în uz în
Biserică, neavând, 4»cem, noi cuvânt proprid aii primit tra­
ducătorii terminul slavon Otpust, ca unul ce exista în
cărţile slavone de pe care oficiaâ. Astaφ acest termin, suntem

240. SERVICIUL BISERICESC 231
giguri, nu se înţelege de loc de Români şi nici chiar de cle­
rici, pentru că nu are nici o afinitate cu vre un cuvânt
românesc, este dar cu totul strein. Cuvântul Otpuet fiind
O traducere a terminului Άπόλυσις noi l-am lepâdat şi tn
locul βδύ, ca ne’nţăles, am primit terminul original, pre-
ferindu-1 unuia tradus. Âpolisîn Româneşte însamnft per­
misiune de Ieşire din Biserica, ori terminarea unul serviciO,
Compleţi officii conclusio.
Fiind-câ la orl-ce serviciu bisericesc se întrebuinţază
tămâeri, se «jlicem ceva şi asupra tămâerel, ca termin. Goar
ne spune modul tămâerel în Biserică aşa: „θυμίασας. A
thuris suffitu proces Vespertinas utraque Ecclesia auspi-
catur. E t Latina quuidem: Dirigatur, ait, oratio mea
sicut in censum etc. Graeca vero oratione sua 7, precatur
his verb is: Kατευθύνον την προσευχήν ήμών, ώ; θυμίαμα
Ινώπιονσου, καί πρόσ&ίζε αύτήν είς οσμήν εΰωοίας—(Indrep-
t£ză rugăciunea n<5stră, ca o tămâe înaintea ta, şi primeş­
te-o ca miros bine-mirositor). Ex Altari deinde et Sacro
adyto, pedem efferentes sacerdos thure totum suffuroigat
templum, nec sine Mysterio ait Simeon Theeealonicieneie
lib. de Templo. Διά τοΰ θυμιάματος άπο του θυσιαστηρίου
άρχομε'νου τήν μετά δοτικήν και ευώδη του πνεύματος χάριν
έ/τυποϊ. Prin tâmâere din Altar începând repreeintă barul
transmiţâtor şi mirositor al Spiritului). (Vecii Goar, pag. 29
în Εδχολόγιον). Tămâerele erau ca şi acum în uz şi la în­
mormântări despre care aminteşte sf. Efrem Şirul, Tertu-
lian şi în fine Bartolomeu cu ocasia repoaărel lui Nil cel
tânăr din Tuscul, ast-fel descrie înmormântarea (funus):
„Πάσαν τήν νύκταν εκείνην |ν ψαλμόϊς και ύμνοι; έπιτιβίοις
διήλθομεν. Πρωίας δέ γενομένης διαβαστάσαντες τήν κλίνην
μετά κηρών κα'ι θυμιαμάτων και ψαλμωδιών άπηγάγομεν το
λείψανον. (T6tâ n6ptea acea am petrecut’o în psalmi şi
în cântări de îngropare. Făcându-se <)iuâ ducend pe cale
ca lumini şi tămâeri şi psalmodii am îngropat rămăşiţele).
(Vedi tot Goar, opul citat, pag. 540). Tâmâerile sunt un
dement constant la t<5te pop0rele în timpul serviciilor Bi­
sericeşti. Ele mal att şi bunul că împrospătezi şi purifică
aerul adesea infectat prin aglomerarea mulţimel, pe lângă
îneemnatatea lor spirituală. Din întrebuinţarea tămâerel şi
® Vechiul Testament, înţălegem uzul el şi în Biserica Cre·
ţtană. Tămâerea era simbolul rugăciune! în Biserica iu­
daică. Cărbunii aprinşi şi tămâea se conservă în sf. Altar,

241. 2 3 4 D ESPRB TER M IN I! IN TR BBU IN TA TI IN
conform prescripţiei Canonului al 3 Apostolic ce dice:
vDacă un Episcop sau presviter, contra ordinului Domnu­
lui pentru tlmâere, ar aduce alt ceva în Altar, saft miere
sail lapte... sa se caterisasca. N u este permis sa se aducă in
Altar alt ceva, de cât unt de lemn pentru candelă şi tâmâe
în timpul sfintei proaditcerÎu. (Ve<Jl Σύνταγμα των θείων καί
Ιερών κανόνων, ύπδ 'Ράλλη καί Πότλη Voi- II, pag. 4). Cu­
vântul dar tămâere a remas ca termin, care respunde ce­
lui grece8c θυμίαμα şi cu care admitem că are afinitate.
In limba latină acest termin se numeşte Ihurificatio.
Orl-ce servicii! bisericesc înainte de începere se anunţă
Creştinilor pentru a veni la Biserică. Modul vestirel a var at
în Biserică după timp şi împrejurări. La noi la Români acostă
chemare la Biserică s’a numit în tot-d£una T6că. Se vede
c& în anticitate la noi nu erail clopote pretutindeni, ci
numai t<5că, după cum acesta s’a întâmplat mal de de­
mult şi fn alte părţi din Orient. La Greci se numeşte in­
strumentul de chemare Σήμαντρα, din σημαίνω, a da semn,
a vesti, a anunţa. La noi s’a format şi verbul a toca, pro­
babil din italienescul toccare, latineşte pulzare, ce însemnă
a bate t<5ca. Ba încă avem şi proverbul „bată-1 t<5ca“ re­
lativ de diavol. In vechime poporul creştin se chema la
Biserică prin 0menl înadins trimişi pe la casele creştini­
lor şi le vestea începutul serviciului, carii în greceşte se
numesc laosinacte— λαοσυνάκται şi Θεοδρόμοι— Theodromi.
Aceştia băteati la uşa creştinului ou un ciocan, şi acέsta
însemna că era chemat la biserică. Cu introducerea vieţel
monastice în Egipet, pe timpul sf. Pahomie se chemau
monahii la Biserică cu trompeta—σαλπιγξ. care a fost o
imitare după Ebrel. Apoi ati intrat în uz tâcele, unele de
lemn, altele de fer. Până astăzi în Bisericile ntSstre, cari aii
fost odini<Sr& numite Monastirl, se mal conservă încă şi
t6ca de fler şi care se sună numai la Lăudărl şi la Axion.
Mal avem încă pe la Monastirl şi tochiţa, tot-d£una de
lemn, şi mal lungă de cât t0ca şi pe care o bate eclesiar-
hui înainte de t0ca mare, în jurul Monastirei, în scop de
a deştepta pe monachl—ca o prevestire a t6oel. D e ordi­
nar se t0că în rânduri sati stări, printre care se trag şi
clopotele, după inventarea lor. Clopotele s’aO inventat şi
Introdus mal întâiâ în Apus, în oraşul Nola din Campa­
nia, pentru care se şi numeaţi Campane, în greceşte Καμ-
πάναι. Mulţi aii atribuit Episcopului Paulin de Nola întro-

242. SERVICIUL BISER1CBSC
ducerea lor în Biserică. Eete mal probabil c’afi fost Intro­
duse în osul Bisericel de Papa Savioian, pe la 604. in
Orient e’afl întrebuinţat abea pe la jamdtatea secolului al
XX, când U nul Ducele de Veneţia a dăruit împăratului
de Constantinopol 12 clopote şi pe care le-a aşezat In un
turn la sf. Sofie. Turnurile dar pentru clopote pe la Bi-
gericile din Orient nu sunt mal vechi de cât aclstă dat&,
cftd n’eveati raţiunea de a fi. Noi numim Campanul clo­
pot şi pe cele mal mici Clopofele, probabil din slavonul
Βιοποπ>, ce însamn& zgomot, sunet. In Turcia a fost şi este
Interzis sunetul Clopotelor, mal ales în Constantinopol, cum
şi a t6cel, după cucerirea Constantinopoluiul, şi se che­
mai! creştinii la Biseric& prin <5menl anume trimişi, carii
strigail ori loveaţi în uşa Creştinului, ca semn c& începe
serviciul. La noi îns& din contr& tot*d£una s’a şi tocat şi
s’ati tras şi clopotele, ba încă la Paşti, pe alocurea, se face
odatA cu toca şi tragerea tuturor clopotelor, cum şi sunarea
tochiţel de fler. Din aceste resultă că t6ca a remas ca
termin în limba bisericescă şi însamnă a chema pe Creştini
la Biserică.
(Va urma).
_______ C. £

243. STAREA MORALA ŞI RELIGIOASA
A
Omenirel la apariţiunea luminel evangelice.
La apariţiunea creştinismului, Romanii, Germanii şi
Părţii, eraţi cele trei mari pop6re ale lume! cunoscute, dar
centrul lumel civilisate şi mal ales din punctul de vedere
religios şi moral, ce ne înteree^ză, îl formaţi Grecii, Ro­
manii şi Judeil. Âst-fel că, starea socială, morală şi reli-
gtâsă a acestor pop<5re, ne dă imaginea stărel morale a în-
tregel omeniri cunoscute.
Tustrele aceste din urmă pop6re, eraţi cuprinse, în aceste
timpuri, în vastul imperiti Roman, care, Sşl întindea cu­
ceririle sale de la Apus spre Răsărit, de la Rin şi pănă
^a Ind, Iar la Nord numai pop0rele germanice nu eraţi
sub sceptrul seti; dar, de la confiniile acestora, în spre
Sud, se întindea pănă în deşerturile cele mal necunoscute
ale Africel.
In părţile vestice ale imperiului limba ce se vorbea de
toţi era limba latină, limba dominantă şi oficială a Stătu,
lui, Iar în părţile ostice pretutindeni se vorbea limba
greacă, care încă din timpurile cuceririlor lui Alexandru
cel mare devenise limba comună (διάλεκτος κοινή) şi se p<5te
<ţice universală. Acesta era limba în care să puteail înţe­
lege între ele t<5te pop6rele cucerite din aceste părţi. Mal
mult încă, limba gr£că era limba tuturor claselor culte

244. în tot imperiul. Chiar în lumea romană, toţi se întreceau
a o vorbi *). Damele Romane, şi ele iubeafl fttrte mult
ca să o vorbiscă, pentru care poetul Juvenal seplânge şi le
persiftâză în satirile sale *).
Religiunea dominantă în t6te părţile imperiului şi la
t6te pop6rele supuse şi cucerite, era politeismul; numai la
Jude! şi Ellinistil din diaspora, se mal păstra <5re-cummo­
noteismul Vechiului Testament. Cultul idolilor era religiu­
nea tuturor. Toţi <5menil în locul Creatorului adoraţi
creaturele, iar Cultul adevăratului Dumnezeii, al Fâc6to-
riului Cerului şi al Pământului, chiar şi la poporul ales,
căruia Dumnezeii prin Moiee îi dăduse legea şi prin profeţi
descoperirea despre charul şeii şi mântuirea omului, era
cu totul degenerat, ca să nu dicem schimbat şi falşificat.
Politeismul de şi domnea pretutindeni, dar toţi acela
cari volaâ. a’şl da sână de ce este religiunea şi cum trebue
să fie cultul care trebue să lege pre om cu divinitatea,
toţi aceştia vedeaă imperfecţiunea lui, şi’l despreţuiau, că·
dând, sau n scepticism, sau în ateismşi necredinţă. Şi cu
drept ouvânt, căci doctrina politeismulul despre mulţimea
zeilor, nu putea satisface raţiunea omului; Iar cultul la-
treutic al zeilor în loc d’a inspira şi moralisa pe om, îl
degrada şi demoralisa. Totă învăţătura despre zel era o
adevărată mitologie în care să vedeati descrise ţi personi­
ficate t<5te pasiunile posibile şi închipuite şi t0te se atri­
buiau zeilor, cari se ilustrai! prin sevârşirea lor.
In politeism raportul omului cu divinitatea nu consta
dintr o legătură intimă a inimeî. Aci t6tă religiunea şi t<5tă
legătura religi<5să, constă din forme şi tipuri externe. Zeul,
ca şi omul cel pScătos şi corupt, nu se îmblân4esc prin
o schimbare internă a omului, nici prin curăţirea inimel
Şi a sufletului celui ce se r6gă, ci numai prin daruri şi
prin sacrificii. Adoratorul nu se apropie de altarul zeului săă
| | ) Comp. Cicero pro Archia cap. X şi epistolele sale.
* a) Comp. Juvenal satira III, 58, XV, 110, VI, 185 etc.
STAREA MORALA Şi RguGl6sA 237

245. 2 3 8 STAREA MORALA ŞI RBL1Gi6 sA
cu Iubire, ci de frică. Nimic nu este care crede, sati îşi
p6te închipui că Tar putea lega de divinitate. Intre acâsta
şi credincios este prăpastia care nu se p6te trece şi de care
nici nu cutâză a se apropia. Pentru acâsta cel ce se în­
chină zeilor, preferă a’şl da darul βδϋ, a da tot ce are,
numai să scape de mănia şi urgia lor.
Dar chiar cultul în sine consta nu arare ori din tot ce
pdte fi mal detestabil şi desaprobat de omul cu bun simţ
şi cu demnitate morală. In aşa numitele mistere religidse
şi în cultul ce se aducea unor zeităţi, să sSvârşiati lucruri
şi fapte cari nu se pot descri, cum era de esemplu cultul
Iul Bel în Babilon, al Afrodite! în Cipru, în Corint, şi al
altor zel şi zeiţe, cari, nu se mulţumiati numai cu orgiile
ce se sSvârşdâ la picidrele lor, dar trebuia a li se aduce
şi chiar sacrificii umane.
Omul, demnitatea şi ondrea sa, în religiunea politeistică
şi idololatră, nu însâmnâ şi nu valorâză nimic. Numai
idela de cetăţean Ia un mare avânt în lumea grâcă şi ro­
mană şi mal ales în acdstă din urmă. Dar cu cât cetăţinui
era stimat, ocrotit, protejat şi privilegiat, cu atât dreptu-
rile sale apăsaţi asupra semenilor s$I. Privilegiile cetăţâ-
nulul ati produs separaţiunea şi cea mal mare nedreptate
în sînul aceluiaşi neam şi a aceleiaşi societăţi. Ele aii făcut
din fiii acelulaş neam pe unii liberi, şi aceştia eraţi o ne·
însemnată minoritate, Iar pe alţii, cari eraţi mulţimea, gro­
sul neamului şi al societăţel, sclavi. Despre femee nici mal
este vorbă. Sdrta el era mal pretutindeni identică cu a
sclavului şi puţine eraii societăţile, cari o băgaţi în sâmă
şi o tratau ca om.
Despre cultul zeilor, raportul lor cu omul şi cum omul
era tratat în păgânism, istoricii şi scriitorii, chiar acela ce
ati fost pentru perpetuarea idololatriel, ne descriti lucruri
aprdpe de necrezut. Suetoniu ne spune, că Octavian a
ordonat să se sacrifice pe altarul Cesarulul 300 dmenl l);
’) Comp. Saet. Oct. 15.

246. îar Dion Casiu, că Pompeiu ordona eă searunce 0menlîn
mare, ca sacrificiu adus lui Neptun *). Âcelaş Suetoniu ne
spune, că Claudiu a fost nevoit eă opr&jcâ prin lege ei*
punerea sclavilor bolnavi şi uciderea lor 2), Iar Tucidide,
că, Spartanii în timpul resbelelor Peloponieiace aii ucis
2000 sclavi de teamă a nu le face dificultăţi în timpul
acelor resb6e *). In ce raport Iarăşi era numărul sclavilor
cătră cel liberi în lumea păgâni, ne arată celebrul istoric
modern al Grecilor Paparigopulos, când constată, că în
Atica din cel 500,000 locuitori, 400,000 eraţi sclavi 4)!
Zeii Grecilor nu eraţi de cât pers0ne fictive şi preîncni-
puite din sinul neamului lor, pretinse a se fi ilustrat prin
fapte şi minuni extraordinare şi mal ales prin mari vir­
tuţi naţionale. Din descrierea lor în<6 şi mal ales a vieţel
lor, să vede, că eî aveau trite patimele omeneşti şi t6te
slăbiciunile poporului în gradul cel mal înalt.
Mitologia gr^că, care este dogmatica religiunel lor, e
plină de ast-fel de lucruri, in cât însuşi Grecii, eeruşinaţi
de viaţa şi de orgiile săverşite de zeii lor. Pentru ac£sta
Platon şi Aristotel opriau de a o face cunoscut tinerimel
şi poporului şi o socotiau ca lucrul cel mal vătămător pen­
tru morala publică şi viaţa virtu6să. In Zel, nimeni nu
vedea nici un fel de dreptate. Locul dreptăţel îl ţine o
putere 6rbă, fatală (ή ειμαρμένη), căreia şi însuşi zeii eunt
supuşi. In ideile unor filosofi să vede licărind ideea des­
pre resplată în o viaţă viit<5re, însă acestâ idee este atât
de obscură, în cât nu putea să influenţeze asupra popo·
nilul, care în viaţa şeilor, nici umbră despre ea nu afla.
Singure virtuţile civice le vedem f6rte mult cultivate şi
desvoltate în lumea păgână gr&sft şi romană, în special
patriotismul. Ast-fel se esplică faptul pentru ce pierderea
libertăţel la greci a adus şi căderea lor morală.
) Comp. Dion Casiu, pag. 48.
*) Comp. Suet. Claud, c. 25.
l· / Comp. Paparigopol. istoria Greciei I, 195,
4)£ap*rigopol ibidem I, 556.
STAREA MORa LA Şl KBLlGldsA 239

247. 2 4 0 STAREA M ORALĂ ŞI RKLIG10SA
Dar în genere luată şi considerată lumea grâcă păgână,
în respectul artei şi mal ales al artelor frum<5se ea stă în
fruntea tuturor pop6relor. In multe lucruri omenirea chiar
astă-41 se călăuzeşte de luminele el, în respectul moral şi
social şi ea nu diferea întru nimic de cele-l-alte popdre
cari zăceaţi în întunerecul şi umbra morţel, adică în cea
mal extremă decadenţă morală.
Celebrul istoric al grecilor moderni vorbind de starea
morală şi religidsă a străbunilor săi, se exprimă : „Religio-
sitatea şi Iubirea de înţelepciune, Iubirea de patrie şi vir­
tutea casnică familiară, şi orl-ce fel de virtute, nu se mal
afla în popor; <5menil nu trăiaii de cât ca să se amăgească
unii pre alţii şi să păcătuească“ *).
La Romani, din contra, se pare că religiunea avea un
caracter mal serios, căci şi moravurile lor eraii mal aus­
tere. La el vedem existând şi cultivându-se mari virtuţi
nu numai civice şi sociale, dar mal ales casnice, familiare.
Prudenţa, virtute atât de rară în lumea veche păgână, la
Romani o aflăm în apogeul el. Maî mult chiar, la el ve­
dem ca divinităţi, virtuţi personificate, în Pudicitia, Pietas,
Fides, Concordia, Virtus, Spes, Honor, Victoria, Pax, Li-
bertas etc.
Amestecul lor însă cu popdrele orientale, cu moravurile
şi religiunile lor, cu mitologia şi cu decadenţa morală în
care acestea se aflaâ, a influenţat mult asupra lor şi le-a
corupt şi caracterul şi castitatea moravurilor. Influenţa de-
sastrdsă a acestui amestec aii resimţit’o şi prevă4ut’o toţi
marii dascall şi conducători morali al poporului Roman.
Pentru acesta s’ati şi opus şi aii propus a se lua măsuri
în consecinţă; vocea lor însă a fost glasul celui ce strigă
în pustie. El aâ propus cele mal rigurdse măsuri contra
introducerel cultului şi a zeităţilor străine în Roma a), dar
«) Comp. Paparigopol ist. Greciei Tom. II, pag. 259.
*) Comp. Cicero de legibus JII, 8. Tit. Liviu XXXIX, 8, Suet.
Caee. cap. 42. Oct. 32. Tabula IX, lex 6.

248. din causa indiferentismului religios al Romanilor şi a for­
melor atractive ale mitologiei grece, care era una din cele
mal frum<5se poesil fantastice, în plus că cultul multor
zeităţi satisfăcea pe Romani cari începuseră a se da la
plăceri şi deefrănărl, cultul zeilor streini s’a introdus fdrte
repede şi cu el complecta corumpere a moravurilor ').
Roma în aceste timpuri din causa zeilor străini introduşi
şi adoraţi de Romani, era transformată într’un adevărat
labirint al superstiţiuneî, aşa în cât a avut dreptate apostolul
K Petru să o număscă noul Babilon *), căci mare era ames-
tecarea şi confusiunea religidsă ce domnia acolo.
I In lumea veche păgână acela cari, în puterea anei re-
velaţiunl naturale, s’au putut ridica la o noţiune şi idee
mal clară despre Dumnezeu şi datoriile omului cătră di-
|ί rinitate, aii fost uni! dintre filosofi şi mal ales cel ce a-
Sparţineau şc0le!or filosofice a Iul Pythagora şi Platon.
{■ Ideile şi părerile acestor şc0le filosofice despre Dum-
nedeu, providenţă, despre suflet, despre nemurire şi altele,
sunt atât de apropiete creştinilor, în cât mulţi din părinţii
bisericeşti al primelor secole, neputendu-şl explica acăstă
mare asemănare şi apropiere, aii crezut că aceşti filosofi
ai! împrumutat ideile şi teoriile lor despre Dumnedeu, de
la profeţii Vechiului Testament.
Apologeţii creştini merg încă mai departe. El demonstră
adevărul dogmelor religiunel creştine prin consonanţa şi
^asemănarea lor cu ideile acelor filosofi al clasicismului pă.
gân, şi din causă că acel filosofi aă profesat despre Dum­
nezeii idei aşa de apropiate cu ale creştinilor, ei îi numesc
chiar creştini ·).
Dar aceste idei ale filosofilor chiar ale celor mal apro­
piaţi de monoteismul Vechiului Testament şi de creştinism,
') Comp. Seneca de brevitate vitae cap. 16 fi de irta beata
cap. 26.
2) Comp. 1, Petru V, 13.
i - l) Comp, Justin Apologia I. 56. i
R ::':. STAREA MQRaI.A ŞT RELJGldsA 241

249. 242 Starea m o r a iâ şi r b l ig OsA
n’att fost de cât nişte idei singuratice şi aii remas într’un
cerc f6rte restrâns de adoratori şi adepţi al lor. Ele aii
contribuit în timpul lor ca să demasce întru cât-va şi eă
învedereze tuturor falşitatea idololatriel şi a religiunei pă­
gâne; dar în locul religiunei păgâne ce o surpaţi, nu pu-
teati pune nimic. Pe ideile acestor filosofi, poporul nu s’a
putut nidi odată edifica moralminte. Ele din contra aii
contribuit a mări indiferentismul şi scepticismul, aducând
necredinţa în popor şi împreună cu ea lăncezirea şi corup-
ţiunea moravurilor.
T6te sistemele filosofice recunoşteati unele mai mult de
cât altele starea de decadenţă morală în care se afla ome­
nirea adorând ftptura şi încbinându-se idolilor, şi mai t<5te
s’atL cercat a oferi un mijloc de îndreptare, dar în zadar.
Nici una din ele n’a reuşit, din causă că nici una nu se
întemeia pe adevgrul absolut, pe Dumnedeâ, la care să
tindă a apropia şi a duce pre omul cel cădut în păcat şi
depărtat de la el.
Ast-fel: Filosofia aristotelică, cum putea ca să dea omu­
lui un impuls cătră pietate şi să’î nutrească şi întărească
simţul religios, când ea nega providenţa divină în conducerea
şi administrarea lumei, atribuind tot ce se face şi se în­
tâmplă fatalismului şi unei necesităţi 0rbe ? Pe de altă
parte morala acestei şc61e, punându-şl tot basa sa pe in­
teres şi numai pe înteres, nu putea pune basele unei ade­
vărate morale.
Panteismul stoicilor, din contra părea întru cât va a fi
favorabil idololatriel. El, pe de o parte mergea mână în
mână cu ea, căci după el, zeii nu craii alt-ceva de cât per­
sonificarea şi apoteoaarea diferitelor puteri al nature!; pe
de alta îneS excludea pe zei de la guvernarea lumei, şi
punând bunul suprem în plăcerea şi mulţumirea indivi­
duală a tie-cărui om, a provocat dispreţul cătră zei, a
desfiinţat frica şi a surpai din temelie păgânismul înlocu-
indu’l cu cultul mândriei, al plăcerel şi al egoismului.

250. st a r e a M o ra L i şi rbligi<5sA Î4 3
Maî mult chiar Apoteosând pe om, stoicismul desfiinţa ţi
respÎDgea indirect orî-ce cult şi orî-ce religiune ').
Trebue însă a mărturisi adevărul, că în timpurile apa-
riţiuneî Creştinismului, Stoicismul, aşa degenerat cum era,
era singura sistemă filosofică care număra în rândurile
sale tot ce societatea păgână avea mal distins şi mal bun,
cum era d. ex. şi alţii, Seneca, însă următorii şi adepţii
acestei şcdle erau f6rte puţini.
Epicureismul, la rândul săti, ce influenţă morală putea
să albă asupra societăţel şi a dmenilor, când el excludea
şi nu voia să admită divinitatea? Zeii dacă exist, după
Epicurei, nu se pot ocupa şi îngriji de lume şi de dmenl
căci acăsta ar turbura fericirea lor. Lumea s’a făcut din
întâmplare, (τύχης Ιστιν έργον) este act al îniâmplărel; Iar
binele este tot ceea ce place şi mulţumeşte pre cine-va. Să
înţălege de la sine, că ast-fel de idei, diametral opuse ori­
cărei religiunl şi morale, nu puteai! eă aducă nici un folos
nici chiar celor ce le profesaţi, ne cum poporului.
Noua academie, numită şi scepticism sail filosofia scep­
tică, îndoindu-se despre tot, nu putea nici ea sâ fie fa­
vorabilă, nici pietăţel, nici religiositâţeî. Scepticismul fu
introdus în Roma de Carneade şi fu bine primit, străbă­
tând fdrte de grabă în tdte treptele societăţel. Dar în loc
d’a aduce vre-un folos, el împreună cu epicureismul, a adus
cea mal mare indeferenţă religidsă şi cu ea necredinţa şi
decadenţa morală *). Când s’ati vădut consecinţele sale
funeste, lângezirea moravurilor şi decadenţa generală, s’a
produs dre-care reacţiune, at&t contra el, cât şi contra ori­
cărei filosofii şi mitologii streine, şi un curent puternic se
formase pentru menţinerea şi respectarea religiunel stră-
’) Seneca să întreabă în ana din epistolele sale (Epist. II): cu
ce coţ&rseşte Joe pre omul cel buu, de cât numai prin aceea că
Ini (lui Joi) i se atribue o bunătate de o. mal lungă durată de cât
aceea a omului. De asemenea şi ca înţelept etc. tot prin o durată
de timp mai mare.
*) Comp. Cicero de invent. I, 29. Salust. Catil. cap 51, 62.

251. bune *). S aii fâcut chiar încercări de a o re fo rm a şi spi-
ritualisa, dar n e a v ân d în ea în s ă ş i n ic i o fo rţă m o ra lă , n u
se putea susţine, şi ast-fel decadenţa morală c re şte a d in di
în <}i mal mult, fără a se putea găsi vre-un re m e d iu *).
In timpurile imperatorilor starea m o ra l A şi religioşii, a
poporului era f<5rte decăzută. Pretutindeni lip s ia re sp e c tu l
şi pietatea datorită zeilor, şi poporul era în c e a m al m are
superstiţiune şi bigotism. Imperatoril n u se în g rije a i! a-1
sc<5te din decadenţa în care "se afla. El din c o n tra , îl c u ­
fundaţi în mal mare bigotism, căci mei toţi, v iţia ţl cam
eraii, uni! în viaţă, alţii după mdrte, se puneai! în râ n d u l
zeilor şi pretindeaii poporului a le aduce onoruri d iv in e
şi sacrificii ca şi zeilor.
Scriitorii şi învăţaţii poporului se interesai! întru c â t va
de acâstă stare deplorabilă în care se afla poporul şi m u l­
ţimea, dar t6tă activitatea lor se mărgineşte mal mult a a ră ta
r6ul, fără ca să p6tă oferi remediul sau să cugete la în ­
dreptarea lucrurilor. Seneca <Jice: „Pretutindeni d o m n ia
„crima şi fără de legea şi starea de lucruri era atât de
„înrăutăţită, în cât numai era mijloc de îndreptare. P a r e că
„era o luptă a se întrece în crime şi vicii. Nu era n ici
„un respect către virtute şi dreptate. Pretutindeni co ru p -
„ţiunea şi picatul se săvârşiati public. Legile se călcaţi
„de toţi şi fie-care se întrecea a falşifica adevărul şi a a-
„mesteca binele cu reul“ s). Acelaş lucru ni’l confirmă şi
Ovidiu *), Ciceron 5), Pliniu ·), T a c it7), Dion Cassiu 8). etc.
Oar alături cu aceştia filosofia timpului nutria şi susţinea
superstiţiunea şi bigotismul poporului. Noul dogmatism?
0 Cicero de leg. II, 7. De Divin II, 33. Dion Oase. lib. 52.
■) Augustin de Civit Dei IV, 27. VI. 2, VII, 6 etc.
*) Comp. Seneca de ira II, 8. Epistola 95, şi Epistola apost·
Paul cătră Romani I, 21 şi August, de civit. Dei VI, 10.
*) Comp. Ovidiu Melamorf. I, 144.
*) De natura Deorum.
®) Istoria Μ II, 5,786.
Λhales XV, 44 etc.
·) Dion Cassiu LXXVII, 18.
2 4 4 ___________ StA R EA MORALĂ ŞI RBLIG1(3sĂ

252. care se compunea din t6te sistemele filosofice antertâre şi
cuprindea în acelaş timp i6rte înalte lucruri din mitologia
greacă păgână, susţinea t<5te religiunile. Lăsat mult timp
în părăsire, în timpurile Iul August luase un ηού avent.
In aceste timpuri reînviase chiar şi vechiul pytagareism,
graţie silinţelor lu! Anaxilau, de şi sub o formă <5re-cum
nouă şi f0rte curi<5să. Opera lui Anaxilau a continuat’o A-
poloniu de Tyana (născut pe la anul 3 înainte de Iisus
Christos şi mort pe la anul 96 dupe Christos).
împrejurul acestuia de la început chiar s’a făcut f<5rte
mult sgomot. Mulţî l’aft apoteoset şi ati voit cu el a ni­
mici Creştinismul. Raţionaliştii protestanţi pănă în diua de
astă-dî îl coEtrapun Iul Iisus Christos. A fost însă demas­
cat de la început de chiar amicii s6l, cari de altmintrelea
eratl inamici neîmpăcaţi al Creştinismului. Ast fel Cele, nu’I
face onrfrea de al enumera între înţelepţii şi 6menil extra­
ordinari şi distinşi al secolului βδύ; Iar Lucian şi Apu-
leiue, îl numesc mag (vrăjitor) extraordinar *).
In secolul al IlI-lea şi al IV-Iea a avut mulţi admira­
tori, ba chiar şi în rândurile imperatorilor. Alexandru 8ever
şi mama sa Iulia Mameea, aveau mare respect cătră el şi
admirai! legendele relative la viaţa şi activitatea ce i se
atribuiau.
In aceste timpuri scriitori distinşi păgâni, admiratori şi
biografi al săi, apoteosându’l, au voit a’l contrapune lui
Iisus Christos. Ast fel vedem pe Filostrat, Maxim ’) şi alţii,
pun€ndu’l în numărul celor ce au plăcut zeilor şi chiar
în numărul zeilor. Aceştia susţin, că Apoloniu ar fi primit
de la Dumnezeii puterea de a face minuni şi însărcinarea
de a reforma religiunile pop0relor. Anaxilau şi toţi contim­
poranii sel neopitagorienl eraţi amici şi apărători al pă-
gănismulul şi al idololatriel· Sistemul lor filosofic, îl cre-
___________ STARBA MORALA ŞI REL1G1(5sA 2 4 5
') Comp. scrierea Iul Lucian intitulată Alexandra; scrierile laî
Apaleias şi biografia lui Apoloniu. 2
*) Comp, Viaţa lui Apoloniu I, 3. î

253. V 4S STAREA MORALA ŞI REUGI(5sA
deafc că a resuliat din misterile preoţilor Egipteni, iar pla­
tonismul, că ar fi resultat din Pitaporeism.
însuşi neoplatonismul înclina cătră neopitagoreismu, iar
în privinţa modulul cum privia păgânismul, fdrte puţin se
deosebia. Avea pretenţiunea d’a şti tdte, şi din acâstă causă
adepţii a61 fâceaâ din sistemul lor filosofic ceva misterios.
Se ocupau cu t6te pănă şi cu astrologia. Toţi se conside­
raţi ca teodidacţl şi aruncaţi un văl mistic asupra ideilor
ce le profesaţi. El voiati ca totul să fie mister şi atât iu­
beaţi misticismul, în cât mulţi făceaţi misteridsă însuşi viaţa
şi naşterea lor.
Dar cu ideile şi doctrinile lor, protejând şi susţinând
idolololatria, n’au putut aduce nici un folos real omeni­
re! şi cu atât mal puţin a o ridica din decadenţa morală
în care se afla.
Viaţa severă şi aspră pe care o duceaţi unii din filosofi,
mal ales neopitagorienil, n’a putut influenţa cătuş! de pu­
ţin asupra maselor poporului lume! grece şi romane. T6te
acele excentricităţi ati rămas într’un cerc fdrte restrîns şi
se pierdeati cu stingerea din viaţa acelor ce le profesaţi. Aşa
în cât poporul se află în acea stare deplorabilă pe care
am νδφιί descrisă de Seneca, Ciceron, Ovidiu şi cel-l-alţl,
fără sft fi putut fi ridicat moralminte prin filosofie. Iar
filosofia, voind în aceste timpuri a da o viaţă nouă păgă-
niemulul şi a’l prelungi agonia, în care se afla, aduse şi
mal mare perturbare în spirite.
Âcdsta era starea morală şi religidsă a lume! romane şi
grece la apariţiunea creştinismului. Stare de indiferentism
religios şi necredinţă, unită cu cea mal complectă deca­
denţă morală.
Dar să vedem cum se aflaţi Judeil.
Şi Judeil, prea puţin se deosebeaţi de starea generală
morală şi religidsă în care se afla lumea păgână greacă
şi romană. Şi el gă-iau aprdpe în acelaşi rătăcire şi ne­
credinţă ca şi păgânii.
Spiritul profetic, care îl povăţuia la cunoştinţa ad'evS-

254. râtului Dumnefeti, încetase de mult cu desăvârşire în Israil.
Iar de la cuceririle lu! Alexandru cel mare (secol. IV a. Ch.),
el aâ fost dominaţi succesiv, când de Ptolemel, când de
Selcucizl. Prin Macabel aii reuşit a’şl redobândi libertatea
şi independenţa naţională şi a scăpa de dominaţiunea
străină, care influenţa f<5rte mult asupra vieţel lor morale
şi religtâse, şi îl depărta de la adorarea şi cultul adevăra­
tului Dumnedeu. Dar ultimul Macabefl. Ircan al Π (au·
63 a. Ch.), fu nevoit a recundşte supremaţia Romei, şi
ast-fel din ηού îl vedem nu numai în cea mal strinsă le-
găinră cu păgânii şi idololatril, dar chiar supuşi acestora.
După m<5rtea Iul ircan, Romani! aâ recunoscut 6re-care
autonomie Judeilor, şi pe Judumeul Irod, de rege al lor
(an. 40 a. Christ pănă pe la anul 3 sau 4 după naşterea
lui Iisus), dar după m<5rtea acestuia, regatul săi! se îm­
părţi între ce! trei fii al săi, luând Ârchelau Iudumea,
Iudeia şi Samaria, Irod Antipa, Galilea şi Perea, Iar Filip
luă Trahonitida, Batania şi Ituria.
Domnia lor însă fu de scurtă durată, şi nu erau de cât
nişte servi umili şi supuşi al Romei, tot-dăuna la ordinile
procuratorilor el. Ast-fel pe la anul 6 d. Christ., Archelau
fu exilat în Galia, Iar Iudeea este administrata de procu­
ratori şi supusă direct autorităţel şi stăpânire! guvernato­
rului Syjieî. In timpul când Iisus Christos a început pre­
dica Evangeliulul săti pentru mântuirea genului uman, ca
procurator al JudeeI era Pilat, de origină din Pont, de
unde şi numele său de Pilat din Pont sail Pon*iu Pilat
(de la anul 28— 37 d. Chr.) *).
După m6rtea Iu! Filip (an. 34) tetrarchia sa s’a dat Iul
Irod Agripa (an. 37), carele după exilarea Iul Irod An­
tipa (an. 39), a luat şi tetrarchia acestuia şi fu recunoscut
de Olaudiu, rege al întregel Palestine (an. 41). Cu t6te
acestea unirea din ηού a tuturor Judeilor sub un singur
M f e v STAREA MORALĂ Şl RELlGltfs 247
’) Predecesorii sel au fost: Coponins, Marcu Arnbivius, Annîns
Rutas şi Valerias Gratus.

255. 2 4 8 STAREA MORALĂ ŞI RELIGI(5sA
sceptru, fu făcută numai, ca, peste trei ani, cu mdrtea lui
Irod (an. 44), să se pună capăt regatului Judaic şi întrâga
Palestină, sft fie transformată în provincie romană, admi­
nistrată de proouratorl.
Dintre procuratorii acestor timpuri, din Faptele Apos­
tolilor cun<5ştem pe Claudiu Felix şi pre Porcius Festus.
Lui Agripa II, fiu al lui Irod Agripa, i s’a dat mal
târditi de către Romani, domnia asupra Chalchidel (an.
47 d. Chr.), cu titlul de rege, dar în curând fu nevoit să
schimbe regatul βέΰ cu tetrarchia lui Filip, primind ca
Judeti a avea şi supravegherea asupra Templului din Ie­
rusalim. In curând însă se puse capăt existenţei politice
a Judeilor, şi cu m<5rtea acestui Agripa (a. 100 d. Chr.),
s’a sfârşit şi neamul Irozilor, lipsind astfel cu desăvârşire
sceptrul şi domnia, Iar poporul împrăştiat, s’a refugiat în
t0te părţile lumel.
Sub dominaţiunea străină Judeil aii suferit f<5rte mult.
Cuceritorii lor nu s’ati mulţumit numai a’i supune şi
domina, dar aii voit a le lua şi religiunea, de care încă
tot se mal ţineaţi, de şi Iubirea şi paza Legel, devenise ceva
ilusoriu în sînul poporului. Sub Antioch Epifaniu (secol.
II a. Chr.), aii avut a indura chiar persecuţiunl religiose,
şi cu acăstă ocasiune, el ad arătat mult zel şi devotament
pentru paza şi păstrarea religiunel străbune, cu care era
conlegată şi identificată naţionalitatea lor; dar numai ve­
dem la el acel zel, devoţiune şi Iubire către religiune, de care
eraţi însufleţiţi Iudeii în timpurile gloridse ale teocraţiel.
In aceste timpuri tot zelul şi Iubirea cătră religiunea
străbună se mărginea numai la îndeplinirea unor forme
externe privit6re la cult; forme pe care, încă de la veni­
rea lor în contact cu Chaldeil, le înmulţise într’un mod
simţitor. De acestea se ţineaţi cu un mare fanatism, ca
de cel mal sacru lucru ce’l cuprindea şi represinta religiu­
nea. T6tă viaţa şi pietatea religi6eă, chiar a celor zeloşi,
nu consta de cât din îndeplinirea cu punctualitate a acestor
forme şi tipuri externe ale Legel.

256. lleligiunea îşi pierduse spiritualitatea el. Nimeni nu o
mal avea tn inima sa. Totul consta dintr’un fanatism re­
ligios, care nu putea să aibă nici o influenţa asupra vieţel
morale, şi asupra moravurilor. Din ac£stă causă, necre.
dinţa era mare în popor şi starea lui morală fdrte de­
căzută.
IosifFlavie cjice: nCa nu eraşi nu se putea cugetacrima,
care să nu fi fost săvârşită de Judel şi că, daca Romanii
ar fi întârziat a veniasupraJudeilor, de sigur, saUun cu-
tremur, saUun fluviu, saU timpurile Sodomet, Ϊ ar fi nimi-
ιbit, căci acest neam era maî atheă de cât tdte neamurile
câteaii existat vre-odată ').
I Aceste cuvinte ale preotului Judefi, 4’8e despre starea
religidsă şi morală a neamului βδύ, ne arată cu prisosinţă,
decadenţa morală în care se aflau Judeil, în timpurile a-
pariţiunel creştinismului; căci el este aprdpe contimporan
cu acăstă epocă şi martor ocular al marel catastrofe, când
Romanii aâ pus capăt existenţei politice a statului Judefi
(an. 70 d. Cir.) ·).
Starea de decadenţă religidsă şi morală a Judeilor ne·o
arată şi direcţiunile sail sectele religidse existente în Israii
în timpul venirel lui Iisus Christos.
Legea, Profeţii şi Scriptura în genere, nu eraii după a-
deveratul lor spirit motorii de viaţă şi de pietate religidsă,
pentru edificarea morală a poporului; căci tdte aceeteaeraii
la disgraţia Fariseilor, Saduceilor, Cărturarilor, Esenilor
etc., singurii oari se pretindeaâ a fi in drept d’a le ex­
plica şi face cunoscut poporului; Iar el, fie-care le explicau
dupS placul şi scopul urmărit de secta lor.
Dar cât se interesau aceşti reprezentanţi al profeţilor de
educaţiunea morală a poporului şi de datoria ce se pre*
tindead a avea de a face tuturor cunoscut pe Dumnedeii
şi sânta sa voe, aşa precum el a descoperit’o lui Israii
1) Comp. losip Flavin de bello J udaico V. 10.
2) El s’a născut pe la anul 37 d. Ghr.
_ STÂREA MORSLA ş i RELTGldsA 249

257. 2 5 0 STA R B A MORaLĂ s i R0LIGi(5sĂ
prin profeţii βδϊ, se vede, pe de o parte, din ideile şi
credinţele Teligi6se a le fie-cărela din aceste secte, îar pe
de alta din imsginea vie şi reală ce ne^o dă istoria evan·
gelică şi însuşi Iisus Christos, ori de câte ori a avut oca-
siune a vorbi despre ele.
O descriere ori cât de prescurtată şi sinoptica despre
aceste secte, dupe datele ce avem din Noul Testament şi
de la istoricii, mal ales Judeiî, dă multă lumină asupra
cestiunel ce ne ocupă; căci în istoria şi doctrina lor, se;
oglindeşte starea morală şi tdtâ pietatea refrgi<5să a i u ­
deilor din timpurile lui Iisus Christos.
Timpul când aii apărut aceste direcţiuni satl secte re·
Ugi08e în Israil, nu se p<5te şti cu precisiune. In tot canul
ele sunt cu mult posteri6re captivităţe! Babilonice, şi se
ştie cu precisiune, că în timpurile Macabiilor ele existaii.
Iosif Flaviu <J.ice că, în acel timp (timpul luî Ionatan)
existai! în Israil cele trei secte, a Fariseilor, a Saduceilor
şi a Easenilor *). Iar în timpurile lui Iisus Christos, a-
ceştia dispuneati de 80rta şi destinele poporului Judeti ;
cădi el eraii căpeteniile lui şi ocupai! cele mal înalfe dem­
nităţi politice şi religi<5se.
Fie-care din aceste secte pretindea a aduce servicii
reale religi6se şi politice poporului. Mal ales Fariseii şi
Saduceil cari se considerai! ca representanţil celor două
partide naţionale cu anume principii ţi direcţiuni pentru
conservarea şi cultivarea simţului religios şi naţional. Mem­
brii lor erai! singurii cari cultivai! şi se ocupai! cu stu­
diul Scripturel, de şi în mod apr<5pe diametral opus, precum
se va vedea, şi tot el se pretindeai! a fi şi singurii păzi­
tori şi supraveghetori pentru interesele naţionale.
Dar să vedem ideile şi principiile speciale a le fie căria
din aceste secte, modul cu ele înţelegeai! religiositatea şi
pietatea, cum o interpretai! poporului şi ce făceai! pentru
educaţiunea Iul morală.
’) Comp. Iosif Flaviu Ârcheologiă Ebraică XIII, 5, XVIII, 1, 2 şi
I Maoab. II, 42. VII, 12. II Macab. XIV, 6.

258. STAREA MORALA SI RELIGl0a 251
Fariseii ca partid politic erai. cei mai aprigi şi fana­
tici apărători al libertăţel naţionale. El erau contra ori-cărei
donainaţiuni streine şi chiar contra contactului cu aceştia.
Erau naţionaliştii cel mal exclusivi. Iar ca secta religideâ
erati cel mal alipiţi de litera textului legel şi a scriptu­
re!, pe care, pentru a o îoţelege, în sensul vederilor lor,
complectai! scriptura cu o mulţime de tradiţiunl posteri<5re,
dar a cărora origină o urcau pănă chiar la epoca legife-
r&rel mozaice. Se credeau că sunt singurii în Israil cari
aii adevărata cunoştinţă a Legel şi a Profeţilor, singuri
cari o înţeleg şi in drept a o explica poporului, mal ales
că se mândriail d’a fi singurii cari prin viaţa şi pietatea
lor complac lui Dumnezeii *).
Ideile şi înveţfitura proprie a acestei eresi! eraâ urmă-
t6rele: Io lumea acesta există un fatalism care nu se p0te
evita, or! o ast-fel de orânduire pusă de Dumnezeii, în cât
omul, prin faptele şi viaţa sa, nu p0te a o schimba, nici a
o evita. Faptele 6menilor şi purtarea lor morală, depind şi
·) Fariseii ebreesce d'em-ib de la verbal B,',c= a separa, de unde
Fariseiî=ceî separaţi. Ast-fel Saida dice: φαοισαΐοι, oi έοαη-
νέύόμενοι άφωρισμενοι, παρά το μερίζεεν .και άφορίζειν εαυτούς
των άλλων άπάντων. Epifaniu haeres. XVI, 1. Έλε'γοντο δε
Φαρισαίοι, διά τό άοωριζαενους είναι κύτους άπο των άλλων,
διά την έΰελοπερισσοθρησχείαν παρ’ αύτοΐς vouιζόαενην. Φάρες
γάρ κατά την έβραΐδά έρμηνευεται άφορισμος. Ast-fel explică
acest nume şi Talmudul (comp. Tal. Babglon. Chagiga f. 18. b) şi
cea mal mare parte din părinţii bisericeşti şi din interpreţii mai
noul. Sunt însl şi alte esplicări ce se dau cut. de Fariseu. Ast­
fel unii cred, că. numele lor se trage de la o*,fe=resplată, şi d’aci
Farisel=ceî ce aşteptau resplata pentru pietatea şi religiositatea
lor (comp. Vitring. în observ, sacr. lib.),
*) In sensul acestor vederi lată ce (J.ice Iosif Flavia despre ei:
Μόριόν τι Ιονδαικών άνθρώπων, έπ’άχριβώσει μέγα φρονών των
πάτριον νόμον (Arch. Bib. XVII, 2 § 4). Iar în scrierea sa des­
pre resb. Jud. φα.ρισ,αΐοι, σύνταγμά τι Ίονδαίων, δοχοΰν ευσεύεσ-
τερον είναι των άλλων, και τούς νόμους άκριδεστερον άφηγεΐσθαι
(I, 5 § 2) Şi Φαρισαίοι μέν oi δοκουντεβμετΛακρι6είας έξηγεισθαι
τά νόμιμα (II, 8 §. 14).

259. decurg din libere lor voinţă, îna6 lucrul aşa fel este orân­
duit în cât asupra lor influenţ& ă tot-d6una orânduirea fa­
tală pusă de Dumnedeîi, ori dacă el voeşte influenţează
providenţa sa *). Că sufletul om ului este nem uritor; iar
sufletele, atât ale celor buni, drepţi şi virtuoşi, cât şi ale celor
răi şi păcătoşi, staA şi aşteaptă îotr’un loc sub pământ, de
unde în urmă, ale celor rSl se vor pedepsi etern într’un
loc de pedeapsă, Iar ale eelor buni se vor respir ti şi vor
trece în alte trupuri om eneşti *). Prin acostă învăţătură a
lor şi în special prin m ulţim ea povestirilor fantastice cu
cari voiau a satisface cnriositstea poporului, el ati putut
să dobândească asupra lui mare influenţă şi înrâurire, exer­
citând asupră-Ι cea mal m are autoritate, m al ales că prin
cuvintele şi învăţătura lor, m ăguliati slăbiciunile, fanatis-
mul şi bigotism ul poporului.
Pe lângă legea cea scrisă a lui Molsi, el aveai! şi păstrat)
cu sfinţenie o mulţime de tradiţiunl apocrife, atribuite stră­
m oşilor lor din vechim e şi susţinând, că origina lor este
de la însuşi Molse. T6te acestea susţineau că străm oşii lor
le ati primit de la Moise, şi aceştia le-aii transm is’o oral din
tată în fiu şi din neam în neam . Intre aceste tradiţiunl
şi legea lui Moise, nu făceaţi nici o deosebire. D in contra,
pe acesta o neglijaţi, Iar pe acelea le păziau şi îndepli­
neaţi cu o sfinţenie 3). A st-fel d. e. obiclnuiati a’şl spala
m âlnele înainte de a se pune la m asă 4) şi să strec6re
băutura, că nu cum-va întâm plător pe nesim ţite să înghită
vre o vieţuit6re s).
Extindeaâ legile privit6re pe cele necurate pănă întru
>) Comp. Iosif FL Archeol. XV. 5 § 9. XVIII. 1 § 3. Reeb. Jud.
Π , 8 § 14.
2) Comp. Iosif Archeol. XVIII, 1. §3. Resbel Judaic. 11,8 § 13·
*) Νυν 3έ δηλώσαι βούλομαι, δτι νόο,ιαα πολλά τινα παρέδο-
σαν τφ δήαω oi Φαρισαίοι έ/. πάτερων δια δοχής, απερ ουχ
άναγέγραπται έν τοΐς ΜωΟσέως νόαοις (Iosif Archeol. XIII. 10 § 6).
*) Comp. Math. XV. 2. Marca VII, 3, 4.
6) Comp. Mat. XXII, 24.
2 5 2 _________________ STAREA MORALA si RELIGI0SA

260. atât, în cât nu numai pe păgân! şi pe acel dintre Judel,
cari exercitat! profesiuni, ce ÎI punea în contact cu pă­
gânii, ca de exemplu pe cel ce ocupaţi funcţiuni publice
în administraţiunea romană, cum eraţi vameşii şi alţii, dar
chiar şi pe toţi cel-l-alţl Judel şi tot ce nu era Fariseu, erau
consideraţi de el ca păcătoşi şi nu voiau nici măcar a
mânca împreună cu el ’). Postiaii dedouă ori pesăptă­
mână *), Lunia şi Joia ') şi se deosebeau prin portul şi
vestmintele lor de ceî-l-alţî Judel, lărgind şi mărind fimbril,
împletiturile şi filacteriile, pe cari le purtau la marginile
veştmintelor lor *).
In privinţa moralei practicată şi propovăduită de Farisei,
precum şi a modulul cum el instruiaâ pe popor, avem
cunoştinţe f6rte clare din evangelil.
Viaţa şi morala Fariseilor nu avea altă bază de cât fă­
ţărnicia. T6te faptele lor, nu le săvârşiau de cât numai
pentru a fi văzuţi de <5menl, ca ast-felsâ-I admirepentru
pietatea, virtutea şi religiositatea lor. Din acăstft causă
Iisus Christos îl desaprobă şi îl condamnă, povăţuind pe
apostolii şi pe toţi următorii săi, să se păzească de o ast-fel
de viaţă şi să nu fie ca Fariseii.
Capitolul 23 din evangelia de la Mathel cuprinde cu­
vintele Iul Iisus Christos prin care el ne arată cine erai,
ce învăţaţi şi cum povăţuiati Fariseii poporul şi voiati a îl
edifica moralminte, explicându-I legea şi profeţi]. Din aceste
cuvinte ale Mântuitorului şi altele cuprinse în Evangelil,
relative la Farisei şi învăţătura lor, cun6ştem că el se
mărgineaţi şi se ţineaţi de o explicare literară a Legeî şi
t6te preceptele el le mărgineau numai la înţelesul lor li­
terar., fără a mal ţine seamă de spiritul lor. Din acăstă
causă tdtă interpretarea lor era în contra adevăratului în­
ţeles al Lege! şi al Profeţilor. Ast-fel de ex .: Precepta lu-
‘) Comp. Math. IX, I t Luca III, 39. XVIII, 11.
*; Luca XVIII, 12.
») Epifaniu haeres. XVI. Toanit II, Folio 12, 1.
*) Comp. Numeri! XV, 38, 39. Math. XXIII, 6.
S tA R E A MORALÂ SI RELTGldsA_________________ 253

261. 2 6 4 S tA R B A MORALÂ SI REL;GI<5sÂ
birel cătră apr<5pele o limitati numai asupra amicilor şi
cunoscuţilor, şi permiteaii ura şi resbunarea asupra ini­
micilor j j Jurământul numaî atuncî îl socoteau valabil şi
obligator, când se făcea pe numele luî Dumnezeii; de alt­
mintrelea nu a). Socoteatl ca profanar a Sâmbetei, dacă ar
lucra ceva în acea <J.i, şi nu puteau permite nici chiar vin"
decarea bolnavilor *). Socoteai! lucru f6rte neînsemnat şi
permis resbunarea nedr£ptă şi satisfacerea orl-cărel plă­
ceri 4), şi se îngrijaii f6rte mult de a face adepţi, tără a se
ocupa de îmbunătăţirea şi educaţiunea lor morală 6) Eraii
f<5rte avi<}î, Iubitori de bani, îndeletnicindu-se prin tot felul
de mijl6ce, permise şi ne permise, morale şi inmorale d’a
face bani, înşelând pe cel săraci, pe văduve şi pe orfani
şi făcându-le t<5te acestea sub masca pietăţel e). Eraii tru­
faşi şi f6rte prefăcuţi. Rugăclunele şi orî-ce facere de bine
şi milostenie făceau, t6te le săvârşiaii public, trimbiţând
chiar, ca să ştie t<5tă lumea şi să’i admire 7).
Ast-fel eraţi şi ast-fel învăţaţi Fariseii, şi el eraii căpe­
teniile, povâţuitoril şi educatorii morali al poporului în a-
ceste timpuri. Este lesne dar a înţelege ce moralitate şi
religiositate era şi putea fi în popor, când cel ce îl condu'
ceati şi povăţuiaii, erau tipuri de prefăcuţi şi despreţuitori
şi moralei şi pietăţel religi<5se.
Nu este însă de tăgăduit, că în rândurile lor nu erati şi
<5menl buni, temători de Dumnetţeii şi pioşi 8). Dar ma­
joritatea lor eraţi aşa precum am vă<].ut, că ni’l înfăţişează
Iisus Christos şi istoria evangalică.
Numerul Fariseilor, în timpurile lui Iisus Christos se
1) Comp. Math. V, 43.
*) Ibidem V, 33 eq.
·) Math. XII, 1, 2; Luca VI, 6, 7. XIV, sq.
1 Math. V, 21. 22, 28.
1 Math. XXIII, 15.
«) Math. XXIII, 3 ; Luca XVI, 14.
7) Math. VI, 2, 5 ete.
*) Comp. Acta V. 34, Filipi UI, 4—6.

262. STAREA MOBAlX SI RBLlGldâA 255
crede că se urca la 6000 şi eraţi împărţiţi în 7 clase ’).
Saduceil 2), in antitesă câtră pretinsul rigorism şi con­
servatorism al Fariseilor, se ţineaţi în mod fanatic de textul
Legel şi a Profeţilor; Iar mulţimea tradiţiunilor atribuite
lui Moise şi profeţilor, le respingeaţi cu desăvârşire. El
voiati a înţelege Legea şi Profeţii mal mult după spiritul
lor şi în mod liber.
Mulţi dintr'ânşil ocupai! funcţiuni înalte politice şi reli­
giose în Israil în aceste timpuri, făcând parte chiar din
Şinodriti.; şi el, împreună cu Irodianil, treceau de amici al
Romanilor, adică a dominaţiunel streine, care alunei era
asupra Judeilor.
Din Evangelil şi descrierile scriitorilor Judel cun6ştem
că Saduceil prin ideile şi învăţătura lor eraii diametral
opuşi Fariseilor. Ast-fel, el lepădau tdte tradiţiunile ne­
scrise şi nu admiteati de cât textul scris al legel, cuprins
în scrierile Vechiului Testament ®). Respingeau învăţătura
despre existenţa angelilor, şi nu credeaţi în existenţa spi­
ritelor, fie a spiritelor celor bune, fie a celor râie *). Cre­
dinţa lor era că sufletul omului m6re de odată cu trupul,
şi că după m<5rte numai p<5te fi vorba despre o resplată
pentru faptele cele bune, s’ati de pedăpsă, pentru faptele
cele răle 8). Nu admiteati predestinaţiunea, nici o provi-
1) Comp. Talm. Ieros. (Berahot pag. 13 sota p. 20) şi Babil.
(sota 22).
*) Saduceil se crede a se fi numit ast-fel de la Ţadok sau
Sadok carele trece de fondatorul sectei. Sântul Epifaniu, Episcopul
Ciprului, derivă numele lor de la p”*s şt p?'TŞ==dreptate, drept. El
jtae: Έπονομάζουσι συτ.οί εαυτούς Σαδδουκάιους, οηθεν άπό δι­
καιοσύνης της έπικλήσεως όρμωαενης· σεδεκ γάρ έραηνέυεται
δικαιοσύνη (Epif. haer. XIV).
*) Comp. Iosif. Flav. Archeol. XIII, 10 § 6. s*''
*) Comp. Acta XXIII, 8. ■ /
Comp. Math. XXII, 33. Acta XXIII, 8 Iosil/Flavie Archeo-
logia XVIII, 1 §. 4, Resbelul Jud. II, 8, § 14. /
/

263. 256 s t a r e a M o ra lă si rb lig io s ă
denţă a Divinităţel asupra lumel şi a omului, ci totul a-
tribuiaâ faptelor şi liberei voinţe a omului J).
Preceptele morale ale Saduceilor erau mult mai aspre
şi mal crude de cât ale Fariseilor ţi din acăstă causâ e*
aveatt f6rte puţini adepţi. Următorii lor erail mal mult
dintre cel mal notabili şi însemnaţi în Israil, în deosebi
dintre bogaţi. Aveaţi însă şi multe idei bune. Ca de ex.:
Virtutea nu trebue practicată cu înteres sail pentru vre-o
resplată. Că nu trebue s& adorăm şi să ne închinăm lui
Dumne^eU cu speranţa, ca el să ne plătească pentru acesta
in modul cum stăpânul recompensează pe servil săi, ci
cu cuget curat şi din convingere, că de la el primim t6te
bunurile şi tot ce avem a).
Saduceil se crede, că ati dispărut de odată cu distruge­
rea Ierusalimului, de şi în Talmud se face menţiune des­
pre el şi după aceia, fiind consideraţi ca eretici.
£ssenil sau Esseiî 3) sunt de sigur cea mai veche sectă
religi<5s& în Israil. Origina lor se crede a fi din Egipt, unde
mulţi Judel ocupându-se cu filosofia Iul Pitagora, au voit
a o introduce şi între Judel şi împreună cu ea şi viaţa
ascetică. El lubiaâ. liniştea şi viaţa singuratică ca şi Pita-
gorienl şi după atestaţiunea Iul Iosif Flavie trăiau în totul
după modul cum acest filosof povăţuia pe Greci a trăi. El se
aseamănă f<5rte mult cu monahii timpurilor posteridre, şi
cea mai mare parte dintr’ânşil trăiaâ în deşerturile Judeei,
mai ales pe lângă marea m6rtă.
Despre el în scrierile Vechiului şi Noului Testament nu
se facenici o amintire; dar de la Iosif Flavie şi Filone, aflăm
că el recunoşteai! ca sacre şi bine primite Iul Dumnezeii nu-
’) Iosif Flavie Archeol. XIII, 5. §. 9. Resb. Jud. II, 8, § 14.
*) îueifJFl. Resb. Jud. ibidem ei ÂreheoJ. XIII, 10,§.6. Eusebiu
hist. bis. 11*23.
*) Unii derivă numele lor de la sericul ^•"issscuvios, alţii de la
XDX=a vindeci de unde ''3x=doctor, alţii de la ”βγϊ—a tăcea,
a sihastri, alţii rfa fine de la hasa=a se retrage în loc singuratec.

264. STAREA MORĂLÂ ŞI RELTG10SĂ â 5 7
mal sacrificiile aduse. Din descrierile acestora resultă c&Es-
senil eraft în Israii o direcţiune religidsă cu caracter practico-
mistic şi cu tendinţe ascetice. Membrii el se edificaţi mo-
ralminte prin idei speculative în mare parte biblice, dar
înţelese într’un mod mistic. Mare influenţă avea asupra
lor filosofia grăcă, care le înlesnea speculaţiunea asupra
ideilor biblice, dar mal mult de cât acăstă filosofic, influ­
enţa asupra lor filosofiile religidse orientale şi în special
pareismul.
Prin caracterul eminaminte moral pe care Essenil voiau
a’l imprima sectei lor; aveau şi el mare influenţă asupra
poporului, care îl considera ca pe cel mal cuvioşl dmenl
şi sfinţi.
Primirea în casta lor se făcea cu mare greutate, dupe
0 lungă cercare şi se confirma prin jurăminte. In eserci-
tarea pietăţel religidse, el ţineaţi fdrte mult la tipuril^- ex-
terne ale cultului şi se îndeletniceaţi f6rte mult la practici
religidse mistice.
Numărul lor, în timpurile lui Iisus Christos s& crede c&
era ca la 4000 *).
Ast-fel era starea politică şi reHgidsă a Judeilor în tim­
purile când Mântuitorul a venit în lume spre a mântui pe
om, şi acestea erau sectele şi direcţiunile religidse în mâ-
nele cărora era încredinţată conducerea poporului şi a-
plicarea preceptelor Legeî pentru educarea religidsă şi
morală a poporului.
Fie-care din aceste secte, una mal excentrică de cât alta
prin ideile şi vederile sale asupra bibliei, şi fdrte depăr­
tate de spiritul Legeî şi al Profeţilor, le explica fie-care în
sensul lor, după scopul ce’l urmăreaţi; iar poporul zăcea
în cel mal mare bigotism şi fanatism.
I ■
’) Despre Essenil Iosif Flavie amintejte
1 § 5. X III, 5 § 9 şi Reeb. Jad. II, 8 §
lone Despre însemn, lib. § 2f 13 etc. Ί
" W e t O rto d o il Unw în l
λîn Archeol. sa XVIII,
2, 3. f . 6, 9, 10. Fi-

265. 2 5 8 STA REA MORALĂ ŞI REL1GI0SÂ
Capii şi conducătorii să! moral!, in loc de a’l apropia
de Iehova şi Legea sa, uni! prin rigorismul lor, alţii prin
scepticismul de care erau dominaţi, îl depărtai! din ce Sn
ce ma! mult, in cât în timpul venirel lui Iisus Christos,
el era cu totul înstrăinat, chiar şi de la speranţa şi cre­
dinţa despre venirea şi primirea Iul Messia.
Nidi Judeil cari se aflaţi in afară de confiniile Palestine!,
acel numiţi din diaspora, din punctul de vedere religios
şi moral nu st&teati mal bine.
Aceştia re°pândiţl în Babilon, în Arabia, Alexandria,
Egipt, Chirineea, Libyia, Antiohia, Frigia, Lydia, Asia
minori, Grecia şi pănă la Roma etc., se aflaţi mal în t<5te
provinciile imperiului Roman. Aveaţi şi recunoşteati ca
centru moral şi religios Ierusalimul, însă cu credinţa, viaţa,
cu faptele şi mal ales cu moravurile lor, aflându se în
mijlocul pop0relor păgâne şi idololatre, eraţi cu totul de­
parte de cele ce prescriati Legea şi Profeţi!. Trăind în
mijlocul păgânilor, nu puteati fi scutiţi de influenţa ideilor
religi6se ale acestora asupră-le, precum şi el influenţaţi a-
supra acelora. Exemple despre acăstă influenţă reciprocă
sunt, pe de o parte proseliţil: aî porţei şi al dreptdţeî,
Iar pe de alta filosofia lut Filon. Proselitismul Judeilor ne
arată influenţa lor asupra păgânilor pentru a-î atrage de
la poleteism la monoteism, Iar sistemul filosofic al lui Fi-
lone, ne erată influenţa filosofiel grece asupra Judaismulul.
Nici Samaritenii nu stăteau mal bine sub privirea mo­
rala şi religi<5să. Religiunea lor, de la început a fost un
amestec de idei idololatre cu idei biblice.
In secolul al IV a. Chr., nn preot al lor Manase, a re­
format’o în sesul şi pe basa legel lui Moise. In aceste
timpuri el a&edificat şi un templu pe muntele Garisim,
şi acest templu a existat pănă la anul 109 a. Ch., când
a fost die ţus de loan Ircan.
El puneaâ mare bază pe legea lui Moise, Iar cele-1·alte
scrieri ale Vechiului Testament nu le admiteati. Aşa încât

266. STAREA MORALA SI RELIGltfs 2 5 9
ou înlesnire se p6te înţelege ce idei puteaft avea despre
Messia, şi în ce oonfusiune religtâsă se aflaţi.
Din această causă a fost f0rte lesne ca conştiinţa ţi spe­
ranţele lu! religidse despre Messia, să fie cu înlesnire ee-
ploatate de o mulţime de Messil mincinoşi, ca Dositei,
Simon Magul, Menandrn şi alţii.
Singura idea mal clară ce o aveaţi despre Messia, era
aceea că’] aşteptat! ca pe un mare profet care avea misiu­
nea d’a conduce naţiunete pământului la cunoştinţa ade­
văratului Dumne^eti.
Despre Samaritenl mal ştim că el nu credeaţi în exis­
tenţa nici a îngerilor, nici a demonilor, precum şi nici in
învierea morţilor şi judecata viit<5re şi din acostă causă
la el nu s’a putut nici odată pune basele unei adevărate
vieţi pi6ee şi religi<5se.
Ast-fel era starea religidsă şi morală a omenirel la a-
pariţiunea creştinismului. Pretutindeni, atât în lumea pă­
gână grâcă şi romană, cât şi la Judei,— despre barbari
nici nu mal p0te fi vorbă,—domnia cea mal mare confu-
siune în alereligiunel, coufusiune care se manifesta la unii,
prin bigotism, fanatism şi superstiţiune despre Divinitate,
Iar la alţii prin ateism şi necredinţă. ReHginnea deci ne­
putând influenţa întru nimic asupra vieţel dmenilor şi a-
supra moravurilor lor spre a le îmblânzi şi îndrepta spre
bine, pretutindeni decadenţa morală era mare.
In mijlocul confusiunel generale, cel doul mentori şi
povăţuitorl ce omenirea l-a avut, revelaţiunea naturală
manifestată prin filosofic şi raţiune, în sînul pop0relor
idololatre, şi Legea cu Profeţii V. Aşezământ, în stnul po­
porului Judeu, de şi n’aâ putut sc6te pe om din abisul
confusiunelor religi6se în care se afla, nici a’l îndrepta
moralminte, dar ele ati pregătit calea pentru^ iuicarea şi
îndreptarea Iul morală prin Evangeliul mâniuirei.
Dar fiind că filosofia cea adevârâtă a luminat întru cât­
va raţiunea lumei păgâne spre a vedea» şi cun<5şte pre
Dumnezeii Iar Legea pe care a avut’o prcaorul Judeti, con-

267. 2 6 0 STAREA M O R StX ŞI ttc L 'G lâ s A
ϋηυΰ ϊ-a pus în vedere pre Dumne4e<i şi sânta sa voe,
ele sunt consideraţi şi descrise de istoria evangelicâ ca
înainte mergătorii şi preg&titorî! mântuire! ').
Ele însă neputând oferi omului mântuirea, Iar decadenţa
morală, din causa înclinărilor naturale ale omului, maî
mult spre a face răul de cât binele, fiind mare, Dumnf 4εϋ,
Iubind pe om, avu milă şi îndurare de făptura sa. El trimise
în lume pe însuşi Fiul βδύ, DumnedeU Cuvântul, carele
prin Evangeliul său, prin mdrtea şi învierea sa, nimicind
păcatul, a readus pe om larAsl la Dumne^eâ a).
D.
’) Comp. Epistola cătră Romani I, 18 sq. II, 14, 15. Acta XIV,
16, 17, XVII, 27i.iL Ebreî I, 1 etc.
*) Comp. Ioaipţ 16 sq. etc.

268. Rebotezarea Rom ano-catolicilor şi U niaţilor laincep atn l
Secolului present.
Dâra publicităţei petiţia de mat jos a unei Zam­
fira Ungureanca, care era de bttnă-semă româncă
şi probabil Uniată, şi care cere a fi botezată din
noii şi primită la Ortodoxism. Acestă petiţie ne-a
conservat procedura curi<Ssă oe se urma şi după
începutul secuiului acestuia, pentru primirea pro-
seliţilor la Ortodoxism· Trebuia să ceară v o i a de
la Domnitor ş'apoî acesta o recomenda Mttropoli-
tuluî ş’apoî în urmă Metropolitul rânduia pe pro-
selit la catehisare la o pers<5nă bisericescă spre a
învăţa dogmele deosebit<5re între noi Ortodoxii şi
Romano-catolici-—ce se chema lege nemţască —
şi în urmă primea Sf. Botez şi i se da botezatului
carte la mână. Astă-<Jt nici Uniaţii nici Romano-
''Catolicii nu se mai rebotează, ci numai se ung cu
sf. Mir, după ce’şî fac declaraţia în scris ş’o dati Ie­
rarhiei n<5stre.
Prea Inalţate D6mne,
Jeluesc Măriei Tale că θΰ mă afla din ţinutu ţării nem­
ţeşti tji pănă acum ţiti lăgea nemţilor şi pt ntru e&de când
am venit aici într’ar&tă ţară am simţit că acostă lege este

269. 2 6 2
vătfimăt0re asupra sufletului meii, şi am pornit cu tot cu­
getul la Iubirea pravoslavnici credinţe creştineşti care prin
sfântul Botez voeso a o câştiga. Pentru acesta me rog
Măriei Tale ca s& fie luminată poruncă cătră Preaosfinţia
Sa părintele Mitropolit a mă aduce la cunoştinţa primire!
adevăratei credinţe prin Botez, nădăjduind la mila lui Dum-
ηθ4βύ mântuire sufletului med şi pomană a fi Măriei Tale.
R6ba Măriei Tale,
Zamfira Ungureanca
ce acum mă aflu la spitalul Iubirii de 0menl (Filantropia).
Preaosfinţia Ta Părinte Mitropolit să cercetezi jalba
acăsta.
1819 Martie 11.
Am. Duh Căminar.
Din porunca Preaosfinţiel Sale Părintelui Mitropolit să
trimite acesta Zamfira Ungurănca aci la Biserica Dum.
Ciauş Âmzi ca să se cerceteze mal întâi de politiceştile
pricini să nu fie încurcată şi după acăsta să se cafeliisască
după can6nele Bieericel Răsăritului şi după împlinirea ca­
nonului să se şi lumineze cu Sf. Botez, dându-I înscris de­
săvârşirea Sf. Botez.
1819 Mart 17.
Iosif Arhimandritul Mitropoliei.
0 Epistolă in greceşte cătră Neculai Costin.
Intr un manuscript grecesc, din biblioteca mea,
am întâlnit şi o Epistolă în greceşte adresată Iul
Nicolaî Costin, filul CronicaruluiMiron Costin. Cine
este autorul acestei Epistole, scrisă în o greacă
clasică, nu pot să mfc pronunţ acum. Epistola pre­
supune o prietenie între scriitor şi Nicolaî Costin
şi din ea să constată, că Nicolaî Costin ştia perfect
greceşte, pe lângă latineşte şi poloneşte. Obiectul

270. DOCUMENTE INEDITE 2 6 3
Epjstoleî este recomendarea uneî pers(5ne erudite
cătră Domnitor. Tot în acest manuscript ni s’a mal
conservat şi alte treî Epistole cătră Domnitorul
Constantin Duca, pe care cu altă ocasie le vom
publica, având un conţinut istoric.
Τω πρωτοσπαθαρίω Νικολάφ Κωστίνψ. Χαίρειν.
Ti μέγεθος του άζιώματος δυσέντευκτόν εστί κα'ι άπρόσητον.
Και ό γραμματικός άρ'ουτος διά τούτο άποδειλια κατά μόνας
έντευξεσθαι τφ τήδε Ήγεμόνι και σοϋ δητα δεόμενος οδηγών
των έμών έχρήσατο γραμμάτων, άιτουμένω μέν ού χεϊρα 6οηθον
ορεξον, ορέξεις δε έστ'άν είσελθη και δμιλήστ) χδ δ'έπειθ’ίκανδς
αίίτος εάυτφ-«ριληκοϊαν άνακτήσασθαι, και ήν ούδεΐς ποτ'εύνοιαν.
Έρρωσο.
Protospatarului Nicolai Costin bucurie.
Măreţia demnitftţel este grea de întâlnit şi apropiat. De
aceea şi cărturarul acesta să sfieşte a întimpina singur pe
Domnitorul de acolo; şi având nevoe de tine negreşit s’a
întrebuinţat de aducător scrisorilor mele, cerând nu să~l
tindî mână de ajutor, ci doreşte ca sâ intre sâ vorbăscă,
îar după aceea este el vrednic ca să-şl câştige prin sineşl
audienţă şi fav6re ca nimeni altul. Fii sănătos.
C. E.

271. SCHITE DIN VIATĂ SÂNTOLUI APOSTOL PAULT i
.--(Urmare. Ve<jî Biserica Ortodoxă, anul al XVIII-lea, No. 2j.
§. 4. Călătoria a treia misionară a lut Paul.
54—58 dupe Christos.
După o scurtă şedere în Antiochia, întreprinse Paul, a
treia călătorie a sa misionară. Trecând prin Frigia şi Ga­
latia, întărea preiutindenea comunităţile creştine înfiinţate
de el, şi veni la Efes, după cum făgăduise, unde şezu a-
pr6pe trei ani.
Mal întăl predică Evanghelia timp de trei luni în Sina­
goga Judeilor, dar găsind aci vrăjmaşi printre Judel, cari
căutati nu numai să împedice învăţătura lui, dar să pro-
v6ce poporul la revoltă, să adresă Apostolul cătră păgâni,
predicând în casa rilorulul Tiranos, cu mult succes, timp
de doi ani. In contra comerciulul josnic ce Pă făcea cu
vânzarea diferitelor închipuiri ale zeilor păgâni, propo­
vădui Apostolul fără preget, şi predicile sale fiind încunu­
nate de Dumnezeii şi cn minuni, resultatul fu că mulţi
să convertiră la creştinism, lăsând ast-fel pe neguţitorl fără
nid an câştig (fapt. ap. 18, 23. 19, 20).
Nu trecu mult timp de la venirea lui Paul în Efes, şi
veniră veşti f<5rte puţin îmbucurătâre din Galatia cari în­
grijiră în cât-va pe Apostolul.
In Galatia adecă să formase o partidă ludaisantă care

272. βί.Η ΙΤΕ DIN VIATA S-LUf APOSTOL PAUL 2(55
pretindea de la păgânii ce voiau să tră'că la creştinism să
observe strict legea mosaics, neapărat trebuit6re pentru acel
ne voeşte să fie în adevăr creştin. Şi fiind-că Paul isbutise
ca să văd^scă deşertăciunea unor ast-fel de pretenţiunî
falşe şi nefondate, căuta partida acesta să micşoreze auto­
ritatea Apostolului.
Motivele invocate de ludaisanţ! contra lui Paul eraă:
1) Că el nu primise de la Domnul, ca şi ceî-l-alţl apostoli
demnitatea de apostol; 2) Că nu fusese martor ocular la
învăţăturile şi minunile lui Iisus. Şi ca să-şl întărăscă şi
mal mult acusarea ce o aduceaţi, diceaă, că este o deose­
bire mare şi chiar contra^cere între învăţătura propusă
de Paul, şi cel 1alţi apostoli.
Din causa acestor intrigi, simţi Paul ore-cum trebuinţa,
atât pentru apărarea demnităţel sale, cât şi mal ales pen­
tru apărarea înveţăturel propusă de el, eă scrie o epistolă
cătră Galatenl.
Epistola acesta constitue începutul tuturor epistolelor
mari didactice ale Apostolului lumel; ea cuprinde în scnrt
t<5te ideile înalte ale lui expuse în epistola cătră Romani.
In timpul şederel celui de un an şi jumătate în Efes,
întreprinse Apostolul cătră sfârşitul şederel sale aci, o a
doua călătorie la Corint. In faptele apostolilor însă nu să
vorbeşte nimic de acăstă călătorie, dar din mal multe locuri
exprese din epistola cătră Corintenl, reese că, apostolul în­
treprinse în adevăr o a doua călătorie la Corinth, mal îna­
inte de a scrie epistola în cestiune. lată—dice el în II
Corinth. 12, 14—a treia 6ră mi pregătesc să w&lavot,
şi tot acolo, 13, 1, cjiee: „lată acum a ireîa 6rd mă la
voîu. Şi pentru că prima epistolă cătră CorinthenI s’a scris
cătră sfârşitul celor trei ani de şedere a apostolului în
Efes, a doua însă puţin după acăsta, resultă că autorul
faptelor apostolilor care vorbeşte numai de o singură că­
lătorie a Apostolului la Efes să fi omis în expunerea sa, să
arate şi cele-l alte călătorii ale lui Paul în locnl indicat.
Din Corinth, întorcându-sePaul Iarăşi la Efes, primi veşti

273. 2 6 6 SCHIŢE DIN VIAŢA
puţin înbucurătdre, despre starea comunit&ţel creştine în­
fiinţaţii acolo. De la obiceiurile păgâneşti, imorale, ale ce­
lor ce petreceatt tn acdstăcetate, nu să părăsiseră definitiv
nici cel convertiţi de Apostolul, şi anume un t8n€r al a-
celel comunităţi trăia tn relaţiunl inceste cu mama sa vi­
tregă. Acăsta, dădu prilej lui Pani aă scrie prima epistolă
cătră Corinteni, tn care atacă el cu multă tărie aceste ne­
cuviinţe. Corintbenil respundând acestei Epistole, li pu­
seră Apostolului şi alte întrebări. Respunsul acesta al
Corinthenilor însă, din nenorocire e’a perdut, dar parte din
acest respuns, parte şi din alte informaţiunl ce primise,
Paul tşl formase convingerea sa adâncă de starea morală
a comunităţel creştine din Corinth. Mal ales, răni inima
Apostolului, vestea de numerdsele partide ce să formaseră
în acdstă tSnâră comunitate (I Corinth. 1, 12).
Pentru înlăturarea acestor partide, trimise Paul din fi­
fes, pe Iubitul βδύ ucenic Timotheitf (I Corinth. 4, 7), dar
mal Înainte de a ajunge Timothel aci—căci trebuia să
trdcă prin Macedonia—trimise Apostolul o scris<5re Corin-
thenilor, în care cu multă tărie de convingere, combate
partidele acestea. Epistola acâsta, este cunoscută ca prima
epistolă a Iul Paul cătră Corinthenl.
Negreşit că scrisdrea acdsta trebuia să producă o im­
presie dre-care între Corinthenl, de aceea Paul trimise
acolo din Efes, pe Tit (H Cor. 12, 18), ca să capete in*
formaţiuni şi eă raporteze Apostolului,—Iar Paul însuşi să
pregătea să plece din Efes, când de odată vede că să pre­
găteşte în contră-l un tumult provocat de argintarul Di­
mitrie, care perduse mult din foldeele ce le trăgea din
vânzarea obiectelor fabricate de el şi care representa di­
ferite zeităţi păgâneşt!—tdte aceste în urma succesului do­
bândit de Apostolul prin cuvântările sale. Revolta acâsta
impedică pe Paul să urmeze planului ce-şl făcuse; şi de
aceea trecu spre Macedonia prin Troas. In Troas, găsi
Apostolul pe Tit care’l aştepta de mult, şi de la el află
că scrisdrea sa trimisă Corinthenilor, avusese resultate

274. SfcNTULUI APOSTOL PAUL 267
f6rte Batiefăc6t(5re. Dispreţul tuturor creştinilor, acoperise
pe tănârul imoral, carele pătruns fiind de greutatea sar·
cinei sale imorale, îşi cere ertare.
Cu t<5ie acestea însă, partida judaisândă din Corinth nu
luă în consîderaţiune epistola Iul Paul, ci îndărjindu-se şi
mal mult, căuta a'l face suspect pe Apostolul. „Paul—
diceaii el,— este fftrte slab, în convingerile sale, şi de şi
prin scrisori să arată violent, totuşi când e de faţă e mult
mal slab şi ertător“:
Faţă cu aceste apucături răle, cretju Paul de bine, ca
mal înainte de a veni la Corinth, să le mal scrie Corinte-
nilor încă o scrisdre,—şi acostă scris0re este cunoscută în
catalogul cărţilor Noului Testament, ca a doua epistolă a
Iul; şi pe care a scris’o în Macedonia. Tit împreună cu
alţi doul fraţi dintre care unul, pare se a fi fost Luca, du­
seră epistola acesta la Corinth (11 Corinth. 8, 16).
Dacă prima epistolă a Iul Paul cătră Corinthenl ne pre-
sintă un deosebit interes, căci ne face să ştim cât de bo­
gată în haruri era viaţa primilor creştini, apoi fără în­
doială şi epistola a doua, /ne dovedeşte cât de energic şi
plin de demnitate era Apostolul lumei, şi cât de gelos era
el tot odată de învăţătura Mântuitorului pe care voiau să
o denatureze vrăjmaşii.
Dupe o şedere de mal multe luni în Macedonia să în­
dreptă in fine Apostolul spre Corinth, remănend in îm­
prejurimi trei luni. Deja pe când se afla el în Efes, îşi
făcuse un plan mare, pentru activitatea sa misionară, şi
anume să se ducă pănă la Roma şi Spania, după ce mal
întăl va colecta ceva pentru săracii din Ierusalim pe care
colectă să o ducă el însuşi.
Dorinţa lui să şi împlini. In adevăr colecta proectată de
el să şi făcu, dar în acest timp dorinţa de a vedea Roma
şi în mijlocul lumei păgâne să predice pe Dumnezeul cel
viâ, se aprinse din nou în el, însă nu putea de o cam-dată
de cât să trimită Romanilor o scris0re prin o diaconiţă
ou numele Ftibe care călătorea la Roma (Rom. 16, 1), care

275. 2 6 8 SC H IŢB D 1S VIA TA
8cris6re din causa caracterului βδύ eminamente dogmatic
şi a bogăţiei de ide) ou care e presărată este pusă încă din
veohime în fruntea tuturor epistolelor Apostolului lumel.
Dup6 o şedere de trei lunî în Achaia, părăsi Paul Co-
rintbul şi s& îndreptă spre'Ierusalim ca să ducă colecta
ce o f&cuse în Macedonia şi Grecia pentru creştinii cel să*
raci din Metropola creştinismului.
Ceea ce să petrecea în Ierusalim era cu totul grav.
Judeil de aci. carii primiseră creştinismul urau nu numai
pe creştinii născuţi păgânî, dar şi pe Apostolul Paul care’I
convertise. Paiil voia ~ca să-I convingă oât de rătăciţi sunt
şi nejustificaţi în ura lor să le povestâecă succesul cel
mare ce-1 avusese îu păgânime, cu care oeasiune să le şi
documenteze, că nu numai el sunt chemaţi la împărăţia
mesiană, ci şi oile cele·l-alte cari sunt afară din staulul
lui Israil.
Aşa fiind, se pregăti Paul să căl£tor£scă pe mare pănă la
Siria, dar din causa unul complot ce să urzise în contra lui,
de cătră Judel, îşi schimbă planul şi să hotărî să apuce
drumul prin Macedonia. Şăpte fraţi—dup6 cum spun faptele
apostol.—merseră cu el pănâ la Fiiipi, unde să întâlni cu
Luca ce rSmSBesă acolo. De la Filipi, trimise Paul pe soţii
sâl înainte la Troas, iar el împreună cu Luca serbară naş·
tile acolo, de unde plecară şi el la Troas, rgmănend aci
şâpte φΐθ. Aci să întâmplă ceva minunat. Duminică să
adunaseră creştinii împreună cu Apostolul ca să serbeze
sânta cină, şi pe când el predica cuvântul lui Duinneiţeil,
care predică o prelungise pftnă dupS me<Jul nopţel, un tănâr
cu numele Eutichus, şedea la o ferâetră şi apucat fiind
de somn că$u din etagiul al treilea jos, şi muri pe loc.
Paul, în faţa acestei întâmplări, să scoborî jos, şi mergând
înaintea mulţimel <jlae: „Nu vă temeţi căci sufletul este
încă în el, şi picând acesteaînvia tănSrul şi toţi sa bucu­
rară de acSsta minune11 (Fapt. ap. 20, 7). In urmarea
aceştia, Apostolul ;ă întârse înapoi, şi prelungind cuvân­
tarea sa pănă deepre diuă să îmbarcă şi în patru φΐβ a*

276. SÂNTULUI APOSTOL PAUL 2 6 9
junse la Milet. Fdrte bucuros ar fi fost el dacă cu acăstâ
ocasiune ar fi putut visita Efesul, dar fiind-că voia numai
de cât ca de sărbâtdrea rusaliilor să fie la Ierusalim îşi
pără-i gândul acesta. Ou tdte acestea ca sâ nu trdcă fără
să-l vadă, chemă el la Milet, pe toţi presbiteril Asiei mici,
ca să le mal dea dre-cari sfaturi părinteşti—pdte pentru
ultima dră—şi eă-şl Ia rămas bun de la el. Luca—în fap­
tele apostolilor—-înregistrez* cuvintele rostite de Paul cu
acăstă ocasiune. Ele sunt aşa de duidse şi mişcătdre ca
şi cuvintele rostite de Moisi, cam în aceeaşi situaţiune a-
flându-se, ca şi mulţămirea lui Samuil, fdrte sincere, pline
de recunoştinţă personală şi de durere plină de majestate.
In cuvântarea acdsta cătră presbiteril Asiei mici să pdte
vedea pe de o parte inima cea plină de supunere şi de Iu­
bire cătră Christos, a Apostolului lumel, iar pe de alta
îngrijirea sa părintdscâ pentru tenâra comunitate creştină.
După ce·şl dete pe faţă presimţirea sa, că în Ierusalim îl
aştăptă multe nenorociri, din causa celor resvrătiţl contra
Iul, caracteristice sunt mal ales două provocări ale Apos­
tolului cari pătrunseră adânc inima celor de faţă. El le
fise' între altele ca să privigheze neadormit asupra creşti­
nilor încredinţaţi lor, şi să fie cu multă atenţiune ca eă
nu se strecdre printre el învăţături falşe, şi în fine să-şl
vadă bine de oficiile lor. „Şi picând el acestea—aşa închee
Luca cuvântarea luî Paul—îngenunchiard cu toţit şt sa
rugară pentru elu.
Toţi plângeau, de plecarea Apostolului, cădând pe gru­
mazul lul£şi ş&rutându-1, pătrunşi fiind mal ales de cuvân­
tul ce’l^spusese, că pdte nu-l vor mal vedea, şi ast-fel îl
oonduseră pănă la corabie.
Ce sinceritate şi Iubire ferbinte arătară preoţii aceştia
Apostolului.
. Ce entusiasm plin de admiraţiune pentru genialul Paul!
Ce alipire sinceră şi devotată din partea tuturor pentrn
cel mal zelos şi mal devotat apostol al evangheliei Iul
Christos!

277. 2 7 0 SCHITE DIN VIATA
Din Milet plec& Paul cu tovarăşii săi de călătorie peste
Kos şi Rodos, pănă la Patara; aci luară el altă corabie
şi veniră la Tyrus unde rămaseră şăpte <Jile. Credincioşii
de acolo îl rugara pe Apostolul s& nu să ducă la Ierusalim,
piinându-l înainte pericolele cel aşteptat! acolo. Paul însă
voind cu orl-ce preţ să se ducă la Ierusalim, nu ascultă
de rugăciunea lor, şi deci însoţit fiind de el şi de întrăga
lor familie, pănă afară din oraş, Ia marginea mărel în-
genunchiară cu toţii şi să rugară. De la Tyrus ajunse Paul
la Ptolemaida şi de acolo la Cesaria şi trase la Diaconul
Filip unde rămase câte-va dile. Aci ’1 să spuse de un 6re-
care Agab, că Judeil din Ierusalim abia aşteptă să vie el
acolo ca să-l lege şi să-l dea în mâna autorităţilor. Autjind
acestea tovarăşii lui Paul şi creştinii din Cesaria, îl rugară
cu ochii plini de lacrăml să nu să ducă la Ierusalim.
Paul însă (Jise: „De ce plângeţi şi*mi răniţi inima I Eu
sunt gata nu numai să mS las a fi legat, dar chiar să şi
mor pentru numele lui Iisus Christosu; Iar la acestea, Luca
în faptele apostolilor, adaogă: „Şi pentru că noi nu-i mai
put&m vorbi, tăcurăm, şi (fistrăm, fie voia Domnului
Liber de orl-ce prejudicii!, ci ca unul ce înţelegea valdrea
morţel de martir, voeşte Apostolul să se aducă pe sine sa­
crificii! dacă să p0te, numai să şl p<5tă împlini fără pedică
chemarea Iul apostolică.
Din Cesaria în fine ajunse Paul în Ierusalim şi trase la
un vechiti prieten al Iul cu numele Mnasou.
Acesta este a cincea călătorie a Iul la Ierusalim, după
ce să convertise la creştinism (Fapt. ap. 21, 1—16).
A dotia <Ji5 după sosirea sa la Ierusalim, să duae Apos­
tolul împreună cu tovarăşii săi la Iacob apostolul, primul
Episcop al Ierusalimului, unde eraţi adunaţi şi presbiteril
comunităţel creştine de acolo. Paul raportăndu-le îndepli­
nirea misiunel sale în occident, toţi îl ascultară cu multă
luare aminte şi bucurie. Resultatul activităţel sale însă
umpluse de răutate şi piemă inima Judeilor. Aceştia îl a-
cusail pe Apostolul în Ierusalim, că nu numai că privăză

278. SÂNTULUI APOSTOL PAUL 271
pe păgâol de obligaţiunea circumcisiunel, dar chiar şi pe
Judeil cel ce petrec printre păgânî ÎI învaţă ca pe copiii
lor să-I deprindă cu neobaervarea pretenţiunilor mosaics
privit6re la circumcisiune
Faţă cu acέstă acusaţiune, nedrăptă bine înţeles. Paul
ascultă sfatul celor de faţa care tindea la o împficare a
spiritelor revoltate, şi care sfat, să resum£zft în cele ur-
măt0re: „Să află la noi aici patru barbaţl cari αΰ făcut
jurământ; ia-l pe aceştia fi te cwrăţeşte împreună cu el,
fi cheltueştepentru ca să şl radă capul; căci aţa făcând,
vor cunâşte toţi că din cele autfite despre tine nu este ni­
mic adevărat, ba din contră tu urmezi fi păstrezi legea; Iar
în cât priveşte pe ginţi, acesta să nu te îngrijiscă, că noi
le-amfăcut cunoscut hotărîrea ndstră, care consta în aceea,
că el să se feriscă de cele sacrificate idolilor, de sânge,
de sugrumat fi de desfrânare.—Paul ascultă, fi a doua qi
luândpe cel patru bărbaţi să curăţi cu el, apoi intră în
templu fi anunţă, că va împlini (filele de curăţie, pănă ce
să va aduce sacrificii pentru fie-caredin elu.
Pretinsa pace însă, de odată să turbură. Judei! fanatici
profitând de presenţa unul tenâr păgân cu numele Trofim
ce din naştere era păgân, şi (Jicend că el a fost adus anume
de Paul în templu, ca să le necurăţ&scă sântele, să revoi*
tară contra Iul. Turburarea deveni şi mal mare, când
veniră în templu nişte Jndel din Asia, carii, cum vedură
pe Paul, începură să 1 acuse înaintea coreligionarilor lor,
picând că acesta este un resvrătitor, care caută să înlocu­
iască legea moBaică prin alta nouă, şi scoţindu-l pe Apos­
tolul din templu, să încercară să 1 om6re. Din ac&tă
turburare Paul abia putu scăpa cu ajutorul unor soldaţi
din cohorta romană, carii fură trimişi"anume la faţa lo­
cului, pentru paza ordine!, din Arx-Antonia. Tribunul
roman, văzând acest mare scandal şi furia Judeilor contra
lui Paul, cre^u că el este şeful unei bande egiptene, care
înconjurat fiind de o câtă de 4000 de bandiţi făcuse mal
înainte multe jafuri în popor, din care pricină îl ţinea şi

279. 2 Ϊ 2 s c h it e d i n v ia t a
îl păzea ou mult& luare aminte. Uonvingându-se însă în­
dată, că lucrul nu era aşa, şi că, a fost înşelat în părerea
sa, permise lui Paul ca să se apere înaintea poporuluT.
In cuvântarea pe care Paul o ţinu înaintea poporului,
în limba ebraică, povesti el originea, creşterea şi covertirea
sa la creştinism. Mulţimea îl ascultă cât-va timp, dar în­
dată oe el începn eă le spue despre succesul îndeplinirea
misiune! sale între păgâni, poporul erupse din ηοΰ în stri­
găte violente, picând: „Jos la pământ cu un ast-fel de om,
căci nu se cade ca să maî vieţuiască11.
Tribunul Lysias vânând sgomotul poporului, voi să
predee pe Paul mulţime!, însă Paul făcând apel la dreptul
şed de cetăţăn roman, tribunul numai cuteză să <Jică ni­
mic. Dar ca să afle adevărul în sine şi să se isprâvăscă
odată cu acăstă turburare, conv<5că pe a doua di, Sinedriul,
unde trimise şi pe Paul. Modul şi arta Cum Paul ştiu să
se apere înaintea Sinedriulul arată încă odată mal mult,
că la Apostolul nu era nimic exagerat, nimic din ceea ce
să cun<5şte fanatism religios, ci pur şi simplu conjnnge-
rea sa sinceră a adevărului pe care’l propoveduia. Cu o
privire limpede în care să oglindea cea mal sinceră şi
nepatată conştiinţă a datoriei împlinite, începu în faţa
Sinedriulul apărarea sa care avu’ca conclusiune, că el nu
şi-a făcut de cât datoria sa de Apostol. Mândrul însă şi
brutalul Archiereti Ananias, vedea în cuvântarea lui Paul,
un plan ascuns şi frivol, din care causă pusă de’l bătu
peste gură. întristat pănă la suflet de acest tratament neo.
menos, adaose Paul: „Să te bata Dwmne$eft,} mişelule; tu
cauţi să m& îndreptezi conform legeî, şi prin o ast-fel de
purtare tocmai tu faci cenu e permis de lege să facîu. Cel
de faţă ripostând ^iseră lui Paul: „Ce mustri pe Archie-
reul*? Iar el scuzându-se <Jise: Ν’amştiut fraţilor că este
Archiereul, căd scris este pe prietenul ten să nu-l turburi.
De întreruperea aoăsta folo3indu-se Paul, observă care
e dieposiţia psihică a celor de iaţă.

280. SÂNTULUI APOSTOL PAUL 273
In colegiul înaltului Senat, eratt douS partide, a fari­
seilor şi a saduceîlor, care eraâ opuse una alteia·
Contra celei din urmă să ridică Paul şi accentuă serios
credinţa sa în viaţa de veci şi în învierea morţilor. Cu­
vântarea acesta avu un efect admirabil. Ambele partide,
să luară la c6rtă în Sinedriu, susţinându-şî fie care păre­
rile lor, şi resultatul fu, că Paul că<}u >n mănile lor. In
n<5ptea următ6re Apostolul avu o vieiune. Mântuitorul
stând înaintea lui îî <Jise : „Nu te teme, căci precum aî
mărturisit de mine în Ierusalim, voesc să m& mărturiseşti
şi în Romau.
Amărăciunea Judeilor contra lui Paul, eă ridică pănă
la acel grad, în cât 40 dintre el, jurară ca nici eă mă­
nânce nici să bea pănă ce nu vor omorî pe Paul. Aflând
acâsta un nepot al Apostolului, îl sfătui să se ducă la Tri­
bunul cetăţel cerând protecţiunea şi asigurarea vieţel; dar
tribunul pentru ca să împiedece scandalul, trimise pe Paul
sub o severă escortă la Cesaria, la proconsulul Antoniu
Felix, căruia îl predă intriga afacere. Ast-fel începură fi­
lele cele grele ale Apostolului, care fu acum închis. (Fapt.
ap. 21, 17—28, 35).
(Va arma).

281. Acte privitore la Istoria Bisericei Române.
Luptele pentru stabilirea dogmelor, aii fost aşa de în­
verşunate, în cât de multe ori Ortodoxia era în pericol.
Din causă că mulţi nu înţelegeai! profunditatea învăţătu­
rilor dogmatice, discutate la Sinodul al III-lea şi al IV-lea
ecumenic, privit<5re la persdna Mântuitorului, apucaţi o cale
greşita şi o susţineau adesea cu violenţă, cu tumulturi şi tul­
burări în popor, pentru care se cerea intervenirea puterel
laice. U nii dintre împăraţi, încunjuraţl de <5menl cu frica
lui Dumnezeii apărat! Ortodoxia, alţii însă fiind influenţaţi
de partida contrară dădeaâ de multe ori decrete în contra
apărătorilor Ortodoxiei.
După Sinodul din Chaleedon, mulţi rămaseră nemulţu­
miţi cu hotărîrea sfinţilor părinţi şi începură o luptă în­
verşunată contra Ortodoxilor. Ast-fel a fost şi un dre-care
Timoteti Elurul din Alexandria, care ajutat de mal mulţi
călugări, precum şi de guvernatorul Alexandriei, reuşeşte
a detrona pe Proterie, episcopul de atunci şi fiind hiro­
tonit de Monofiţî, a trebuit să fie depus prin consensus
ecclesiae dispersae, în care scop şi trimite împăratul Leon
o enciclică, cerând opiniunea tuturor episcopilor mal în­
semnaţi atât asupra credinţei, cât şi în privinţa caşului lui
Timoteti.
Sunt Interesante pentru noi cele două epistole, pe care
le publicăm: una a lui Teofcim Episcopul Sciţiel (Dobro-

282. ACTE PRIV. LA ISTORIA BÎS, ROMÂNE 275
gel) cu reşedinţa în Torni (Constanţa) şi alta a Epiecopilor
din Moesia Secundă, sail de pe malul drept al Dunărei.
Toţi Episcopii aceştia sunt Români din Dacia Aureliană
şi p0te şi Tralană căci eî, ca şi acel de la Sinodul din
Sardi3a (Sofia) scriu şi subscrii! latineşte. Încă o dovadă
despre existenţa creştinismului în Dacii.
E P I S T O L A
Iîil
Teotim Episcopul Scipeî cătrâ împăratul Leon.
Prea piosului Domn şi prea creştinului împăratului nos­
tru Leon, Teotim umilitul Episcop al regiunel Sciţiel.
Se cuvine pietăţe! tale, venerabile împărate Auguste, ca
să p&zeştl liniştea bisericelor şi sil împaci necazurile popo­
rului turburat şi furtunele prin cuvintele v6stre cele mal
liniştite. De aceea şi Dumnedeu din ceriurî v’a învestit cu
puterea sa, ca pre cele sănătâse să le păstraţi neschimbate
şi tot-dăuna să le apăraţi prin puterea imperială; Iar acele
ce sunt vătămăt6re şi stricate să le vindecaţi cu medicina
pietfiţel v<5stre. Nimic nu este mal plăcut Iul Dumnedeu,
nimic mal primit, de cât să pricepi acelea, ce le-al învăţat
cu înţelepciune de la Dumnedeii Tatăl şi să înveţi acela
ce singur din pruncie al învăţat a crede f<5rte sănătos. Şi
fiind-că am fost provocaţi prin ordinul vostru prea sfânt,
ca să spunem înscris venerabilităţil v6stre, ce cugetăm de
Sinodul din Chalcedon, cun6scă serenitatea v6stră, că noi
credem şi ţinem, nici mal mult nici mal puţin, de cât a-
cele ce s’aii definit neschimbat şi perfect, de cătră sfinţii
părinţi în Sinodul din Efes. Fiind că nici nu trebue a
cugeta alt-fel, de cât ceea ce s’aâ hotărî* de atâţia părinţi
luminaţi de Spiritul Sfânt. De unde, Prea bunule împă­
rate, şi βΰ, şi t6tă Biserica Iul Dumnedeti ast-fel înţelegem
şi în unire întărim prin o mărturisire credinctâsă şi de­
votată hotărîrile sfinţilor părinţi. Iar despre Timotefi aşa
socotim că, de <5re-ce în puterea rugăciunilor el se crede

283. 2 7 6 ACTl PRIVIT0RB LA
a fi actualminte episcop, dar prin o intenţiune neruşinată
fiind hirotonit de cătră excomunicaţi, regula bisericăscă îl
consideră ca desbrăcat de demnitate şi excornunicat; şi
nu permite ca punerea mânilor acelor episcopi sa albă
vre-o putere, carii violând credinţa Iul Christos şi-ati pă­
răsit şi hirotonia. Deci acum cuvântul mărturisirel ndstre
făcăndu-1 cunoscut auzului vostru sănătos, rugăm pre Dom­
nul nostru Iisus Christos, ca împărăţia vdstră să fie îm­
puternicită cu tăria credinţei catolice, şi întărită cu pu­
terea crucel, să fie apărat tot-dăuna de oii ce presupunere
de răsbdie. Dorim, ca providenţa divină să vă ţie tot-dăuna
în pace şi corona împărăţiei să o păzască neviolată şi ne­
pătată mulţi ani, prea înălţate D6mne şi venerabile îm­
părate.
E P I S T O L A
Episcopilor din Moesia Secunda cătră Împă­
ratul Leon.
Domnului prea piosului, victoriosului tot dăuna Augus­
tului Leon, Marcian, Martialis, Monotilus, Marcelus Petrus
şi Dizas, Episcopi din Moesia Secundă.
Cel mal paclnic dintre principi, având dorinţa piosului
propoait, a’ţl arăta cuvântul credinţei ce-1 ţii; al poruncit
a ae face acăata smereniei ndstre prin acrişori sacre, ca să
vi ee apue lămurit despre sfânta şi necuprinsa dumnezeire,
pre care limba omenoscă nu o p6te pricepe, nici scrie, ci
mal cu sămă prin gura inimel şi cu credinţă trebue a o
cultiva şi adora. Dar acăsta alcătuim, că noi mărturisim
şi stăruim în credinţa, pe care cel trei sute opt-spre <ţece
părinţi in cetatea NiceeI, condemn&nd nepietatea Iul Ariei
o reapândiră în t<5tă lumea; precum şi acele ce a’att hotărît
de cătră cel una aută cinci-<ieci de părinţi în cetatea Con-
atantinopold pentru Sântul Spirit, spre a nimici învăţătura
lui Macedonie; apoi oele ce s’a primit la Efes spre a

284. ISTORIA BIB. ROMANS 277
combate forma nepietdţe! Neetoriane. In fine cele ce s’au
hot&rît în Sinodul din Chaleedon spre înlăturarea învăţa­
turilor nesănăt6se ale lui Eutichie despre înomenirea Mân­
tuitorului, la care s’ati adunat mulţi sfinţi părinţi, din or­
dinul lui Leon pontificele Roman, care este capul episco-
pilor şi venerabilii preoţi şi patriarhii de Răsărit, ţinând
Sinod b’b comfirmat sub doul imperatorl. Ceea ce no!
împreună cu tot clerul şi poporul creştinesc pănă la sfârşit
ţinând şi posedând, dorim să rămânem întru acesta. Iar
pre Timoteâ, care din ură şi prin crimă, precum să ştie
din cărţile publice, a lucrat în modul cel mal viclân în
contra Iul Proterie, bărbatul ce! mal venerabil, episcopul
cetăţel Alexandria şi ş’afl impus cu nevrednicie numele de
Episcop prin vicleşug de la bărbaţi condemnaţl; pre acesta
ca şi pre cel ce fac asemenea, credem că nici nu trebue
să-l numărăm în rândul preoţilor, ci sub anatema şi să se
considere între simoniacl. Cât despre Sinodul pe care
uni! îl cer să se facă acum după ce s’a hotărît deja de pă­
rinţi în Chaleedon, no! nici cerem, nici consimţim să se
facă, ca să nu se nască scandaluri şi mal mari; ci mai
ales cerem să se rostăscă sentinţa în contra căpitenielor
nnel crime aşa de mari.
Mercian, Episcopulcetăţel Abritice, am întăritşi subscris*
Marţial, Episcopul cetăţel Apiacense. de asemenea.
Monofilus Episcopul cetăţel Dorostril, de asemenea.
Mercelus. Episcopul cetăţel Nicopolel, de asemenea.
Petrus, Episcopul cetăţel Nove, asemenea.
Dizza, Episcopul cetăţel Odiseei Sciţiel, asemenea.
Şi acăsta s’a dat latineşte, a fost tradusă apoi în greceşte
şi Iarăşi din greceşte tradusă în latineşte.
TMUŞ.

285. Câte-Ta date despre Metropolitul Veniamin.
Cuvânt ţinut la 1816, de cătră elevii Seminarieî SocoJa
cu ocasia sărbâtoreî Domnului nostru Iisus Christos, în
faţa Domnului şi a Metropolitulul Veniamin. Cuvântarea
este compusă de dascalul Enache Slugerul, cel întâi pro­
fesor de limba şi literatura română în acea şc0lă, numit
la 1804 şi care a profesat pănă la 1842. Pentru însem­
nătatea ideilor naţionale ce cuprinde acostă oraţie, o dau
publicităţel.
Prea grea sarcină ar fi a însemna urâciunea petilor a
unul Naţion, ce se socoteşte a fi înţelept. şi în înţelepciu­
nea lui să nu privăscă de cât nişte ηβΐηνοέΐβ şi rebelii.
Aicea împrejurul etrălucirel V<5utre nu se văd de cât nişte
Elini de neam şi nişte Romani din a lor seminţie. Şi, o !
cât de stăviţl la socoteala lumei ati fost strămoşii acestor
două Naţione, şi cu câtă sirguinţă să silişte acum ale
micşura cinstea, socotind pre eei dintâi ca pre cel ce aii
pierdut înţelepciunea de la Athina; Iară pre cel de al

286. aldoilea ca pre uni), ce rătăcind prin pustietăţi şi locuri
streine aâ remas în cea mal de jos netămăduită prostime.
Cine nu ştie, că t6tă Evropa cea stăpânit<5re nu’şl înteme*
ează Relighia sau Credinţa şi pre aerată închietură a dum-
nedeeştel Scripturi: Cum că t6tă înţelepciunea lumel a·
ceştia înaintea Iul Dumnezeii nebunie laete. 0 ! de trei
ori l&udat neam al Elinilor, tu al pierdut înţelepciunea
lumel aceştia, carea laste nebunie şi acum ce al ? Cu a-
devSr înţelepciunea cea covârşit6re, Relighia cea pravos­
lavnică, cheia înţelepciune! Iul Dumnedeii. Unde şi în care
Amvon mi se cade a m6 sui ca să arăt, că voi dintăl cel
mai înţelepţi, voi şi mal pre urmă cu mult mal înţelepţi.
RuşineazÂ-se orl-cine ar dice, că Greţia aâ pierdut slava
cea pentru înţelepciune, că mal ales i s’ati adaus slava
pentru adeverată înţelepciune. Nu părtinim nici acestor
Români în a şterge petele acele ce nu le au, pentru că
măcar să se fi dejghinat acostă ramură din pomul cel
mal slăvit al neamului Romanesc, măcar ca rătăcirea să
o fi povăţuit a ajunge la acesta ţară a Dachilor, însă,
dupe cum se <Jice: „Că viţa de vie trebue să învieu. In
cele ce se ating de a lor volnicie, el aii fost spaima şi
gr<5za stepânirilor megieşite. Inee se apara pre sine. Pre
Polonejl nu plugari, oi târâtori plupulul d’a ara şi semâna
ghindă spre pomenire 1aii supus Şi pănă astă-41 în Bo-
covina se ved copaci—Dumbrava Roşie se chlamă. De
este a grăi de haractirul acestor Rom&nl, ca sînt aseminea
albinei, a lor silinţl laste ca să adune ; a lor ştulbee (stu~
pinej mal tot-dâroa se ved pline. Nu bagă în sâmă, când
cu 6menil li se tae fagnrul, Iară de cum-va nistine îl ză-
dăreşte, urmează în resplătire şi el aseminea albinei. De
laste a φ°θ de a lor evlavie, la aedeta las să fie mărturie
Mănăstirile ce pretutindenea se ved (Jidite şi înzestrate.
Proşti, înse a lor prostie evanghelioească aseminea (cu)
a porumbilor; să lasă a fi el ca pruncii, ştiind că de nu
vor fi ca prunoiî nu vor intra întru împerăţia Iul Dum-
cAt e -v a d a t e d b s pr b m r t r o p . VINlAMfN 2 7 9

287. 2 8 0 C A TE-V A D A T E D E SPR E M BTR O P. V ENIAM IN
negeii. Aceste doue Naţi<5ne, sail maî bine să die Naţion,
î d asemănarea Sabinilor cu Romeil, de unde li se <Jic Ro­
mani, în aoeea ce acum se ved a fi una în Relighie, una
în leg&tura prieteşugului şi una în rudenie.
Âoest Naţion, o ! Eghimonule! măcar că nebunii află
materie a mieşura vrednicia lui, însă urâciunea a unor
faştelite pete de neînvolală încă nu s’aii vă^ut eă li ii
mieşurat cinstea. Şi inzburările cele ca albina, fireşte nu
cunosc a lor maică de cât pre înălţimea ta, iar în soco­
teala cea relighidsă ca Preosfinţia Ta. Amin.
G. E.

288. D O N A Ţ I U N I .
De numele şi pronumele pers6nelor şi sumele cu care ati bine­
voit a contribui la facerea grilajului şi reparaţiunel necesară Bi-
sericel Adormirea Maîcel Domnului din Drăgăşanl.
Stefan Filipeecu 1510 lei. Paul Lazăr 1441 lei 80 bani, Firma
Petru loan şi frate 300 lei, Mihalaiche Săndulescu 200 lei, George
Şer.bănescu 300 leî, Anica Vrancea Ivanovicl 400 lei, llie Dumi-
trescu 200 leî, Gr. Moşoiu 300 lei, C. Pâuneacu, K. St&neecu câte
100 lei, Nae Săndulescu 200 lei, D. Şerbănescu 100 lei D. Ilie
Popescu 120 lei, Stefan Creţianu, Costică Iliescu câte 100 lei,
Siţa N. St&neecu 150 Iei, Mihail şi Demetrescu, Constantin Măr-
gin£nu, D-na Masinca Carabatache, Alecu Bueurel, Costaclie I-
liescu, Stefan Goţa, I. Miţnlescu câte 100 lei, I. Iliescu 150 lei,
Tache Sterian 100 lei, loan Iureş! 6 lei, Maria Filip 5 lei, Tu­
dor T. Marinescu, Gb. S. L. câte 20 lei, G, G. Stănescu 80 lei,
Păun Zanfirescu 40 lei, D. Voiculescu şi frate 60 lei, Mihalache
Predescu, loan Săndulescu câte 80 lei, Dumitru Constantinescu
40 lei, loan Bratu 100 lei, Maria I. Petcu 40 lei, Nicolae Dumi­
tru 10 lei, Florea Georgescu Pueţu 40 lei, D-na Ioeefina Petri
a oferit Advera 80 lei, D-na Elena C. Costeecu a oferit îmbrăcă­
mintea Sf- Prestol. D-na MariaD. Predescu a oferit perdele ic0ne-
lor. D-na Ag. Niculau a oferit îmbrăcămintea la Sf. Proscomidie.
D-nu P. Slăvitescu 60 lei, Smaranda C. Vladimirescu, lordacbe
N. Iun^scu câte 100 lei, Tudor D. ToncovicT 69 lei, Gbiţft Ste­
rian 30 lei, Smarandacbe Tabacu, loan Farca câte 20 lei, Di-
mitrie G. Zenovschi 5 lei, Mibalache Dumitreecu 75 lei, Petre
lonescu 40 lei, Nae Petcu loan 100 lei, llie P. Vaaileecu 30 lei,
loan lonescu 20 lei. Tuturor li se aduce c&ldurdse mulţumiri.
I Pentru reparaţia bisericilor cu hramul Sântu Nicolae din pa­
rohia Bărcănesei şi Sântul Dumitriu din Parohia Milcovu plasa

289. 2 8 2 D 0N AŢ1UNÎ
Jiul de sus, Judeţul Olt, maî mulţi locuitori şi preoţi s’au grăbit
a veni în ajutor cu suinele arătate mal jos.
Iorgu Hagiulea 200 lei, Costache Atanasiu 100 le), Preotul Dră-
ghicl Bărcănescu 20 lei, Preotul Anton Duhovnicii, Vasile Taifas
câte 10 lei, Stefan Taifas 6 lei, Ilie Catana 10 lei, loan Aclii-
mescu, Stan Tudor, loan Albulescu, Radu Triculescu, Ilie Stăn-
culescn, Gheorghe Taifas, Marin Dinu, Neacgiu Dumitrescu, Ma­
rin Cucu, Marin Tolas, Radu Bălosu; Ilie Bălasu, Dumitru Bă-
lasu, Gheorghe Stroe, Marin Gheorghe, loan Molea, Dumitru
Parcel, Grigore Molea, Petrache Radu, Florea Popescu, Ioniţă
Popescu, Constantin Popescu, .Nicolae Popescu, Florea Melache,
Anton Siciu, Nioolae Anton, Zoe Biciu, Dumitru Voicu, Radu Co-
dreanu, Scarlat Licui, Radu Licul, Scarlat Stoica. Stan Crâmpei,
Radu Crftmpel, Ilie Nicula, Pană Nicolae, Marin Crâmpei, Petru
Bălasu, Marin Scarlat, Smarandache Buscă, loan Şerban, Nae
Şerban, Radu Şerban câte 6 lei, Preotul C. P. Constantin, N.
Constantinescu, Florea Manolescu, Cosiică Florea, Alecu Florea,
Alecu Nica, Florea Al. Grigore, Constantin Smaranda, Radu Ma­
rin Tudor, Nae Marin Tudor, Christache Marin, loan Rizea, Ιόη
Tudor, Ιόη Nicolae, Constantin Rizea, Florea Stefan, Alexe Ste­
fan, Tudor St., Marin Ispas, Ioniţă Marin Ispas, D. M. Ispas, Alex.
Niţă, Barbu Selcu, Vasile loan Creţu, Mitre Ιόη Creţu,Radu Cretu,
Dumitru Cuică, Costică Al. Cuică, Dumitru N. Mitrică, Ιόη N. Mi­
trică, Ristea N. Mitrică, Niţă Joiţa, Ιόη Nica, Costică Nica, Niţă
Stan, loan Stan, Alexe Alecu, Alecu Milcoveanu, D. A. Milco-
veanu, Ilie Ion Coman, Alecu Coman, Ιόη Coman, Nae Nichita,
Alexe Preda, Matei Smarandache Ιόη Mandrocu, Nae Ionescu,
Marin Ιόη Smărăndoiu, Costache Nichitescu, Alecu letrate, Marin
Grigorie, Radu Marin Grigorie, Dumitru C. Andronescu, Nicolae
Preda, Constantin Preda Ene, letrate C. Ene, Stefan Radu Creţu,
Dumitru Ene, Alexandru D. Ene, Marin Predescu, Radu M. Pre-
descu, Stancu Popescu, Florea Apostol, Stefan Unguru, Mihala­
che Abălariu, Micuţa Ιόη Smărăndoiu, Constantin Popa, Tudor
Ιόη Smărăndoiu, Toma Ιόη Smărăndoiu, Năstase Oparan, Costică
Al. Ene, Dumitru Ilie Vărdariu, Constantin Al. Popa, Alexandru
Popa, Ion Enache, lancu Aughel, Ιόη Ilie Vărdariu, Badea Pău-
nica, Costică Vasile, Maria Rizea, Alecu N. Tănase, Apostol N.
Tănase, Ιόη P. Nedescu, Gheorghe Stefan, Miţă Tănase, Costică
Al. Coman câte 20 lei. Totalul sumei e de lei 2446.
Pentru aceste pi6se şi lăudabile fapte creştineşti Sânta Epis­
copie de Argeş le aduce cele mal vil mulţumiri, dorind ca exem­
plu acestora să servescă şi altora asemenea.
Epitropia Sf. Biserici cu hramul Sf. Ierarh Nicolae din Urbea
Călăraş, aduce mulţumiri publice pere0nelor mal jos notate
cari au bine-voit a dărui acestei Sf. Biserici următ0rele obiecte
ţi anume:
D-nul Qagi Gheorghe Petresou una cu ce de lemn îmbrăcată
cu sidef pe Sf. Masă, D-na Trufana 1. Gheorghiade una masă de
lână cu fiori |i ţesută cu fir galben pentru Sf. Masă, D-na Joiţa

290. DONAŢIUNÎ 2 8 3
D. Iliescu doue perechi perdele de mătase albastră cu ciucuri fir
galben, la ic<5nele împărăteşti, D-na Agripina D. Qeorgescu doufi
perechi perdele de mătase aîbastă cu ciucuri albi de mătase ţi una
zveră de pluş albastru,/avend la mijloc o cruce de aur, D-na Ana
A. Duca, un aer şi doufi procoveţe de catifea, D-na Olimpiada
Mo,seu Mihail, una perdea de mătase n6gră, D-nul C. Predeleanu
una iconă a Mântuitorului Iisus Christos pentru tronul Arhieresc,
D-nul R. Zanfirescu una masă de lână cu şiret de fir galben pen­
tru Sânta Masă, D-nul Mihalea Grigorescu un dulap de lemn vop­
sit galben pentru păstrarea obiectelor Sf. Biserici.
Cost. Paulescu cu domiciliul înBucureşti, Strada Aureliu No. 25
a dăruit bisericeî din Comuna Tâg. Nămol0sa plasa Bilieşti Jud.
Putna un rând complect de odăjdii lucrate din stofă veritabilă
cu fir, în val6re de 450 lei şi una cădelniţă în val6re de 80 lei,
D-na Catinca Crăescu văduvă din Comuna Târg. Nomolosa Jud.
Putna a ;dăruit; bisericeî din £isa Comună mai multe obiecte |i
anume: S. Vase pentru serviciul divin lucrate din argint verita­
bil, a îmbrăcat Evangelia cu argint în valore de 350 lei ; a dă­
ruit 2 icone împărăteşti îu val<Sre de 160 lei j în anul 1890 a
dăruit un rând de odăjdii lucrate din stofa cu fir în val6re de
170 leî; şi în anul present pentru Sf. a Paştelui a dăruit un
alt-rând de odăjdii în val6re de 180 Iei, D-l Constantin Vicol din
Comuna Costienl plasa BilieştI Jud. Putna a dăruit Bisericeî din
Comuna Tar. Nâmolosa una ie6nă mare Isvoru Tămădnirel în
val6re de 250 lei şi una cădelniţă deargint în valore de 120 lei.
Tuturor li se aduce căldnr6se mulţumiri.
.Epitropia sântei biserici Parohială din Comuna Breaza Plasa
TohanI Jud. Buzfiu aduce căldurose mulţumiri personelor mat
jos notate ce au bine-voit a contribui spre acoperirea cheltueli-
lor făcute cu reparaţia tâmplei acestei Biserici distrusă prin ardere.
Ghiţă R. Zidărescu, Enuş Tbeodorescu câte 10 lei, Sandotaehe
Gheorghe, Ştefan Popa, Dumitrache Şarpe, Nicolae Moldovean
câte 5 lei, Dumitru Serpescu 4 lei, lancu Baltacu, Niacşu Gâl-
topă câte 2 lei, Kăducanu Şerban 1 leu 50 bani, Ion Gg. Marin,
Constantin Fănuţă, Licxandru G. A. Duca, Marin N. Muşat câte
1 leu, Mriuţa L. Zanfira 1 leu 50 bani, Niculae Stoian, Nae Con-
stantinescu câte 1 leu, Ghiţă Bogză 1 leu 50 bani, Niţă Bucu-
rescu, Ştefan Zidărnescu, Frangulea Dinu, Grigorie Badiu Tu­
dor G. Geambaşu, Ghiţă G. Giambaşu, Leanca Niţă Nărtucă,
Ştefan Ιόη Popescu, Ghiţă Iordache câte 1 leu, Alexandru Ghică
1 leu 50 bani, Niculae Bucurescu 1 leu, Dincă Creţoiu 60 bani,
Dinu Ιόη, Ιόη I. Prună, Ghiţă Badin, Ioniţă Radu, Ion Bogdan,
Ιόη Ghică, Dincă Ianovete câte 50 bani, Voiuea Ioniţă, Dumi­
tru State câte 40 bani, Marin Zidărescu, Preda Marin, Preotesa
Preotu Nitii, Stan Colţu, Gg. D. al miri, Dumitru Ciuceanu, lo-
niţă ff. al Niţi, Ioniţă Ciopârtacn câte 20 bani, Vaeile Manole
15 bani.
Asemenea mal aduce mulţumiri D-lui Dumitru Bonijă ce a cum-
____

291. 2 8 4 D ONAŢIUNÎ
pSrat şi dăruit acestei Sânte Biserici una Evangelie ediţia S-lui
Sinod legată ca marochin ce au costat suma de lei 19 bani 50.
Domnul Inginer RadovicI Frangulea Creţulescu, cumpărând şi
oferind un clopot în val<ire de leî 300 bisericel parohiale cu hra­
mul Cuvi0sa Parascheva din Comuna Călineştiî, plaiul Cozia; i
se aduce mulţumiri publice.
D0mna C. Voinescu prin D-l St. Greceanu din Paris dăruind
bisericel Române de acolo o ic0n&îmbrăcată îu argint aurit pe care
se reprezintă Maica Domnului şi Iisus Christos, avcnd cor6nele în
aur, precum şi D-na L. Villars, dăruind un covor ţesut în lână,
li se exprimă mulţumiri publice pentru aceste ofrande ca să ser-
vâscă de model şi pentru alţi pioşl creştini Iubitori de pod6ba
casei Domnului.
Din partea Sf. Episcopii a Huşilor se aduc căldurose mulţămirl
Domnului Dimitrie A, Sturdza, proprietarul moşiei Pogana din
Jud. Tutova, pentru că a oferit Paraclisul seu cu hramul Sf. Ni­
colae din Pogana să ţină ioc de catedrală a parohiei Pogana, până
când locuitorii vor fi înlesniţi să facă biserica.
Din partea Sf. Episcopii a Huşilor se aduc căldurose mulţu­
miri fraţilor Hagi Ivanciu, proprietarii moşiei Bălăşăştl din Jud.
Tutova, pentru că au îmbrăcat cu argint icona hramului biseri­
cel parohiale cu Sf. Nicolae a parohiei Bălăşăştl şi au dăruit ace­
leiaşi biserici o candelă de argint şi un policandru de alamă cu
$ece lumini.
Din partea Sf. Episcopii a Huşilor şe aduc căldu'0se mulţu­
miri Domnului Andrei Bughiu, Casier general al Jud. Fălciu,
şi soţiei sale Ecaterina, pentru că au dăruit bisericel Catedrale a
Sf. Episcopii a Huşilor o perdea de mătase albă cu fluturi şi ce-
prazurl de mătase pentru uşile împărăteşti, o p61ă pentru Iconos­
tas, o p0lă pentru amvon şi un rînd văzduhuri, toate de mătase
albă cu eeprazurl tot de mătase. Iar văzduhurile cu căprazuri de
fir galben.
Din partea Sf. Episcopii a Huşilor se aduc căldur0ee mulţumiri
Domnului Ιόη Bdntă, arendaşul moşiei Plotoneşti, pentru că a
dăruit bisericel filiale cu hramul Sf. Nicolae din parohia Urlaţi,
Jud. Fălciu, un rând vesminte preoteştl în val0re de 243 lei şi
bani 80.
Epitropia Bisericel cu hramul Sântui Dumitru din Comuna Că­
tină, Cătunul Catina, mulţumeşte D6mnel Siţa Bănică Tudor Is-
băşoiu pentru că a donat bisericel din numita Comună un potir
de argint, aurit.
D-l Andrei lonescu din Comuna Babenl Jud. Râmnicu-Sărat a

292. DONAŢIUNI 2 8 6
donat bisericel din localitate nn epitrahil de stofă, in val6re de
lei 20, D-l Toma I. Stanciu idem ana ic6nă Înălţarea Domnului
în val6re de lei 20, D-l Nicolae Ghiţă, a donat bisericel filiale
cu patronul Adormirea Maiceî Domnului din Cotuna Drăgheştl
acelaşi Comună un epitrahil de stofă în val0re de lei 20. Tuturor
li se aduce mulţumiri pablice,
La Biserica S-tulul Ierarh Nicolae din Comuna Măcrina Jud.
Râmnicu-Sărat s’aâ făcut următ6rele donaţiuni, de către pioşiî
creştini:
Uu rând de vesminte preoţeşti de stofă de lână şi acoperemân-
tul Sf. vase, t<Ste în valore de lei 100, donate de D-l Eni Brato-
sin din £isa Comună, un chivot pentru păstrarea Sf. Taine în va-
I0re de lei 6, donat de D-l lancu Scarlat, idem îmbrăcămintea pe
Sf. Prestol şi Proscomidie, în val6re de lei 10, donate de D e l vă­
duva Mariuţa I. Cerviş, idem, un Epitrahil de fir în valdre de lei
24, dat de E-l Nicolae Gelep din Oraşu Râmnicu-Sărat, un Ana­
log cu îmbrăcămintea Iul t6te in valore de lei 12 idem de D-l
Dimitrie Tabac idem, idem. Tuturor li se aduce mulţumiri.
D-na Alexandrina Darvaris, proprietară, dăruind, dupre cum
ne comunică Prea Cucernicul Protoiereu de Romanaţl prin ra­
portul No. 577—94, bisericel parohiale cu hramul Sânţii Yoevoţlî
din Comuna Strejeştil de sus, Plasa Oltu de sus, Jud. Romanaţi,
unu cădelniţă de nichel argintată; i se aduce mulţumire pentru
piosa el faptă.
D-nil Constantin Stoenescu şi Tache Protopopescu din Comuna
Popesci, plasa Maigini de sus, jud. R.-Sărat an bine-voit a dona bise­
ricel parohiale, patronul Adormirea Maiceî Domnului din (Jiea
comună, următ6rele veştminte: Un Felon, o pereche rucaviţl,
doue epitrahile şi un rând de acopereminte al sfintelor vase, t<ite
în val6re de 160 lei; iar soţia d-lui Tache Protopopescu, Ruxanda,
a dăruit o dveră la uşile Împerăteştl în valore de 15 lei, pentru
aceste fapte laudabile li se aduce căldurose mulţumiri.
Epitropia bisericel din comuna CăudeştT, plasa Bistriţa, judeţul
Neamţ, adnce căldur0se mulţumiri Părintelui Arhimandrit Da­
maschin Serghiescn, parohul M-rei Socola de lângă laşi, pentru
ofranda ce a tăcut numitei biserici, dăruind un rând de vestminte
pentru slujbă, precum şi aooperemintele ce se pun pe Sântele
vase. T0te aceste obiecte se rîdică la sama de 170 lei.
Domnul Toma Daniilescu, din comuna Islaz judeţul Brăila, a
bine voit a dona pentru Biserica acelei parohii, nn felinar cu gă­
inari colorate, spre a servi la procesiunile de înmormântare. 1 ae
aduce mulţumiri pentru o faptă atât de pi6să.
Domnul Stan S. Ciocan, comersant din urba Brăila, a bine-voit
aă doneze parohiei Bisericel din comuna Islaz, una ciuce de lemn,

293. 2 8 8 Donatiuni
spre a servi la procesiunile de înmormântare ale enoriaşilor din
sus ţjlisa parohie; pentru care i se aduce mulţumiri.
Pentru cumpărarea unui Epitaf în locul celui vechiu, cu preţul
de 125 lei, la biserica parohială, cu hram ul Adormirea Malcei
Domnului, din comuna Chiriacu, plasa Cîlniştia, judeţul Vlagca,
mal mulţi enoriaşi au bine-voit a contribui cu următorele sume:
Preotul Stancu Popescu 10 leî. Radu Efrimescu, comersant 6 1.,
Gh. lonescu, comersant 4 lei, Nicolaî Popescu 3 lei, Iacob Iliescu
10 lei, Mihail Manescu 2 1. T. P. Rădulescu 4 1. A lbert 5 1. Matei
Diacanu, primar 2 1. Tudor Popescu 1 leu. C. Antonescu 5 leî,
PetreŢone2 1. Dobre Cocoşatu 3 1. Tudor Iliescu, comersant 3 1.
Ion Brogadic 3 1. Buscă Nan 2 1. Stancu Sincu, Ene Bogdan,
îoniţă, Ιόη Petcu, Drâghicl V. Grhuţu, Stan Nan, Dumitru, Necoră
Lungu, Gh. Cojocaru, Ghuţe Boboc, Stan Corcoţu, Badia Stân-
ciucu, Gh. Pârvu, Stanciu Nanu, Voicu Mucă, F lorea Ducuţă,
Marin Mareş. Petre Popa, Stan Cojocar, Mania Câciulan, llie
Ruse Bezdadia, Vaaile Ciulara. Pană Bujor, şi Miria N. Nedelia
câte 1 leu, şi alţi enoriaşi cu câte 50 bani, pentru acoperirea
sumei de 125 lei. La toţi aceşti pioşl enoriaşi, Epitropia le aduce
cele mal căldurose mulţumiri.
Preotul Gheorghe Mireuţl cu soţia sa Eufrosina, din Bârnooai
jud. Iaşi, dăruind Bisericel filiale Şoldana, un rând sf. vase : potin
discos, linguriţă şi steluţa t0te de argint, şi sf. Copie de oţel cu
mânerul de argint, tote aceste în val6re de 400 le i; Li se aduce
căldur0se mulţumiri.
D-na Maria Ciuhur£nu, din comuna Răchit0sa, plasa Stânişeşti,
jud. Tecuci, a bine-voit a dona şi împodobi biserica parohială eu
nramul Adormirea Malcei Domnului, cu şase perechi perdele, în
valore de 100 lei, pentru ic6nele împărăteşti, cum şi luminările
necesare bisericel în sântele sărbători ale paşcelul, în val0re de
20 lei, pentru care se aduce mulţumiri prin publicitate.
Dl. Gr. Ghemuleţ, din com. Jeristea, a dăruit 1 Liturghie şi 1
Agheasmatar, pe hârtie velină, ediţia S-tulul Sinod. D-nil Ene
Saghin, Liciu Vasilie, din com, Jariştea şi Ştefan Dragomir, din
urba Odobeştl, au dăruit un rând veştminte preoţeşti, în valore
145 lei, şi Ιόη Christea Mein, din com. Mera, a pardosit Biserica
cu dulapi, cheltuind 100 lei. Tuturor li se aduce căldur0se mul­
ţumiri.
Listă de numele şi pronumele enoriaşilor bisericel com. Malu,
din plasa Dunărea, jud. Vlaşea. cari au contribuit la reparaţiunea
numitei biserici în anul expirat 1893, precum şi ofrandele ou care
ati contribuit fie-care atât în băni cât şi în producte:
Preotul llie Popescu 20 lei. Stoian Popescu 5 1. Dobre Petraşcu
20 1. Ιόη N. Ţane 10 1. Dragne S. Moraru 2 1. Stoica A. Giteţa

294. DONATIUn! 2 8 t
25 I. 25 b. Dobre Moraru 1 1. Ana I. Oancea 51. Drfigan Jantea
1 1. Ιόη Belea 2 1. Petre Pelraşcu 1 1. Hie Bu^ea 5 I. Florea Mo­
raru 1 1. 50 b. Crăciona T. Pencea 2 1. Iordan Moraru 5 L Dobre
Bu^ea 10 1. Florea D. Buţjea 3 1. Stan Pastrama 2 I. Pencea
N0gu 1 1. Stoica Dragiiici 10 1. Dobre DrSghici 2 1. Stoian B^ţu
2 1. Crăciun Grigore 2 1. Marin D. Puiu 3 J. 50 b. Ιόη Velicu 1
1. 50 b. Dragne Titişină 1 1. 50 b. Stoian Popadu 5 1. V. Gheţa
4 1. Florea Bălan 3 1. Constantin Rădoi 2 1. Tui(or Ciuiica 2 lei.
Chiran Tone 2 1. Voicu Drăgbici 2 1. Radu Nucia 3 1. Nic. Bălan
1 1. I. Bolteneseu 1 1. Petre Popaţju 2 1. Gh. Popaţlu 3 1. Traian
Ciobanu 5 1. Florea Trifana 2 1. Stan Tilea 2 1. Petre Niţa 2 lei.
Ion Bădilâ 5 .1. Palm Sima 10 1. Tudor Pâtraşcu 2 I. Ene G.
Rotaru 5 1 Stan Urucu 2 1. Vlad Caragea 5 1 Guţe Belea 1 leQ.
Gh. Sima 5 1. Io, dan I. Sima 40 b. Petre D. Puiu 1 I. Maria Mo-
canca 20 b. Qh. Mârzac 2 I. Radu Mârzac 2 I. Necula Dulgheru
5 1. Laclăr Cojocaru 50 b. Toma Iancu 1 1. Ion Piroi 1 1. 50 b.
Dragne S. Daia 1 lefi. I. Dragomirescu 50 b. N. Dima 15 b. Ma-
tache Moise 50 b. Marin S. Rotaru 5 1. Oprea Rotaru 1 1. 50 b.
Angbel Dogaru 5 1. Gh. D. Buchea 1 1. Vaeile V. Dragomir 4 1.
Stancu M. Coporan 1 1. Rada M. Coporan 1 1. Lajlăr Pomenea
5 1. Florea E. Lungu 3 1. Tudor Chiripuci 2 1. Gh. Chiripuci
10 1. Petre Rotaru 1 1. Stancu Sima 50 b.
Afară de aceşti pioşl creştini, mai suut şi D-nil mal jos notaţi
cari an. dăruit producte ca grâu şi porumb.
Ilie Rădoî, Petre Bişti, Dobre D. Rugină, Stancu Rugină, Tâ-
nase Bălan, Tudor Moraru. Marin Rădoî, Dragne Urucu, Florea
Petrâşcu, Tudor Totosă, Ιόη Rugină, Dragne Sebe, Mite Meclea,
Dumitru Căpran, Angliei L. Ciobanu, Stanciu M. Ciobanu, Ilie
Meclea, Guţe I. Ţone, Stoica Căpran, BicăB£ţu, Dumitru Titişină.
Ιόη S. Popâilu, Stancu Caraconcea, Florea Nuţa, Stoica Petraşcu,
Radu Grigore, Voicu Gheţa,Serban Bechir, Radu Ţăranu, Voicu
Peia, Marin Bălan, Dumitru G. Regea, Ştefan Gonă, Ilie Ciocan,
Anghilina I. Ciocan, Trifu Mârzac, Iordan M. Beţu, Constantin
Chiripuci, Radu Sebe, Dumitru Sebe, Dumitrache Tudor, Pantdie
Sebe, Guţe Gheţa, Ana Pomenea, Florea Bu^ea, Stan A. Pomenea,
Radu Regea, Drumea Ivan, Dobre Moraru, Dumitrache Jantea,
Stancu Ciurilă, Iordan Bn^ea, Radu Gealatu, Radu A. Gealatu,
Florea Ube, Sandu Puiu, Tudor Căpran, Petre Popa^n. Dobre
Bişti, Gh. Bechir, Ghiţă I. Tone, Stoica Mitilog, Stanau Mitiieg,
lli$ Titişină, Pencea Niţă, Ιόη Pencea, Dobre I. Bucjea, Stancu
Ţăranu, Stan Rugină, Ιόη C. Gheţa, Tudor Niţâ, Vladu Guţu,
Florea D. Ţone, Sandu Ciobanu, Stancu V. Costea, Dobre S.
Ţone, Florea N. Puiu, Chiran Ţone, Ilie Mârzac, Stan Minică,
Qostaehe Rădoi, Nicolae I. Ţone, Florea Caragea, Neagu A. Pâr-
van, Necula Conţu, Călin Conţu, Dumitru I. Purcea, Stanciu
Purcea, Stanca I. Belea, N«5ţu Vrabie, Radu Sima, Tudor Padi-
naşcă, Gh. F. Trifana, Ion Sima, Stanciu A. Porvan, Ţane Peia,
Florea Trifana, Dobrea Caragea, Ιόη D. Puiu, Anghel Urucu,
Dobre 8. Mârzac, Ion S. Cracea, Stan Mârzac, Petcu Pomenea,
Ajjghel P. Ţone, Dumitru Trifana, Stoica P. Ţone, Stana Bechir.

295. 2 8 8 DONAŢroM
Stan Vacîa, Drăgan Vacia, Dobre Dragomir, LaţjlărI. Guţe, Ene
F. Rotaru, Ιόη Cojocaru, Tudor Popa, Ιόη Ruiu, A nghel M. Ţone
Ilie Piroi, Anton Cotora, Badea Graiciu, Anghel M. Coporan, Gh.'
Puiu, P. Graiciu, Ilie C. Coporan, Ιόη Ubbe, Marin M. Coporan
Marin V. Oltenu, Paraschiva Coporan, Marin Ispas, Dragne N6gu,
Dumitru I. Graiciu, Draghia I. Graiciu, Ilie Ţâranu, Gheorghe D.
Grama, Mihaî D. Grama, Nidelea Grama, Ivan Bădilă, Ιόη I.
Bădilă, Marin Gheorghe, Radu Grama, D răgbiă Graiciu, Tudor
G. Daia, Anghel Daia, Ghiţă Roşu, Marin Mihalcea, llinca A.
Dala, Marin Medea, Nic. M. Dala, Stoian Purcea, Nate Puiu,
Sima A. Pârvan, Călin D. Bu(}ea, Radu Ş0vâ, Călin Caraconcea,
Petre Şovă, Nae Ţ. Ionescu, Ene Lungu, Nicola Grigore, Radu
Curagea, Tudor Dogaru, Latjăr Dogaru, Marin Dogaru, Marin
Puiu, Ivan Măroiu, Guţe I. Guţe, Radu Măroiu, Dobre V-.cea,
Rada Vacea, Stanca I. Vacea, Ιόη D. Chiripaci, Ιόη P. Vacea,
Petre Dogara, Coastantin Minieă, Nic. G. Daia, Radu Dogaru,
Ion A. Daia, Stan Oltânu, Mite Urucu, Radu Craiciu, Dumitru
Cracea, Ion Tataonă, M. Popescu, Rada F. Rotaru, Marin Basoio-
νέηα, Ivan Peia, Stoian Ş0vă, Pănu Mitoi, Dragne Trifana, Ghiţă
G. Daia, Stan Grigore, Iordan Andrei, Marin Pană, Tudor Me-
clea. Marin B. Craiciu.
Tuturor li ee aduce vil mulţumiri pentru dragostea ce au c&tră
casa Domnului şi dorim ca acest frumosexemplu să fie ca îndemn
şi altor bani creştini.
Pentru reparaţia bisericel cu hramul Sf. Nicolae din parohia co-
manel MogoşeştI, plasa Vedea de jos, jad. Olta, mal mulţi locuitori
s’au grăbit a veni în ajutor cu sumele arătate mal jos:
Preotu C. Ceroianu, Marin Paun, Ene Zamfir, Constantin D.
Pasuea, Ene R. Capaţinâ şi Marin Ciucă câte 100 lei. Ιόη Bică 5
lei. N. Voiculescu 15 1. Păun Iacov 4 1. Radu Iacov, Mariu lacov,
Marin Dumitrei, Ιόη Leanţa şi Radu Leanţa câte 8 lei. I. Ne-
greanu 6 1. llinca Badea 8 1. Voicu Ciobanu 20 1. Marin Ciobanu,
Gr. Neacşu şi Gh. Grigore câte 10 lei. Radu R. Ilie şi Ilie R.
Ilie câte 8 1. Drăguşiu Dumitia 4 1. Alex. Enache, Marin Alex.
şi Radu I0na câte 3 1. Ene Opincariu 2 1. I. R. Enache 4 1. Iacov
Ciobanu 2 1. Preda Panait 3 1. Alex. Ciucă 4 1. Const. Negrenu
2 1. loan Geruţ 3 1. loan Usurelu 14 1. Radu Gaşatu 1 l. 60 b.
Zanfir Cojocaru 5 1. Barbu Bărbulescu 10 1. Florea Sărariu,
Rada Manta, Marin G. Ivan, Ilie S6re, loan S0re şl Stroe Fâr-
tatu câte 3 lei. Gh. Ionescu 10 lei. Total 795 lei 60 bani. Pentru
aceste pi0se şi lăudabile fapte creştineşti, Sf. Episcopie de Argeş,
le aduce cele mal vil malţamirl dorind, ca exemplul acestora să
serv0scă şi altora asemenea.

296. ANDLXVIII BISERICAORTODOXAROMANA Nr. 4.
Un pelerinaj laT îrnova.
Un vechiΰ Profesor Român, dorind a face un pelerinaj
în vechia capitală a Bulgariei Timova pentru a vedea
Bisericile şi monumentele antice, remase de la întemeerea
Imperiului Româno Bulgar (1186) m’a luat şi pe mine
scriitorul, spre a-ϊ fi companion în acăstă călătorie, fiind
că ett cunoştim puţin iimba bulgară.
Ast-fel dar, într’o Sâmbătă diminăţă la 14 Mal 1894,
am plecat amândoi din Bucureşti cu trenul spre Giurgiu.
In acelaşi tren mergea şi I. P. S. Mitropolitul Primat L).ţ).
Ghenadie, cu t6tă suita metropolitană, pentru ca să oficieze
un parastas întru pomenirea răposatului Racotă din Giur-
giii, care a făcut o gener<5sâ dărnicie pentru Învăţătura
poporului Român.
_Noi amândoul, am mers înainte pănă la Smârda în malul
Dunărei. Şi intrând în vapor spre a trece Dunărea, acolo
am găsit pe Dl. consul Român din Rusciuc D. Petrescu,
care ne-a acompaniat pănă la debarcader în Rusciuc, Tşî
care venise aci In urma înştinţărel ce făcusem mal înainte
cancelarului ββύ D-lul P. Gheorghiu, cu care aveam cu­
noştinţă încă de când era la cancelaria Consulatului Ro­
mân din Constantinopol.
L)=nul Consul din Rusciuc, cu cancelarul seu şi drago-

297. 290 UN PFLER.Na J LA TÎRNOVA
manul Dl. Dima, ne-aii f&cut t0te înlesnirile necesare la
o&lstoria n0strft, cu cea mal cordială amabilitate.
In Ruacinc am visitat pe D. Prefect local P. Manolov, care
asemenea cu o amabilitate distinsă, ne-a dat t6te înles­
nirile în drumul acesta, telegrafiind la Tîrnova pentru
venirea n<5stră.
La 16 Mal, Luni diminâţa, am plecat din Rusciuc, cu
o trăsură bună trasă de trei cal, pe o şosea frum0să făcută
de Midhat Paşa când administra acest vila jet. Am trecut
satele: Ghiur-ceşmfc, Trastenic şi M&năstiriţa, pănă la
Biela, lângă podul de piatră peste rîul Iantra. Aicea bir­
jarul nostru un turc cu numele Asan a făcut un popas
mal bine de două ciasurf. De la Biela am luat’o pe valea
Iantrei, pe o câmpie frum6să semănata de grîti, ort), etc.
trecând pe lângă satele: Cosovo, Trîmpeş, Odăiţa, Cuţina,
Palicralşte şi Samovodini, pănă ce am fljuns la intrarea
Tîmovel, care se începe ca o p6rtă între doul păreţi de
munţi de piatră, unde se văd două monastirl de o parte
şi de alta, a Schimbărel la faţă şi Sânta Treime.
Pe la 6 <5re p. m. am intrat în Tîrnova, şi am tras la
hotel Union. După sosire am viaitat pe Prefectul local
Dl. Hr. Şterbacov, care îndată oe-a întors visita la hotel.
A doua φ Marţi, în 17 Mai, Dl. Prefect ne·a recoman­
dat pe un profesor cu numele N. Semov, care să ne con­
ducă pe la t6te antichităţile ce noi venisem a le cerceta.
Mal întâi ne-am dus de-a dreptul la Biserica cea mal
veche, Sf. Dimitrie, care este în mahalaoa 4isă a Ţarului
Asan, în faţa Trapeziţel, peste rîul Iantra. Acăsta este Bi­
serica construită de fraţii Petru şi Aaan, (1186) cu scop
de a uni pe Români şi Bulgari în.scularea lor, pentru
scuturarea jugului împăraţilor Bizantini. Acolo se făcea
încoronarea împăraţilor Bulgari. Intr’ânsa acum se gă­
seşte numai Sânta masă în bună stare. De almintrelea zi­
direa este mal t6tă în ruină. Se vede bine fundul despre
răsărit, oltarul unde este Sânta masă. Acoperemântul este
numai apre a ocroti ruinile. Pe păreţil oltarulul şi pe ici

298. pe colo, se văd zugrăviturile de sfinţi stricate. Ia totul se
recunâşte stilul. Acest monument antic nu a fost prefăcut
în Gămie, după ce Turcii aii luat Tîrnova (1393).
De aicea ne-am suit pe Trapeziţa unde se văd numai
ruinele veche! reşedinţe a Asanilor. Locul acesta, Romanii
îl destinase ca punct tare pentru o cet&ţue, după opiniunea
D-lui Caniţ. Trapeziţa este înaltă ca 100 de urme, şi are
acăstă numire de la forma sa, care este ca o masă. împăra­
tul Ιόη Asan I-itt, a construit în anul 1195 Biserica Sân­
tului Ιόη Rilschi, unde a fost şi mormântul acestui Sânt,
după care se văd ruinile, atât ale Bisericel, cât şi ale mor­
mântului. Pe Trapeziţa sunt şi alte ruine de biserici, jcare
spun că ar fi fost în număr de şapte bisericuţe mici (pa­
raclise).
Podiţul Trapeziţel, acum este crescut cu tufe şi serveşte
de păşune caprelor şi oilor. Acolo, să <Jice, că a fost şi
palaturile împărăteştii. Căutătorii de comori îşi esercită aici
profesiunea lor, şi de sigur găsesc multe lucruri preci6se.
Trapeziţa acum păstrăză numai vechile ruine, şi numai
învăţaţii competinţl, pot se descopere şi se urmârăscă tre­
cutul măreţ al scaunului împărătesc.
La ρόΐβΐθ Trapeziţel despre amiază·di, lângă rîul Iantra,
se crede a fi locul, unde fraţii Petru şi Asan aii adunat
acel mare Sobor de Români şi Bulgari, care a făcut o
întrăga revoluţiune populară.
In mahalaua Ţarului Asan, am vă^ut altă Biserică în
numele Sânţilor 40 de mucenici pe care Turcii o prefăcuse
în Grămie, şi acum Bulgarii o au refăcut Iarăşi în Biserică.
Acăstă Biserică a fost zidită de împăratul Asan al II-lea,
care a'connacrat’o în anul 1230, întru amintirea victoriei
ce a purtat la Clocotniţa asupra Grecilor, ceea ce se cons­
tată din o inscripţie slavonă, pe o col0nâ de la intrare,
care se traduce în Româneşte ast-fel:
„In anul 6737 (1230). Indictionul 3. £ΰ Ιόη Asan în
„Hs. D zeii credinciosul Ţar şi autocrator al Bulgarilor,
„fiii bătrânului Ţar Asan, zidiitk de la început, şi ca zu-
„grăvăla am înfrumuseţat acăstă prea cinstită Biserică, in
t)N p e l e r i n a j l a tÎ k N o V a 29ί

299. 2 9 2 UN P ELER IN A J L A T ÎR N 0 V A
„numele Sfinţilor 40 de mucenici, cu al c&rora ajutor în
„al 12 -lea an al împărăţiei mele, în care an se zugrăvea
„Biserica, eşit-am la luptă în România (Thracia) şi am
„învins oştile Greceşt' şi pre însuşi împăratul Khir Theodo,
0 „Comninul, 1‘am prins cu toţi Boeriî Iul, şi am luat tot
„pământul de la Adrian pănă la Dracea. încă şi cetăţile
„Greceşti, Arbaneşcl şi Sârbeşcl, câte se aflai! în împreju*
„rimile Ţarigradului, pe care cetate o ţineaţi Frâncil, dar
„şi acelea e’ati supus sub mâna împărăţiei mele, fiind că
„nu aveaţi alt împărat afară de mine, D zeu aşa porun­
cind, căci fără de dânsul nu să săvârşeşte nici cuvântul,
„nici fapta. Aceluia slava în veci, aminu!
In timpul Turcilor, acăstă Biserică, a fost spoită cu var,
acoperind vechea zugrăvălă a Sfinţilor care sunt scrişi cu
litere slave, şi se văd ici şi colo, cunoscându-se dintr’ânsa.
Acum Biserica acăsta serveşte garniz6neî militare.
Tot in mahalaua Ţarului Asan, este a 3 a Biserică ve­
che, în numele Sânţilor Apostoli, care a^fost vechia Pa­
triarhie a Tîrnovulul, şi acum este Mitropolia actuală,
unde este şi reşedinţa Mitropolitului. Acăstă Biserică era
încuiată şi sigilată de un an de φΐβ, de când Mitropolitul
el Prea Sânţitul Climent, este exilat la Lovcea pentru
cestiunl politice. Şi Ia 17 Mal, când Noi am voit se o
visităm, DI. Prefect local a avut buna-voinţă să ne o de­
sigileze, unde intrând, vr’o trei sergenţi călcaţi buruenile,
cari crescuseră mari, la o parte şi alta, făcându-ne drum,
Biserica este veche şi lângă ea Palatul Mitropolitan de o
construire asemenea veche. In acea φ , când ne-ati deschis
Mitropolia, se întâmplase şi schimbarea guvernului cu că­
derea Ministerului Stambulov, care o luase Tirno venii ca
un semn bun pentru Spiritualul lor păstor Climent, de
6re-ce şi P. S. Sa se pusese în libertate atunci, şl’l aşteptau
să vie la scaunul şeii.
In Almanahul bulgăresc din anul acesta 1894 imprimat
la Sofia, se vede scris la pag. 713: „căTîrnovul după ce
a că<}ut sub Turci (1393), Patriarhul de Constantinopol a

300. UN PELERINAJ L6 TÎRNOVA 293
îne&rcinat pe Mitropolitul Moldovei să pfietor&că acostă
Mitropolie opt ani, de la 1394 pănă la 1402, când atuncea
a început Patriarhul să’şî trimită direct MitropoliţI al b6î,
rSmâind sub a sa jurisdicţiune“.
Drumul la Mitropolie merge pe sub holmul Hisar, care
formâză pe lângă şosea un zid natural de stâncă. Pe Hisar
esistă acum numai o G6mie mare, pe locul unde din ve­
chime fusese Biserica Sf. Cuvi<5se Paraschevel, In care a
fost puse Sântele el m6şte de împăratul Asan, când le-ati
strămutat din Epivat, şi a esistat acolo pănă ce Tirnovul
s’a cucerit de Turci. Apoi s’a adus In Constantinopol, de
unde Domnitorul Moldovei Vasilie Lupu le-a transportat
în Iaşi. Gdmia ac&ta, un edificii! patrat zidit de piatră
cioplită, serveşte acum la Bulgari de arsenal milităresc.
In regiunea Hisaruluf pe înălţimea colnicului este locul
unde a fost clopotniţa, care se Şice: Cen-teph. Tot în a-
c6stă regiune este alt loc ce se numeşte: Frenc-Hisar, unde
tradiţiunea spune, că a fost închis împăratul Latinilor
Balduin în timpul Domnie) lui Ioniţiă (1197—1207).
Spre sud de la Hisar peste Iantra, sub Muntele <Jis
Sânt se întinde mahalaua numită Turcdscă, unde se trece
peste un pod de lemn. Acolo sunt şi alte mici g£mil, dar
acum sunt t6te pustii, căci Turcii cel mal mulţi au emigrat.
Mercur! la 18 Mal, fiind <ţlna onomastică a Prinţului
Domnitor Ferdinand, am asistat la Tedeumul ce s’a ofi­
ciat înaintea nouilor casarme, pe platoul numit Maxinopole
spre apus de oraşul Tîrnova peste Iantra. Acolo a defilat
armata bulgară, cu un entusiasm patriotic, unde eraţi şi
t6te şc61ele de elevi şi eleve din diferite clase. Αΰ asistat
Prefectul, Primarul, comandanţii armatei, corpul profeso­
ral şi administrativ, Clerul şi alţi mulţi notabili cu totă
ceea-1-altă mulţime a oraşului. Dup6 defilare am fost in­
vitaţi de comandanţii Abagiev şi Caragiov să le visităm
şi lagărul, ceea ce am făcut cu mare plăcere, tratându-ne
cu multă amabilitate şi intonându-ne musica militară di­
ferite cântece naţionale.

301. 2 9 4 UN PELERINAJ l a TIRNOVA
Am visitat şi casa unde ee întruneşte marea Sobranie
a Bulgarilor, casă numită Citalişce, în care se citesc dife­
rite jurnale şi de la care se trage aeâstă numire.
In acest local se adun& pururea Constituanta. Aici s’a
ales fostul Prinţ Al. Batemberg şi actualul Ferdinand.
Tot aci se constitue Sobrania de câte ori se ivesc chestiuni
mari de resolvat, precum a fost şi unirea celor două Bul­
garii etc.
Ac£stă casă în fine, a jucat mare rol în vechime ca şi as­
tă φ , aici se resolvă t6te chestiunile de mare importanţă,
când necesitatea cere acestea.
Am visitat şi gimnasiul de fete, un local noO f6rte fru­
mos şi spaţios în Tirnova nouă. Asemenea şi gimnasiul de
băeţi, care este provisor în case vechi.
Tîroova are şi o Curte de apel, un local din timpul
Turcilor, frumos, lungăreţ, unde sunt grupate autorităţile
prefecture!, primăriei, poliţiei etc. U n seminar pentru preoţi,
mal multe şc<51e primare de ambele sexe şi vr’o 10 bise­
rici, din cari este şi catedrala construită nouă. Are şi două
grădiol trum08e cu casarmele cele nouă, este ηού făcut
şi spitalul, care atrag admirarea ori-cărui voiajor.
Tîrnova modernă este deja un centru şcolar şi militar,
menit a avea o înrturire bine făcăt6re asupra poporului.
Am făcut cunoştinţă cu venerabilul Doctor V. S. Beron,
un arheolog distins, care ştie bine Româneşte şi este un
bun amic al răposatului Episcop de Roman Păr. Melhisedec,
care asemenea a făcut o escursiune în Bulgaria la Tîr­
nova în 1884, arătându-ne câte-va scrisori de corespon­
denţă a P. S. Sale cătră Doctorul Beron, Am vă4ut şi pe
alt Profesor de arheologie, Dl. Carp Scorpel, un tănăr
inteligent, şi pe un Profesor bătrân Ţaniu Ghencev, care
cun0şte bine Româneşte, şi cari! ne-aii dat câte-va scrieri
ale lor în privinţa cercetărel antice ce ati făcut el în Bul­
garia. Asemenea am făcut cunoştinţă cu Directorul gim-
nasiulul de b&eţl, Dl. P. Tabacov, care a învăţat în gim­
nasiul din Bolgrad, pe când era al României, şi ştie f<5rte

302. UN PBLBF1NAJ LA 1IRNOVA 295
bine Româneşte. Am găsit pe un farmacist I. Penciov,
oare'şl avea farmacia apr6pe de hotelul nostru, şi pe un
medic militar I. Bosniei, cari am€ndouI fşl făcusestudiile
la Universitatea din Bucureşti, de unde îşi aveaţi şi li­
cenţa, ştiind f<5rte bine Româneşte. Toţi aceştia ne-afi arătat
mare amabilitate.
Despre numirea oraşului Tîrnova e! ne-att spus, că vine
de la arborele tîm (porumbel), eti îns6 socotesc, că de la
lim osire (sânţire de biserică), pentru că aci s’a făcut ur-
zirea Cetăţel, de la sânţirea bisericel. Locuitorii Tîrnoveî
sunt ca 20,000 numai Bulgari şi nici un Grec sau Jidov»
pentru care târgoveţii sunt de lăudat în privinţa ac6sta,
că el singuri îşi esercitâză meseriile lor în totulşi nu a&
necesitate de nimenea din strâinl.
Posiţia naturală a Tîrnoveî este ulmit<5re prin sforţările
ce a făcut Iantra spre a’şl deschide cursul seA. Ea este
formată din trei zig-zagurl ale rîulul, care form&să. trei
holmurl înalte de stâncă la basa cărora se ÎDVirteşte rîul
formând trei mici peninsule de stâncă Intrând în Tîrnova
din partea nord-ostică, Iantra form£ză mal întăl holmnl
numit Trapeziţa care se înalţă ca o masă de stâncă mal
mult rotundă. In dr£pta Trapeziţeî peste Iantra spre ră­
sărit, este cel-1-alt holm de stâncă de formă angulară lun-
găr6ţâ Hisar. Al treilea zigzag al Iantrel este în partea
subvestică, pe lângă Muntele numit Sfânt (Sfeta-Gora),
Şi despre platoul numit M&rinopole, care este spre apus
peste Iantra, unde acum se eflă nouile cazarme ale ar­
matei, şi se întinde noua Tirnovă, pe când cea veche era
aşezată pe colnicile în jurul cărora se învârteşte Iantra
Partea cea mal mare a oraşului este aşezată pe holmul
din faţa Trapeziţel şi care o încnnj6ră. Casele se par clă­
dite unele peste altele, şi n<5ptea represintă o panoramă
frum0să, privind t6tă c6sta d^lulul luminata de jos până
sus de luminile din casă. Uliţile sunt strîmte ţi numai o
trăsură p6te încăpea, Iar pe altele numai cu piciorul şi
călare se p6te umbla, de aceea în Tîrnova sânt şi puţine

303. 2 9 6 ON PBLFR1NAT I A TIRN O V A
trăsuri. Casele se ţin unele de altele, şi sunt construite
de lemn cu douft etagiurî în stil turcesc fără plan, f j r«
soliditate, diforme şi acoperite cu olane. Acum a început
să se construiască case frum6se îu stil Europ^n, pe pa_
toul dinspre Marinopole unde este locul întins şi larg.
Doctorul Irecec, precum l’a citat răposatul Episcop de
Roman P&r. Melhisedec în escursiunea sa din Bulgaria
în 1884, despre vechia istorie a Tirnovuluî, în opera in­
titulată: „Istoria Bulgară“ imprimată la Odesa în 1878,
pag. 338—343, Iată ce ne spune:
„Oraşul capital Tîmov a fostrîdicat de Asan al Il-lea
într’un mod neobicinuit. Atunci negreşit avea altă faţă de
cât Tîrnovul de acum cu sărâcăctâsele luT ruine. Lui, în
monumentele Bulgăreşti, dupd obiceiul Bizantin, i se în­
suşeşte nişte epiţete strălucite: „Tîrnovul Ţarigrad (cetate
Imp8răt£scfl) mântuitul de D-zeti Ţarigrad, Imperăt£ea
cetăţilor, împdrătâscă prea slăvită cetate, în adevăr a doua
după Constantinopole.....u
„Ce! dintâi carii ati întemeiat starea cea strălucită a
Tirnovuluî ati fost fraţii Petru şi Asan, alegându-1 de ca­
pitală a lor. Aid a fost castelul lor natal. încă şi acum
posiţiunea cea mărâţă a veche! capitale a Bulgariei, ui­
meşte pe fie-care călător.
„Deja Bizantinul Nichita Choniat, în puţine cuvinte
f6rte bine caracterieâză disposiţiunea oraşului Asanilor :
„Necontenit sucindu-se Iantra se aruncă spre Dunăre de
pe pogorîşele Balcanulul, printre stâncele rîp<5se, de-asupra
egale şi călcar6se. Intr’un loc, ea prin suciturile sale form^ză
o peninsulă în partea ostică, care se înalţă ca un holm,
apărat de rtd in trei părţi. Din partea a patra este apărat
de terase rîp0se. De asupra se află propriul oraş Tîrnova.
Unica intrare în fortăreţă formâză o însemnată dâlmă de
stâncă, largă de 4 metri şi de 15 înaltă, care priporîn-
du-se în jos pe de amândouă laturile, ese din vale de a-
supra d£lulul. Acest /iaduct natural, numai într’un loc
pentru fortificare este precurmat prin o iurugă strimtă.

304. UN PELERINAJ LA U R N OVA 2 9 7
Id depărtare de o aruncătură de săg&ă de la acâstft iu-
rugă se intra în fortăreţă, prin o p6rtă care s’a păstrat
pănă acum. Dup6 mărturia Geografului turcesc, Hagi
Calia (f 1658) încă în v6cul al XVII-lea esista vechiul
castel regal. El scrie: „In mijlocul oraşului se înalţă un
castel cu cinci porţi în şăse unghiuri, construit din pietre
cioplite. Iantra îl cuprinde ca secera lunel, şi castelul
comunică cu apa prin două turnuri Acum de asupra sunt
numai nişte triste ruine, Iară dălul unde a fost castelul,
se numeşte bulgăreşte, Ţariuveţ adecă: fortăreţă Ţarilor,
Iar turceşte Hisar (fortăreţă-cetate). In Ţariuveţ aii fost
palatele, unde βύ locuit Asaneştil, Tertereştil şi Şişmaneştil.
Joi săra, la 19 Mal la întdrcere, ne-am oprit la una
din Monastirl, numită : Preobrajenschi (Schimbarea la faţă)
unde am întâlnit pe Igumenul acelei Monastirl, Păr. Nichifor
şi pe Diaconul seâ, acum Preotul Chirii, nişte vechi com­
panioni al mei din călătoria ce >m făcut la Ierusalim în
arul 1888- Am vădut acostă Monastire construită de la
vînceputul acestui νέο, Iar tradiţiunea atribue şi acesta din
timpul Aeanilor.
Ne-am întors din acest însemnător pelerinaj cu impre-
siunea plăcută, că România are în Bulgaria modernă pe
cel mal bun! prietini din Peninsula Balcanică. Vechiul
învăţător a adus în inima sa credinţa vie, că dacă pop<5-
rele care sunt deşteptate astă zi cuprinsul veche! îm­
părăţii Romane de rSsărit, ar făptui t6te împreună un sânt
^ legământ ca cel ce l’a făcut la capătul secolulnl al XII lea
v Românii şi Bulgarii de la Balcani, atunci şi numai atunci
se va întemeia autonomiile naţionale şi s’ar realisa suve­
rana federaţiune a naţionalităţilor Europene de la Răsărit.
Bucureşti, 1 Iunie 1894.
Antonie Shimonak Focşănian,
Prodromit din Sântul Mante Athos
— —

305. DOUE MANUSCRIPTE
ALE
A R H IM A N D RITU LU I M ACARIE
Predicatorul Evangeliei în Hetropolia de Bucureşti
BUCOAVNA
I) Saâ buchărniţă, adecă, cărţulie ce priveşte nu numai
spre învăţătura copiilor, ci şi acelor mari, de pe slovenie
acum sc6să şi tip&rită întru întâia domnie a prea lumina­
tului Domnului noetru Io Alexandrul loan Ipsilant Voe-
vod. Cu blfgoslovenia şi cheltuiala Prea Sfinţiei Sale Chir
Grigorie, Mitropolit al Ungro-Vlahiel, la anul dela Chris­
tos 1779.
Stihuri de-asupra peceţel Preanaltulul Domnului noetru
Ifa> Alexandru loan Ipsilant Voevod.
O ! numita carte pruncească
Pruncilor des le d& să rostească
Osana de sus, bine să domnească
Alexandru, în tot să se fereaecă.
După frontespicitS intră îndată în expunerea buchelor
(literilor) care sînt în număr numai de 43. Iată-le :
A. C. B. Γ . f. K . g . 2;. î. Η. κ . Λ. Μ . N. O. II. (>·
c. t . oy. ux. φ . z. u . u). w μ. m. ui. ψ
ra. a . w. S. U. * . y.

306. docA m a n u s c r , a l b a r h i m . m a c a r i r 299
Apoi începe elovenirea (silabisirea) cn două şi trei slove,
tn urmă câfe-va rugăciuni din partea şcolarului învăţăcel
şi o mulţumită în stihuri:
Cine curând din somn sculându-se, din somn slăveşte
Sufletul şi timpul în viaţa acâsta îl zdăvenfişte.
Copilaş bun, !nvaţă*te din copilărie
Intru tot lucrul Domnului a fi cu cueerie.
D e felul acestora sînt mal multe sf&tuiri.
Textul începe ca de obiceiA cu Împărate Ceresc, Sfin/e
Dumnezeule, etc. apoi Milueşte-me Dumnezeule, Simbolul
Credinţei.
Urmăză apoi: Scurtă Învăţătură pentru deprinderea co­
piilor celor mici întru Creştineasca lege cea pravoslavnică.
Partea I-a. Pentru fireasca cunoştinţă cea dumnedeească,
care ne povăţueşte cătră credinţa cea Evanghelicească.
Ac&tă scurtă expunere a credinţei este făcută prin între­
bări şi răspunsuri în număr de două-^ecl şi patru. Partea
a Ii-a, pentru credinţa cea Evanghelicească, tot după acest
metod şi care este tratată îndou€-4ecI şi una de întrebări.
Partea a III-a, pentru legea Iul Dumnedeii, propusă în
trel-^ecl şi şapte de întrebări. Acostă parte este un tratat
de regule morale socială. Spre a se cun6şte atât limba in
care a scris acest Ieromonah Macarie, c&t şi modul expu­
nere! transcriu aicea explicarea dată la porunca a şasa
şi a opta.
Întrebare: Cine greşeşte în protriva poruncel aceştia ?
Răspundere: întâi carii om<5ră omul ori prin reabol, ori
cu armă, ori cu sugrumatul, ori cu otrava, ori ou veninul,
sati. prin ce fel de alt chip, tot întru arestaşi număr a să
număra sînt dat6re şi dezghinările, răzb0ele căle cu pum­
nii, v&ndările oştii ce o fac căpiteniile în răzb<5e, hainătă-
ţile, oştirile căle nedrăpte, ci şi acela de la Dumne4eu în
loo de ucigaş de <5meni eă socoteşte, măcar şi n’afl omorît,
însă avu acopos ca să om<5re. Al doilea: Carii spre orao-
rîre, satk ori spre ce Vătămare dati sfat sail prilej, sad
ajutorinţă. Al treilea: Nedrepţii judecători, carii dupre

307. 8 0 0 DOUĂ MANUSCRIPTE
luare de mită, ori după rumedenie, ori dupre colachie, sati
de frică îl îndrept£z& pre vinovatul, şi’l osândesc pre ne­
vinovatul, neşte judecători ca aceştea mal nesuferiţi sînt
de cât ceea-l-alţl omorâtorl de 0menl, după aceste fiind câ
Bă vinde dreptatea de eătră dânşii, la carii acela a o avea
scăparea sa osebit era dat0re. Al patrulea: Oaril slobod
spre ucidere sati spre vătămare, şi afl putere şi prilej a
nu slobozi, cum am <ţis: II ştiti scoposul cel Γδύ, şi nu’l
dovedesc, sati hoţii îl ascund la sineşl, ori o văd cărta şi
n’o alinăză, ori nu’l stâng laugânul, ori nu’l daţi ajutori
celuia ce sănnâcft, sati pre omul cel c&(Jut întru deznădăj-
duinţă nu’l povăţuesc, şi de la cugetele c£le prdste nu’l
depărt^zâ, sati fiind întru îndestulare îl lasă pre cel să-
rad a muri de f0me, ori de ger, ori îl văd pre alţii pă­
timind întru beteşuguri, şi pot lor a le ajuta, dara nu le
ajută, şi prin c£le-l*alte chipuri dc as0meneaş. Al cincilea:
Stăpânii, carii pre supuşii săi cu slujbe grăle îl îngreolază*
ori cu cazne cumplite îl căznesc. Al şaselea: Omorîtori*
de sineşl. Şi cu porunca acăsta să ciartă şi tot acela, ca­
rele aduce spre ucideie, cum am <Jice, mânia, zarva, sfada,
prigonirea, pomenirea de răii, urâciunea, pizma, nftprăs-
nicimea, sălbfttăcimea năravurilor, şi neomenia. Următ<5rele:
bunătăţile acăstea scriu-se înaintea certării prihanelor a-
cestora: îngăduinţa cea drăg&st0aă şi adevărată, blândăţa,
nepomenirea de răti, răbdarea, vitejia sufletului, milosârdia
şi inima cea plecată cătră toţl“.
întrebare: Cine greşaşte înprotiva poruncel aceştiel?
Răspundere: Când cinevaş lucrul cel străin îl Ia cu
deasăla, precum o fac acăeta tâlharii carii pre ale altuia
le jafoesc cu deasăla, ori st&pânitoril carii de la supuşii
lor, Iar puternicii de Ia cel neputincioşi le laO averile cu
năprăsnicime, casa, robii, pământul şi căle-l-alte, ori î*
cudeasâlesc pre dânşii a le vinde lor acela pre carea el
nu vor ca să o văodă, ori cu preţ puţin a o vinde, ori îl
cudeasâlesc pre lucratori spre mal multă ostenălâ, peste

308. ALB AfctolM. M A C A R li
plată şi peste tocmâlă, ori cu deasăla ÎI fac robi pre 0meniî
cel slobod! şi-ϊ înzepisăzţ, ori cu singura voirea lor le me-
tahirisesc lucrurile c6le străine, cum am tjice: hainele
ori alte scule dreş care, ori pasc pre pământul cel strein,
ori lati fără de l£ge podvoade, ori pentru lucru şi pentru
slujbă, o popresî simbria, deas6meneaş cu acestea şi ne*
ştiinţindu-ϊ vânătorii acia carii întru desăvârşita nevoia al­
tuia, cum am dice în vrăme de f<5mete pâinea n’o vând
de cât întru nesuferit preţ, sau nn <5reş carele lucru în
loc de datorie cer pentru acăsta, cum am dice casa, ori
pământul, ori calul, safi carii întru cea desăvârşită ti­
căloşie a culvaş i să fâgăduesc a;î da ajutor, pentru
ca supt tocmâla cea grea, macar de şi nu era vre-o os­
teneală a ajuta, în pildă a merge cu luntria cătră cela
ce sănnâcă, şi c£le-l-alte. Tot întru aceştea să socotesc şi
aceia, carii nevoia altuia vâ^ându o, nu-I daţi ban! înpru-
mut, ori pâine, safi ori-ce alta, de cât nedrâptă camătă
ori dobândă trebiiindu-le, saâ <5reş-care lucruri puse la el
zălog le popresc, şi prin altele deasămeneaş pre apr6pele
86u îl asuprâză prin chipul hrăpiril cei! arătate. Al doilea:
Când cinevaş lucrul cel străin îl hrăpâşte fără de voia şi
fără de ştirea stăpânului lucrului aceluia. Neşte furi ca
aceştea sînt borfaşii cel meşteşugarnicl, şi cari! le fură
casele, prăvăliile, jitniţile, ogrâijile câle dobitoceştî, vână*
rile pâştilor, pomâturile, pădurile, fânăţurile, şi ceale l-alte.
Insă aceiaş furi mari, carii le precinuesc pagubile câle
domneşti, cum am (Jice prin cărătura cea tainică a dobi-
t0celor, ori o răpesc haznaoa cea domnească, com6racea
bisericâscă, ori cea mănăstirească, ori cea spitalnică, şi
furtişagul acesta să numâşte furare de cele sfinte. Aşijde-
rea ou vina furtişagului şi acela să lâgă pre sine-şî, carii
lucrul cel pierdut aflându-1, ştiindu-l al cui e acela, îl
ascund, ori dobitocul cel rătăcit, saâ pre străinul robul
cel fugit ascundându-1 îl fac al s6u, ci acela-sti furi cu
totul fără de omenie carii adecă ori-ce ar fi fură din lan-
gân, şi cu acâsta pre cel sarac şi răsipit H răsipesc. Al

309. 3 0 2 βοϋλ manuscript®
treilea: Când cine-vaş lucrul cel străin îl face al βδιϊ cu
şeretlicul; prin f&iuri de chipuri să face o răpire ca a-
c6«ta; iar anume, când cine-vaş vinde vre-un lucru mal
cu mult preţ de cât ce face acela, ori înşalâ cu măsura şi
cu cumpăna, ori vită rea vinde in loc de bună, adecă
amestecă pospăiţi în pâine, Iar în vin ap&, ori ban minci­
nos d& în loc de bun, Iară osebit încă cine bani minci­
noşi face îu taină, ori carele în protiva ceil orânduite Ia
dajde mal multă, tot întru acestaş numSr să socotesc ju ­
decătorii, carii judecă cu mită, şi dupre acista ori drept
ori nedrept judecă, fură ori carii orânduesc în locurile
altora nevrednic! şi netrebnici, că prin acesta o aii vred­
nicia de la cel vrednici, şi haznilil ceil domneşti ÎI lu-
creză ştirbiclune, tot acestaş o lucrezi şi stăpânirile cile
duhovniceştii, carii întru trăpta cea arhieriscă ori Întru cea
preoţascâ, şi întru alte trepte besericeştl sfinţesc cu plată,
şi acâetă nelegiuire să n u m ite cumpărare de cile sfinte
şi simonie. Ci fură şi acela, carii fiind haznatari, sau oii
ce tel de vechil, veniturile le ascund ori scriii cheltuială
mal multă, ori prin a sa nebăgare de s£mă lucriză întru
veniturile cile domneştii răsipă, sati carii pre cile minci-
n6se le prefac duhovniceşti, şi averile care nu li să cade
le fac a le sale, ori să <|ic al mortului a fi rude deapr<5pe,
şi moştenitorii Iul să lucrizâ, şi în Ioc de răpitori datori
sînt cel socotiţi a fi şi acela, carii fiind năimiţi cu des­
tulă simbrie, fără de credinţă lucriză şi cu nebăgare de
s£mâ, şi o trec vrimea întru deşărtăciune. Aşijderoa şi
meşteşugarnicil săracii acela, carii fiind sănătoşi şi nelip­
siţi, bolnavi şi calici a fi să prefac pre sineşl sati scornesc
<5reş-carea nevoe, ca cum s’ar fi răsipit din arderea focu­
lui, ori sînt prădaţi de tâlhari, sau cer milostenii cu nu­
mele altora cu mioclună, cum am cjice, pentru spitaluri,
pentru răscumpărarea robilor, şi cile·]· alte. Lângă aceştea
răpitori a fi socotiţi slnt datori şi făţarnicii, carii supt chi­
pul sfinţeniei ceil cu făţărnicie pre norodul cel prost îl
amăgesc cătră dare. Tot dintru acestaş! neam sînt momi-

310. ALB ARHlM. MACABlB 303
toril şi măgulitorii, carii orî-ce dobândesc cu mom£la şi
cu măgulisâla, t<5te acestea le fur&. Multe şi de multe ίέ·
liurl sînt chipurile răpirii, care macar de şi nu fueără nu­
mărate aicea, În3& lesne dintru a'ăeti socotinţă să pot a
fi cunoscute".
II) Viaţa Sfântului Ioanu(lul) a Damaschinu(lul), sc0să din
eliinie şi afierosită sfintei Mănăstire! CernicAI, în filele prea
luminatului Domnului nostru Ιω Nicolae Constantin Ca·
ragea Voevod, ţiind arhipăstoreasca cârmă a Ungro-Vla­
hiel Grigorie al II-lea, la anul cel mântuitoriu 1782. Ia­
nuarie în 21. Stihuri:
Damaschin prin optitâ cântare
ţ)ice, v£cul opt sfârşit nu are.
In care saltă
Câţi bine se luptă.
Du(.S acest titlu urmează o precuvântare a Iul Macarie
sub titlu: Mică înainte cuvântare.
„Iubitului şi duhovnicescului met! intru Domnul frate,
şi celui de o slujire întru c£le tainice, Iul Gheorghie nă-
stavniculul sfintei Mănăstiri Cernicăl, bucurie şi t6te c6le
de îndoită fericire,
Cu cuviinţă era întru Domnul, Iubite frate, precum întru
altele, aşa şi întru taina şi darul cuvântului, cunoscător a
fi neştine şi de înălţimea lucrului, şi de măsura putinţi*
lui întru carea sâ află. Pentru ca nu ca unii îndrăzneţi ţi
nechipzuitor de starea ce are, şi disa să o aude, priatene
ce înlâuntriştl întru rostiri tainice, haina darului cuvân­
tului ne avându-o? ştim dar şi câte îl urmară celui ne gata
intrat la masă, gr<5za ruşinel şi a mustrării, legarea mâi­
nilor, încetarea pâclel, şi câte-s de faţă precepătorilor. Ci
însă şi dupre psalmistui, nici păcătosului i sâ dă roâtirea
povestirii întru οέΐβ albe ale luminel. Cft de este lucru a
cugeta de c£le sfinte, cu cât mal vârtos a le da ecrieril
c£le tainice. A curaţilor numai fiind acâsta şi a acelora
câţi prin legiuita pătimire, îndoit să inţelepţiră, din raza

311. învăţăturilor, şi frumos de sus din Duhul. Insă precum
aicea îndr&znirea peste hotarurl fuse de caznă, aşa nici
pregetarea cea spre putinţă, nu e fără de prihană. Că ce
alta a chipzui ne dă talantul, şi cel cu talantul. Unde nu
numai banul, oi şi dobânda 1 să ceru de {la) stăpânul. Ci
nici largul darurilor Duhului nu’l avem a’l ascunde, când
şi prin jivină necuventnică rostire şi vorbă îl dă Valaamu-
lnî, bunul mângăitoriul, cel cu purrâderea şi cn izbucnirea
cea nechipzultă din tatăl. Vărsa-νοίύ (jice din Duhul meu:
o! bivşugul cel mare al Duhului, prin carele Eldadul saii
Modadul, gândul cel lumnic sail tabârnic şi oştitoriii pro-
rociază. Ado dară cătră cel al Duhului, puţine dintru căle
ale mângăitoriulul să tjicem, ca cum de a sa ultătoriti
făcendu-ne stare şi aşăzare vetrela grăiril suflării bunului
slobozind’o, din parte însă şi pre cât vremea ne soroci pu-
târea, şi ca o pârgă cum am «ţioe, viaţa Ioannulul dintru
totimea Ioannulul, dragostil ceil frăţeşti dingrădinindu o.
Prin traiul ce’l puiu de faţă, gândul şi temeiul traiului
celor acolo adunaţi întru frica şi adeverinţa Domnului,
prin puţine de faţă arătându-1; pre carele fraţii privind cu
râvnă şi ducâtoril a tot avem a-l obli pasul, şi dintru t<5tă
glodurimea şi amăgimea vieţii cei! nemărturisite, drumul
pasului celui cătră mântuire limpezindu-1 şi nelezindu-1,
pentru ca nu într'alt feliu drumind, şi nu precum ne e
punerea şi încăperea întru necălniciml să cădem şi întiu
nedrumiml a le amăgirii întunâriculul: o! lasnel ce zăcu, a-
les în vremea deacuma, când pildele câle bune s puţine,
că cea-l*alta e calea; de cât pre carea loan ne o arată,
nu e alta; ac£sta atot e. Şi cine din jălunl altfâliu dru.
mâză amăgi-tu-s’au, t<5tă slava fâţil împăratului celui ceresc
e ascultarea cea adevărată, smerenia cea adevârâtă. Intru
aclsta fii Iubitul mieii frate şi povăţuind şi povăţuindu-te.
Âcâsta e uşa tainelor, câţi din monahi sar pe Iurea şi nu
intră prin uşa acâsta întru traiul cel călugăresc, furi sînt
şi tâlhari, şi căle urmăţ6re Ie las priceperii precepătorilor.
Acesta e uşa nepătimiril, acăsta e calea tuturor sfinţilor.
3 0 4 b O tΐλ M A N tJiC ftlP T i

312. ALB ARH M. MACARIK 3 0 5
Intru acista umblând înşine, ţi fiii a umbla să 1 punem,
pentru ca nu într’alt fel <5reş-cum, şi na aşa petrecând, şi
povăţuitoril şi supuşii întru întunărec să petricem, le tac
pre cile deaciaşl, că-g de faţă pricepuţilor. Domnul slavii
cu mila sa s&ne dea noao putire a călători drept în calea
poruncilor Iul celor de viaţă făcătire, spre împlinirea lor
tot darul noao dăruindu-l. Amin.
Acistă prefaţă am publicat’o ca model de stil greoiu.
Din causa neştiinţel limbel româneşti, traducătorii ca şi
scriitorii seculilor trecuţi întrebuinţau expresii f(5rte grele
în limbă, şi care nu eraii de cât traduceri literale ale ori·
ginalelor. De multe ori formau şi cuvinte noul cum d. e.
acest Arhimandrit Macarie.
După acistă prefaţă urmează: Viaţa prea cuviosului
părintelui nostru Ioanu(lul) Damaschinuflul), scrisă de
loan Patriarhul Ierusalimului. Traducerea este f<Srte fidelă
textului grecesc, aşa ca traducătorul sacrifică chiar con·
strucţia naturală a limbel Româneşti, numai <pentru a
traduce exact textul. Cu t6te aceste lipsuri, pentru cel
ce-1 depnns cu limba cărţilor bisericeşti şi a scriitorilor
din secuiul trecut seînţăleg fdrte uşor întorsăturile fraselor
şi expresiile greceşti. Manuscriptul cuprinde 200 pagine,
după care urmează un Mic lexiconaş dupre az buche al
cuvintelor celor neînţelese, care se află întru viaţa acista.
Daii aicea câte-va exemple din acest lexiconaş: Ale des-
prieteni,ale ac<5tedintru hotărîrele prieteşugului. Asaimea—
firea. Atot—cu adevărat (traducerea literară a cuvântului
grecesc πάντως=βη tout=a tot) Viersărniste, meşteşugul
versurilor. Gândnic, duhovnicesc. Deşinţarea, eburdăclunea.
Dingrădinindu-o—scoţind’o din grădină. Peşti, nu soroci,
nu zăbăvi. RugăcXunernită, chilia sau oamara cea de ru­
găciune. Sîntimilor făpturilor (tot din grecescul τά δντα
traducere literară). _lncunjurătâre, înţălege gramatica, fiind
că încunjură şi cuprinde t6to învăţăturile, aflându-se întru
16te. (Şi aicea a tradus literar cuvântul grecesc π ερ ιίγ ο υ ν ι).
'ÎMrica Ortodox! Kamâni

313. 3 0 6 D O u f e M A N U S C R IP T E
In umeriză, o pune pe umăr. lnurechiză, o pune în u r e ­
che, o aude. Inhalnirea, im bricarea cu haine eto. e tc .
Din t6te aceste exemple resultă că Ieromonahul M a c a r i e
smeritul dascal al Evangheliei, cum se intitulează s i n g u r ,
avea mania de a fabrica singur cuvinte, tocmai ca ş i v e s ­
titul Pralea, pe la începutul secuiului acestuia |§l A c e s t a
ne probează că Macarie ştiind limba greacă ca şi l a t i n a
în prefecţie, ba şi slavona, şi voind ca şi limba română s e
albă cuvinte care se corespundă acelor limbi culte, c â n d
nu avea cuvânt care se reproducă exact pe cel grec o r i
latin, el inventa o formă, dupâ propria sa părere, şi
nu voia a întrebuinţa perifrase spre a da sensul unul c u ­
vânt nexistent încă în limbă. Vechil noştri traducători
aii trebuit se întimpine dar multe greutăţi, când traduceai!
din greceşte, latineşte ori slavoneşte.
III) Alt manuscript, tot a lui Macarie, scris mal lisibil
şi corectat ma! târziii tot de el. Manuscriptul este inti­
tulat: „A celui întru Sfinţi părintelui nostru loan Gură.
de aur, tălcuire la Psalmul 140. D6mne strigat-am cătră
tine au(ji-me, îa aminte glasul rugăcîunel mele. Apoi Psal­
mul 141, 142, Psalmul 129: Dintru adâncuri am strigat
cătră tine D6mne, D6mney αηφι glasul meii.
Acest manuscript în cuarto, nenumerotat şi necomplect,
pare a nu fi de cât un fragment din o lucrare mal vastă
a Arhimandritului Macarie, dar care s’a pierdut, ori s’a
întrebuinţat spre.a aţîţa focuri, ori s’a făcut cart0ne pen­
tru culi0ne, cum am v6<Jut.
Observ, că limba în acest manuscript este cu mult
mal mult corectă, frasa mal românească şi cuvintele mal
alese. Cu altă ocasie îmi propun a reproduce în întregul
seâ un Psalm, spre folosul sufletesc a celor ce se ocupă
cu o ademenea ştiinţă, numită Exigesă. Unde vor mal fi ma
nuscripte de ale lui Macarie ? De sigur prin Monastirl,
’) Ve4î P itirea lui Pralea în versuri şi 'exiconul seu de cu­
vinte nâsooeite de el fi întrebuinţate in versurile psalmilor.

314. A lfe ARÎTIM . M ACARIB 8 0 7
câte vor fi mal riţmas, şi pe care timpul ni le va desco­
peri Ele t<5te aâ un interes pentru ori-ce teolog, pentru
că represintă cultura religidsă. de la finele secuiului trecut.
Cât despre origina şi ocupaţia acestui Arhimandrit, Iero­
monahul Macarie, atâta ştiu pănă acum. De origină este
român, probabil din Transilvania, educat în Muntenia ş'a
scris şi tradus mal multe cftrţl, din cari unele aâ remas
în Manuscripte pănă la noi. Cunosc ca a tradus pe Is­
toricul Bisericesc Teodoret tot *). De asemenea el a tia
dus din slavonejte şia acomodat pentru copiii Români Bu-
c<5vna de mal sus, tot el a tradus si „Viaţa Sfântului Da-
maschinC(, pe când era retras la Monaitirea Cernica. Să mal
ştie că el a fost tipograf Ia tipografia sf. Metropolif d n
Bucureşti. Era un călugăr înveţat, dar fiind-că era Român
şi pe atunci Grecii cuprinsese Ierarhia Ungro-VIahieî, n’a
putut ajunge mal mult de cât tipograf şi în urmă s’a să­
lăşluit la Cernica, tocmai ca şi Naum Protosinghelul. Eu
am întimpinat un imens nnm6r de fol, manuscripte de ale
Iul Macarie, la Monastirea Căldăruşanil, pe care le între-,
buinţan monahii la cartâne pentru cuIwSne. Cât am putut
observa eraâ traducerea tipicului mare, a Sfântului Sava
şi alte Bcrierl din sfinţii părinţi. In tot caşul Ieromonahul
Macarie a fost Român, om învâţat şi a tradus multe cârţl,
din cari unile ni s’att conservat. El a murit la Cernica
pe la finele secuiului trecut.
C. f.

315. UN D O C U M E N T .
On document patriarhal din 1786, prin care se
arată că dou6 şcâle greceşti din Neohor, pe Bosfor,
eraU întreţiunte cu bani Româneşti.
Procopie cu mila luî Dumnezeii etc. etc.
f Prea cucernicilor preoţi şi prea cuvioşilor Ieromonah!
ce cântaţi în Bisericile din Neohor, vrednicilor epitropl şi
cet-l alţî conlocuitori bine cuvântaţi creştini, fii în Domnul
Iubiţi al modestiei nâstre, har fie vouă tuturora şi pace
de la Dumne^eâ, Domnul a tot-ţiitorul, Iar de la noi ru­
găciune, bine-cuvântare şi ertare. Nimic aşa de puternic
şi nici folositor şi roditor ca Iubirea de cele bune şi între­
prinderea dup6 Dumnezeii şi înclinarea cătră cele ce duc
spre acestea. De asemenea tuturor celor bine-cuget&toii
este evidentă îngrijirea şi înfiinţarea cultivărel minţel, a
învâţ&turel, a ştiinţei şi a instruire!, ca una ce priveşte la
dedarea şi comuna înbun&t&ţiTe a celor ce sînt sSracl, spre
a-I face p&rtaşl îmbun&t&ţirel progresive şi ocupaţiei, lucru
ce este de l&udat şi prea pl&cut, de aceea şi are trebuinţă
de o puternică recomendare şi persistenţă, care tinde, con*
tribue şi rămâne pentru tot-dânna, mal ales dacă va avea
buna-fericire a autorităţel şi măreţiei domneşti şi egemo
nice; dupre cum prin îngrijirea nu mică pe care a avnt’o,

316. UN DOr.UMHNT 309
prin mila lui Dumnezeii egemonică şi domnească, pe când
domnea prea înalţatul şi prea religiosul- domn şi Egemon
prea încuviinţat a t6tă Moldovlahia, Domnul Domn Alee-
sandru Mavrocordat, fiu Iubit al nostru în Duhul Sfânt şi
prea dorit, de atunci deci se învredniceşte de cea mal mare
siguranţă pentru conservare şi folos. Deci fiind-că ni s’aă
arătat nouă şi adunăreî sfinţite din jurul nostru, sfinţilor
confraţi arhiereii şi Sinodului hrisov domnesc prea stră­
lucit a înălţimel Sale, hărăzind pentru ajutorinţa şi îngri­
jirea celor două şc61e (φροντιστηρίοις) înfiinţate în localita­
tea Neohor de pe litoralul nostru, ca să se dea pentru în­
văţăturile greceşti şi comune anual de la vămile domneşti
două sute cincl-tţecl lei (γρόσια), şi în filele strălucite a
înălţimel Sale şi în tot timpul de cătră Domnii ce vor
domni după înălţimea Sa, spre pomenirea veclnică a stră­
moşilor lor şi născătorilor înălţimel Sale, am hotărît, cu
judecată sinodicăscă, ca acest dar domnesc şi ajutorinţă a
o confirma şi asigura şi prin acăstă a n<5stră carte eino-
dică patriarhală şi a determina, cu consimţimăntul vostru,
creştinilor din localitate şi a epitropilor şc<51elor, că eă se
facă acăstă anuală dare şi domnească ajutorinţă tn aceet
chip: Adecă, două părţi din cel două sute cinci 4ecl lei,
care fac una sută şase-4ecl şi şase lei şi bani optzeci, să
se dea şc61el greceşti; pentru că învăţătura studiilor gre­
ceşti şi educaţia să se realiseze cu mal mare ostenălă şi mal
mult folos eă aducă celor ce se învaţă. Căci prin acestea se
fac cunoscători şi ştiutori nu numai filosofieî lumeşti, dar
şi religiosităţel şi credinţei n6stre cel ne’ntinate şi Or­
todoxe, invrednicindu-se prin acăsta la un grad mal desă­
vârşit şi mal curat cel mal mari. Iar a treia parte com­
pusă din opt-decl şi trei lei şi patruzeci de bani să se
dea gc61el comune (κοινή) de învăţăturile n<5stre sfinţite bi­
sericeşti. De aceea scriind ne pronunţăm sinodic împreună
cu preasfinţiţil Arhierei din jurul nostru şi prea onoraţi în
Duhul Sfânt iubiţi fraţi al noştri şi eoniiturgieitori, ca
amintitul strălucit hrisov domneso să rămână în tot-dăuna

317. 3 1 0 UN D( CJMlPTT
sigur şi n e s c h i m b a t , şi c& datoresc E p i t r o p i l a c e s t e işcoli
să dea acistă milă d o m n e a s c ă n e l i p s i t l a d i s e l e ş c o li ,cum
s ’a φβ. De aceea spre dovada acestuia, s ’a f ă c u t ş i s c i s t ă
presentă patriarhic0scă a n<5stră carte, trecută ş i î n s f i n ţi ta
condică a marel n<5stre Biserici a Iul Christos.
In luna Martie. Indictionul al IV.
Al EfesnluT, Samuel. Al Iracliel, Metodie. Al C h i z i c u l u l ,
Agapie. Al Nicomidiel, Gherasim. Al Halcednnnlui, P a r -
tenie. Al Derculul. Anania. Al Chritulul, Z * h a r i a . A l
Dramei, Grigorie. Al Naupliel, Meletie.
Documentul de mal sus l’am tradus din scrierea D - I o l M a ­
nuel I. Ghedeon, mem. corespondent al Academiei R o m â n e ,
publicată acum şi intitulată : Παιδεία καί Πτωχεία πορ’ήμιν,
κατά τούς τελευταίους αιώνας. Έν Κωνσταντινούπολει, 1893.
Învăţătura fi Sărăcia la noi, în ultimii secuii. In Constant.
1893. Documentul este reprodus din codicile patriarhal şi
înserat ia pagina 55. Data din codice, Indicţionul al I V - l e ,
corespunde anului 1786. Din document să constată, că noi
Românii încă din sec. al XVI-lea am început a da ajato*
rurl nemăsurat de mail şi multe Bisericel din Orient, pentru
sprijinirea şi susţinerea Bisericel Ortodoxe Monastirilor
din locurile sfinte, Mantele Athos, Palestina, Constanti-
nopol, Alexandria, precum şi în Thesalia, Epir şi Mace­
donia. Apoi am mal ajntat şi susţinut băneşte şcolele gre­
ceşti, spitalele şi alte institute filantropice, plus imprimarea
de cărţi variate şi mal cu βέηώ de ritual bisericesc, atât
în ţară cât şi în Occident. însuşi Dl. Manuel I. Ghedeon
recnn6şte aclsta. Iată cum se exprimă el la paginele 18
şi 19: Το κέντρον εκείνο καί χρηαάτων είχε κατά τούς δύ0
τού τους α ιώ να ς ά ν ά γ κ η ν , άπό δέ των πρώτών έτώντής 16 έκα.
τοντ^ετηρίδος αΐ π ερ ιοδεία ι των της Κωνσταντινουπόλεως πα­
τ ρ ιά ρ χ ω ν είς Ί β η ρ ία ν } εΐτα δε είς Ρωσίαν και [λέλιστα άνά τάς
έ α α ρ χ ία ς της άχανους ό σ μ α ικ ή ς α υτο κ ρ α το ρ ία ς τάς όποκεψ.ενας
είς τον οίχουμενικον π α τ ρ ια ρ χ ιώ ν θρόνον, α ί δωρεόi' Βλάχων
κ α ι Μ ο λ δ α β ω ν η γεμ ό ν ω ν είς τ ά π α τ ρ ια ρ χ ία της ’Ανατολής, ά-

318. UN DOCUMENT 311
νεκούριζον μέν ολίγον τήν ήλικήν δυςπραγίαν των μεγάλων
τούτων κέντρων της ήΟικής και πρευματικης κινήσεως παρά τω
ήμετε'ρεω έΟνει.... „Centrul acela (naţional) avea nevoe şi
de bani în acele secule, de la cel întăl ani al secuiului al
XVl-le, visitaţiile patriarhilor Constantinopolnlul în Iberia,
apoi în Roşia şi mal ales în Eparhiile vaste ale Împără­
ţiei osmanie3 supuse tronului patriarhal Ecumenic, daru­
rile Valahilor şi a Domnitorilor Moldoveni la patriarhatele
Orientului, aii uşurat puţin greutatea materială a acestor
mari centrurl de mişcare morală şi spirituală în poporul
nostru....“ Urmează dar, că noi Românii am fost adevă­
raţii sprijinitori materiali al G-recilor în Orient, precum
şi susţinătorii credinţei Ortodoxe în tot Răsăritul, şi a-
c6sta din secuii îndepărtaţi şi cari ajutorurl aâ durat pănă
pe la 1863.
Acesta-I un fapt positiv. Documentele ce curând vor
apărea în colecţia Hurmuzathi a Academiei Române ne
vor da lumini îadeajunee în acâstă cestiune.

319. PR0T0S1NGHELUL NAUM HIMNICEANU.
Cuvânt duhovnicesc tainic ι).
De trei lucruri? m’am m irat aurîindu-le la bătrâneţele
mele, de la bărbaţi lăudaţi cu pod<5ba tnţâlepclunel şi alţii
cu pod0ba duhovuic&că.
*) Pe când a scris aceste rânduri Protosinghelul Naum Rîm-
niceanu cătră Ilarion Episcopal de Argeş, era retras î n Mănăsti­
rea Cernica. Se vede, că din când îu când îega din Monastire,
unde se oenpa cn traducerea din greceşte a Istoriei Bisericeşti a
luî Meletie, şi’şl visita prietenii şi şc0lele din Bucureşti. Cu a-
semeoea ocasie a putut afle, că îu cartea lui Efrosin Poteca, tra­
dusă din limba francesă, htoria pragmatică, s’a tradus reu ori în
mod panteistic ceetiuuea originel sufletului omenesc, susţineadu­
se că ar fi o părticică din dumnezeire, lucru cŞîn adevăr este
contrar îrivăţăturel creştine Ortodoxă. El vejlend că în şcdlă se
profesază asemenea idei a denunţat faptul Iul Ilarion ca Del ma1
doct prelat pe acele timpuri. Se mal constată că şi un alt Dascal
Grec profesa acostă idee greşită, pe timpul Iul Gr. Ghica V.V·
De asemenea ne mal denunţă unele obiceiuri falşe, ca înlocuirea
Sf. euharistii prin Aghiamă mare, cum şi causa alungărel luî
Adam din Baiu, cestiune cu totul de prisos, afară de ceea ce ne
spune Biblia. Din tdte aceste resultă, că Naum se ocupa şi la
beţcăneţe cu cestiunl teologice abstracte şi practice.

320. PFO TO B IK G . RAUM ' r i MNÎC^NU 8 1 3
z
In dilele Măriei Sale Grigorie Ghica V.V. era un dag.
cal grec, numele lul lam uitat şi de trăeşte nu ştifl. A-
ceata se vestea ca un filosof Ia Învăţături, elin desăvârşit,
franţez desăvârşit şi la cartea turcească asemenea. Câtă-va
vreme aii şă<Jut cu chirie în nişte odăi, în curtea docto­
rului Caracaş, unde învăţa ucenici la feluri de învăţături,
unii adică la mal înalte şi alţii la mal de jos, pe fie-care
după puterea ce avea, şi orl-care voia din cele 'jise trei
limbi. Insă fieş-care ucenic deopotrivă plută ÎI da pe lună,
câte taleri una sută, şi aceştia la începutul Iunel, Iar nu
la sfârşit. Mergeam şi eti câte-o dată la dânsul, numai ca
eă auz cuvinte înţălepte din gura lui. Deci s’ati întâmplat
odată, după ce s’aii mutat la alt conac, apr6pe de Biserica
Saşilor şi l’am găsit singur unde se primbla afară la loc
deschis, şi apropiindu-mă de dânsul şi dându-1 cuviinctâsa
închinăciune, am început a ne primbla amândoi şi a vorbi
pentru treptele învăţăturel, între care aă venit cuvântul
şi pentru sufletul omului. Atuncea dar cu mirare l’am au­
dit picând, că sufletul omului este 6reş-ce părticică din
dumne^eeasca fiinţă. Şi îndată θύ, ca cel ce citisem la
tâlcul Bibliei, l-am stătut înprotrivă, picând: Ba nn, o!
înţălepte cuvântăreţule, acesta nu este precum φοί; şi în­
dată i s’a roşit obrazul de ruşine, şi eti încă nu-ml adu­
ceam aminte de cuvintele tălcuirel; Iar el afi rămas tăcând,
necerând dovadă de ouvânt de la mine; şi aşa dându-ne
în alte vorbe, acăsta βύ fost cea de pre urmă întâlnire a
mea cu dânsul. Apoi de izn<5vă căutând ett la tâlcul Bibliei,
Facere Cap. II, stih. 7, unde fericitul Theodoret <Jice:
„că acest fel de socoteală a cugeta cine*va, cum că sufletul
omului este din fiinţa dumne^eească, prin suflarea Iul
Dumnedeii în faţa lui Adam, este cea mal de pe urmă
păgânătate şi hulă". De unde se cun6şte că acâsta este
veche socoteală păgânească, şi nu de curând izvodită, ci

321. 3 1 4 PROTOSING. NAUM RIM NIONO
scrisă în cărţile păgâneşti. De ac£stă păgânească socoUlâ
am găsit şi pe theologul Seminariulul din Anthim, carele
aşa învaţă şi pre ucenici. Dar n’am vrut să-l ruşinez în
şc61& înaintea ucenici1or, ci deosebi ϊ-am spus că acesta
este socoteală păgânească, să se depărteze de dânsa şi se
caute tâlcul Biblie). In trecutul Avgust am însemnat în
scurt într’un îăva, şi Preasf. părintelui Argeşiu, Chir Ila
rion acostă cunoştinţa, dicând că trebue luare (atenţie)
pentru unele ca acestea. De acâstă putredă socoteală se
vede a fi şi filosoful noetru oel de la Franţa, Efrosin, pre­
cum am vă<Jut în trecutele 4*1® Antim un .cuvânt ce
mi-aâ arătat chir Irothelu, dascalul grămăticilor, într’o
carte notiâ a lui Efrosin, spre învăţătura Seminariulul, în-
tradins trimiţând chir Irothelu şi chemându me la odaia sa,
ca să-mi arăte acel cuvânt. Acest fel sînt ticăloşii şi orbii
filosofi din vremea n0stră, carii se numesc pravoslavnici
creştini. Noi însă ştim din tălcurile Sfintei Scripturi, că
sufletul omului este Duh zidit de Dumnezeii, precum şi
îngerii. Acâsta adeverează şi prorocul Zaharia, Cap. XII,
st 10, picând: „Domnul cel ce atk zidit duhul omului
întru ^elu. Şi prorocul Amos, cap. IV, stih. 13, arată pre
Dumnefţeti ziditor de duhuri picând: „Cel ce întăreşte
tunetul şi zideşte duhul“. Şi dupre sfinţii bogoslovl chip
a lui Dumnezeu se dice omul, nu numai dupre stăpânirea
celor pământeşti şi dupre minte şi cuvântare şi viaţă du*
pre Dumnezeii nemurit6re, ci mal vârtos şi mal chiar, căci
laete ne’nţSles şi necoprins de mintea omenească, precum
Dumne4eti laste ne’nţSles şi necoprins de mintea îngerăscă.
a
In filele Măriei Sale Caragea V.V. aflându-m6 dascal
in Ploeşti, un preot de mir, duhovnic al meii, s’afl întâm­
plat o dată de ml-ati φβ pentru sfânta precistanie, că ori
de m6 νοϊΰ împărtăşi sati de νοίύ lua aghiazmă de cea

322. PRO BING. NAUN RlMNICTÎtJU 315
mare, tot una laste, şi ou I-am respuns nimic, nici almla
nimică n’am spus cuvântul acesta, dar m’am mirat de
unde ati luat acest fel de învăţătură. Apoî după ce am
venit la Bucureşti aii găsit in limba eliuească cartea ce
se scrie de-asupra: „Adunarea pre scurt a Dumne<|eeştilor
Dogme ale Credinţei", şi o am cumpărat şi o ţiu şi acum,
din oare m’am şi adeverit cu de-amăruntul; că socoteala
duhovnicului meii aii fost o rea rătăcire. Apoi am găsit
numita carte şi româneşte, tipărită în Moldova, Ia Mănăs­
tirea Neamţului şi o am şi pe a:ăita. Deci după ce am
venit aicea in sfânta objte, am cunoscut şi doi duhovnici
al obştiel p&rlaşl acestei ră'e rătăciri, cu adevărat din
prostime şi din putreda învăţătură. Nu volu ca să spun
numele lor, ci νοϊύ ca siogur Sfinţia V<5stră să auriţi din
gura fieş-cărula, însă vînaţl adevărul cu meşteşug, în vre­
mea cuviincI0să chiemând pre toţi duhovnicii împreună
duhovniceşte, şi se diceţl că aveţi un cuvânt duhovnicesc:
Cum sobotesc el sfânta împărtăşire, <5re are deosebire de
aghiazma cea mare, sau tot uoa îaste ? Să spue fieş-care
într’adevăr părerea sa şi socotesc că se va prinde venatul.
Dar trebue mal întăi Sf. Vdstră să căutaţi, în numita carte
la list. 247, cap. b, pentru înfricoşata taină a dumnede-
eştel împărtăşiri, sâ-l citiţi în linişte. Apoi după ce’şl va
arăta fieş care într’adevăr părerea sa, le veţi ceti desluşit
numitul cap. şi cu acest chip se vor izb?vi de putreda ră­
tăcire. De nu o aveţi numita carte, laste la mine, şi veţi
trimite să o daft.
III.
Pentru izgonirea din Ralu a strămoşului nostru Adam
s’aii întâmplat de am au<Jit pre mulţi 6menl de ispravă?
şi mal vîrtos din boerl, cum că pricina aii fost împreunarea
lor cea trupească în Ralu. Aceştel putrede socoteli, de
basme băbeşti, în trecuta vară, în sfânta Mttropolie s’aii

323. 3 1 6 PROTOSING. CAUM R1MNIOÎVU
întâmplat de am cunoscut părtaş şi pre filosoful nostru cel
de la Franţa. Să mustrează însă la tâlcul Bibliei de Sf.
loan Zlataust, Facere cap. IV, stih. 10, picând: că dupg
călcarea poruncii şi dup6 căderea din Ralu atunci aâ luat
începere împreunarea trupească, când aii născut pre Cain
şi pre Avei. C&cl mal ’nainte de calcarea poruncel urma
viaţa îngereasca, ţi nicăirl nu este cuvântul de împreunare.
Acestea qUce Sfântul. Apoi b&beştil păscuitorl nu ştiîi în
ce vânt<$8ă e’aă rSzimat el, după vânarea adevărului ce am
φβ. In voia Sf. V6stre rămâne taina celor scrise.
1837, CHumaiis 6.
Naum Protosinghelul.
G. B.

324. SCHIŢE DIN VIATA SÂNTULUI APOSTOL PAULT T
(Urmare. Vedî Biserica Ortodoxă, anal al XYIII-lea, No. 3j.
I § 5. lnchisârea iul Paul în Cesarea şi Roma.
58—63 d. Chr.
Sinedriul din Ierusalim, luând cunoştinţă de trimitirea
lui Paul la Cesarea, trimise acolo o delegaţiune din sinul
ββύ, însoţită de un advocat cu numele Tertullus, ca să
eusţie înaintea Proconsulului, acusaţinnea în contra lui
Paul. Actul de aciisaţiune era conceput în sensul, că A-
postolul turbură pretutindenea pe Judel, atacându-I în prin­
cipiile Ipr religtâse, în exercitarea cultului etc., provocând
ast-fel nelinişte şi desbinărl între el, ba ce este mal mult
voia chiar să le nlînicâscă şi templul, fapt pentru care el
eraţi în drept eă-l prindă şi să-l judece dupe legile lor;
înse tribunul Lysias li 1a luat din mână cu forţa, porun­
cind ca procesul să’l trimită înaintea proconsulului Felix.
Scopul ouvântărel avocatului tindea ca să afirme neapă­
rata judecare a lui Paul de cătră Judel, ca un drept al
lor, de 0re ce Judeil, mal ales cel din Palestina, căpăta­
seră de la Romani privilegiul, ca tdte chestiunile pur re­
ligiose să se judece de forul lor. In apararea sa, Aposto­
lul, combătu punct cu punct, t0te afirmările avocatului.
Pentru că Felix—aşa începu Paul — cun0şte f6rte bine

325. a i d S c î î i ţ b dIn V ia ta
caracterul şi obiceiurile judeilor, apoî sper la o satisfacere
drâptă din partea Iul. Afară de acesta— dice P aul— e i a
bia de 12 aile m’am întors dintre streini, când deci dară
avuse! timp să săvârşesc faptele de care su n tacu sat? mar­
tori sunt chiar Judeil carii ştiâ, că eil în templul lor am
intrat curat şi cuviincios, şi nici n ’am dat m acar ocasiune
pentru vre-o nemulţumire de când sînt în Ierusalim, ba
ce este mai mult, ca să nu crâză ei că eti a’şi fi cu totul
contrar prejudiciilor lor Judaice, şi să nu observe cere­
monialul impus de lege, am mers chiar în templu îm­
preună cu ei, spre a mă curâţi; dar în acel moment, mai
mulţi judel fanatici veniţi din Asia, îi întărîtară şi pe cei
locali contra mea, şi resultatul fu, că era chiar să fiA omo-
rît, de nu mă lua sub paza sa tribunul, şi mal în urmă
proconsulul, şi chiar Sinedriul, care m’a judecat, şi n’a gă­
sit că am alta vină, de cât învăţătura mea despre învierea
morţilor. Felix care încă de pe timpul când era în Pa­
lestina cunoştea f<5rte bine principiile pe lângă care să rotea
intrâga învăţătură moeaică, şi cunoştea de asemenea şi în
ce constaâ cele-l-alte principii religi6ee creştine, observă
îndată că Paul nu era vinovat, dar nu avu curagiul să
se pronunţe la un fel asupra aCesteî ceştiuni, ci amână
afacerea din <Ji în (Ji. Amânarea acesta, o făcu el cu sco
pul pe de o parte ca să placă Judeilor, Iar pe de alta
spera să mituâscă pe P au l; peutru acest sfârşit chiar po­
runci să-l bage pe Apostolul în Închis0re, dând voie creş­
tinilor să’l visiteze din când în când, şi chemându-l ch.ar
el câte odată ca să discute (Fapt. ap. 24, 1— 26)·
Doi ani împliniţi fu reţinut Paul în închis<5rea din Ce*
sarea, şi fiind cunoscută lăcomia Iul Felix, p6te că ar fi
şezut şi mal mult, spre marea perdere a creştinismului.
In locul lui Felix fu numit la Cesarea un alt proconsul,
cu numele Portius Festu.·*, om tot aşa de violent şi rău la
suflet ca şi Felix. Acesta instalându-se la Ceear&i, visita
şi Ierusalimul, cu care prilej, Judeil îl rugară ca să le
trimită acolo pe Paul, ca să-l judece după legea lor şi să-l

326. SÂNTULUI APOSTOL PAUL
omdre. Proconsulul însS nu încuviinţă cererea lor, dar le
permise ca să maî vie încă odată Ia Cesarea şi e&’l pâ-
rască din noti pe Apostolul. Aşa să şi întâmplă. Judeil
veniră la CesarS* în numâr mare, şi aduseră contra lui
Paul fel de fel de acusaţiunl, ca d. e., că Paul este un
turburător al liniştel publice, ca un rSsvrăt’tor contra le­
gilor şi chiar contra împăratului, acusaţiunl pe care el cu
t<5te acestea nu le putură documenta. Din t6tă discuţia
urmată-Inse, cunoscu în fine şi Proconsulul că Paul nu
este vinovat, şi că numai cestiunl şi certe religidse aâ
provocat acest scandal, dar totuşi nu cuteză nici el să se
pronunţe definitiv asupra pârei aduse. Ca să se justifice
însă înaintea Judeilor, <}ise el lui P au l: „Vrei să mergi
la Ierusalim, şi acolo în faţa mea să te judece Senedriul ?“
Paul simţind pericolul ce’l ameninţa, îndată ceiu de la
Proconsulul, ca în virtutea dreptului sefl de cetăţân ro­
man, sâ’l trimită la Împăratul, la care βρβίέζά.
Nestrămutata lui dorinţă de a vedea Roma, şi visiunea
ce o avusese, că el numai de cât trebue să m^rgă la Roma
şi să propoveduiască acolo pe Domnul, despre care vi-
siune deja am vorbit în cele precedente, îl îndemnară pe
Paul să apeleze pentru justificarea sa la împăratul.
Featu3 au4ind acâsta, şi băgând de e6mă că Paul este
cetăţân roman, n’avu în cotro, ci trebui să Ia în conside­
rare apelul făcut de Apostolul, şi aşa dar judecata făcută
la el, fu finită. Trimiţând înse pe Paul la Roma, trebui
Proconsulul să-I spue prin raport motivele pentru care este
acusat Apostolul, şi fiind-că avea şi ură contra luî, Festus
făcu lucrul aşa în cât culpabilitatea Iul Paul, să fie garan­
tată. Ocasiune pentru acest sfârşit avu, prin faptul venirel
tânărului rege Herode Agripa al II lea, la Cesarea, de la
care Proconsulul spera a avea lămuriri mal precise asu­
pra principiilor de căpitenie ale religiunel mosaice, pe
care trebuia el să le bage în acusaţiunea sa. In cele din
urmă Festus chemă pe Paul în lăuntru şi 1 permise să
vorbăscă. In ac£stă apărare a sa, îşi exprimă Apostolul

327. 3 2 0 S C ttlŢ l*D IN VIAŢA
mal întâi bucuria că ee află în faţa unei pera6ne distinse
care este tn atare b& cun6acă mal bine de cât orî-cine
moravurile şi obiceiurile poporului Jude ti; şi în fine po-
veati viaţa sa şi minunata Iul convertire la creştinism, a-
pelând în acelaşi timp la conştiinţa Regelui, să spue el
drept, dacă la o ast-fel de arAtare şi minune a Mântuito­
rului ar fi râmaa ne eupua? apoi adaoge că vina pentru
care mai ales este acuaat de Judel, este c& el crede, că
visul părinţilor s’a împlinit acum, şi că Mesia în adevgr a
venit în lume, ba a şi murit pentru pâcatele lumei, şi în­
viind ca un Dumnezeii, s’a înalţat la ceritl şi acum şade
de a drâpta Tatălui.
Profanul şi răutăciosul Festus, privea cu aînge rece şi
nepăsare la cele ce vorbea Paul, şi îşi bătea joc de el,
tţicând: „Eşti nebun Paule, din causa studiului11. Paul
întrerup&ndu-l, φϊοβ: „Nu sunt nebun, bunule Festus, ci
vorbesc cuvinte adevărate şi mântuitdrea. Apoi adresându-se
iarăşi Regelui îi <}ice: „Creqli tu profeţilor ?u şi fără să
aştepte respunsul de la Rege, respunse tot el singur: r Ştiu
că cre<fXu, şi luându-şi tonul de cuvântare începu a vorbi
f6rte aprins şi cu t6tă autoritatea sa apostolică. Regele ve-
dând tonul aprins cu care vorbeşte Paul, putea f0rte binesă’l
oprâscă din cuvîntare şi să-l împedice de a vorbi aşa au­
toritar, însă ca om rafinat ce era, îl întrebă f6rte calm :
„Şpune-mX, Paule, al putea să mă faci creştin la care
Apostolul plin de încredere, φ βθ : »Numai să fie în vo­
inţa Iul Dumnezeii, şi de sigur că te-aşl face creştin, şi
nu numai pe tine, ci pe toţi carii mă a s c u l t ă Cu acesta,
discuţia să întrerupse, şi părerea lui Agrlpa fu, că Paul ar
putea să fie eliberat, dacă n’ar fi apelat la Im pârâtul. De-
cisiunea în consecinţă fu, ca Apostolul să mârgă la Roma
(Fapt. ap. 24, 27. 26, 32).
Paul împreună cu alţi condamnaţi fu predat unul cen-
turione, om f6rte onest şi prietenos cu numele lulius, care
avu să-l ducă la Roma. In t0mna anului 60 d. Chr. să
îmbarcă Apostolul, acompaniat fiind de Aristarch şi Luca*

328. SANTUUUl APOS IU L PAUL 321
In golfurile since şi asiatice rătăcind, veniră la Myra în
Licia ca sil schimbe corabia; însă pentru că anul cel reu
de iarnă începuse deja şi călfitoria devenea din ce în ce
mal anevoidsă şi pericul0să, îl sfătui Paul pe toţi ca s&
amâne călătoria mal departe, pe un timp 6re-care. Sfatul
βδύ înse nu fu ascultat şi toţi hotărîră ca să trăcă în Creta
unde să erneze. Pe drumul acesta însă să născu o fur­
tună f<5rte mare, aşa că era apr6pe de a să cufunda. Iu
acâstă stare de pericol, veni Apostolul la căpitanul cora­
bie! mustrându-1 cu blândeţe, pe de o parte că nu l’a as­
cultat să rămâe în Myra, Iar pe de alta îmbărbătându-1
şi asigurându-1 că nu se va perde nimenea, căci un ânger
al Domnului ’l-a spus lui acesta:„„Nu te teme Paule, tu
trebue să te presinţî Împăratului, ţi iată Dumnezeu ’ţl a
dăruit pe toţi, carii sunt cu tine11.
Trel-spre-^ece <ţile şi nopţi, corabia să purta de valuri
înc<Sce şi încolo în cele din urmă în a 14 n6pte, deteră
de pământ; aruncară deci ancorele ca să nu să mai întâm­
ple ceva şi stătură înfricoşaţi cu toţii, aşteptând să se facă
dluă, în care timp, după sfatul Iul Paul, luară cu toţii să
mănânce ceva ca să se întărâscă, şi făeându-se (Jiuă, vSdură
pământul. Toţi în număr de 276 iură scăpaţi. In cele din
urmă aflară că att naufragiat pe insula Malta, al căril lo­
cuitori primiră pe naufragiaţi cu multă bună voinţă, dar
mal ales plin de bucurie, la vederea Apostolului Paul, fa
un roman cu numele Publius, care locuia în Malta. Paul
câştigase buna-voinţa acestui bărbat prin vindecarea Ta­
tălui ββύ.
După o şedere de trei luni în Malta, timpul fiind mal
priincios pentru călătorie, să sui Paul împreună cu compa­
nionii sel, pe o corabie alexandrină. Ajungând în Siracusa
rămaseră aci trei apoi continuară mal departe cătră
Roma, pe uscat.
Creştinii din*Roma aurind că vine Apostolul Ί eşiră îna­
inte până la forul Apil pentru oare Apostolul să bucură
f6rte (Fapt. ap 27, 1—28, 15).

329. 3 2 2 SC H IŢ E d i n V IA T A
In prima-vara anului 61 d. Chr. ajunse în fine Paul 1»
Roma. Deja, fftrte de mult dorinţa îl atrăgea acolo, pentru
ca aci în mijlocul lumel păgâne, să predice cuvântul luî
Dumnedeii. Primirea ce i să făcu fu eât să p0te de favo­
rabilă, în tot caşul cu totul deosebită de cât a celor-l-alft
deţinuţi, şi acâsta provine, sail din relatările ce le făcuse
Festus în raportul seti, saύ din bunele recomandaţiunl ale
Centurionului Iullius, căci în loc să ş£dă îa Pretoriu, i să
permise să locuiască particular, păzit ΐηβδ, bine înţeles de
un pretorian.
Dupe trei dile de la sosirea sa în Roma, intră Paul în
relaţiunl cu mulţi din Judeil ce locuiaii acolo, şi la înce­
put avea frică de el, bănuind ca nu cum-va coreligionarii
lor din Ierusalim să-l fi îmbibat cu fel de fel de născociri
reutăcidse şi mincin6se contra luî. Se pare inse, că Judeii
romani nu primiseră nici o informaţiune relativă la mo­
tivul acusaţiunel adusă contra Apostolului, ci voiati sincer,
numai să asculte învăţătura Iul. Paul următor acestei do-
rinţt, începu în una din (Jile de diminâţă pănă sSra a pre­
dica învăţătura despre Christos, atestându-l din legea veche
şi profeţi.
Predica acâsta nu râmase fără efect, ΐηβδ pentru că sâ
născuse între ascultători neînţelegeri şi desbinărl, să mânie
Paul şi le (Jise: „ Voi sunteţi smintiţi fi orbi—după cum
^ice lsaia—, iată dară mântuirea fuge de voi şi să în­
dreptă cătră păgâni, ţi aceştia vor şi αηφί cuvântul Dom­
nului
Din timpul acesta predică Apostolul doi ani evangelia
tuturor fără deosebire, în t0tă libertatea şi fără să se t£mă
de autorităţile păgâne.
Aci să închee naraţiunea lui Luca în faptele apostolilor,
fără ca să ne mal spue ceva mai departe de raporturile
Apostolului lumel, şi ce urmare avu apelul seti la Imp6-
râtul.
Asupra causel de ce Luca închee aşa de repede tratatul

330. eeti despre închis<5rea romană a lui Paul, părerile sunt
Împărţite.
Unii adecă susţin, că Luca avu să mal scrie, pe lângă
Evangelie şi faptele apostolilor, o a treia carte—τρίτον λό­
γον—asupra activităţel posteri0re a Apostolului Paul, şi
-deci dar, aceştia sunt de părere sati că Luca n’a scris
opera proiectată, sati dacă a scrisa-o, atunci s’a perdut. A-
c^sta însă este o ipotesă care nu presintă multe garanţii
istorice. Mult mal probabilă ar fi opinia lui Hug şi a al­
tora care îşi explică ac£stă lipsă din faptele apostolilor,
din cause cu totul independente. El die, că Luca n’a avut
trebuinţă să scrie mal departe t<5te amănunţimile, asupra
vieţel Apostolului, în Roma, de 6re-ce Teofil cătră care
ecrie el evangelia şi faptele apostolilor, era din Italia, şi
chiar roman, şi deci să presupune că cunoştea i6rte bine
cele ce să întâmplase cu Paul în Roma. Dar, că la finitul
celor doi ani, de când venise Apostolul la Roma să schim­
base întru cât-va situaţiunea celor prinşi, o spune însuşi
Luca la finea tratatului sell, fapt. apost. unde să <Jice, că
Paul şe<}€nd în locuinţa ce i să destinase, predica încon­
tinuu evangelia împărăţiei lui Dumne<Jefi, neturburat de
nimenea, primind în casa sa, pe toţi câţi veneai, să-l as­
culte.
In timpul acestei închisori de doi ani în Roma, sta
Paul în relaţiunl continue cu creştinii din Macedonia şi
Asia mică. Comunitatea din Filipi cu deosebire, carea şi
mal înainte îşi arătase deosebita eî Iubire faţă de Apostolul,
nu’l uitase nici în acostă împrejurare, ci să grăbi a’l tri­
mite un ajutor în bani, prin Epafrodit. Atenţiunea acăsta
a Filipenilor, hotărî pe Paul eă le scrie o scriadre prin
care să le mulţămăscă pentru dragostea lor. Intrăgă acăstă
scris<5re transpiră sincera şi ideala iubire pe care o avea
Apostolul pentru Filipenl. Ea este o acrisore de mângăere
şi Iubire, bogată în salutări din inimă, însă tot-odatâ plină
de demnitate apostolică; Iar despre biserioile din Asia mică
capătă Paul înştiinţări de la un 6re-care Epafras din Co-
_ ___________S-TU LIΪ APOSTOL JPaUL 3 2 3

331. 324 SC H I ΓΚ D IN V IA TA
lose care sft pare c& fusese întemeietorul acestei c o m u n i­
tăţi (Colosse), şi care intimidat de învăţăturile cele fa]8e
şi ostile creştinismului ce ajunserft pană aci, c ă l ă t o r i la
Roma la Paul spre a-1 destdnui totul. Raportul făcut de
Epafras fu f<5rte serios, căci Apostolul pe dată s ă ş i hotărî
şi scrise o scris6re cătră Colosenî. Scrisdrea acâsta a r e u n
caracter polemic. Apostolul combate în ea, t6te ideile ră­
tăcite şi tendinţele râutăctâse ale filosofiel orientale care
c&uta a-şl îmbina principiile sale cu creştinismul, idei care
mal în urm& să ivir& în creştinism sub numele de gnos­
ticism şi neoplatonism. Scris<5rea e scrisă cu un d e o s e b it
ton din partea Apostolului pentru care Sf. Chrisostom ob­
servând acâsta dice: „ Tactica apostolului e din cele mai
admirabile; ea contrapune armelor inimice, autoritatea şi
tăria argumentelor sale; aruncă la pământ părerile ere-
Udlor, şi câştigă cu acesta, triumful ideilor saleu.
Purtătorul epistolei cătră Colosenî, fu Tihic, care s ă î n ­
torcea din Roma, înapoi în Asia mică, patria sa. T o t e l
duse şi cea-l-altă epistolă a Apostolului, către EfesenI, c a r e
sâmănă e& fie mal mult o epi tolă enciclică, cu d e s t i n a ţ i e
pentru mal multe biserici din Asia mică.
Partea dogmatică a acestei epistole, cuprinde o expunere
pe scurt a adevărurilor fundamentale ale creştinismului,
şi intuirea bine-fâcfitore ce ne-a venit prin Christos : I n
Chr.oioB este mântuirea, pentru toţi; prin El deosebirea
între judaîsm şi pâgânism este desridicatâ; Biserica este
Trupul βδί.
De odată cu Tihic. mal călători din Roma cătră Asia
mică şi un <Sre-care Onisim, căruia Paul ÎI dete o scris6re
cătră Filimon unul din cel mal buni creştini din Colose.
Acest Onisim era ca sclav al Iul Filimon, care făcând o
greşală în serviciul ββΰ, şi temându-se de stgpân, fugi la
Roma. Aci îl cunoscu Apostolul şi după ce îl converti la
creştinism îl trimise înapoi acasă la stăpânul seti.
Acâstă scurtă scrie0re pe care o trimise Paul lui Filimon,
din punct de vedere dogmatic, nu presintă mare înteres,

332. S -T U L llî A PO STO L PAUL 325
dar ca artă ea este model de tact unit cu fineţă antică.
Ultima epistolă, pe care o scrise Paul din închis6rea sa
de la Roma, este epistola cătră Ebrel, a cărei deosebită
însemnătate stă într’aceea, că fiinţa şi însemnătatea Testa·
mentuluî Vechili şi raportul lui către Testamentul Νού să
expun f6rte clar şi în mod paralel, de şi unii din exegeţi
susţin că acăstă epistolă n’ar fi fost scrisă de Paul, ci de
un ucenic al lui sub ochii Apostolului, părere însă care nu
g& p6te susţine în mod serios.
, Cel din urmă ani al vieţel Iul Paul.
De la finea închisorel celei de doi ani a Apostolului în
Roma, aşa dar din primăvara anului 63 d. Chr. ştirile
despre viaţa lui, devin din ce în ce mal întunec6se şi ne­
sigure căci de acum înainte faptele apostolilor, nu ne mal
spun nimic, în cât spre scopul acesta numai epistolele Iul
ne mal daţi <5re-care lămuriri.
In timpul mal noti, opinia învăţaţilor, este împărţită în
privinţa acestei cestiunl. Aşa unii cred, că Apostolul ar fi
rămas în Roma, pănă la sfârşitul vieţel sale, şi după tre­
cere de doui ani de la închisdrea sa, viaţa lui să înăsprise
şi nesiguranţa luase locul încredere! în sine de mal înainte.
Paul pentru prima <5ră fu acum desaprobat de toţi; cu
t<5te acestea i să permise a să apăra înaintea împăratului
şi a poporului (II, Timot. 4, 4, 16), în urma căria îşi aş­
tepta conaamnarea, Iar oătră sfârşitul verel anului 63
d. Chr. scrise el două scrisori cătră Timotheiu.
Nu mult după acâsta, să pare că a venit şi Petru la
Roma, şi ambii Apostoli euferiră aici martiriul; cu deo­
sebire Paul la sfârşitul acului 63 şi începutul anului 64,
primi sentinţa de condamnare la m6rte, din partea Iul
Nero.
învăţaţii exegeţi, carii sunt de părerea espusă, cred că
prima epistolă cătră Timothei, trebue Dusă între epistola
către^ Galatenl şi prima epistolă cătră CorintenI, în anul

333. 326 SCHIŢE DIN VIAŢA
56 d. Christ, Iar epistola către Tit, după prima epistolă
către Corinthenî, când adeo& Apostolul se afla tot în Efes
aşa dar între paştile şi rusaliile anului 57 d. Chr.
Părerea acesta însă, că adecă Paul ar fi rămas în în c h i-
s6rea sa din Roma pănă la finitul vieţel sale, este f a l s ă şi
opusă atestărilor oe le găsim în faptele apostolilor ş i în
epistolele pastorale, care presupun alte împrejurări şi a l t
timp, pentru redactarea acestor epistole. No! vom p r o b a
aci ceea ce este mal de importanţă cu privire la c e s t i u n e a
ce voim să o limpezim.
Epistola cătră Tit, presupune o călătorie a Apostolului
la Creta, şi o activitate apostolică de mal mulţi ani, pe a-
c&tă insulă (Tit. 1, 5). Faptele apostolilor nu ne spun
nimic de o ast-fel de călătorie, ceea ce de sigur n’ar fi
făcut, dacă cu adevărat apostolul n’ar fi fost în Creta.
Alţi învăţaţi susţin: „Da, Apostolul a fost în C r e ta ,
însă atunci când mergea din Cesarăa la Romau; dar în
acest scurt interval n’ar fi fost cu putinţă ca el să înfiin­
ţeze acolo o trainică comunitate creştină, şi să o înzestreze
cu preoţi; prin urmare părerea acesta nu ptfte fi admisă.
Alţii (Jic alt-fel: Luca adecă, care însoţise pe Paul în
călătoria sa cătră Roma, fiind deja martor ocular, la t6te
cele ce să întâmplase Apostolului, a scris în faptele apos­
tolilor tot, fără a lăsa nimic. Probă, că Apostolul fondă
acum comunitatea din Creta, ar fi că creştinii caiil erau
aci să fi eşit în timpul călătoriei şi să întâmpine pe Apos­
tolul ; acesta însă n’a avut loc, probă deci evidentă, că aci
nu să aflaţi creştini; şi ca să-şl întărăscă şi mal mult pă­
rerile lor în privinţa acăsta <}ic: Luca neamintind nimic
în faptele apostolilor, despre o călătorie specială a Apos­
tolului în insula Creta, urmăză deci logic, că el nici n’a
fost acolo, d0ră numai cu ocasiunea mergerel lui la Roma;
Iar Hug să încărcă a dovedi, că Paul, după sfârşitul pe­
trecere! sale de un an şi jumătate în jCorinth, voind să
se ducă la Efes, trecu prin Creta, rămânând aci cât-va
timp, predicând Evangeliul. Plecând mal departe, lasă a’

334. S -T U L U l A P O STO L PA U L 327
oolo pe Tit, şi mal apoi din Efes scrise scris6rea c&rea
in catalogul cărţilor Noului Testament este cunoscută sub
numele de epistola cătră Tit. Insă contra acestei ipoteee
a lui Hug, vorbeşte împrejurarea, că, după Tit. 3, 13,
Apostolul recomandă pe Apollos lui Tit- Pe acest Apolloe
nici nu-1 cunoştea Paul, pănă când a venit la Efes tocmai
când pleca Apostolul de acolo, instruindu-l în principiile
creştinismului. Afară de acesta, ipotesa lui Hug este Iarăşi
greşită, cftcl şederea Iul Paul în Creta să pare că a fost
de scurtă durată, de <5re-ce plecând din Corinth apr6pe
de Paşte, să grăbea el să m6rgă la Ierusalim de sfirbă-
t6rea rusaliilor, ceea ce şi făcu-
O altă părere în privinţa acăsta este a Iul Wieseler ').
In timpul şederel de trei ani a Apostolului în Efes—<Ji°e
Wieseler—întreprinse Paul o călătorie la Corinth, de care
nu să face amintire în faptele apostolilor. Din Corint, să
pare că Apostolul însoţit de Tit veni în Creta, şi după o
petrecere de cât-va timp aci să înt<5rse înapoi la Efes, lă­
sând acolo pe Tit. Aci în Efes apoi, puţin înainte de ple-
care sa, scrise Paul prima epistolă cătră Corinthenl, şi
apoi epistola cătră Tit. Dar şi ipotesa acesta a Iul Wie­
seler este puţin sertâsă, căci afirmă ca şi Hug, că Paul
a stat f<5rte puţin în Creta, fapt care să opune cu totul
celor ^ise de Apostolul cătră presbiteril Asiei mici, că el
în timp de trei ani în Efes, n’a încetat nici di nici n6pte
de a-Ι învăţa şi a petrece cu el. Afară de acăsta în contra
unei scurte şederi a lui Paul în Creta, este însăşi epistola
cătră Tit, şi faptul plecărel Apostolului din Efes ceva
mal înainte de a scrie el a doua epistole cătră Corinthenl,
când Tit eă găseşte împreună on Paul în Macedonia.
Pentru stabilirea adevărului, noi suntem de părere, că
călătoria Apostolului la Creta şi epistola cătră Tit cad
într’un timp mal târziii, cu alte cuvinte trebue să admi-
Chronologie des apostolischen Zeitaltere, p. 329.

335. 3 2 8 SCHIŢE) DIN VIATA
tem o eliberare a Apostolului din prima sa Închis6re ro­
mană.
Epistola întâia cătră Timotheiii ne dă Iarăşi <5re-cari
lămuriri în privinţa vieţei Apostolului lumel, lămuriri pe
cari nu le găsim în faptele apostolilor. In adevăr, din a-
căstă epistolă, aflăm c& Pai 1 a fost un timp <5re care cu
Timotheiii în Efes, când plecând în Macedonia îl lăsă pe
acesta aci, ca să lupte în contra învăţătorilor falşi ce
câutall sâ surpe adevărata doctrină a lui Christos, şi să
pare că din Macedonia îl scrise Apostolul prima epistolă,
prin care îl aduce aminte de învăţătura ce i o dădu-se; îl
povâţueşte cum să se p6rte cu Episcopii, presbiteril şi
diaconii, şi cum să lupte cu tdtă energia ca să nu se stre-
c6re în comunitatea creştină nici o învăţătură falsă. Tot
din acăstă epistolă mal vedem, că Apostolul spera să vină
iarăşi la Efes, dacă nu’l va împedica ceva, ceea ce este
f6rte posibil.
In timpul care-1 cuprinde faptele apostolilor, Paul a
fost de două ori la E fes; prima dată, când a plecat din
Antiochia pentru a doua călătorie a lui misionară. De data
acăsta şederea Apostolului în Efes ^a fost de scurtă durată,
căci să grăbea să se întârcă negreşit la Ierusalim, pentru
sărbăt0rea rusaliilor. A două 6ră veni Paul în Efes, în a
treia călătorie a lui misionară, când şedn aci trei ani, de
unde apoi din pricina argintarului Dimitrie fu nevoit să
plece în Macedonia şi Achaia. Aci trebue să observăm, că
nici în prima, nici în a dofla venire a Iul la Efes, n’a putut
să scrie Paul prima sa epistolă cătră Timotheiu, căci scurt
după ce plecase din Efes, trimiee el pe Timotheiu preste
Macedonia la Connt (fapt. ap. 19, 20. I Corinth. 4, 17)
şi când scrise a doua epistolă cătră Corinteni, găsim pe
Timotheiu iarăşi la Apostolul în Macedonia. Prin urmare
în timpul acesta n’a putut Timotheiu ca să fi fost însărci­
nat de Paul cu predica evangeliel în Efes- Wieseler, în
privinţa acăsta îşi are părerea lui. El adecă φ οβ : „Dup6
ce Paul şecţuse doi anijîntregl la Efes, să decise să facă o

336. S-T U L U I A l'O S T O L PA U L 329
visită comunităţilor creştine înfiinţate din ηού de el, şi dec!
l&sând pe Timotheiu în Efes plecă mal întâi în Macedo­
nia de unde Ί scrise el prima epistolă cătră Timotheiu.
prin care ÎI dă poveţe cum să se p6rte cu toţii, dacă
ar fi să rămâe mal mult în acăstă călătorie, de cum îl
era planul. Din Macedonia plecă Apostolul Iarăşi cătră
"Efes, lăsând aci pe Tit“. Dar şi în contra acestei păreri
sunt de făcut mal multe reserve. Fără îndoială, este lu·
cru adevărat, că Paul în timpul şederel sale în Efes, în­
treprinse o călătorie la Corinth, de care nu ne spune
nimic faptele apostolilor. Sa pare inse, că acăsta a fost
fiSrte scurtă, căci dacă Apostolul ar fi şeaut cel puţin
şase luni în Corinth, Luca care scrie faptele apostolilor,
ar fi înregistrat şi acăstă călătorie a Iul. Apoi când Paul
călători pentru ultima <5ră la Ierusalim, înainte de închi-
s6rea sa, chemă la Milet, pe toţi presbiterii Asiei mici şi
le dete poveţl cum să-şl vadă de oficiul lor şi cum să a-
pere învăţătura lui Christos, de veninul învăţătorilor falşi
carii căutau să înlocuiască adevărata doctrină a Mântui­
torului cu aberaţiunile lor eretice. Prima epistolă deci cătră
Timotheiu, nu p<5te fi scrisă în alt timp, de cât după în-
chis6rea romană a Iul Paul.
A doua epistolă cătră Timotheiu o scrise Apostolul în
închî80reasa din Roma (comp. 1, 8, 12, 16, 17 etc.) A*
căstă mchis<5re însă nu e tot acelaşi care să aminteşte de
fapt. ap. la finitul lor, căci după II Timoth. 4, 13, Paul
venise acum pe un drum cu totul altul la Roma, de cum
raportăza faptele apostolilor 27. Dedata acăata veni el la
Roma peste Troae, pe care oraş în prima sa călătorie, nu-l
atinsese. Afară de acăsia acum scrie el Iul Timotheu ca
pergamentele şi mantaua, pe care le lăsase lui Carp să le
aducă în Roma- Unii din exegeţi afirmă, că Paul în călă­
toria sa peste Troas la Ierusalim lăsase lucrurile acestea
acolo; însă e cu neputinţă ca după patru ani să fi cerut
lucrurile lăsate, mal ales că în timpul închisorel sale la
Roma sta în legătură fărte strânsă cu comunităţile creştine

337. 3 3 0 SCHIŢE DIN VIAŢA
ale Asiei micî. Pe lângă acâsta, după II Timoth. 4, 20
Paul l&sase pe Trofim bolnav la M ilet; şi deci acâsta nu
putea sâ fie alt-fel, cn atât mal mult nu putea să se întâm­
ple pe când călătorea Apostolul la Ierusalim, de <5re-ce pe
timpul când scria epistola era de sigur închis şi dus la
Roma, Iar pe când călătorea la Ierusalim avea pe lângă
sine pe Trofim. De asemenea nici în călătoria din Cesarea
la Roma*n’a putut Paul să scrie epistola a doua cătra Ti­
motheiu, de 6re-ce atunci Apostolul nu visitase Miletul.
Iar dacă Wieseler crede, ca Trofim în acâstă călătorie,
petrecuse pe Paul pănă la Myra, unde Apostolul luând altă
corabie a mers mal departe, Iar Trofimus bolnăvindu-se
aci a luat altă corabie şi s’a întors înapoi în patria sa, la
Milet, atunci vede orl-cine, că ipoteza acâsta este meşte­
şugită, căci dacă ar fi adevărată iâră îndoială, că Timo­
theiu urma să ştie despre acâsta de 6re-ce fusese la Paul
în Roma. In fine, după cum cetim în II Timoth. 4, 6—8,
18, Paul îşi aştepta m0rtea de martir pe când scria acâstă
scris0re, Iar din împrejurările care le găsim că să petre­
cuse şi pe care ni Ie raportâză taptele apostolilor, după
care sâ fac atâtea şi atâtea ipoteze, Apostolul aştepta acum
o îndulcire a vieţel sale, care fapt mal în urmă realisân-
du-se ne îndreptăţeşte a crede, că este vorba de două închi­
sori romane ale Iul Paul, din care din una a scăpat, Iar în
a doua a trebuit să sufere martirul.
Epistolele cătra Timotheiii şi Tit, numite şi epistole
pastorale, după forma şi cuprinsul lor, se asâmănă aşa de
mult în cât cu drept cuvânt putem presupune, că ele sunt
scrise în cel din urmă ani al vieţel Apostolului. învăţătu­
rile ce să datt prin ele, lui Timotheiu şi Tit, sunt de na­
tură, de a feri tânăra comunitate creştină, de învăţăturile
false ce începuseră a cutreera oe ici pe colo, şi in acelaşi
timp a fi aceşti doul ucenici cu multă băgare de sâmă a-
supra turmei peste care Cântul Duch 'l-a aşezat Episcopi.
In aceste epistole pentru prima 0ră face Paul o deosebire
remarcabilă între Episcopi şi presbiterl, şi el prin ele nu

338. S -T U L U Î A P O STO L PAUL 3 3 1
să mal adresâzfi presbiterilor, ci şefilor lor, episcopilor Ti-
motheiii şi Tit.
Tradiţiunea începând cu sfârşitul secolului I şi începutul
secolului al ll-lea, vorbeşte unanim despre scăparea Apos·
toiului din prima sa Închis6re romană. Aşa, Clemente
Romanul În epistola sa cătră Corinthenl, <Jice, că Paul a
predicat Evangelia în Orient şi Occident, ba a mers pănă
la cele mal dep&rtate graniţe ale occidentului,—και im. τό
τέρρα της δύσεως Ιλθων—inveţând pe toţi, t6tă dreptatea,
Iar mal în urmă a murit cu m<5rte de martir.
Cuvintele lui Clemente înse, aii căutat sa le r&tălmă-
c£scă în felurite moduri, interpreţii; aşa, unii ca Bauer,
Schenkel, Mathias, cred că sub cuvintele τέρρα της δύσεως
să înţelege Roma. Contra acestei păreri vorbeşte faptul, că
nu numai Roma şi Italia formau atunci Imperiul roman
şi graniţa occidentală a acestui Imperiu, ci Spania, şi de
şi am mal presupune, că la Orientali Roma era conside­
rată ca τέρρα της δύσεως etc. totuşi nu putem presupune,
că un occidental care trăia în Roma să fi înţSles tot ast-fel
ca orientalii. In mintea Ini Clemente nu putea deci să în­
semneze aceste cuvinte, de cât Spania. Alţii Iarăşi ca Wie­
seler, Schaff, φο că aci ar fi o schimbare de text şi anume
după n. este o lipsă de cinci litere, apoi urm£ză το τέρρα
τής δύσεως, Iar Iunius, primul editor al aceetel epistole, a
umplut golul acesta cu και επί; dar cu acostă restituţinne
ne fiind mulţumiţi, pretinde Wieseler, că în loc de καί iui
ar fi trebuit să fie καί ύπέ şi aşa dar τέρρα însemneză :
„putere, forţă11. Eeplicaţiunea cuvintelor acestora .dupg a-
ceştl interpreţi, este Iarăşi bizară, căci el înţeleg aşa:
„După ce Paul învăţă pre top t<5tă dreptatea, tu prins de
puterea Statului, şi în fine muri cu m0rte de martir. Expli­
carea ac6sta înse este tendenţi<5să şi dese ori ipoteza nu
p6te întrupa în sine, adevSrul; Iar cum că Clemente a
înţeles prin cuvintele ce le-am citat mal sus, Spania, este
aşa de adevărat în cât nimeni—afară de interpreţi! amin­
tiţi—n’aâ cutezat să afirme alt-fel, nici în vechime şi nici
acum.

339. U n alt loc însemnat, care vorbeşte pentru călătoria A-
postoluluî la Spania, să găseşte în codicile Iul Muratori.
Autorul acestui codice reflectând asupra faptelor apostolilor
4ice: „Luca care scrie totul peutru Teofil, nu înregistrezi
şi călătoria lui Paul la Spaniau. Din citatul acesta însă,
reesă cu deplină siguranţă, cel puţin acăsta, că pe timpul
acela, călătoria Apostolului la Spania, să cunoştea numai
din tradiţiune.
Am putea să mai amintim aici şi ceea ce ne spune în
acăstă privinţă, Dionisiu, Episcopul Corintului din secol.
II, ale cărui păreri să păstrăză de Eusebin în Istoria sa
bisericăscă, dar nu e de nevoe, întru cât şi acesta ca şi
toţi scriitorii celor trei văcuri dintâi eraii convinşi, că Paul
scăpase din prima închis0re romană.
Din cele dise, dacă admitem deci, că Paul a scapat din
închistSrea romană pe care o aminteşte Luca în laptele
Apostolilor, şi afară de acăstă închis0re dacă mal admi­
tem una, atunci istoria vieţel Apostolului, după epistolele
pastorale, este următ6rea: Apostolul dorea să se ducă în
Spania. Mal înainte însă de a face el acăstă călătorie, să
hotărî să se ducă în Asia mică, luând împreună cu sine
şi pe T it care aă afla în Roma. In drumul acesta să a-
bătu Paul în insula. Creta. Aci rămase el apr<5pe un an
în care timp înfiinţă mal multe comunităţi creştine şi la
plecare lasă acolo pe Tit, ca să pue în ordine aceste co­
munităţi; Iar el să duse în Asia mică, ca să visiteze pe
creştinii de aci. Din Asia, mal înainte de a începe lama,
acriae Paul scris0rea cătră Tit.
In primăvara anului următor, veni Paul la Efes, şi după
ce aşeză aci ca Episcop pe iubitul şeii discipol Timotheiîi
plecă în Macedonia, unde primi veşti f<6rte triste din Efes.
Falsa învăţătură îşi rîdica semeţ capul, Iar Apostolul
spre a veni în ajutorul lui Timotheiu, îl scrise prima
epistolă, din Macedonia. De aci plecă Paul în Grecia, şi
în Corinth să pare, că s’a întâlnit cu Petru, cu care îm­
preună călători mal departe, la Roma. Din Roma să duse
3 8 2 S C H IT E D IM V i a t a

340. la Spania ca să predice cuvântul lui DumneiţetL Şederea
lui aci ΐηβδ eă crede că a fost de scurtă durată, căci fiind
prins curând fu adus la Roma, înapoi, unde după un timp
6re-care de închis6re scrise el a doua epistolă cătră Ti­
motheiu în care, între altele spune că va fi sacrificat, şi
că timpul despărţirel sale pământeşti este aprdpe.
întristarea Apostolului era şi mal mare, pentru că chiar
de ucenicii s€I a fost părăsit, şi acostă întristare nu să
sfieşte a o spune lui Timotheiu: „Voi toţi m’aţl părăsit,
nu este nimeni care să aline cel puţin suferinţele mele“.
In cele din urmă ajungându-şl apogeul gloriei sale, în
răspândirea cuvântului Iul Dumnedeii, şi fiind apr<5pe de
a ajunge înaintea aceluia pe care l’a propoveduit, spre a
primi cununa dreptăţel şi a recompensei, privind încă o
dată înapoi, peste sfera activităţel sale apostolice timp de
30 de ani, strigă cu cuvintele următ<5re: „Lupta cea bună
m’am luptat, credinţa am păzit, de acum îmi este păstrată
cununa dreptăţel pe care ’mî-o va da Domnul, Judecăto­
rul cel drept, în ^iua aceea, şi nu numai mie, ci şi tuturor
celor ce aii Iubit venirea Iul“.
si c.
- V ~ S -TC LU Î A PO STO L PAUL 333

341. STA REA CREŞTINISMULUI
ÎN S E C O L U L I Şl A L II-lea.
iRaportul creştinilor cătră ideile filosofice ale timpului
şi vice'-bersa.
De la început dumnedeeasca învăţătură a lu! Iisus Chris­
tos, ca un Evangeliu al Ceriului, fu bine primită şi îmbră­
ţişată de toţi cei ce se învredniceaţi a o au^i şi cun<5şte.
Nu se împlinise două secole şi acest Evangeliu, cu t6tă
perseeuţiunea îndreptată în contră-I de puternica împă­
răţie a Romanilor, şi cu t6tă hula şi defăimarea ce îl fă­
ceai! filosofii păgâni, paironatoril idololatrieî şi Judeil, el
prinsese adânci şi temeinice rădăcini mal în t<5te părţile
vastului imperiu roman, care în aceste timpuri se întindea
aprdpe asupra întregel lumi cunoscute.
La început Evangeliul Iul Iisus Christos, adică mân­
tuirea, fu anunţată şi propoveduită Judeilor. Creştinismul
se părea a fi menit mal numai pentru fiii lui Israii, pentru
poporul cel ales al Iul Dumnezeii. Iisus Christos ’şi a
mărginit t6tă activitatea sa mesianică în Palestina. El nu
a predicat Evangeliul mântuire! geniului uman de cât
numai Iudeilor, de şi vestea despre el, despre cuvintele şi
minunele ce săvârşia, ajunsese, chiar de la început în Ga-

342. b T A ΚΕΑ C REŞTIN ISM U LU I i n SEC I S I 11. 335
lilea, Decapoli, în t<5tă Iudeea, dincolo de Iordan şi în
t6t& Syria *}.
Istoria evăugelică şi tradiţiunea autentică a Bisericeî
creştine, despre activitatea lui Iisuş Christos, nu cun. sc
^ e cât cuvintele şi minunele sale săvârşite cătră oile cele
pierdute ale casei Iul Israil.
Dar nu numai începutul predice! despre împărăţia Ce*
rurilor şi mântuirea genului uman se face în strâmtele
limite şi confinil ale Palestinei, ci întregul act al mântui­
re! dmenilor se consumă acolo.
Iisus Christos, Mântuitorul genului uman, se naşte în
Betlehemul Iudee! a). El creşte, şi se educă în Nazaret.
Aci este ascultător întru t6te părinţilor săi şi vieţueşte pănă
la vârsta de 30 ani. Incepănd a predica Evangeliul mân­
tuire!, pănă la m<5rtea sa de cruce, nu-1 predică de cât
Judeilor. El nu vindecă bdlele şi neputinţele, de cât ale
acestui neam, de carele are milă ca de poporul seti *).
Visitează regulat la serbarea Pascelor, Ierusalimul, centrul
moral al vieţel religi<5se a Judeilor 4). Aci suferă m<5rtea 6)
şi după învierea sa e), fără a Ieşi din Judeea, de pre un
munte ăl Galilee!, în faţa apostolilor săi, se înalţă la
ceruri 7).
Mal mult chiar, Iisus Christos, în tot timpul activităţel
sale messianice, s’a mărginit numai d’a predica şi instrui
pe Apostolii săi, pregătindu I d’a putea fi propovăduitorii
mântuirel cătră tot genul uman. El nu lasă nimic scrisj
nici nu înfiinţăză o anume biserică, în genul unei noul co ■
munităţ! sail societăţi religi<5se, eine neue Religionsgeme-
, λ) Comp. Math. IV, 24 şi 25.
*) Comp. Mat. II, 1; Luca Π, 4.
*) Comp. Mali. XV, 24 sq.
4) Comp. loan, V, 1 sq. XI, 55; ΧΠ, 1 sq. etc.
' 6) Comp. Math. XXVII, 26 sq. etc.
e) Comp. Math. XXVIII, 1 sq. şilocurile paralele de la ceî-l-alţî
evangeliştl.
|î Comp. Math. XXVIII, 6, şi locurile paralele.

343. 3 3 6 S T a K F A CK K ŞTIN i SM Ul L'I
înde, servindu-ne de cuvintele Domnului Adolf Harnack“ *),
Biserica înfiinţată de el este evangeliul seâ, sunt Apostolii
săi şi toţi cel ce ati crezut cuvintelor sale şi l’ail urmat.
Acela cari pe baza Evangeliulul săti înfiinţează ast fel
de biserici şi comunităţi religidse, în care să se prea mă.
reasca Iisus Christos, Dumne4eâ şi Mântuitor al 0menilor
sunt Apostolii să! şi următorii acestora.
Aceştia sunt meniţi d’a fi martori ai săi în Ierusalim,
în Judeia, Samaria şi în t0tă lumea, pănă la marginea pă­
mântului a). Aceştia sunt cari urmând porunca dată lor
de Iisus, s aii dus în t<5tă lumea, spre a vesti Evangeliul
mântuire! la t0tă făptura *).
Prin predica Apostolilor şi în special prin munca neo­
bosit* a Apostolului Paul, cel care s’a ostenit mal mul*
de cât toţi pentru Evangeliu, precum însuşi mărturiseşte,
la finele epocel Apostolice, adică la finele secolului Intăl,
Evangeliul număra biserici creştine mal în t6te centrele
mari şi în cetăţile imperiului. La acostă epocă, numele Iul
Iisus Christos, fie că era proscris şi persecutat de Roma,
de Filosofi şi de Judel 4), avea adoratori de la Ierusalim,
pănă la Roma şi de la Eliepont, pănă la Alexandria. Cu
încheerea secolului I, Asia, Grecia, Egiptul, Insulele şi
Italia, erail t0te presărate de cel ce se închinaţi şi adorau
pre Iisus cel crucificat pe G-olgotha B).
Misiunea apostolilor, după m6rtea lor, fa continuată de
acela ţ>e cari el îl aU investit cu puterea de a lega şi dee-
x) Adolf Harnak, Dogmendeschichte I, S. 48—55.
*) Comp. Acta I, 8—10.
») Comp. Math. XXVIII, 18—20. Marcu XVI. 15. Luca XXIV.
47—61.
*) La început, Romanii pentru a persecuta pe creştini aplicau
asupra lor,legile contra religiunilor streine şi noul şi legele con­
tra aeociaţiunilor nepermise. Comp. Sueton. Nero 16, Claud. 25,
Tacit Anales 15, 44.
*) Comp* Acta VII. Epistola apost. Paul şi epistolele catholics»
cari presupun creştini în t0te aceste locnrl. Euseb. ist. eccles. II»
15; III, 1; IV, 1 etc. leronim. De scriptoribus eccl. cap. 8.

344. IN SECOLUL 1 Si II 3 3 7
l e g a î n biserica Iul I is u s C h r is to s . Aceştia, ca u r m ă t o r i
al lor, cu acelaşi p u t e r e şi a u t o r i t a t etn B is e r ic a c r e ş tin ă ,
ati dus mal d e p a r t e p r e d i c a r e a E v a n g e l i u l u l , p e n t r ua’l
vesti la t6tă făptura, c a t o ţ i s ă c r £ d ă şi s ă s e m â n t u ia s c ă .
Erau multe, grele şi cu anevoe de Învins piedicele.
Mulţi erau f<5rte îngrijiţi de repedea propagare a creşti­
nismului. Puternicii (jilel, Stăpânirea Romană, represen·
tanţil cultului păgân şi al ideilor filosofice, cari protejat!
idololatria, cu toţii, secondaţi de Judel, din t6te părţile luaţi
cele mal aspre măsuri pentru a împiedeca lăţirea şi răs­
pândirea nouilor idol ale religiunel creştine. Nu se cruţa
nici un mijloc pentru a le împiedeca. Pretutindeni adepţii
nouel religiunl, pentru simpla mărturisire, că cred în Chris­
tos, eraţi pedepsiţi cn m6rte, şi cu t<5teacestea creştinismul
reuşi, ca în decursul secolului al doilea să se extindă din
ce în ce mal mult, să se facă cunoscut tuturor şi să se
consolideze în acele locuri, unde era întemeiat din timpu­
rile Apostolilor.
In aceste timpuri (secol. II), în părţile Răsăritului el era
predioat chiar şi dincolo de confiniile imperiului roman.
Părinţii bisericeşti trăitori la finele secolului al doilea şi
începutul secolului al treilea, mărturisesc, că Iisus Christos
în aceste timpuri se prea măria şi adora ca Dnmne^eA în
Parthia, Media, Persia, Batria, Syria, Cilicia, Arabia, In­
dia, Egyptul, Etiopia, Iberia, Asia, Roma, Grecia, Galia,
Germania, Ispania, chiar şi în Britania şi în alte ţări, oraşe
şi provinoil ’). Tertulian atestă, că chiar şi Maurii şi Ge-
tulil credeaţi în Christos *).
Apr<5pe în t6tă lumea Christos se propovădnise şi îşi a-
vea închinători. De la o margine pănă la cea-l-altă a lumel
cunoscute, oraşele şi satele eraţi presărate de creştini. Dar
H Comp. Irineu advers, haeres. I, 3. III, 4. Tertulian Apolo-
geticus 1. Adversus Judaeos cap. VII. Bardesane, la Eusebiu pre-
paratio evang. VI, 10. Origea contra Cels UI. Euseb. hist, eccl.
VI, 1 sq.
·) Tertulian Apologeticus, cap. VII.
BiHritt Ortodoxl Korninl. ^

345. faţă ou ac£stă repede propagare, pentru a nu se crede I
că pănă la finele secolului al doilea, creştinismul, respândit
fiind pretutindeni, ajunsese a fi religiune dominantă îQl
lume, sad cel puţin, privită şi 1rataiâ ca şi cele-l-alte re-1
ligiunl oe se profesa de omenire, este bine să examinăm, I
starea bisericeî creştine din aceste timpuri, eaâ mei binel
(JicSnd starea diferitelor comunităţi, a celor ce credeau şa I
mărturisiau pe Christos ca Dumnezeu şi se închinau lui,
Când istoria creştinismului ne afirmă, că în aceste tim-1
puri Evangeliul Iul Iisus Christos era cunoscut ma I în t6te
părţile vastului Imperiu Roman şi chiar In afaiă de con-
finiile sale, şi că în t6tă lumea se aflaţi adoiatorl al lu) Iisu
Christos, adică membri ti bisericeî creştine, nu trebue să ne I
închipuim, că creştinismul triumfase deja asupra lumel pă- I
gftne, că Evangeliul reuşise a desfiinţa cultul idolilor, sail I
că majoritatea populaţiunei politiilor, a provinciilor şi a ţă­
rilor amintite, eraţi creştinii; sad că cel puţin lumea cea
al6sâ a tuturor acestor părţi, representanţil ştiinţei şi ai
artelor, cel bogaţi şi nobili, sad cel ce deţineaţi puterea
etc. eto, se închinaţi Iul Christos. Nici Iarăşi că starea |
bisericilor sad a comunităţilor creştine, pe unde ele existau
era analogă şi privită ca şi oomunităţile celor-l-alte reli­
gion! existente, sau înfloritâre ca bisericele creştine ale
secolului al al IV-le, când creştinismul ajunsese a fi re.
ligiune permisă, ba încă religiune de stat şi dominantă în
imperiul roman.
Nimic de acest fel. Starea bisericilor creştine era departe
de ac&tă aşteptare. Creştinii, pretutindeni unde se aflai,
fie în politii, fie în eate '), el eraţi o mică minoritate,
compusă mal mult din dmenl de rând, de ordinar, din
clasele de jos ale societăţel, Iar grosul populaţiunei, mul*
ţimea, zăcea, după cuvântul Scripture! în întunerec şi ÎQ
3 3 8 s t a r v a c k k s t i n s M u i r l
’) De fi datele despre existenţa creştinismului, în aceste timpuri,
prin sate, sunt insuficiente, din scrierile lui Origen însă se con­
stata, că existau fi prin sate (comp. contra lui Cele. III).

346. IN SECOLUL I Şl Π 3 3 9
umbra morţel, adorând idolii şi închinându-se creaturilor,
în loc jde a se închina Creatorului.
I)ar nu numai atât. Aceşti puţini adoratori şi închină­
tori al Iul Christos, răspândiţi şi împrăştiaţi în t<5te părţile
imperiului, erau el lăsaţi în pace şi liberi, sati aveaţi el
cel puţin dreptul de a se închina în t6tă libertatea, la lu­
mina φΐθϊ, Dumnezeului lor? Se bucuraţi el de acelaşi
libertate de care se bucuraţi păgânii în exercitarea cultu.
lui ? Erau ideile şi credinţele lor religirfse, dacă nu pro­
tejate, cel puţin respectate şi lăsate în libertate de legile
Statului ?
Departe de t6te acestea. Nu numai la au^ul mărturisire!
credinţei în Iisus Christos, dar pentru simpla denunţare că e
creştin, adoratorul lnl Iisus, era pedepsitcu m6rtea, îndurând
cele mal neauzite şi cumplite torturi, spre a se lepăda de
credinţa sa. Aşa în cât nu numai că libertatea profesiunel
cultului creştin, era nepermisă şi ne Iertată, dar cel ce
profesaţi acăstă religiune eraâ urmăriţi pretutindeni şi pe­
depsiţi cu mdrtea.
Pe de altă parte. Fiind-că la început Împărăţia Ceru­
rilor, adică Evangeliul mântuirel, de şi se anunţase de o
potrivă tuturor, dar în deosebi îl primiati cet s&radi, popo­
rul, lumea de rând. şi mal ales, cei întristaţi, cei apasaţt
fi nedreptăţiţi în acostă lume, cari cu toţii, după cuvântul
evangeliel urmaţi a fi fericiţi, şi, prin o rea interpretare a
unor cuvinte ale Domnului l), de mulţi se credea, că numai
pentru acşetia ar fi destinată împărăţia cerurilor, acăsta
contribuise i6rte mult ca comunităţile creştine, mal pre­
tutindeni să se compună, în majoritatea lor, din 0menl de
rând, din săraci, din proşti şi chiar neînvăţaţi *).
Ast-fel fiind creştinii, pentru el, Evangeliul Iul Iisns
Christos era totul. Acesta oferindu-le adevărata cunoştinţă
de Dumnezeii, prin care el dobândeaţi mântuirea şi viaţa
’) Comp. Math. XI, 16 gi urm. Marcu X, 21 şi urm. ect.
*) Compv Origen coutra Cela. III, 7 etc.

347. eteraft, el aflaţi în el tot ce le trebuia pentru viaţa lor so’I
cială, morală şi religi0să şi cbîar pentru desăvârşita lo ri
desvoltare intelectuală; fiind că, în t6tă viaţa lor voind a l
trăi după Cuvântul Domnului, t<Stă edificarea şi satisface-1
rea pietăţel lor religi6se o aflaţi în scriptură.
Din acostă causă, credinţa lor era, că el puteau aflai
totul în Evangeliu, adică, atât ceea ce trebue să creda I
(credinţa), cât şi ceea ce trebue să ştie şi să cun6scă (şti-1
inţa). Et aveaţi dispreţ, eati cel puţin indiferenţă, ’cătră I
orî-ce ştiinţă şi cunoştinţl umane, cătră orl-ce scriere şi I
literatură profană şi mal ales cătră cea clasică, pe care nu I
o deosebeaţi de idololatrie. Acest fapt îl constată Tatian, I
Hermia, Tertulian şi Irineu ,).
Pe lângă acâstă causă internă s’ar putea tŞ.ice, indiferenţa I
şi dispreţul creştinilor acestor timpuri cătră filosofic şi şti­
inţele profane, era justificată întru cât-va, pe de oparte de
tradiţiunea apostolică, Iar pe de alta de <5re-cari cause
externe.
Creştinii acestor timpuri fiind f6rte apropiaţi de timpurile
Apostolilor, aveaţi încă f<5rte recente cuvintele Apostolului
Paul, caiele cel întfil comparând în epistolele sale Evan·
geliul Iul Iisus Christos cu ştiinţa şi înţelepciunea lumel
aceştia, despreţueşte şi nesocoteşte pe acăsta din urmă ’).
Pentru acâsta el nu voiati să vadă şi să recun<5scă nimic
comun între Athena şiIerusalim, sau mal bine <Jis între A-
cademie şi Biserică. A cultiva ştiinţa şi filosofia, după cre­
dinţa multora, însemna a se depărta de Christos, a trans­
forma Evangeliul săti în sistemele filosofice existente şi a
deveni următor al Stoicilor, al lui Platon, al Iul Aristotel,
chiar Epicur şi altor filosofi, în loc de a fi discipol al lui
Christos.
Teama creştinilor, ca nu prin studiul filosofici să se
’) Comp. Tatian Oratio ad Graecos 19. Hermiae Gentilium phi-
losophornm irisio. Tertulian. De prescriptioaibus haer. VII. De
anima ,11. Irineu. Adv. haeres. II, 14 etc.
*) Comp. I Corint. I—IV.
3 4 0 S T A R 0 A C R E Ş T IN lS M O L fi

348. IN SECOLUL I SI II 341
depărteze de Iisus Christos, alterând drăpta învăţătură, a
Evangeliulul, nu era nefondată. Ea n’a lipsit de a se rea­
lise, căci acesta fu tristul sfârşit la care ati ajuns toţi a~
cela cari deveniţi creştini, n’aâ voit a renunţa la ideile lor
filosofice de mal înainte, pe cari voiatl a le introduce în
învăţătura creştină.
Pe lângă acăstă causă principală, care făcea pe creştini
a despreţul filosofia, mal concura şi faptul, că literatura
profană fiind în mare parte religtâsă, şi având de obiect
religiunele păgâne şi viaţa zeilor, ea se confunda cn po-
liteismul.
însuşi filosofia sta în strânse legături cu idololatria. Câte
odată unele direcţiuni filosofice au căutat a se ridica mal
pre sus de fabulele şi tradiţiunele mitologice ale idolola­
triel, persiflândule şi detestându-le în ochii credincioşilor
păgâni x) ; dar în acest caz resultatul la care a ajuns, a
fost necredinţa generală şi scepticismul. Altele creând,
că pfigânismul are o mare importanţă politică pentru Stat
şi instituţiunile sale, aii întreprins, de a concilia credinţa
în ţ>eil Olimpulul, cu ştiinţa filosofică, interpretând alegoric
teogonia cuprinsă în scrierile poeţilor şi t6te traditiunele
Sanctuarului păgân. Tendinţa acăsta de a spiritualisa pă-
gânismul, prin concursul filosofiel, ca ast-fel să·! mal p0tă
prelungi viaţa, s’a întreprins succesiv de Stoici, de ur­
mătorii filosofiel Iul Platon şi de Neoplatonici, chiar în a-
ceste timpuri a).
Acăstă strânsă legătură care exista între filosofic şi ido-
lolatrie, făcea pe creştini a o privi nu numai ca nefolositâre
edificaţiunilor morale, dar chiar ca pericul6s& pentru pie­
tatea lor religi6s& şi ast fel o despreţuiafi.
Şi ceea ce contribuia încă şi mal mult ca creştinii să
' ’) Comp. poemele lui Lucretiu Caras. Cicero pro Cluentio. Ter-
tulian ad Scapulam etc.
1) Opera de spiritualieare a pSgâaiemuIuI au întieprins’o mal
îotăl scoicii gi dupe el platonicii Plutarch, Apuleyus, Maximide şi
neoplatonicii Porfiriu, Iamblich şi alţii.

349. 3 4 2 STAR1A CRBSTINlBMULUl
despreţuiască filoeofia, era purtarea nedemnă a multor fi.
^osofl, faţă de religiunea creştină, căci nu arare ori el erati
cari excitati poporul şi Îndemnaţi pe guvernul roman de a
lua măsurile cele mal aspre şi violente pentru a extermina
pe următorii şi închinătorii Iul Iisus Christos ').
Dar dacă în aceste timpuri ast-fel cugetat! despre filo*
sofie şi ştiinţa profană majoritatea creştinilor şi unii din
capii lor, nu era ast-fel opiniunea şi vederile tuturor creş­
tinilor, mal ales ale acelora cari se adăpaseră mal înt&l la
isvdrele filosofici contimporane şi după aceea îmbrăţişaseră
creştinismul.
Aceştia convinşi de principiul universalităţe! creştinis­
mului şi de necesitatea de a se apropia şi împăca Evan­
geliul Iul Iisus Christos cu ştiinţa şi filoeofia, spre a putea
dobândi in numărul discipulilor Iul Iisus Christos pre filo­
sofi, pre învăţaţi şi lumea cea cultă, ca ast-fel, prin aceştia,
ideile religiunel creştine să p<5tă fi propagate şi susţinute
de ştiinţă, el &’ati declarat de amici al ştiinţei şi al filosofiel.
Ia numărul acestora intră apologeţii secolelor primare şi
in special filosofii şi învăţaţii ce s’aA convertit la creştinism
în secol, al Π -lea şi al III lea.
Din partea acestor filosofi creştini, amici al ştiinţei şi al
filosofiel, pentru a atrage la creştinism restul lumel culte
păgâne, s’atl făcut două feluri de încercări.
Unii, prea zeloşi cătră ştiinţă şi filosofie, în apelurile lor
către filosofii păgâni, spre a îmbrăţişa creştinismul, nu
făceaţi nici o deosebire între Evangeliul lui Iisus Christos
şi sistemul filosofic profesat de el. Ei le identificaţi şi ast-fel
laicisau caracterul divin al învăţăturel evangelice, mistuind
dumnezeiasca descoperire, revelată 6menilor prin Iisus
Christos, în diferitele sisteme filosofice existente.
Toţi aceştia, în iţnmărul cărora intră toţi eresiarhil creş­
tini din cele dintăl secole, n’ati ounoscut nici caracterul
’) Comp. Teofil cătră Autolie I. Iustin apoi. II. 8 3. Tatian cu-
ventcătrăElHnî§ 19.

350. TN Sl·COLUL 1 ŞI II 343
învăţăturel evangelice, nici menirea ce i*o dăduse înte-
meetorul el, Domnul nostru Iisus Christos, de a fi adică
credinţa eternă a tuturor dmenilor, cu care el de a pururea
să stea în legătură cu Dumneqletl.
Ei n’ati cunoscut nici raportul Evangeliulul cătră filo­
sofic, nici fol0sele reale pe care creştinismul, fără a fi al­
terat, le putea avea de la filosofic. Aceştia ne dându-şî
sămă, nici despre natura Evangeliulul, nici despre a filo­
sofici, cugetaă şi voiau un compromis al acestora şi mal
ales că, mare parte din el, eraii conduşi de egoismul de
a fi începători şi fondatori de noul direcţiuni şi secte re-
ligi0se.
Dar eternele adevăruri ale Evangeliulul neputând peri,
nici a se mistui în ideile trecătdre ele diferitelor secte filoso­
fice, t<5te întreprinderile şi siliuţele acestor amici al filoso­
fici, aii rămas zadarnice. Colorile, care de care mal pestriţe
pe cari el voiaii a le da măreţului edificift al creştinismului,
s’aii spălăcit şi s’atl şters chiar sub ochii lor, şi despre t6te
osteneîele lor zadarnice, n’a rămas de cât o slabă şi f<5rte
palidă amintire în istoria creştinismului.
Acăsta a fost s6rta lui Cerint, Bardesan, Tatian, Sa­
turam, Cedron, Basilide, Valentin şi alţii.
Tot acăsta se p<5te <$ice şi despre acel ageri filosofi re­
ligioşi al acestor timpuri cari voiaii a’şl apropia învăţătura
evangelică, voind a face din ea şi din <5re-cari idei propn»
ale lor, culese din diferite sisteme religi0se şi filosofice, nn
sistem religios al lor propriu, pe care voiaii a’l da oa o
nouă religiune. Şi întreprinderile acestora, ca şi a celor de
mal sus, s’aii sfârşit de odată cn el. In numărul acestora
intră Marcion, Montan, Manes şi alţii.
Pe lângă aceste două vederi diametral opnse faţă de
filosofie, una despreţuind’o şi respingând’o cu desăvârşire!
Iar alt apropiind’o aşa de mult de evangeliu în cât făcea
una din ea şi Evangeliu, exista o a treia.
Majoritatea marilor dascall şi părinţi al bisericel, pătrunşi
de adevăratul caracter al dumne^eeştel învăţături a lui

351. 3 4 4 STA REA CREŞTINISM ULUI
Eşua Christos, precum şi de dumne^eâsca trimitere a lu]
Iisus, şi mergând pe urmele apostolilor lui Iisus, c a r i prj.
mise ordin de la el de a predica evangeliul βδύ l a t<5tă
f&ptura şi tuturor neamurilor şi treptelor sociale f ă r ă d e o ­
sebire, aceştia ţinând elmâ de serviciele reale şi bine-fecg-
t6re pe care filosofia putea a le aduce creştinismului, şi
de a o pune în serviciul Evangeliel fără a-l altera c a r a c ­
terul şi menirea, el atl apelat şi la cel învăţaţi al s e c o ­
lului, şi au chemat ştiinţa spre a se apropia de E v a n g e liu
şi a se lumina de bine-făcât<$rele sale lumini, fără însă
a influenţa asupră-1 a-l modifica, sau a face vre-un c o m ­
promis cu el.
Acestea aA fost vederile tuturor marilor apologeţi c r e ş ­
tini din secolul al doilea şi al treilea. Aceştia toţi urmând
exemplul Apostolilor şi fiind următori adev&raţl al l o r în
propagarea şi susţinerea credinţei, aA Iubit ştiinţa p r o f a n ă
şi filosofia, dar n’att făcut nici un compromis cu ea, nic*
n’aA sacrificat, pentru ac£st& Iubire cătră ştiinţa p r o f a n ă
caracterul şi origina dumne4eească a Evangeliulul.
Ac&ta era starea creştinismului şi a bisericilor creştine
în secolul întăl şi al doilea şi ast-fel priviaA creştinii a-
cestor timpuri filosofia şi literatura profană.
Dar pentru a deveni mal clară acăstă cestiune, s& vedem
prin ce direcţiune era representată filosofia în aceste tim­
puri şi ce cugetaA filosofii şi păgânii în genere despre
creştinism, saA mal bine φβ, despre Evangeliul Iul Iisus
Christos şi religiunea sa, ca o nouă religiune ce să res-
pândea cu paşi gigantici şi se primea de toţi acela cărora
li se predioa.
In secolul întăl şi al doilea după apariţiunea creştinis­
mului, mal t6te sistemele filosofiel antice grece îşi aveau
adepţii lor. Nu lipseaA chiar zeloşii şi devotaţii apărători
al ideilor lui Elpicur. Dur, către finele secolului al doilea,
filoeofia timpului începuse a fi Neoplatonismul, care chiar
de la apariţiunea sa mergea în paralel cu neopitagorels-
mul şi eccleticismol platonic.

352. Un rol nu mal puţin important juca în aceste timpuri
filosofia cunoscută sub numele de filosofia Greco Judaica-
Alexandrină, care tindea a uni şi acomoda ideile veche!
filosofii grece, în special platonice, cu învăţătura Vechiu*
lui Testament. Acăstă filosofie avea, mal ales asupra în­
văţaţilor creştin! cea ma! mare influenţă ; căci creştinismul
fiind conlegat cu Vechiul Testament, el o priviau ca cea
mai apropiata de ideile lor şi de învăţătură evangelică.
Neoplatonismul era representat prin trei şc61e sau di­
recţiuni: a) Şc0la romano-alexandrină, representata prin
Amoniu Saca, recunoscut ca fondatorul Neoplatonismului
şi prin Plotin, discipolul Iul Saca, sistematisatorul Neopla­
tonismului. b) Sc<51a syrică, representată prin Iamblic şi c)
şc«51aatheniană de care aparţin Plutarch oel tânăr, Proclu şi
alţii.
'T6te aceste şc0le şi direcţiuni s’aâ format treptat una
din alta, cultivând ideile şi sistemele filosofilor celor mari
antici, având de bază platonismul. Ele afl împrumutat din
filosofiile orientale, cu care erau în contact, multe idei
străine de acestea ale vechilor filosofi greci. Dintre t<5te
însă şc<5la alexandrină repreeinta neoplatonismul in forma
sa primordială, şi este cea mal veche, căci cele-l-alte da-
tăză din timpuri posteri6re.
Pe lângă acestea, vechiu! pytagoreism, care încă din se­
colul I a. Chr. începuse a da semne de viaţă, în aceste
timpuri, avea mulţi şi fdrte devotaţi adepţi. In numărul
acestora ca cel -mal însemnaţi se pot socoti Apoloniu de
Tyana, Moderat de Gades, Nicomach de Gherasa, Secund
din Athona şi alţii.
Un rol nu mal puţin important, 11 juca eclecticismul
platonic. Representanţil săi se socotesc ca precursori al
neoplatonismului. El tindeaă la reînoirea şi desvoltarea
principiului platonic al transcendenţei, In antitesa c&tră
panteismul stoic şi naturalismul epicureic. Gel mal însem­
naţi representanţl al ecl cticismulul sunt: Eudor şi Ariu
Dydimul (în timpurile lui August), Derkylides şi Trasyllns
K - ____________________ IN SECOLUL I ŞI IF 3 4 β

353. 8 4 6 STARBA CREŞTINISMULUI
(în timpurile luî Tiberiu), Teon de la Smirna, Plutarch
de la Cheronea (în timpurile lu! Traian), Marcu de laTvr
(sub Antoninl), Apulejus din Madausa, Doctorul Galeniu
(între ani! 130—200), Cele cunoscutul inamic al creşti,
nismulul (secol. II), Numeneu din Âpamea (finelesec.II)
şi alţi!.
Dar fitosofia cea ma! apropiată de ideile creştinilor, era
precum am <Jis, filosofia greco-judaică alexandrină. Acostă
filosofie având multă afinitate cu doctrina evangelică, şi
înlesnind prin formele βέΐβ speculaţiunea asupra diferitelor
ide! şi dogme ale învăţăture! creştine, a influenţat f<5rte
mult asupra dascalilor şi scriitorilor creştini.
Aceştia ca nişte filosofi creştini, voind a specula asupra
învăţăturei evangelice, aveaţi de basă Vechiul Testament
şi prin acâsta coincideatL în totul cu punctul de plecare
al filosofiel grecojudaice alexandrine, care şi ea avea de
bază a speculaţiune! βέΐβ tot Vechiul Testament. Iar pe
lângă acostă coincidenţă a punctului de plecare al filosofiel
creştine cu al celei greco-judaice alexandrine, ambele co-
encidai şi în scopul şi tendinţele lor.
Constatat este, c&filosofia greco-judaică voia a apropia
şi chiar a contopi EUinismul cu Judaismul *), Iar învă­
ţaţii creştini a! acestor timpuri, predicând evangeliul şi
chemând la mântuire pe Elin! şi pe Păgâni, le spune, că
adevărul şi legea cea sfântă a Domnului vine din Sion şi
Ierusalim *).
Vechiul Testament fiind ba*a comună de la care pleca
filosofia greco-jndaică-alexandrină, şi tot pe Vechiul Tes­
tament voind şi filosofii creştini a'şl resema ideile lor re~
ligiâse şi t<5tă speculaţiunea lor teologică, si coencidenţa
întru cât-va a scopului urmărit şi de unii şi de alţii, ne
explică faptul pentru ce acostă filosofie, dintre t6te, a avut
’) Comp. Meberweg-Heinae Grundeiss dar Greachichte der Phi­
losophic 1, Ţeil S. 289.
*) Comp. Clem. Alex. cav. protrept. I, 1.

354. IN SECOLUL I ŞI 11 347
şi a exercitat cea maî mare influenţă, asupra 'scriitorilor
creştini. Ei aflaţi în acăstă filosofic, care era mal mult un
sistem de theosevie x), un teren deja pregătit şi prelucrat.
In ea gftsiail gata formele şi termenii chiar pentru ceştili­
nele asupra cărora voiaii a filosofa şi le primeaţi cu în­
credere căci ele aveaţi de basă Vechiul Testament.
T6te acestea făcea pe scriitorii creştini să depindă, chiar
fără voia lor p0te, de acâstă filosofie. Mal mult încă, se
observa că, din sistemele filosofiel antice, acelea cari aii
influenţat asupra filosofiel greco-judaice alexandrine, tot a-
cestea sunt cari au influenţat şi asupra filosofilor şi pă­
rinţilor bisericeştii a acestor timpuri.
Acestea eraţi sistemele filosofice cele mal principale ce
se cultivaţi în aceste timpuri.
Dar cum priveau ele şi cel ce le profesau creştinismul,
acea religiune care venea a se-impune tuturor, ca adevărul
absolut, revelat omenilor pentru a lor m&ntuire.
Filosofia, chiar de la început, n'a fost nici odată indi­
ferentă relativ de cestiunea despre divinitate. T6te siste­
mele filosofice ati socotit’o de 9 importanţă capitală, fie-care
l-a conservat un loc distins,' dacă nu chiar locul întăl, şi
nu este nici una care să nu-şl fi spus cuvântul βδύ, fie
că multe din ele au emis idei şi păreri cu lotul stranii,
Iar altele chiar înjosit0re.
In aceste timpuri însă, filosofia greacă considerata şi
recunoscuta ca singura representantă a culturel şi a ştiin­
ţei, se afla în ultima sa fasă βέύ period şi elementul ce
predomina conţinutul el era teologic, preoum în peri0 dele
precedente predominase succesiv cosmologia (de la Sofistici
pănă la Stoici, Epicurei şi Sceptici *). T6te cercetările săle
erau îndreptate în deosebi asupra divinităţel şi asupra re-
laţiunelor săle cu omenirea şi lumea. Filosofia acestor
timpuri, era, se p6te <Jice mal mult o teosofie βόύ teo~
logie ·).
*) Compară TJeberweg-Heinse ib. S. 291.
*) Comp. Ueberweg-Heinze ibidem II, Teii S. 33—34.
*) Ueberweg-Heinee ibidem S. 34 şi 289.

355. 3 4 8 S T A R fA C R E ŞT I N IS M U L ll
Când dar representant» ştiinţei, filosofia era teosofie, &
dicâ teologie şi se credea câ ea singură şi numai ea p6te
expune pe lase certe şi sigure tot ce se pdte <}ice despre
Dumnedeii, om, lume etc., putea ea fi indiferentă faţă de
creştinism, oare tocmai acesta venea a 1 contesta ? Când
oreştinil In numele Iul Iisus Christos şi al Evangeliulul şeii
veneau a spune tuturor 6menilor şi tuturor treptelor so-
oiale, că numai el, prin credinţa fn cel crucificat pe Gol-
gota, ati adevărata cunoştinţă despre Dummne^eii şi numai
el posed adevărata morală pe basa căria se p<5te constitui
societate model, plficută lui Dumnezeu, al căria membri
se sfinţesc, devin fii al Iul Dumnezeii, părtaşi mântuire! şi
al vieţel eterne, putea filosofia, adică ştiinţa să tacă ? Pu­
tea să nu’şl spună şi ea cuvântul βδΰ., când creştinismul
susţinea—şi susţinerile sale se confirmaţi prin fapte,—că
ceea ce omul n’a putut reăliea prin propriile sale puteri,
adică adevărata cunoştinţă despre Dumnezeii, mântuirea şi
dobândirea vieţel eterne, acâsta a dobândit’o în dar ρήη
credinţa în Iisus Christos, şi că acăst* credinţă trebue să
o primească toţi 6menil pentru a cun<5şte pre Dumnedeii
şi a se mântui?
Ast-fel fiind raportul filosofiel între creştinism, să înţelege
cu înlesnire care era disposiţia representanţilor ideilor filo­
sofice ale timpului cătră noua revelaţiune descoperită dme­
nilor prin Iisus Christos.
Filosofia dar nu putea fi dispusă de cât inimioeşte cătră
creştinism; Iar representanţil el, nu’l puteai! privi de cât
cu dispreţ şi indignare.
Şi întru cât Creştinismul, în ochii lor, era confundat cu
Judaiemul şi considerat ca o sectă judaică, mal nimeni din
patronatoril ideilor filosofice nu se scandalisatt de adorarea
Celui crucificat pe Golgotha. Dar, după distrugerea Ieru*
salimulul, inimiciţia între el ţi filosofie se manifestă îndată
şi crescu treptat cu progresele ce le făcea religiunea creş­
tină, care ort unde se predica, se primia şi se îmbrăţişa
de toţi cu mare bucurie.

356. Acăstă inimiciţie se manifestă cu t<5tă furia şi violenţa
sa, mal ales când filosofii vedeau succesele morale ce le
raporta Evangeliul regenerând moralminte societatea şi fă­
când din adepţii săi o societate model prin virtutea şi cas­
titatea moravurilor membrilor el, aceea ce filosofia, In
decursul veacurilor cu t<5te sforţările sale nu putuse reuşi
1 face.
Era dar natnral, ca dacă Judaismul se scandalisa de a-
cest eveniment straniu în istoria sa şi a omenire!, filosofia,
să se şi indigneze şi să-şi manifeste dispreţul şi ura sa
contra religinnel creştine.
ŢJ»a începuse chiar din timpurile Apostolilor. Apostolul
Paul ne descrie f<5rte clar acăstă stare de lucruri care in.
cepuse a se manifesta chiar din timpurile sale. El ne
arată cum prin Predica Crucei, era consternată atât lumea
judaicâ, cât şi lumea păgână cu representanţil filosofiel
şi nici unii (Judeil) nici alţii (lumea păgână şi filosofii),
nu o puteau suferi ').
Dar dacă în secolul întăl, pentru căuşele mal sus amin­
tite, filosofia şi partisanil el nu şl-ati spus oficial şi pe faţă
cuvântul lor, contra religiunel creştine, şi contra tuturor
celor ce se edificaţi moralminte pe Evangeliu, el n’au. lipsit
de a’şl manifesta uraşi dispreţul lor. Ast-fel Tacitpretin
(Jăndu-se a fi judecător drept şi sever, el pentru creştinii
cel inocenţi ultragiaţi şi persecutaţi în timpul lui Neron,
nu întrebuinţează la adresa lor de cât insulte şi cuvinte
diepreţuit<5re. El fără a’şl da cea mal mică silinţă pentru
ja esamina faptele şi a afla adevărul, dă cre^emănt presum-
ţiunilor maliţi<5se şi nedrepte ale vulgului orbit de pasiunea
resbunărel contra creştinilor *). Iar Pliniu proconsulul în
raportul s6ti cătră Traian, nu consideră creştinismul de cât
o superstiţiune parvam et immodicam, care se p6te nimici
prin simple măsuri poliţienescl.
_ __________ I n s e c o l u l i s i n 3 4 9
’) Comp. 1 Corint. I 17 şi urm. Aci Apostolul personifică filo-
sofia pi pre Filosofi prin cuvântul Ellinî ('Έλληνβΐ),
a) Comp. Tacit Anale* lib. XV.

357. 5 5 0 STARRa CREŞTINISMULUI i n SEC I SI a .
In secolul al H-lea însă, filosofia şi apărătorii el au rupt
acostă tăcere şi reservă. In acest timp pe lângă persiflările
maliti0se, dar superficiale ale lui Lucian de Samosata :
apăru la adresa creştinilor scrierea δ άληθεις λόλος, a filo.
soiului eclectic Cels.
Acăstă scriere, care de şi pierdută, ni s’a păstrat in esenţa
sa în faim0să combatere ce i s’a făcut de Origen, oglin­
deşte, din t6te punctele de privire, vederile filosofiel, faţă
de Evangeliu şi credinţa creştină 9).
Pe la acăstă epocă, seria insultelor şi a atacurilor la a-
dresa creştinilor s’a îndreptat pe faţă şi pe t<5te căile. Fi­
losofia o vedem mergând mână în mână cu idololatria, ca
inimici de m<5rte şi f<Srte puternici al Evangeliulul, cu t<5te
aceste, creştinismul a triumfat, a învins t<5te piedecele ce
i se punea şi la finele secolului al doilea era deja, de şi
proscris, însă stăpân pe cetăţile şi centrele cele mari ale im­
periului Roman.
D.
’) Comp. de vita Peregrini.
*) Comp. Orig. contra lu! Cele lib. I, 7 ti, 9. etc.

358. ha Înălţarea Domnului, şi Dumnezeului nostru
Iisus Chrjstos, pronunţat la biserica catedrală a S-tel
Episcopii din Buşi.
lnalţi-te peste Ceruri Domne^eole
şi preste tot pământnl fie mărirea
Ta (Psalm. 67, 5).
C U V E N T
r.
Mar! şi minunate sunt lucrările provedinţeî Tale D6mne"j
Mare şi minunată este economia şi dragostea T a cătră
neamul omenesc !
Dupe chipul şi asemănarea Ta al făcut pe om ca de
făptura mânelor Tale al îngrijit—l’aî făcut fericit ? dar el
abuzând de darurile Tale nu te-a ascultat, lucru pentru
care ’şl a şi perdut fericirea.
Iubirea Iul Dumnedeii însă cătră om a rămas nemărgi­
nită după cum El însuşi este nemărginit în t6te privin­
ţele. Omul a cădut, s’a desfigurat, s’a făcut nenorocit
Dumnezeii inse l-a luat chipul s’a înomenit, numai şi nu-

359. 850 S T A R ÎIA C R E Ş T IN IS M U L U I i n S E C I S I l i .
In secolul al Il-lea însă, filosofia şi apărătorii el au rupt
ac6stă tăcere şl ret»ervă. In acest timp pe lângă persiflările
maliti0ee, dsr superficiale ale lui Lucian de Samosata ' ;
apăru la adresa creştinilor scrierea δ άληθείς λόλος, a fil0.
sofulul eclectic Cels.
Âcâstă scriere, care de şi pierdută, ni s’a păstrat în esenţa
sa în faim<Ssă combatere ce i s’a făcut de Origen, oglin­
deşte, din trtte punctele de privire, vederile filosofiel, faţă
de Evangeliu şi credinţa creştină a).
De la acostă epocă, seria insultelor şi a atacurilor la a-
dresa creştinilor s’a îndreptat pe faţă şi pe t<5te căile. Fi­
losofia o vedem mergând mână în mână cu idololatria, ca
inimici de m6rte şi f6rte puternici a! Evangeliuluî, cu t6te
aceste, creştinismul a triumfat, a învins t<5te piedecele ce
i se punea şi la finele secolului al doilea era deja, de şi
proscris, însă stăpân pe cetăţile şi centrele cele mari ale im­
periului Roman.
D.
T) Comp. de vita Peregrini.
*) Comp. Orig. contra luî Cele lib. I, 7 Ii, 9. etc.

360. La Înălţarea Domnului şi Dumnedeulul nostru
lisust Chrjstos, pronunţat la bisericacatedrală a S-tel
Episcopii din Huşi.
lnalţă-te peste Geruri Dumnezeule
şi preste tot p&mentul fie mărirea
Ta (Psalm. 67, 5).
C U V E N T
I.
Mari şi minunate sunt lucrările provedinţel Tale D0mne‘f
Mare şi minunată este economia şi dragostea Ta cătră
neamul omenesc!
După chipul şi asemănarea Ta al făcut pe om ca de
făptura mânelor Tale al îngrijit—l’al făcut fericit ? dar el
abUzând de darurile Tale nu te-a ascultat, lucru pentrn
care ’şl a şi perdut fericirea.
Iubirea lui Dumnezeii însă cătră om a rămas nemărgi­
nită după cum El însuşi este nemărginit în t6te privin­
ţele. Omul a cădut, s’a desfigurat, s’a făcut nenorocit.
Dumnezeii însă l-a luat chipul s’a înomenit, numai şi nu­

361. 352 CUVÂNT
m ai ca să dea omului posibilitatea de a fi Iarăşi fericit
Aşa a Îubit Dumnezeii lumea, în cât a dat pre Fih /
sett cel unul-născut, ca tot cel ce crede în el, să nu se
piardă, ci sa aibă viaţa eterna (Ιόa ca-p. I ll, 16).
Iisus Christos, Filul luî Dumnezeii, s’a făcut om şi de
la naştere şi pănă la m6rte n’a făcut de cât ne·a învăţat
cu cuvântul şi cu fapta ce să facem şi cum să lucrăm ca
să ne redobândim fericirea. ..A m urit pe cruce, s’a îngro­
pat şi a înviat a treia φ dupe scriptură. Christos a înviat
şi mârtea s'a omorît, învaţă sântul Ιόη Chrieostom.
• Patru-(Jecî de dile sunt astă-φί de când sânta n<5stră
Biserică ne cântă imnul de trium f al vieţel asupra morţii.
Pănă erl sânta[biserică ni-a cântat. Christos a înviat din
mortl cu m6rtea pre m6rte călcând şi celor din mormânturl
viaţă dăruindu-le.
Aetă-dl ΐηβδ audim cântându-ae: lnalţă-te preste Ceruri
Dumnezeule şi preste tot pămentul fie mărirea Ta.
Christos după ce ni-a dat t0te învăţăturile trebuitore
pentru m ântuire; după ce ni-a întărit în credinţa, nedej-
dea şi dragostea cea cătră D ânsul; după ce ni-a asigurat
de reunirea cu El, dacă vom voi, apoi s’a înalţat la ceruri
spre a ne pregAti şi nouă loc, ca acolo ud de El este—de
a drâpta Iul Dumneiţeti Tatălui—să fim şi noi cel ce îm­
plinim poruncile Lui.
Mare eşt% D6mne şi minunate sunt lucrurile Tale. şi nici
un cuvânt nu este de ajuns sprelauda minunelor Tale.
Dacă în câte-va cuvinte, iubiţi creştini, v’am expus şirul
economiei Dumne^eeştl faţă de om, acăsta am fâcut’o nu
cu gând de a νδ desfăşura vre-una din nunaer6sele Sale
faceri de bine şi m inuni; ci numai luând motiv de ele sâ
vin a νδ arăta urinările unei apucături ale n<5stre din tim­
pul present care fac a ne lipsi şi de darul şi fericirea ce
Chrietoe ni-a pus în posiţiune de a avea şi de multe din
preeervativele sânătâţel şi a comodităţel ce le putem avea
în ac£stă viaţă. Şi acâetă apucătură a n<5stră, despre care
voeec a vă vorbi, este luxul.

362. CuvtNT 3 5 3
II.
Iubiţi Creştini,
Io tot timpul şi în t<5te ţările societăţile omeneşti au
fost bântuite de acăstă b61ă molipsit6re, ruinătdre indivi­
zilor de t6te treptele sociale, adică de lux.
Şi nu numai Religiunea creştină a tost contra luxnlnl,
contra a tot ce este vătămător şi ruinător moraliceşte şi
materialiceşte, pentru orî-ce om din lume, dar chiar filo.
sofii, moraliştii şi economiştii 1‘att combătut dovedind pe
t<5te căile urmările triste ?le luxului.
Iată cum se exprimă un învSţat în privinţa rfilelor ce
decurg din pricina luxului.
„ Odinidră casele ndstre eraii de salcie, Iar dmenil noştri
erau de stejar; astă-ψϊ casele ndstre sunt de stejar, dar
-dmenil noştri sunt nuSwrtial de salcie, ci unii sunt cu totul
de paie, ceea ce este o trista schimbare (Mac culloch, loc
citat de Dl. MoiseN. Pacu, profesor, în conferinţa sa des­
pre lux, Galaţi 1893).
Acâsta ne dovedeşte că, cu cât luxul într’o societate va
fi mal mare, cu atât destrăbălarea şi corupţiunea va fi
mal mare; Iar religioşitatea şi moralitatea cn greii îşi vor
putea avea locul într’un popor, care va avea nefericita
s6rtă de a fi tărît de curentul acestui edrobitor flagel.
Deci mie nu numai ca servitor al altarului, nu numai
ca urmaş al părinţilor Bisericel lui Christos—în respân­
direa învăţăturilor Evangelice—dai şi ca cetăţăn român
îmi veţi da voe a spune, că cu toţii suntem molipsiţi de
b61a luxului, începând cu copilul din faşă şi pănă la băr­
batul cel mal vârstnic ! Şi dacă vocea mea este slabă spre
a νδ convinge în deajuns asupra nenorocitei ndstre sorte
morale şi materiale, provenită din pricina îuxnlul, permi­
teţi-tul, cel puţin, a ve pune înainte câte-vâ învăţăminte
scripturistice relativ la îndepărtarea cu totul a vieţel luxdse.
Nu vS mândriţi de loc în hainele vdstre, <|ico Eclesiastnl.
Iar Sântul Apostol Pavel, ne învaţă: Având cu ce sa ne
BUcfici Oitodoxl RomI n i. ^

363. 3 5 4 γ υ ε ί τ
hrănim şi cu 6e să ne îmbrăcăm să fim mulţumiţi (I Timot
VI, 8). Şi mal departe acelaşi Apostol a d r e e â n d u - s e
meilor, <}ice : Ademenea şi femeile să fi e împodobite cu mo
destie şi curăţie, nu;cu împletituri, fie de aur, fie cu măr­
găritare, fie cu vestminte luxâse (I Tim ot. II, 9). Voiţi a
da mai multă splendâre feţei vâstre ? întrebă S â n t u l loan
Chrlsostom. Gătiţi-o nu cu petre scumpe şi mărgăritore, ci
cu modestie şi onestitate.
■ .
Fericitul Augustin lămureşte prea bine adevărata podăbăi
ce trebue să caracteriseze pe adevăraţii creştin!, căci dice;
adevăratul ornament şi găteală sunt bunele moravuri.
Aşa dar din cele φββ reese că modestia şi curăţia, ones
titatea şi bunele moravuri trebue să fie modelul vieţuireî
în traiul nostru social, Iar nu în gAtealâ, modă, ţi în de­
sele baluri, căci cine să conduce d u i^ modă, cine petrece
o viaţă lux08&, cine umblă după jocuri şi petreceri de tot
felul, acela îşi ruinează sănătatea ş^averea şi îşi micşur&să
chiar meritul seft personal; ba ce este şi mal mult, că cele
mal multe neorândueli, supărări, sfezl şi gâlcevi în familii,
sunt, tn mare parte, urmările luxului; deci noi creştinii,
fiii renăscuţi prin graţia Dumntcţeâscă, nu trebue a avea
un obiceiti ca acăsta (I Cor. XI, 16), ci sirfim, după cum
4ice Dumne^eăscul Pavel: Neprihăniţi şi în tregl, fii nevi­
novaţi al Iul Dumnefeft înjmijlocul unul neam îndărătnic
şi înrăutăţit, întru, care sa strălucim ca nişte lumini în lume
- (Fibp. II, 15).
Şi aducăndu-mi aminte de nenorocitele urmări ale acestei
b<51e generale, mă întreb: De ce nu sm face lux în fapte
f bune, în fapte caritabile? De ce nu ne-am întrece în a
ajuta pe orfani, văduve şi <5menl iără nici un sprijin şi
ajutor? De ce nu întindem mâna de ajutor copilelor şi co­
piilor, lipsiţi de mijldce, spre a învăţa vre-o meserie, cu
care să se hranăscă mal uşor în viaţă ? De ce nu venim cu
micul nostru obol în ajutor celor ce n’afi unde sâ-şl plece
capul ? De ce nu contribuim cu câte-ceva spre construirea
de locale de şcoli spaţidse, bine luminate şi higienice ? De

364. cuvfcflf 355
ce nu dăm din avutul nostru spre îînfrumuseţarea şi po-
d<5ba locaşurilor Dumne^eeştl ? De ce nu ne întrecem în
construirea de locaşuri DumnedeeştI, ca odinidră străbunii
noştri, cari de şi eraţi lipsiţi, p6te, de multa cultură in­
telectuală, dar erau. plini de simţiminte morale şi religidse ?
Frica Domnului era înrădăcinata în inimele acelor stră­
buni şi mâna Domnului era peste dânşii.
III.
Prin introducerea luxului în ţara ndstră multe familii
avute rămăsese, într'un timp, într’o complectă sărăcie.
Daţi mî voe să vă citez un fapt istoric. „Banul Dimitrie
Grhica, după cum ne spune cronica, fiind boer bătrân,
stâlp al ţării, dar care era cel mal mare duşman al luxu­
lui, în unire cu Ipsilante Vodă, făcu o lege contra luxului.
Iată cum se exprimă cronica în acăstă privinţa: „Iubiţi
b je rl! Să facem o lege după pilda morală a străbunilor
noştri, pentru fericirea patriei. Noi boeriî cel mari să le­
pădăm de astă-ψί samurul, ca să fie ruşine celor mici şi
tineri de a-1 mal purta şi de a’şl mânca averile. Lasă să
pdrte hainele de lux Rigealiî (curtesanil Sultanului) şi beii
cel slăbiţi şi mari ca să se deosebăseă de mulţime. Noi
însă să fugim de blestematul şi asupritorul lux pentru bi­
nele obştesc al ţărei“. Aceste fapte se petreceaii la înce­
putul secolului de faţa.
Dar astă*4l, în privinţa luxului, stăm dre mal bine?
Orî-ciue, cu drept cuvânt, pdte să-ml respundă, că nu stăm
mal bine. '
Luxul şi asfă-φί creşte din ce în ce mal mult, ba pdte
mal mult ca în trecut cu deosebire, că nu se găsesc mulţi
oombătătorl sati duşmani al lui.
După cum se vede din cele expuse mal sus, iniţiativa
de a se înlătura acest flagel, a fost luată de dmenl mari
şi doritori de prosperitatea morală şi materială a ţării lo r;
şi de dorit ar fi chiar astă-dl când acest flagel, când a
căstâ plagă socială, a luat proporţiunl aşa de mari—în tdte
straturile societăţel române—, e de dorit, φο, ca toţi cel

365. 3 5 6 CUVÂNT
mari se încăpă a da pildă celor mici. Deci nu-1 de ajuns
înfiinţarea de fabrici industriale Sn ţara n<5stră şi în rea­
litate cele mal mari comenzi de articole de mărfuri se fac
în strfiin&tate; ci acela ce să produce în ţara n6stră să ;i
cumpere. Câte dantelurl, câte brodăril, câte mătfisăriî, câte
atlasurî, câte juvaerurl etc. nu se aduc din străinătate nu­
mai spre satisfacerea capriciilor n<5stre deşerte !
Femela românului nostru, altă dată, cultiva inul şi câ­
nepa, torcea borangicul şi lâna, făcea industrie naţională
şi o întrebuinţa la nevoile sale, dar astă-φ a lăsat furca
şi statevele (resbolul) şi’şl cumpără materii din fabric l
străine şi să îngrijeşte de cealu şi cafea.
Cu durere sufietăscă vă amintesc acăsta, Iubiţi creştini,
şi vă rog ca cu toţii să ne gândim pentru viitor asupra
mijlocului cum trebue să procedăm.
Remediul cel mal sigur contra luxului este economia;
să agonisim, aşa dar, pe cât putem şi să întrebuinţăm bine
ceea ce am câştigat. Să ne gândim bine asupra posiţiunel
n6stre sociale şi să nu ne întindem peste puterile n6stre .
căci atunci neputându ne satisface gusturile ce ni le*am
creat, aevenim nenorociţi. Să ne aducem aminte de înţe­
leptele sfaturi a*e Iul Veoiamm Franclin că, dorinţa des-
maţatd de a se împodobi cine-vay de a face lux prin ur
mare, este o adevărată nebunie. Cilcî ce câştigăm din plă­
cerea deşartă de a face lux ? Luxul nu ne p<5te păstra nici
sănătatea, nici îndulci suferinţele n<5stre morale, nici spori
meritul nostru personal; din contra, naşte invidia şi duce
ruinare micului nostru avut şi sănătăţet chiar.
Tot lucrul măsura îl împodobeşte, ^iee înţeleptul Solomon.
Urmaţi acăstâ învăţătură şi bine vă va fi. Amin.
Diaconul Coman Vasilescu.

366. P R E D I C A
Pronunţată de Diaconul Ilie Teodorescu în
Biserica uAmza" în faţa Profesorilor şi a elevilor
Gimnaziului. „Cantemiru cu ocasiunea patronului
numitului. Gimnaziu, în $iua de Sf. Dumitru.
„Din rodnrile lor fl vel cnn0ete pre dânşii-
„Nn com-va culeg din spini etru juri, ori din
„soaeţl smochine? Aşa tot pomnl ban p6me
„bane face, Iar pomnl rfitt p6me rele face.
„Nn p6te pownl bun să faci pome rele, niol
„pomul Γόϋ 8ăfaoăp6me bune1·(Mat. Vil, 17).
Fraţilor,
Âetă-φ Biserica ndstră creştina ortodoxă serbează amin­
tirea Sf. M. Mucenic Dimitrie. Acest sfănt ca copil a iost în
totul supus şi ascultător părinţilor sfii, cari 'l-ati crescut
creştineşte şi ati putut să facă mal tâx^iâ din el un apă­
rător zelos al Creştinismului şi un ostaş curagios şi brav
al ţerel sale. Intr’ensul vedem tărie de cara c te ·tă rie de
credinţă în' Domnul nostru Iisus Christos ; îl vedem apoi
ca lucrează comform acestei credinţe pănă la martirism şi

367. 3 5 8 PREDîcA
că’şl Iubeşte patria aa, făcând tot ce’l stă prin putinţă,
pentru binele şi fericirea eî. T6te aceste calităţi cui ere.
dem că le datoreşte sfântul, dacă nu creşterel şi îngrijire!
de apr6pe ce i-aft dat părinţii şi înv€t&toril s6l ? Ε ύ con­
vine despre βοέβΐβ, mă νοίύ încerca cu slabele mele puter!
să vorbesc a<Jl în acest sf. locaş despre educaţie ca causă
de înaintare, de prppăşire a unei naţiuni, obiect pe care
'l-am crezut de folos cu acâstă ocasiune şi în a căruia
dificilă tratare, aştept buna D-v6stră voinţă.
Fraţilor, Omul este o fiinţă liberă şi din întrebuinţarea
acestei libertăţi resultă pentru el, ori bine, ori τδύ, dupfi
cum voinţa n6stră este luminată de raţiune, de legile mo­
ralei şi ale justiţiei, ale binelui, ale frumosului şi ale a-
devgrulul mântuirel n<5stre, ori rătăcită de întunerecul
raţiunel şi de deprinderile cele rele ale picatului şi ale
minciunel; de aceea omul trebue să fie luminat, trebue să
fie crescut bine, pentru ca să nu facă rea întrebuinţare
de libertatea sa. Mal cu deosebire el este obiectul creştere!,
adică cum îl faci, cum îl deprint}!, aşa este. Pe se de­
prinde la fapte bune şi morale, el este virtuos, de se de­
prinde la fapte rele şi imorale, el este viţios, aşa dar de­
prinderile ati mare putere, aâ influenţă puternică asupra
minţel sale, asupra caracterului şi asupra inimel sale. D rept
aceea socotesc, că causa cea mal principală a creşterel şi
a propăşire! unei naţiuni, este educaţia fiilor ţărel. Pe
temeiul creşterel tinerilor se află religiunea, dreptatea, amo­
rul de patrie şi de lumină, cu alte cuvinte tot edificiul
societăţel, căci unde nu este dreptate, unde nu este reli-
giune, unde nu sunt moravuri nu p<5te fi Stat, nu p<5te
fi viaţă politică, letoriaj^e este martoră acestui adevSr.
Statele Babiloniei, al ^Syriel, al Egiptului, al Persiel, al
Judeil, al Feniciel, al Greciei şi chiar al strămoşilor noştri
Romani şi mal multe altele din anticitate şi din evul me­
diu, cu măsura cu care moravurile lor cele bune aii crescut
şi ele aO crescut, şi cu măsura cu care moravurile lor

368. PR E D IC A 359
g’aA stricat şi ele s’ad stricat, aşa în cât unele aA perit
pentru tot-dăuna.
In Oocidentul cult, în ţările civilisate din E iropa apoi,
cu ce credem că s& ocupfl statele mal mult de cât cu edu­
carea tineretului ? Şi apoi în acăstă educaţie pentru ca
statele sâ fie fericite, nu se iusufl.i 6re tinerilor împreună,
cu simţimintele de patriotism şi lumiaile religiunel ? Ba
da, şi acăsta este adevărata educaţiune, căci unde lipsesc
luminele morale şi învăţăturile necesare vieţel şi o religiune
de dar şi de adevăr, cum este Creştinismul, acolo neapărat
urmează relele morale şi sociale, urmăză să culegem din
pomi răi p6me răle.
La acestea se p<5‘e însă să fiA întâmpinat din partea
cui-va, care ar <Jice : „Că a cheltuit atâta şi atâta cu creş­
terea fiilor săi la Paris, Berlin, Londra, Viena şi în alte
oraşe mari şi Ί-a învăţat mal multe ştiiate şi mal multe
limbi şi cu t6te acestea nimic, saA prea puţin s’aA folosit,
ba încă uni! s’afl făcut mal răi de cum ar fi tost dacă
nu umblaA prin st ăinătate“. Se p6te şi acăittţ dar cieş-
terea cea bună adevărata educaţie nu consistă numai de
a plimba pe cine-va prin oraşe şi prin şc6e m an, saA în
a vorbi limbi multe, oi în acest cas se întreabă cari aA
fost educatorii lor, se întreabă dacă aA avut educatori
bani, cari prin exemple sa Ie arate, oa omul trebue să
adore pe Dumne^tA. sA se supue legilor, să iubească cu
o iubire reală pe apr<Spele săA să iubească munca şi sft
urască lenea, risipa, trândăvia şi desfrâul, să se devoteze
pentru patria lor şi să lucreze virtutea şi pietatea, căci
în ăţăturâ prin fapte este cu mult mal puternică, de cât
aceia prin vorbe. Seneca în acăstă privinţă (Jice: „ Co este
lung drumul prin precepte, este scurt fi eficace prin exem­
ple*. Se p6te însă să fifk întrebat, dar cari sunt educatorii
noştri ? La acăsta eA răspund: Omul de ordinar ca să fie
folositor societăţel în mijlocul căria el trăieşte, are să treacă,
are să urmeze regulat cursul a 4 şcoli, al căror profesori

369. m predic*
trebue să fie înarmaţi cu un mare arsenal de foc stânt I
pentru desvoltarea ştiinţei în raport cu virtutea.
Aceste şcoli sunt: Casa părintească, şc6lele Statului
lâte, biserica şi societatea. Ca să vorbesc de educatorii a-
oestor şcoli şi de modul cum trebue sa se facă educaţiu.
nea în fie-care din aceste şcoli în particular, ar fi a abusa
de buna D-v6stră voinţă şi apoi acesta este o temă, care
nu se p6te trata într’un sfert sail o ju m ătate de cias, de I
acela le voiţi privi ftfrte pe scurt în genera).
Fraţilor, Casa părintească este prima şi cea mal însem­
nată şc61ă, în care copil sunt preparaţi pentru şc61ele
Statului, pentru biserică şi pentru societate, de aceia da· I
toria n<5etră ca părinţi este mare şi sântă. Să nu cruţăm I
nimic din ce ne va sta prin putinţă spre a ne împlini cu I
sfinţenie acăstă misiune, dacă voim ca fiii noştri să fie
bine şi ţara ndstră mândră. Şc61ele apoi aâ menirea de a
conduce mal departe pe fiii noştri şi în acesta profesorii I
sunt ţinuţi a deştepta în elevi dorinţa vie de a’şl împropia
odată cu ştiinţa cea (h^ptă şi dragostea de apr<5pele, de
ţara sa şi mal pre sus dragostea de Dumnezeii, dragostea
către locurile şi lucrurile sânte. Acesta o zic pentru că
în aceste şcoli se urmăreşte mal mult desvoltarea inteli­
genţei pentru cuniSşterea adevărului şi dacă se urm£ză cu
seriositate acăstă direcţie, ea nu p0te să ducă de cât la
cun0scerea de Dumnedeti, care este axlevSrul absolut. Sti­
mulentul cun6şterel adevărului deci, e o trebuinţă naturală
sădită în inima omului, e o datorie morală, căci omul
dest şi care se respectă, natural că se simte nevoit a’şl
înavuţi inteligenţa. Dar pentru că acostă înavuţire a inte­
ligenţei, pentru ca acăstă cultură intelectuală să fie folo-
sit<5re se cere ca să aibă de basă: Mărirea Iul DumnefeÎh
fericirea n6stră ţi a aprăpeluî nostru I. P. S. Mitropolit
Primat D. D. Iosif, 'acum demisionat, într’una din valo­
n e le cărţi pastorale ce ne-a dat (Jice în ac£stă privinţă:
„Că a dori să ştim numai pentru noi, a dori ştiinţa pen­
tru câştig e ceva odios; Iar a o dori pentru binele αρτό-

370. PREDICA 361
peluV este tot ce p6te fi mai frumosu. Şi apoi o aet-fel de
cultură nu va veni nici odată în conflict cn credinţa.
Bacpn de Verulam dice: „Că adevărata cultură duce la
credinţă, sfiala depărtăză". Mulţi alţi filosofi din anticitate
susţin şi cu dreptnl, că cultura intelectuală fără cea mo­
rală este mal pericul<5să de cât ignoranţa. Deci aci pro­
fesorii ati să predea tinerilor împreună cu ştiinţa şi mora­
litatea. Dacă tinerii vor fi ast-fel educaţi, Biserica la rându-I
va putea să facă din el nişte demne modele de virtute, de
moralitate şi de sfinţenie şi apoi societatea va fi o şc0lă
model pentru alte state vecine.
Aşa dar, Fraţilor, toţi aceia cari suntem însărcinaţi cu
educarea fiilor scumpei n0stre P atrii: părinţi, profesori şi
preoţi să lucrăm cu demnitate şi cu zel, dacă voim ca
să progresăm şi să fim încă mult de aci ’nainte stăpâni pe
bunurile moştenite de Ia strămoşi. Ou toţii ou mic şi mare
să lucrăm armonic pentru binele şi înaintarea bisericel şi
a ţărel nrfstre. Când suntem tineri să fim supuşi şi ascul­
tători părinţilor şi profesorilor noştri, căutând prin silinţă
şi activitate continuă să tormăm în viitor bucuria lor şi a
ţărel n6stre. Când suntem bătrâni să fim cumpătaţi în t6te
şi plini de fapte virtudse şi morale, ca să aibă mal micii
noştri ce învăţa în şc0la cea mare a societăţel. Acestea le
zic gândindu-mă la' scumpa n0stră Patrie, care are ud scop
de ajuns şi o datorie de împlinit.
Cu sfinţenie deci, să ne împlinim cea mal înaltă datorie
ce avem cătră dânna, să’l creştem fii aşa, ca să fie demni
de dânsa, demni de glorioşii noştri străbuni. Să’I luminăm
cu lumina cunoştinţei de Dumnezeii, ca să ştie cine sunt,
de unde vin, unde se duc şi ce aii să tacă, căci numai
cine este asfciel luminat, numai cine lucrăză pentru bine,
pentru datoria sa, p0te să fie bun creştin şi bun fio al
mamei n6stre a tuturor, scumpa Românie. Noi strănepoţii
eroilor de la Călugarenl, de la Racbova şi Valea Albă,
trebue sa fim acela ce au fost odată strămoşii noştri, a-

371. 3 6 2 PREDICA
decft bunî creştini şi bunî Români, gata de a apăra re­
ligia părinţilor şi ţara ndstră şi a le scăpa de ori μ ce
atacuri cu expunerea*- vieţeî n6stre chiar, servindu ne ca
exemplu acest Sânt şi Mare Mucenic Dimitrie, a cărui amin­
tire Biserica cu mare solemnitate o serb£z& astă-dî.
Dea Dumnezeii ca aceste slabe cuvinte ale mele pe
care le-am pronunţat în acest sânt locaş astă-di să răsune
tn inimile celor ce m’atl ascultat şi prin el în ale tuturor
Românilor şi speranţa mea într’un viitor mal fericit va fi
desăvârşită.

372. C U V E N T A R E
Ţinută în Biserica S-tul Gheorghie din Stâncă.
„Daţi oele ce sunt ale Cesariuhl Ce·
„sariului, şi celecesunt aleIul Dumnedeii
„Iul l)nmiiedeft“.
Iubiţi Creştini şi Fraţilor Români,
însăşi Dumuedeirea a recunoscut pentru întrâga ome­
nire, ca o datorie sacră, a se supune sfâpănitorilor; după
cum ne încredinţ£z& însuşi cuvintele Mâotuitorulul Dom­
nului nostru Iisus Christos adresate cărturarilor şi farisei­
lor, cari c&utati a'l ispiti cu hanul de dajdie, 4^§ndu-le:
„Daţi ....................
Glasul acestui Dumnedeesc Evangeliii înd£mnă pe totă
suflarea Român£scâ, a da cele ce sunt ale Iul Dumoe<}eii
lui Dumnedeâ, şi cele ce sunt ale Naţiune! Naţiunel.
Şi ce datorlm noi astă fraţilor în acâsţft niăreţă di,
de salvare pentru neamul nostru Românesc a da Na­
ţiunel şi Suveranului, care se aflâ în capul Naţiunel ndstre
Române? Negreşit, astă φ ea în tot-d£una datorim, devo­
tament, mult& Iubire şi respect. Şi ce ne-a îndemnat pre
no! asta-φ fraţilor, a alerga cu inima plină de entusiasm

373. 3 6 4 CUVÂNTARE
naţional, în acest Dumne<Jeesc locaş, a înălţa rugî de mu]. I
ţemire cătră cel a-tot puternic ?
0 , Fraţilor ! Astâ-<}î 10 Mal, poporul Românesc serbăzâ I
aniversarea neatârnare! şi încoronarea celuî îutăî Rege a l I
scumpei şi Iubitei n<5stre Patrii. ţ)iăa de 10 Mal este c e a I
mal salutară <Ji pentru neamul nostru Românesc. Ea este I
sărbăt<5rea sărbătorilor n<5stre naţionale. Acăstă mărăţă <ji I
este şi va rămânea cea mal scumpă şi însemnată zi în I
istoria ţărel ndstre. Ea este acea jsi care în văcurl va a· I
minţi nouă Românilor prosperarea şi întărirea n6stră na-1
ţională.
Iată sacra causă care a îndemnat astă-dl pe poporul I
Român, pe toţ! fiii naţiunel, ca cu mic şi mare să alerge I
în Dumne^eştile locaşuri, ca într’un gând şi cu o inimă I
se mulţumăscă celui a-tot puternic Dumnedeti, din a cărui I
pronie şi multă bunătate pentru neamul nostru românesc I
ne vedem astă-^1 înalţaţl cu falnic nume pe pământu*1
nostru strămoşesc în faţa tuturor naţiunilor.
O ! D6mne Sfinte milostiv Ceresc Părinte ! In veci înalţă I
a Ta mână peste patria Română.
O î Fraţilor! pe cât ne cuprinde durerea amintindu-n
de acea epocă de suferinţă pentru nămul nostru Românesc,
pe(atât acum entusiasmaţl de simţul de naţionalitate, ne
înveselim astă-φί cu mândrie vă^ându-ne liberi şi de sine
stăpânitorl pe pământul nostru srâmoşesc, pe care din νέ-
curl depărtate ui l’a aparat străbunii noştri cu sângele şi
virtutea lor. Şi în adevăr, fraţilor ! Dacă poporul Român
în curgerea văcurilor din urmă în nămolul de atacuri a
multor limbi străine, cari adese-orl ne călca pământul şi
se sileaţi a ne contopi sub puterea lor, a resiatat cu multă
răbdare şi bărbăţie, nu se datoreşte de cât virtuţel stră­
bunilor noştri, care prin a lor ntstrăm utată credinţă în
r Dumnezeii, se ţineaţi strânşi legaţi între el, şi de şi io
număr mic, faţa cu alte naţiuni barbare cotropit6re, înse
ca nişte lei se luptaii pentru neatârnarea ţărel, păstrarea
limbel şi a frum0selor moravuri bisericeşti şi naţionale·

374. CUVÂNTARE
Şi astă <Jl, Prin virtuţile n6stre, prin vitejia şi nestrămu­
tata credinţă a străbunilor noştri, naţiunea Română a a-
juns falnică între naţiuni.
O ! Iubiţilor ! O ! Fraţilor ! Dureros e trecutul Patriei »
dureros! dar pe atât mai mult însă şi glorios. Mirceacel
^Bătrân, Ştefan cei mare şi Mihal Bravul, apostoli! naţiu­
ne! ndstre, prin braţul lor de fer, în a ele timpuri de grele
încercări, făcură din poporul Român un element puter­
nic de luptători, a căror vitejie ridică gloria neamului
nostril Românesc.
Unde sunt Turcii, Leşiî şi Tatarii ? O ! Mircea, Ştefan,
Mhal, Carol, l-aii înfrânt cu spada lor...
0 ! Fraţilor! Viacurile trec, 6meni! se succed, dar me.
moria bravilor luptător! pentru neatârnarea Patrie! va ră­
mânea neştârsă în analele istoriei Românilor, în inima
n0stră chiar din neam în neam.
Iatâ-ne adunaţi în acest Dumne4eesc şi măreţ locaş,
aci unde zac 6sele unuia dintre acel mari boieri al Ţârei,
fostul luptător pe câmpiile Bulgariei, reposatul întru ftri-
cire N. R. Rosnovanu, al cărui neam pentru ac&îă ţ^rft in
vremi grele, a fost stâlp puternic şi apărător al el. Şi în a-
devSr fraţilor, cnn0ştem din istoria Ţfirel că, ori de câte
ori năvăleaţi în ac6-»*ă de Dumnedeti păzită ţară Turcii,
Ungurii, Nemţii şi alte limbi cotropit6re, cine putea să-I
dâmolăscă în furia lor şi să le impue respect cătră drepturile
n6stre naţionale, de cât numai Boierii cei mari ai Ţerel
dinpreuna cu capii Bisericeî n6stre naţionale ? Ei, şi nu­
mai ei aveaţi puterea să-1 trimită chiar de unde ati venit.
O! Mi.lt s’ati ilue rat capii Bisericeî n<5stre şi boierii cel
mari ni ţ£rel, în causa n0stră naţională. Dragoste înfocată^
devotament sfânt. Ast-fel şi repausatul întru fericire ma­
rele boier N. R. Rosnovanu, entueiasmat de curatul simţ
naţional Românesc, deschidându*se marele resbel din 1877
contra Turcilor, sub a căror putere gemeaft neamurile
creştine, ’şi-a lăsat casa, fraţii şi rudele, şi ca eroii a aler"
gat pe oânipiile Bulgariei, ca cu însuşi preţul vieţel sal·

375. 3 6 6 CU VENTARB
să-şl apere legea şi pământul strămoşesc. Devotamentul
pentru causa naţională, ’l-a fost şi va rămânea vrednic de
Imitat. Mărturisească cel ce l’att însoţit pe câmpiile Bul­
gariei. Să spue foştii luptători din aceste sate, care Ί aii
însoţit în resbel, cum cu risicul vieţel sale, vecinie neador­
mit stătea în fruntea camara^ lor βδΐ de luptă şi cum foştii
luptători, <5meniî săi de pe acâstă moşie, erau îngrijiţi pă­
rinteşte din însuşi avutul seti, cu t6te cele ce le trebuia
lor; Iar sufleteşteşte veclnic încurajaţi. 0 ! Nemuritorule
şi brav luptătorule pentru s ta n6stră causă naţională!
Eternă să ţi rSmâle memoria. Primeşte acum din partea
n0etră şi pentru tot neam ul.teu cea mai adâncă recu­
noştinţă.
Fraţilor! Statul Român prin victoriosul resbel din 1877
purtat contra Turcilor, prin sacrificiul de sânge şi de vir­
tute prin care a dovedit Europei şi lumel întregi chiar, că
în vinele ndstre româneşti, curge încă în înbelşugare acel
sânge vrednic străbunilor noştri, scutură cn desăvârşire
lanţurile umilitdre, ce ne ţineaţi încătuşaţi sub jugul pro­
tector al Turcilor şi deveni Stat independent de sine ste·
pânitor. Mândru să fie Românul de întărirea şi înflorirea
sa naţională.
Dar, o! fraţilor! Când va sosi timpul ca t6tă suflarea
Romândscă de sus şi pănă 'la cel mal de jos, ţăranul nos­
tru, zis aşa talpa Ţărel, care îa tot-dăuna a fost gata să si
verse sângele pentru neatârnarea ţărel, se înţeiăgă şi el
însemnătatea acestei măreţe zi? Când va simţi el cu simţ
naţional drept Românesc? Când va cun0şte el că prin
însuşi tributul seti de sânge varsat pe câmpiile Bulgariei
se bucură astA-φ de libertatea sa naţională ? Când va serba
el acăstă mărăţă φ de 10 Mal, ca una din cele mal s-te
zile pentru el, pentru noi Românii! Pană când acăstă ge-
neraţiune de care nu m6 îndoiesc că crescută fiind pe băn­
cile şcdlel, sub îngrijirea intelectuală a D-lor învăţători,
părinţt povăţuitorl al eî, va şti ee simţească Româneşte şi
se cundscă însemnătatea aceattl măreţe zi. Noi oari ne

376. CUMβ NTARE
pretindem lumina poporului să ne sforţăm ale n0etie pu­
teri şi^ â ne 8Î^m a înrădăcina în inima poporului simţul
naţional, să cun6scă şi să înţelâgâ, când Iubitul nostru
''Rege s'a încoronat cu cor<5na de oţel, Cor0na regală, în
urma sângelui vărsat pe câmpiile Bulgariei. Ţara ntatră
e liberă de sine st6pânit6re, liberă a se desvolta iotelec-
tualminte şi materialminte.
In fine, terminând modesta mea cuvântare fraţilor, să
ne înveselim din adâncul inimel cu simţ naţional, şi mul
ţumind Celuî a-tot Puternic de a sa îngrijire pentru Pa­
tria n0stră Română, să serbăm acâstă sântă zi, ca o zi de
mântuire, zi de reînviere pentru nimul nostru Românesc.
Şi îndreptându-ne cu inima la ceriu din adâncul sufletului
si rugăm pe cel a-tot puternic picând:
O ! D6mne Sânte! Milostiv ceresc Părinte ! In veci înalţă
a ta mână, peste Patria Română.
Gh. Luceam) preot.

377. P R E D I C A
La Dumineca Slăbănogului.
„Iată, te-al făcut sănătos, de aoum
„să nu mal greşeşti, oa să nn-ţl fie
„ceva mal r611“ (Ιόη, 5,14).
Fraţilor,
In Ierusalim, lângă fântâna Bitesda se afla de 38 de
ani un slăbănog, care zăcea pe patul şeii şi aştepta m iş­
carea apel. Intr’un timp aşa de lung, acest nenorocit n’a
fo|t de nimeni întrebat măcar dacă voeşte să fie sănătos,
căci toţi cel de acolo se îngrijeaţi de el şi de b o ln a v ii lor
şi aşa suferinţa acestui slăbănog s’ar fi putut continua până
la slerşitul vieţel sale, dacă nu venia Iisus, căci el singur
nu se putea mişca după patul săti, ca să intre întâi în
apă. Demn de t6tă compătimirea era paraliticul din Ca­
pernaum, care purtat pe un pat de patru 0menl a fost
adus înaintea lui Christos şi vindecat de el, dar mal m u ltă
milă inspira acest slăbănog. Acela avea <5menl ca sâ’i în-
grijască, acesta însă n’avea pe nimeni din atâta m u lţim e
de 0menl ce era acolo, şi după un interval de 38 de ani
nu se găsea un om ca să’l ridice şi să’l bage în acea ap&
vindecăt6re. Pe acest nenorocit slăbănog, vădendu-1 Chris­
tos îl <Jiee: „Vrei să fii sănătos? Da, respunse el, d a r nu
am om, ca eă mă arunce în apă când se va turbura. A-

378. P ftlb lC A LA DtJM. s l Ac An o g u l u !
tuncl Christos, văaând starea lu! şi compătimindu-1 l-a
vindecat, îertându-1 întăi păcatele şi apoi poruncindu-1 eă
se ecdle să’şl Ia patul şi să umble. In urma îndeplinire!
acestei fapte extraordinare suntem ţinuţi a cugeta la su­
ferinţa cea îndelungată a bolnavului şi la puterea cea mare
a doctorului. Aceste dorδ lucruri, adică greutatea b61el,
care arată mărimea păcatului şi uşurinţa cu care se vin­
decă b61a, care arata Iertarea de păcat, vor forma subiectul
predicel mele, un subiect care oferă multă materie, dar
nu mal puţină dificultate, pentru care vă rog încă de a.
cum, ca la acăstă grea încercare să am şi buna D-vdstră
voinţă.
Fraţilor, Nimic nu se face mal uşor şi nimic nu se
pdte înţelege mal cu anevoie ca păcatul şi acâsta este cauea
pentru care noi dmenil fdrte lesne păcătuim şi fdrte greii
ne îndreptăm. Viaţa n0stră e încongiurată de o mulţime
de rele, dar cel mal mare este păcatul şi tocmai acela,
care îngreuiază mal mult posiţia ndstră faţă de Dumne4ei)
pentru că din el isvorăsc t6te nemulţumirile şi suferinţele
ce îndurăm în acăstă lume, ca şi în cea-1 altă. Păcatul!
Ce cuveat amar! De nu ar fi fost păcatul nu ar fi fost
nici bdlele, nici fdmetea şi nici osânda veclnică. Şi ca
probă putem cerceta istoria vieţel umane, care ne va arăta
cum a fost omul înainte de păcat. El era liniştit, vesel,
sănătos şi fericit. Tot aşa este el şi după cădere? Nu, el
a devenit trist şi nemulţumirea şi greutatea ati coprins
sufletul său. Viaţa lui chiar, îl pare nesuferită. De unde
a provenit certele, insultele, omorurile, dacă nu din pecat,
ca*e a stricat firea ndstră, ce fusese zidită bună de Dum­
nezeu ? Păcatul necontenit este urmărit de mustrarea cu­
getului- şi de pedăpsa D-cJeăacă. Mulţumirile lumel aceştia,
nu’l pot scăpa de suferinţele provenite din păcat şi ca
exemplu putem avea pe Cain ucigătorul de frate, pe luda
vânzătorul Stăpânului, pe avutul oe suferea în flăcări; carţ
?lMrioa Ortodoxa KooUal 6.

379. itfo PREDICĂ LA
t6tenepotservi,caceamal maremustrareapicatului
şiafurieiIul. Păcatuldarăesteunreftmarepentruome­
nire,pentrucăprinelseinsultăDumnezeii, prinel ne
asigurămcondamnareasupliciuluieternşi perdemgraţia
IulDumnezeii,fărădecarenimeneanusep6temântui.
Şicut6teacestea, noi păcătuind, ni separe, sati că
nutăcemnimic, sati căcomitemunrăti, căruianu’i se
cuvinenicioimportanţă.Distinsulpredicator al Bisericeî
ortodoxeIlieMiniat, relativdecomitereapăcatului şide
pedeapsaceatragedupesineseexprimăcumultăautori­
tateşi<ţice: „Inoraîncarecomitempăcatul, arfi mal
binesăpiarăS6reledelaochiinoştri, sati săsedeschidă
pământulsubpici<5relendstreşisăneînghiţădevil,fiind
căinoraacelainsultămpeDumne^etiCreatorul şiMân­
tuitorul nostru,insultămdreptateaIul cuoîndrăzneaţă
călcareapreceptelorIul, insultămbunătatealui, călcăm
sîngeleIul, provocămjudecatalut, aprindemurgia lu)}
pierdemgraţiaIulşicădemîndisgraţieu.Dinacesteave­
dem,căpăcătuindcomitemunrăii mal maredecâtse
pdtedescrişiînţelegedeminte. Dar,pentraunastfelde
răti,nuexistăvreunremediuprincaresăneputemv id .
deca?Da,există, esteputerealui Dumnedeti pecareîn
modmijlocitapoiadatu-oprinSf. ApostolipreoţilorBi-
sericelIul; le-adatvoiesălegeşi sădeslegeori-cefel
depăcatcândazis: „Luaţi Duh Sânt μ orî câte veţi
lega pe pament vor fi legate μ in cer μ ori câte veţi deslega
pre pământ vor fi deslegate μ în cer. Prinurmare, când
cinevaestelegatde'păcatsep<5tedeslegadeel îndouă
moduri:nemijlocit, într’unmodsupranatural, cums’aîn­
tâmplatcuslăbănogul, desprecarene-avorbitevangelia
deastă-ψşimijlocit,înmodnatural. Uşaîmpărăţieice.
ruriloresteîncuiatăpentruunpăcătosşisep6tedeschide
îndouămoduri: nemijlocit,fărăcheie, aşaodeschidenu­
maiDumnezeiicuputereasaşi mijlocit, adicăprinmij­
locireacheilor, pecareChristosîn pers6naApostolului

380. d u m in ic a s l ă b ă n o g u l u i 371
Petru a datu-o tuturor Apostolilor : Şi’ţl voiti da ţiecheile
împărăţiei cerurilor. Ast-fel deschide cerurile şi preoţii cu
cheile putere! ce aii luat de la Christos.
Acum, Fraţilor, dupe ce am vă<Jut ce este păcatul şi
mijl6cele prin care se p<5te şterge să analiaăm în treacăt
şi cât se p0te de scurt, faptele n03tre şi să vedem dacă
în viaţă putem păcătui. Ca să ajungem la deslegarea pro­
blemei ce ne impunem e forte uşor. Fie-care din noi ştie,
că pe lângă faptele n<5stre bune, cari de ordinar sunt prea
puţine, facem şi multe fapte rele, cari aduc dupg sine
pedăpsă. Aşa de multe ori ne lăsăm a fi conduşi de pa­
timi şi de pofte, precum şi de alte interese materiale şi mer­
gem înainte pe acăstă cale, fără eă ne mal uităm în lături,
fâeăndu-ne sur<}î la vocea Bisericel, care ne chiamă la
penitenţă în fie-care <Ji. Nu ne temem în acăstă cale de
nimica şr numai când pierdem ori ce speranţă de plăce­
rile cele vanitdse ale lumei aceştia, începem a cugeta, dacă
ne-a mal rămas vre-o aperanţă şi numai atunci, ne adu­
cem aminte de o altă viaţă, de eternitate. Aşa dar santem
păcătoşi. Acăstă cugetare ne isbeşte ca un trăsnet şi ne
confusiaza, pentru că am zisu-o suntem păcătoşi, căci am
călcat preceptele Fiului Iul Dumnedeu, care va veni pre
norii cerului, ca să ne judece după faptele n<5etre, atunci
oâad cupa răutăţilor acestei omeniri va da pe dia afară.
Aşa dar, Fraţilor, pentru că suntem păcătoşi, să facem
pocăinţă, să ne căim şi să mergem la doctorul sufletelor,
instituit de Domnul nostru Iisus Christos prin Sf. săi A-
postoll şi să ne mărturisim lui cerând printr’ânsul Iertare
de păcatele ce am comis.
Dar se p0te naşte întrebarea, când trebue 8ă facem a-
căetă mărturisire? La acăstă întrebare βύ reepund: Un
om nobil a întrebat odată pe Diogen, când se cade să
prânzăscă cine-va, adică la ce oră a dileî. El i-a respuns
§1 firescile sale glum e: De rate avut când vrea şi de este
•ărac când are. Cu acăsta a voit să zică că ora este ne·

381. m PkBDlCk LA
determinată. Respund şi βύ la întrebarea, când ae cade
să se mărturisăseă un creştin: De este bătrân astă di, de
este tănâr mâine. Dar încă nn zic bine. Ori bătrân 0rî
tânâr se cade sâ se mărturisăscă cât maî curând. Pdte să
întrebe însă cine-va, dar să nu aştepte pănă la nişte zile
de pocăinţă? Apoi când este bolnav, nu aşteaptă pănă la
zile de pocăinţă ca să cbieme medicul şi când este păcătos
să aştepte până la nişte ast fel de zile ca să chieme con­
fesorul ?
Acesta ar fi o rătăcire din partea n<5stră. Respunsul meu
la întrebarea pănă când se aştepte cine va ca să se măr-
turisăâcă este: Pănă când este sigur că pdte trăi. Dar ce
siguranţă putem avea pentru o viaţă, care este supusă pe
tdtă ora la pericole ? Ziua de astă-dl e a mea, dacă pot cj.ice
şi acăsta, cea- de mâine nu se ştie. De mă pocăiesc, Dum.
ne^eti mi-a promis iertare, dar nu mi-a pr mie c«», să mă
pocăiesc mâine. Din contra Dumnrdeti ’ml dice, că nu ştiţi
nici ^ina nici ora morţeî mele. Şi apoi ne mulţumim noi
a lăsa să se afle în aşa mare pericol sufletul nostru ? Nu,
şi iar nu, căci alta cuget εΰ şi alta mi se întâmplă.
Prin urmare, Fraţilor, acum după ce am vă<Jut greu­
tatea păcatului şi uşurinţa cu cere Se iartă eă căutăm a
duce o viaţă virtudsă şi când se întâmplă se păcătuim, să
arătăm părere de răii de fapta săvârşită şi să ne ferim de
a mal păcătui.
Acum, după ce am vă<Jut tdte acestea, să ne cercetăm
pe noi înşine, să ne cercetăm viaţa ndstră, să ne întrebăm
conştiinţa ndstră şi în caşul când va fi pătată să ne silim
ca prin înfrânare şi pocăinţă :-ă ne-o curăţim. Cu inimă
sdrobită şi plină de căinţă numai putem să ne curăţim de
urmările cele înfricoşate ale păcatului. Indurarea şi dra­
gostea Iul Dumnezeu ne aştăptă cu braţele deschise. Să
ne folosim de aceste daruri şi să înnoim legătura fiească
dintre noi şi Dumne4ett ca să nu avem a ne teme nici
acuma nici în vecie de dreptatea Iul cea pedepsitdre; ci

382. precum Slăbănogul a fost vindecat de Domnul, după ce
şi a curăţit sufletul, aşa şi noi prin virtute să căutăm a
ne vindeca şi precum fiul cel pierdut a fost primit de pă­
rintele βδϋ în casa şi în bunurile sale, aşa şi noi prin
fapte bune şi în caşul când greşim prin mărturisire îna­
intea duhovnicului, gă îngrijim a fi primiţi de Părintele
ceresc în împărăţia sa, şi să ne îndulcim de bunurile lui,
căruia din preuuă cu Fiul şi Duhul Sânt i se cuvinecinste
şi mărire în vecii vecilor. Amin.
d u m in ic a s iA b ă n o g d tîî _________________373
Diaconul Ilie Teodoresou.

383. PREDICA LA 8 NOEMBRIE.
„Şi eu Ιόη, v8<J6nd şi amjind aces­
tea, am că<Jut înaintea piotârelorîn­
gerului, ee’ml arăta mie acestea, oa
să m8 închin". (Apooalips 22. 8).
Fraţilor,
Biserica n6stră creştină ortodoxă, basată pe revelaţiunea
Dnmne4eeaecă, cuprinsă în Sf. Scriptură şi îo Sf. Tradi-
ţiune admite existenţa ângerilor buni şi răi.
Numele ânger însemnăză sol dumne^eesc, vestitor; prin
el aşa dar se arată nu natura fiinţelor numite, ci raportul
lor cătră Dumnedeti şi către lume şi în special către oa­
meni. Angeril se împart de Biserică în 9 cete şi aceste
9 în 3 clase, în prima clasă se află acela cari sunt m â l
apr<5pe de Dumnezeii, adecă: scaunele, heruvimii şi sera*
fimil, în a doua clasă: stâpâniile, domniile şi puterile; şi
în a treia : ângeril, archanghelil şi începâtoriile. Lăsând
la o parte pe îngerii rSÎ, cari împreună cu lucifer,- con'

384. PRîDTCA LA OPT NOEMBRIE
ducătorul lor e’ati abătut de la poruncile divine să ne ocu­
păm de ângeriî bunî, cari etern sunt întăriţi în graţia lui
Dumneijeil, ca uniî ce aii fugit de tovărăşia Iu! Lucifer.
Ângeriî bunî fiind în totul morali şi stând în de aprtfpe
legătură cu Dumne4eil şi dmeniî, sunt veneraţi de noî şi
aerată venerare a lor formâză în biserică o dogmă. Dogma
acesta este f<5rte evidentă, căci dacă trebue să se iub£ecă
şi să se onoreze t6te ce sunt iubite şi stimate de către însuşi
Dumnedeti, atuncî trebue fireşce să se venereze şi ângeriî
cel buni, cari sunt amiciî cel mal buni şi mal iotimî al lui
Dumnedeti, cu atât maî mult cu cât el servesc omenirel,
spre binele şi folosul eî spiritual.
s Gum că creştinii tot-dăuna aii venerat pe ângerl şi afl
imploratintervenirea lor înaintea lui Dumneijeu pentru noi,
se arată f6rte lămurit din cărţile cele mal vechi liturgice, în
care se cuprind rugăciuni anumite, prin care se cereascutul
lor şi mijlocire la Dumnedeti. In urmă Sinodul al Vll-lea
ecumenic a esprimat clar şi solemn, că se cuvine aonora
şi a lăuda puterile cele sânte şi ângereşcl şi a cere de la
ele intervenirea lor la Dumnezeii.
Biserica în mod solemn astă-<Jl serb^ză adunarea ânge-
rilor cu psalmi şi cântări de laudă în pers0na Ârhietrati
gita Mibail şi Gavriil, despre cari νοίύ aminti în ecurt
şi vom vedea câtă învăţătură de aci putem extrage pen­
tru noi.
Mihail, mal marele peste cetele puterilor celor fără de
trupuri a arătat darul evangeliel şi multe faceri de bine
neamului omenesc. El, văzând că vicleanul ânger, lucifer,
a cadut când a voit să se înalţe, a strigat către ângerl:
«Să luăm aminte“ după cum noi între noi ar trebui să
$icem fratelui nostru pornit a cădea în păcat: „Să luăm
aminte de ângeriî ce ati pătimit, cari la început aOfost
lumină şi acum β’βύ făcut întunerecu.
■ glasul Iul ângeriî a’ati adunat sfătuindu-se a fi supuşi
l | | ^ un°ne4etl şi adunarea lor i-a arătat ascultători şi uniţi
0,1 glaeullul Mihail“.

385. 3 7 6 PTEDÎCk LA OPT NORMBRlB
El e a arătat luî Avraam şi luî Lot la pustiirea si pier.
derea Sodomel; s’a arătat luî Iacov când fugea de fratele
seti Ieav, s’a arfttat apoi luî Iisus al luî Navi ţi |-a 4is;
arhistratigul puterilor Domnului, acum am venit. Sunt ai
alte arătări şi tăceri de bine pe cari el le-a dat genului
uman şi despre care ne spune Sfânta Scriptură; pentru no*
însă acestea amintite sunt de ajuns cu acăată ocasiune
împreună cu Sf. Arhanghel Mihail serbăm asta dl şi pre
frumosul şi îmbucurătorul Arhanghel Gavriil, care ca şi
Mihail multe faceri de bine a făcut genului omenesc. In
Vechiul Testament el s’a arătat luî Daniil, când a tâlcuit
visele împăratului Μεφίον şi Perşilor şi celui al Elinilor.
Tot el a arătat Iul Daniil şi timpul când are să vie Mân­
tuitorul şi despre care profeteşce Daniil, când ^.ice, că după
79 săptămâni de ani va veni Mesia, cel aşteptat, profeţie,
care s’a împlinit în tocmai. El a vestit femeel Iul Manoe,
că are să nască pe Samson şi Iul I6chim şi Anei, că aâ
să nască pe D0mna şi Stăpâna, de Dumne^etl Nescătdrea.
In Noul Testament el a vestit Zahariei, că are să nască
pe Ιόη Botezătorul, înainte mergătorul lui Mesia şi Născă*
tdrel de Dumne4eti că va naşte pre Fiul şi Cuvântul luî
Dumne^eâ. Mai departe el s'a arătat lui Iosif, logodnicul
Sântei Feci6re spunându-1 să la pe Maria şi pruncul ei
şi eă fugă în Egipt, şi apoi să nu să teamă, că ce s’a ză­
mislit într'ânea de la Duhul Sfânt este. Deosebit de t6te
acestea, majoritatea scriitorilor sânţi din Noul Testament
afirmă, că tot el a fost acela, câre în vestmânt alb fiind
îmbrăcat a ridicat piatra de pe uşa mormântului lui Iisus
şi care apoi a vestit femeilor mironosiţe, că Domnul a
înviat
Din t6te acestea, Fraţilor, vedem că ângeril răi supuşi
patimel mândriei, ati dorit să fie mai pre sus de cât Stă
pânul şi făcătorul lor şi ati că^ut, fiind ruşinaţi de Dom­
nul; Iar pe de altă parte, că ângeril buni prin înfrânare
ati căpătat graţia lui Dumnetjeti şi ati fost trimişi de Dum-

386. netfefl in virtutea acestei graţii în multe misiuni înalte, ba
ce e mal mult i-a făcut şi părtaşi la marele act al econo·
miel divine, la mântuirea omenire). De aci şi noi 0menil
eă lufim exemplu şi în tot ce facem eă fim moderaţi şi
cu cumpătare.
Infiânarea este f<5rte mult apreciată de Sfântul Apostol
Pavel. Ellaice, că cel al Iul Christos, trupul ’şi-aft răstig­
nit dinpreună cu patimele şi poftele lor (Gal. 5. 24). Nu­
mai acela se p6te numi creştin adevărat, care imit£ză pe
Iisus. Christos. Şi de ce am uita noi că, Iisus Christos,
în tot timpul vieţel sale de pe pftmănt a păstrat cea mal
mare înfrânare ? Printre altele el a postit 40 dile şi 40
nopţi· Pentru ce a făcut el acăsta ? dacă nu pentru acela,
ca să iacă şi pe urmaşii săi a preţui înfrânarea ? Ca un
a tot sciutor, El se înţelege, a sciut tot folosul înfrft-
nărel.
No) trebue să ducem o viaţă spirituală sântă; dar fiind
slabi din natura n<Sstră, noi avem vrăjmaşi puternici, vi­
cleni, neîmpăcaţi. Contra n6stră se înarmăză lumea cu
t<5te amăgirile el, trupul cu plăcerile sale, diavolul cu rău­
tatea şi viclenia sa. Prin ce să învingem noi aceste por­
niri în contra n0stră? Prin înfrânare, fraţilor, căci ea,
după cuvintele Sf. Efrem Şirul serveşte de păzitor credincios
sufletului şi de nepericulos conveţuitor al corpului, res­
pinge ispitele şi întăreşte în credinţă,
r' Ce bine ar fi, dacă noi am împlini acăstă obligaţiune
a bisericel, câte rele s'ar fi precurmat din mijlocul nos­
tru, câte fericiri noul s’ar fi arătat în societatea n0strt!
® îo î n’am fi cunoscut multe din b<51ele ce ne bântue, n’am
||fi sciut ce este ruinarea şi sărăcia, n’am fi ve<}ut tineri bă­
trâni, bărbaţi suferind de neputinţele bătrâneţelor, ci am
| fi vădut sănătatea şi tăria cea îndelungată, avere fără
bix; am fi νδφιί abondenţa şi fericirea; am fi vfrjutmal
mu‘te lucrări frumâse in folosul ţărel si al Bisericel, fiind
■-- ■ ___________PREDICA LA OPT NOEMBR1B 377

387. 3 7 6 PTE D Îc A LA O P T N O aM B R lB
El s'a arătat luî Avraam şi Iul Lot la pustiirea şi pier.
derea Sodomel; s’a arătat Iul Iacov când fugea de fratele I
seti Isav, e’a arătat apoî luî Iisus al luî Navi ţi ϊ-a t}is; ţ;ft ]
arhistratigul puterilor Domnului, acum am venit. Sunt «i I
alte arătări şi tăceri de bine pe cari el le-a dat genului ’
uman şi despre care ne spune Sfânta Scriptură; pentru noi
însă acestea amintite sunt de ajuns cu acăstă .ocasiune
împreună cu Sf. Arhanghel Mihail serbăm astă dl şi pre
frumosul şi îmbucurătorul Arhanghel Gavriil, care ca şi
Mihail multe faceri de bine a făcut genului omenesc. In
Vechiul Testament el s’a arătat Iul Daniil, când a tâlcuit
visele împăratului ΜβφΙο* şi Perşilor şi celui al Elinilor.
Tot el a arătat Iul Daniil şi timpul când are să vie Mân­
tuitorul şi despre care profeteşce Daniil, când 4*ce>°ă după
79 săptămâni de anî va veni Mesia, cel aşteptat, profeţie,
care s’a împlinit în tocmai. El a vestit femeel Iul Manoe,
că are să nască pe Samson şi Iul I0chim şi Anei, că aii
să nască pe D6mna şi Stăpâna, de Dumnezeii Născăt<5rea.
In Noul Testament el a vestit Zahariei, că are să nască
pe Ιόη Botezătorul, înainte mergătorul Iul Mesia şi NăscS*
t6rel de Dumnezeii că va naşte pre Fiul şi Cuvântul luî
D u m n e z e ii. Mal departe el s’a arătat luî Iosif, logodnicul
Sântei Feci6re spunându-1 să îa pe Maria şi pruncul e!
şi să fugă în Egipt, şi apoi să nu să teamă, că ce s’a ză­
mislit într'ânsa de la Duhul Sfânt este. Deosebit de t6te
acestea, majoritatea scriitorilor sânţi din Noul Testament
afirmă, că tot el a fost acela, care în vestmânt alb fiind
îmbrăcat a ridicat piatra de pe uşa mormântului Iul Iisus
şi care apoi a vestit femeilor mironosiţe, că Domnul a
înviat
Din t6te acestea, Fraţilor, vedem că ângeril răi supuşi
patimel mândriei, ati dorit să fie mal pre sus de cât Stă
pânul şi făcătorul lor şi ati că4ut, fiind ruşinaţi de Dom­
nul ; Iar pe de altă parte, că ângeril. buni prin înfrânare
ati căpătat graţia lui Dumnezeii şi ati fost trimişi de Dum-

388. PREDICĂ LA OPT NOEMBRIB
ηβ(ΐβΰ îo virtutea acestei graţii în multe misiuni înalte,
ce e mal mult i-a făcut şi părtaşi la marele act al econo·
miel divine, Ia mântuirea omenireî. De aci şi noi 6menii
să lufim exemplu şi în tot ce facem să fim moderaţi «i
cu cumpătare.
Infiânarea este fiSrte mult apreciată de Sfântul Apostol
Pavel. El φ°β, că cel al lui Christos, trupul ’şi-aft rSstig-
nit dinpreună cu patimele şi poftele lor (Gal. 5. 24). Nu­
mai acela se p6te numi creştin adevărat, care imit6ză pe
Iisus Christos. Şi de ce am uita noi că, Iisus Christos,
în tot timpul vieţel sale de pe pământ a păstrat cea mal
mare înfrânare ? Printre altele el a postit 40 φΐβ şi 40
nopţi. Pentru ce a făcut el acăsta ? dacă nu pentru acela,
ca să facă şi pe urmaşii săi a preţui înfrânarea ? Ca un
a tot sciutor, El se înţelege, a sciut tot folosul înfrâ-
nărel.
Noi trebue să ducem o viaţă spirituală sântă ; dar fiind
slabi din natura n6stră, noi avem vrăjmaşi puternici, vi­
cleni, neîmpăcaţi. Contra n6stră se înarmâză lumea cu
t6te amăgirile eî, trupul cu plăcerile sale, diavolul cu rău-
tatea şi viclenia ea. Prin ce s& învingem noi aceste por­
niri în contra n6stră ? Prin înfrânare, fraţilor, căci ea,
după cuvintele Sf. Efrem Şirul serveşte de păzitor credincios
ghufletulul şi de nepericulos conveţuitor al corpului, res­
pinge ispitele şi Întăreşte în credinţă.
K Ce bine ar fi, dacă noî am împlini acâstă obligaţiune
a bisericeî, câte rele a’ar fi precurmat, din mijlocul nos-
■fru, câte fericiri noul a1ar fi arătat în societatea n6strft 1
B îo i n’am fi cunoscut multe din b<51ele ce ne b&ntue, n’am
B» 8<ttUt ce este ruinarea şi sărăcia, n’am fi vădut tineri b&-
I ^ bărbaţi suferind de neputinţele bătrâneţelor, ci am
ţ vHut sănătatea şi tăria cea îndelungată, avere tăiă
^ ’ ana ^ vă^ut abondenţa şi fericirea ·, am fi
jlb^ telucrări frum6se în folosul ţărel şi al Bisericeî, fiind

389. p r b d i c A l a o p t n o e m b r i e
8 7 8
că cel înfrânat e capabil de orî-ce sacrificiu pentru binele
patriei şi al religiunel sale.
Acestea învăţându-le să nu întârziem de a ne împlini
acostă sfântă datorie şi apoi cu căldură Sfinţiilor Arhan­
gheli Mihail şi Gavriil să ne rugăm, ca prin ajutorul şi
mijlocirea lor să aflăm scăpare în veacul de acum şi în cel
ce vine şi aşa să ne învrednicim bucuriei celei cereşti şi
tmpfir&ţiel celei veclnice. Amin.
Diaoonul llie Teodoreeou.

390. D O N A Ţ I U N I .
ί · Onor. Administraţie a Domeniilor Corinef, din ordinul Maj··»
tăţel Sale Regelui, a bine-voit a dărui noul biserici parohiale (n#
sfinţită încă) din cătunul Piscu, comuna Domniţa, acel judeţ, od6-
rele şi obiectele următdre:
& Patru^sfeşuice_marl de lemn făcute frumos. Patru sfeşnicemici.
Doue ănal6ge pentru cântăreţi. Un tetrapod. Un iconostas. Un
steag. Un chivot, o cruce mică şi sf. vase complecte de argint
de China. Un Serafim, nouă.candele şi o cădelniţă de argint de
|China. Doue rânduri vestminte preoţeşti de mătasă şi o faţă de
masă. O Evanghelie, un Apostol, două Octoice mari, done Orolo­
gii, doue Triode, un Aghiasmatar, o Liturghie, o Psaltire, o
Biblie în cinci volume, Predicile Sf. Ιόη Chrisostom, un Evholo­
giu şi Raportul Sf. Sinod, t6te legate cu pânză şi piele.
F Dl. Arendaş din acel cătun, Ιόη I. Popian, a dăruit de asemenea
pcelel biserici, două clopote, un policandru şi o t0că de fier, t6te
Hnval0re de 1('00 lei. Asemenea şi Dl. Petrea I. G-urgu, din ca­
ftanul Balta-Albă, comuna Gradeşcea de sus, a dăruit bisericel fi-
liale cu patronul Sfântului Vasile din acel cătun, un policandru de
■bronz ornat cu sticlărie în val0re de 220 lei.
p OnorAdministraţiunel a Domeniului Corinel precum şi acestor
[Domni li se aduce mulţumiri prin publicitate pentru aceste pi6se
şi lăudabile fapte.
i Se aduce mulţumiri pers0nelor de mal jos care a& contribuit la
construcţia bisericel cu hramul Sf. Nicolae din comuna Maldăru,
jud. Olt şi anume ; Constantin Păuneecu 100 lei. G-herghin Matei
100 lei. S6re Matei 100 lei. Vasile Trandafir 50 Iei, N. Colonescu,
îhvSţător 200 lei. .Constantin Lixandra 100 lei.
Pers6nelormaljosnotate cari au contribuit cu sumele ce se a-
aratăacipentrnzugrăvirea câtor-va icone din Biserica corn. bucu,
plaeaIalomiţadejos,li se aduce vil mulţumiri. Iată şi lista:
O-nulConst. Ionescu 85 Iei: Dobre Dinu 65 lei. Marin Dobre
jet. Dna Eufrosina I. Câmpineanu 80 lei şi Duţu Munteanu

391. 8 8 0 d o n a t io n !
Tuturor aceetor pioşl creşţinT, cari aii contribuit, fie în k
fie în objccte pentru construirea bisericel cu hramul levorul?-’
m&duirel din comuna Borăneştî, jud. Ialomiţa li se aduoe mult'*'
mirî pentru acăstă; faptăcreştin^scă ce au săvârşit. Iată şi lista a
numele D ior şi de sumele şi obiectele donate:
Dl. Andrei Ciudoescu, comersant din Borăneştî, 4000 leT. D-na
Elena C. Giuvara, proprietara moşiei BorăneştI, un pogon păment
unde s’a construit biserica, 2000 lei şi un policandru în valore de
500 leî. Dl. G. Chiroiu din Borăneştî a învelit Biserica cu tablă
albă şi 700 leT. Preotul Ştefan Tănăsescu, din comuna Borăneştî
1500 leî. Dl. Sterie lonescu, din Borăneştî, 1600 leT. Dl. I. Cara-
bulea tot din Borăneştî 700 lei. D nil C. Georgescu, tâmpla în
valore de 900 leî. Hagi Constantin, din comuna Mariuţa, 300 leî.
Ioniţă Sava, proprietar în comuna GoşarenT 200 lei. Grheorglie
lonescu 300 lei şi un rând vestminte în valore de 200 leT. N. So­
lomoneseu din Bucureşti, un epitaf, un stăg, o candelă de argint
în sântul altar, în val6re de 300 leî. G. Ciudoiti din Borăneştî
300 leT. Chiriţa Banciu din DrăgoeştI Ilfov, ic0nele împărăteşti,
Maica Domnului şi Domnul Iisus Christos, două candele de ar­
gint şi două perechi perdele, în val0re de 300 leî. Spiridon Sterie
din Cotorca Buzeu, ic0na Sf. Spiridon şi Sf. Haralambie în valore
de 40 leî. Stan Roşu din Borăneştî 100. Alexandru Giudoiu din
Borăneştî 100 lei. M. Theodorescu din Borăneştî 150 lei. D. Dobre
din Borăneştî 200 lei. A. Roşu din BorăneştI 150 lei. A. Banu
din Borăneştî 100 lei. Lambru Stan din SpetenT 100 leî. G. 0n·
cescu 100 lei. S. Ruseanu 100 lei. Nae Ispas 100 1. Panait Ciudo-
rescu 100, Sultana Văduva 100 1. Anton Oncescu 80 1. I. Oncescu
80 1. I. Constantineecu -din Cosareni 40 1. Luca Zisu, o candelă
în val0re de 40 1. M. A. Giudoiu o candelă de argint. D. Angbe-
lescu o cădelniţă. O. Ciudoescu din BorăneştI trei lă<Jî fier. C. Au-
gbelescu, arendaş din Borăneştî trei lă$i tablă de fier. Prea Sân-
ţitul Ieronim Ploeşteanu o ladă tablă de fier. Sterie lonescu din
BorăneştI o ladă tablă de fier. V. Georgescu o ladă tablă de fier.
Fraţii StănceştI din Ploeşti o iadă tablă de fier. Bagi Constantin,
arendaş moşiei Mariuţa, Ilfov, o ladă tablă de fier. Preotul N. Stăn-
ciulescu din Arţari o jumătate ladă de fier.
Se aduce mulţumiri Cuvi6sel Maice Filoftea Scărlat Doicescu
din Monastirea Paserea care a dăruit bisericel cu hramul Sf.
Nicolae din oraşul Călăraşi, judeţul Ialomiţa următ0rele obiecte:
O Evangelie îmbrăcată în argint şi poleită cu aur în valore de
780 leî. Un Triod bine legat. Un Octoih mare. Un Penticostar.
Uu Apoftol. O Letargie. Un aer de taftă roşie cu ciucuri de aur.
Un procovăţ de catifea roşie cu ciucuri 'de aur.
D-luî Bănică G. Prodan care a oferit bisericel parohiale din
comuna OălugârenI, judeţul Prahova, una candelă, şi D-luî (ir-
Ιόη Leescu care a cheltuit 160 lei pentru repararea învelişului a‘
celeaşl biserici, li ee aduce mulţumiri publice pentru aceste lău­
dabile fapte.

392. Prea Gucer. Iconom Nicolae Cesâresou, Preşedintele Spiritaa-
lulnl Consistoriu al Sântei Mitropolii, care a bine-voit a dărui o
cruce îmbrăcată ca argint şi poleită cu aur, bisericeî cu hramul
Adormirea Malcei Domnului din comuna Băreăneşti, precum şi
D-lul Alexandru Fochide, proprietarul moşiei Bărcăneşti, care a
dăruit aceleiaşi biserici un rând de veşminte preoţeşti de stofa
cea mal fină, li se aduce vil mulţumiri.
Se aduce mulţumiri D-lul Dr. Ene Chiţu din Bucureşti şi Preo­
tului Christache de la biserica Sf. Ştefan tot din Bucureşti, cari
au dăruit sântei biserici din comuna Manasia, judeţul Ialomiţa,
cel dintăl un rând de vestminte preoţeşti în valore de 150 lei şi
cel de al doilea o sfită şi un epitrahil în valore de 60 lei.
D-nel Virginia C. C. Dakculescu, proprietara moşiei Slobozia-
GalbenT, care a dăruit bisericeî parohială Sfinţii Voevoţjl, din
comuna SIobozia-Galbenî, jud. Râmnicul-Sărat una linguriţă de
argint în val6re de 16 lei, şi d-lul I. H. Panţuru primarul co­
munei care a dăruit o căldărnşe în valore de 7 lei, li se aduce
vil mulţumiri.
D-lul Alexandru D. Pâclenu, mare proprietar şi deputat din
districtul Buzeu, care a bine voit a face următ0rele donaţiunl şi
anume: Bisericeî parohiale cu patronul Sf. Nicolae din comuna
Vintilă Vodă,, un rând veştminte preoţeşti tn val6re de 600 lei,
precum şi un potir de argint suflat cu aur în valore de 500 lei.
Bisericeî parohiale din comuna Simileasca, un rând vestminte
preoţeşti în valdre de 400 lei. Bisericeî parohiale din comuna
Cioranca, un rând vettminte în valore de 400 lei. La Monaetirea
Barbu a dăruit 100 lei şi 40 baniţe grâu La Monaetirea Giolanu,
30 baniţe grâu. La Monastirea Nifon 10 baniţe grâii. La Monas-
tirea Răteştl 46 baniţe grâu şi o trăsură de ca! în val0re de 500
lei, i se aduce vii mulţumiri pentru aceste fapte lăudabile.
D-lul Tache Ionescu, M nistru Cultelor, care abine-voit a dărui
bisericeî parohiale din satul Hulub, jud. Botoşani, cărţile de ri­
tual anume: Tin. Âgliiasmatar, un Evhologiu, un Triod şi o Li­
turghie de care erar mare necesitate, i se aduce vil mulţumiri.
‘■μ.Dl. Marin Enculescu, a cumpărat cărţi ritualistice pentru bise­
rica din comuna Grădinile, plasa Balta, judeţul Romanaţi. Dl.
Stan Marinescu, a dăruit trei perdele la uşile sântului altar, lu­
crate de lână, de soţia ea Niţa. D-na Ioana 1. Stan Lupu, a dăruit
doue perdele de bumbăcel şi burangic, lucrate de densa pentru
w6nele împărăteşti. Tuturor Ii se aduce căldur0ae mulţumiri.
Epitropia Bisericeî cu hramul Stântu Gheorgbe, din comuna
■ ^ . P l asa Sărata, jud. Buzeu, aduce vil mulţumiri D-luiGheor-
1 . · Păliceanu, care Împreună cu soţia sa Sanda, au dăruit Bi-
W parohii na policandru de alamă cu 6 iăclil, îava-
. . ._____ ________________________ f t O N A T t t t m ___________ â 8 1

393. 382 DONAT1UNÎ
Listă de pers0nele cari aii oferit obiecte şi bani B is e r i c e l r
comuna Ţintea, plasa Filipescî, jud. Prahova:
Toma C. Vişoiu 140 lei pentru un rând odăjdii. Gheorghe r
Sorescu 40 lei pentru un potir. Anton Ionescu 10 lei p e n t r u'
cruce zugrăvită. Victor Selvian 25 lei. Alexandrina V. Selvian
25 1. Petre Qlodeanu 12 1. Ion Don δ 1. Constandin Bobă 5 leî
Gh. Predescu 61.1. Dumitrescu 6 1. Al. G*orgescu5 1. Luchianâ
Gheorghe 41. Ιόη Popiţu 4 1. Crăciun Vistierescu 10 1. Toma N
Tudoaie 10 1. Gh. C. Vişoiu 10 1. Ene, Dobre 10 1. Silivestru Gh
20 l. G. V. Stoicescu, llinca Oprea, Ioniţă Constandin, D i n u Ca-
listru. Zinca Toîna, Tudora Ghiţă şi G hiţă Oprea câte 10 lei. Ilie
Andrei 1 Ιβϋ. Ιόη Gh. Tudora 9 lei. Stana Gh Popescu 2 1. Ma-
tache Mărgărit, Năstase Nicolae, Apostol Şerban, llinca Scarlat.
Vasile Teodorescu, Stelian Tănase Popa, Vasile Zabaria şi Stan
Anton câte 10 leî. Silivestru Popa 9 leî. N. Popescu 10 1. Toma
Popescu 11 let. Elena Pr. N. Popescu 10 1. Marin Ionescu 10 lei.
Andrei şi Stoica I. Jugânaru 10 lei, pentru zugrăvitul bisericel
şi pardosirea Altarului, Toma C. Visoiu 20 lei numai pentru zu­
grăvitul bisericel. .Tuturor acestor pioşi creştini li se aduce vii
mulţumiri.
Epitropia Biseiicel din comuna CjpăcenI de sus, plasa Sabar,
jud. Ilfov, aduce mulţumiri D-lul N. Ionescu Hagiu, arendaş din
ac£stă comună, care a dăruit din pădurea D-sale materialul ne­
cesar de lemnărie, pentru împrejmuirea parcului bisericel şi ci­
mitirului în valăre de peste 100 leî.
Listă de pereonele donatore la biserica cu hramul Sf. Nicolae
din comuna Lupşa, jud. Mehedinţi.
Dl. Ιόη D. C6nda a dăruit bisericel Sf. Nicolae din comuna
Lupşa, un Triod ediţia S-tulul Sinod, legat solid, cost&nd 27 lei;
un rând complect de vestminte, lucrate în familie şi confecţionate
în Severin, costând 100 leî; un chilo şi jumetate luminări de ciară
curată pentru policandru şi steşnec-ele împerăteştl costând 10 lei;
idem, trei perdele la uşile altarului lucrate în familie. Preotul N.
Căţan, una Evanghelie ediţia S-tulul Sinod, legat, costând 20 lei.
Preotul N. Popescu o Evanghelie cu litere străbune. Preotul V.
Popescu şi cântăreţul 1. Popescu un Penticoetar bine legată. Fraţii
Mihail, Dimitrie şi Toma Stelesci o Psaltire bine legată costând
12 lei. Ιόη D. Caton un Aghiasmatar costând 4 leî. Nicolae Caucu
Liturgia bine legată costând 10 leî. Cântăreţul Gh. M ergea şi N.
Căţan Apostolul cu litere străbune. Iar ceî-l-alţî enoriaşi al comu­
nei aă contribuit pentru cumperarea Orologiului cel mare, Octoi-
cul, Predicele lui Gur&-de-aur şi Molitfelnicul, legăndu-le solid.
Tuturor li se aduce vii mulţumiri.
Locnitoriuluî Cârstea Rizia din comuna DobroteştT, districtul
Teleorman, care a dăruit bisericel cu hramul Sf. Nicolae din
cea comună trei procoveţe pentru acoperemântul s-telor vase, în
yal0r« de 27 lei, ι >e aduce mnlţumirl.

394. DONAŢIUNÎ 383
D-luî Mihal Ciobotaru şi D-neî I6na, soţia ea, din cornuna Go-
leşcT, plasa- Oraşului, jud. Buzefi, care a oferit numitei Biserici
un pojbicandru de alamă cu 12 lumini, în valore de 180 lei: fi
D-luI Alexandru I. Tudorache care a dăruit un policandru cu 8
lumini în valore de 50 lei, li se aduce vil mulţumiri.
D-luî I. Popârda, care a dăruit singur suma de 430 lei şi care
a îndemnat şi pe alţi enoriaşi de au contribuit cu suma de 170 1.,
pentru facerea şi aşezarea ic6nel Malcei Domnului în Biserica cu
hramul Sf. Voevoţjl din comuna Dragomireştl, c&t. Borniju, plasa
Mijloc, jud. Neamţ, i se aduce vii mulţumiri, D-sale cât şi tutu­
ror. celor-l-alţl enoriaşi, cari au ajutat cu suma de 170 lei.
D rel Maria Buter, directorea şc0lel de fete din urbea Medgi-
diea, dieul judeţ, care a donat bisericel cu serbarea Sântul Marele
Martir Gheorghe din cotuna Ducuzul urmâtorele objecte: Un rând
complect de acopereminte pentru sântele vase, de stofă da mătase
lucrate cu fir pe margini în val0re de 40 lei, şi o faţă de masă
colorată în val6re de 60 lei;-tote acestea cu spesele numitei pro-
fes0re şi lucrate de elevele: Theodora Lepădatu, Micla Uşana şi
Fula Ana, i se aduce mulţumiri pentru aeέβtă frumoeâ faptă.
Din partea Sântei Episcopii a Huşilor se aduc căldur0se mul­
ţumiri D-luî proprietar Mihail Sturtfa, pentru că a dăruit bisericel
parohiale de pe proprietatea D-sale, Bohotinu din judeţul Fâlciu,
un rând vestminte preoţeşti, şi un rând acopereminte asupra sân­
telor vase, t0te de stofă de mătasă în val6re de 350 lei.
D lui Constantin Dimitrie Polimiride, moştenitorul proprietăţel
Dobroteştl din districtul Teleorman, care a dăruit bisericel Sf.
Nicolae din acea comună un rând complect veşminte preoţeşti din
o stofă bună în valore de 190 leT, i se aduce mulţumiri pentru a-
c6etă faptă lăudabilă.
Se aduce mulţumiri prin publicitate D-nel Rada, soţia deceda­
tului Grigore N. Roşea, care a dăruit o jumetate pogon păment,
spre a servi de cimitir Bisericel cu hramul Sf, Nicolae, din jud.
Dolj, plasa Amaradia, com. Zăicoiu.
D-luî Grhica Mocanu din comuna Zărneşcl, plasa Călnău, jud.
Bttzeu, care a dat 25 lei pentru legarea sf. Evanghelii şi 50 lei
pentru zugrăvirea ic0nel Sf. Nicolae de la biserica filială cu pa­
tronul Pogorârea Sf. Duh din Cătunul Petrişor, comuna Racoviţenl,
?' D-luî Niţă Mocanu tot diu comuna Zărneşcl, care a dăruit a-
bisericl un rând veşminte preoţesc! de stofa de matasâ în
ş 160 lei, li se aduce mulţumiri prin publicitate.
Nae Gheorghiu, din comuna Zurilooca, jud. Tulcea, care
în Germania un policandru în sumă de 100 lei, pe
Can15 k at ^sericei cu patronul Sânţii Voevoiji din parohia
bugeac. acel judeţ, i ie aduce mulţumiri.

395. â84
D-lul Coatachi Şerbanoiu, din comuna S l o b o d i a , p l a s a M a r g i n e a
de sus, care a dăruit bisericeî filiale cu hram ul S f . D i m i t r i e o c ă ­
delniţă de argint în val0re de 35 lei; asemenea şi m a l m u l t o r e n o ­
riaşi, cari afi dăruit aceleaşi biserici o cruce de lemn î m b r ă c a t ă ou
argint în val0re de 75 lei, li se aduce m ulţum iri.
D-nil P. Chiriţescu, N. Ionescu, D. Vasilescu, I . Istrate, I.
Radu Oprea, I. Gheorghe, N. Chiriţescu şi I. Hiat au c u m p ă r a t
un policandru de bronz cu 12 lumini şi o sonerie, în val0re d e
125 lei bisericeî cu hramul S t Dumitru din comuna Frăţila, E-
parhia Episcopiei Rîmnicul N.-Severin. Tuturor li se aduce c ă l d u -
r0ee mulţumiri.
Domnilor Gheorghe Zirnescu de loc din Bresc, econom de ol în
acestă comună, care a dat pentru facerea din nou a catapetesme!
acestei biserici 1500 lei, Ştefan Seche, fost adm inistrator al moşiei
BălenI, care a dat 1000 lei şi D-lnl loan Beblea 50 lei, li se a-
duce mulţumiri pentru aceste fapte lăudabile.
D-nului Ιόη Hainagiu, comerciant din oraşul Brăila, care a ofe­
rit bisericeî cu patronul Sf. Ierarh Nicolae din comuna Turcoia,
judeţul Tnlcea, nn steg de postav roşu pe care stă brodata o cruce,
în văl6re de 50 lei şi care a mal plătit 25 lei pentru poleitul
sântelor vase de la sus (ţisa biserică, i se aduce vil mulţumiri.
D nel Păuna Pănoin, din comuna Broscării şi fratelui seu D. I.
Popescu şi sore! sale Ana F ii. Diaconu, din comuna Hinova, cari
au dăruit bisericeî din comuna Broscării, judeţul Mehedinţi, patru
perdele pentru iconele cele mari şi o masă pentru sântul Prestol,
t6te de pânză naţională, li se aduce .vii mulţumiri.

396. ANjgL XVIII BISERICA ORTODOXA ROMANA N rJ
PROCANON )
Ce cuprinde în sine cele ce sîntu de lipsă, spre în­
ţelesul cel deplin şi desăvârşit al canonilor si atdtă
tocmeala biseric6sca, spre folosul mai cu samă, a
Rom ânilor, alcătuit şi întocmit de
PE T R U MAIOR.
Anul de la Christos 1783.
TITLU I.
Despre împărăţirea Besericil. 2)
CAP. I.
De icoana săă ^cunoştinţa împdrăţiriî. *)
^ Precum îd t<5tâ soţietatea şi obştea cea bine aşăzată,
|şi întocmită den fire cun<5ştem a fi ceva putere de a po·
') Procanon, cuvent grecesc (προχανών) ce îneamnă tratat des-
•Pr* canoue şi oare cuvent este în întrebuinţare numai în greaca
Medievală, format de scriitorii de canone mal moderDl. Am in-
towpinat tratate greceşti, în manuscripte, intitulate Προχανόνβς.
*) Cuvânt format de aator— împărăţire în Ioc de împărăţia ori
Puterea Bisericel luî Christos.
,;·*■' l°6na adică represen tarea ori înfăţoşarea împărăţiei. Defiriţi»

397. 3 8 6 P R O C A N O N U L
rimei, sail împărăţire ; aşa şi Besâricil creştinilor, a fi dată I
de Domnul Hriatos, carele Haste începătorlul aceştil câtă I
duhovnicească, împărăţire, şi putere îndestulată spre po-
văţuirea turmei lu! cel cuv6ntăt<5re, pravoslavnicii ci£
ştinl, şi eti a adeveri νοϊύ mearge. Insă ca acest adevăr
ţi mal deplin să-l înţălâgem, şi maî cu m are. energie aâ-|
putem arăta, să cuvine mal nainte peste t<5te să cercăm
ce laste împăr&ţirea, şi câte sîot de lipsă ca <5re-ce pu­
tere cu adevăr să βδ p<5tă numi împărăţire. In carea răs-
chirare (expunere)de tălcuitoril legilor firii nu ne vom deporta,
învăţă dară aceştea că împărăţirea laste o putere de a ho­
tărî lucrurile supuşilor dup6 volnicie, adică de a face, ca
supuşii unele lucrări să le pună, Iar altele să le lase, şi
de al îndrepta spre acelaş sfârşit, carele de va fi ν τβ ιη έΐ-
nic, împărăţirea încă laste vremelnică, sau mirenească ; dar
de va fi sfârşitul acela duhovnicesc, împărăţirea încă du-
hovnicdscă sati bes£ric0scă să va chiema. Dintru' acestea
culeg acelaşi tălcuitorl, că cela ce are împărăţire, are: a)
putere de a pune legi; b) are împreună şi putere de a
pedepai pre călcătorii de ldge; şi aedstea doao a fi aşa
de lipite de împărăţire, cât lipsind vre·una dintru dânsele,
de tot va să plae şi împărăţirea; dar fiind aedstea la
o laltă împreunate, întreagă şi etătăt0re să înţăldge îm­
părăţirea. Dovedirea acestora, adică cum că acestea doao
puteri, din carele să naşte împărăţirea sînt în Besdrica
creştm^scă în doao capite, ce în şir urmdză, o vom cu­
prinde.
CAP. II.
In Beserică laste putâre de a pune legi.
S-tul Pavel pre poporul creştinesc îl socoteşte ca 0
turmă şi pre Arhierei ea nişte păstori, cărora le laste pen4)
*) In loc de pre’n.

398. tui PEÎR U MAIOR
387
Duhul Sfânt dată puterea de a paşte poporal creştinesc:
„Luaţi drept aclfa aminte (zice la Fapt. ap., cap. 20, g.
„28)j şi voao şi la t6tă turma întru carea pre voi Duhul
ncel Sfânt v’ati pus Episcopî, ca să paşteţi Besirica lui
„Dumnezeii, carea o ad câştigat pren gangele s6fi“. Macar
laînţ&lesul Testamentului celui Vechio să lai sama despre
acest cuvânt paşteţî, macar de vorba celor denafară să
te ţii, apriat a mărturiei să cuvine, că cela ce are ρυΙέΓβ
de a paşte pre cine-va} are împreună şi put£re de a pune
aceluiaşi legi, carele sîut mijlocirea paşteril şi a povăţui-
ril. Drept ac&a mărturisind S-tul Pavel că Arhiereii sînt
rânduiţi de Duhul Sfânt, ca să pască Beslrica sad cre­
dincioşii, departe de îndolplă laste, cum că Arhiereii în
Bes&ică ati putere de a pune legi supuşilor săi credin­
cioşi. Atâta credinţă despre acέ8ta aii avut S-tul Pavel,
oât nici odini<5ră nu înceta, pre credincioşi spre paza a-
cestor legi şi poroncl, a-l îndemna : „Şi deacă mergea pren
■etăţi le da învăţătură lor sâ păzească poroncile c^le
„rânduite de Apostoli şi de bătrânii cei din Ierusalim
,i(Fap. Ap. cap. 16, st. 4). Aşijderea cătră SoloninI, c.
III, s. 4, „Şi nădăjduim îatru Domnul de voi, că c£le ce
|;poruncim voao şi faceţi şi le veţi face“. Lui Tit încă
tare f6rte îl dă înainte ca cu acostă putere a se folosi să
nu să părăsească: „Acestea gră£şte şi înd£mnă, şi mus­
t r ă cu t0tă poronca. Cătră Tit, c. II, s. 14w.
v Acostă învăţătură şi credinţă sfinţii Părinţi luâadu-o de
Îs Apostoli şi noao prin scrisorile lor ni o aii trimes şi
însuşi cu dânsa s’aft folosit şi aii trăit. Adevărat de tot
etrein trebue să fie în scrisorile sfinţilor părinţi, în sfintele
■oboare şi în istoriele bisericeşti cela ce va primi îndoială
4eepre acesta.
CAP. III.
fi, /n Beserica îaste putâre de a pedepsi.
* să cuvinea ca Βββέηώΐ ce β’βύ înfrumuseţat cu pu-

399. 3 8 8
terea de a pune legi sâ s8 îm brace de sus şi cu pu^
de a pedepsi şi de a canoni pre călcătorii de l£ge
cum ar şi fi dată acostă putere lăm urit arată Sfânta Ser'
tură, la Maft. c. X III, s. 18, Jice; „Adevăr g r â e s c voa
„ori câte veţi lega pre păm ânt, fi-vor legate în ceriu,
„oricâte veţi deslega pre pământ, fi-vor deslegate în ceriu»
Prin care cuvinte a să însăm na cea dală B'esdricii putere
de a afurisi pre unii, de a-1 lăpăda den Bes&ricii afară, de
a 1 înstrăina de împărtăşirea rugăciunilor şi jertvelor Βββέ-
ricel, cu un cuvânt de a-1 pedepsi chiar cu cela-lalţl sfinţi
părinţi, tălculaşte Sfântul loan curostu de aur, în Omilia
ce despre stihul mal sus scris o aϋ fAcut.
Iarăşi întru acelaş cap. X V III de la Math., s. 17 dice
H ristos: „Dar de nu va asculta nici ’soboru(l) fie ţie ca
„cel păgân şi ca un vameşu. Acestea încă Sfântul loan
cu roetu de aur în Omilia mal sus pomenită şi eeia-lalţî
sfinţi ce tălcuess despre afurisanie, adică fiind a treia dră
dojenit şi de sobor şi totuşi nu se va părăsi de calea cea
rea în carea ati. pornit, ci învărtoşat la cerbice. va rămâ­
nea, să fie afurisit şi lăpădat den Besdrică, socotindu-1 ca
pe un păgân şi ca pe un vameş. ^Ba şi den tdtă vorba
S-tei Scripturi luminat să vede acest înţăles, căci după ce
s’aii d is: „Fie ţie ca cel păgân şi ca un vameş“, îndată
urmează; „Adevăr grăesc voao, ori câte veţi lega pre pă­
mânt, fi-vor legate în ceriu“, ca când ar dice, cela ce nu
va asculta soborul, să-1 afurisască ca să fie ca şi un păgân
lăpădat den Besdrică, şi aedstă afurisanie sau legătură de
sobor făcută, întărită va fi şi în ceriu de judecata luî
DnmneŞetir.
Multă lumină şi întărire vor lua aedetea, dacă ne
vom aduce aminte de purtarea Apostolilor. Pavel Apos-
ţolul în Epistolia cea d’ântăiti cătră Corintdnî, c. V,
judecă, ca curvariul acela, despre, carele se vorbeaşte întru
acel loc, eă să afurisască : „Acum (Jice, am judecat ca
„cum aşi fi de faţă, pre yeela ce aşa aedsta au făcut. Intru
„nume'e Domnului nostru Iisus Hristos, aduoându-νέ voi

400. LUÎ PETRU MAIOR 3 8 9
„şi al meii duh împreună cu puterea Domnului noetru
„Iisus Hristos, să daţi pre unul ca acela satanil spre pe-
riofunea trupului, ca duhul să să mântuiască în zioa Dom­
nului Iisus". Αύ neavând legiuită putere de a ‘canoni
sati slobozit S-tul Pavel la atâta, aşa zicând, nemilostenie,
ca pre greşitul acela să 1 dea satanil ? nici cum, ce pu-
t£rea, carea era dată Beatrice! Sf. Pavel o pune în prac­
tică şi înţălepţâşte să foloseaşte de dânsa.
Vr<5l Iarăşi să ştii ce au crezut pururea Beserica despre
acestea, cetlaşte sfintele sobore şi istoriile Besâriceştl. că
le veî afla t6te pline de acest felitl de pedâpse, carele ba-
tăr mal în bună socotinţă le-ar lua creştinii, şi cunoscând
putirea lor să se înfrăneaze de păcate, precum dre-când
Theodoaie împărat, pre carele 1-afi fost afurisit Sf. Am-
brosie, Episcopul Mediolanulul în Italia. Acest împărat
ştiindu-se afurisit sta în curte supărat şi isvoare de la-
.crămî vărsând ; care lucru luund sama Rufin bolarul şi
preatenul împăratului, să duce la împăratul şi-l întreabă
despre pricina plâneulul: „Atunci împăratul, precum scrie
„JTeodorit în cartea a cincea, cap. 17 a istoriei, mal cu
„amar tânguindu-se şi mal tare plâcglnd: Tu, ziee, Ru-
„fiie te joel ? căci în câte reale sînt βύ nu simţi. Iar eft
. ^gem şi-mî plâng nevoia mea, când cuprind cu mintea cât
„e de lesne calea la sfânta beserica robilor şi cerşitorilor
,,şi volnică li să dă lor intrare, ca să se' roage Domnului
||ίβ8ύ; Iar mie nu numai la acel loc, ce înau-ml la ceriu
ρΐιηΐ laste închisă calea, că îmi vine aminte sentenţia cea
|),de Domnul spusă carea nlavea zice: Pre carele veţi lega
pământ, fi-va legat şi în ceriu
CAP. IV.
r Sa răspunde la cile ce împrotiva aceştei învăţături
aruncă eriticiî. ■)
ί Gtata dar laste osânda unor Apuseni, carii înponcişin-
cu t‘ Plaiul ce urmeză combate autorul abuzurile introduse
Bieerica apusană, mai ales îngâmfarea 91 aroganţa
jg*!” entauţilor Ierarhiei fată de gradele interiore. Petru Maior___________■

401. 890
du-se la atâta nor de m ărturii ce fnainte am adus spre
dovedirea îm părăţirel bes6riceştl, nu se ruşinează cu cuget
eriticesc în îndoială a chema acostă duhovnicească putere.
Carele al sStt eres ou cuv id tele acestea a Sfintei Scripturi
sS nevoesc a-l răzăma i „îm păraţii limbilor domnesc, pre
„laie şi cel ce biruesc pre laie, făcători de bine s6 chiamă.
„Iar voi nu aşa, ce carele-1 mal mare întru voi să fie cai
„cel mal m ic“ , (Luca, c. X X II, a. 25, 26). Dintre carele
prea sfinte cuvinte, strein şi înveninat înţăles storc aceşti
eriticl, zicând că nime în Bes6rică nu e mal mare. ci toţi
asemenea, nime poroncitor, ci toţi unul ca altul, pre
singur Hristos şi dătător de l£ge şi judecătoriu şi pedep­
sitoria av§nd. De unde tâte tocmitele sfintei Βββέηοϊ le
lapădă, t6te can<5nele sfinţilor părinţi îndSşârt le calcă şi
între c£le adiafoare le numără. Dar orbiţi fiind mişeii cu
negura eresului şi cercând numai οέΐβ ce simţirilor sînt
plăcute nu înţ&leg scripturile. Nu t}i°® Sfânta Scriptură
In locul mal sus adus că nime nu e mal mare în bes6-
rică, că nu laste în bes&ică putâre de a porunci şi de a ca­
noni. Dacăz, acolo zice: „Carele-1 mal mare întrS vol“, aşa
dară sînt unii în Bes£rică mal mari, şi proestotes, 1 cătră
Timoth. c. III, s. 12, aflăm şi προϊστάμενοι; cătră Solo-
n£nl, c. V, e. 12, ci numai porunceaşte Domnul Hristoe,
ca împărăţirea bes^ricil să nu fie cu mândrie, cu trufâ,
cu gălceavă, cu fum, precum a împăraţilor celor lumeşti,
era profund cunoscător a tuturor abusurilor din Occident, ca unul
ce studiase în Roma şi ve^use, ac6stă îngâmfare deşartă a prela­
ţilor panistaşi pretutindeni şi mal alee în Roma. Ne vorbeşte «le
mesele lor bogate şi lux0se, de îmbuibările lor şi de înfumurarea
ce curgea din un aşa buu traîu. Ierarhii noştri nu aşa, pentru ca nu-W
suferea Imperatoril bizantini, carii li limitase de timpuriu putere
spirituală, ş’apol nici nu se gândeau a se declara .independenţi de
State nici Metropoliţil, nici Patriarhii Răsăritului. Dacă se pot
întâlni în decursul seculilor abusurl şi în Biserica nostră Orto­
doxă de felul acesta, apoi aeeb caşuri sînt izolate. N'aîi fost nici
odini0ră rădicată Ierarhia Ortodoxă la o independenţă absolută,
ca în Occident. Nici odată Patriarhii noştri n’au foetrepresentanţtf
paterei spirituale şi materiale ori lumeşti în acelaş timp.

402. căci împărăţirea bee<5ricel laste t6tă duhovnicească, carea
trăbue cu umilinţă şi cu dragoste e&fie învăscutâ. Ac&ta
a fi înţălesul Sf. Scriptnri, fără silnicie ee v£de prin cile ce
urm^ză întru acelaş cap. e. 27: „Cine e mal mare, diceIîsuh
„Hristos, cela ce şade, aâ cela ce slujaşte ? au nu cela ce
„şade ? Iar βύ eînt întru voî ca cela ce slujaşte“. Carele
de le vel împreuna cu c£le den sus, acest înţăles vine:
Εύ eînt Dom n şi stăpân, dar voi mie şerbi şi ucenici şi
totuşi nu m3 ţiu m&ndru de voi, nici nu·ml ar&t vâlfa
Înaintea v<5etră, precum fac împăraţii lumii aceştia, ci md
smeresc şi slujăsc voao. Aşijderea faceţi şi voi. Eu v'am
ales pre voi povăţuitorl, poroncitori, împărăţitori în Be-
sa rica mea. Luaţi aminte să, nu vă înalţă pre oI acostă
lyrednicie, ci mai vârtos să νδ smerească, nu cu toiag de
fier nici cu vâlfa lumească carea laste a împăraţilor lu­
mii aceştia, ci ou emereanie, cu blândeaţe şi cu dragoste
urmând mie să paşteţl turma mea, sâ povăţuiţi Beslrica mea.
^Adevărat, pentru că povăţuitoril Besfricil trgbue să fie
smeriţi şi tuturor sâ se area(te) slugi, nu urmează că n’aii
mutare de a poronci, că almintrelea nici Domnul Hristos
In’ar fi avut acostă putăre. Fiind-că însuşi încă aii slujit
laconicilor sSl.
I Adevărat, când privesc cu mintea şi cu inima la ac£stă
Iparadoxă a Stăpânului nostru Iisus Hristos pildă, precum
' pre eritid nu poclu sâ nu-I afurisesc şi să nu le bleastăm
.învăţătura lor cea cu otravă amestecată, aşa şi asupra a
[unor socotitori şi povăţuitorl bee£riceştl purtare, nu poclu
; de mânie şi de râvnă duhovnicească să nu me aprind,
l Aceştea neaducendu-şl aminte în ce vrednicie, a cui epi-
ţ tropi eînt şi ce poroncă de la Arhipăstorul nostru Iisus
^Hristos cu însuşi pilda Iul întărită le laste dată, atâta şl-aft
| F*Iţat cornul, cât n’are nime den cel săraci mal nici prin
lnstanţie sati răvăşăl la dânşii, nu ca să fie slujiţi, precum
a fost Apostolii de Hristos, ci epre mângăiare oumal. să
^^bată. Ba fiuturează, eudue, blaatămă pre supuşi, borăsc
v*nte ca acelea cât niclQîn gura unul rob osândit n’ar £
__________ ____________ iu ? PBTRP MA10R

403. 3 9 2 PROCANONUL
fi de-a să suferi. Batfir înfricoşatul jărtăvnic de-ar rămâ­
nea scutit de acestea. Ba şi prin bes^ricl pălmuesc pre
preoţi, ÎI scarmănă, iî lovesc cu toiagul, pren temniţă cu
furii şi cu curvele îl bagă împreună. Surle la prânzurile
lor ca la praznicul lui Navucodozor, bucatele dease, şărbii
înaintea lor cu frică şi cu cutrăm ur, în vârful dăgetelor
pipăind, nu călcând, necurmaţi şi nenumăraţi. Ba unii
Carii tocma ar trăbui să se areate cu pilda mal mici la a-
tăta I-ati tras găndul cel pămăntesc, cat neştiind cum s’ar
putea arăta mal mari şi mal cu vălfă poroncesc ca câte
doîspră<}Sce 6menl împodobiţi pre umere cu thronul se-î
p6rte în besărică. Oare carii îi îngăduesc să le sărute pi-
ci6rele şi să stelae în genunche înaintea feţii sale, mare
darii să socotesc că le-au hăruit. Dau nu după aşezămân­
tul canoanelor, ci după nălucirea minţilor, unor preoţi ti­
tluri care însămnează vredniciile c£le mal mari în be­
serica şi-l rănduesc, apoi să le slujască lor şi să fie supuşi
slugilor lor, carea lor spre mare cinste a fi îşi nălucesc.
„Iar eti sînt întru voi ca cela ce slujaşte“. Mare ruşine!
că mirenii întrec cu evlavia pre cei bisericeşti şi aceştia de
la aceia trăbue să la îndreptare.
CAP. Y. ·)
Acfatd jyutfre duhovnicească nu toţi, ci numai unii dintre
creştini o au.
Dintru acăleaşi isv<Sre, adică den Sfânta Scriptură, trâ -
·) In capitalul următor Petru Maior dovedeşte ca Biserica lui
Christos n’are nici un centru pământesc instituit de fondatorul seu,
ci că Bisericile respăndiţe pe suprafaţa Universului represintâ o
confederaţie creştmâscă şi a caria centru ori autoritate este Sf
Scriptură şi Tradiţia, de care trebue să se ţină t0te Bisericile po-
parelor în acâstă universală Împărăţie morală a luT Clirietos. Teu-
dinţa spre centraiisare pămentescâ este şi în contra Scripturel şi
In contra Tradiţiei Bisericeşti. «împărăţia, morală a Iul 'Christos
are ea ct-ntru numai Sinodul IScumenic, ca unul ce l compus din
toţi representanţil diferitelor pop6re din marea Confederaţie creş­
tină. A tât Romano.Catolicii căt şi Protestanţii ati deviat în cur­
gerea seculilor de la acest mare princip, duşi de ambiţii lumeşti
şi Interese materiale, de Ia acâstă înaltă şi măreaţă (mperăţie a
lai Christos.

404. LUÎ P8TRU MAJOR
dania şi obiceîaîul sfinţilor părinţi dintru care am adeverit
că în betafacâ îaste impărăţire saâ stăpânire duhovnici,
ni se dovedeşte acostă putere saâ împărăţire numai unora
dintrfi creştini a fi dată precum în aristocraţie, Iar nu tu­
turor, precum în dimocraţie. Căci Domnul Hristos pre
uniî nnmaî afi ales spre slujba evangheliei: „Si se sui în
„munte (<Jice Marcu, cap. V, stih 13), şi chemi la sine
npre cela ce vrea însuşi şi veniră cătră el şi făcu 12 ca
neă fie cu el, şi trimisă pre el să propovedulascâ“. „Şi
când fu la zio chema ucenicii Iul şi alegând dintr’ânşif
Moispră^ce, pre carii şi Apostoli îl numim“ (Luca, cap.
VI, stih, 13). Drept aceia perind unul din ceşti doispră-
dl.ce Apostoli, anum e Iuda vîazâtoriu, cel uiupnvlăce
după înălţarea M ântuitorului la cerîuri aii'ales altul înlo­
cui Iul spre purtarea deregătorii apostoliceşti, arătând că
nu-i pe lângă toţî creştinii putărea cea duhovniceasca, ci
numai pre lângă unii, prin alegere. Şi tăeend rugăciuni
zieără: T u D(5mne, ştiut6re de inimile tuturor, arată din­
tru aceşti doi pre unul carele vei atege să la sorţul sluj­
bei aceştia şi a apostolici dintru carea au eşit Iuda să
peargă la locul lui, ţi d£dir& sorţu lor şi căi)u sorţul
pre Mathia, şi îm preună să rândui cu cei 11 Apostoli
cÎFapt. Apoet. c. 6, s. 4), şi cui s’ati dat cheile împărăţii
aerurilor, aii altora fârâ de Apostoli, şi aii tuturor credin­
cioşilor s ati zis: „In tru carea pre voi Duhul Sfânt v’afi pus
■Episcop!, ca eă paşteli btp£rica Iul Dumnezeii carea o
*ai câştigat pren sângele să ă u? Aii şi Apostolii imu'ţâ i-
du-se creştini] şi neajungâDd însăşi la t6tă slujba n’aîi
încredinţat aerată slujba unora num ai? „Şi hirotonisind
: «lor preoţi pe la Bes^ricl rugându-se cu posturi l-aft lă*
B*at pre ei la Dom nul, la carele aύ fost cretjut** (Fapt.
Epposr. c. 14}stih. 22). A şa aii căpătat şi Timotelu darul
HNoionii cu carele sft s6 sârguiască îl îndeamnă Sf. Pavel:
^ te ^®nevi (<}ice 1 cAtrâ Timotelu, c. IV, stih. 14) de
;J * t r u tine dar, carele e’ati dat ţie pren prorocii cu
deasupra a m âtnilor preoţilor*. Lui Tit încă aQ___________|

405. 3 9 4 PRC'f ANONUL
rânduit ca să puc preoţi sati. arhierei la cetăţi: j?pent
acela am lăsat pre tine tn Grit ca câle ce lipsesc
tocmeşti şi să pul la cetăţi preoţi, dupe cum eti ţie am
rânduit11 (cătră Tit, c. 1, e. 5). Asemenea a’ati ţinut a-
câşta prin t6te besâricile şi după mutarea Apostolilor den
lumea acâsta, pe lângă unii adică numai pănă astă-dlati
fost acea stăpânie, a cărora şir şi lironologic, precum a
tuturor preste măsura putâril melc laste a o socoti, aşa
a celor din scaonâle câle patriarşeştl a nu o scrie aci laste
a lipsi de prea mare folos cetitorii.
Hronologia Patriarcilor Romii vechi
In suta de la Hristos. 7)
1) Sf. Petru. Sf. Lin. Sf. Clet. Sf. Climent I.
2) Sf. Anaclet. Sf. Evarist. Sf. Alexandru I Sf. Sicst. I·
Sf. Telesfor. Sf. Ighin. Sf. Piu I. Sf. Anicet. Sf. Soter.
Sf. Eleutir. Sf. Victor I.
3) Sf. Zefirin. Sf. Calist L Sf. Urban I. Sf. Ponţian.
Sf. Anter. Sf. Fabian. Sf. Cornilie. N ovaţian Anti-Papâ.
Sf. Luchie. Sf. Ştefan 1. Sf. Sicstu II. Sf. Dionisie. Sf.
Felix I. Sf. Eutihian. Sf. Kaiti. Sf. Marcelin.
4) Sf. Marcel I. Sf. Evsevie. Sf. Melchiad. St. Selvee-
tru I. Sf. Marc. Sf. Iulie I. Sf. Liberie. Sf. Felix II. Sf.
Damas TJrsicin Anti-Papă. Sf. Siricie. Sf. Anastasie I.
5) S. Inochentie I. S. Zosim. S. Bonifaţie I. Eulalie
AntiePapă. S. Celestin I. S. Sicstu III. S. Leo I. S. Ilarie.
S. Şimplicie. S. Felix III. S. Ghelasie I. S. Anastasie II·
S. Simach. Lavrentie Anti-Papă.
6) S. Ormizda. S. loan I. S. Felix IV. S. Bonifaţie II·
Dioschor Anti Papă. S. loan II. S. Agapit I. S. Silverie·
7) Catalogul Papilor expus aicea de autor este complect, pentru
câ pe lângă Papii recunoscuţi Petru Maior a adaus şi pe anti-
papi. Sâ mal c nstată ci scrierea acesta a compus’o Petru Maior,
pe timpul Papei Piu al Vl-le care a fost ales ca papă la 1773 Şi
a trăit pănă la 1800 (Ve<}l scrierea intitulată: Le pouvoir tempo-
rel des papes jug6 par see oeuvres. Paris 1878;.

406. l u î p b î r u M a i o r
s. Vîgîlie. S. Pelaghie. S. loan III. S. Benedict l. S. Pe­
laghie II. S. Grigorie Dialogul
7) Sabinian. Bonifaţie III. 8. Bonifaţie IV. S. Deu»de-
rit. S. Bonifaţie V. 8. Onorie 1. S. Severin. S. loan IV.
S. Teodor T. S. Martin I. S. Evghenie 1. 8. Vitalian. A-
deodatus. Don I. S. Agaton. B. Leon II. Benedict II. 16n
V. Petru şi Teodor Anti Papi. Conon. Teodor şi Paschal
Anti-Papă. S. Serghi© I.
8) loan VI. loan VII. Sisinie. Constantin. 8. Grigorie
II. S. Grigorie III. S. Zaharie. S. Ştefan II. S. Stefan III.
S. Pavel I. Teofilact Anti-Papă. Constantin Încă, mirean
fiind Anti-Papă. Filit Monahul Anti Papă. Stefan IV. A-
drian I. S. Leon III.
9) S. Stefan V. S. Paschal I. Eughenie II. Zinzin An­
ti-Papă. Valentin. Grigorie IV. Serghie II. S. Leon IV.
Ioana Papisa. Benedict III. Anastasie Anti-Papă. S. Nico-
nasI. Adrian II. loan VIII. Marin I. Adrian III. Ştefan
VI. Formoz. Serghie Anti-Papă. Bonifaţie VI. Stefan Vil.
Roman. Theodor II. loan IX.
10) Benedict IV. Leon V. Christofor. Serghie III. A-
| B^etasie III. Land. loan X. Leon VI. Stefan VILI. loan
XIÎLeon VII. Stefan IX. M arinii. Agapit II. loan XII.
I Lpbn VIII Anti-Papă. Benedict V. loan Xlll. Benedict
VI. Don II. Bonifaţie VII Anti-Papa. Benedict VII. loan
% XIV. loan XV. loan XVI. loan Anti-Papă. Grigorie V.
f Silvestru II.
H r 11) loan XVII. loan XVIII. Serghie IV. Benedict VIII.
^Brigorie VI Anti-Papă. loan XIX. Benedict al IX. Silves-
I tru şi loan Anti-Papâ. Grigorie Vţ. Climent II. Damaa
Pi S. Leon IX. Victor II. Stefan X. Benedict X Anti-
Niconas II. Alexandru II. Onorie II Anti-Papă. S.
^■•rigorie VII. Pe acesta acum l’afii ţipat Germani! din ca-
■eetihul sfinţilor. Climent II Anti-Papă. Victor III. Ur-
.an Paschal ΙΓ. Albert, Teodosie şi Silvestru al III.
■^ntiPapî. 7
If j p p Grelasie II. Grigorie VIII mal nainte Mauriciu, An-
U· Onorie II. Iuochentie II. Anaclit II şi
B t e i n î r n,<? nainte Grigorie Anti Papi. Ţelestin II.
ffi Iir ‘J? 0#611*®JIL Anastasie IV. Adrian IV. Alexan-
al τίτί0^ a* mal na^nte Octavian ; Paschal III
____SI InofthflnH’ft ol TTT A D , — τ _________

407. 3 9 6 PROCANONUL
Urban III. Grigorie VIII. Climent al III. TeW in n.
Inochentie III.
13) Οαοπύ III. Grigorie IX. Ţelestin IV.| Inochenti
IV. Alexandru IV. Urban IV. Grigorie X. Inochentie V
Adrian V. loan al XX. Nicolae III. Martin IV. Onorie
IV. Nicolae IV. Ţelestin V. Bonifaţie VIII.
14)) Cuviosul Benedict XI. Climent V. loan al 21 sati
22. Nicolae V Anti-Papâ. Benedict XII. Climent VI. Ino­
chentie VI. Urban V. Grigorie XI. Urban VI. Climent
VII Anti-Papă. Benedict al XIII, Climent VIII şi Bene­
dict al XIV Antipap). Bonifaţie al IX.
15) Inochentie VII. Grigorie XII. Alexandru V. loan
al 22 sati 23. Martin V. Eugenie IV. Felix al V, mal
îcainte Amaden. Anti-Papă. Nicolae V. Calicst III. Pin
al ll-le. Pavel II. Sicst IV. Inochentie VIII. Alexandru
al VI.
16)Piu III. Iulie II. Leon X Adrian VI. Climent VII.
Pavel III. Iulie al III. Marcel II. Pavel IV. Piu al IV.
S. Piu al V. Grigorie XIII. Sicst al V. Urban VII. Gri­
gorie XIV. Inochentie IX. Climent al VIII.
17) Leon XI. Pavel V. Grigorie XV. Urban VIII. Ino­
chentie X. Alexandru VIL Climent IX. Climent X. Ino­
chentie XI. Alexandru VIII. Inochentie XII. Climent XL
18) Inochentie XIII. Benedict al XIII. Climent XII.
Benedict XIV. Climent XIII. Piu al VI care asta-di tră-
laşte,
Hronologia Patriarcilor Ţarigradului. 8)
Marele Apostol Andreiti. Stahie. Onisim. Policarp. Plu­
tarch. Sedechion. Dioghen. Elevter. Filiz. Athinoghen.
Policarp. Sozoi. Lavrentie. Alipie. Pertinax. Olimpian-
Marcu. Chiriac. Chistin. Tarat Chitiru. Dometie. Probu>
După acestea, dacă s’au chemat Bizanţul Constantioo-
pol, au fost ceşti ce urmează:
®) Catalogul Patriarhilor Constautinopoluluî dat de Petru Maior
merge numai până la Ciprian 1,708. Observăm că autorul n a
trecut între patriarhi pe Toma latinul de la 1204, de sigur pen­
tru că acesta era pus de iatinl, pe când cuprinsese C o n s ta n tin o -
polul, în a patra Crestată.

408. * In snta de la Hristos a pat<a.
4) Mitrofaa Γ. Alexandru. Pavel 1. Evsevie ereticul.
Pavel adoaoarâ şi Machidonie I Eresiarhul. Machedonie
singur. Evdocsie ereticul. Evagrie şi Dimofil ereticul. Di-
mofil BÎDgur. Grigorie I Theologul. Nectarie. Acesta în-
tâifi aă avut al doilea loc întră patriarşl, carea pănă as­
tă-ψί se ţine. loan I Hrisostom.
5) Arsachie. Attis. Sisinnie 1. Nestorie eretiarul. Maxi-
mian. Proclu. Flavian. Anatolie. Ghenadie I. Acachie.
Flavita sati Flavian al II. Evfimie. Machidonie II.
6) Timoteitl. loan II Cappadochianu. Epifanie. Antim
ereticul. Menna. Evtichie I. loan al III Shola%ticul. Ev-
tichie II. loan IV Postelnicul. Chiriac.
7) Thoma.’ Serghie I ereticul. Pirr ereticul. Pavel Π
ereticul. Pirr adoaoarâ. Petru ereticul. Thoma II. I6nV.
Constantin I. Theodor I. Gheorghie I. Theodor adoaoară.
Pavel III. Calinic I.
8) Chir. loan VI. Gherman I. Anastasie ereticul. Con­
stantin al II ereticul. Nichita I ereticul. Pavel IV. Tarasie.
i§9) Nichifor I. Teodot I ereticul. Antonie 1 Vorsodepsa
ereticul. loan VII. Metodie I. Ignatie. Fotie. Ignatie îa-
răş. Fotie îarâş. Stefan I. Antonie II Cavlea. Nicolae I
Rusticul.
10) Evtimie 1. Nicolae îarăş. Stefan II. Trofin. Teo-
filact Polievct Vasilie I Scamandrin. Antonie III Stu-
ditu. Nicolae II Hrisovert. Sisinie II. Serghie.
U) Evetatie. Alexie Mihail I Chirularie. Constantina!
UI Lihudea. loan al V III Xifilin. Coama I leruaalimenu.
Evstratie Garida. Nicolae al III Gramaticul.
B l2) loan IX Ieromnemon. Leon Stopea. Mihail al II·
Bîoema II Aticul. Nicolae IV Muzalon. Teodot II Cliaren·
Bîouetantin IV. Luca Hrisoberg. Mihail al III Anpsalin·
^^ariton. Theodosie. Vasile II Samater. Nichita al 311.
Kunthan. Leontie. DoBitheiu. Gheorghe al II Zifilin. I6n
X- Camateru.
li) Mihail IV Antorian. Theodor al II Cupatremc.
S a II Saranten. Gherman II. Methodic
i · Manuil II Haritopul. Arsenie Antorian. Nichilor al II.
15?» '"*· Gherman III. Iosif I. loan X I Becc. load
ng0Ile 11 ChiPtle· loan XU So-
^ _________ L tî^ ljE ^ lR U MAIOR

409. OÎJO PROCAts’ONUL
1 4 ) A t h a n a s i e 1 I a r ă . N i f o n 1 . l o a n 1 3 G r i c o G h e r » .
s i m 1. I s i h i e . l o a n 14 A p r e n . I s i d o r V u h i r . C a l i s t 1 . p f I
lo th e iQ . C a l i s t I a r ă . F i l o t h e i u î a r a . M a c a r i e . N i l .Antonie
4. Calist 2. Matheiii.
1 5 ) E v t h i m i e . I o s i f2. Mitrofan 2. Grigorie 3 Meliaen. I
G h i n n a d i e 2 . I s i d o r a l2. loaaaf 1 Casa. Marcu X i lo c a r a b · I
S i m n o n Trapezunt. D i o n i s i e 1 , Simnon lar. R a f a i l 1 S e r- I
b i e . M a x i m a l2. Nifon 2. Dionisie 1 iară. Maxim 3 . Ni- 1
f o n 2 I a r ă . I o a c h i m . 1
16) Pahomie 1. Ioachim iară. Pahomie 1 I a r ă . T h e o - I
lept 1. leremia 1. loanichie 1. Ieremia 1 i a r ă . D io n ia ie I
2. loaeaf 2. Mitrofan 3. leremie 2 iară. Pahomie 2 ba- I
tista. Theolept 2. leremia al 2 atreiaoară. M a t h e i i i 2. Ga- 1
briil 1. Theofan. Matheiii al 2 Iară.
17) Neofit 1. Matheiii. al 2-lea a treiaoarâ. Rafail 2. 1
Neofit 1 iară.. Timoteiii 2. Chirii 1 Lucaris. Grigorie al i]
4. Anthim 2. Chirii 1 Lucaris Iară. Athanasie 2 Patelar. I
Chirii 1 Lucaris a treiaoarâ. Chirii 2 Contoren. Chirii 1 J
Lucaris a patra 6ră. Neofit al 2. Chirill 1 Lucaris a cin- 1
cea 6ra. Chirii 2 Contoren iară. Partenie 1. Partenie 2 ]
Cheechin. Ioanichie 2. Partenie 2 Cheschin iară. Ioani- j
chie Iară. Chirii al 3 Span. Athanasie 2 Patelar Iară. Pai- .
sie. loanichie 2 a treia <5râ. Chirii Span, Iară. Paisie, Iară. :
Parthenie 3. Gabriil al 2. Parthenie 4 Humhume. Dio­
nisie 3 Span. Parthenie 4 Humhume iară. Climent. Me­
thodic 3. Parthenie 4 Humhume .a treia 6ră. Dionisie 4
Muselim. Gherasim 2. Parthenie 4 Humhume a patra 6râ.
Dionisie 4 Muselim Iară. Athanasie 3 Iacob. Dionisie 4
Muselim a treia 6ră. Parthenie 4 Humhume a cincea 6ră.
Iacob, iară. Dionisie al 4 Muselim a patra 6ră. Iacob a
treia 6ră. Calinic 2. Neofit 3. Calinic 2 Iară. Dionisie al
4 a cincea 6ră. Calinic 2 a treia <Sră. Gavriil al 3. Neo­
fit 4. Chiprian.
Catalogul Patriarsilor de la Alexandria.
In Bata de la Hristoe. ·)
1) S. Marc. m. S. Annian. S. Abilie sail Minilie. S.
Cherdon.
') De şi autorul ş’a propus a da până pe timpul seft cataloged
tuturor patriarliatelor, însă. din cause că ϊ-a lipsit probabil date
precise nu le-aU terminat în m anuscriptul seu de odatâ cu scrie-

410. I 2i Si p i E frem· S. lust. S. Evmenie. S. MarclJan
S. Chelaaion. S. Agrippin. S. Iulian.
3) S. Dimitrie. S Eracla. S. Dionisie. S. Maxim. 8.
Ţheona.
4)(S. Petru 1 m S. Ahilla. S. Alexandru. S. Athana-
sie. f Grigorie Arianul, f Gheorghie Arianul. Petru al 2.
■j*Luchie Arianul. Timotheiu. Teofil.
5) S. Chirii 1. Dioscor Eresiarhul. 8. Proterie m. Thi
motheiu 2. f Thimotheiu. Petru al 3 Mongu. f Joan. A-
thanasie 2. f Isaie.
6) loan 1. loan 2. Dioscor 2. f Asterie. Theodosie m.
Gaian. f Pavel, f Zoii. f Apolinarie. Petru 4. f loan.
Damian, f S. Evloghie. Theodor, ţ 8. loan Milostivul.
CAP. VI ,0).
WkPutirea ţi stăpânirea ce e dată Besâridl asemenea şi
întocma laste întru toţi Apostolii.
! Batăr că alegând Mântuitorul pre cel doisprezece Apos­
toli, aii vrut şi ati hotărât, ca cel mal mare şi mal întâi
^ ____________________________LUI PaTRU
rea, ci a lăsat loc alb în manuscript, propunendu-ş! a-1 complecta
cu>timpul, lucru pe care n’a putut a l isprăvi. Chiar cu patri­
arhii de Alexandria merge numai până la finele secuiului al VI-le.
Despre Patriarhii de Antiohia şi Ierusalim nu se aminteşte de loc.
I ,0) Iu capitulul VI, dovedeşte eruditul istoric şi teolog c&Iiaus
Christos a învestit pe Apostoli cu puteri egale în totul, şi că nici
prerogativă de autoritate n’a dat cul-va aparte. Probează tesa sa
cu Si. Scriptură şi cu tradiţia bisericescâ sau texte din sf. părinţi.
De şi Petru Maior studiase la Rpma şi era în formă unit, inima
Ini însă, ca şi a lul vSincal şi Barnuţl şi altora dintre bărbaţii
Transilvăneni români, ce se cultivase în Apus, n'a fost alterată şi
£ |?tată de necorectitudine faţă de confraţi! se! Român! de pretu-
l|F»<lenl, cariî au lost şi aii rem as Ortodoxl; şi nici mintea lor nu
-.·· putea forma dupS calupul doctrinal al Romano-Catolicilor. A-
®esta pentru că aceşti bărbaţi Români erudiţi simţa româneşte şi
4*® Ctt R°ma num ai bine n’a adus Românilor în genere,
fe'fratiî ca ^ Sârbe— Diobob—-intriga, ura şi venitul între
leSe> de aceaşl limbă, de aceleaşi deprinderi şi
H a u r6â n°n| ^ &· W l eagă cei cum inţi de acuma, ca Unia nu­
lul, ** <* de ea nu s’au folosit în Îealitate popo­
tei după όιηβια C66a Ce nu i c°rect nici dupe Dumnezeu

411. t*ROCANONUL·
îâtră> dânşii să fie Pătru, precum de aciea vom dovedi
totuşi put&rea, stăpânirea şi îm părăţirea asemenea şi
tocmai precum luî Petru, aşa şi celor-1 alţi Apostoli fie».
căruia o au dăruit. Lum inat acesta o arată şi Sf. Scriptură
şi trădania sf. părinţi. Αύ numai cătră singur Petru şi nu
cătră toţi Apostolii, fără nici o osebire sail deschilinire s’ati
<}is aceastea: „Dirept ac&a mergând învăţaţi t6te Hrubele ί
„botezând pre el în numele T atălui şi a Filulul şi a Sfân­
tu lu i Duh, învăţând pre el să ţie t<5te câte am p roncit
„voao; şi Iată ett cu voi sînt în t<5te zilele pănă în sfâr-
„şânia veacului, Amin. (Math., c. 28, s. 18“). Câtră toţi, ;
fără osibire s ati <}is: „Iată eu trim iţ făgăduinţa Tatălui
„mieii preste voi, Iar voi şădeţl în cetatea Ierusalimului
„pănă unde vă veţi îmbrăca cu putere d esu s“. (Luca, c.
„24, s. 49). Aşijderea: „Pace voao, cum au trimis pre
„mine Părintele şi eu trimiţ pre voi, şi acesta zicând au
„suflat, ţi dise lo r: „Luaţi Duh Sfânt, cărora veţî lăsa pâ­
râtele, lasa-se-vor lor, orl-cărora veţi opri, oprite sînt“
(c. 20, s. 21), Ce faci dară tu o omule osebire întru da­
rurile dumnezeeştl, în carele n’ati. vrut a face Hristos?
Ia-ţi ce β al teu şi te du. Αύ când era price în Bes&rieâ,
precum aύ fost cea despre obrăzuire şi [despre c£leaîalte
legi a Iul Moisi singur Petru sta la judecată şi nu şi ceîa-
1-altl în tocmai cu Petru? Cum să da judecata afară? cu
numele luî Petru, p ă ru tu -s^ m ie? Ba ce, cu numele
tuturor. „Părutu-s’aâ Duhului Sfânt şi noao (Fapt. ap. c.
15,8. 28)“. Nici a Iul Petru numai, ci a tuturor Aposto­
lilor porunci întocmai trăbuia să se păzască: „Şi dacă
„mergea pren cetăţi le da învăţătură lor să păzască po-
„runciie c6le rânduite de Apostoli şi de bătrânii cel din
„Ierusalim (Fap. apoat. c. 16, s. 4“). Şi cătră Solonenî
c. 3, s. 4 : „Nădăjduim întru Domnul că c6le ce porun­
cim voao şi le faceţi şi 1©veţi faceu. Αύ singur Petru ca­
nonea şi pedepsea? Αύ nu şi celalalţl fără osebire ? Precum
Sf. Pavel pre curvariul cel vestit, c.ttră Corint^nl, c. 5,
8. 5. S. Chiprian de la Cartaghen tn cartea cea despre

412. Ll'l PETKU MAIOR
îm preunarea Be»<5ncÎI, z ice; „Tuturor Apo,tolilor du„&
„învierea sa In tocmai putfre Ie dă. Ac&ta era, vezi
„bine, şi celalalţi Apostoli ce au foat cu Petru, împodobiţi
„cu aceiaşi îm părtăşire şi a cinstii şi a puteriitf. Iar ei.
Ambrosie, episcopul Mediolanulul în Italia şi ucenicul ma
relui Vasilie, în cartea a II deepre Duhul Sânt, <}ice : „Un
„dar strălucea întru aceştea, pre carii un Duh 1aft font
„ales. Nici Pavel mai jos de cât Petru, macar că-i te-
„meiia Bes&ricil, şi acest înţălept arhiclăditorm, ştiind în·
fem eia urmele creditoarelor pop6re. Nici Pavel ziseiu
nevreadnic de soborul Apostolilor, cu cel dintăiu întocraa
şi nin>&rul al doilea. Pentru că cine nu se ştie neaeea.
„minea f»ă face întocm a“. S. Chirii de la Alexandria în
âartea 12 a tălpuirel Evangheliulul de la loan, încă f6rte
frumos şi răşchirat despre aceastea cuvintează într’atăta,
cât mărturia lui singura îndestulată ar fi ca eă astupe
gurile îm protivnicilor: „Răspunde-mi, zice, c* puterea
[ buhului la toţî ati trecut şi sfârşitul dătătoriulul ati pli-
^nit. Iar aii dat Hristos nu unora deosebi, ci tuturor uce-
Imeilor. Drept ac6la o iaii, batăr că unii nu era de faţă,
K c u a dătătoriulul dărnicie, nefiind singur la cei de iaţă
■.contenită, ce în t<5tă c6ta sfinţilor Apostoli trec€adu.
CAP. VIL
[Sa răsipesc .cile ce împrotiva aceştiX învăţături aruncă
■""" ItaltanU.
[ Italiauii vrând şi prea cu asupra pohtind eă*inalţe pre
K aVa deasupra Beaâricn şi a soborului şi să eupue supt
K'c6tee Val pre toţi Episcopii, Mitropoliţil şi Patriarcil
■ ^θβνο^ ^ abuzurile e&vîrţite de Biserica Romei yro-
K paterea papa& lume^câ, şi aduce dovezi istorice. Apoi
Jl epr·,.^, fcr6ai^®ntele Romano-Oatolicilor pe care *<· bW-zft <·.,
®ul,er'°ritatea Vap<-* faţâ de toţ A^oatoliv ţi patere» %λ
-° ^l4Ce Maior Su scop de a combate ni .i obe
Km
^•tic.e « istorice —
Cneieei ftem*—

413. 4 0 2 PR O C Â TîO N U L
I
într atâta, căt fâră de Papa nemica să nu plătească nici I
Arhiereii, nici Soborul a t<Stă lu m ea; ci de şi n’au ceva I
putere t<5tă de la Papa, sâ se înţeleagă împrumutată, ca- I
pătată şi cerşită; el să o lărgîască acea putere căt va I
vrea şi să o străm ptfe căt i se va părea, şi să o rădice I
sad despre o parte sati de tot, câad va socoti. El singur I
să fie în Bes£rică adevărat Btăpăn, şi poruncitor, precum I
preoţilor aşa şi mirenilor, el singur, Iar nu Soborul sâ să I
creadă a dogmelor nesmăntnic tălouitoriu şi hotarâtorlu. I
Ba el nu numai în Besâricâ ci şi în cetate monarh ca şi I
craii şi împăraţii sâ-i fie lui su p u şi; el pe care va vrea I
să-l pue jos den tronul cel împărătesc, carea au şi fâcut’o I
şi percare va vrea să-l înalţe la acelaş, precum au înalţat I
pe Pippin al Frăncilor şi. oul- i se va părea ţările să i le I
împarţă. Acestea ziselu, vrând Italianil că ceialalţi latini, I
precum sînt mai ales Frăncii şi Nemţii şi acestea şi ceale- I
lalte înoirl acum le defaimă şi.le lăpadă den t0te laturile, I
unghiurile şi crăpăturile pământului(şi) să nevoesc a cerca I
dovediri. Dar cea mal mare proptea au aflat întru acâsta, I
că Papa laste următorlu scaonulul Sfântului Petru. De I
unde dupre firea urmării zic, că orî-ce putere au avut I
Sfântul Petru t6tă întreagă trăbue să să dea Papii, şi în- I
tru t0te precum ati fost Sf. Petru aşa şi Papa desăvârşit I
laste. Drept acela fâră măsură înalţă pre Sf. Petru şi prea I
cu asupra măresc puterea Iul şi osebirea de ceialalţi I
Apostoli, nn pentru ca să laude pe Sf. Petru, ci ca apoi
şă albă de unde trage cu viclenie înalţarea, vâlfa, tiful şi
monarhia Papii cea de linişte şi de dragoste stricăt<5re. Pun |
dară înainte:
a) „Tu eşti Petru şi pre acăstă piatră νοϊύ zidi Bes&’ica
mea şi porţile iadului nu o vor birui prea ea“ (Math. c.
16, s. 18). Dintru ac£etea cuvinte a sfintei Evanghelii cu­
leg italianil cum că precum piatră laste fundamentul şi
temelu(l) căsif, aşa şi Sf. Petru singur iaste fundament şi
temeiu nemişcat şi neclătit a. credmţii şi a bisericii într’a-
tâia, cât a Iul să fie diregătoria şi puterea, şi pre Apostoli

414. în credinţă, în cucernicie şi în diregătorie s ă - î ţie, 8&l po
vâţuîascâj să-l întftrească şi o r i în ce ar greşi s ă -î în-
drp&e. T<5tă credinţa de Ia dânsul aşa s ă atârne, c a t f â r ă
dânsul nemica să nu plătească t<5tă biserica lui H r is to s
nici aeemântnire să nu fie.
Fiind c.l t<5tă îndoiala şi încălcitura întru acâstă price
este pricinuită de înţălesul cuvântului acestuia (Piatra),
mal nainte de a răspunde la ceale ce aruncă Italianil, b6
cuvine să vedem ce însemnează întru acest loc acel cu­
vânt, Piatră. Multe înţelesuri acestui cuvânt ati scornit
unii şi alţii, dar de vom lua sama la ceale ce Sfinţii Pă­
rinţi tălcuesc de obşte despre dănsul, aflăm că prin piatră
nn să înţă'âge altă, fără numai mărturisirea credinţi! ce
0 ati făcut Sf. Petru despre Domnul Hristos, zicând : „Tu
eşti Hristos Filul Iul Dumnezeii celui viCiw- Pentru ac&a
aăladaos „şi eii zic ţie, tu eşti Petru şi pre acâstă piatră
volu zidi beserica,, adică pre credinţa mărturisirii (loan
Gară de aur în Omilia 54 -a tâlcului Evanghelii de la Ma-
thelu). Celelalte m ărturii din Sf. Părinţi, de vel vrea le poţi
vedea la Ballerin, carele totujl Γδύ să folosaşte cu dân-
eele. După ce am hotărât înţălesul cuvântului piatra, fără
greotate cun<Sştem, că nimic nu se p<5te culâge den locul
acela al sfintei Evanghelii pentru monarhia sati osfibirea
putârii Sfântului Petru de la c&a ce laste a celorlalţi
igfcostoli. Căci de aii făgăduit Domnul Hnstos lui Petru,
ci pre mărturisirea Iul va zidi beaârica; acea vrednicie sati
dat şi celorlalţi Apostoli, zicând: „Dirept ac£la m rg€ud
Uw&ţaţt t6ie limbeleK; dar ati poruncit Hristos tuturor A-
Rpoatolilor să îaveaţe şi să propovedaiascâ credinţa, aii
1 poruncit dară să m arturisasca cum că Hristos laste Filul
■ D o m n e ş ti celui viO, c r e â n d drept ac&a limbile mâr-
I ^ridirii Apostolilor s& zidea Beserica pre acea mărturisire.
l!lâtT^ numal ^ etru P'atrft, ce şi cel-l-aiţt A-
i’W m ' PreCUm 86 m*rt»imiaşte în Epistolia cătră E-
«P^oroJ^ I ’ pre tem elia Apostolilor şi a
, . ,______________________ t u t p e t r u m a jo r

415. 4 b 4 PROCA NONU L
„întru carele t6tft zidirea împreună alcătuindu-se crfyte j
„spre Bes6ricâ sfântă întru Domnul, întru care şi voi m. 1
„preună v6 zidiţi spre lăcaş Iul Dumnezeii cu Duhui“; a}]
la Apocalips, cap. 20, s. 14 : şi zidlul cetăţii având 1
temelii 12 şi într’ânsele numele celor 12 Apostoli aî mie· |
lulul“. Stântul loan Gură de aur încă chlamă pe loanl
Evanghelistul stălp tuturor Besăricilor : „Acela filul tune-1
„tulul, iubitul lui Hristos, stălpul tuturor Besâricilor ce 1
„sînt în lume, care chlaele ceriului le are. Omilia 1, în]
talcul lui loan Evanghelistul“. Aşa dară când Hristos au I
numit pre Sfântul Petru piatră nu i au făgăduit nici o I
putere mal mare de căt cum aîX dat apoi celorlalţi A-
postoll. Nici nu iaste întru mărturisirea credinţi! nici ol
deschilinire sad osebire întră Sfântul Petru şi întră ceilalţi1
Apostoli, fără numai căt Sfântul Petru întâia dată aii în-'i
ceput a propovedui după pogorîrea Duhului Sfânt, laFap. -
apost. c. II, şi p6te ca doară acăată zidire aâ înţăles Dom-:}
nul Hristos când aii zis: „Şi pe Piatra acâsta voiu zidij
Besărica, că atunci prin pro(po)vedania luî Petru ati începutl
a se zidi Besârica întorcându se la credinţă trei mii desu­
flete. „Piatră să zice pentru că întălu neamurilor au pus
temeiiele credinţi!;“ sf. Augustin în cuvântul despre cate-;
dra Iul Petru. Carele înţăles de-l vei priimi, bine vezi;
că nici o putâre asupra Apostolilor, nici monarhie n au
căpătat Sf. Petru cănd aii fost numit Piatră. Că a vorbi
întălu de căt alţii nu laste a avea mal mare putâre de
căt alţii, nici a avea pe alţii supuşi sieşi. Totuşi n’au fost
puţinei dar, nici micşorată cinste când s’aii învrednicit
Petru întăiu a mărturisi pre Hristos.
CAP. VIII. «)
„Şi void da ţie cheile împărăţii cerurilor şi orl-ce vri
1*l In capitolul VIII dovedeşte că puterea cheilor, adică de 8
Ierta şi ţine păcatele credincioşilor, sau de a pedfjjşi şi aforisi eflt®
dată absolut şi în măsură egală tuturor Apostolilor şi nu nuWal
iui Petru. Chrietoe n’a înfiinţat Monarhie în Biserica sa.

416. tu l P 3T K U M A10R
lega pre pământ, fi va legat ,i tn certuri, ,i ori ce vel de,·
lega pre pământ, fi-va deslegat şi în certuri".
Adevărat nu tăgaduim, i s’aâ făgăduit Sfântului Petru
cheile împărăţii cerurilor şi putere de-a deelega de păca­
te, şî » leg» 8afl a pedepsi. Dar lan să vedem 6re când
aă fost ş’a dat, numai lui Petru singur, aii şi celorlalţi
Apostoli asemenea şi întocma acea mare şi minunată pu-
tre s’aii dăruit?. Ba tuturor întocma, că nu lui Petru gîn-
gar, ci tuturor graiaşte Hristos : „Luaţi Duh Sfânt, cărora
veţiIdea păcatele, lăsa-se-vor lor, orl-cărora veţi opri, oprite
sfottfl Şi 0re cătră cine se zicea cuvintele acesta: „Ade­
văr grăesc voao, ori câte veţi lega pre pământ, fi-vor le­
gate în ceriu, şi ori câte veţi deslega pre pământ fi-vor
delegate în ceriu (Mat. c. 18, β. 18a). Aft cătră singur
Petru s’aii zis? Ba, ce voao, adică la t<5tă câta aooeto-
leaecă. Ba şi câle ce s’afl zis cătră Petru despre chlel,
cătră toţi în persdna lui zice sf. Augustin că s'afl zis :
„Bortea dară carea să întemeiază în Hristos chleile îm"
„părăţii cerurilor de la el afl luat în Petru, adică putâ-
„rea de a lega şi a deslega păcatele". „Petru că aceştii Be-
nsârici cheile împărăţii ceriarilor s’aii dat când s’aii dat
Petru şi când să zice lui, cătră toţi să zice paşte oileu.
»C|cheile acestea nu un om, ci unicîunea Besâricil le-aft
«luat.... căci ca eă cundşteţi că Besâsica au luat cheile îm-
npSrfiţil certurilor aii zis într’alt loc, că Domnul zice tutu­
ror Apostolilor sâ i: Luaţi D uh Sfânt, şi îndată, de veţi
Picatele, laea-se vor lor, de le veţi ţinea, ţinea se-vor.
|™ tea de chlel să ţila.

417. „întru carele t<5tft zidirea împreună alcătuindu-se ci
„spre Bes6rioă sfântă întru Domnul, întru c a r e şi voi *
„preună νδ zidiţi epre lăcaş Iul Dumnedeu cu Duhui«-
1» Apocalips, cap. 20, s. 14 : şi zidîul cetăţii având
temelii 12 şi într’ânsele numele celor 12 A p o s to li al mie
lulul“. Sfântul loan Gură de aur încă c h la m ă pe ioan '
Evanghelistul stâlp tuturor Besăricilor : „ Acela filul tune.
„tuluî, Iubitul Iul Hristoe, stâlpul tuturor B esăricilo r ce
„sînt în lume, care chtaele ceriului le are. O m ilia 1. fa
tţlcul Iul loan Evanghelistula. Aşa dară când H ristos au i
numit pre Sfântul Petru piatră nu i au fă g ă d u it nici o
putere mal mare de căt cum aâ dat apoi celo rlalţi A· I
postoll. Nici nu laste întru mărturisirea credinţi! nici o I
deschilinire saă osebire întră Sfântul Petru şi în tr ă ceilalţi I
Apostoli, fără numai căt Sfântul Petru întăîa d a tă au în* I
ceput a propovedui după pogorîrea Duhului S fâ n t, la Fap. I
apost. c. 11, şi p6te ca doară acostă zidire au în ţă le s Dom·
nul Hristos când aii zis: „Şi pe Piatra acesta volu zidi I
Bes£rica, că atunc! prin pro(po)vedania Ιυϊ Petru a u început ■
a se zidi Bes&ica întorcându se la credinţă trei mii de sa-
flete. „Piatră să zice pentru că întăiu neamurilor aii pus |
temeliele credinţi!;tf sf. Augustin în cuvântul despre cate··
dra Iul Petru. Carele înţăles d.e-1 vel priimi, b in e v e r i·
că nic! o putdre asupra Apostolilor, nici monarhie n’afl I
căpătat Sf. Petru cănd ati fost num it Piatră. C ă a v o rb i·
întălu de căt alţii nu laste a avea mal mare putâre de·
căt alţii, nici a avea pe alţii supuşi sieşi. Totuşi n aii fost |
puţinei dar, nici micşorată cinste când s’au învrednicit·
Petru înt&lu a mărturisi pre Hristos.
C A P . V I U . « )
„Şi voia da ţie cheile împărăţii cerurilor şi ori*ce vri·
'■j In capitolul VIII dovedeşte că pu terea cheilor, adică de j
Ierta şi ţine picatele credincioşilor, sau de a ped-psi şi aforiei este·
dată absolut şi în măsiiră egala tuturor Apostolilor şi nu na®*|
____ lai retrn. Chriatoa ur____u: ~ «■>· ...» I

418. LUÎ P 3 T R 0 MA10R
lega pre pământ, fi va legat şi în certuri, şi ori ce vel dea-
lega pre pământ, fi-va deslegat şi în cerluri**.
Adevărat nu tăgăduim, i a’aii făgăduit Sfântului Petru
cheile împărăţii cerurilor şi putere de-a deslega de păca-
te, şi a lega eafl a pedepsi. Dar lan eă vedem 6re când
aă fost ş’a dat, numai lui Pelru eîugur, aii şi celorlalţi
Apostoli asemenea şi întocma acea mare şi minunată pu-
tre s’aii dăruit?. Ba tuturor întocma, că nu lui Petru sin­
gur, ci tuturor gralaşte Hristos: „Luaţi Duh Sfânt, cărora
veţilăsa păcatele, lâea-se-vor lor, ori-cărora veţi opri, oprite
sînt“. Şi 6re cătră cine se zicea cuvintele acâsta: „Ade­
văr grăesc voao, ori câte veţi lega pre pământ, fi-vor le­
gate în ceriu, şi ori câte veţi deslega pre pământ fi-vor
deslegate în ceriu (Mat. c. 18, s. 18“). Αύ cătră sÎDgur
Petru s’aii zis? Ba, ce voao, adică la tdtă câta aDosto-
lească. Ba şi câle ce e’att zis cătră Petru despre chlel,
cătră toţi în pers<5na lui zice sf. Auguetin că sati zis :
„Besârica dară carea să întemeiază în Hristos chleile îm'
„părăţil cerurilor de la el ati luat în Petru, adică putâ-
„rea de a lega şi a dezlega păcatele". „Petru că aceştit Be­
d r id cheile împărăţii certărilor s’ati dat când s'ati dat
„lui Petru şi când să zice luî, cătră toţi săzice paşte oile“.
„Că cheile acestea nu un om, ci uniclunea Besâricil le-afi
„luat.... c&cl ca sa cun<5şteţl că Besâsica ati luat cheile îm-
„pârâţii certurilor ati zis într’alt loc, că Domnul zice tutu­
ror Apostolilor sfii: Luaţi Duh Sfânt, şi îndată, de veţi
«lăsa păcatele, lasa-ee vor lor, de le veţi ţinea, ţinea se-vor.
pAcâstea de chlel să ţil“.
CAP. IX. >»)
nSimone a luî Ioana, lubeşte-mâ mal mult de căt aceştia,
I r'»ticeQj i t"11'?·*. ^ ,auto ru l expune pe larg argumentele scriptu-
L c* «va ι .'Γ Bieeri'*el prin care probezi până la convingjre
I * "“are ei ? etru n*cî uu drept exclusiv între Apostoli
i1c trasele : „paşte oile mele fi iubeşU-mt mal mult de

419. 4 U b PROCANONUL
zice Iul. A devărat D<5mne, tu şti!, că te Iubesc. Îî zjeej
Paşte mieluşeii mîeî, paşte oile m6le“. (loan c. 21. a. 1$)
acest loc a Sfintei Scripturi să înfăleac ta r e Italienii ·
tata în dănsul bizuîală aii, în căt num ai a-1 zice I• . ? * α ·| · H
spune afară îm potriva n6stră îşi nălucesc a fi biruinţă I
Căci, zic e!, că zicând Domnul lui Petru, paşte oile m£|e I
de odată l-aii rănduit dascal, poruncitor, păstor şi povăţui- I
torlu de obşte a t6tă lum ea pe sub s6re. Şi fiind că f.,ră I
hotărâre zice: Paşte oile m61e, sS înţelege şi Apostolii a I
fi supuşi Iul Petru şi a avea lipsă de păstoria, povăţuirea I
Iul şi de îndreptarea Iul, să facă cu dânşii ce va vrea, în -·
tr’atăta, căt de i să va părea şi pu*£rea apostolicească, c e l
Hristos le-ati fost dat, să o p6tă lua de la dânşii şi să-l
lipească şi să-î lapede den apostolie şi den împărnţireace
Hristos le-aii dat presto t<5tă lum ea, şi a$a aceştea, ca să I
înalţă pe Papa, fac pe toţi Apostoli! nimica. Iasă ca să nu ■
gândeşti cutn-va că doară acestea sînt clevetire şi ocări de■
la mine asupra Italianilor, ceteţule bune! Ţ i-οι aduce îna*·
inte nu c£le ce am auzit însuşi cu urechile m41e d el
la dănşil, petrecând nu puţină vr^me cu dânşii, tocmaa'fl
colo unde să văd a fi ceva, nu ţi-ol aduce acestea, cel
c6le ce scrie cel mal vestit întră tălcuitoril Italian!, Cor*i
nilie a Lapide, carele la talcul cuvintelor paşte oile n A l
aşa grftlaşte: „D intru acest loc dară chiar îaste, cum căi
„Sf. Petru şi urm ătorii Iul, Arhiereul de la Roma, îaste
„cap şi mal mare Bes^ricil, şi toţi credincioşii, încă şi E*
„pi copil şi Patriarcil şi Apostolii lui sînt supuşi, şi de lai
„el trăbue să s§ pască şi să se povăţulască. Apostolii ceia·J
lalţl dară, fiind că era oile lui Hristos, pentru acela sîoM
„şi Iul Petru asemenea ol. Drept acela trebuia Petru pe
„dânşii a-1 chiveţniei şi d el-ar gre?i unde-va a-I îndrepta»
cât aceftiaP eS raportă la reabilitarea în apostolat a lui Fetru, de
unde că4use prin întreita lepădare. Ne mal raportă Petru
că spune cele ce au auţlit însăşi cu urecbele sale de la danşj
petrecând nu puţină vreme cu dânşî, tocmai acolo, unde se νδ<*
a fi ceva.. . .

420. LUI PETRU MAIOR
„pricinile lor a le ajgza, şi de tot a l povăţui". Mari a-
devflrat şi necuvidse ocftrî asupra Apostolilor sînt acestea,
ce acest Iezuit aici aii grămădit. Dar ascultă încă ce gră­
ieşte despre puterea Apostolilor la tăişul cuvintelor aces­
tea : Tu eşti Petru ? Ascultă ziselu şi vedi în câtă nesoco-
tealâ şi în adâncime de nepricepere cade cela ce lâaându-eg
gă-1 domnească patima să înetrein^zâ de tâlcurile şi îovâ-
ţăturile sfinţilor Părinţi. „Acelaşi putere, zice, a* dă Apos­
to lilo r de la Hristos preste t<5tă lumea carea să da aci lui
fi
Petru singur, ca să sS îns*mneize cum că el laste intru
a'£*t& putere cel mal întăiu şi mal mare, ca pe cela-
1-alţt Apostoli, ca pre ceî supuşi şi grijii Iul încredin­
ţaţi întru acela sâ-ϊ u<5tă, şi une ori eâ I şi trfibulascâ
ph.ivernisi, strampta, îndrepta, ba încă acelaşi de ar fi
de linsa, de la dânşii a o lua şi de dânsa a-l lipsi44.
O Hrist<5se! de vom cr£de neînţălepţiel omului acestuia,
căt de mutăt6re, jucăt<5re şi nestatornică putere al dat A-
postolilor t61 şi păstorilor a t0tă lumea. 0 maică Biserică !
de ne vom da dupâ înţelesurile, cum ne înveţi, că o6le ce
βϋ învăţat sfinţ i Apostoli sînt fara îndoială ? Căci de-aâ
putut Apostolii greşi aşa tare, căt sf. Petru sâ p6tâ şi să
ti&bue*că încă a le lua puterea şi a-llijeide pâsîornicie
şi de apoxtolie, cum epistoliile lor, cum evanghtliele lor
vor fi ne8mântnice ? P6te dorâ prin aprobaţia şi judecata
Iul Petru ? D*r de e acdsta adevărată, cine va întări E-
vaDgbelia lui loan, carea s’ati scris dupâ răstignirea şi
m6rtea Iul Petru ? Fâ-te D6mne ajutător noao şi nu l&sa
ee veai6aca unele blâstamurl ca βοέβΐβ» în Be»£ricata
ci mute sâ a6 facâ gurile câle ce grâesc asupra Aposto­
lilor 161.
kM Adovgrat aii rânduit Domnul H r i s t o s pre Petru păstor
| ^ povâţuitor a t6tâ lumea şi grijii Iul aii încredinţat pre
j ^ cred in cioşii. Dar şi pe ceia 1-alţl Apostoli cu acelaşi
nicie îa tocmai l-aii împodobit, cât în nemica nu se
^ sa* mal jos de cât Sf. Petru. Şi el sînt
8(5 1 a t<5tâ lum ea: „Mergând învăţaţi t6te limb'eu.

421. 40S PPOCANONUL
;; --------------1-----------------1------------------------ —
(Mat. o. 28, 8. 18). Şi el sînt păstori, căci Ϊ aii pus Duliul
Sfânt socotitori ca s i pască Besârica luî Dumnedeu (Fan
Âpost. c. 20, s. 21). Şi el sînt poruncitori (Fap. Ap. c.
16, s. 4). Şi lor li Iaste încredinţată grija tuturor oilor si
a t6te Bes6ricilor (II cătr. Corint, c. 11, s. 28). Fără, de
οέΐβ denafară, zisro Pavel de sine, năvălire asupra mea în j
t6te zilele şi grijă de t6te Besâricile.
Drept aceala când ati zis H ristos cătră Petru, paşte -
oile mâle, n’ăti zis să pască P etru şi pe Apostoli, că A· j
postoliî nu sînt ol, ci precum mal sus aύ adeverit şi el sînt ]
dăscălişi păstori în t6tă lum ea, fără hotărîre şi fără măr- 1
ginire ca şi Petru. Apoi arată vre o pildă să fi păscut, I
să fi învăţat, să fi îndreptat sf. Petru pre Apostoli ? Iară ]
eii îl vom arăta că pe Petru 1-»ΰ îndreptat Pavel, precum j
însuşi Pavel mărturiseşte cătră G alatέηΐ. c. 2 sih 11: „Când j
ati venit Petru în Antiohia în faţă-î stătr-î împrotivă că 1
vrednic de hulit era. Iar când am Vedut că nu umbă di- I
rept cătră adevărul Evangheliei, ziselu luî Petru înaintea 1
tu tu ro r: Dacă tu Judeti fiind, trăeştî ca etnicii, Iar nu 1
ca Judeil, pentru ce sileşti pre etnici să tră£scă ca Ju- |
deiî? (sih. 14).
Dar în ce chip să păstoriască Petru (zice Maxim Pelo- J
ponisianul, pentru începătoria Papiî, c. 17)., „ Pre păstorii j
carii şi eî aeestaşî lucru ati luat de la 1Domnul eă pSsto- 1
r£scă t6tă lumea. Nu zic cuvintele Domnului „p aşte pre 1
păstori“, ci pre mleî şi pre oî ; Iar Apostolii nu sîn t nici J
miel, ţnicî ol. far p6te că veţî zice, dară, cum nu sîn t A- 3
postnliî mîei şi ol, când Hristos le zice : Iată eu vă trim iţ
pre voi ca pre nişte oî pren mijlocul lupilor. Nu zicem că
Apostolii nu sînt ol, ci zicem că sînt cătră Hristos ca
nişte oî, Iară nu cătră Petru. Căci după cuvântul acela al
luî Hristos şi Petru Iaste 6îe, de vrărne ce ati fost şi el
atuncea când ati zis Hristos cuvântul acesta, împreună cu
cel-l-alţl Apostoli. Şi pentru căcî s’-au trimes şi el îm preună
cu cela-l-alţl ca o 6îe în mijlocul lupilor. Deci cătră
Hristos carele Iaste păstorul cel adevărat, Apostolii şi P etru

422. LUI PBTRU MAIOR
gtugur, toţi sînt oî. Iar cătră cela-l-alt norod ei sînt păs
torî, îar norodul sînt οϊ, pre carele ati zis Domnul aft le
pască Petru, îar nu pre Apostoli. Şi nu numai lui Petru
atifjporuncit Hristos să-ϊ pască oile luî, ci şi celor-l-alţl A-
postoli tuturor; ae^m^nea cu Petru". Sf. Ambroeie în car­
tea II despre vrednicia preoţiei, cap. II zice: „S'’ati pof-
torit de trei ori de la Domnul: Paşte oile m£le; şi care
ol carea turmă atunci fericitul Petru ati primit ? Dar şi cu
noi acelea le·ati primit şi cu dănsul acelea noi le-am primit
t6te“. Dintru ac£stea, (a) acestui Sf. Părinte cuvinte doao
lucruri culegem, care de iuare aminte sînt vrednice. U-
nol, că Apostolii nici cum nu se socotesc întră oile acdlea,
ce Hristos luî Petru, ca să le pască, le-ati încredinţat. Că
rice Sfântul, că ac£lea ol le-ati primit Petru 5i acelea ca
tî le pască i s’ati dat, care şi acum le primesc Episcopii,
loeă Episcopii nu primesc pre Apostoli, ci pre cel mal de
jos. Apostolii dară nu sînt ol luî Petru, ci împreună slugi
Evanghelii. Altul, că nu numai Iul Petru, ci şi celor-laiţl
Apostoli şi următorilor lor s6 înţeleg a fi zise ac£lea cu­
vinte : Paşte oile m£le, macar că numai cu Petru vorbea
atoncea Hristos; precum şi sf. Augustin, Episcopul Ipo-
IjMuî în Africa, cuvântă în locul mai sus la cap. 8 adus:
•9Şi când se zioe lui Petru, cătră toţi se zice paşte oileu.
8f· loan gură de aur aşa cuventă: „Iubeşte-mă pre mine
jffyre. paşte oile ηαέΐθ, iiarea nu numai cătră Petru s’ati
zis dar şi cătră fieşte-carele dintru noi, cărora, cât de mică
| | ί Γα'δ,, a fi încredinţată se v6de“. Inţă^ge dară acela sfân-
^ că cuvintele acelea, paste oile m£le întăl. şi mal ales
Bp înţeleg despre preoţi, adică despre Episcop!, Apostoli,
Kr.· tfră lui Petru sîngur s’ati zis acelea, ci întocma tutu-
Sf. Vasile cel mare în orândulala 22 : „Acesta însuşi
tofj^08 nva$> .carele pre Petru l’atî pus dupe sine păs­
aţii ^ββέηοίϊ sale. Petre îubeşte-αιδ, mal mult de cât a-
Wute ^ 5 °^e m^ e· Şi afara de acela tuturor de aci
^ar ac4!t0ril0r 9i.^ ascalilor aceîaşî putere le-ati dat“.
ta însă bine sa însemnezi, iubitoriule de adevgr

423. ceteţule! G ă tocma de s'a r înţăM g-e şi n u m a i p e n tru Petru
cuvintele acelea, paşte oile, şi în s ă m n ă z e m a c a r ce pui^rn
are cuvântul acela (paşte); m aî mare p u te re n ici cum n u v a I
însemna de cât cuvintele acelea: „ P re c u m m ’au trimisI
pre mine Tatăl şi eă triţniţ pre v o lu. ş i: „ M e r g â n d f oI
v&ţaţî t6te lim bele", şi altele ce s’a u zis d e toţi Apostolii I
în tocma. Αύ mal m ult va fi a paşte oile d e c ât a în v ă ţa I
t6tă lumea, de cât a fi trimis spre p o v ă ţu ire a lumel, în
tocma precum ati fost trim is de la T atăl H r i s t o s?
Dar prin cuvintele a c e le a : paşte oile m 6 I e , n ’a u v ru t
Hristos (zic protivnicil) a face pre P etru m a i m a r e şi maî
putârnic de cât cela 1.alţi. Cum num ai luî P e t r u a c u v o r-
bâşte Hnstos, fiind toţi Apostolii de faţa. Ş i p e n t r u c e cu
atâta grija Sl întreabă, lubeşte-m ă m al m ult d e c â t a ceş·
tea, adecă de cât ceîa-l-alţî A postoli ? A devărat ( z i c e i) n u
l-sύ întrebat de flori de m ar acestea, ci îl s e m m c ă d u p ă
trâpta dragostiî ceî mal m arî a luî P etru a t i v r u t H ris to s
şi maî mult pe Petru a*l face. Mie n u - m i - î voia l a a c e s te a
nimica să răspund, căci răspunde Sfâotul C h i r i i P a t r i a r ­
hul de la Alexandria, care la tâlcul cuvintelor E v a n g h e l i iI
mal sus pomenite aşa grălaşte : „P entru ce, v a î n t r e b aI
neştine,-numai pre Sim on îl întrebă, sati ce e a c e l a , p a s te
oile mâle ? Răspundem, pre neputincios acum î l în s ă n ă -
toşază şi întreită m ărturisire în locul ceî întreite l ă p ă d a r îI
pohtâşte, acâsta cela îm protivă punându-se. ş i g r e ş a l e l e
cu îndreptarea răsplatindu·se. Căcî ce s ’a i l g r ş i t c u c u
vântul şi întru acâfa num ai put£r-a şi p r i c i n a g r p ? ă l e
intra "acelaşi chip trăbue să să îarte. T a r l l î n t i ^ b A d r e
Iubeşte maî mult de cât alţii. Căcî fiind că m a i
milă aâ avut de la Domnul şi cu m ână maî d a r n i c ă ■
căpătat ertarea păcatului, ati nu m aî m are Iubire d e c â tI
alţiî întru sine culegând, fdrte cu m are bună voire fă c e to * I
rîulul da bine al sM va răsp lăti? C icî, că p e n t r u f r i c a
jidovilor şi a ostaşilor, carii venise să prindă p e I i s u s şiI
cu gr6znică m6rte li se lăuda, în fugă s’au întors u c e n i c ii, ■
Iaste deobşte lor tuturor ; dar deosebi greşală a fost a loj I

424. I --- ----feJ fc··------------------Ρβ'ΐκυ M a i o r
Petru, că. s’ati l e p ă d a t d e tr e i o r t .Dre t a
ce m a ! multă e r t a r e d e c â t a lţiiaft c&p&tat *1
se întrebă ca să s p u e 0 r e îa b 6 ţ t e m a imult? Oă
Mântuitorîulul z i s a , c u i m a l mult s6 Iartă
b6şte. . . Drept a c e l a p r i n î n tr e ită afericitului p !
mărturisire(a) p ă c a t u l u i c e l c u în t r e i t a lu c r a r e f ă c u t a2X-
Diatru acela apoi c e z ic e D o m n u l, p a ş temle.il mei
c o te * te a fi î a o i r e a a p o s to l i i c e i s ’a u d a t,carea intr atât*
dezlegă ocara g r e ş a l e l o r şi n ă c a z u r ile n e p u tin ţii o m e n i t
le ştirge".
Nu e dară pentru ce în întrebarea cea de trei erl *4
cercăm misterluri şi l u c r u r i ascunse. De trei ori St. Petru
g’aâ lăpădat de Hristos, d e trei ori îl întrebă ‘iub^şu-mk
întrebarea cea de trei m i s t e r l u r i(u&ntă bee£rica in Mintia
pe Iunie 29 la Vecernie) a i ^ s t a Petre lubeşti-mf, l&p&da-
rea cea de trei ori Hristos o a ii îndreptat. Iară îl înuebi
iubeşti-mfi mal mult de c â t a c e ş te a , că trehuea Petru ma!
de (ât cela-l alţi să Jub^scă p r e Hristos, fiind-ci cui i ee
Iartă mal mult, mal mult Iubeşte, şi lui Petru mal mare
p6cat i a’au ertat de cât c e l o r - l - a l ţ l , carii la patima Iul
Hristos numai cât aâ fugit, Iar d e dânsul nu e'ati lepă­
dat, precum s’ati lăpădat Petru. I z ic e iarăşi, paşte oile
m£!e. că fiind ca Petru se l d p â d a s e d e Hristos nu ţâri
pricină βδ putea 41 el t6me s il nu fi c ă (} u t din vrednicia
apostolii; şi c&a-l-alţl Apostoli e a s ă în d o ia s c ăşi doar.;
învinovăţască ; dupâ cela ce a i i z is H r i s t o s la M a th .0.
10 „rarele să va lăpăda de mine î n a i n t e a 0 m e m lc r. m £
volu lăpăda şi eti de dănsulu. Pentru a c & a c ă n ic i e l>4
nu s6 mal t6mă, nici cel-l-alţl să nu să în d o ia s c ă , dup* o*
înaintea tutnror atl mărturisit, că 1 pare τ 6 ύ d e f a p ta c e aH
lucrat, şi că iubeşte pe Hristos, Iarăşi î n a i n t e a t u t u r o r ΰ
înolaşte apostolia, şi-l vesteşte Apostol a d e v S r a t, iic * n d u -t
Paşte mieii miel, paşte oile m£le.
CAP. X.
Domnul: „8im6ne. Sim0nn. htiu

425. 4 1 2 PROCANONUL
rut pre voi să νδ cearnă ca grăul, Iară βύ m’am rugat
pentru tine aă nu βδ împuţin6ze credinţa ta, şi tu ‘6re când
înturnându-te întăreşte fraţii t&lw (Luca, c. 22 st. 31).
Toţi tâlcuitorii întru acesta una înţeleg, cum că Domnul
Hrietos vorbeşte aci despre Înt6rcerea Iul Petru de la ρδ-
catul cel mare, cu carele de treî orî s’aii lăpădat de Hria-
tos şi despre vremea când Apostolii la patima Mântuito-
riulul mare ispită aft avut. Şi acâsta se v6de şi din ur­
marea Evanghelii, că îndată zisă P etru : „D0mne cu tine
gata sînt şi în temniţă şi la m<5rte a m^rge ; Iar el aii
zis: zic ţie Petre, nu va cânta astă-φ cocoşul pănă nu te
— vel lâpâda de treî ori de mine, cum că nu ştiîu. Doao lu­
cruri den locul acesta trag Italianii pentru Papa. Intăi că
el Îaste nesmântnic, căci laste următor scaunului Sf. Petru
şi numaî pentru Petru s’aii rugat Hristos să nu împuţin£ză
credinţa lu î; drept arâla, nici a luî Petru, nici a următo­
rilor luî credinţă nu putea să scadă, fiind că rugăciunea
Iul Hristos nu p6te fi deşartă şi fără lucrare. A doao, a
Papei deregetorie laste pe ceia-l-alţî Arhierei, şi t6tă Be-
/ sarica întru credinţă fără smântnicie ati întărit a povăţui
şi a o îndrepta, căci lui Petru s’ati zis: „Şi tu <5re când
înturnându-te întăreşte fraţii tSl“, adică pre Apostolii „carii
- (zice Cornelie, tălcuitorîul Italianilor) nu fără ocară aii
adevgrat, că pleava aii zburat şi" credinţa aii pierdut la
patima lui Hristos“, macar că nu aflăm pre^nicî unul
dintră Apostoli să βδ fi lăpădat de Hristos afară de Petru.
Nu mi-1 voia mult să mă pricesc, chiar şi uşor laste înţe­
lesul acestul(a) loc al Evanghelii, numai fără patimă şi fără
cuget pământesc să-l ceteşti şi să-l cumpăneşti. Domnul
Hristos mal nainte ati vezut cum la patima sfinţii sale,
diavolul, vrăjmaşul neamului omenesc pre Apostoli va is­
piti şi ca grâul îl va c£rne, şi acâsta încă cu ochi proroceşti,
afi vgzut că Petru singur βδ va lepăda d^sfinţia sa, pre­
cum şi vesteşte: „zic ţie Petre, nu va cânta astă-^ϊ coco­
şul pănă nu te vet lăpăda de trei orî de mineu. Şi macar
că era aşa greii să păcătulască înprotiva învgţătorluluî,

426. totuşi, zice Mântuitorul ca eă va milostivi apre dănaul 9i
nu-ί va lăsa pe toţi să pîae, ci iarăşi îi va ridica. „Iară
βΰ m am rugat pentru tine să nu împuţineze credinţa ta“.
Insă fiind că tu pănă acuma de cât toţi te-aî arătat mal
cu mare râvnă spre mine, nu puţinei vrei aâsminteşti pre
fraţii t6I, prin lepădarea ta de mine. Deci îotorcându-te
de la greşala Iepădărel rîdică a c ta ecardelă şi emintâlă
şi înt<5rce pre fraţii tei la părerea cea bună, ce mal nainte
ati avut despre tine şi cu pilda cea bună pre toţi îl întă-
rdşteS „Şi tu 6re când înturnându-te întăreşte fraţii tăl“.
Si adevărat l-au şi întărit, căci „numai de cât cântă co­
coşul, şi’şl adusă aminte Petru de cuvântul Iul Qriatos cela
ce-I zisăsă lui, „că mal naiots de căutatul cocoşului de trei
ori te vel lepăda d d mine, şi eşind afară plângea cu amaru.
(Mat. c. 26). Şi arătă pocăinţă prin care nu puţini s’att
zidit şi s’ati întărit cel ce aii v£<}ut ş’ail auzit acesta. Şi de
multe alte ori aii întărit pre fraţi, arătându-şî Iarăşi râvna
cea mal denainte spre Hristos mal alee, când intrebându-1
Iisus: „Petre îubeşti-măK, au răspuns: „D6mneştii că te
Iubescu (loan c. 21), Dar să auzim, ce învaţă deepre a-
c&tea loan gură de aur în vor6va 52, Evanghelia de la
Matbelu: „Iară cum că pentru ac£la l’ati lăsat, ca dup6
' ac6la să-l îndrepte, ascultă ce zice: „Iar ei m’am rugat
^pentru tine ca să nu împuţineze credinţa ta. Căci acâsta
aâ zis’o ca mal tare să-l atingă şi să ar£te că căderea Iul
Iaste mal rea de cât a celor-1 alţi şi de mal mare ajutor
&re lipsă, căci îndoită greşala era, şi că s’ati pus impro-
tivă şi că s’aii socotit a fi mal mult de cât alţii, a treia
v mal grea Iaste că ati gândit a fi de la sine tot. Âcâstea
ca să le vindece ati lăsat să sS întâmple căderea, pentru
ac6ia lăsând pe ceîa-l-alţî, cătră dânsul vorbite: „Sim6ne,
Sim6ne, lată satana ν 'ati cerut pre voi să νδ cernă ca
grâul14’ adică ca să-l turbure ca să-I ispit&că. Iar eilm’&m
*ugat pentru tine ca sâ nu împuţineze credina ta. Şi pen-
ce» dacă pe toţi ’l-aii cerut, u’aii zis '. Pentru toţim’am
W ţ e aiavea c6la ce am zis ma b u s î căadc&

427. 414 Mio c a n o n Dl
să-l mustre şi să arate c& mal greu de cât cela-1 alţi aii
cfizut, cătră d&nsul îndreptă, vorbau.
CAP. ΧΓ.
Sculându-se Petru, zise c&tră e l : Bărbaţi fraţi, voi ştiţi,
că din zilele câle vechi Dumnedeu întru noi aii ales pren
rostul mieii să auză limbele cuvântul Evanghelii şi sa
crâză (Fapt. Âpost. c. 15, s. 7).
Italianil şi în locul acesta îşi nălucesc a afla monarhia
lui Petru şi a Papei, fiind-că Petru întâi s’aii sculat întru
acest Sobor şi aΰ învâţat ce lipseşte a crâde în pricea ac&a,
ce în Sobor se vântura. Insă numai a povesti lucrul cum s’aii
întâmplat laste râspuns deplin la t<5te οέΐβ ce Italianil din­
tru acest loc asupra n<5stră arunca. Istorisite dumaeza-
escul istoric Luca la Fapt. Apost. cap. 15, cd „6re-carii
pogorîndu-se de la ludea învăţa pre fraţi, că de nu νδ veţi
obrtzui cu obicâiul lui Moisi, nu v6 veţi putea să νδ mân­
tuiţi. Făcându -se dirept acâla gâlcâvă şi price nu puţ<nă
lui Pavel şi Barnabel, cătră ei rânduiră să să sue Pavel
şi Barnaba şi alţii 6re-caril dintru el cătră Apostoli şi bă­
trâni la Ierusalim pentru întrebarea acâsta. Deci aceştea
trimiţându se mal nainte de cătră adunare, trecea Finica
şi Samaria povestind înt<5rcerea limbilor şi f^cea bucurie
mare la toţi fraţii. Şi mergând la Ierusalim s’aU primit
de adunare şi de Âpost li şi de cel bătrâni, şi au vestit
câte Dumnedeti ati făcut cu eî. Şi s’au sculat 6re-carii
dentru cel den eresul fariseilor, creduţl fiind, zicând : că
trSbue să obrazlască pre el şi să porunciasca să păzlasca
lâgea lui Moisi. Şi s’aii adunat Apostolii şi cei bătrâni a
vedea pentru cuvântul acesta. Şi multă întrebare fă«-ân-
du-se, sculându se Petru zise cătră e î: Bărbaţi fraţi, voi
ştiţi ă den zilele câle vechi, Dumnezeu întru noi aii ales
pren rostul ηιΐβύ să auză limbele cuvântul Evangheliei şi
să crâza. Şi cel cunoscâtorlu de inimi Dumnedeii, msirtu
risi lor, dând lor Duhul cel Sfânt ca şi noao. Şi niaiicâ

428. .................... 11II
n’ati osebit dentru mijlocul nostru şi al lor cu
curâţînd inimile lor. Acum dară ce ispitiţi pre Dumnedc
să puneţi jug preste cerbicea ucenicilor, carele nici pi
rinţii noştri, nicî noi am putut să purtăm ? Ci pren darul
Domnului luî Iisus Hristos credem sâ νδ mântuiω in ce
chip şi acâla“.
| T)intru acestea fără silnicie înţelege 11 ce aâ fost pri­
cina de Petru s’att sculat şi grăit cuvintele mal sus aduse.
Sâ cerea adecă, trfibue 6re şi limbele să βδ obiâzta saii
să sStale împrejur şi ţie ]£gea lui Moisi sau ba? Sfântul
Ipetru avusaee descoperire prin vasul cel ca o z&vaetă
mare şi pren poruncă să m£rgă la Cornilie ce era dintrâ
Kjjnbt, la Fap. Apost. c. 10. Despre carea vorbeşte aci
■zicând: „Bărbaţi fraţi, ν«Λ ştiţi că den zilele cile vechi
■Dumnezeii întru noi hti ales pren rostul mieii să auză
limbele cuvântul Evangheliei şi sâ criză. Şi cel cunoscător
ide inimi Dumnezeii mărturisi lor, dând lor Dahul cel
■Sfânt ca şi noao. Şi nimică n'afl osebit dentru mijlocul
■nostru şi al lor cu credinţă curăţînd inimile lor“. Sfântul
Iacob încă întru acelaş cap. 15 mărturiseşte cu St Petru
■când s’aii sculat în Sobor, deepre acea descoperire gră-
feaşte. „Bărbaţi fraţi, ascultaţi-mS: Simeon ati povestit,
■precum întâi Dumnedeti au socotit să Ia dentru limbi no-
irod pre numele lulM. Şi ac£sta o cred şi Italianii. Avu-
Ιβέββ, ziselu Sf. Petru descoperire de la Dumne4eu cum că
Îşi limbele sâ pot mântui macar că nu se vor tăia împre-
rjur şi nu vor ţinea lâgea lui Moisi. Aşa dară Sf. Petru
I tr^Uiia sâ se sc<5le să spue descoperirea şi voea lui Dum-
k De e’ar fi făcut altuia denafarâ Apostoli saii dentră
^ ucenici descoperire, tocmai de-ar fi fost şi cel mal mic şi
Urmă intrft toţi creştinii, acela s’ar fi sculat imâi în
Γ’ ^ cela-lalţl, încă şi Apostolii, ar fi trebuit să
^reCUm *** Pavel I catră Corintlnl, cap. 14,
tao»a^ar* 86 va de^operi altuia ce sade, cel dini&i
Dar
ou morcotălâ cârcă Italianii pentru ce dupd voiba

429. Iul Petru îndată tăcu t<5tă mulţimea. R 6 a p u n d e - m ! c ăaii I
tăcu t: IniaX, pentru că de se Va descoperi altuia c e şade, I
cel dintăi Bă tacă. Adoao, pentru că auzind S f . P a v e l aiI
Barnava pe Petru povestind cum Dumnedeti şi c u l im b il e
&ύ făcut minuni şi l-aii făcut părtaşi Duhului S f â n t , macar I
că nu’s tăiaţi îm prejur cu obiceiul lui Moisi. De u n d e lu · I
minată dovadă era, că nu e de lipsă spre m â n t u i r e tă ie -
rea împrejur. Auzind,., zic, acestea Pavel şi B a r n a b a s’ati I
îndemnat şi dânşii spre adeverirea celor ce zisfise P e t r u , I
a povesti, că tocmă aşa au lucrat Dumnezeii ci î n l im ­
bele unde el propoveduise, făcând Dumnedeti s£mne şi
minuni. Iar dupe ce tăcură Pavel şi Barnaba a î n c e p u t
Iacob a vorbi şi precum Petru aşa şi el întru acostă p r ic e
judecă şi hotărî. Şi mal chiar se v6de den c61e_ ce u r m £ z ă
cum că nu Petru singur aâ hotărî* acostă, price. Căci când
s’ati dat judecata şihotărîrea afară nu s’au dat cu n u m e le
Iul Petru, ci cu numele a tot Soborului. S’au părut Sfân­
tului Duh şi noao. Şi Sfântul Pavel vorbind despre a e £ s ta
ce s’au hotărît întru acest Sobor nu vorbeşte ca când s ’a r j
fi hotarît de sîngur Petru, ci ca de t6tâ adunarea, pre­
cum mărturiseşte Sf. Luca, Fap. Apost. c. 16, stih 4. „Şi
dacă mergea pren cetăţi le da învăţătură să păzască po­
runcile căle rânduite de Apostoli şi de bătrânii cel den
Ierusalim",
(Va urna) Q. E.
4 i 6 PROCANOtfUL ix i FflTRU MAJOR

430. Istoria Canonului Noului Testament
| Cărţile care compun colecţiunea Noului Testament afi
fost considerate din vechime ca cărţi de o deosebită va-
‘I6re pentru Literatura creştină teologică, îar de Biserică
ati fost recunoscute ca canonice.
i ; Cuvântul κανών— Π3ρ, din κάννα, κάννη, îne^mnâ origi­
nal un băţ, apoî o măsură de măsurat, n forma de bdţ)
în fine de aci, regulă, după care să eocotesce şi să judecă
mesura altor objecte ; de acolo vine şi verbul κανονΙζ«ν=
norma după care să valordzft nişte objecte, sati să studiază
lele. După analogia celor ce preced, numim şi noi îu Bi­
serica creştină, canonice acele cărţi, care din cea mal
{înaintată vechime, ne-ati servit ca regulă şi normă pentru
Icredinţa şi viaţa creştină, Îar conceputul acestor cărţi, să
(numeşte canonul creştin. Analog, găsim cuvântul κανών
[întrebuinţat de gramaticii alexandrini, spre a arăta mă.
[nunchiul unor anume clasici greci, cu deosebire a acelor
r 8°riitorî vechi greci, carii servesc ca exemplu pentru cu·
r rata grecitate (Quintiliam lust, rehtor. X. 1, 54. 59).
Cărţile însă, cari aii fost privite de Biserica veche a fi
^ o valdre mal mare şi mal deosebită, şi care form6ză
elecţiunea cărţilor Noului Testament, aă fost denumite ca
c*nouice, ceva mat târziii de cât primele începuturi ale creţ-
şi anume c&tră finele secolului al IV-lea, mal întăi
bisericalatină (Hieron.jProlog Galeat. in librum regnum).
® înainte de secolul al IV-lea. însemna în Biserică κανών
λ

431. 4 ιή · l a r O H I A C A N O N U L V Î
τής έκκλησίας, κανών έκκλισιαστικός saii τής πίστεως, regula
credinţei, regula fidei, tipul saii concepţiunea scurtă, a
acelei jnv6ţâtur! creştine bisericeşti care forma fiinţa creş­
tinismului însuşi. L a acest tip al în veţăturei creştine să
numera apoi şi cărţile de o autoritate normativă ca isvor
al învăţătureî, Iar aceste cărţi s’aii numit κανονιζόμενα (mal
întă! la Athanasiu în Epist, fe stalis), κανονισμένα şi κα­
νονικά (Concil. Laod. can. 59), scripturae canonicae la 0·
rigen (în traducerea Iul Rufin). Aceloraşi cărţi li să mal
(jicea şi ένδιάθηκα (la Origen Pbilocalia c. s. u. Euseb.
III. 3.), cărţi testamentice, ένδιάθετα (la Euseb. Chron.,
Basilius M. Epifanius. etc.). De natura cărţilor menţio. -
nate să considera a fi, parte din cărţile Vechiului Testa­
ment parte din cele ale Noului Testament, Iar aceste din
urmă formai! canonul Noului Testament. Cu aceste cărţi
avem să ne ocupăm noi în acest tratat, şi urmlză să ară­
tăm, când şi cum aii fost ele deosebite de Biserica veche
din rândul celor-l-alte cărţi de cuprins religios ce circulau
în vechime; când şi cum li s’ati atribuit lor acea autori­
tate sântă ce o au şi astă· ψ ? Şi în fine dacă t6te la în­
ceput ati fost privite ca atare, sati în tot caaul, când s’a
fixat canonul cărţilor Noului Testam ent? Acesta suntem
datori a o face cu atâta mal mult, cu cât dupâ cum s’a
§.is, cărţile aceste ne servesc nouS ca normă în credinţa
şi viaţa creştină, pe de o parte; Iar pe de alta, pentru că
încă pănă în (Jitia de astă-φ în vatra criticei distructive,
ca şi în vatra criticei obicinuite teologice, multe din a-
ceste cărţi ati fost şi sunt desmoştenite cu rea voinţă şi
tendenţios, de dreptul lor ab ovo canonic.
Spre a respunde la întrebările puse, este de trebuinţă a
cun6şte, care este raportul între ele a acestor cărţi în se­
colul I, şi cum să deosebesc ele în fiinţa lor, de c e l e - l - a l t e
opere ale bărbaţilor apostolici, asemenea de cuprins reli"
gios teologic.
învăţătorii bisericeşti deostbesc două feluri de atari scrieri:
a) Scrieri, cari dup8 conţinutul lor, staii în conglăsuire

432. bună cu cărţile canonice, dar căror
autoritate ca acestora, sati pentru că ^
Apostoli, şi deci nu stătea pe aceeaşi lini
N .T cum eraii Părinţii apostolici Barnaba <
nul, Herma, sail pentru câ s. e. Evangeliulai
i să cunoştea adevărata origine hi nici nu pa­
tenticitatea lui. Principiul acesta deosebitor ij
secole primare ale creştinismului să observa, nu
scrierile părinţilor apostolici, ci şi la unele din *
Noului Testam ent—nu în t6tă Biserica este ade?£i
cum d. e. Ep. I a Iul Ιόη, 1 Petru, Epistola câtrâ ţ
şi Apocalipsa, care aii fost puse pe aceeaşi linie di *
toritate ca şi scrierile părinţilor apostolici. Scrierile ac*«^
le considera Biserica şi primi creştini ca bune pentru edi­
ficarea şi învăţătura creştină ; însă nu ca autoritate nor­
mativă, pentru a sc<5te din ele argumente in privinţa în
văţăturcî despre credinţă: Eusebiu le numeşte: i ·:·
αενα—în opunCre cu cele în deobşte recunoscute ca ca-
nonice numite όαολογούμενα. Atanasiu în epist. feeialie,
le num eşte: βιβλί* άναγιγνωσκόιχενα, în opunere cu cele
numite κανονιζόμενα— Ruffin Exposit. symb. apost..
ecclesiastici,— de asemenea în opunere cu cele canonice.
b) Scrieri, care fiind cu pretenţiunea de origine apos­
tolică, sunt după conţinutul lor istoric şi dogmatic, fabu-
l<5se şi eretice, din care causă nici odată nail tost eoMo­
derate de aceeaşi val0re cu cărţile în deobjte recunoscut
ca cinonice. Eusebiu numia atari scrieri άτοπχ şi ţări l;m-
netjeti, scrise de eretici în numele apostolilor, cu totu
deosebite de antilegomene, Iar Atanasiu şi Rutin,—ue
asemenea deosebite de cărţile de classa 11—le numesc
woxpu^assyacripturae apocryphas.
ifcDin cele <ţise vedem, ca în Biserica veche, circulai! mal
multe scrieri de cuprins religios teologic, pe care ţwniru
0 |K)| lesnici0să înţelegere le vom împărţi In patru ol**·
P e c^cua 1 e& ţineaţi scrierile îndeobşte recunoscut* ci
fo n ice.
" Β τί' NOUt-l 1 TBSTAMKWT

433. 4 2 0 ISTORIA CANONULUI
De classa I I — cărţile asupra cărora nu toţ! Părinţi! «i
scriitorii vdcurilor primare, eraft de acord dacă ele urm^zâ
saâ nu a fi numărate la cele canonice.
De classa 111—cărţile P ărinţilor apostolici, scrise a-
pr6pe de secolul apostolic, dacă nu chîar în acest secol
şi cărora nu li să recunoscu autoritatea absolută ca celor
canonice, numite şi inspirate.
De classa lV -a — cărţile scrise de eretici în numele a-
postolilor, sati spre a strica buna doctrină lăsată de A-
postoll în scrierile lor, sati ceea ce este tot una, a pune
pe căi greşite pe primii creştini în ceea ce priveşte cre­
dinţa şi buna păstrare a învăţăturel celei curate a Dom­
nului şi Mântuitorului nostru Iisus Christos.
Biserica însă tot-d6-una vigilentă şi gel<5să de dreptul
βδύ, n’a lăsat să se strec6re în inima primilor creştini,
nimic din ceea ce putea să-l prăbuşască în abisul rătăcirei
şi al înstreinărel de Dumnezeii, şi aşa a ştiut prin băr­
baţii luminaţi, ce l-a ridicat la timp, să c^rnă bine tdte a-
, cestea şi sâ pue în evidenţă aceea ce în adevăr ni s’a lăsat
de Apostoli ca scrieri ale lor netăgăduite.
Lăsând la o parte cărţile ereticilor scrise în numele A-
postolilor, pe care uni! din Părinţii şi scriitorii bisericeşti
ca Origen, Ruffin, Ieronim, le numesc scripturas apocry-
pkas, şi de care s’aii ferit tot-dă-una primii creştini.
Lăsând de asemenea la o parte scrierile Părinţilor A-
poetolicl, asupra cărora Iarăşi Biserica veche B’a rostit
că sunt bune pentru edificarea religi<5să morală a creşti­
nilor, şi pentru lămurirea multor cestiun! tratate în cărţile
cele canonice ale Apostolilor.
Ne vom ocupa in cele ce urmăză numai cu scrierile cele
în deobşîe recunoscute ca canonice num ite'de E u se b iu şi
ό{Αθλογού(Λενα, cum şi de cele nerecunoscute la început ca
atari numite άντιλεγόμενα, atingând de va fi nevoe şi pe
cele apocrife, întru cât urmăză să facem un istoric fidel şi
cât se p6te de detaliat al canonului Noului Testament.

434. Scrierile Noului Testament ati eşit la ivdlă la început
prin diferite împrejurări, parte pentru vre o pera6nâ a-
nume, parte pentru vre-un cere mal mare eatt mat mic
de cetitori, ocasionate de dorinţa acestora de a şti în ce
constă fiinţa doctrinei creştine, sati dacă o ad ştiut din
predica orală a Apostolilor, să o albă ac6eta purnrea în
vedere pentru continua lor edificare creştină.
Cărţile acestea însfi, de şi destinate la început pentru un
cerc anumit de cetitor! saii pentru vre o pere6nă 6re care,
căpătară de cu timpuriu un caracter general pentru t6tă
Biserica, r ă s p â n d indu-se departe preste confinele cercului
hotărît. Ca probă de acesta avem Evangeliul luî Marcu,
pe care acesta l’a întocmit din Evangeliul lui Mateid şi al Iul
Luca, fiind cunoscute de t<5tâ Biserica apr6pe, Evangeliile
acestora. Tot asemenea s’a întâmplat şi cu unele din epis­
tolele Apostolului Paul. Aşa s. e. Coloeenil confundaţi e-
pietola trimisă lor cu cea trimisă Laodicenilor; sau Efe-
senil confundai! epistola lor cu cea trimisă Laodicenilor etc.
Acelaşi lucru să observă şi cu scrierile celor-l-alţi Apostoli,
aşa că putem φοβ, că deja f6rte de timpuriu cărţile Nou­
lui Testament căpătară un caracter universal pentru t6tă
Bieerica, iar la timp vom arăta cum deja la începutul
secolului al II-lea, Bisericile şi creştinii doreaţi să aibă şi
eă citlscă chiar şi scrierile celor mai însemnaţi martiri şi
columne puternice ale Bisericel. Nu numai atâta, dar căr­
ţile aceste deja la începutul secolului al II-lea eă folosesc
de diferiţi Părinţi şi scriitori bisericeşti în operile lor. Aşa
găsim citate din Evangelii şi din epietolele Apostolilor,
în scrierile lui Clemente Romanul, la Ignatiu, etc.. ceea
ne probâză că ele eraii cunoscute acum, cum am die,
*pr6pe de într^ga Biserică.
Dar de şi eraţi ele cunoscute, totuşi nu putem <}ice că
er*u şi codificate, adecă, nu putem φοβ că eraii t6te adu-
E Un loc în o colecţiune cum le avem noi aetă<J*i
toent*18ra^ ^ a*uno* c°dificate, cărţile Vechiului Teeta-
eu t<5te că în unele pasage f6rte clare ale Sf. Scrip-
________________WODLUI T19TAMENT 421

435. 4 2 2 ISTERIA CANONU' R1
ta il; d. e. la epistola a II a a Iul P etra 3 ,15, s’ar părta
c& să. vorbeşte despre un început de colecţiune sati codifi­
care a epistolelor pauline, ceea ce însă a pus pe mulţi în
posiţiune sft crddă că epistola a II-a a lui Petru ar fi de
o provenienţă mal târzie, întemeind acostă credin/ă pe fap­
tul, că tn nici o scriere a Părinţilor Apostolici ou să vede
că exista o atare colecţiune a epistolelor Pauline.
Acelaşi lucru să observă şi cu Evangeliile. In canonul
cărţilor Noului Testament avem patru Evangelil, şi anume:
Evangeliul după Mateiu ; Evangeliul după Marcu ; Evan­
geliul după Luca şi Evangeliul după Ιόη. Este însă ade­
vărat, că mal înainte de scrierea acestor Evangelil de că­
tră autorii lor, circulaţi în Biserica veche, multe alte scrieri
cu privire la acelaşi object, după cum ne încredinţezi
Luca în proemiul Evangeliulul săti, şi care scrieri să folo­
seaţi mal mult sati mal puţin de creştini. Scrierile aceste
pare-se că s’ati perdut fdrte de vreme, de dre-ce îc pri­
mele decenii ale secolului I, când apar Evangeliile ndstre,
de cele dintăl nu să mal face nici o menţiune, Iar Biserica
spre sfârşitul secolului I şi Părinţii şi scriitorii bisericeşti
din acest restimp, nu usăzl de cât numai de Evangeliile ca­
nonice, codificate în colecţiunea cărţilor Noului Testament,
şi avem probe destul de învederate că Părinţii şi scriitorii
bisericeştii, de la sfârşitul secolului I şi începutul secolului
al II-lea ati întrebuinţat aceste Evangelil. Ele însă nu βύ
fost utilizate ca singurele ievdre ale Revelaţiunei, ci pe
lăogă ele cu aceeaşi autoritate şi cu aceeaşi încredere s’a
utilizat şi tradiţiunea orală, cum şi alte scrieri de cuprins
evangelic. Aşa Fapt. apost. 20, 35 ne face cunoscuţi cu
nişte sentinţe ale Domnului, de care E angeliile nu vor­
besc nimic, şi tot ast-fel la Părinţii Apostolici găsim mal
/ multe sentinţe ale Iul Christos, pe care nu le aflăm în
Evangelil, sati cel puţin nu le aflăm în forma cum ni să
dă de aceştt Părinţi ; ceea ce probăză că originea lor,
este, sati tradiţiunea orală, păstrată pănă la el, safl alte
scrieri de cumâns evangelic, d. e. în epistola Iul Barnaba

436. (ad. Bilgehfeld, Novum Test, extra canon, receptam. ]
f1866, fasc. 2 (2) 1877) c. 71 cetim: Ο ύ τ ω , ( Ί ησ,
0{ Θε'λοντε'ί με iSeîv καί #ψεσΟαί μου του της ίασιλεί*' r'<-
pufflV θλιβϊ'ντεί κ*1 πζΜντες λαβείν με. Dupg sens, cuvin­
tele acestea ne aduc aminte cuvintele din Matheiii 16, 24,
însă sunt φ’ββ cu totul deosebit de cum guot (Jise acolo.
Ibid. c. 4 : Sicut dicit filius Dei: resistavnus ornni ininui-
tati et odio habemus. eam. In textul grecesc: Φεύγωαιν
ουν τελείως άπδ πάντων των έργων της άνομίας, αήποτε χ*-
τα'άβη ή[*ας-τά έργα τη; άνοαίας, nu ca cuvinte ale Dom­
nului ci ca ale scriitorului.
Că deja din v6cul al doilea tradiţiunea orală a ucenicilor
nemijlociţi aî Domnului, era recunoscută ca un isvor au-
torisat şi sigur, pentru a putea şti învăţăturile Domnului
nostru Iisus Christos, ne dovedeşte Papia în scrierile sale
λογίων κυρίακφν έξηγήσεις. Dar unde eă întrebuinţaţi scrieri
evangelice, acolo bine înţeles^ că de tradiţiune să făcea
us, după aceste.
Tradiţiunea cu t<5te aceste In v k l întăl îţi avea auto­
ritatea sa de primul rang, şi tot cu acelaşi încredere şi sân-
tenie cu care ne servim şi o primim noi astă-dl, să primea
şi să urma şi atunci, cu deosebire că în scriere ca şi în
vorbire, găsim la Părinţii apostolici că să făcea ac&tă
deosebire, d. ex. când să căuta ca să βδ dovedâscă un a-
devfer istoric sati doctrinal, să dicea: Domnul (ţice—dacă
adevgrul să documenta din sf. tradiţiune Sânta Scrip­
tură dice, sati este scris, atunci când acel adever să do-
. vedea din ceva scris. Acesta să petrece în v6cul întăl. Din
^ aceetea resultă. că numărul cărţilor sacre în v£cul întăl
i era f6rte restrâns, şi c& o codificare a cărţilor sânte care
j fonn^ză canonul Noului aşezemânt în sene propriu al cu-
^atulut, nu o avem până pe la începutul secuiului al
8a^ puţin la sfârşitul secolului întăl.
patrn ®vanS®^ existaii şi eraii cunoş­
ti. 6 comunitate a credincioşilor în secolul în-
escepţiune de evangelia lui Ιόη, care abia cătră
_________________ noului *twstamrnt

437. sfârşitul secolului apostolic a fost cunoscută de credincîo
Ca adevărul este aşa resultă neîndoios, nu numai din acrie
iile Părinţilor apostolici, carit aduc citate întregi din evan.
gelil şi chiar din faptele apostolilor în scrierile lor, dar ai
din afirmaţiunea scriitorilor eretici. Aşa de pildă Marcionl
spune, că cele patru evangeli! eraii în deosebită cinate şi
în deobşte recunoscute ca sânte, de toţi. De asemenea şi
Walentiniăhii acelaşi afirmă. Şi ca să venim şi la alţi acri·
itorl, deosebit de cel apostolici, apoi Iustin Martirul, îq
scrierea sa „Memoriile Apostoliloru şi ale tovarăşilor lor
de apostolat, recun<5şte că sub εύαγγέλια să înţeleg cele
patru evangelil.
Este drept că la Părinţii apostolici nu găsim de exem­
plu într'un citat ce 1 aduc din evangelil că acest citat eate
luat din Matheiil, Marcu, Luca saii Ιόη, dar faptul că deja
la cel mal vechi din aceşti părinţi— din carii cea mal mare
parte din el eraii ucenici al Apostolilor,— să găsesc aseme­
nea citate resultă cu prisosinţă că evangeliile erau înde­
obşte cunoscute şi codificate deja înainte de sfârşitul se­
cuiului întâi.
In Biserica veche, cu deosebire în secolul întăl circulai!
chiar înainte de a să fi scris în total cele patru evangelil;
şi după aceste, circulaţi φοβπι, mal multe scrieri de cu­
prins religios istoric, dar pentru că multe din acestea nu
raportaii exact adevărul celor petrecute în timpul activi*
tăţel mesianice a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus
Christos, a silit pe apostoli saii ucenicii acestora cum de
pildă Luca să*şl întocmdscă evangeliul aeâ după cele mal
neîndoidee şi exacte documente de pe acea vreme cum şi
din tradiţiunea orală, după cum însuşi afirmă la începutul
Evangeliei prin cuvintele : „De vreme ce mulţî s’att apu­
cai a alcătui povestire pentru lucrurile cele ce aii fost
adeverite întru noi, precum au dat nouS cel ce din început
aU fost singuri vectori şi slujitori Cuvântului, părutu-
mi-s’a şi mie, urmând tdte dintăî cu deamăruntul, pre rând
a scrie ţie, puternice Teofile, ca să cunoşti întărirea cu­
4 2 4 i s t o r i a c a n o n u . i i

438. NOULUI TKSTAM KN T
vintelor de care te-at înv#ţatu. Aşa fiind nă ved
cft fie din dorinţa de a respândi ma) repede cele ne «ă pi
trecuse în timpul activităţii mesianice a Domnului, fit j/,te
şi din alte dorinţe ascunse, literatura sântă din acest timp
luase un avint mare, şi noi vom avea ocasiunea să ve­
dem, cum la determinarea canonului cărţilor Noului Tes­
tament în cele trei secole primare a fost între Părinţii şi
scriitorii bisericeşti mare esitare şi multă cumpăndlă dacă
pe t<5te în bloc urmezi să le enumere la canon sati trebue
cernută bine ceetiunea ca în acest codice sânt eă şl albă
intrarea acele numai dintre cărţi ce în deobşte de toţi fără
nici o escepţiune afl fost primite ca cărţi sânte purcese de
la sânţii apostoli şi ucenici nemijlociţi al acestora carii
n’ati putut să scrie de cât aceea ce le aii spus dascălii
lor, şi le-aii afirmat din propria lor cunoştinţă şi ştiinţă.
Ι ία definitiv este o ceştiune mare acesta, şi din punct
I de vedere istoric de un capital interes, pentru lumea n<5e-
tră bisericescă ca să cun<5ştem fasele prin care a trecut
Icărţile sânte care compun canonul noului aşezSmânt şi de
■aceea am crezut că este bine a ne familiariza şi noi cn
■ac&t& cestiune, şi a dobândi atât pentru noi cât şi pentrn
■viaţa păstorescă ştiinţa cerută, cu deosebire luptele avute
■de sânţii Părinţi la început de a ne lăsa nouS urmaşilor
Blor drept credincioşi sântele cărţi, care înadevgr sunt opera
■apostolilor şi a vrednicilor lor ucenici. De aceea în nu-
■mSrul viitor vom începe a trata în teeă generală şi cesti-
■ unea celor-l-alte cărţi ale Noului aşezămînt, adecă scrierile
■ sânţilor apostoli, şi de va fi de folos, vom reveni în parte
I 91la istoria canonului mal desvoltat.
(Va urm»).
i i l p s r

439. AUTORITATEA TRADIŢIUNEIŞI RAŢIUNEA
SAU
CREDINŢA ŞI SCIINŢA.
(MEDITAŢIUNE FILOSOFICO-RELIGI0SĂ).
Ce9tiunca, dacă trebue să dăm mal mult cre^Sment cu­
noştinţelor moştenite prin tradiţiune, sati acelora pe cari,
fie-care om le dobândeşte prin propria sa cugetare şi ra­
ţiune, a agitat forte de mult spiritul omului şi asupra el
s’a scris de asemenea fdrte mult.
Mulţi ati voit şi voesc, chiar până în φκ* de astă-dl,
să vadă o contradicţiune diametralii între aceea ce ne im­
pune a crede tradiţiunea, şi între convingerea dobândită
prin raţiunea n<5stră proprie. De aci mare luptă între a*
cela cari ati respectat şi respectă autoritatea tradiţiune!
şi aceea cari se încântă numai de descoperirile raţiuneî,
şi nu voesc a crede de cât aceea ce el pricep şi*pot cu­
ndşte prin propriele lor puteri, prin judecata 9i raţiunea
lor. Excesul de zsl nelipsind şi de o parte şi de alta, ‘cu
cât unii puneau mal mult preţ pe tradiţiune. Iar ceî-l-alţî
pe raţiune, cu atât antitesa părută între dânsele creştea
şi ele păreaţi ca două lucruri opuse, cari călăuzesc pe om
în mod diferit; una împunându-i a crede unele, alta, al­
tele. Mal mult chiar, partisaoil tradiţiune! se sileaţi a de­
precia revelaţiunea şi datele certe ale raţiunel, impunând
tuturor a nu crede ceea ce le dictăză raţiunea şi puterea

440. Bjjget&rel, ci aceea ce e^te ştiut de toţî de mal Înainte. A-
■oratorii raţiuneî, la rândul lor eub pretextul, că el nu pot
Bggpecta de cât aceea ce este raţional şi reeonabil, voiaO a
rupe cu trecutul şi cu tradiţiunea, impunând tuturor a
■ggpreţui vechiturile trecutului şi a crede numai ceea ce
le dictezi raţiunea.
■ Alţii afl ţinut o cale de mijloc, şi voind a concilia tra-
niţiunea cu raţiunea, unii aii supus datele tradiţiunel la
K Dtrolul raţiuneî, ţinându-se numai de ceea ce credeaţi
Lg este reeonabil, Iar alţii, s’aii silit a justifica ca resona-
fcile t6te cunoştinţele ce am moştenit şi cun6ştem prin tra-
feţiane.
| Dar t6tă silinţa şi munca acestora, n’a avut alt scop de
jcât o apropiere şi o micşorare a inimiciţiei mult exploatate
llintre tradiţiune şi raţiune. Puţini însă ati cugetat la mij­
locul cel adevărat care le-ar fi putut uni aşa fel, în cât să
tasulte între ele un respect reciproc, ca dându se fie-căria
[partea ce i Re cnvine, să contribue una spre a sprijini pe
wal-altă, şi amândouă să fie pu^e în serviciul edificărel
morale şi religi<5se a omului.
f Mijlocul care, dacă nu le uneşte'atât de etrâns p&nft a
le identifica, dar care le apropie aşa de mult, In cât, in
decursul timpului transform i datele şi concepţiunele ra­
ţiune! în credinţe tradiţionale universale, este, credem,
[progresul. EI este punctul unghiular care uneşte ca dou6
linii raţiunea cu tradiţiunea ; câcl fără el, acestea ar fi u’a
pururea ca două linii paralele ce nu s’ar mal întâlni nici
0data. Progresul unindu-.le, se constitue în piatră unghiu­
r i pe care amândouă pot zidi cu soliditate adevărata
Lţh'nţâ şi. credinţă. E l face din raţiune şi tradiţiune doi
1^ liminăiorî, cari prin el îşi trim it razele lor şi lumi-
| | | ;Pe om cu adevărata lum ină a progresului. Atunci
progrealzft cu adevărat pe calea adevăratei ştiinţe şi
cu pietate la tot ce este bun şi folositor, apropi-
JQ8u9l bunul suprem, Dumnedeu.
1 el tradiţiunea şi raţiunea, nu ee opun una alteia.
M B D IT A T 1U N R F iL O S O F lC O -R E L IG l^ S Ă 4 2 7

441. nici se exclud reciproc, ci sunt strâns unite între dânselej
şi prin idela progresului, fac ca omenirea continuu sa pro]
greseze în bine, şi că idela progresului călăuzită de tradi­
ţiune şi de drdpta raţiune, departe de a exclude idela de
Dumnezeii, duce pe om la adevărata sa cunoştinţă, acesta
formdză obiectul acestei meditaţiunl.
Cea mal fecundă idee la care e’a ridicat spiritul omu­
lui, este fără îndoială idela progresului.
Ondrea de a constata importanţa şi însemnătatea pe
care progresul o are pentru omenire, nu aparţine secolu­
lui nostru. Mulţi o atribuesc secolului al XVIII, acelui
secol carele, de şi vrajmaş ori cărei credinţe abstracte, şi
pironit numai la principiile filosofiel materialiste, a sfârşit
prin a ne lăsa ca moştenire credinţa în progres şi în vii­
tor. Dar şi acestui secol atribuită credinţa în progres.
Italia, Franţa şi Germania îşi discut ondrea de a fi fie­
care din ele cea întăi care a accentuat însemnătatea şi im­
portanţa progresului pentru om.
Noi credem înse că aci nu este de cât o usurpare a
on<5reî care se cuvine nu unei anume naţiuni sau secol,
ci unul alt factor, fără de care nici unul din aceste popdre
care staâ în fruntea civilisaţiunel moderne şi cu atât mal
puţin secolul al XVIII, ar fi fost în stare să-şl pue tdtă
credinţa şi tdte speranţele sale în progres Credinţa ndstră
este că idela de progres este tot aşa de veche, aprdpe ca
şi omul; şi că adevărata sa însemnătate şi importanţă s’a
scris în paginele Evangeliulul. Progresul este însuşi creş­
tinismul, însuşi divina învăţătură şi descoperire a lui Iisus
Christos, însuşi mântuirea omului prin sângele lui Iisus
Christos. Căci prin acestea s’a făcut ridicarea omului din
înjosirea şi decadenţa în care se afla, punendu-se ast-fel
basele adevăratului progres şi civilisaţiune pentru om, în·
frdţirea universală, dreptatea şi egalitatea tuturor dmenilor.
Aşa, în cât în ceetiunea ce ne ocupă nici un popor şi
nici un secol nu pdte exclama εύρηκα, căci acest εύρηκα

442. nu aparţine omului, ci e’a dat lui de sus. Noi creştinii tot-
#una mărturisim şi în t6te dilele cântăm ca prin Iisus
Christos : „Am vă<Jut lumina cea adevărată, am luat Duhul
gel ceresc, şi am aflat credinţa cea adevărata nedespărţitei
’Treimi închinându-ne, cft acesta ne-a mântuit pre nol“
/comp- finele et. liturgil) Meritul secolelor, de la apariţiu-
nea luminel evangelice şi al pop<5relor, cari aU primit’o şi
•’aft împărtăşit de acăetă lumină, este numai cft ele ati
Kiverealisat idela de progres înscrisă în cartea Dumne4eu-
luî creştinilor. împăraţii, regii şi popdrele filosofii şi preoţii
■ecându’şl cu toţii genuchil înaintea Evangeliulul, l’aft
Recunoscut ca singura lege a progresului pe care trebue
•I o urma şi de oare trebue a ee conduce omenirea pentru
■putea merge înainte şi a progresa epre bine.
■Omenirea progresdză, şi progresând spre bine şi fericire,
■una) prin creştinism şi E vangeliul lui Iisus Christos,
Tjştinismul cuprinde adevărata lege a progresului.
■Dar caracterul ori-cărel legi este de a fi conţinuţi tn
■tivitate, tot-dăuna şi pretutindeni. Dacă progresul este
Le a omenire! urmăză că omenirea progree£z& conţinuΰ ;
câcl de ar fi fost cu putinţă să stagneze când va, e&A eă
dea înapoi, ar fi urmat fatalminte ca tn acel moment eă
Mdisolve şi eă se distrugă.
Dacii legea gravităţel care ţine echilibrul universului,
Iii înceta un singur m om ent, ce ar mal fi şi ce s’ar mal
ţege de într^ga şi frumdsă armonie a tuturor corpurilor
Ieşti, create de Dumnedeii p en tru a atesta de-a pururea
jriiea sa? T otaetfel ee p6te dice şi de progres; căci,
■este el alta, dacă nu legea de gravitate morală a ome-
inclinaţiunea şi năsuinţa el cătră bine şi adevăr şi
Dumnezeii, iBvorul binelui şi al adevărului?
έ &c&progresul ar lip si; dacă n ăsu in ţa omului spre bine
I perfecţiune ar părăsi pe om, cine îşi p6te închipui care
le ta re a socială a individului, a naţiune! şi a însuşi
Î E S ear presupune, că a r lipsi din ea orî-ce aa-
jPto* şi năsuinţa la bine ?

443. Din scrierile n<5atre sfinte cun<5ştem un timp când pro··
greşul, adicft binele, virtutea şi nfisuÎDţa omului cătră a· 1
devfir şi Dumnezeii dispăruse din lume şi egoismul om ul
lui cucerise totul, aşa în cât nu mal era nici o spera iţi I
de îndreptare. Atunci deluviul a fost consecinţa inevita­
bilă, care a trebuit să urmeze unei ast fel de stări, căreia
el a trebuit să’l pună capăt şi afi sfârşească acele genera- !
ţiunl care se departase de la progres şi D um nezeu şi voiau ‘
a inaugura altă cale şi altă viaţă din care să lipească nă-
suinţa cătră bine şi cătră D um nedeu. O nouă omenire a’a
născut din singurii temâtorl de D u m nezeu—Noe şi fiii sei
cu soţiile lor, pe cari Dumnedeu îngrijise a-I scăpa din ex-1
terminarea generală, şi promisiunea că mânia Iui Dumne-j
(Jeti, nu va extermina mai m ult lucrul mânilor sale, ne j
încredinţdză că calea progresului, nu va fi mat mult în- ]
treruptă pre pământ.
Omenirea dar progresâză continuu. Chiar în momentul :
acesta, progresul face unde-va în vre·o parte a lumel, un
pas înainte. Istoria trecutului şi descrierea celor ce se pe­
trec zilnic pe suprafaţa pământului, ne confirmă acest ade- i
ver. Gloria şi mărirea la care omenirea atât în anticitate,
cât şi în timpurile moderne şi chiar în dilele n<5stre, aă
ajuns prin ştiinţe, arte, filosofic şi diferitele descoperiri şi
invenţiunl, sunt proba cea mal evidentă că omenirea pro- ]
gres£ză.
Dar faţă cu progresul conţinuţi al omenirel, omul, a
căruia viaţa este f<5rte scurtă, s’ar putea întreba, de unde
vine, şi unde merge, sau unde voeşte să ajungă?
Reepunsul la acostă problemă pe care omul a căutat pu­
rurea a o resolvi, nu i l’a dat nici ştiinţa, nici artele, nici
invenţiunile ce a făcut. Numai în Evangeliul şi în desco­
perirea dumnede^acă dată lui, el a putut afU cuvintele: J
TDe la Dumnezeu am eşti, ţi la Dumnezeu ml· reîntorc,
DumnefaU caut11.
Şi acest respuns, din t<5te câte s’att dat şi se dau încă,
este singurul, cel mal logic. El satisface raţiunea şi cu-

444. prinde în acelaş timp cel mai mare ideal pe care omul
tinde a’l afla Pe calea progresului.
P Dar tot progresând omenirea, reeult& neceearminte, că
presentul βϊ, ββύ mal bine ψΐβ, lumea presentă, eă aibă un
ascendent asupra trecutului şi asupra lumei din trecut pe
temeiul că. ea a mere mal înainte şi ee *flă In posesiunea
mal multor cunoştinţe şi adevfirurl. Şi cum progresul, de
■i nu erte proprietatea tuturor, dar tuturor accesibil şi
mulţimea ee împftrt&şeşt >de el, de bioe facerile sale şi de
Mevfir prin cel ce l’aft şi’l cunosc, resultă cft exista o le­
gătura între progres şi adevSr în sine, şi între mulţimea
căreia el se comunică! Mulţimea devine capabila a’l cu-
n6f}te şi 11 deţine.
■ Sunt însâ mulţi cari contesta acest fapt Aceştia privind
[in mod cu totul superficial faptele şi evenimentele istorice,
[in t6te timpurile ati strigat şi strig pănft în ψύβ de as-
iâ-dî, că tot-dduna va exista o luptă eternă între matia cea
poare a popdrelor (între mulţime) şi adevfir, şi că adevfirul
ciad progresul va ti de-a pururea proprietatea numai a
| acâtor*va înţelepţi. Cuvântul lor este :
Odi profanum vulgus et arceo
I Unii ca aceştia nu aunt de cât nişte defăimători al ome~
■ nirel. Şi martori în contra lor sunt chiar geniile cele mail
■cari t6t& viaţa lor ati luptat c a ştiinţa şi tot geniul lor,
ft ύ devină proprietate comună a tuturor, şi mulţimea, eă-
■ el ati confiat ştiinţa şi ideile lor, este aceea care i-a
Hiternisat, profesând şi propagând ideile lor.
I Daoăprogresul ar f i f o s t m e n i t d e afi proprietatea nu*
isaaîa câtor-va înţelepţi, atunol cumseespbcă istoria mar-
Itirilor şi a tuturor celor persecutaţi pentru ideile şi cre-
Pj&ţa creştină. Ce alt îl m â n g ă i a ş i î n t ă r i ape el în mij-
Ί ρ ΐ pemcuţiunelor, s ă s u f e r e t o t f e l u l d etorturi şi m6r-
L*1 prin decapitare, alţii prin a r d e r e , alţii pe cruce
ÎL ’ ^ nu credinţa şi c o n v i n g e r e a f e r m ăcă el luptau l
adevăr, pentru progresul şi b i n e l e omenire! V Iar
credinţa şi fermă convingere a martirilor,—mal toţi

445. din masa poporului—, pentru care ei aii luptat, au suferit
şi aâ sigilat’o cu mdrtea lor martirică, nu învederdza des­
tul de evident pe de o parte legătura cea mai strânsă care
există între masa vulgului şi adevăr (progres), iar pe de
alta că adevărul şi progresul este proprietatea şi a mul­
ţime!, cu atât mai mult cu cât credinţa martirilor era c&
adevărul predicat de el va deveni proprietate a tuturor
dmenilor ?
Dupe cuvântul Iui Leibniz, presentul cuprinde, prepară
şi naşte viitorul; Iar viitorul nu pdte să fie în antitesă
cu presentul, pentru că atât presentul cât şi viitorul cu­
prinzând adevărul, adeverul nu pdte fi contra adevărului.
Raportul între ele este legat de legea progresului; viitorul
se află cătră present cuprin<J6nd adevărul mal complect
şi mal perfect, faţă cu adevărul deja cunoscut.
Raportul acesta l’a exprimat în modul cel mai clar po­
sibil Mântuitorul nostru prin cuvintele:
ffNu am venit să stric legea, ci să plinesc11.
Dar când cine-va voeşte a cundşte adevărul ce trebue
să facă ? Trebue dre să se încrddă numai în propriele pu­
teri ale inteligenţei şi ale geniului şeii ? Să evite orî-ce con­
tact şi sâ închiză ochii şi urechile sale la vederea şi vocea
progresului omenire! ? De sigur nu. Din contra trebue să
se identifice cu ea şi năzuinţele sale cătră progres. Mal
mult încă, trebue să o urmărdscă cu atenţiune în tdte
mişcările sale şi să se identifice cu ea întru tdte; căcî cu
cât o va studia mai mult şi o va înţelege, cu atât mal
mult cundşte adevărul şi binele, călăuzind şi pe alţii în
calea binelui şi a adevărului şi contribuind, ca adevărul
şi progresul să fie universal şi proprietate a tuturor.
A urmări şi cundşte adevărul, nu este lucru lesne. Dacă
se află un om care să cundscă presentul cu desăvârşire,
unul ca acesta cundşte şi viitorul şi pdte să’l predice. Ast.
fel au fost profeţii Vechiului Testament cari dâdu’şl sdmă
perfect de starea morală a lui Israii, au putut, luminaţi de
Duhul lui' Dumnoijeti, să-i predică sdrta ce’l aştepta în

446. viitor. Dar fără cunoştinţa preeentulul glasul lor n’ar fi
fost înţelee, nicî de contimporani, nicî de viitori,
li Adevărul dar şi progresul fiind pentru <5menl este în
lume. El nu este captivul câtor-va gen'î şi înţelepţi, ci al
tuturor <5meniIor. El este s6rele care ÎI luminăză pe toţi,
ţi D u m n e z e u l care chiamă la mântuire pe toţi fiii sfii.
P Dar Dumnezeii, dupâ învăţătura sfintei n<5stre religiunl,
a trimis în lume pe însuşi Fiul βδύ, Dumne4eti-Cuv€ntul,
oare e’a întrupat pentru mântuirea n6stră, ca el să ne
fac&cunoscut pe Tatăl şi să ne descopere adevărul. Ur-
m&zâ dar că, cel ce voeşte a cun<5şte adevărul şi pe Dum­
nezeu, să vină la lumina sa, la lumina progresului evan­
gelic. CftcI Domnul nostru Iisus Christos, DumnetJetiO-
Lul ne <Jioe în sânta sa Ev^ngelie: „Eu sunt calea ·
nimeni nu cunâşte pe Tatăl de cât numai prin mineu.
■ Prin Iisus Christos dar şi Evangeliul s6u, omul călău*
nt de dr£pta raţiune p6te cun6şte adevărul şi pre Dum-
Bjjeti.
I Pe basa acestor premise să examinăm antitesa părută
Işt lupta seculară între autoritatea tradiţiuneî şi raţiunej
(ita între tradiţiunea însăşi, care represint* credinţa şi în­
tre ştiinţă.
T Raţiunea, mândră de invenţiunele şi descoperirile sale,
şteându-se pe acestea şi aprecierile sale, priveşte cu în·
Kmfare diferitele sisteme religi6se ale omeniret, iustituţiu-
ple sale politice şi sociale, moravurile, reminiscenţele şi
(testurile ce ni s’au păstrat din cultura şi civilisaţiunea an-
ţwâ, le despreţueşte şi în egoismul βδύ cre^fcndu-se mal
|Preeu», mal capabilă şi mal ingeni0să în concepţiunele şi
■Mec&ţele sale de cât tot ce a putut produce progresul
P®M>irel, «Jice: „T6te sunt nim ic; t6te trec şi se duc;
■Munt de-a pururea (έγώ cIjaI ό yQv). Nimic nu există a-
mine·, nimic nu se p0te sustrage de judecata mea,
nu p6te evita jugul met). O ! ce nemernici sunteţi
^epU caţl capul şi genuchile în taţa tradiţiuneî şi a
^*ţei ei. Nu vedeţi voi eă adoraţi lucrul mâinilor şi
gemi·*. 4.
______ 1Λ τ ιυ κ Β yiLOSOFiCQ-RBr.TGfOsA 433

447. a concepţiuuile dmenilor ? Relîgiunele vdstre p e c a r i le
atribuiţi tradiţiunilor divine, nu aunt de cât c r e a ţ i u n e a
mea, aunt invenţiunea unui individ dre-care, carele p e n t r u
a da maf mulţii autoritate şi putere adevărului, l a pre-
aentat vouă aub numele luî D um nedeti. Nu vedeţi c ă D u m ­
nezeii în tdte acestea nu este de cât autorul r e s p o n s a b i l
al dmenilor geniali şi al tuturor acelora cari a a u c r e d u t
că au vosaţiuuea de a schim ba dogmele si credinţele orce-
nirelu? In orgoliul seii ea continuă.
„Misterele şi dogmele religiunelor, altarele templelor n’aâ
nimic care să se ascunde de raţiune. E a străbate mulţimea j
care se grăm ădeşte înaintea altarului, intră în altar, anali-j
sdză tainele, le desbracă de velul lor religios, pretinde a afla
în ele idela filosofictf, invenţiunea saâ concepţi unea a cui va.
Cu un cu vent pretutindeni şi în tdte. raţiunea nu se afli
de cât pe sine ; tot ce s’a făcut este şi se face, nu s’a f ă ­
cut şi nu este de cât prin sine“.
Tradiţiunea la rândul seu zîmbeşte şi îl vine a rîde de
atâta îngâmfare a raţiunel individului. Şi la rândul βέΰ
îl <Jice; „Fiu, care te eredi fată al mamei tale. Tu care
abia ieri te-al născut te pretinzi a fi mal vechiu de cât
lum ea? Probdză că poţi adăoga un singur adevăr măcar
la teeaurul autorit&ţel mele. Am vecjut pe Platon, acel
geniu extraordinar carele el cel întăi a călcat şi a privit
cu dispreţ autoritatea tradiţiune!. Ei cu geniul seu a sur­
prins lumea şi a voit să creede un ηού Delu, o societate
sau republică curat intelectuală şi numai a raţiunel. Din
noua sa republică s'a elim inat cu îngrijire tot ce era
vechiti şi putea eă me reprtsinfe pe mine. Murea operă
sau marele βύ al lui Platon, creazft de la sine legile şi aşe-
zemintele republice! sale raţionale.
D ar ce ati fost în sine aşezămintele şi republiia lui
Platon ? Nimic alt de cât o imitaţiune imperfectă a re­
publice! doriene, cu singura deosebire că republica dorică,
fondată şi constituită pe baza legilor şi aşezămintelor tra- j
diţionale, a durat şi a trăit; iar republica Iul Platon a ι

448. rSmas m0rtâ în patin ele scriere! sale, ca tatr'un cimitir.
A fost o lucrare ingeni0aă şi admirabilă opera sa, ceva
{nalt, expresiunea cea mal minunaţii a genului şi a în-
ţelepoiunel umane, dar nu avea de cât micul defect, că îi
Tipsia viaţa I
| In timpurile moderne Cartesiu face aprdpe acelaş lu­
cru. S& retrage de ori·ce contact cu lumea. Sfărâma ta
biele sacre ale istoriei şi voeşte să înceapă de-a capul pre­
facerea morală a omenirel. Dar, ce reeultat a avut t<5tă
truda şi ostenelele sale? Arată-ml noua ea creaţiune ca
dupS modelul el să îndrept defectele mele .... In zadar, nu
lv8d în ea nimic nou, nimic care să încălzească sufletul
p să dea propăşire vieţel morale a omenirel. Totul se
reduce la idei abstracte, cari aii început a muri, fiind chiar
Encâ în viaţă geniul ce le-a produs.
W Daoâ βύ, tradiţiunea, aş fi, precum (Jice raţiunea, opera
Imul Platon sau Cartesiu anonim, atunci cum se esplică
[faptnl că eil şi dogmele mele subsist, tot-d£una şi pretu­
tindeni alături cu progresul, carele tot-d6una se inspiiă
Ide mine · Iar întreprinderile tuturor acestor genii, nici una
In’aii reuşit de a trăi sati de a se conserva în vre un
■Boghiu al pământului ?
I Ştiut este, că numai adevărul subsietă şi este universal,
I ţi un fenomen, care se repeta acelaş tot-diona şi pretutin-
I deul, este lege şi adevfir.
I Faptul, că toţi cel aii predicat omenirel dogmele reU-
giunei, aii recunoscut necesitatea de a le atribui unei tra­
cţiuni divine, atestă, pe de o parte, că tradiţiunea, nu
cete opera minţel omeneşti, Iar pe de alta autoritatea el.
Ast-fel 0menil cel mal geniali, închee tradiţiunea. aâ re-
■Bfioacut autoritatea meau.
L Acesta este eternul dialog între raţiune şi tradiţiune.
^pmtele pot să se schimbe şi să la alt caracter şi colorit,
H r loc şi caracterul diferitelor naţiuni, esenţialul
I acelaş.
|B ^4ce acostă luptă nu la o dată sfârşit şi nici
ttB D lT A TlU N R FfLOSOFiCO-RELIGI(5sA 4 3 5

449. 4 0 0 Μ: D1TAŢ1UNE FILQSOFICN-RELlGiO lA
tradiţiunea nu p6te strivi în puternicele el m â n i r a ţ i u n e a 1
dar nicî raţiunea nu p6te desrădâcina tradiţiunea? Res. 1
punsul este că aşa precum se priveşte pe sine t r a d i ţ i u n e a 1
faţă cu raţiunea, tot aşa se pretinde şi raţiunea faţă de I
tradiţiune. Ambele sunt descoperirea şi glasul aceleaşi fi- a
inţe supreme, Dnmnecţeti, amândouă proprietăţi şi m a n i· ■
festaţiunl ale lui, fiind în el inseparabile. N u se p o t n i . I
mici una pe alta, căci Dumne^oti nu p6te fi c o n t r a g la - I
sulul şi proprietăţilor şi harurilor sale, pe cari le r e v a r s ă I
asupra 0menilor.
Omul prin propriele sale puteri nu p6te afla şi cun6şte M
adevărul, fiindcă el nu p6te să’şl dea sieşi viaţa; de a d u
necesitatea tradiţiuneî, a autorităţeî.
Dar adevărul şi viaţa nu p<5te fi ceva extern la om, ci 1
trebue să se identifice cu natura sa şi să fie una cu el; 1
trebue să fie el însuşi; Iar acâstă identificare nu se face de j
cât numai prin raţiune şi intelegenţă, de aci necesitatea j
raţiunet.
„Tradiţiunea şi autoritatea este descoperirea imediată,
Iar raţiunea, mediată, a lui Dumnc4eilu.
Tradiţiunea s’a descoperit omului de la Dumnedeu sub
forma autorităţeî ; deci ea există în omenire, dar fără ra­
ţiune ar fi la om, nu ca sufletul în corp, ci ca o avere
sau un tesaur închis într'o ladă, care n’ar fi în stare şi
n’ar putea să-l aprecieze val6rea.
T<5te silinţele, t<5tă lupta şi t6tă istoria omenire! constă
din marele act (magnum opus), de a se identifica cu a·
deverul divin, de a îm păca raţiunea cu autoritatea (tra­
diţiunea), filosofia cu credinţa, pe om cu Dumnezeii, şi de
a’l aduce la el. Pentru acesta într^ga istorie a omenirel,
nu este de cât o ridicare şi apoteosare treptat a el. Sfânta
n6stră Scriptură conţinuţi ne predică acâstă treptată apro­
piere a omului de Dumne^eti. Noi o vedem mal întăl pre·
4isă în Em m anuelul (DumnecJeCi-cu noi) Profetului Isaiai
şi realisată în pers<5na Domnului nostru Iisus Christos,
DumnetJeO- mul, născut din Sânta Fecidră.

450. Dar aflata omul adevărul, or! predica Evangeliulul,
gângiurile martirilor, cari βύ luptat pentru eredinţii şi a-
dever, străduinţa Apostolilor şi a tuturor bărbaţilor ge­
nial!, »ύ rdmas zadarnice şi omeDirea condamnată de a
fi puturea departe şi despărţită de adevgr, precum este o
oarte despărţită de mintea omului ?
Dacă omul ar fi ceva opus Iul Dumne4eU, raţiunea sa,
n’ar fi cu putinţă nici odafă sâ vină în armonie cu divi-
nitatea. Atunci Dumne<Jeti şi omul, tradiţiunea şi raţiunea,
întocmai ca două linii pa-alele, cari de s’ar prelungi în
infinit, nici odatA nu s’ar întâlni.
Γ Sânta Scriptură ΐηβδ ne învaţă, că omul s’a creat de
de Dumne4eti dupfi chipul şi asemănarea sa. Dupfi auto-
ritatea tradiţiune!, raţiunea omului, s’a creat dup6 chipul
şi asemănarea raţiunel divine. Prin urmare raţiunea şi au-
toritatea tradiţiune!, nu sunt dou€ lucruri opuse, douS linii
paralele ; ci este originalul şi imaginea, marea şi riul care
ee varsă în ea, lumina şi ochiul.
Β Acel oari socot raţiunea omului ca ceva opus şi rebel
Raţiunel divine, cari voesc a nimici raţiunea înaintea au-
lorităţel, şi cari nu cer de la om înţelegere si pricepere,
ici Bupunere 6rbă, aceşti Manichel, nu sunt creştini, căci el
■contest credinţei creştine autoritatea el, de 0re-ce ea ne
Bnvaţă, precum am dis, că emul, este fiinţa raţională, creat
miypt chipul şi asemănarea lui Dumnedeti.
■ De asemenea şi aceea cari în numele raţiunel voesc a
■ despreţui şi călca în pici0re autoritatea tradiţiunel, acela
■carisocot autoritatea el ca ceva opus raţiunel, aceştia suut
Icei mai periculoşi inimici al raţiunel. Tocmai aceştia sunt
I cari contest puterea şi însemnătatea raţiunel, pentru c&
■eutoriiatea este raţiunea.
este şi trebue sâ fie adevăratul raport al auto-
tradiţiunel cătră raţiune ei al raţiunel cătră tra-
l k
pentru a term ina să insistăm încă puţin asupra ra·
lor reciproc.
k - _ _ ________M B D IT A Ţ IU N E F lL O S O n c O -R B L IG u jsA 4 3 7

451. Influenţa reciprocă a raţiuneî cătră autoritatea tradiţiu-
neî şi acesta cătră raţiune se manifesta mai cu s £ m a î n
relaţiunea pop6relor cătră 6menil lor geniali.
Pop<5rele şi mulţimea, prim esc adevărul mal mult prin
intuiţiune, de cât prin logică. ’L sim t şi îl cunosc sşa pre­
cum judecători! de multe ori îşi form^ză convingerea des­
pre culpabilitatea sau inocenţa acusaţilor, fără ca să p6tă
da cuvânt despre convingerea lor intime. L a pop<5re şi la
mulţime, voinţa şi înţelegerea, necesitatea şi libertatea, sunt
mal tot-d^una unite şi chiar identificate.
De ar fi cu putinţă să se întrebe pop6re!e lumei vechi
şi a celeî noul, aqele pop<5re, cari aii jucat un rol în is­
toria omenirel şi au urm ărit un ideal, şi pe acelea cari’l
urmăresc, cum ati descoperit, sau cum au conceput idela
şi idealul ce’l urm ăresc ? T6te ne*ar respunde, că ele s’&u
născut în acea idele; că acel ideal le-a încălzit şi însufleţit
inima şi sufletul lor de la început; că acel ideal tot d&ina
a fost sufletul lor de viaţă. Şi de fapt adevărul istoric este
acesta ; căci din momentul ce ele n’aii mal avut nici un
ideal, aii încetat de a mal exista, şi s’aii stins cu desă­
vârşire.
Pop6rele şi mulţimea, nu’şl pot da s6mă de modul cum
aii conceput şi aii idealul ce’l urmăresc. D ar aii conştiinţa
de el şi îl urm ăresc cu insistenţă şi tenacitate, fără chiar
a judeca asupra Iul şi asupra punctului, unde vor să a-
jungă. S’ar pţtfe^pentru moment, judecând psicologiceşte
modul concepţiunel idealului şi ţinta urm ărită de pop6re
şi mulţime, că ele n’aii necesitate de logică şi raţiune pen­
tru a ajunge la lum ină şi adevăr, ca cum ele s’ar afla în
relaţiune directă şi nemijlocită cătră pronia divin#, care
le comunică harul său şi le distribue rolurile ce aii de ju­
cat şi îndeplinit aci pe pământ. După acostă natură a lor
pop6rele şi mulţime, sunt prin exelenţâ organul autorităţel,
marele depositar al adevărului, cartea cea sfântă vie ; aşa
în cât cu -drept, cuvânt să dice : ,, Vocea poporului este
vocea lut Dumneqleiiu.
4 0 0 M E D I T A T IO N “ FILUBorUJU-KELIGlOSE

452. latura individului Îns6 este cu totul opusă. Pe acesta
până când autoritatea tradiţiuneî, saâ aceea ce î ee impune
a cun6şte şi a crede, nu devine convingere, şi nu este
- proprietate a ea, nu’l p6te domina. Şi cu cât cine-va este
ujal talentat şi mal genial, şi se ridică mal presus de stra­
tul mulţ'meî, Cu atât mal mult se pare c& simte necesi­
tatea de a euDune tiadiţiunile la legile logicei şi ale ra.
'tfunei· , j·■ Dupâ acestea s ar putea cfice, ca autoritatea tradiţiuneî
fee8te mulţimea, poporul, Iar raţiunea, individul.
■ Există îusfi cea mal strânsă, legătură între ele.
B Ideîa care cuprinde ţi resumă viaţa şi aspiraţiunele unui
popor, numaî atunci ajunge la apogeul şi deplină des-
Roltare, când ea ee întrup^ză într’un bărbat al seti genial,
I ai acesta represintă uuite în t6tă splenddrea lor, aspira-
■Rănile naţionale, limba, ideile, istoria şi destinaţiunea a-
■celnî popor.
HDe asemenea şi bărbaţii geniali, numai atunci pot im-
£ pune numele lor unul popor sati uael epoce a întregel
■ntoril aomnnireî, când omenirea şi poarele aii încredere
■fo el şi îl urm&să, şi cuvântul lor «ste raţiunea vie şi auto-
■ ritatea cea mai absolută poaibilă pontru mulţime. Mal mult
Bhiar, numai atunci când cuvântul lor se impune tutuior
I ca lege indiscutabilă şi mulţimea are credinţa fermă că
Brm&nd-u! progresâză spre bine şi îl este de folos.
■ Există dar o legătură fdrte strânsă şi un raport intim
■ţi reciproc între pop6re şi dmenil geniali, pentru că există
■ mare afinitate, şi s’ar putea φοβ identitate între autoritatea
^fediţiunel şi între raţiune, ţi raţiunea omului este, dup€
■chipul şi asemănarea raţiunel divine.
T De«copsririe şi reveraţiunele dumne<)eeştl să introduc
prin pop6re; Iar raţiunea individuala insuflată d©
■i^ divin, le esplică în lim ba omenâ* *ă şi le tace pro*
H M e a tuturor pentru binele şi fericirea lor.
P°parele şi 6menil geniali, credinţa şi filosofia,
Bl—a pururea^jţa legătură 1^Antifir>6nA...aA ru»ntm λ
1 .. MfDlTATlDNB FILOSOFICO·»1111G103A_______ 4 3 9

453. duce pe om prin calea progresului la bine şi la adevgr
la Dumnetjeu, binele şi adevărul absolut.
Dar aci este timpul de a întreba, tradiţiunea cu autori·]
tatea el, tot urmând calea progresului, nu se va identifica
ea când-va cu desăvârşire cu raţiunea? Nu va veni 6re
un timp, când misterul şi credinţa să devină cunoştinţă şi
ştiinţă umană, catapeteasma care învălue adevărul divin
să dispară cu desăvârşire şi omul să cun<5scă şi să vadă
faţă în faţă, cel puţin cu ochii minţel sale, adevărul abso­
lut, pe Dumne<)eâ ?
Dacă între om şi Dumnedeii, n’ar fi la mijloc infinitul,;
sail omul, fie că este fiinţa mărginită, ar putea prin raţiune
să pătrundă acest infinit pănă la Dumnedeu, atunci să în­
ţelege de la sine, că totul ar lua sfârşit aci pe pământ,
credinţa ar deveni cunoştinţă şi ştiinţă şi raţiunea umană
ar iua întru t6te locul raţiunel divine.
Omul însă bind fiinţă mărginită, creată după chipul şi
asemănarea Iul Dumnedeii, el după cuvântul Evangeliel,
nu are de cât posibilitatea de a se asemăna lui Dumnedeu
şi ast-fel prin raţiune, progresând, el înaintâză continuă
cătră adevărul absolut, fără a putea vre-o dată să’l ajungă·
Fie care secol şi epocă, prin Evangeliul lui Iisus Christos,
DumnedeÎi-Omul tot mal mult va rări şi va face din ce
în ce mal transparent vălul, dar el pentru noi dmenil nu
se va putea rupe şi nimici nici dată
Resumând am putea dice: „Omul, dorind prin calea
progresului a se apropia de adevăr şi a’l cundşte, nu tre.
bue să înceapă de la o îndoială despre adevărurile date,
oi cu credinţa, şi credinţă tare în ele. Cu credinţa dobân-
dită prin puterea raţiunel sale* Numai ast-fel, plecând de
la sine şi credinţa sa, va apropia şi va verifica acâstă cre­
dinţă, cu a celor l-alţl, şi cunoscând prin sine pe cei-l-alţl»
se va lega cu el prin legătura dragostei, va iubi pe apr<5pele
şi va fi una cu el. Ast-fel împreună raţiunea cu credinţa,
luminate cu lumina evangelică şi inspirate de cuvintele
Iul Iisus Christos care a ^is : Iubiţi-vă unii pe alţii, şi pe

454. ţpr6pde tfiil eft 1 Iubeşti ca însuţi pe tiae, vor fi una ptn
trn a duce pe om pe calea progresului la bine şi adevăr.
Pe altmintrelea, pe căî opuse, nicî una nu putea edifica
nimic bun şi de folos pentru om şi el va fi de-a pururea
departe de calea adevăratului progres şi de adev6r. De·a
pururea va fi după cum ne învaţă Scriptura, departe de
Domne<Jefl şi sfânta sa voe va fi în întunerec şi în umbra
aaortel.
1 Domnul nostru Iisus Christos dar, prin cuvinte’e : „Iu­
biţiνδ unit pre alţitu a pus basele adevăratului progres şi
al adevăratei înţelepciuni prin care omul să se cultive mo·
jalminte. Int irindu-se ast iei în credinţă prin puterea ra-
ţiunei sale, înaintăză şi se apropie de adevărul absolut, de
Domne^eâ, a căruia imagine este şi a căruia voe este
Bhemat a o face aci pre pământ, precum şi în ceruri &n~
berii fac sânta sa voe.
M MBPITAŢIUNB F1L080F1C0-R0LIG108A 441

455. O E nciclică a Ierarhilor M oldovei combătând inju
____
Dăm maî jos publicităţel o Enciclică a Ierarhilor BiseJ
ricei Moldovei, din 1829, pe care neuitatul întru amintire
şi vrednicul Metropolit al Moldovei, mecenatul ştiinţei şi
pod0ba Bisericel, Veniamin Costachi, împreună cu Ep:s-
copil de Rom an şi Huşi o alcătuesc ş’o publică spre a
fi cetită de preoţi în tote Bisericile Principatului de atuncî
al Moldovei. Să vede că obiceiul reii, deprinderea urîtă,
datina innărăvită de a insulta şi batjocori cele sfinte la
care ne închinăm dilnic, era în popor şi pe atunci. După
cât ştiu, Antim Ivireanul în cuvintele sale bisericeşti de
peste an combate puternic acest obicelu urît ce exista
pe timpul său şi în Principatul de altă dată al Munteniei ’).
De aseminea şi virtuosul şi rîvnitorul de cele biseri­
ceşti, Metropolitul Iacob Putneanu, în cartea sa numită
«Floricică», publicată la 1757 în Iaşi, la pagina 57 are
un tratat special în acostă cestiune, intitulat: P en tru
ceea, c e s u d u e s c (in s u ltă ) le g e a , s u fle tu l, Crucea,,
P r e c is ta n ia , B o te z u l , j u d e ţ u l ş i a lte le * . Intre altele^
lată ce citesc: «A c â s ta n ic i p ă g â n ii n u o fa c , sa ’şi
o c â r a s c ă s a u s ă 1ş i s u d u e a s c ă le g e a s a u p r e D u m ­
n e z e u l lor. I a t ă d a r c ă c r e ş tin i i c e i c e su d u e sc
le g e a , s u fle tu l, C r u c e a , P r e c is ta n ia , b o te z u l, ju d e -
‘) Vedl Didahiile ţinute în Metropolis din Bucureşti, de Antim Ivireanul,
Metropolitul Ungro-Vlahiel 1709—1716, publicate de mine în 1888.

456. ENCICLICA IERARHILOR MOLDOVfcl 4 4 3
(jjl şi altele o rî care din dogmele credinţei, unora
qH acestora li este n ă p a ste num ele cel de creştin*...
Apoi adauge: *Ci în că de n u ş i vatâm ă ceva m al
jnult pre cel ce-1 su d u eşte, d ar ca cu o scârnă
ce stup^şte din g u ra lu i, to t spurcă,, şi urechile
celuia ce-1 a u d e ş i îl ş i m â n ie>...
■Din aceste citate vedem, că Ierarhii din timpuri al
■sericei n0stre naţionale, aft semnalat şi combătut acest
rffl obicei şi datină urîtă în popor şi aQ îndemnat pe preoţii
fcnânl de a sfătui, învăţa, şi chiar a pedepsi duhov-
Bceste pe creştinii mari şi mici, carii ne’ncetat îşi măn-
şjesc şi feştelesc gura şi’şl corump cugetul drept, pronun-
]ttnd aseminea insulte cu uşurinţă, la orl-ce ocasie.
■ Din experienţă cun0ştem şi ştim, că nu poţi Ieşi din
lasă fără să aud! şi bărbaţi de condiţie formaţi, dar mal
ales 0meniî din popor, lucrătorii şi meseriaşii de t6te spe-
Pe, pronunţând apr<3pe la fie-care cuvânt şi o insultă
Jsă! Ce să mal (Jicem despre femei! Dar despre co-
I carii încă nu pot bine vorbi, dar ştia perfect a cruci
jşi[dumne4ei! Când fl întrebi pentru ce fac acăsta? El Iţi
Tpund, că este semn de vitejie, că prin insulte îşi re­
iese inima, că în fine se răsbunâ. T6te acestea sunt
linte seci şi probează numai decadenţa morală a po-
yluî şi lipsa totală de respect cătră cele sfinte. Ce este
î&cut pentru a se corigea neamul românesc de acest
I şi înjositor obicelu păgân? După socotinţa mea, nu-
Jinfiuinţa preoţilor ar putea mieşura răul, si&tuind in bise-
poporul de a num ai întrebuinţa aseminea insulte degră -
şi daunăWre moralei lor, cum şi întervenirea şi ob-
lte®a rigurOsă a învăţătorilor şi Profesorilor asupra
iMor, convingăndu-ϊ că-I o mare ocară m necinste pen-
^amul nostru nobil şi civilisat de a mal pronunţa
injurie şi a mal urm a şi de acum deprinderea rea
f^ăîn societate. Prin injurii şi insulte omul - i înjo-
■tepunetn rândul barbarilor, devine indiferent câlrâ tot

457. ce’î sfânt, drept şi de respectat. Pop0rele culte, ca Fran·®
cesil n’au injurii de felul celor ce avem noi. Eu cred, că1
t0te sudălmile, ori injuriile ce sâ pronunţă astă-dl de po­
porul nostru nu sînt de origină română, ci le-am împru- i
mutat de la barbarii ce s’au strecurat pe acest păment
şi de la vecinî. In tot caşul lucrul este prea urît şi de-J
grădător pentru poporul nostru nobil şi trebue cu orî-ce a
preţ a-l înlătura cât maî curând. In scopul de a se putea i
cu timpul face o îmbunătăţire în moravurile nostre, care ]
sînt înparte degrădate am publicat acestă Enciclică a Me- ·
tropolitulul Veniamin Costachi şi la care au fost asociaţi şi
Episcopii Moldaviel.
Cu mila Iul Dumnezeu, sm eritul Veniamin Mitropolit j
Moldavei. Meletie, Episcop Romanului, Sofronie, i
Episcop Huşulul,
P e n tru cei ce h u le sc cele sâ n te.
Ceea ce să întâmplă la cuget, când cade cine-va in a-
dâocul tuturor picatelor, tot acelaşi să întâmplă şi când j
eă deprinde numai la un păcat, şi’l obiclnueşte multă vre- j
me. Vrem să zicem, că păcatul acela, la care s’aii deprins .1
cine-va, atâta-I strânge cugetul, în cât nu’l mal mustră
cugetul pentru obiclnuinţă, dup6 cum zice şi ne învaţ&
Sfântul marele Vasilie, că străină este cu totul de vieţui- ;
rea hristianilor. Că acesta răst6rnă pe lucruri, şi mal pe
t6te răutăţile le-au născut, pe netemerea de Dumne4eă, pe
neevlavie, pe răciala cătră cele Dumne<ţeeştl, pe defăima- ■
rea cătră lucrarea fâc6t<5relor de viaţă poruncilor lui Dum­
nezeii. La fieşte ce lucru, cuvântul acest de Dumnetjeă
blestemat puindu-1 înainte : Şi ce este acesta ? şi ce-I aceea ? J
acâsta nu-I nimic, aceea nu-X nimic. Şi în scurt, din neb&-
garea în samă mulţi au cădut, şi cad în eresuri şi în a
theie (necredinţa în Dumnezeire). Auriţi, o! <5menl hris-j
tianl şi înţelegeţi ceea ce vi să propovedueşte! 0 vedem

458. 8NCICL1CA IBRa RMILOR MOLDOVEI 445
e„rat la păcatele căle înfricoşate şi îndrăzneţe a s idălmilor
ţj a hulilor. S'afl obicinuit sud^mile, .i atâta deefrănare
ly slobozenie faste Ia păcatul acesta, în cât nu Iaste vârstă,
pu să eflâ maî nici un sătean, şi târgovăţ, care să nu
mdue: bărbaţi, bătrâni, tineri, o ! ce ticăloşie! pănă şi
ginerele, pănă şi copiii cel mic) învăţându se de părinţi.
Bâta desfrânare Iaste la păcatul acesta, în cât nu este
loc, în carea să nu se auză sudălml şi hule. Prin târguri
şi prin sate, pe la locuinţele lor, pe la crâşme, pe la adu-
ofirl rSle şi răsvrătirl, cu păreri mincin0se, tot cuvinte
I jjntrede de sudălml şi hule. Că cu adunările răle şi vor-
■ bi!e cele nebunatece stricând obiceiurile cele bune de hrie-
tian, carele însuşi e’aii hotărât şi aii depus jurământ îna-
| intea Preasfântului Dumnezeu celui a t0t<) văzător, pentru
Krfâotul Botez care Γβύ primit, fiind de faţă sfinţii âagerl
1 * 6menil. Când însuşi zice cel ce primeşte sfântul Botez:
ft ol să lepădă de Satana, de diavolii lui, şi de t6te izvodi-
I rile lui, de t<Ste lucrurile lui, şi de t6tă trufia Iul, şi de
Kfte slujbele lui. Auziţi, o ! <5menl cel ce vă numiţi cu
Intime hristian ! Iar cu faptele tăgăduind adică pre Iisus
«Hristos Filul Iul Dumnezeii. Şi să mal adăogim, că, a
Jeeeori, că fără de nici o ruşine, că neîncetat sudue, la
|6tâ vorba, două şi trei sudălml, un cuvânt şi o huli. La
•>tă întâmplarea ce le vine rele asupra lor, pentru pSca-
■ekşidin depărtarea lor de la Dumnezeii. Sudue cruce,
■ta Dumnezeii, de sfânt, de evangelic, de Hristos, de bo*
■ p delege, de suflet, de paşti, pănă o ! lucru înfricoşat,
ţtoă ţi sfintele Taine, sfintele leturghil şi t6tă taînasfîn-
Arărilor Bisericeşti. Apoi acâsta puţin lucru şi hulă
°» 6menl! Puţină defăimare este luî Dumnezeu celu
BL ^^rea Puternic, celui necuprins, celui nevăzut de ni-
celui neajuns de mintea omenâscă. Tu viermile cel
ΡΓΘPământ, tu cel ce eşti nimic, de cât numai pă·
ι ^ c®nuşe. O ! orbire dr&ciaacă sufletâscă, pă·
L· ; ^ · pierdere nemărginită l O ! neam necredin-
Vudărătnic! o*-* ^ ------* -»-*

459. νοιύ râbda pre voi, <}ice Domnul nostru Iisus Hristos. Aii
acestea răsplătiri de rele, în loc de bune şi de mulfamire
sâ aduceţi Domnului Dunm edeti, şi în ce mal credi tul
dac& huleşti pre a tot puternicul Dumnedeu ? (Je nădejde
mal râmâne întru tine, de m ântuirea şi izbăvirea sufletu'ui
tSu, cel ce îndrăzneşti şi defalmî şi sudul pre Dumnedeufj
t6u ? Oâ greşind om cătră om nădejdueşte şi îndrăzneşte
că va dobândi ertare Iarăşi prin 6menl. Iară greşind Iul
Dumnecjeu, apoi cine va sta ca să se r<5ge pentru tine, şi
să îublânzască urgia cea Dumnedeească, care prea cu drep­
tate este pornită asupra ta vrăjmaşului şi înprotivniculul
lui Dumnedeu ? Cu adevărat niminea nu va putea să stea
pentru tine. O ! înfricoşat lucru este a cădea în mâînele
Dumnezeului celui viu. F ără numai de cât acostă nădejde
de mântuire îţi române ţi1,'acesta aşa să fac i: să te tân.
gueştl în t<5te dilele răm ăşiţii vieţii tale, şi să urmezi şi tu
ca împăratul M anasi: plecând genunchele, z i: Greşit-am
D6mne, greşit-am. şi fără delegile mâle θύ le ştiu, ci m6
cuceresc rugându-m e : Slăbeşti-mi D<5mne, slăbeşti-ml, şi
nu me pierde pre m ine cu fcră de legile m£le. Că îţi zice
Dumnedeu : o omule ! Cu gr ΰ lucru îţi este a me de­
făima tu pre mine. Că al socotit c& voiu fi ţie aseminea
fără delege ? Şi auzi ceva să-ţi zică ţie la diuîTjudecăţeî In*
fricoşatul şi dreptul judecător. Mustrate·voiu şi voiu pune
înaintea feţii tale p&catele tale. Când Domnul întru po­
runcă cu glasul Arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dum-
ηβΖβύ să va pogorî din cer, când trâm biţa va răsuna şi
morţii să vor scula din mormânturl. Şi vor esi cel ce aă
făcut cele buue întru învierea v ieţii; Iar cel ce au făcut
cele rele întru învierea judecăţii, şi a osândirii şi a mun­
cilor vecinice. A uriţi dar, o! <5menl şi înţelegeţi, că cel ce
n ’aţl ştiut pănă acum, şi Iarăşi aurind şi ne părăsindu-ve
de năravurile v6stre cele răle ne pocăite de mal înainte,
apoi veţi fi munciţi in văpăile Iadului mal r$u de cât pă­
gânii. Că dacă n’aşl fi venit şi n’aşl fi arătat vouS pgcat
n’aţl avea. Iară acum am venit şi v’am arătat voufi şi de

460. „U νδ veţî pocăi, şi du vă veţi părăsi în păcatele v6§1re,
Lefi muri, pentru cft cei ce pfizesc cele deşarte şi minci-
niiia sa *'βα P^răeir. Şi larAşl împreuna cel nebun
şi nepriceput vor peri. Că zice, în Iad cine eă va mărtu*
mei ţie? cft nu vor învia necredincioşii la judecată, nici
^jwfcătoşit în sfatul drepţilor, cft a cun<5şte legea este a
[gândului bun, c& θϊ n ad cunoscut c&ile πιέΐθ cft m’am jurat
H otru mânia mea de vor intra întru odihna mea. Şi Isaia dice:
f * Rădice ee cel neortdincîos oa eă, nu vadă slava Domnului.
Bpealmistul φ °β · Lipească păcătui! de pre pământ şi cel
m f r&de lege ca să nu fie el. Apoi cum este cu putinţă şi
cuviinţă a’şl cur&ţi păcătosul păcatul lui, şi a înblâozi
■mânia pre prea Sfântului Dumne4eâ, fură numai prin po-
■ c iuţă adevărată, precum mal ene e'aâ zis, şi acestea ur.
■mâi0re, prin bala lacrămilor, precum aâ făcut şi Ninevi-
■tenii, cu post şi cu rug&clune, în sac şi în cenuşă e’a&
piocăit, de la mare pănă la mic, pănă şi pre dobit0^e le­
ntă postit. Insă pocăinţa fără de post şi fără de emerenie
■ rugăciune nu este primita lui Ουαοηθψ ΰ- Că zice Psal-
Imistui: că m’am înbr&cat cu sac şi am acoperit cu poet
[sufletul mieii, şi rugăciunea mea în sinul mieii eâ va în-
Krce. Aşa dar precum posteşte gura ta de mâncare, aşa
Bti postâscă şi mintea, inim a şi gura ta de?pre răutăţi,
ioeâri şi sudălml. Şi de aicea ce sati întâmplat ? de aicea
|*ati întâmplat nenorocirea cea mare şi pierderea cea d«i.
ptov, pgcatal acesta ν’ati stins cugetul de tot, nu vă mai
l»de mustrare şi părere de rău în cuget, că aveţi să daţi
împuns în (Jitia judecăţii. Pentru păcatele acestea, nici mal
■rodiţi, că este păcat a sudai. A face orl-care alt păcat
T p νδ ruşinaţi, p6te vă tâmiţl ca e& nu m&nieţl pre l)um-
W*&i dar pentru sudălml, nici ruşine aveţi, nici frică.
ί 1care*1*păcat îl mărturisiţi la iapovedanie, pentru ori
l^ U u l ceriţl de la Dumnecţetl ertare, Iar pentru au
ΐ v i Î - ^ β niC' cum CWfcţ' ertare. O atare jalnică
i ί· lăcrămatl Hristiaml din de astăzi, cu
ί In veliag, tu tot mvnrm**»! ·« m.
wL H · F 1ERAM I i ( > k m » )L d o v b , 4 4 1

461. hulele defaîmă pre Dumnezeu, şi ceea ce este mai reii, că 1
nu simţesc nici ca cum defăimarea ce o fac. Iată dar, ea I
hristianiî cel ce suduesc şi hulesc şi defaîmă pre Dumnedeâ I
Sfântul, Crucea, Legea, Botezul, Pricistania, sufletul, ju- 1
deţul, precum şi cel ce dau diavolului pre om , care şi a- 1
căsta este oprit de sob<5rele sfinţilor Părinţi, cacî şi acesta I
este hulă înaintea Iul Dumnezeii, ca şi cele-l-alte de maî I
sus arătate. Şi orl-care altele ce să cuprind în Dumnede- ■
easca lege. Drept aceea a unora ca acestora le este nă­
paste numele cel hristienesc. Pre acelea ce suduiţi şi le
defaîmaţî, ştiţi acul sînt? sînt aceluia, căruia i să închină j
Heruvienll, îl slăvesc Serafimii, i să cuceresc Scaunile; Ace­
luia sînt căruia i să supune t<5iă zidirea, să înfricoşază m
stihiile, tremură Iadul. Aceluia sînt, carele ne-au zidit, a- î
celuia carele ne-au răscumpărat cu sângele seu, a marelui ]
aceluia şi înfricoşatului Dumnedeu. Şi voi să le batjoco- M
riţî, să le ocăriţi, să le suduiţi. Oh! hristianilor! Temeţi- 1
vă, ruşinaţi-vă, înfrănaţi-vă. Pentru dragostea celui ce e’aă ι
răstignit pentru mântuirea n<5stră. Veniţi-ve vre-odată în
simţiri cu frica lui Dumnedeii fraţilor ! Ia luaţi-ve aminte, ι
şi socotiţi, că cu sudălmile, nu câştigaţi nici o plăcere 3
mulţămitâre, nu aveţi nici un folos, ci chiar cu adevărat i
pierzare de săvârşit, în fundul Iadului, în muncele vecinice, j
unde este satana şi cu diavolii Iul. Drept aceea luaţi-vă j
aminte şi socotiţi, cât de lesne îasfe a vă îndrepta, pune-
ţi-vă în minte şi aveţi frica lui Dumnedeii, că numai cu
frica lui Dumnezeu vă veţi putea îndrepta. Dar pe lângă j
acâsta trebuinţă este de îngrijire ne încetată de privighere
suâetăscă întru rugăciuni cj.iua şi n6ptea, ca să nu vă prin­
deţi în lanţurile vrăjmaşului diavol, după cum <Jice Dom­
nul Dumneijeul nostru Iisus Hristos: Privighiaţl şi neîn- ,
cetat rugaţjrve, rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită, că ;
duhul este osârduitor, Iar trupul este neputincios. Şi A- j
postolul dice: că diavolul umblă răcnind ca un Ιβύ cău­
tând pre cine să înghiţă, căruia staţi-I înpotrivă cu gândul j
tare cătră Dumnecţetl, şi va fugi de la voi, prin rugăclu- ]

462. 1)68 οββ Dumnedeească. Acăsta urmează: D0mne lisuse Hrie-
t&e, Filul Iul DumneiJeO, milueşte-mă pre mine păcătosul.
Şi iarăşi φθ6: Că în 4ilele cele de pre urmă numai cel ce
ţi chiema numele Domnului noatru iisus Hristos, acela
va mântui. Şi Iarăşi aice: Oft cel ce nu va Iubi pre
Qomnul nostru Iisus Hristos, să fiu anathema şi mal de
bulte ori blestemat. Nici pocăinţă ne rodit<5re, nici lacrimii
ne folosit<5re, ci rodil<5re, curăţit<5re de focul umilinţil, ca
eu un al doilea botez cur&ţind noroiul fără de legelor
tale. Aducăndu-ţl aminte tot*dăuna de mulţimea fără de
Kgilor şi a sudalmilor şi a hulilor tale prin care al defăl-
mat şi al ocărăt pre Dumne4e. Că prin călcarea legii pre
[Ρααιαβψβΰ al necinstit. Dupre cum şi sfântul Apostol Pe-
I tru s’au lepădat de trei ori de Domnul Dumnecţeul slavei
■jsio Hristos în vremea patimii şi a răstignirii, ce ati pri
k t de bună voe pentru noi. Că de câte ori cânta cocoşul
Aptea, îşi aducea aminte de lepădarea ce aâ făcut şi să
Icuu şi plângea. Şi aşa afli urmat t6tă viaţa lui pănă ce
| iau ertat păcatul lepâdărtl Iul. Drept aceea urm£ză şi tu
temenea Iul Petru ca să te învredniceşti prin pocăinţă er-
Wkr a hulilor tale, şi să dobândeşti mila Iul Dumnezeii.
I Destul să voiţi numai a ve înfrâna limba cu frica Iul
BQiiiQedeâ. Voi nu voiţi întru adevăr vre o dată pentru
lu i pficat ce nu are nici o mulţămire, ca să vă faceţi vouă
■vrăjmaşi pre Dumue4eti, să. vă închideţi Ralul, şi să vă
Hnchideţl Iadul, şi cu totul să vă lipsiţi de fericirea cea
^tonică.
» Vedeţi d,ar o! 6 menl! şi înţelegeţi şi vă aduceţi aminte,
■I numai singur păcatul acesta de m al sus arătat a huli·
B or«care voi întru nimic îl socotiţi, cu adevărat numai
ţ ^ ta P^te să vă osândească în munca de veci. Hotărâţi
|?ar ^ wtă<Jl înainte să faceţi acăstă jertvire bine plăcută
pDumne^eti, 84 părăsiţi sndălmile. Nimic alta nu vi se
numai aplecare fierbinte şi voinţă hotărâtăre de
precum mal sus s'aCi *is, şi luoare aminte cu
I ***· Ce ziceţi, o ! hristianiior! laste vri-unul între voi,

463. carele să se lepede de a face jertvirea acesta luî Dumne- I
deîi, de a înceta de acum înainte, a νδ lăsa de sudălml? De
maî este (cineva), apoî noi prin puterea ce avem ca nişte Ar- 1
hierel, cu totul râvnitorl, zicem pentru dânsul: „Fie dilele 1
Iul puţine, fem&a lui să rgmâe văduvă, izgonit din casa. j
lui, să scurme datornicul t<5t.e câte sînt a le luî, şi streinii 1
să jăfuiască ostenelele Iul, de t<Ste ale luî averi (ca de a- 1
verea dreptului Ioav) diavolul să se atingă, oftând şi tre- 1
murând pre pământ ca Cain în t<5tă viaţa luî, să moşte- 1
n^scă bubele Iul Ghiezi, şi în grabă urgia luî Dumnedeii 1
să 1 ajungă la c61e vSdute de ocbil seî, spre pilda şi a al-1
tora, cficl n’aii voit blagoslovenia, ci au Iubit blestemul. 1
Pe lângă acestea poruncim, şi preoţii să nu fie volnici a 1
merge în casa luî, nici să-1 lucreze nimic de ale preoţiei, J
încă nici la m<5rte trupul Iul să nu-l prohodâscă, nicî la i
Biserica să nu-l îngr6pe, ci să-l depărteze cu totul de Bi- '
serică ca pre cela ce nu ascultă de Biserică.
Iară dacă va înceta şi să va părăsi, să fie ertat şi bla- j
goslovit“.
1829 Ianuarie.
Veniamin Metropolitul Moldovei. Meletie Episcop j
Romanului. Sofronie Episcop Huşului.
Cucerniciilor v<5stre Protopresviterî. Molitvelor v6stre
preoţi de prin târguri şi sate, vi să porunceşte ca în Bi­
serică în zi de serbăt6re în fiinţa a tot norodul de bărbaţi,
bătrâni şi tineri şi copil, să se cetâscă nu odată, ci de
multe ori.
Q. E.

464. Istoria Sfintei Monastiri Râşca.
Adică însemnare despre toţi Egumenii ce aii fost la a-
fctăMonastire de la pustiirea e! înc6ce, care la ce an aii
(ost, cum s’aii purtat cât ati fost Egumen şi ce înbună-
ţiri aii făcut; traduse de Precuvioşia sa Arhimandritul
'eonii Boca fostul Egumen acestei Monastirl, de unde este
iţi cu metania, şi prescrise de mine emeritul Amfilofie Di-
mitriu, erodiacon şi cântăreţ, ucenic a Sfinţiei sale, la
mul 1863, Iunie în 20 φΐβ.
La anul 1766, ati fost Egumen acestei Monastirl Eros-
bmonahul Calistru Eni. Acesta în timpul egumeniei sale
■Λf&cut patru chilii de piatră cu beciul lor de desupt, a-
touratelângă chiliile ctitoreşti ce sînt despre apus, făcute
B*Petru Raleş Voevod, aii înălţat zidul înpregiurul Mo-
(totirei de un stânjen şi aii mal lărgit ograda Monastire!
Ipre m&Jă-n6pte cu şapte stânjeni, s’aii mal găsit făcute
Γ uu disc de argint şi un miruitor, care disc s’ati în-
yWinţaţ la facerea chivotilor la care s’au pus mal multe
TWtffl vechi, iăcute prin stăruinţa şi osîrdia Arhiman-
Veniamin Oananătl, pe care disc era şi numele Iul
W 1&Γa^e ^gi^tării şi odoară, ce aii mat făcut nu
frk» fiind că la annl 1821, viind Turcii în ţară şi
r*Wte Monaitirile au venit şi aice şi aii luat t6te

465. argintăriile şi veştmintele Ctitoreşti, i vite maî multe, pănă ]
şi buţile cu vin ce se afla în pivniţă le-au scos şi le-aii
trecut în Bucovina, vSndendu-le t6te înpreună cu carele şi
cu bol cu totul, îar pe călugări căţî î-ait 8flat pe unii î-au
bătut, Iar pe alţii îngenunchindu-i au vrut să-î tae ca să ;
spue tdte lucrurile Monastire!; care aceste i le-au istorisit
Părintelui Arhimandrit Neonil unii din aceî părinţi ce l-aft
aflat încă în viaţă. Acesta murind s’aii îngropat aice din
faţa Bisericel despre mdză-zi mal la deal de piatra unde .
se face aghiazmă, ce este în mijlocul Monastirel.
La anul 1778, s’au. pus egumen la acostă Monastire
Paisie Boca Arhimandrit. Acesta au venit de la Monasti-
rea Moldoviţa din Bucovina, de acesta nu s’au găsit ni­
mica tăcut, din pricină că s’au prădat Monastirea în vremea
răzmiriţel dupre cum arătat ma) sus, şi strămutându-se de
aice la Monastirea Bisericanil tot ca egumen, unde s’au zu­
grăvit în vremea Egumeniei sale Catapeteazma aceî Bise­
rici din nou, pe care este şi iscălit, şi petrecând maî mult
timp acolo aâ adormit unde s’aă şi îngropat.
Dupe Paisie Arhim. s’au pus în loc Egumen Veniamin
Arhimandrit Tuduri ce se trăgea din neamul mavricheşti-
lor. Acesta când scotea vara la cdse dmenil le zicea, ca
într’o di să cosască, să adune şi să şi clădească mal cu
samă când îl scotea in plochil Bogdăneştilor (pe atâta sâ
pdte cundşte cât era de capabil şi deprins la gospodărie),
că spunea unii din bătrâni ce l’au apucat, că era fdrte
zburdatec şi uşor la minte. Acesta murind, s’ati îngropat
la Dumbrăviţă de Arhim. Antonaş, ce aii fost mal în urmă
Egumen acestei Mănăstiri; Tar în vremea Arhimandritului
Isaie s’ati desgropat de mavricheştî de la Dumbrăviţă şi
l’ati adus aice, îngropându-1 lângă biserică din faţă.
La anul 1784 ati intrat Egumen la acestă Monastire,
Ioromonahul Iosaf Nemţanu, adică era cu metania din
Monastirea Ndmţu, ce ati fost mal întăi egumen la Monas.
tirea Bogdana, de acesta s’au găsit făcut numai un pra­
pur pe care este scris numele Iul, care prapur s’aii dat

466. B{jjgericel din eatul Sârbii, moşia acestei Monastirl, pe acesta
J I'em apucat în viaţă (zice părintele Arhimandrit Noonil,
I -uiorul acestei descrieri), însă acum era orb de bătrân ce
Ifera» acesta este îngropat Ia Monaetirea Neamţului.
B La anul 1792 aii intrat Egumen Varlaam Dinga, ero-
I monah ce era tot cu metania din Monaetirea Neamţului,
de acesta s’aii găsit f&cut pomelnicul cel mare ctitoresc şi
Ιού a-Szat ca să se scrie numele dănuitorilor la <}ile însem-
K gte care aii dat acestei sfinte Monastirl moşii, vil, vaci,
Bol cal, bivoli, stupi, mascuri şi ol, argintării, veştminte
B alte od<5ră carii daii şi pănă astă<Jl, şi ii se fac panahiijl
■la filele însemnate, însfârşit prin acest Egumen s’ati aşă-
B at cea mal bună regulă pentru ctitori şi d&nuitorl, Iar
Kdtâ nu s’au găsit făcut nimică de acesta, să vede că din
Kauea prădăclunel urmată de Turci. Acesta este îngropat
B a Monaetirea Neamţului.
■ La anul 1794, aii intrat Egumen Chirii Arhimandritul,
Bcu metania tot din Monaetirea Neamţului, care au scos din
Begumenie pe Varlaam Dinga. Acesta dupâ intrarea sa în
B&umenie aii scos satul dtf prin prejurul Monastirel după
judecată de trei ani cu multă osteneală, şi l’au aşezat unde
ώ găseşte pănă astăzi, făcându-le şi biserica cu hramul
[sfinţii Voevo^l dupre cum se vede; fiind că mal înainte
[«ce în Monastire se boteza, se cununa şi Însfârşit se 86-
vârşa t6te rănduelile ce urm£ză la o biserică de enorie.
■Acesta aii făcut prin os&rdia sa doufi spre-dece chilii de
■lemn pentru vieţuirea monahilor, aCi mal făcut încă patru
Bchilil mari egumeneşti cu t0tă cheltuiala ea tot de lemn
i alăturate lângă acele 12, aii acoperit biserica, aii f&cut
I candele, policandru şi veştminte în biserică, au îngrădit
I hvedile înprejurul Monaslirei şi alte multe acarete aii fă-
"in ηού, fiind acum Monaetirea apr6pe de pustiire,
pre cum ne-am încredinţat de pe un tabloii ce ee afla
*uPra salel la chiliile egumeneşti, făcute de acest
care era scris cu litere tiparnice. Insfârşit, acesta
din întunerec la lumină, pe lângă altele
gBumen
i scos

467. era fdrte duhovnicesc şi cu viaţă înbunătăţită, dupre cum
m’am încredinţat de la ucenicii Sf. sale, pe cari! î-am aflat
încă în viaţă, părinţî sporiţ! şi cu fapte bune (dice autorul).
Acesta mergând peste Prut au murit acolo şi este ÎDgro·;
pat la Monastirea Căprieana.
La anul 1802, au intrat Egumen Antonie Arhimandritul
scoţând pe Chirii Arhim., acesta au venit de la Monastirea
Moldoviţa, şi nu s’ati găsit nimic făcut de dânsul.
La anul 1804, au intrat Egumen Sofronie Arhimandr.
scoţând pe Antonie Arhim. din Egumenie. Acesta era fdrte
pravilist, ati făcut multe lucrur! bisericeşti şi mai multe
ati căpătat de la dănuitorl, după cum să vede în pomel­
nicul ctitoresc, ati făcut un potir de argint cu pietri şi po*
leit peste tot cu tot tacămul lui care se află şi până as·
tă<ţî, o Troiţă de argint, doue potiraşă, idem, un rând
veştminte de stofă bună, ati mal dat Monastirel două rân­
duri cărţi Vieţile Sfinţilor şi alte cărţi mal multe, au făcut
chiliile egumeneşti de la colţul zidului despre răsărit cu
doue rânduri, rândul de desupt de cărămidă cu beci de
piatră şi rândul de-asupra de lemn, cu paraclis în e!e; care
paraclis Tail stricat Grigorie Crupenschi Arhim., acesta aă
fost pe doufi rânduri egumen acestei Mănăstiri şi este în­
gropat la Monastirea Probota.
La anul 1817, ati intrat Egumen Grigorie Crupenschi
Arhim. care ati scos pe Sofronie Arhimandritul; acesta era
om fdrte bun însă lumean, că se îndeletnicea mal mult
în petreceri şi răsfăţărl, pe lâogă altele îşi făcuse un cer'
dac cu două rânduri de lemn în BogdăneştI la plop! şi
tdtă diua petrecea acolo cu boerl şi cucdne, de acesta s’aă
găsit făcut numai un epitrahir şi o pfirechi anaracliţl, ati
mal făcut şi un Paraclis de cărămidă cu chilie alăture,
fdrte bun. pe başcă la colţul zidului despre apus cu tdte
ale lui, fiind acum gata numai să-l sfinţască, care l'ati stri­
cat Isaiea Arhim. dupg ce ati intrat egumen, dupre cum
şi el stricase pe a lui Sofronie, la care s’ati înplinit ceea
ce 4ice : Că nici o faptă fără plata. Acesta în timpul Egu-
T W T ΐ 3 ΐ υ Κ ( Λ r a v i i A o i i n c i κ λ ^ α

468. nenieî aale nu plfttise lefile la părinţi pe un an de (file;
tx când ati eşit din Egumenie şi ati vrut să ee ducă din
jjonaetire aii închis părinţii porţile şi nu l’ati lăsat eă lasă
pjnă ce afi plătit lefile la toţi, care duc£ndu-ee la schitul
2igavia lângă târgul H&rlăii şi şâ^nd mal mulţi an! a-
polo aii murit unde s’aii şi îngropat, acesta a egumenit
noma! treî an! şi câte-va luni.
La aoul 1820, an intrat Egumen Agapie Suţul care aii
JC08 pe Arhim. Grigorie Crupenschi. Acesta era f<Srte des­
tinat, de obştie la el era tot baluri şi veselie, porţile Mo-
uastirel nici odată nu se mal închidea, ave patru arnăuţ!
eari! bătea gluredu prin ograda Monastire! şi t6ta <}iua în-
puşca şi juca, acesta ati îndatorit Monastirea cu şapte-spre-
Ijece mi! leî, pe cari! ban! î’ati plătit Arh. Isaiea şi aii
Kamenit numai un an de φΐβ, că la anul 1821, ati fost
M z m ir iţ ă şi ati fugit piste Prut, fiind-că era grec, cft atunci
TfllutaTurci! pe Grec!, şi de gftsea pe vre-unul îndată îl şi
[tie acesta de ar fi fost mal multă vreme Egumen rămâne
jitie Monastirea.
(La anul 1821, April 9 <}ile, aii intrat Egumen Ieaiea
Arhimandritul, acesta fiind preot de mir şi murindu-1 preo­
ţea sati călugărit şi ati fost iconom în Mitropolie mai
biţi an!; Iar în vremea răzmiriţe! fugind mal toţ! bo-
bril din Iaşi şi însnş! Metropolitul, acesta ati stătut în
ktropolie şi aii sprijinit’o de nu s’aCi prădat de Turci, ş1
_pp6 cee’ati făcut linişte în ţară întorcându se Metropolitul
■ scaunul βδΰ, şi v&(j6ndu-l vrednicia ce ati arfttat, l’aii
pcut îndată Arhimandrit, pnindn 1tot odată şi Egumen
■petei Mănăstiri, care ati stăpânit mal mult de dou^ecl
ani. Acesta era un om f<5rte fioros şi r6u, în cât sft te-
de el nu numai όmenii proşti de ţarft, dar chiar şi
k 0ri^ ®1ave,a acest obicei: când să. scula dimin£ţa dupS ce
^ M eevârşe pravila obicinuită, lua dulceţî şi bea
pi Sar*fe de pelin câte de treî litre şi t0tă φαί
^taj, dupg aceea se punea în uşa trapezil la vre-
. când mânca părinţi!, şi dacă vedea pe vre­unul

469. eşind mal nainte luând cu sine vre o bucată de pită sati I
mămăliga din trapeză, ca să ducă la chilie, în dată poronce 1
ca să-l pue la canon sati îl şi bătea, că era fdrte lesnicios ]
la acdsta, ca îndrăznesc a φ’οβ, că în timpul cât a egir |
menit de au scăpat doi sau trei părinţi ne bătuţi de dân" .·
sul, când să înfuria răcne cât un leii şi nu cruţa nici be" |
trân nici tSnâr, une ori da de mâncat şi de beut pre mult’ |
Iară alte ori făcea pe călugări de răbda câte tre! sau pa­
tru săptemânl şi le da numai borş cu bostan şi brânză de 1
ol câte de patru sau cinci ani roşie ca catranul, fdrte multe 1
ol având atuncea Mănăstirea, avea când păstra şi brânza 1
pe mal mulţi a n i; însă pentru scurtime, le lăsăm aceste
tdte, cine va ceti pdte să înţeldgă.........Acesta au făcut |
multe lucruri în Monastire, au acoperit biserica la anul ]
1823, au. prefăcut fereştile bisericel făcendu-le mal mari i
cu gratii de fier dupre cum se ved, aii zugrăvit biserica 1
pe dinlăuntru şi pe dinafară, au acoperit clopotniţa, aii ]
făcut clopotul cel mare, aii făcut un rând de chilii de că- i
rămidă lângă zid, de la pdrtă înainte spre apus, cu beciu
de piatră de desupt; au mal făcut alt rând de chilii tot j
de cărămidă de-asupra celor ctitoreşti ce sînt de piatră j
despre apus, înpreună cu doue sale mari, una de-aeupra şi j
uiia de desupt, ati făcut şi alt rând mic de chilii tot de că- 1
rămidă ce sînt despre răsărit la oltarul bisericel şi prosco-
media; ati făcut veşminte mal multe, două policandre unul j
mare de aramă suflat cu argint şi unul de lemn poleit cu j
aur, aii ferecat o Evanghelie mare de Neamţ cu ar- ι
gint în sirmă poleită cn pietre scumpe şi cu finefturl şi
alte multe lucruri aii făcut în biserică. Αύ adaos trapezei]
cu pităria, care cărămidă părinţii aii cărat’o din paraclisu
ce l*ati stricat, care era făcut de Arhim. Crupenschi, du-1
pre cum am arătat mal sus, după care venim a arăta şi
acdsta, că aii mal oprit a se face o sihăstrie ce era să se |
clădească la poeana Iul loan pe părăul Răşcuţa, unde era
acum strâns tot materialul trebuitor şi tdtă cheltueala a-
dunată. dând voe să se facă la alt loc, adecă la poeana Li-

470. povanilor tot pe BC^etii moşie, unde scum se făcuse done
rânduri de chilii, şi temelia bisericeî acum era ηοόββ din
pământ, care şi acesta s’ati stricat de Arhim. Theodorit
ce aâ intrat Egumen dupâ Arhim. Isaia şi chiliilor le-afi
dat foc. Acesta dupre cum avea t6te moşiile Monastirel
(o deeposiţia sa aii putut să facă şi mal multe înbuoătă-
ţjrl; ΐηβδ având neamuri multe, la cele din urmă aii rămas
ie nu avea cu ce a-I îngropa. Că ! scoţindu-1 din egumenie
T h e o d o rit Arhim., s’ati dus la satul Hărmăneştil, moşia a-
LeeeteSMănăstiri şi unde vieţuise mal mulţi ani, că acolo
Ufl fost şi născut, având fraţi i alte rudenii, de scârbă
l'aii bolnăvit unde aii şi murit, şi aducfcndu-1 aice la Mo-
fcstire l'aft îngropat în faţa bisericeî la strana mare.
■L a anul 1842, Fevruarie în 10, aii intrat Egumen Theo-
■orit Arhimandritul, acesta fiind Egumen Monastirel Sla-
’ tiDH şi dând paretesis Metropolitul Veniamin de la scaunul
Ί»ΰ. s’aâ tras la Mănăstirea Slatina unde au rămas pănă
sfârşitul său ; însă acesta s’au făcut mal mult prin ma-
Bli-iile lui Arhim. Teodorit, cu socotinţă că va întră el
Itropolit, ci n’ati ajuns la scoposul seu dupre ceea ce
f e e ; (că nu-icum gândeşte omul, ci cum vroeşte Dom*
Λ1), acesta cât au trăit tot ac6sta aii alungat ca să fie
'.etropolit, sati macar Episcop cu Eparhie ; însă între al­
lele era om f<5rte bun cu cel buni, înţelept şi învăţat şi
|vea cunoştinţă cu toţi boeril cel mari Acesta cât a fost
igumen aâ făcut patru fel6ne cu stiharele lor şi epetra-
|ire, două fel6ne negre, două stihare diaconeşti cu aurarele
ţ i două sfeşnice de vâhod de alamă şi aâ prefăcut t6te
*dilile de argint, şi ati pus mulţi diriclil la d&nsele că nu
fugea argint. Acesta atl aşazat buna regulă în biserică şi
F îndreptat tipicul după aM-rel Slatina, fiind·că era f6rte
rândueală mal înainte la acostă Mănăstire, aA scos
■jOeana ce se numeşte Sl&ti<5ra de pe moşia Boroaia d®
B in om u l Eftimie care o stăpânea cu nedreptate. Dupfc
T ? ^ stricat o sihăstrie ce era începută în vre-
_ r llniandritulul Isaia la poiana lîusc&nel, dupre cum

471. în care vieţuea acum ca la 12 părinţT, şi te m e lia biseri.l
cel era sc<5să din pământ. Că îndată ce aii i n t r a t E g u m e n
acostă faptă aii fâcut întăî, că aii scos părinţii d e aco lo ar
βύ poroncit de aă dat foc chiliilor, cari s’au p r e f ă c u t td te
în cenuşă, unde să păstrează şi pănă astădl te m e liile bise-
riceî şi a chiliilor ruinate. Acesta ca să şl ajungă la sco­
pul :δΰ ce tot-dăuna îl poftea, aii dat o parte d e moşia
Hărmăneştiî, a acestei Mănăstiri, luî Costache Sturza fiind
ministru dirăuntru La cele din urmă la anul 1848, în
timpul revoluţiei ce rădicase boeril aceştiî ţări asupra
Domnitorului Mihail Sturdza Voevod, au vrut acest egu­
men, învitat fiind de numitul Domn, ca să facă şi p e Me­
tropolitul Meletie ce se afla atuncea în scaun, ca şi pe
Metropolitul Veniamin, să-şi lase scaunul şi să dea para-
tesis, şi simţind acesta Metropolitul Meletie au trimis co*
mieul βδύ de l’att ecsecutat, ca pănă în 24 ciasurl să nu se
afle în Capitalie, fiind-că mal mult acolo îl era şiderea, ci
să pornească de îndată la Monas*ire unde se afla egumen,:
şi viind la Monastire s’aii bolnăvit, şi zăcând mal multă
vreme s’aii trecut din viaţă mal mult de scârbă, că nu
ş’au înplinit dorinţa ce aii alungat’o în t<5tă viaţa cât aii
trăit pe pământ, şi s’aii îngropat aice în Monastire lângă
Arhim. Isaia la anul 1848, August 6 <Jile. Să face cu
noscut şi acesta, că fondatorii pomenite! mal sus sihăstrii
ce s’aii stricat de acest egumen, aii fost Arhim. Neonil, du­
hovnicul Gherman, Sârbul şi Iconomul Manuil, carii cu a
lor cheltuială şi osteneală se făcuse acele două rânduri de
chilii, să scosese acum temelia bisericel din pământ şi al­
tele, dup6 care stricare nu li s’aii mal întors cheltuiala
nici macar un ban, şi aii blestemat cât aii trăit pentru a*
semenea nenorocire ce li s’aii întâmplat numai din o sim­
plă pizmă şi răutate.
La anul 1848, Septembrie 18, aflându-se locotenent de
Metropolit, Episcopul Meletie Stavropoleos, în locul Metro*
politulul Meletie ce se trecuse din viaţă în vremea holera
ce aii urmat într’acel an, şi Monastirea fiind vacantă după

472. jartea Arhim. Teodorit, cerând voe numitul Episcop de
ji prea înălţatul Domn Mihail Sturdza Voevod (av6n3
L ,are anfloenţie Ia ÎD&Iţimea Sa), şi viind aice la Mre βΰ
i]ee din sinul acestui Sobor pe cuvioşia sa Ieromonahul
■eonii Boca, ce se a fla eclisiarh mare, pe care I’ati fdcut
Kiiuandrit şi egumen M-reÎ cu învoirea întregului Sobor,
B şi aii fost cam silit Ia acdsta, fiind tut-d£una retras
lgepre aseminea înpregiurărl ţi turburftrl ce se cer de la
■ gtăpânitor care guverndză peste mal mulţi. Acesta fiind
Jin copilărie în Mănăstire, şti& tdte înpregiurfirile atât a
Lge^ cum şi purtările tuturor confraţilor βδϊ, care aO gu-
L r n a t fdrte bine şi cu Indulgenţe pentru toţi, de şi ati fost
ţoţin timp, dupe cum se va arăta în jos. Acesta ati avut
Lie maî bune purtări din tinereţile luî, era înţelept şi
| q q c u toţiî, atât cu călugării din Mănăstire, cum şi cu
|oţl boeriî şi dmenil de afară, avea destulă silinţă şi os€r-
lie a face înbunătâţiri, a primi s rSinî şi săraci, şi a oploşi
Jp4ori-cine ar fi năzuit la el, mal cu samă pe acel care
jiânea în Monastire să se călugărească. Acesta dupe ce
k intrat egumen îndată au pardosit biserica cu dulapi de
Jd, fiind-că maî fnâinte era cu lespezi de pia.ră şi toţi
jiiţii se afla bolnavi de picîdre din causa rficeld, aii
cot dverile pe delaturl săpate şi zugrăvite pe d&nsele
‘nţil Apostoli, fiind mal nainte numai p*rdeli de cit, ca
bilele din bisericile de ţară, ati făcut douft stihare dia-
JBţtl de adamască de matasă verzi cu flo l galbene, cu
jwle lor şi dou6 epetrahire, idem; avi dat doufe sute lei
facerea cadelniţilor celor bune, ati cumpărat un lighean
Jiiamâ cu ibricul luî pentru biserică, ati mal dat M&-
400 oî mari, 33 vite cornorate, 25 mascuri, şi o
P ^ doî cai legată, iu fier; tot prin silinţa sa s’au
in Mănăstire ne fiind mal înainte, la care
venitul β6Λ 4000 lei, ne ajucgend suma de
V/}®' ^ată din Departament; ati îngrfcdt liveziledin-
^ ^ ^ ^ t i r e a fiind tdte gardurile căzute la pământ,
ţunle şi rotăria, ati dat o mantie Arhimandri-

473. ţască de atlaz de mataşă faţa şi căptuşala, cu patru table |
de catifea cusute cu fir bun şi una călugărească, de lână 1
bisericel; aύ scos o cruce arhimandriţască de purtat la 9
piept a Arhimandritului Teodorit de argint suflată cu aur f
şi pietre scumpe din Departament şi au dat’o M-reî, la 1
care ati dat 200 galbeni Filotim, au mal cumpărat un j
clopot mare de 700 ocă adus din Roşia, la care ati dat i
243 galbeni, Iar cela lalţl bani pănă la înplinirea some!
cât aii costat acest, clopot, de pe la alţi miluitorî, tot prin 1
mijlocele şi stăruinţa sa; au mal căpătat Mănăstire! cincî 1
pog<5ne de vie în ţara de jos la Panciu la dealu Nelculul®
de la Dimitrache Ganea, au mal căpătat vre o şapte fel6ne 1
cu stiharele lor de pe la boerl, au dat o cruciţă înbrăcată 1
cu argint cu scaun, suflată cu aur pesta tot şi cu sfântul J
lemn în ea. Aii mal făcut o biserică de lemn la satul Sârbii, I
moşia acestei Mănă stirî, şi au înzăstrat’o cu cărţi şi veş- ■
minte şi cu t<5te cele trebuitdre ale el. Acesta aii egumenit ■
numai un an şi <Jece lu n i; îns6 cu purtările sale aύ între-9
cut pe toţi cel-lalţî egumeni ce au. fost câte două-^ecî de i
ani, şi carii au avut în disposîţia lor tot venitul Mănăsti- |
rel. Iar sc6terea ea din egumenie au urmat într’acest chip : I
Că eşind din scaun Domnul Mihal Sturdza Voevod şi în- i
trând Grigorie Ghica Voevod în locul seu, îndată au
schimbat şi pe locotenentul de Metropolit cel numit maî 1
sus, şi aii pus pe Arhiereul Mardarie Apamieas, ce era oma
bun şi blând în faţa <5menilor pre cât se arăta, însă f6rte 1
prost şi înteresat. Aşa dar, găsind vreme cu bun prilej
Erologhia sa arhidiaconul Episcopiei de Roman Veniamin 9
Cananăti, care de mal mult timp alunga Egumenia aces- 1
tel Mănăstiri, s’aii pus pe lângă unii din boerl, parte cu
rugăminte şi parte cu ruşfertur/, de au stăruit cătră Dom· 9
nitor şi Locotenentul de Metropolit ca să-ϊ deie Egumenia 1
acestei Mănăstiri, şi înplinindu-şl dorinţa cu chipul acesta,·
că făcfindu ee din partea Metropoliei o anaforâ cătră Dom-■
nitor, au declarat pe Arhim. Neonil că n’ar fi distolnic a ·
căra ui Egumenia acestei Mănăstiri, găsindu-se prea bătrân,H
— * I A Ş C Â
ţo vftrstă de 80 ani şi chiar lipsindu l şi vederile, care t6te
^ fost ne adevărate fiind în vârstă numai de 45 ani ş'
în t<5te simţirile, dar fiiod-că era ne îi.teresat precum am
t u*tat, β’*»ϋ retras singur de la sine ne mal pretin<}6nd ni-
| mici de era cu hrisov Domnesc întărit a fi egumen pe
tiaţă, le*aii dat l°c *^β· Acest egumen cât aft fost în
fcfiaţă “A prigonit totl cei-lalţ! egumeni ce aii urmat
ίυρδ el şi aii vroit cu felurite momele a-1 depdrta din
j Monastire, stăruind cătră Metropolitul ţfirei şi cătră alţii
ii da Egumenia altor monastirl de clasa mal de jos, şi
Khiar făgăduindu-1, nu s’aii plecat la nici una de aceste,
Btgepunfându-le că nici odată nu va face acăsta, am! lasa
■metania i Mănăstirea în care întăl s’aii închinat şi s’aii tuns
if c chipul monahicesc.
BLa anul 1850, Iulie 18 φΐβ, aii intrat în Egumenie Ve-
^■amin Cananău din Arhidiacon de Episcopia de Roman,
Icoţind pe Arhim, Neonil precum am arătat mai sus. A-
Is;cestaciim ati întrat Egumen aii schimbat pe toţi călugării
I ee se găsea prin ascultări şi aii pus pe care aii voit el,
Barte din Mănăstire şi parte de afară, care era depărtaţi
■din alte mănăstiri pentru râlile lor purtări, acesta era om
■fftrte iute şi nepractisit în cele duhovniceşti, desfrănat de
Kuoe, fiind că era şi t6nâr, numai de 28 de ani; acesta în
■timpul cât aii fost egumen, rând se înfuriea, îndată striga
■biciul, de ar fi fost ori şi cine, nu cruţa pe nimene de ar
I fi fost sau călugăr saii mirean, bătrân şi tănâr era tot una
l lael. Acesta cumpărând Egumenia cu una mie galbeni
I m1-aft dat ruşfert Iul Petrache Cazamir fiind locotenent
[ ministru bisericesc (cft acesta aii dat anaforaoa cfttră
I Unitor, declarând pe Arhim. Neonil că este bătrân şi
f aevolnic de a ooflrmui Egumenia acestei Mănăstiii), însfi
I *·# triit mult dup£ acdsta, numai o săptămână, cft bolnă.
!^ Ule de oprirea udului ·ΰ murit, şi ϊ-βΰ foet aceşti
deîngropare numitului Cazamir, Iar Arhim. Veniamin
Ce ββΰ H®*·* cu M ill în Monastire din ce
urdăciune ce avea. om mu* mul** — —» ·» iimn u
lâTRRIA MONASVIREI RAŞCA

474. petrecea ίο preumblări, că altă dată cu lunile zftbovia pe
afară şi când venea la Monastire şedea cel m ult câte o
săptăm ână; şi cătă vreme şedea acasă era M ănăstirea plină 1
de musafir: boerl şi cuc6ne, în cât rămăsese în Mănăstire
ca şi în politie; um blări cu trăsurile, alergări de cal şi |
feliurite petreceri (pe care le acopăr cu tăcerea). Avea mare
plăcere a strânge boerl săraci rămaşi la scăpăciuoe şi’l ţin& j
în Mănăstire. Acesta pe lângă altele avea şi râvnă a ee 1
ţină Biserica în bună sta re; însă el mergea cam rar la Bi- J
serică, avea şi plăcere de a face înbunătăţirl, înse daci 1
s’ar fi putut tot cam din chilipiruri, fiind·că venitul ce-1 fl
avea pe mâna lui nu'l ajungea pentru particularele sale 1
interese personale, de şi avea moşia Bogdăneştil cu t<5te co- 1
tunurile pe săma sa. Acesta au făcut două chivote de ar- J
gint suflate cu au r; însă din argintul Monastirel, că aâ 1
stricat un chivoţăi vechiu de argint lucrat ftirte frumos,
două cadelniţl tot de argint, un disc şi şapte părechl pof- 1
tale de argint, Iar plata lucrului de pe la alţi dănuitorl, j
aâ mal căpătat un felon f<5rte bun de stofă galbănă cu fio- a
ricele roşi! şi pase, de la Costache Catargiu, prin mijlocirea 1
Părintelui Dimitrie Duhovnicul de la Săcu, când se afla 1
cu şederea aicea în Monaetirea Râşca. Au făcut două fel<5ne ·
de stofă bună, unul alb şi unul galbăn cu epetrahiile şi a- I
naracliţile lor, două stihare DiaconeştI de stofă albă cu 1
aurarele lor şi cu şireturi f<5rte bune, un felon adamască
de matasă roşu, cu epetrahir şi anaracliţile Iul, două stihare J
preoţăştl albe de matasă, o înbrăcăminte pe sfânta masă 1
de lână, două şaluri bune de mătasă şi alte p<51e de ic<5ne 1
i cevrele. Au acoperit Biserica şi au zugrăvit acoperă- I
mântui cu ro şu ; însă la acoperirea Bisericeî au fost os- j
tenitorî mal mult Arhim. Neonil şi Ieromonahul Ermogen 1
că Egum enul dându-le pe sămă t<5tă cheltuiala s’au dus de j
acasă şi n’aâ venit pănă apr<5pe de ieprăvirea lucrului în j
totul. Αύ mal făcut un felon adamască de lână cu epetra-1
hirul βδΰ şi un stihar Diaconesc cu aurari, idem, aâ dat 1
Bisericeî un covor mare, bun, şi un sfeşnic de bacfont ca I

475. m m i w i a MUWA STIR El RAŞCA
Iţreî fofeze în altar de pus pe sfânta masă, şi alte mal multe
Lărunţuşurl a* dat Bisericel. Acesta aii fost Egumen a-
ŞeStel Mănăstiri patru anî şi mal bine, care din cea mare
luţalft a luî şi desfrftnare e’afi atacat de oftigft şi zăcând
oftl multâ vreme c&utâudu se cu doctor! aicea şi v5(}6nd
că nu se foJoeeşte cu nimică, s’afl dus la Cernăuţi lAiănd
In locul βδύ locotenent de Egumen pe Arhim. Neonil, fostul
fegumen acestei Mănăstiri, însfi cu învoirea Preos6nţitulul
ifetropolit Sofronie Midescu, şi aşa mergând la Cernăuţi
«i căutându-ee şi acolo vre-o câte-va luni cu doctori şi
Eefolosind nimic ati m urit la anul 1855, Mai in 9 φΐβ,
unde l’att şi îngropat.
|D up8 mdrtea Arhimandritului Veniamin Cananăd aă
Mmas tot Sfinţia sa părintele Arhim. Neonil locotenent de
Îfcrumeii, cu adresa Preasfinţitulul Metropolit Sofronie. In
Lest timp s’atL înbrăcat t6te Ic<5nele împărăteşti cu ar
lint cele mari şi cele mici şi încă şi alte 2 iconiţă mici la
feonostas, una a Invierel Domnului şi alta a Sf. Nicolae,
acesto t6te s’av* înbrăcat cu argint de Dumnealui Paharni­
cul Dimitrie Suceveana, Protopsaltul Sf. Metropolit şi alte
racruri e’aâ mal făcut. Aşa dar tot în timpul acesta ve-
nidla Mănăstirea Slatina Preasfinţitul Metropolit Sofronie,
aii fost chiemat păr. Arhim. Neonil de Preasfinţia Sa în
trei rânduri, silindu-l ca sâ rSmâe Egumen desăvârşit a·
ceste! Mănăstiri, îns€ nu s’ittt învoit la ac£sta nici de cum,
de şi tot Soborul îl voia şi îl ruga, ba încă şi boeriî de
*for&îl invita la acesta, ci nici aşa nu s'avi plecat nici de
cum a primi ac&t& sarcină, care tare mult ati greşit că
Q&ascultat, căci nn aducea viitorul rfilile nenorociri ce aă
urmat mal pe urm ă atât M&năstirel cum şi tuturor vie­
ţuitorilor în ea, tristele suferinţl şi turburărl cari avi urmat
fte numai din causa Sf. sale că n’aft ascultat pe Sobor
^ pealţii..,. Care şi singur m al pe urm ă a’ati căit, ci n'afi
I ont nimică, dupre cum vom arăta mai în jos.
°t ace*t an A ugust în 15 <Jile, s’ad rânduit Egu*
B M B lIfaiitirlţ A rhiereul loaif Efh&it/m Ră^anu.

476. ce aâ fost mal înainte Egumen la Monaetirea Mavrotnoru %
din oraşul Galaţii. Acesta dupe m ultă stăruinţă a ea cătră 1
Preasfinţitul Metropolit Sofronie, dar mal cu sămă prin 1
răgelile fiatelu! seâ Teodor Răşcanu (îndrăznesc a dioa), Jj
că aâ cumpărat şi acesta Egum enia ca şi Arbim. Venia- 1
min Cananăâ precum am arătat mai sus, că dând 500 M
galbeni Preasf. Metropolit prin fratele seâ, numai aşa au ]
putut intra Egumen, fiind că şi Metropolitul nu era de I
aceia care să nu primească bani, mal cu s£mă la aseme- I
nea cazuri... care acesta s’au ştiut de mal mulţi. Acesta j
dupe ce aâ intrat Egumen aâ şedut o săptămână în Mo- 1
nastire nimic regulând, nici bine nici răâ, şi ducendu-se la I
Galaţi de unde venise, au zăbăvit acolo trei luni de dile, 4
ce aâ lucrat nu se ştie, num ai atâta am cunoscut cft aâ 1
trimis calabalficul seu la Monastire, care era mal de în·
semn t o lada mare de chiparos, cu veştminte Iar cele- 1
l-alte lucruri num ai nişte vechituri stricate. Acesta dupe .1
ce aâ venit de la Gralaţi, s’au dus la Judecătoria de Făl-1
ticenl şi au scos subvenţia Mănăstirel 2500 galbeni, din I
cari bani avea a plăti şi lefile soborului pe jumătate de
an ce rămăsese ne plătite de fostul Egumen Veniamin j
Cananăâ, şi nu aâ dat nim ărul nici macar un ban. De
asemenea aâ primit şi leafa Arhim. Neonil şase mii lei ce j
i se cuvinea pe timp de şase luni cât aâ fost locotenent
de Egumen acestei Mănăstiri. Acesta cu tot venitul ce’l j
avea de pe două moşii, nici odată nu avea bani, ba încă -j
era şi dator în mal multe părţi, în câtlacele din urmă
nu aâ plătit nici la Departament căştiul peun ande dile;
de asemenea soborului şi la toţi servitorii Mănăstirel mo­
nahi şi mireni nu le*au plătit leafa pe un an şi jumătate j
din carii unii aâ rămas săraci şi datori. Aşa dar,văzând
Ministerul că nu este cu putinţă să mai fiemoşia în dis-
posiţia numitului Egumen, aâ şi dat’o la mezat, şi aâ luat’o
în posesie Teodor Raşcanul fratele acestui egumen. Acesta
aâ fost îndatorit prin contract ca să facă un rftnd de
chilii în Mănăstire care l’au şi f&cut în partea zidului des-

477. Ipre n(5Pte- pw cum ee vfid, la anul 1861. Dec! to I
L remea acestui Egumen art venit şi la acăstă Mănăstire o
■comisie regulăt<5re averilor Mănăstireşti, rânduită de gu*
1 yern, precum şi la. t<5te Mănăstirile aâ urmat, şi art luat
Itfte vitele de la Mănăstire şi aâ aşazat să fie un comitet,
tlcătuit din trei psrs0ne, pentru t6tă iconomia Mănăitirel
[ţi â Soborului, a fi în a lor consideraţie. Iar Egumenul să
■Au albă amestec la nimic ce atârni în partea gospodăriei,
Ici numai în Biserică a privigh^ şi a poronci. Acest Egu-
Ljen aâ fecut dou6 stihare DiaconeştI, adamască de lână
cu aurăriile lor, douâ aurare de şiret bun de fir, o perdea
ide stofă verde cu flori de fir Ia dvera cea mare, o poală
[la iconostas, idem, atl dat o cruce de inorog înbrăcată cu
Krgiut şi suflată cu aur. Aâ mal făcut strana Arhierâscă
(fose numai din lemn, la care aâ plătit comitetul banii pe
. Aâ mal dat un rând veşminte Arhiereşti de ada-
■mase;'! de matasă, adică un sacos, un stihar şi un omoior
[mic şi aâ făcut p61ile la ic6nele împărăteşti. Acesta aâ
Bgamenit de la anul 1855 August 15 dile, şi pănă la a-
■pol 1861, Noemvrie 22 4^°* când aâ fost scos uin Egu­
menie de Episcopul Chesarie Sinadon, ce era în timpul
■acela locotenent de Metropolit, pentru mal multe pricini
ţi catigorii ce aâ f&cut, şi l’&â rânduit ca se şaze in Me
popolie, unde şez&nd puţin timp, şi vfidendu-se suspendat
I mirginit din t6te părţile, de scârbă ş'au eşit din minte,
vfi^ându*l Calinic Miclescu, ce aâ întrat locotenent
k HetropoHt în locul lui Chesarie, 1-aâ trimis la Monas-
j*1* Secolul.
^ de-asu/^ra uşii chiliilor vechi Egumeneşti. |
m m p ie ie iu i a v r a a m slu jin d m ii Λ ΒΓ sale m
W i elava Sf. Troiţe, Ε ύ robul Iul Damne4eâ, Chirii
JW&ndriul şi Egumen sf. M onastirl Râţca. prin voia
şi m ila Preasfinţitului meft stăpân Chinul1
m m i.* .i «. —,--- ■-------■------- — ■------------------ ■--------- ■-

478. 9 anî Arhidiacon şi IcoQom sf. Episcopii Huşului. [ar* J
dup© înălţare în Scaunul sf. Metropolis la anul 1794, tn’ati 1
f&cut povăţuitor frăţimeî acestui sf. lăcaş, care fiind a. ■
pr6pe spre pustiire din pricina norodului care era cu la. ’
cuinţa înpregiurul Monastire!, care cu a Preosf. stăpân &.
jutorl cu multă supărare în trei ani judecată, a’aii scos ]
de aice, cum şi robii Monastire! rămăind Monastirea cu
cinstea sa, prin osteneala nevredniciei mele, şi spre pom©. ]
nire la 1798, s’au făcut din temelie precum să vede acest
rând de cbili!; înse aceste mar! cu dr^pta mea cheltuiala;
Iar cele l-alte cu a Mănăstire! şi cu mile creştineşti. S’ati în-
podobit Biserica înlăuntru cu t6te argintăriile câte sînt,
eteşnicile şi poHcandru şi veşminte. S’aii meremetisit Bise­
rica, s’au acoperit chiliile vechî şi turnurile, s’au făcut în­
grăditura înpregiurul Mănăstirel şi în scurt ca din pustiii
s’aâ scos şi s’aii întemeiat cu t<5te acaretile câte se ved, a-
tât înlăuntru cât şi pe afară, nefiind mal nainte, în «ţilele
Prea luminatului Domn Ιω Alecsandru loan Calimach Voe­
vod, la l£t 1799, April 1.
Acostă prescriere s’au luat^de pe tabloul deasupra uşel
salel chiliilor vech! Egumeneşti din poronca Stareţului meiŞj
părintele Arhimandrit Neonil Boca, şi s’ati scris de mine
smeritul şi mal micul între cântăreţi Amfilofie Erodiaconjj
spre aducere aminte; tot odată vetjând, că acum s’aii far
ceput a se face laraş sat înpregiurul Monastire! ca şi din'
vechime, care s’ati scos şi s’au stricat cu multă ostenealfl
dupre cum arată descrierea de faţa.
1862, April 20 «Jile.
Neonil Arhimandrit.
Amfilofie Dimitriu.
Q. E.

479. Tradiţie religiosă culeasă 4in popor.
■La 1872, un diacon călugăr, ’mi-a povestit aceasta
biupra scăldătorel oilor.
Hădam şi Eva, fiind isgoniţl din ral, sail aşezat cu lo-
Hinţa apr6pe de ralii, lucrând pământul. Spre bătrâneţe
■dam sa boln&vit de friguri şi a trimis pe fiul βδα Sit,
llîngenil care păzea la pdrta raiului, pentru a’l da ceva
Motorii de friguri. îngerul i’a dat trei seminţe ca sâ le
Hlnânce; dar nu a avut timp a le mănâncă căci a mu-
ϊφ. Inurmă ce era eă facă cu acele seminţe, fiind-c& eraţi
I luatepentru el, le-a aruncat în mormântul Iul Peste cât-va
■mp au crescut trei ramuri netede şi frum6ae şi s’ati fa­
pt arbori mari şi f<5rte drepţi, rămânând ne distruşi pâ-
ptn timpul Iul Solomon. Voind Solomon a’şt face uu
plat, a tăiat aceşti trei arbori spre a-i întrebuinţa la ac£sU
pfc. Ţăindu-1, a voit a’l face grinzi sau alt ce-va, şi
P®când le aşeza nu ee potriveati pe m&sura aceea; în ur-
l* k nafteurăsă le puua la alt loc, şi nici acolo nu se po-
ţi ast-fel până când s’a^lipsit^de ele şi le-a lepădat,
r^du-le punte peete un mic riuleţ, şi cine va trece pes-
eă <}ică: „O de treî orljlemne blestemate11. Stând ele
timp ca punte peste "acel ’rîuleţ, EvTeil aii făcut
ele un iaz, oprind rîul şi umflându*se un
unde preoţii spălaţi m lruntael· oilor. In pre­
otul b ftftre In»* «λ»ι<ι&*α*λ·

480. *fcOO iB I K K i A n u n A a i i K L · !
9 ant Arhidiacon şi Iconom sf. Episcopii Huşuluî. Iară 1
dupe înălţare în Scaunul sf. Metropolit la anul 1794, m’ati 1
făcut povăţuitor frăţimeî acestui sf. lăcaş, care fiind a· I
pr6pe spre pustiire din pricina norodului care era cu lă- ]
cuinţa înpregiurul Monastire!, care cu a Preosf. stăpân a·
jutorl cu multă supărare în trei ani judecată, s’ati scos j
de aice, cum şi robii Monastirel rămăind Monastirea cu 1
cinstea sa, prin osteneala nevredniciei mele, şi spre pome-1
nire la 1798, s’ati făcut din temelie precum să vede acest 1
rând de chilii; îns£ aceste mari cu dr£pta mea cheltuiala ;
Iar cele l-alte cu a Mănăstire! şi cu mile creştineşti. S’au în- j
podobit Biserica înlăuntru cu t<5te argintăriile câte sînt»
steşnicile şi policandru şi veşminte. S’aii meremetisit Bise­
rica, s’au acoperit chiliile vechi şi turnurile, s’aii făcut în­
grăditura înpregiurul Mănăstire! şi în scurt ca din pustiiij
s’au scos şi s’au întemeiat cu t6te acaretile câte se ved, a-j
tât înlăuntru cât şi pe afară, nefiind mal nainte, în cjilele
Prea luminatului Domn Ιω Alecsandru loan Calimach Voe4
vod, la Ut 1799, April 1.
Acostă prescriere s’au luatnde pe tabloul deasupra uşel
sale! chiliilor vechi Egumeneşti din poronca Stareţului metij
părintele Arhimandrit Neonil Boca, si s’au scris de mine
smeritul şi mal micul între cântăreţi Amfilofie Erodiaconi
spre aducere aminte; tot odată ve^nd, că acum s’au în­
ceput a se face larâş sat înpregiurul Monastirel ca şi din
vechime, care s’ati scos şi s’aii stricat cu multă osteneai
dupre cum arată descrierea de faţa.
1862, April 20 ţile. j
Neonil Arhimandrit.
Amfilofie Dimitriu.
C. E.

481. Tradiţie religiosă culeasă din popor.
la 1872, un diacon c&lug&r, ’m i-a povestit aceasta
0pra scăldfttorel oilor.
[Adam şi Eva, fiind isgoniţl din raî, s’ail aşezat cu lo-
W apr6pe de raia, lucrând pâmentul. Spre bătrâneţe
dams’a bolnăvit de friguri şi a trimis pe fiul seu Sit,
■îngerul care pâzea la p<5rla raiului, pentra a’l da ceva
Jetorii de friguri. îngerul i’a dat trei seminţe ca să, le
'nănce; dar nu a avut timp a le mănâncă căci a mu-
lin urmăce era eă facă cu acele seminţe, fiind-c& erau
iţepentru el, le-a aruncat în mormentul Iul Peste cât-va
j aii crescut trei ramuri netede şi frum6se şi s’aft fâ-
Urborî mari şi f6rte drepţi, rămânând ne distruşi pâ-
( intimpul lui Solomon. Voind Solomon a’şl face un
Λ, atăiat aceşti trei arbori spre a-i întrebuinţa la ac£st
Ρΐϊβ· Tâindu-I, a voit a’l face grinzi sati alt ce-va, şi
f <&idle aşeza nu se potriveau pe mfesura aceea; în ur-
mSsurisă le puaa la alt loc, şi nici acolo nu se po-
Γ**' ţi ast tel până când s’a^lipsit^de ele şi le-a lepidat,
Î7 punte peste un mic rluleţ, şicine va trece pes-
V * 4î<A: „O de trei orijlemne blestemateu. Stând ele
S ca punte peste 'acel 'Muleţ, Evreii ati ficut
p L· un iaz, oprind rtul şinmflându-se un
mL»' Pre:>ţ'' epilaii m iruntaelt oilor. In pre-
W — — ___ _____

482. 4 6 8 TRADIŢIE REl.lGl0.sA CULEASĂ DIN POPOR
oilor, şi care mal cu timpul ee făcuse miracul6să, Solomon
a construit un spital cu cinci încăperi pentru căutarea
celor bolnavi. îngerul se pogora din când în când s i cu
mâna freca acele lemne care eraâ acoperite de apă, şi tur-
burându-se apa puterea ce eşea din lemne, tămăduia pe
bolnav când intra întâiii în scăldăt<5re. Mult dupâ a c e s ta ,
pe timpul Iul Iisus Christos, pe când Evreii voiau a’l cru­
cifica, şi ca spre batjocură, din ce să’I facă Crucea, ’şi-aâ
adus aminte prin tradiţiune că în scăldăt6rea oilor se află
nişte lemne blestemate de poporul jidovesc, şi că din acele
lemne să facă crucea Iul Christos. Aşa aâ urmat, aâ s c o s
lemnele din apă şi aâ făcut crucea Domnului crucificândul.
Aceasta este crucea făcută din lemnele raiului cedru,
pevg şi chiparos.
P reot-Paroh. I. C o n sta n tin eseu
Puchen’î mari, Plasa Crivina, Judeţul Prahova.

483. Copie de pe adresa S-tuluÎ Sinod al Bisericel
Bulgare, No. 133, prin care se exprimă mulţumiri
pentru trimiterea Revistei „Biserica Ortodoxă Ro­
mânău.
I u b itu l m e u D o m n C. E rb ic e a n u ,
In numele meii şi în numele Sântului Sinod Bulgar, βύ
îndeplinesc una din cele mal plăcute datorii, ca prin acesta
să νδ mulţumesc atât Domniei-Vdetre, Iubitule Domn, şi
prin D-v6stră, Domnului Ministru al Instruoţiunel şi al
Cultelor pentru acea faptă, că după disposarea sa (Minis­
trului), Domnia-V6stră v'aţî grăbit prin scri80rea de la
20 Iunie curent, No· 63, să ne comunicaţi, cft aţi expediat
pe numele meii şi al Sântului Sinod al Sântei Bisericel
Bulgare, Organul oficial al Prea Sântului Sinod Român
„Biserica Ortodoxă Română", atât numerile cari aii apă­
rut pănă în timpul de faţă, cât şi după cum promiteţl,
numerile cari vor apărea în viitor.
Să fie bine-cuvântat numele Domnului, Iubitule Domn!
Organul oficial al Sântei Biserici Române, vecină nouâ,
care publică activitatea el omnilaterală, va fi pentru noi
un tesaur spiritual. Acel organ nu numai că ne va ţinea
în curent, de acum înainte, cu cele ce s’aii petrecut si
să petrec în viaţa acelei Biserici, darşi in viitor în genere;

484. şi de aceea nu încape îndoială, că acest început va con­
tribui să desvolte într’un mod mal vital şi mai simţitor
relaţiunile amicale, cari de acum vor exista între două
pop<5re: Român şi Bulgar, cari sunt strâns legate prin a-
ceeaşl credinţă în unul Dumne4eii Iisus Christos. Cugetând
ast fel, sufletul nostru se umple de bucurie, fiind că che­
marea ndstră este nu numai de a predica, dar şi din
inimi a felicita apropierea şi pacea sub forma cărora se
manifestă aceste raporturi-.
Să dea Cel Prea înalt ajutor întru t<5te, ca acele sacre
legături, între poporul Român şi cel Bulgar, să se întă-
r&ică neclintit, spre binele acestor două pop<5re vecine!
Să dea harul lui Dumnezeii să urmeze în vecii vecilor
puternice legături amicale, atât din partea unora cât şi a
altora, spre a’şl manifesta fapte mari (din inimă), ca să
triumfeze atât la unii cât şi Ia alţii tot adevărul, să se întă­
rească învăţătura lui Christos, să împărăţlască dreptatea şi
să sporească am6rea evangelică!
Ca ac£stă ocasiune, rugându-Ve ferbinte, învocăm şi
asupra Domniei-V6stre, Iubitule Domn, bine-cuventarea
Dumnezeire!, şi rămânem întru Christos rugător;
Preşedinte al S-tulul Sinod Bulgar
f Grigorie Mitropolit al Durostorulul μ Cervenilor.
Sofia, 1894 Iulie, 2.
470 copia db pe o adresă, d b m u l ţ i m i r e

485. D O N A Ţ I U N I .
Preotul Ilie Paraschivescu, parohul Bisericel parohiale, din co­
muna Buteasca, judeţul Viaşea, cu propriele sale mijloee cumpă­
rând o colinvitra -trebuinciosa acelei biserici, i se aduce mulţu-
miri.
Personele mai jos notate, au contribuit la facerea unor perechi
cununii de argint în val0re de 50 leî la Biserica Bărb&tescu Ve-
chiu din Capitală.
loan Şerbănescu 20 leî. Alexandru Stan 5 1. D na Stanca Sava
10 1. Ilie Stan 5 1. Pândele Dimitrovicl 5 1. Gh. Comănescu 31.
şi Ion R. MarcovicI 5 lei. Tuturor li se aduce căldurose mulţu­
miri,v
Dl. Administrator al Domeniului Coronei, bine-voind a dârui
bisericel cu hramul Sf. Nicolae din comuna Piscu, plasa Jiul de
Jos, judeţul Doljiu, un rând de vestminte preoţeşti în valore de
400 lei, i se aduce mulţămirt publice, pentru acestă trumosă şi
piosă ofranda.
D-na Elena Buşilă, a dăruit bisericel cu patronul Adormirea
Maiceî Domnului (Mavromol) din Galaţi, un rând de veşminte pre­
oţeşti de stotă de atlas lila, cu flori galbene şi anume: un felon,
un epitrahir, doue mânicere, o ipogonatie, trei acopereminte pentru
sf. vase şi o incingetore, t<Ste aceste în va!6re de 700 lei, pentru
care se aduce generdşei donat6re mulţumiri publice.
Din partea sântei Episcopii a Huşilor se aduc căldurose mul­
ţumiri D-luî Dimitrie Goian, domiciliat în Iaşi pentru că a dă­
ruit un clopot în valore de 460 lei, pentru cimiiirul parohiei
Basga din judeţul Fălciu. -
Pers0nele notate mal jos. cari au contribuit cu sumele preve-
ţjkite în dreptul fie·cărui pentru cumpărarea următorelor cărţi bi­
sericeşti, cu litere străbune, adică: O Liturgie, un Apostol, un
Aghiasmatar, un Octoib, un Molitfelnic şi un Prohod al Mântui­
torului, cumperându-se şi un ciubăr pentru botezarea copiilor, şi
anume: Preotul Gh. Gruia a contribuit cu 3 lei. loan Popeanu
20 1. St. Ciochină 20 h Const. Bontăş 13 1. Const. Damian 10 L
W _________________________________________

486. 472 DONAŢIUNl
Ioniţă Clită 5 1. Nicolaî Agachi 20 1. Ιόη Ciochină 5 1. Gheorghe
Hrişcn 2 lei, şi Mihalea Sion 2 lei, în total 100 lei. Tote aceste
obiecte s’a dat bisericeî Sf. Voevo^I, din cotuna Găştenl, comuna
Fundu-Răcăciunl, acel judeţ, şi pentru cari li se aduce mulţu­
miri prin publicitate.
Din partea sântei Episcopii a Huşilor se aduce câldurose mul­
ţumiri D-lul Lupu Rotariu, pentru că a dăruit bisericeî parohia­
le cu hramul s-ţii Trei Erarchi a parohiei PodolenI de jos din
judeţul jFălciu, un clopot în vaiere de 300 leî.
D-na Parascheva Sandu Tudor, din comuna MirceştI, a dăruit,
Biser. S ţii Voevo^I, din cătuna Răduleştl, acel judeţ şi comună,
un rând de veştminte preoţeşti de stofă, în valore de 130 lei-
pentru care i ee aduce mulţumiri.
D-nul Costică Tisescu, proprietarul moşiei Bereştl, din judeţul
Bacău, a dăruit Bisericeî din com. Bereştl, un rând complect de
veştminte preoţeşti, de stofă cu fir în val0re de 200 leî. Dl. Ni­
colai Boianu şi soşia sa Elena, proprietari tot din acea comună,
au dăruit un rând vestminte de stofă în valore de 150 lei. D-nul
V, Ciosu a cumpărat cărţi cu litere străbune în valore de 130
lei. O cristelniţă de aramă care costă 50 leî, şi 10 prăjini loc pen­
tru cimitir drept suma de 50 lei. Dl. 1. Patrichie, a cumperat o
cădelniţă de nichel, care costă 40 lei. D l D. T. Fâcăoriu, a dă­
ruit 13 prăjini de loc în valore de 130 lei. Dl. C. Moţit, a chel­
tuit cu legatul unei Evanghelii 20 leî şi Apostol Lambrino, a
legat altă Evanghelie cheltuind 12 lei. Tuturor li se aduce căl-
durose mulţumiri.
D-luî Crăciun Ilie Mazilescu din comuna Celar, plasa C&mpu,
judeţul RomanaţI, care a dăruit bisericeî parohiale cu hramul
S-ţii Voevoţlî din comuna Marotinu de jos acelaşi judeţ, un fe­
lon, un stihar şi un epitrahil, lucrat în casă de soţia sa, i se a*
duce mulţumiri.
D-lul Nicolaî Haciu, proprietar, şi soţiei sale Ecaterina Hacitt,
din comuna Solent, can au bine-voit a nărăsi Bisericeî Adormirea
Maicel Domnului din acea comună, un potir de argint, cu nece­
sarele lui, un serafim cu o candelă, suspendată de argint, şi o că­
delniţă tot de argint, în valore de 360 leî, li se aduce mulţumiri
pentru aceste laudabile şi creştineşti fapte.
D-lul Iorgu Pavli din urba Iaşi, carie a dăruit biserici cu
patronul Sf Prea Cuvi0sa Parascheva din com. Cotnari, jud. Iaşi,
o candelă de argint în greutate de un chilogram, i se aduce mul*
ţumirl prin publicitate pentru această pi0să donaţiune.
D-na Hagiica Tndora Ivanciu Olteniceanu din Bucureşti,_a dă­
ruit sf. Biserici Parohiale, din com. Olteniţa cu hramul sf. Nicolae,

487. patru sfeşnice inarl în val0re de 20 lei şi o cădelniţa de argint
ţn val0re de doue-(}ecl şi cinci; ia r Teodor Niţescu, învăţătorul
şc0lel din numita comună, a d ăru it două perechi perdele de atlas
lucrate cu dantelă pentru ic6nele îm părăteşti şi una masă tot de
atlas lucrată cu dantelă şi cueută cu fir pentru iconostas, al că­
ror cost este de lei şa p te-cjecl şi trei. T uturor li se aduce căldurose
mulţumiri.
Kpitropia Bisericel cu patronul Sf. Teodor din Iaşi, promite so­
lemn, că va aminti cu respect tot-dăuna numele reposatel Maria
(jheorghiu, care prin testamentul şeii a lăsat mencionatel biserici
suma de 500 lei pentru pomenirea sa, care sumă s'a şi depus E-
pitropiel de Dl. Colonel O. Lipan, rudenie cu numita D-na şi le­
gatar universal al testamentului defunctei.
Epitropia bisericel Sf. Teodor din Iaşi, aduce mulţumiri D-lul
Dimitric Sucevanu, fost Protopsalt al S tei Mitropolii, care în-
pins fiind de sentimente creştineşti a bine-voit a dărui bisericel
cu patronul Pogorârea S tulul D uh, pronumită Curalarl, filiala
bisericel St. Teodor, câte 200 leî în fie-care an pentru serbarea
hramului numitei biserici, care sumă a şi început a să lua de la
casa S-tulul Spiridon din Iaşi, dupe cum este lăsat prin testamentul
numitului Domn, efectuându-ee serbarea hramului, care a fost în
dina de J> Iunie.
Listă de pers0nele din parohia bis. Cornii, jud. Botoşani, cari
an contribuit şi înzestrat biserica cu patronul Duminica tuturor
Sfinţilor din acea parohie, cu mal multe objecte de val0re, şi a-
nume: Dl. Cost. Viţel, un policandru de alamă în valore de 625
lei. Uu policandru mal mic în val. de 60 1. Un clopot mic 230 1.
Două sfeşnice bacfon 6 1. Done fanare nouă 24 1, Şapte candele
bacfon 14 1. Patru icone mari 72 1. Două căţui pentru foc. Total
1035 leî. Dl. Ιόη Viţel o ic6nă Sf. Gheorghe în valore de 12 lei.
C. Popeanu, o ic0nă S-ţii îm păraţi 12 lei. N. Oniciuc, icona Sf.
Nicolaî 10 lei. llie Pândariu, icona S-ţii Voevo^l 14 1. llie But-
nariu, icona Sf. llie 8 1. D. Fasolă, icona Sf. Haralambie 13 lei.
Vasile Ionel, ic0na Maica Domnului 18 lei. Manole Bozieanu, ic6na
Duminica Tuturor Sfinţilor 12 lei. Mihai Gheorghiu, îmbrăcă­
mintea, la Maica Domnului şi candelă, 50 iei. D-na Profira Bojoi,un
macat, 15 lfeî. Tuturor li se aduce vil mulţumiri pentru aceste lau-
dabile fapta.
Dl. Ιόη Păeărernu, profesor din Craiova, oferind bibliotecel pa­
rohiale din comuna Calaraşu, jud.D olj, Revista agricolă: „Gazeta
Satelor", ce apare sub direcţiunea D-sale în Craiova, i se aduce
căldurose mulţumiri.
Listă de numele pers6nelor din com. Drăgoteştl, plasa Văile,
jud. Mehedinţi, precum şi de ofrandele în bani, îmbrăcăminte şi pă­
mânt ce au dăruit bisericilor S-ţii VoevoţjU parohială şi Sf. loan
Botezătorul filială.

488. 474 DONAŢIUNI
Preotu Gh. Săvoiu 4 lei. f. Vâlceanu învăţător 3 1. I. Istodor
Popescu 2 1. Mihiiaclie Serbu 2 1. şi alţi locuitori, unii cu câte 1
Jeu şi alţii 60 b., contribuind suma de 63 lei, s’au cumperat şi
legat în marochin un Orologiu mare, doue Liturghii, o Psaltire şi
un Aghiasmatar, ediţia S-tulul Sinod. Ana Preot. Gh. Savoiu a
dăruit bisericel filiale Sf. loan Botezătorul un epitrahir şi câte o
învelitore pe sf- Masă şi iconostas. Ecaterina N. Păsărescu a dăruit
o învelitore cusutăjur-înprejur cu lânuţe în culori pentru sf. masă.
Ioana D. V. Popescu a lucrat şi dăruit bisericel parohiale S-ţiî
Voevodi trei perdele pentru uşile împărăteşti. Ioana Gh. .Brandoi '
a dăruit o învelitore de borangic pentru sf. Masă. Ana D. Bi*o-
lacu a dăruit o învelitore, lucrată de bumbat supţire şi împrej­
muită ca spiturlpentru Iconostas. Preotul Gh. Săvoiu de o parte
şi D. V. Popescu, Primarul comunei Dragoteşt! de alta, au dăruit
cfite */4 hectar loc pentru doue cimitire în com. DrăgoteştT, tot­
odată a declarat că permit şi trecerea şoselelor necesare peste pro­
prietăţile lor din şoseaua comunei şi pănă la cimitir. Tuturor li se
aduce mulţumiri pentru aceste laudabile fapte.
Pentru reparaţia bisericeî cu hramul S-ţii VoevocJîj din cătu­
nul Stănislăveştî, Parohia Ursoia, plasa Mijlocu, jud. Oltu, mal
mulţi locuitori şi preoţi s’au grăbit a veni în ajutorii! cu sumele
arătat* mai jos.
Preotul I. Ciucescu 10 lei. M. D. Staicoviei 40 J. Ion Teodo-
rescu, Ιόη Nicolae, Alexandru Dimescu, Stan Rada, D. Nicolescu,
Zamfir Cimpoeru, Mihal Stoian, I. R. Dragne, Nastase B. Cio­
ban, Ilie T. Chiriţa, Marin Tudor, Gh. R. Codan, Teodor Anas­
tasia, Jlanea Ciobanu, Badea Marin şi Ştefan Dumitru câte 10
le). Zamfira Marin 5 lei. Marin Ioniţă δ 1. Const. Ştefan, Marin
Dumitru, Marin Constantin, ion Cimpoeru şi Florea Dimuşi câte
10 lei. Ilie Rădulescu 6 1. Nic. Bălănel 9 1. Sandu Zamfir 10 1.
Banea Sandu 6 1. I, M. Morariu 10 1. Dima Tudor 10 1. Marin
Scărlat 7 I. lancu Ciobanu, Costea Tudor, Marin .Florea, Alexe
Ungureanu, Stmcu Matei şi Dobre Damitru câte 10 1. Zamfir
Voiceecu .5 1. Velea Predică 7 1. Rada I. Mirician 10 1. Stan
Voicescu 9 1. Stan R. Codau, I. Selea, I. Dumitru, Zamfir Du­
mitru, Dima Radu şi Ilie T. Dumitraşcu câte 10 1. Alecu Gheor­
ghe 11 1. Rada Stan 5 1. I. Dimuşi 10 1. Viorea Stan 10 1. Ion
Zamfir 51. Grigore Tudor 10 1. Nastase Ionescu 10 1. Marin Sore
41. 80 b. I. R. Dumitrescu 10 1. Nic. Calean 4 1. Radu Ciolianu
21. Voicu Nastase, Cârstea Radu, VoicuMirea şi Stan Tomacâte
10 1. I. Brânariu 7 1. Sore Brănariu 5 1. Marin Ştefan 10 1- Du- |
mitru Martin 10 1. Niţă Nae 6 I. Stan Dimisi 10 i. Tincă Badea
51. Andrei Mirea 10 1. loan Cherb^leaţă 5 1, Năstase Cojocariu
5 lei. Dumitru Cimpoeru 10 lei. Pentru aceste pi0se şi laudabile
fapte creştineşti, Sf. Episcopie de Argeş le aduce cele mai vii
mulţumiri, dorind ca esemplul acestora să servescă şi altora a-
semenea.
Listă de numele locuitorilor din cătunele,*Runcu şi Thighina,
corn. Stfinescl, jud. Vâlcea, ce aparţin ca enoriaşi ai bisericel căt. i

489. jiuncu, din com. Strejesci de joe, jud. liomanaţT, cari au contri­
buit la repararea β,β num itei biserici.
Rada M. Abram 20 J. Radu Mereuţ 10 I. Theodora M. Mereuţ
g ). Florea Medinţu 20 I. Barbu l. Roşiu 15 1. 1. M. Simoiu 20 I.
I. Ignat 10 I. I. Voifa 20 1. Theodora Ilie Lungu 12 I. EneZ-au
15 1. Florea M. Simoiu 35 1- Florea M. Panduru 20 1. Şerban M.
Panduru 25 1. D. I. Simoiu 15 I. Ioana I. P. Lupu 10 i. Gr. Gher­
ghina 10 1. G. Ilie Lungu 5 1. Ilie Pârvu Lupu 10 1. Gh. Teo­
dora 20 1, Μ. T. Cimpoca 5 1. Ιόη Stana 36 1. I. Plăiaşiu 15 lei.
Gr. I. Voica 10 1. Stan Dragaşin 5 1. Anastasie Ene Zisu 5 1. Ilie
Bolintiriu 151. M. Opran 5 J. I. Cercelariu 5 I. Truşcă Teodor
9 1. G. N. Enaşioiu 5 l. C. Flerariu 3 1. Ilie G. Ţenea 10 Iei.
Florea Theodor 5 1. D. Ene Zisu 3 1. Marin Mărgărit 10 1. Ma­
rin Fierariu 5 I. -Florea Ilie Cimpoea 20 lei. I Gabrilă 10 lei.
Theodor Cimpoca 10 1: Marin Badea Şiuşianu 15 I. P Sărariu
151. C. Sarariu 20 1. Ilie Mitrache 15 1.1. Chiriţoiu 5 1. N D.
Curteanu 5 1. Matei G. Negrescu 5 1. M. Teodor 5 1. G. Ghiţă
Piale 15 1. G. T. Toma 10 1. I). I. Vasile 10 I. M. G. Piele 15
lei. D. M. L&culeauu 10 1. Μ. M. Militaru 10 1. Ilie Andreiu 5
lei. Ιόη Pavel 5 1 . G. G. Sarariu 51. I, Sarariu 20 J. Leanea D.
Bălan 3 1. Parvu Badea 15 1. M. Gligoroiu 5 1. I. Nic-.u 10 1. Ilie
Sandu iO I. Ilie Paraschiva 7 lei. Ilie M. Militariu 10 1. D. M.
Militariu 30 leî. I. Zaharia 10 1. Iustina N. Lotreanu 5 1. Stan
G. Zaharia 5 leî. Ilie Iordana 5 1. 'Γ. „Stanca 10 1. N. R. Vată-
şelu 5 1. D. M. Siuşeanu 5 1. D. G. Negrescu 5 1. D. Filip 10 1.
Marin Gongonea 5 1. şi D-nul N. Bicea 50 lei. Tuturor ee aduce
căldurose mulţumiri.
Pentru reparaţia bisericilor Parohiale Sf. Dumitru din Curti-
ş6ra, corn. Tesluiu, plasa Oltu de jos, jud. Oltu şi bisericeî A-
dormirea Maicei Domnului, Parohia Şerbăneştii de sus, plasa Ş>?r-
băneşti, jud. Oltu, mai mulţi locuitori şi preoţi s’au grăbit a veni
>n ajutor cu sumele arătate mal jos.
Din venitul bisericeî din anul 1893, 112 lei. Din ven. budg.
com. pe 1893 7 1. 50 b. Din ven. budg. com. pe 1894, 30 lei.
Mincu Petreecu 15 I. Preotul 1. Pretorian 15 1 Preotul C. Pe-
trescu 20 1. Toma Pretorian 15 1. loan Ne&oşu 50 b. Preda Ma
rineecu 5 1. Amza Drăganu 10 1. Marin Achimoiu 1 leu. Nelu I.
2 1. Badea Talvan 1 1. Marin Dragomiroiu 20 1. Staucu Mihai 1
lefi. Nicolae Cheroiu 10 1. Gh. Zamfir 1 1. Matei N. Stoian 1 1.
Gh. M aria 1 1. Marin Ghiţă 50 b. loan Alexe 1 1. Gh. Radu 50
b. I. Miroiu 50 b. I. Dumitraşcu 50 b. Nae Pătru 1 1. Tudor
Boză 1 1. G. Ionescu 1 1. I. Popescu 1 1. Ghiţă Rădulescu, pro­
prietar 200 lei. Gh. Caracostea, Mihail Toma, Mihail Caracostea,
Smaranda Colonel Vârnav şi Despina Caracostea câte 100 lei.
Preotu Alexandru Niţulescu 20 1. Tănase Crăngeanu, Lixandru
Greceanu şi Păun Olanu câte 10 1. Micu Păun 7 1. Badea Radu
5 1. Zamfir Stănescu, Lixandru I. Stoica, loan Gh. Drăganu, Ma­
rin Vasile şi Zaharia Petre câte 7 1. DrăghicI Stan 10 1. loan I.
Grangur 5 1. Lisandru I. Crăngeanu 5 1. Const. Matei, I. Gh.
Drăgan şi Lilea D. Neacşa câte 7 1. Paraschiv Mincă 101. Dum.

490. 476 D O N A Ţ II'Ν Ϊ
Constantin, Stan M. Popescu şi Dum. Grheorghe câte 7 1. Radu
Iotan 5 1. Tudor Truică 7 1. Dum. Truică 7 1. Anton lotan 3 1.
Stancu Mărgi 7 1. I. Mărgie 7 1. Mincu St&neecu 5 1. Aughel
Mincă 5 1. Lixandru Nâstase 10 lei. Const. Turcu, Nic. Smărdan
.şi 1. Nedelcu câte 7 1. Nicolae I. Nedelcu 10 . Gh. Creţu 7 1.
I. Găluseanu 7 1. Tudor Găluseanu 5 1. Petre Mihal 5 1. Matei
Iordaohe 7 1. Radu Badalan 7 1. Zamfir B. 5 1. Stan Voinea 5
1. Stan Ciobanu 7 1. Toma Badea 5 lei. Pentru aceste pi6se fapte
creştineşti, Sf. Episcopie de Argeş le aduce cele mai vil mulţu­
miri, dorind ca esemplul acestora să servescă şi altora asemenea.
Locuitorii Ιόη Râduţă, Stan Gh. Duca şi C. Procopian, din
corn. Dîrmăneşti, Jud. Prahova, oferind bisericel Parohiale din
numita comună, un rfind de veşminte, li se aduce mulţumiri pu
blice pioşilor donatori.
D-nnl Luca P. Nicolescu, proprietarul moşiei din com. Drago-
mireşti, plasa şi judeţul Dâmboviţa, dăruind mal multe îmbrăcă­
minte necesarii bisericel din acea comună, procurând şi materia­
lul necesar în ţiile de sărbători, cum: unt de lemn şi luminări,
i se aduce mulţemirl publice.
D-nnl Mihail Rădulescu, din Craiova, dăruind bisericel paro­
hiale cu hramul Caviosa Paraschiva, din com. Mihăiţa, plasa Jiu­
lui de sus, Jud. Dolj, următ0rele obiecte: O pereche cununii cu
ghirlante, o faţă de masă în diferite culori, o masă de lemn lucrată
solid, perdelele necesare la t6te iconele şi cele de la uşile alta·
rului, îmbrăcămintea Iconostasului complectă, tote costând 96 lei '
bani 10, i se aduce mulţumiri prin publicitate.
D-luI Laurian Bobăiceanu, proprietar, dăruind bisericel paro­
hiale din comuna Zegujanil, jud. Mehedinţi, un rând veştminte bi­
sericeşti şi un epitrahil deosebit, lucrate din ştofă de lână, în va-
16re de 200 lei. ι se aduce mulţumiri prin publioitate.
D-luî loan Gimpoiu, de loc din Breşe, Transilvania, actualminte
în cotuna Puţichioea, care a oferit bisericel Sf. Voevoclî din co­
muna Bălenl pentru facerea catapitezmeî 50 lei, i se aduce mul­
ţumiri.
Listă de numele donatorilor în scopul reparaţiunel bisericel cu
patronagiul Sf. Treime din plaiul Dâmboviţa, com. V o i n e ş tf , jud.
Muscel. Preotul Gheorghe/ Negulescu 50 lei. Nae Preotu Comă-
teanu 100 lei. Ιόη H. Dumitrescu 100 lei. N iţă Simon 25 1. Gb.
Ιόη Dumitrescu 25 1. Petre Damaschin 20 1. N iţă Damascliin 20
lei. Gh. Cornăţeanu 20 le i. Ιόη G. Negulescu 20 1. Niţă Roman
20 lei. Iosif Aldoiu 20 lei, Zacheu Bârseanu 20 leî, şi Cuviosul
Protosinghel Antonie, din Monastirea Cernica 870 lei., Tuturor
li se aduce căldur0se mulţumiri.

491. Membrii societăţel „V ulturul", din oraşul Brăila, au donat bi-
geviceî cu patronul &f. Ilie, din urba Brăila, o trumosă Îmbrăcă­
minte, atlas de mătase pe sântul Prestol de la sus numita bise­
rică în val6re 170 let. P entru ar6stă frum6să şi lăudabilă faptă
tuturor li se aduce m ulţum iri.
Epitropia bisericel din cătunul Inau-Cesme, plasa Ietrului, jud.
Tulcea, aduce m ulţum iri D-lut Ilie Drăgan, Ciorbagiul acelei
cătune, pentru că a oferit o sf. Evangelie cu litere străbune le­
gată cu piele Sn valore de 30 lei.
Personele mal jos notate au oferit suma de 2550 lei pentru
îacerea unei catapetesme la biserica parohială cu patronul S-ţii
Voevodi din com. Bălenl, plasa Zimbru. jud.Covurlul, şi anume:
D-niî Gh. Ionescu a·oferit suma de 1500 lei. Ştefan Seche 1000
lei, şi loan Beblea 50 lei. T uturor acestor generoşi donatori se
aduce mulţumiri publice, spre îndemnul şi al altora.
Dl. loan Coman, învăţător şi actual epitrop la Biserica din
com. Bogza, jud. Râm nicu-Sărat, plasa Marginea de sus, a dă­
ruit un Iconostas bine lucrat, şi un clopoţel de masă, ameudouă
în val0re de 70 leî. Costache Son, Primarul comunei, a dăruit
50 lei pentru văpsirea ferului de pe acoperişul bisericel. Alex.
Sonii, perceptorul fiscal din acestă comună, a dăruit 20 lei pen­
tru văpsirea antreulul bisericel pe din afară, pentru care ofrande,
Epitropia le aduce cele mal căldurose mulţumiri, dorind ca esem-
plul acestora să fie ca îndem şi altor buni creştini.
Dl. G hiţă Thoma, comerciant din Bucureşti şi Dumitru Stan
j Popescu, din comuna Laloşiu, jud. Vâlcea, aii oferit bisericel pa-
| robiale Cuviosa Paraschiva, din comuna Dobrâcenl, plasa Olteţu,
i jud. Roinanaţl o Evangelie înbrăcată cu piele marochin, ediţiunea
I S-tulul Sinod, pentru care Epitropia şi enoriaşii acestei parohii,
I le aduce mulţumiri pentru acostă laudabilă bine-facere.
I D-lul Dumitru I. Mucico, care a dăruit bisericel parohiale ou
I hramul Sf Gheorghe, din com. Tunari, plasa Câmpu, jud. Dolj, o
cruce de nichel suflată cu argint în val0re de 25 lei. Preotului
■ N. Popescu, parohul acestei biserici, care a dăruit o perdea
* pentru uşile împărăteşti, o masă la proscomidie şi un rând pro-
• coveţe tote frumos cusute şi lucrate de casă în val6re de lei 35.
- D-lui Gheorghe Epangescu, care a dăruit o pereche perdele pen­
tru ic0na Maiceî Domuulul în val0re de 10 1*1. Iar D ior Ion Op.
Mucico, Pârvu Mirion, Florea G. Butoi, Ilie Marianu, Dam, Mu­
cico, cari aii dăruit câte o perdea pe la iconele lat rale, tn valore
de 30 lei. D-nel Stana I. Mucico, care a dăruit două acoperemente
pentru sf. Masă şi o polă pentru Iconostas frumos legate în va­
iere