Adriana Georgescu a fost un simbol al îndârjirii cu care studenţii şi tinerii în general înfruntaseră după război ocupaţia sovietică. Lângă inconfundabila siluetă a lui Mihai Fărcăşanu conducându-i pe tinerii liberali la manifestaţii, de nedespărţit, apărea părul auriu, svelteţea sportivă, râsul încrezător al Adrianei. Ziaristă, foarte tânără avocată, de abia ieşită de pe băncile universităţii, apoi şefă de cabinet a generalului Rădescu, rezistenţa anticomunistă aflase în ea o figură emblematică. Avea să devină şi una din primele victime expiatorii o dată cu înscenarea celui dintâi proces în care Nicolski îşi făcuse gamele în România, game ce aveau să ducă la simfonia neterminată a ororii de la Piteşti. Nu se ajunsese încă pe acel prag al demoniei, dar până şi aceste exerciţii fuseseră de ajuns pentru a transforma existenţa Adrianei, însoţindu-i toate etapele cu coşmarul lor neîntrerupt.
Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, împreună cu filialele sale organizează Concursul de lectură „Bătălia cărților”, ediția a X-a, realizat în parteneriat cu Biblioteca Județeană „Octavian Goga” din Cluj-Napoca, România.
Scopul Concursului este de a promova lectura și literatura artistică ca un factor important în educația copiilor și adolescenților, de a dezvolta arta oratoriei.
Concursul este destinat pentru trei categorii de vârstă: 10-12 ani; 13-15ani și 16-18 ani.
Perioada de desfășurare este martie-octombrie 2024.
Titlurile de carte propuse participanților au fost selectate de către un juriu competent, format din bibliotecari, scriitori, critici literari, profesori universitari, respectând criteriile regulamentului concursului dat.
Regulile de participare la Concurs prevăd următoarele: participanții trebuie să citească cele 7 cărți din lista oferită, să completeze fișa de lectură pe parcursul perioadei desfășurării concursului, iar participanții finaliști, care vor primi punctajul maxim pentru completarea fișelor de lectură, vor participa în Marea Finală și vor prezenta public pledoaria „Convinge-mă să citesc!”. Pentru a susține argumentat cartea preferată din lista recomandată și a-și exprima opinia concurenții vor răspunde la întrebările adresate de juriu.
Participanții, care vor prezenta cele mai frumoase şi argumentate pledoarii despre eroul preferat și vor răspunde cel mai bine și argumentat la întrebări, vor deveni Cititorii anului. Toți participanții vor vota și aprecia cele mai bune cărți. Astfel, concurenții vor alege Cartea Anului 2024.
Finaliştilor li se vor acorda premii băneşti, seturi de cărţi și diplome cu susținerea Primăriei mun. Chișinău și partenerilor. De asemenea, juriul va acorda premii la următoarele categorii: cititorul exeget, cititorul erudit, cititorul fidel, cititorul proactiv, cititorul creativ, cititorul performant, cititorul entuziast, cititorul orator, cititorul implicat, cititorul dialogal și mențiuni.
Concursul de lectură „Bătălia cărților” oferă participanților o experiență de lectură inedită și un prilej de comunicare intelectuală.
3. Victor-Marie Hugo a fost al treilea şi Tatăl lui Victor Hugo era ateist
ultimul fiu al lui Joseph Léopold republican şi ofiţer în armata lui
Sigisbert Hugo (1773–1828) şi Napoleon, pe care îl stima enorm, iar
Sophie Trébuchet (1772-1821). S-a mama sa era catolică şi regalistă.
născut în anul 1802 la Besançon în
regiunea Franche-Comté. Deşi a În ciuda dorinţelor mamei sale, Victor
locuit în Franţa, cea mai mare parte a Hugo s-a îndrăgostit şi logodit în
vieţii lui, din 1851 până în 1870 a secret cu iubita lui din copilărie,
fost exilat şi a locuit în Belgia, Adèle Foucher (1803-1868), dar abia
în Jersey şiGuernsey. Copilăria lui după moartea mamei, Hugo s-a
Victor Hugo a fost marcată de o serie căsătorit cu Adèle în 1822. Cuplul a
de evenimente deosebite: căderea şi
avut 5 copii: Lèopold (în 1823), care
revenirea Primei Republici şi apariţia
primului imperiu sub Napoleon a murit la o vârstă foarte fragedă,
Bonaparte. Acesta s-a proclamat Lèopoldine (1824), Charles (1826),
împărat la doar 2 ani după ce Victor François-Victor(1828) şi Adèle
Hugo s-a născut iar până ca el să (1830).
împlinească 18 ani, monarhia Totuşi, Victor Hugo a avut şi o
burbonă a fost restaurată. amantă: pe Juliette Drouet, o actriţă
de teatru.
3
5. 5
Hugo era simpatizant al Republicii. A fost "pair"
al Franţei, iar în anul 1841 a fost ales
în Academia Franceză. Zece ani mai târziu,
Hugo a fost exilat pentru curajul de a-l numi
pe Napoleon al III-lea "trădător". A fost exilat din
1851 până în 1870, când s-a întors în Franta. În
decursul exilului, Hugo a publicat o parte din
pamfletele sale cele mai celebre la adresa lui
Napoleon al III-lea : "Napoleon cel mic" şi
"Istoria unei crime". Deşi au fost interzise
în Franţa, pamfletele sale au avut o puternică
influenţă în ţările învecinate. Hugo a scris în
exil Mizerabilii, probabil cel mai cunoscut roman
al său.
6. Victor Hugo a murit la 22 mai 1885, iar la funeraliile sale au luat parte mai mult de
două milioane de oameni care l-au admirat şi au vrut să-l însoţească pe ultimul
drum. Este înmormântat la Panteon la Paris.
6
7. Poeme, ode şi balade Drame şi tragedii
Ode şi poezii diverse (1882) Cromwell (1827) - cu celebra-i Prefaţă
Orientalele (1829) Hernani (1830)
Frunze de toamnă (1831) Marion Delorme (1831)
Cântecele crepusculului (1835) Regele petrece (1832)
Vocile lăuntrice (1837) Angelo (1835)
Razele şi umbrele (1840) Ruy Blas (1837) - capodopera sa
Pedepsele (1853) - capodoperă a poeziei dramatică
satirice franceze Burgravii (1843)
Contemplaţiile (1856 - 1857)
Legenda secolelor, două volume
(1859 - 1883) - capodoperă a poeziei
franceze
7
8. 8
În prefaţa dramei Cromwell, manifestul literar al romantismului
francez, Victor Hugo proclamă că „nu există reguli, nici modele", căci
noua doctrină este „liberalismul literaturii". Acest liberalism fusese însă
anticipat de manifestări culturale preromantice precum „Sturm und
Drang" sau estetica lui Schiller din Asupra poeziei naive şi sentimentale,
unde se face distincţia clară între artistul clasic, expresie a naturii
înseşi, şi cel romantic, ce aspiră spre natura pierdută, dar trăieşte în
dezacord cu sine şi cu umanitatea în genere.
11. Romane Pamflete
Bug-Jargal (1818) Napoleon cel mic (1852)
Han din Islanda (1823) Istoria unei crime (1877)
Ultima zi a unui condamnat (1829) Legenda secolelor (1859)
Notre-Dame de Paris (1831) Ultima zi a unui condamnat la moarte
Claude Gueux (1834)
Mizerabilii(1862)
Les Travailleurs de la mer (1866)
Omul care râde (1869)
Quatrevingt-treize (1874)
11
13. Domnul Myriel, devenit episcopul Jean Valjean scapă din închisoare de
Bienvenu, care locuieşte la Digne două ori: prima dată scapă din
împreună cu sora sa, Baptistine, are mâinile lui Javert, iar a doua oară de
ocazia de a se întâlni cu un ocnaş la ocnă, printr-o întâmplare
evadat, ce îi bate la uşă pentru a-i misterioasă. Salvează viaţa unui
cere mâncare şi adăpost. marinar de pe un vas dar „moare”
chiar el. De fapt se aruncă in mare şi
este crezut mort.
Ştiind bine că este un evadat căutat
de poliţie, episcopul îl cazează într-o Se mută la Paris, în hardughia
cameră de unde ocnaşul, pe Gorbeau, de unde este nevoit să
nume Jean Valjean, fuge furând plece din cauza lui Javert, care îl
argintăria casei. Jean Valjean pleacă urmăreşte din nou. Scapă de el şi se
şi se întâlneşte pe drum cu micuţul duce împreună cu Cosette, pe care o
Gervais, căruia îi fură moneda de doi îndragea acum enorm, la mănăstirea
franci, neascultându-i rugăminţile Petit-Picpus. Acolo îl intâlneşte pe
stăruitoare de a i-o înapoia. grădinarul moş Fauchelevent, care îl
ajută să se stabilească la mănăstire.
13
14. La Paris, in strada Filles-du-Chalvaire Dezamăgit de reacţia bătrânului şi
nr.6 locuieşte un burghez pe nume având in faţa o răscoala gata să
Gillenormand, in vârstă de nouazeci izbucnească, hotaraşte să se ducă in
de ani, împreună cu fiica sa si cu luptă pentru a muri. Astfel se alătura
nepotul său, Marius. Baieţelul acesta, prietenilor lui, membri ai grupului
care fusese separat de tatăl său din A.B.C., in lupta de la baricade,
cauza buniculului, primeşte într-o zi o condusă de foarte curajosul,
scrisoare care îl anunţa că tatăl pe inţeleptul, dreptul, mândrul si
care nu îl cunoaşte este pe moarte. El neînfricatul Enjolras. Gavroche , fiul
se duce la fostul colonel demn de tot lui Thenardier dar mai mult crescut
respectul pentru curajul dovedit în pe stradă, participă şi el la răscoală.
luptele duse pentru patria sa, Este insărcinat de Marius să-i trimita
nestiind nimic despre trecutul său un bilet Cosettei care ajunge in
glorios si neiubindu-l deloc. mainile lui Jean Valjean.
14
15. In iunie 1832, membrii grupului
A.B.C., impreună cu voluntarii Jean Valjean, avându-i alături pe
adunaţi de pe străzi, construiesc o tinerii săi copii, Marius si Cosette, pe
baricadă in strada Chanvrerie. care ii iubea atat de mult, având
Marius, care trebuie să-şi respecte alături lucrurile dragi lui: sfeşnicele
promisiunea facută Cosettei, episcopului, imbrăcamintea fetiţei
Gavroche, Javert, prins ca spion şi sale de când era copil şi cufăraşul in
Jean Valjean, care primise biletul de care le purta şi imaginându-si-l
adio al lui Marius pentru fiica sa, se prezent şi pe episcopul său drag, işi
aflau şi ei la baricada condusa cu dă sufletul in deplină pace şi fericire.
multă pricepere ,curaj si patriotism Pe mormântul pe care copii săi il fac
de Enjolras. Iubitul Cosettei, sunt scrise următoarele versuri:
incercând să-şi dea viaţa pentru „Azi doarme. Deşi traiul i-a fost prea
infăptuirea Astfel, Marius ajunge un chinuit, Trăia. Cand al sau inger
al doilea conducător, alături de pleca, el a murit. Această intamplare
Enjolras. s-a petrecut fireşte Aşa cum vine
noaptea când ziua se sfârşeşte.”
15
18. 18
Nu insultaţi niciodată o femeie care cade! Cine
ştie sub ce povară se prăbuşeşte sărmanul
suflet!
Anumite gânduri sunt rugăciuni. Sunt clipe în
care, oricum ar sta trupul, sufletul e în
genunchi.
Dragostei nu-i ajunge nimic. Dacă are fericirea,
vrea raiul. Dacă are raiul, vrea cerul.
19. 19
Să nu cerem pasiunii logică.
Oare fluierăturile proştilor nu
reprezintă fanfare ale gloriei?
Poetul să nu aibă decât un model:
natura; şi o călăuză: adevărul.
Râsul este caracteristic omului.
Corsica. O mică insulă care a făcut
ca Franţa să fie mare.
Una din urmările virtuţii e trufia. E
între ele o punte făurită de diavol.