1. Management Financiar 2013
Continutul managementului financiar al firmei
In conditiile economiei de piata eficienta unei firme depinde in proportie mare de capacitatea
managerilor de a intelege si a aplica principiile, metodele si tehnicile moderne de managemet.
Calitatea actului de management este o conditie vitala pentru ca o firma sa obtina avantaje
economice competitive si sa reziste la mecanismele concurentiale. In ultimii ani s-a
demonstrat faptul ca factorul principal al falimentului unei firme il reprezinta slaba pregatire a
managerilor si greselile de conducere datorate unor erori decizionale.
Avand in vedere faptul ca falimentul apare ca urmare a imposibilitatii firmei de a-si onora la
termen obligatiile de plata si este determinat de lipsa de lichiditati, putem sustine ca
managementul activitatii financiare este cauza succesului sau al esecului intreprinzatorilor.
Asadar, conducerea prin finante a unei firme vine in spijinul fundamentarii politicii financiare
la nivel microeconomic, concretizandu-se in multitudinea de decizii financiare care au impact
asupra performantelor firmei.
In aceste conditii, firma apare ca un centru autonom de decizie care prin management detine
puterea economico-financiara.
Din multitudinea de forme de management, un rol fundamental a dobandit managementul
financiar care in contextul actual al uniunii europene, trebuie sa contribuie la formarea unei
noi mentalitati despre afaceri si despre sporirea competitivitatii.
Indiferent de marime si forma de proprietate a firmei, managementul finanaciar isi asuma in
cea mai mare parte raspunderea pentru politica financiara la nivel microeconomic ce urmeaza
a fi aplicata pentru atingerea obiectiv urmarite de proprietar sau de adm. resurselor financiare.
Managemetul financiar reprezinta un ansamblu de principii, de metode, de tehnici,
instrumente si actiuni prin intermediul carora se fundamenteaza deciziile financiare in
contextul realizarii unor obiective organizationale formulate printr-o strategie de firma.
Obiectivul general al mg financiar il constituie asigurarea eficientei constituirii si utilizarii
capitalului, realizandu-se astfel suportul financiar necesar pentru maximizarea valorii firmei.
Se poate apercia ca decizia financiara devine actul fundamental al managementului financiar,
fiind rezultatul unui proces rational de alegere constienta dintre mai multe variante a unei
solutii considerata optima pentru realizarea obiectivelor firmei.
Fundamentarea corecta a deciziilor financiare este posibila numai cu ajutoprul analizei
financiare prealabile al carui obiectiv consta in diagnosticarea starii de performanta financiara
a firmei la inchiderea exercitiului financiar. Analiza isi propune sa stabileasca punctele tari si
punctele slabe ale activelor financiare in vederea fundamentarii unei noi strategii manageriale
in mentinerea sau expansiunea intr-un mediu concurential.
In cazul firmelor cu caracter productiv la care se urmareste penetrarea unor noi segmente de
piata nu in toate cazurile obiectivul managementului financiar il va reprezenta maximizarea
valorii firmei, ci asigurarea resurselor financiare de finantare si de sustinere a manevrelor
strategice de sustinere pentru a putea crea puterea economica a firmei.
In cazul firmelor mici si mijlocii, obiectivul de baza este influentat de afirmarea calitatilor
personale ale managerului in a dobandi succesul firmei. In acest caz, in atentia managerului
financiar, se vor afla acele actiuni prin care sunt subliniate performantele de exceptie ale
managerului cum ar fi: actiuni surpriza la bursa, plasamente surprinzatoare, asocieri in afaceri
etc.
Managementul Financiar, indeplineste urmatoarele atributii:
1) Evalueaza eforturile financiare ale tuturor actiunilor ce urmeaza a fi intreprinse intr-o
perioada de gestiune data.
2) Asigura la momentul oportun capitalul la un cost cat mai scazut posibil.
3) Urmareste modul de utilizare al capitalului si gradul de influenta al factorilor de
decizie din celelalte centre de responsabilitate din cadul firmei.

2. Management Financiar 2013
4) Asigura si mentine echilibrul financiar pe termen scurt si pe termen lung in
concordanta cu necesitatile firmei.
5) Urmareste obtinerea rezultatului financiar scontat si il repartizeaza pe destinatii.
Rolul managementului financiar este acela de a crea un cadru favorabil in care urmeaza sa se
stabileasca conexiunile intre obiectivele financiare ale firmei, valoarea de piata de acesteia,
mijloacele si instrumentele folosite pentru masurarea performantelor sale financiare.
Avantaje mg. Financiar:
1) Controlul fluxurilor de venituri si cheltuieli
2) Adoptarea in cunostinta de cauza a deciziilor financiare importante pentru viitorul
firmei.
3) Furnizarea catre investitorii potentiale a informatiilor despre planurile financiare ale
firmei.
4) Intocmirea de rapoarte si analize financiare care iau in calcul variabilele si factorii
interni si externi ai firmei.
5) Cresterea gradului de profitabilitate a afacerii respective.
Deciziile Financiare
Decizia financiara act fundamental al mg fin al firmei.
Sunt 2 criterii de baza care pun in evidenta cele mai reprezentative decizii financiare ale
firmei.
1) Dupa natura obiectivelor urmarite distingem 3 categorii de decizii financiare:
a) Deciziile strategice – se raporteaza la angajarea unor obiective de mare amploare
care au un continut complex si un rol determinant in evolutia firmei (introducerea
in productie a unui nou produs)
b) Deciziile tactice – corespund realizarii operatiunilor financiare curente si sunt
subordonate deciziilor strategice.
c) Decizii operationale – atunci cand se rezolva o problema de oprire a productiei ca
urmare a faptului ca au fost generate stocuri mari, acesta situatie duce si la oprirea
productiei curente.
2) Dupa natura activitatilor care genereaza fluxurile financiare:
a) Decizii de investitii care au o influenta directa asupra structurii activelor firmei.
b) Decizii de finantare care o influenta asupra structurii financiare a firmei (pasivului)
c) Decizii de repartizare a profitului care influenteaza modalitatile de repartizare a
dividendelor, exercitand influente directe asupra investitorilor.
Functiile managementului si functiunile firmei.
Functiile mg sunt: previziunea financiara, organizarea financiara, coordonarea financiara,
antrenarea pentru realizarea obiectivelor financiare ale firmei, controlul si evealurea a
atingerii obiectivelor si performantelor financiare ale firmei.
Functiunile organizatiei: functiunea este definita ca fiind ansamblul proceselor de munca
omogene asemenatoare sau complementare care contribuie la realizarea acelorasi obiective
prin utilizarea de concepte, cunostinte, tehnici, metode din acelasi domeniu sau din domenii
inrudite sau complementare.
Firmele au urmatoarele functiuni: 1) de cercetare dezvoltare
2) de productie
3) comerciala
4) financiar contabila
5) de personal

3. Management Financiar 2013
Aceste functiuni nu sunt independete decat in planul teoretic, deoarece in activitatea practica
se intrepatrund, se conditioneaza reciproc si se manifesta intr-o stransa interdependenta.
Specialistul in management financiar, trebuie sa aiba o viziune cat mai larga asupra activitatii
organizatiei. Toate deciziile trebuie sa aiba ca obiectiv principal reducerea eforturilor
financiare si maximizarea profitului si a valorii firmei pe termen lung.
In aceasta viziune complexa trebuie structurata si asigurata administrarea numeralului,
apelandu-se la metode moderne care trebuie sa isi gaseasca locul in tranzactiile comerciale. In
procesul investitional, deasemenea sunt mutatii de proportii, selectia dintre multitudinea de
proiecte ce se ofera si modul de finantare al acestora.
Pentru a infiinta o firma mai intai trebuie obtinute fondurile, iar dupa aceea firma trebuie
organizata si condusa in asa fel incat acestea sa fie multiplicate, asadar managerul financiar
trebuie implicat mai cu seama in selectarea proiectelor de investitii. Unii specialisti definesc
mg. Financiar ca fiind activitatea de achizitionare, finantare si manageriat al activelor in
vederea atingerii scopului propus. Acesti specialisti, considera ca managerul financiar trebuie
sa se implice cel putin in urm 3 domenii:
1) In investitii
2) In finantare
3) In mg activelor
2 sunt deciziile de maxima importanta ale unui manager financiar:
1) Cum si de unde sa obtina firma fonduri?
2) Cum sa utilizeze firma fondurile pentru a da satisfactie actionarilor, salariatilor si
firmei.
Rolul managementului financiar rezida si din faptul ca valoarea firmei este direct
proportionala cu rentabilitatea viitoaresi invers proportionala cu riscurile potentiale.
Dezvoltarea si modernizarea firmelor, in pasul cu evolutia tehnicii si cu posiblitatile de
finantare reprezinta obiectivul determinant de care depind existenta si afirmarea firmei
respective.
Interdependeta dintre functiunea financiar contabila si functiunea de productie:
Una din mutatiile importante pe care a impus-o trecerea la economia de piata, a fost lichidarea
asa numitei dictaturi a producatorului si orientarea lui catre client. Este trecerea de la fabrica
ce a dispus prin plan si prin repartitii cu sursele financiare si beneficiul dispuse prin bugetul
de venituri si cheltuieli la a produce ce vrea piata, dar in conditii de profitabilitate prin rotirea
capitalurilor firmei. Realizarea tuturor activitatilor de productie necesita fonduri financiare
importante, iar volumul, structura si rotatia lor depind in cele mai multe situatii de metodele,
procedeele si solutiile tehnice si tehnologice ale firmei.
Intedependenta dintre funciunea financiar contabila si functiunea comerciala a firmei:
Cresterea ponderii activitatilor comerciale si de marketing, in ansamblul activitatilor firmei
este o realitate ce va amplifica obiectivele si sperantele de dezvoltare ale firmei, mai ales cele
de crestere a profitului. Aceste activitati antreneaza cele mai voluminoase si mai complexe
fluxuri financiare cum ar fi: aprovizionarea tehnico-materiala, politica de stocuri sau
desfacerea marfurilor.
Volumul fondurilor financiare pe care le presupune activitatea de aprovizionare tehnico-
materiala, depinde hotarator de dimensiunile consumului care la randul lui este dependent de
performantele produselor si ale tehnologiilor utilizate, performante care oricand pot fi
amliorate, asadar, inainte de a angaja fondurile trebuie sa se intervina in limitele
profitabilitatii in restructurarea si perfectionarea produselor si a tehnologiilor de fabricatie.
Interdependeta dintre functiunea financiar-contabila si functiunea de personal:
Toate obiectivele strategice si practice ale firmei intre care si profitul, se realizeaza nemijlocit
cu personalul firmei. Dimensiunile profitului pot fi considereate ca fiind direct proportionale
cu performantele personalului firmei. Daca personalul nu le percepe corect, si nu se implica

4. Management Financiar 2013
cu toata capacitatea in realizarea lor, profitul va fi mai mic, atractia firmei mai redusa, iar
sansele de dezvoltare si de afirmare vor fi minore. Toate aceste cerinte trebuie avute in vedere
atat la selectia, recrutarea, evaluarea si promovarea personalului, cat mai ales in actiunile de
perfectionare.
Mutatii de urmeaza a fi produse in cadrul functiunii financiar-contabile:
Contabilitatea firmei numai poate fi doar o sursa de date si de informatii cu caracter istoric.
Bilantul previzional si alte mijloace trebuie sa isi faca loc in instrumentalul contabil din cadrul
firmei.
Functiunea financiara numai poate fi limitata doar la procurarea fondurilor, ci trebuie sa
indeplineasca un rol activ si hotarator privind modul de alocare si de utilizare al fondurilor de
conturare a cailor si metodelor de obtinere a profitului si a valorii scontate. (dorite).
Specialistii care au sarcina realizarii activitatilor care compun functiunea financiar contabila
nu isi pot realiza rolul daca nu se apropie de problematica tehnica, tehnologica si
organizatorica a productiei pentru a obtine si realiza o situatie financiara profitabila.
Managementul capitalurilor firmei
Capitalurile firmei fac parte dintre factorii de productie. Capitalurile de clasifica dupa
multiple criterii:
1) Dupa modul in care participa la procesele economice dupa cum se consuma, se
inlocuiesc. Capitalurile se clasifica astfel: capitalul fix si capitalul circulant.
2) Dupa continutul lor: a) capital economic
b) capital permanent
c) capital de lucru sau fond de rulment.
3) dupa forma de proprietate: a) capital propriu
b) capital imprumutat
4) dupa rolul si forma capitalului avem 2 categorii: a) capital productiv
b) capital financiar.
5) dupa modul de participare a proprietarilor la formarea capitalurilor avem: a) capital
subscris
b) capital varsat
c) capital nevarsat.
Definirea principalelor forme de capitaluri ale firmei.
Capitalul economic – reprezinta totalitatea activului bilantului contabil al firmei format din
bunuri si valori.
Capitalul propriu difereanta dintre capitalurile proprii si datoriile firmei.
Capitalul imprumutat- reprezinta capitalul atras pe care firma trebuie sa il remunereze si sa il
ramburseze.
Capitalul permanent: este format din capitalul propriu + imprumuturile pe termen mediu si
lung.
Capitalul de lucru (fond de rulment) – reprezinta diferenta dintre capitalul permanent si
imbilizarile nete. (activele corporale si necrporale).
Capitalul productiv – poate fi considerat ca fiind capitalul necesar ciclului de exploatare. Il
intalnim sub 2 forme: a) capitalul real numit si capital tangibil format din bunuri materiale.
b) capitalul uman numit si capital intangibil.
Capitalul subscris - reprezinta insumarea valorii actiunilor pentru care fiecare detinator de
capital a subscris atunci cand a avut loc oferta sau licitatia.
Capitalul varsat – este valoarea actiunilor subscrise transformate in lichiditate prin depunerea
numeraluiui echivalent la casierie sau in contul firmei.

5. Management Financiar 2013
Capitalul nevarsat – reprezinta partea de actiuni subscrise al caror pret nu a fost varsat in
contul firmei.
Capitalul fix – este acea parte a capitalului tehnic care participa la mai multe procese
economice , se consuma treptat parte cu parte si se inlocuieste periodic atunci cand este
consumat integral sau cand este uzat moral.
Capitalul circulant: reprezinta acea parte a capitalului tehnic care se consuma in fiecare ciclu
de productie, participa cu intreaga expresie baneasca la formarea costurilor si se inlocuieste
dupa fiecare consumare odata cu reluarea unui nou ciclu.
Pentru o mai buna intelegere si tratare a managementului financiar, sursele de formare a
capitalurilor firmei se impart in 2 mari grupe:
a) Surse interne
b) Surse externe
Formarea capitalurilor din surse interne: Sursa interna este denumita si autofinantare,
semnificand veniturile nete proprii destinate formarii capitalurilor. Dimensiunea acestei surse
de autofinantare depinde de capacitatea de autofinantare a firmei care este formata in general
din profitul net, amortizare si provizioane.
Autofinanatarea este abordata prin intermediul mai multor modalitati de exprimare si anume:
- Autofinantare globala sau bruta - semnifica diferenta dintre venituri si cheltuieli.
- Autofinantarea de mentinere sau de supravietuire – aceea finanatare destinta doar
reproductiei simple fiind formata din amortizarea pentru inlocuire si din profitul destinat
mentinerii de dezvoltare atins.
- Autofinantarea de expansiune – aceea capabila sa finanteze dezvoltarea firmei, ea
numindu-se si finantare neta fiind formata din amortizarea si profitul care exced
reproductia simpla si sunt destinate majorarii patrimoniului.
- Autofinantarea amanata – autofinantarea potentiala care va putea deveni realitate in viitor
si in anumite conditii.
Autofinantarea isi are substanta in zona profitului si in zona amortizarii. Amortizarea provine
din volumul acesteia incorporat in cheltuieli.
Formarea capitalurilor din surse externe:
Sursele externe sunt: a) contributie proprietarilor
c) Imprumuturile pe termen lung: - imprumuturi obligatare
- Imprumuturi bancare
- Umprumuturi rambursabile de la alte institutii financiare.
c). Surse nerambursabile – de la stat pentru subventii
de la terti – donatiile si sponsorizarile de la institutii financiare si comunitati
internationale
Managementul si gestiunea riscurilor
Riscul s-a studiat si s-a abordat doar secvential la creditori decisi la i deci si la debitori tratand
riscul bancar si riscul de firma.
Riscul bancar – riscul de creditare imbraca forme diferite si vizeaza:
- Riscul de rambursare care provine din riscul de plasament.
- Riscul de mobilizare care apare odata cu unele oportunitati mai favorabile ce nu pot fi
valorificate pe motiv ca resursele de creditare au fost deja plasate.
- Riscul de profit – care provine din riscul de dobanda si din celelalte riscuri generate de
cheltuilei bancare sau de alte operatiuni care intrerup profitul bancii.
- Riscul de frauda care provine din calitatea personalului si a managementului.
Intre masurile minimale ale protectiei impotriva riscului bancar trebuie sa se cunoasca si
sa se interpreteze corect cel putin urm. Informatii despre firme sau despre clienti.

6. Management Financiar 2013
a) Informatii directe: 1) modul in care firma a fost inregistrata la registrul comertului
2) caracterul de legalitate si de eficienta a activitatii firmei
3) dimensiunea capitalului social si modul in care aceasta este grevat de datorii.
4) bonitatea firmei care cuprinde lichiditatea, solvabilitatea si rentabilitatea acesteia.
b) informatii indirecte:
1) Informatii din relatiile anterioare ale bancii cu clientul respectiv.
2) informatii de partenerii de afaceri ai firmei in cauza.
Pentru compensarea riscurilor potentiale, banca trebuie sa-si construiasca si sa-si promoveze
o politica de prudentialitate si de garantii adecvate.
Daca ne referim la garantii ca masuri de prudentialitate, in literatura de specialitate intalnim:
1) Garantii personale care tin de credibilitatea, solvabilitatea si stabilitatea clientului ce
solicita creditul. Partea de acordare de garantii prin giranti intra tot in aceasta
categorie, adica de unele persoane fizice sau juridice care garanteaza pentru cel ce
solicita creditul.
2) Garantii patrimoniale gajate (gaj cu posedare si fara deposedare). Aceste garantii au o
mare doza de subiectivism provenita din evaluarea bunurilor si din riscul care tine de
stabilitatea valorii de piata a bunului.
3) Garantii contituite prin bunul creditar care reprezinta forma cea mai preferata de catre
clientela, dar si ele sunt insotite de riscurile privind unele cadente ale planului de
afaceri.
II) riscuri de firma - este clasificat astfel:
1) Riscul economic sau riscul de exploatare
2) Riscul financiar
3) Riscul de faliment.
1) Riscul economic provine de regula din neadaptare la mediu a firmei, adica modificare
factorilor de productie, cosuri ridicate pentru obtinerea produselor, variatia mesajelor
pietei.
2) Riscul financiar provine in relatie din structura capitalurlor si costul mediu al acestora.
3) Riscul de faliment reprezinta o suma al riscului economic si al celui financiar precum
si altor factori de conjunctura cum ar fi lipsa de lichiditati sau solvabilitatea foarte
mica.
Deciziile manageriale dupa riscurile cbil de realizaare le insotesc se clasifica astfel:
1) Decizii luate in conditii de certitudine – acelea in care obiectivele stabilite au o
probabilitate maxima de realizare, iar conditiile in care sunt realizate sunt
cunoscute si nu ridica probleme deosebite.
2) Decizii luate in conditii incertitudine – in care obiectivele au o probabilitate mare
de realizare, insa sunt dubii serioase asupra modului de realizare, ele fiind deseori
variabile, greu controlabile mai ales din lipsa de informatii.
3) Decizii luate in conditii de risc sunt deciziile in care obiectivul fixat este posibil de
realizat, dar este o mare nesiguranta privind modalitatile de urmat care pot face ca
obiectivul sa nu se realizeze, riscul fiind foarte mare.
Riscul reprezinta variabilitatea rezultatelor subb presiunea factorilor de mediu.
Firmele s-ar confrunta cu urmatoarele categorii de riscuri:
1) Riscuri economice in care este inclusa inflatia, riscul investitional, riscul de
exploatare.
2) Riscuri financiare – cele de indatorare excesiva
3) Riscuri comerciale – cele legate de pret, de transport, de nisa de piata.
4) Riscuri de fabricatie privind calitatea produsului, neincadrarea in normele de
consum, nerealizarea programelor prevazute.

7. Management Financiar 2013
5) Riscuri politice – restrangeri de importuri, neacceptare in unele tari, riscuri de tara.
6) Riscuri sociale – legate de demotivarea personalului sau de cultura organizationala
anti economica.
7) Riscuri juridice – legate de pierderea sau distrugerea marfii, de neincasarea
creantelor, de blocarea afacerii ca urmare a incalcarii prevederii legale.
8) Riscuri naturale.
9) Riscul de a nu realiza o cifra de afacere minima care sa acopere cheltuielile. Este
un risc major deoarece neacoerirea cheltuielilor din venituri proprii, poate duce la
falimentul firmei. Pentru analiza acestui risc se utilizeaza 2 modele si anume:
a) Modelul de analiza cu ajutorul intervalului de siguranta, care poarta denumirea si
de indicator de pozitie determinat dupa relatia:
Is =
B) Modelul de analiza cu folosirea coeficientului de levier de exploatare sau asa zisul
coeficient de parghie de exploatare.
KL =
Cand KL intra sub 1, avem de aface cu un risc de exploatare in sensul ca firma nu isi
poate acoperi cheltuielile din venituri proprii, deci nu isi poate recupera factorii de
productie intrand in zona insolventei. Cu cat kl> 1 cheltuilile pot fi acoperite din venituri
proprii, iar firma este mai profitabila.
Managementul financiar al procesului investitional.
Prin mg procesului investitional, se urmareste abordarea cu prioritate a implicatiilor
financiare ale acestuia. In mod special se au in vedere:
a) Integrarea la nivelul cerintelor al procesului investitional in mg financiar al firmei.
b) Integrarea optiunii pentru investitii in optiunea generala a obtinerii eficientei scontate.
c) Integrarea in procesul de mg financiar a documentatiei de investitii ca instrument de
concepere si de promovare a eficientei economice.
d) Definirea zonelor de management in care se concepe, se programeaza si se realizeaza
eficienta in investitii.
e) Evaluarea si selectia proiectelor de investitii si actualizarea indicatorilor de eficienta in
investitii, avand in vedere factorul timp.
Problematica investitiilor se inscrie in ansamblul cerintelor care urmaresc obiectivele
privind utilizarea precisa a resurselor acumulate respectiv stabilirea raportului dintre
resursele destinate dezvoltarii si cele de consum. Pentru a sintetiza si a evalua partea
financiara in procesul investitional s-au conceput 2 indicatori de ordin general si anume:
1. Multiplicator - care semnifica plusul de venituri generat de investitie ca sursa de
finantare a dezvoltarii.
2. Acceleratorul reprezentand presiunea pe care o face consumul suplimentar generat de
efectele investitiei asupra procesului investitional.
Investitiile reprezinta o renuntare la o satisfactie imediata si sigura in schimbul unei
sperante al carei suport sunt resursele investite, asadar, investitia trebuie privita ca o
cheltuiala certa pentru un viitr incert.
Pentru investitii de pot face studii tridimensionale, avand in vedere imaginea contabila, cea
economica si financiara a acesteia. Imaginea contabila reduce dimensiunea investitiei la
caracterul ei de imobilizare pornind de la faptul ca toate valorile care se creaza sunt destinate
sa ramana constant sub aceeasi forma.

8. Management Financiar 2013
Imaginea economica este data de faptul ca veniturile viitoare trebuie sa fie superioare
cheltuielilor initiale si a celor actualizate.
Imaginea financiara provine din faptul ca investitiile genereaza venituri si economii pe termen
lung, asadar se poate formula urmatoare definitie genererala a investitiei:
Investitia este efortul financiar actual, facut pentru un viitor mai bun creat prin dezvoltare si
modernizare, avand ca sursa de finantare consumurile actuale sigure, dar mici si
neperformante in favoare unor consumuri viitoare mai mari intr-o structura moderna, dar mai
aproape optiunile utilizatorilor , dar probabil.
Concluziile si consecintele in plan managerial trase pentru efortul actual privind investitiile,
sunt urmatoarele:
1) Investitia este un efort actual care trebuie dimensionat, previzionat si argumentat
pentru a putea fi sustinut de catre cei ce trebuie sa il faca.
2) Investitia vizeaza un viitor mai bun care trebuie conturat stiintific prin studii complexe
dar pertinente.
3) Sursa de finantare a investitiilor o reprezinta renuntarea la consumuri actuale si
posibile, dar sigure in favorarea unor consumuri viitoare mai mari, mai performante
dar probabile.
4) Problematica investitiilor face parte dintre obiectivele strategice majore ale firmei.
In esenta avem 2 mari categorii de investitii:
1. Plasamentele care reprezinta achizitia unor bunuri sau valori care exista in economie,
schimbandu-se doar proprietarul.
2. Investitiile destinate crearii de noi bunuri, modernizarea si refacerea acelor existente,
urmarindu-se ceea ce se va obtine in viitor.
In plan social, investitiile joaca rolul de regulator in ocuparea fortei de munca si in
imbunatatirea calitatii vietii. Implementarea unor proiecte sau programe de investitii,
antreneaza modificari pe piata muncii creand o nevoie suplimentara de forta de munca in
sectoarele care pregatesc si realizeaza actiuni investitionale, dar mai ales la beneficiarii de
capacitati de productie care exploateaza aceste capacitati. Pe de alta parte, investitiile
constituie suportul material al promovarii progresului tehnico-stiintific in diverse sectoare
de activitate.
Rolul investitiilor destinate activitatii economice si in primul rand a celei productive, este
crearea suportului cresterii avutiei firmei.
Elementele definitorii ale conceptului de investitii sunt:
- Continutul concret material al efortului investitional.
- Factorul timp, durata pe parcursul caruia parametrii economici ai proiectului trebuie sa
fie materializati.
- Finalitatea proiectului si eficienta lui.
- Riscul care decurge din esalonarea pe perioade viitoare a efectelor asteptate.
Daca ne referim la implicarea managementului financiar in procesul investitional, facem
precizarea ca de regula sunt dezvoltate mai multe proiecte decat de pot finant, iar criteriul
de selectie este unul de natura financiara.
Putem spune ca investitia reprezinta orice cheltuiala de resurse facuta in vederea crearii
premiselor necesare obtinerii in viitor pe o perioada mai lunga de timp a unor efecte utile
firmei.
Cunoasterea managementului procesului investitional presupune o clasificare a investitiilor
astfel:
1. Dupa natura lor – a. Investitii corporale
b. necorporale
c. financiare.
2. dupa natura efectelor scontate: investitii productive

9. Management Financiar 2013
Investitii neproductive
3. Dupa locul in care se fac, investitiile pot fi: a. Interne
b. extgerne
4. dupa influentele pe care le au asupra patrimoniului:
a. investitii de mentinere.
b. investitii de expansiune.
5. dupa gradul de risc pe care il prezinta avem 2 categorii:
a. investitii cu risc sporit (cele de expansiune, de dezvoltare a act.)
b. investitii de risc scazut (cele de inlocuire)
6. dupa resursele financiare utilizate: a. Investitii finantate din surse proprii
b. finantate din surse imprumutate
c. din surse mixte.
Momentul in care se ia decizia de a se realiza o investite este unul de importanta din firma
deoarece vizeaza viitorul acesteia obiectivele strategice respectiv interesele pe termen lung
ale firmei.
Dificultatea continuarii optiunii pentru investitii este data de faptul ca o inevstitie are impact
asupra tuturor elementelor sistemului firmei adica acelui organizatoric, informational,
decizional cat si asupra metodelor si procedeelor de management.
Toate aceste implicatii pot fi indentificate, cuantificate si avute in vedere cu ajutorul a doua
activitati esentiale si anume:
- studii de piata adecvate
- Analiza diagnostic a activitatii firmei si a modului in care s-a utilizat capacitatile
existente.
Aceste 2 activitati trebuie sa se finalizeze in prognoze, in strategii, programe, iar optiunea
pentru investitii se materializeaza in programul privind proiectarea si elaborarea
investitiilor.
Riscul investitiilor
Notiunea de risc decurge din insusi esalonarea pe perioade viitoare a efectelor asteptate.
Aceste efecte nu pot fi certitudini.
Strategia investitionala stabileste pe baza unor studii si simulari obiectivele principale ale
firmei in domeniul investitional. Strategia trebuie sa aiba in vedere celelalte strategii ale
firmei, adica cea de piata, de restructurare, de privatizare, inscriindu-se in strategia globala a
firmei asigurand suportul financiar al materializarii programelor de investitii.
In conditiile economiei de piata, fiecare firma are drept scop obtinerea unui profit cat mai
mare la un anumit nivel al resurselor consumate. In cadrul strategiillor de firma, cea
investitionala detine ponderea cea mai mare, deoarece prin ea se directioneaza viitorul firmei
si se orienteaza efortul acesteia in directia valorificarii cu eficienta maxima a resurselor
consumate.
Luarea deciziei de a investi trebuie sa ia in considerare incertitudinea si riscul implicate de le
proiect. Incertitudinea se refera la indoiala pe care o creaza. Aparitia unui eveniment viitor si
de starea de nesiguranta legate de rezultatele economice scontate.
Riscurile care insotesc afacerile se regasesc si in investitii. Dupa factorii pe care il genereaza,
distingem 2 feluri de risc:
1 – riscul in a face
2 – riscul financiar.
1. Riscul in a face este generat de evolutia progresului tehnic intrunit rapid si de
consecintele sale neprevazute.
2. Riscul financiar decurge in special din proportia mare a imprumuturilor facute de
firme la banci. Acest gen de risc consta in aceea ca in cazul unei conjuncturi

10. Management Financiar 2013
nefavorabile, profiturile se volatilizeaza, lasand loc pierderilor. Dupa dimensiunile
pierderilor, riscul poate fi incadrat in cateva categorii reprezentative:
a. Riscul de nivel minim sau 0, intalnit la investitiile de plasament in obligatiuni,
imprumuturile pe termen lung sau a caror rate de dobanda se mentine.
b. Riscul de grad redus intalnit la investitiile de inlocuire la care modificarile in
procesul de productie sunt relativ reduse .
c. Riscul de grad mijllociu – intalnit la investitiile de productivitate care presupun
modificari in cadrul procesului de productie sau in rationalizarea locurilor de
munca.
d. Riscul cu grad ridicat – intalnit la investitiile de cercetare-dezvoltare ale caror
rezultate sunt incerte.
Managementul costurilor de productie
Costul de productie este o categorie economica importanta in managementul firmei deoarece
exprima modul in care se realizeaza consumul si valorificarea factorilor de productie. Ca
urmare, costul reprezinta legatura modului de conlucrare intre functia tehnica si cea
economica si intre toate celelalte functii ale firmei. Firma moderna impune o noua mentalitate
a managerilor fata de costuri bazata pe flexibilitate, dinamism si previziune.
Procesul de management in domeniul costurilor trebuie conceput si realizat din 3 puncte de
vedere si anume:
1. Din punct de vedere cibernetic, respectiv sub aspectul coerentei si relevantei
informatiei al rationalitatii si raspunderii.
2. Din punct de vedere economic prin construirea si realizarea obiectivelor strategice si
respectiv tactice ale firmei.
3. Din punct de vedere social in sensul maximizarii efectelor costurilor.
Asadar, costul de productie reprezinta esenta managementului financiar, deoarece reflecta
modul in care se realizeaza obiectivele de baza ale firmei : valorificarea resurselor, realizarea
profitului scontat, echilibrul economic si financiar, capacitatea concurentiala, cresterea valorii
firmei, a imaginii acesteia si respectiv perspectivele firmei.
Rolul hotarator al costurilor de productie deriva si din faptul ca reducerea volumului si
optimizartea structurii acestora alaturi de cresterea preturilor prin calitate ramane singura cale
sigura de obtinere a profitului scontat.
Cele 2 parti implicate in tranzactie adica piata si producatorul au interese diferite care trebuie
sa se apropie printr-un managemenmt performant. Cumparatorul este interesat sa obtina un
produs de o calitate cat mai inalta la un pret cat mai scazut. Producatorul insa este interesat sa
obtina un pret cat mai ridicat scapand din vedere uneori calitatea pentru a-si acoperi costurile
si a obtine profitul scontat. Baza de negociere o reprezinta insa un cost rational care sa
permita promovarea calitatii asteptate de consumator si profitul scontat de producator. Pentru
producator costul este factorul intern al profitului, iar pretul factorul extern al acesteia.
In domeniul costurilor de productie, managementul trebuie sa creeze cadrul organizatoric si
de resposabilitate pentru solutionarea unor probleme cardinale ale firmei, iar solutiile care se
adopta trebuie sa aiba o rezonanta generala. In solutionarea problemelor se apeciaza ca
profitul si costurile au dimansiuni acceptabile atunci cand:
a. In ceea ce priveste costurile: - au la baza tehnologii care asigura realizarea productiei
contractate si parametrii stabiliti de client.
- Au o dimensiune si structura comparabile cu cele practicate de firmele concurente
sau in ramura respectiva.
- Asigura realizarea profitului scontat.
b. Daca este egal cu cel ce se asigura prin alte plasamente ale capitalurilor firmei.

11. Management Financiar 2013
- Are o rata rezonabila, adica oscileaza in jur de 12% din captalul propriu si 9-15%
din CA.
Scopul final al managementul costurilor poate fi concretizat astfel:
- Identificarea rezervelor de optimizare si de reducere a costurilor si de crestere al
profitului prin competitivitatea probata de piata.
- Punerea a acestor rezerve in valoare prin conceperea unui cost prestabilit adecvat
derulairii activitatilor firmei. Rolul costurilor in esenta o reprezinta optimizarea
formarii alocarii si utilizarii capitalurilor firmei in scopul obtinerii profitului
scontat.
Functiilor costurilor trebuie abordate ca functii ale teoriei si calculatiei costurilor si pot
fi grupate in 3 categorii astfel:
1. Functia de previzionare a cosnumurilor factorilor de productie
2. Functia de masurare a consumului f.d.prod.
3. Functia de reglare a acestor consumuri.