1. TULBURĂRILE AUZULUI FONEMATIC LA COPILUL DEFICIENT
MINTAL, O CAUZĂ MAJORĂ A DISLEXIEI ȘI DISGRAFIEI
Prof. logoped Irina Popa, Negrești/Vaslui
Prof. educator Adriana Sardariu, Negrești/Vaslui
Articolul nostru, a pornit de la observarea frecvenței și uneori a greșelilor de citire
și de scriere întâlnite la elevii cu CES și de la necesitatea de a le corecta. Știindu-se
că limbajul se construieşte în cadrul interacţiunii sociale și nu este un dat genetic
vom aminti câteva elemente ale dezvoltării vorbirii la copilul deficient mintal
comparativ cu cel normal. Se ştie că în timp copilul normal își însusește vorbirea mai
mult spontan, până la intrarea în școală, iar dezvoltarea psihica se realizează
progresiv, copii cu deficiente mintale dispun de posibilități mai reduse și manifestă
stagnări în evoluția limbajului, nu numai datorită deficienței de pronunție pe care o
au, dar și altor cauze din care amintim tulburarea auzului fonematic și a faptului că
persoanele înconjurătoare nu îi încadrează într-un sistem de comunicare permanent,
mai ales în cazul celor care provin din medii defavorizate și subculturale.
La școlarul deficient mintal decalajul dintre dezvoltarea limbajului și celelalte
funcții psihice este foarte evident datorita faptului că posibilitățile de înțelegere și
ideaţie rămân limitate, în timp ce capacitatea de exprimare înregistrează progrese
interesante.
Formarea deprinderilor de scris citit depinde de o serie de factori printre care cei mai
importanţi se referă la dezvoltarea psihică generală și a chinesteziei mâinii în
special, de integritatea auzului fonematic, de nivelul achiziților verbale și calitatea
conduitei verbale, motivația pentru activitatea respectivă și interesul subiectului de
a-și însuși cat mai repede noile achiziții.
Lăsând la o parte ceilalți factori trebuie să subliniem că elaborare deprinderilor
senzoriale de audiere a vorbirii, respectiv auzul fonematic, reprezintă o importantă
condiţie pentru elaborarea deprinderilor motrice ale comunicări orale, mai întâi și
apoi scrise.
Auzul fonematic se constituie la copil ca o structură senzorial – perceptivă care
asigura atât discriminarea auditivă a sunetelor emise de cei din jur, cât și reglarea
percepției propriei emisie, există o legătură strânsă, audierea implicând o schițare a
mișcării fono– articulatorii, iar emisia presupune neapărat autopercepția pe baza
căreia se realizează autocontrolul și autocorecția.
Dislalia deficientului mintal reprezintă în fond o tulburare de tip gnozo – praxic
auditiv. Percepția sunetului si procesului de învățare prin discriminare auditivă sunt
în primul rând tulburate, iar capacitatea de sinteză la nivelul praxic al imaginii
auditive și mișcări fono –articulatorie se realizează cu greu sau nu se realizează
deloc. Implicațiile acestei disfuncții devin și mai semnificative în procesul de
învățare a limbi scrise și citite(grafie-lexie).
Învățarea limbii citite și scrise la deficientul mintal constituie în primul rând o probă
de terapie complexă.
Nu există nici o îndoială că cea mai dificilă activitate pe care o învață deficientul
mintal este aceea de scriere și citire. În general se pornește de la premisa că toți copii

2. pot învă a scrisul i cititul într-o perioadă de 1-2 ani, dar ț ș acesta este un deziderat,
iar realitatea este că deficientul mintal, școlarizabil, recuperabil nu-și poate însuși
scris-cititul în această perioadă, structura neuropsihică a acestuia nereprezentând
decât într-o mică măsură potențialele și mecanismele învățării unei asemenea
activități. Actul lexic constituie o activitate complexă care solicită mecanisme
auditive, vizuale, senzorio-motorii, de organizare și structurare spațio – temporala,
înțelegerea semnificației simbolurilor codificate de societate, activitate ce constituie
un obiectiv principal al școlii și presupune un nivel mintal minimal de 6 ani,
știindu-se că imbecilii sunt incapabili să învețe.
În perioada preabecedară am sesizat că unii dintre ei prezintă tulburări ale auzului
fonematic, pe lângă alte tulburări specifice copilului cu deficiență mintală. Există
tulburări ale auzului fonematic sau slaba dezvoltare a acestuia care determină nu
numai la nivelul emisiei, dar, mai târziu și la cel al discriminării sunetelor și
reprezentării lor în planul grafic. Unde fenomenul este mai accentuat, dificultățile se
extind și la nivelul grupurilor de litere și chiar a cuvintelor. Terapia a început prin
exerciții zilnice de respirație și gimnastică facială, de dezvoltare a abilităților
perceptive motrice și vizuale- auditive, de stimulare și organizarea comunicării
verbale, de dezvoltare a atenției auditive, a memoriei auditive și de dezvoltare a
auzului fonematic însoțită de coordonare audio- grafica.
Un rol important în activitatea de recuperare l-au avut exercițiile și jocurile în care
s-au valorificat frământările de limbă. Aceste exemple au un rol important în
dezvoltarea auzului fonematic la școlarilor cu deficiență mintală.
Iată câteva exemple…
S-Z-Ț, Ș-J, CE-CI
1. Nici n-a zis şi zici c-am zis, când oi zice chiar oi zice ca să zici c-am zis ce-oi zice
2. 6 sași în 6 saci
3. Stanca stă-n castan ca Stan.
4. Cere cei ce cer cercei!
5. Un vultur stă pe pisc cu pixul în plisc.
6.O barză brează face zarvă pe o varză.
7. E pestriță prepeliță pestriță, dar mai pestriți sunt puii prepeliței pestrițe.
8. Știu că știi că că știuca-i pește, dar mai știu că știuca-i știucă.
9.Muștele mușcă mușcatele.
10. Mușcati-ar musca mușchiul.
11. Muștele mustesc în mușchiul mușcatei.
12. 12 cocostârci se cocostârcesc pe casa lui kogalniceanu.
13. Sașiul stă pe șașiu și șușotește.
L-R
1. Capra calcă piatra, piatra crapă-n patru, crăpa-i-ar capul caprei cum a crăpat piatra-n
patru. Piatra crapă capra, capra crapă piatra. Piatra crapă capul caprei în patru, cum
a crăpat şi capra piatra în patru.
2. O întâmplare întâmplăoare s-a întâmplat din întâmplare

3. 3. Tâmplarul s-a lovit cu tâmpla de tâmpla tâmplăresei.
F-V
1. Prin Vulturi vântul viu vuia.
2. Florica, fata fierarului Fănică, fierbe fasole făra foc, fiindca focul face fum.
4. N-am venit ca am venit, am venit că n –am venit
C
1. Un caricaturist caricaturizează o caricatură caricaturistică.
După realizarea pa ilor din pl ș anul de interveție iată, câteva exemple de reușită:
Ex.1
D.D (14 ani) vine în clasa a II-a cu diagnosticul deficient mintal accentuat, dislalie,
limbaj mult redus, dislexie, disgrafiie, acalculie, tulburări de orientare spațio-temporală,
emotivitate crescută. A repetat de 3 ori clasa I în școala generală. Nu
cunoaște nici o literă, mâzgălelile care imitau scrisul erau slab conturate și porneau
din colțul stâng al paginii și mergeau spre coltul drept de jos al paginii.
În prezent are vârsta mintală 7-8 ani. După un program terapeutic susținut timp de 3
ani rezultatele sunt slabe din cauza diagnosticul sever. În momentul actual cunoște
alfabetul, citește cuvinte monosilabice și multisilabice fără a sintetiza și înțelege
sensul, dislalia este aproape corectată, copiază numere și adună în contextul 0-10.
Ex.2
I.F.G.(12 ani), vine în clasa a II a de la școala generală cu diagniosticul deficiență
mintală, mare deficit de concentrare, instabilitate psihomotrică, limbaj sărac, atenție
și emoție scăzută, dislalie poliformă, tulburări de auz fonematic, disgrafie, acalculie.
Vorbirea sa era de tipul,, na șu a leta,,. Vârsta mintală actuală este de 9 ani. Urmând
un program terapeutic adecvat și-a corectat o parte din tulburările de auz fonematic,
s-a corectat puțin și dislalia, cunoaște literele, citește cuvinte monosilabice cu
ușurință, copiază un text relativ corect, adună până la nivelul numerelor formate din
sute, scade mai greu confundând semnele adunării și scăderii, știe tabla înmulțirii de
la 1 la 5.
BIBLIOGRAFIE:
1. A. Kreindler ,, Dinamica Proceselor Cerebrale ,, Ed. Academiei, Buc. 1967
2. C. Paunescu, C. Toncescu, M.Neagu ,, Dezvoltarea vorbirii copilului,, E.D.P.,
Buc.,1972
3. T. Slama-Cazacu ,, Dialog la copil,, Ed. Academica, Buc.,1961