2. Cu aceste cuvinte se încheie discursurile de adio pe care Isus
le-a adresat discipolilor la ultima sa cină, înainte de a fi dat
pe mâinile celor care îl vor da la moarte.
A fost un dialog eficace, în care a descoperit realitatea cea
mai profundă a relaţiei sale cu Tatăl şi a misiunii pe care el i-
a încredinţat-o.
3. Isus este pe punctul de a lăsa pământul şi de a se întoarce la
Tatăl, în timp ce discipolii vor rămâne în lume pentru a-i
continua opera.
4. Şi ei, la fel ca Isus, vor fi urâţi, persecutaţi şi chiar daţi la
moarte.
Mons. Oscar Arnulfo Romero, Arhiepiscop din S. Salvador, aparator al saracilor, ucis
in timpul Sf. Liturghii in 1980.
In martie 2015 a fost initiat procesul de beatificare.
5. Misiunea lor va fi una dificilă, aşa cum a fost şi misiunea lui
Isus. El cunoaşte bine dificultăţile şi încercările pe care prietenii
săi vor trebui să le înfrunte: Tocmai a spus: „în lume veţi avea
necazuri” (16, 33).
6. Isus se adresează apostolilor adunaţi în jurul său pentru acea
ultimă cină, dar are în faţa sa toate generaţiile de discipoli
care îl vor urma de-a lungul secolelor, inclusiv pe noi.
7. Este adevărat. Deşi trăim în mijlocul bucuriilor semănate
de-a lungul drumului nostru, nu lipsesc „necazurile”:
nesiguranţa cu privire la viitor, precaritatea muncii,
sărăciile şi bolile, suferinţele ca urmare a calamităţilor
naturale şi a războaielor, violenţa răspândită în casă şi
între naţiuni.
8. Mai sunt apoi necazurile legate de condiţia de creştini: lupta
zilnică pentru a rămâne coerenți cu evanghelia, sentimentul de
neputinţă în faţa unei societăţi care pare indiferentă la mesajul
lui Dumnezeu, derâderea, dispreţul, dacă nu chiar persecuţia
deschisă din partea celor care nu înţeleg sau se opun Bisericii.
9. “Curaj, eu am învins
lumea”
Isus cunoaşte necazurile,
odată ce le-a trăit el însuşi,
dar spune:
10. Această afirmaţie, atât de
hotărâtă şi de convingătoare,
pare o contradicţie. Cum
poate Isus să afirme că a
învins lumea când după numai
câteva momente de la
pronunţarea acestor cuvinte
el va fi făcut prizonier,
biciuit, condamnat, ucis în
maniera cea mai crudă şi
ruşinoasă?
11. Mai degrabă pare că a fost
trădat, refuzat, redus la nimic,
deci învins în mod răsunător, şi
nu că ar fi învins.
În ce constă victoria sa?
12. Cu siguranţă în înviere: moartea nu a putut să-l ţină în posesia sa.
Victoria sa este atât de puternică încât ne face şi pe noi părtaşi
de ea: se face prezent între noi şi ne duce cu sine în viaţa
deplină, în noua creaţie.
13. Dar chiar mai înainte, victoria sa a fost actul însuşi al iubirii
celei mai mari prin care el şi-a dat viaţa pentru noi.
Aici, în înfrângere, el triumfă pe deplin.
14. Pătrunzând în orice colţ al morţii, ne-a eliberat de tot ceea ce
ne oprimă şi a transformat orice negativitate a noastră, orice
întuneric al nostru şi durere, într-o întâlnire cu el, Dumnezeu,
Iubire, Plinătate.
15. Apostolul Paul, ori de câte
ori se gândea la victoria lui
Isus, părea că înnebuneşte
de bucurie. Spunea că dacă
Isus a înfruntat orice
adversitate, până la aceea
supremă a morţii şi a învins,
şi noi, împreună cu El şi în
El, putem învinge orice
dificultate, ba mai mult,
datorită iubirii sale, suntem
„mai mult decât învingători”:
16. „sunt convins că nici moartea, nici viaţa, […], nici vreo altă
creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care
este în Cristos Isus, Domnul nostru” (Rom 8, 37; cf. 1Cor 15, 57).
17. “Curaj, eu am învins
lumea”
Se înţelege atunci invitaţia
lui Isus de a nu ne mai teme
de nimic:
18. Acest cuvânt al lui Isus, pe care îl vom ţine viu în timpul întregii
luni, ne va putea da încredere şi speranţă. Oricât de dure şi
dificile ar putea fi circumstanţele în care ne aflăm, avem
siguranţa că ele au fost deja făcute proprii şi depăşite de Isus.
19. Chiar dacă noi nu avem forţa sa interioară, îl avem pe el însuşi
care trăieşte şi luptă împreună cu noi. „Dacă tu ai învins lumea –
i-am putea spune atunci când ne simţim copleşiţi de dificultăţi,
de încercări, de ispite – vei şti să învingi şi acest ’necaz’ al meu.
20. Mie, familiei mele, colegilor mei de muncă, ceea ce se întâmplă
pare un obstacol de nedepăşit, avem impresia că nu vom reuşi
să-l trecem, dar avându-te pe Tine între noi vom găsi curajul
şi forţa pentru a înfunta aceste adversităţi, şi de a fi ’mai
mult decât învingători’ ”.
21. Nu înseamnă să avem o viziune triumfalistă a vieţii creştine, ca
şi cum totul ar fi uşor şi deja rezolvat. Isus este victorios
tocmai în momentul în care trăieşte drama suferinţei, a
nedreptăţii, a părăsirii şi a morţii.
22. Victoria sa este victoria celui care înfruntă durerea din iubire,
a celui care crede în viaţa de după moarte.
23. Poate că şi noi, uneori, la fel ca Isus şi ca martirii, trebuie
să aşteptăm Cerul pentru a vedea victoria deplină asupra
răului.
24. Adesea ne temem să vorbim despre Paradis, ca şi cum gândul la
el ar fi un drog pentru a nu înfrunta cu curaj dificultăţile, o
anestezie pentru a calma suferinţele, un alibi pentru a nu lupta
împotriva nedreptăţilor.
25. Speranţa Cerului şi credinţa în înviere sunt însă un impuls
puternic pentru a înfrunta orice adversitate, pentru a-i
susţine pe ceilalţi în încercări, pentru a crede că ultimul
cuvânt este acela al iubirii care învinge ura, al vieţii care
înfrânge moartea.
26. Aşadar, ori de câte ori
dăm peste vreo
dificultate, personală, a
celor care ne sunt
aproape, sau a celor
despre care aflăm în
diferite în părţi ale
lumii,
27. să ne reînnoim încrederea în Isus, prezent în noi şi între noi, care
a învins lumea, care ne face părtaşi la însăşi victoria sa, care ne
deschide larg paradisul unde a plecat să ne pregătească un loc.
28. acest fel vom găsi curajul pentru a înfrunta orice încercare.
Toate le putem depăşi, în Acela care ne dă forţă.
