2. «Celor care l-au primit, celor care cred în numele lui,
le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu.»
(In 1,12).
3. Iată marea noutate vestită şi dăruită de către Isus: filiaţiunea
divină, prin har să devii fiu al lui Dumnezeu.
4. Dar cum şi cui îi este dăruit acest har?
Tuturor „celor care l-au primit” şi tuturor celor ce îl vor
primi de-a lungul secolelor.
5. Trebuie să-l primim în credinţă şi iubire, crezând
în Isus ca Mântuitor al nostru.
6. Dar să încercăm să înţelegem mai profund ce
înseamnă să fii fiu al lui Dumnezeu.
7. Este de ajuns să ne îndreptăm privirile spre Isus, Fiul lui Dumnezeu şi la
relaţia sa cu Tatăl: Isus se ruga Tatălui său ca în rugăciunea „Tatăl
nostru”. Pentru El Tatăl era „Abbà”, adică „tăticul” la care apela cu
încredere fără margini şi cu iubire nesfârşită.
8. Deoarece însă a
venit pe pământ
pentru noi, nu a
vrut să rămână
doar el în
această condiţie
privilegiată.
9. Murind pentru noi, răscumpărându-ne, ne-a făcut fii ai lui Dumnezeu,
surori şi fraţi ai săi, şi, prin Duhul Sfânt, ne-a dat şi nouă posibilitatea
să fim introduşi în sânul Sfintei Treimi.
10. Astfel că şi nouă ni s-a făcut posibilă acea invocaţie divină a sa: „Abbà,
Tată”, „tăticule”, „tăticul meu”, al nostru, cu tot ceea ce comportă ea:
certitudine a protecţiei sale, siguranţă, abandonare în braţele iubirii sale,
mângâieri dumnezeieşti, putere, ardoare; ardoare care se naşte în inima
celui care este sigur că e iubit.
11. « Celor care l-au primit, celor care cred în numele lui,
le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu ».
12. Ceea ce ne face una cu
Cristos şi, împreună cu
El, fii în Fiul, este
Botezul şi viaţa harului
care ne vine din el.
13. În acest pasaj al Evangheliei există un cuvânt care dezvăluie şi
dinamismul profund al acestei filiaţiuni care trebuie realizată zi de zi.
Trebuie „să devenim fii ai lui Dumnezeu”.
14. Devenim, creştem ca fii ai lui Dumnezeu prin corespunderea noastră la
darul său, trăind după voinţa sa care este concentrată cu totul în
porunca iubirii: iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de semeni.
15. A-l primi pe Isus înseamnă, într-adevăr, a-l recunoaşte în toţi semenii
noştri. Aceştia, la rândul lor, vor putea să-l recunoască pe Isus şi să
creadă în El, dacă în iubirea noastră faţă de ei vor descoperi o trăsătură,
o scânteie a iubirii nemărginite a Tatălui.
16. «Celor care l-au primit, celor care cred în numele lui,
le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu».
17. În această lună în care amintim în mod deosebit Naşterea lui Isus pe
acest pământ, să căutăm să ne primim unul pe altul, văzându-l şi
servindu-l pe Cristos însuşi în ceilalţi.
18. Şi atunci, se va instaura
între noi şi Tatăl o
reciprocitate de iubire,
de cunoaştere a vieţii,
ca aceea care îl leagă pe
Fiul de Tatăl în Duhul
Sfânt şi vom simţi
înflorindu-ne pe buze iar
şi iar invocaţia lui Isus:
„Abbà, Tată”.
19. «Celor care l-au
primit, celor care
cred în numele lui,
le-a dat puterea de
a deveni copii ai lui
Dumnezeu».
“Cuvântul Vieţii”, publicație lunară a Mi șcării Focolarelor.
“Cuvântul Vieţii”, publicație lunară a Mi șcării Focolarelor.
Text de: Chiara Lubich, scris în 1998
Text de: Chiara Lubich, scris în 1998
Acest comentariu al Cuvântului Vieții este tradus în 96 de limbi șii dialecte,
Acest comentariu al Cuvântului Vieții este tradus în 96 de limbi ș dialecte,
șii ajunge la milioane de persoane în toată lumea imprimat,
ș ajunge la milioane de persoane în toată lumea imprimat,
prin intermediul radioului, televizorului sau via internet.
prin intermediul radioului, televizorului sau via internet.
Pentru mai multe infomații, accesați: www.focolare.org
Pentru mai multe infomații, accesați: www.focolare.org
Acest PPS, în diferite limbi, este publicat pe www.santuariosancalogero.org
Acest PPS, în diferite limbi, este publicat pe www.santuariosancalogero.org
