Extras din cartea: Sfântul Ioan de Kronstadt - Viaţa mea în Hristos

1. De ce te rogi la icoane
Sfântul Ioan de Kronstadt - Viaţa mea în Hristos:
https://www.academia.edu/43864151/Sf%C3%A2ntul_Ioan_de_Kronstadt_Via%C5%A3a
_mea_%C3%AEn_Hristos
https://drive.google.com/file/d/1lMMlHuq9X7S66opPT63I3tAYRSjtDqdY/view
https://archive.org/details/viata-mea-in-hristos
***
Atunci când te rogi, fie că te afli sau nu în faţa icoanelor, trebuie să vii întotdeauna
cu nădejdea că vei primi ceea ce ceri; de pildă izbăvire de necazuri, de bolile
sufletului, de păcate, fiindcă şi ceea ce ţi s-a dat până atunci de mii de ori ţi s-a dat
tot din mila lui Dumnezeu şi a Stăpânei noastre Maica Domnului. Dacă îţi va lipsi
nădejdea că vei primi ceea ce ceri sau te vei îndoi că ţi se va asculta rugăciunea, ar
fi din partea ta nebunie curată, orbire.
Dacă îţi va spune careva: “De ce te rogi la icoane neînsufleţite, crezi că te vei
alege cu vreun folos?", răspunde-i că folosul pe care îl primim de la icoane este
neasemănat mai mare decât de la oamenii cei mai buni şi mai săritori. Spune-i
că de la icoane primim întotdeauna putere harică şi ajutor sufletelor noastre,
izbăvire de păcate, de supărări, de boli. Folos primim mai cu seamă de la
icoanele Mântuitorului şi Maicii Domnului. Că fie şi numai contemplarea lor cu

2. credinţă izvorâtă din inimă, închipuindu-ne că avem în faţă oameni vii şi
apropiaţi, ne izbăveşte de suferinţe cumplite, de patimi, de bezna cea din suflet.
Că aşa cum atingerea de îmbrăcămintea Mântuitorului şi de mâinile apostolilor
însănătoşea bolnavii, cu atât mai vârtos icoanele cu chipul Mântuitorului şi al
Maicii Domnului au puterea de a-i vindeca pe credincioşi de tot necazul, prin
credinţă în Domnul şi în Maica lui Dumnezeu.
Aş putea să-mi imaginez înlăuntrul sufletului milioane de chipuri, de pildă, toate
ale Maicii Domnului; aş zugrăvi-o cu mintea în toate felurile şi toate înfăţişând
aceeaşi persoană vrednică de veneraţie, ca şi Ea însăşi. După cum Monada cea de
dinainte de fire, dătătoare de viaţă, a conceput, a creat prin cuvântul ziditor şi a
sfinţit prin Duhul Sfânt o infinitate de chipuri inteligibile după însuşi modelul Său,
care sunt Puterile cereşti, aşijderea Tatăl a conceput, iar Fiul, însuşi Chipul cel viu
al Tatălui, a creat şi a sfinţit prin Duhul Sfânt şi un chip al Său sensibil şi inteligibil
totodată - omul. De la apariţia aceluia, la început chip unic, creează, spre uimirea
noastră, până în ziua de astăzi asemenea chipuri. Şi toate sunt vii, nespus de
frumoase, după asemănarea lui Dumnezeu, dăinuitoare, veşnice. Aşijderea şi eu,
oricât de multe icoane aş face, pe toate le voi considera adevărate, vrednice de
cinstire, îmi voi pleca genunchii înaintea lor, cu condiţia să corespundă chipurilor
(imaginilor) vii ale sfinţilor lui Dumnezeu. Ce ne-ar putea împiedica să avem
atâtea chipuri ale Mântuitorului Hristos, câte chipuri reale de creştini există? Orice
icoană a Mântuitorului este chipul Său vrednic de cinstire, care străluceşte în
sufletul oricărui creştin adevărat.
Printr-o frumoasă şi pioasă tradiţie, ţinem în bisericile noastre icoana Mân-
tuitorului şi ne rugăm înaintea ei. Este o cerinţă vitală a sufletului nostru. Domnul
însuşi, cu Dragostea care îi este proprie, doreşte să Se facă închipuit în noi, după
cum spune apostolul: “O, copiii mei, pentru care sufăr durerile naşterii; până ce
Hristos va lua chip în voi!“ (Galateni 4. 19). Sau: „Hristos să se sălăşluiască cu
credinţă în inimile voastre” (Efeseni 3, 17). Dar cum am putea să ni-L reprezentăm
cu inima pe Hristos, fără ca mai înainte să nu ni-L fi reprezentat perceptibil, prin
simţuri, ca şi cum L-am vedea cu ochii noştri? Iată de ce ţinem icoanele
Mântuitorului, Maicii Domnului, ale altor sfinţi. Dragostea pe care le-o poartă
creştinii, dornici să le aibă chipurile mereu în minte şi în inimă, ţine de însăşi
natura noastră, deopotrivă senzorială şi spirituală, care îşi doreşte reprezentarea lor
iconografică, spre a-i aşeza în locurile cele mai de cinste, în case, ca şi în inimi, în
casa sufletului nostru, oferindu-le acolo locul de onoare şi venerându-i, mai întâi
de toate prin plecăciunile inimii şi numai după aceea ale genunchilor. Şi cât de
mult răspunde cinstirea icoanelor iconomiei dumnezeieşti! Cerul ne răspunde prin

3. icoane aşa cum dădea răspuns Domnul de pe altarul tămâierii, din cortul vechilor
evrei. Multe dintre ele strălucesc prin facere de minuni. (pag. 450)
Firea mea trupească are nevoie de icoane. Vrednic şi drept este să ne facem icoane
şi să ne închinăm înaintea lor. Oare ce este omul, dacă nu chip viu al Dumne-
zeului celui viu? Însuşi Fiul lui Dumnezeu îl redă în Sine pe Tatăl, ca urma lăsată
de o pecete. Dacă noi înşine suntem chipuri ale lui Dumnezeu, alcătuiţi fiind din
trup şi din suflet, de ce să nu-i venerăm oare pe aleşii lui Dumnezeu zugrăviţi în
icoane? Scrierea pe icoană a numelui celui pe care îl reprezintă are o mare
importanţă pentru credincios. Acest nume este ca un fel de suflet pentru icoană,
cheamă din tot sufletul numele sfântului, el te va asculta şi va putea să-şi vădească
în chiar icoana care îl reprezintă o putere făcătoare de minuni. Numele Mântuit-
orului, chemat cu credinţă, face minuni, izgoneşte dracii, stinge patimile, vindecă
bolnavii. Prin harul Domnului şi al sfinţilor, când îi chemăm pe nume, se fac de
asemenea minuni. Şi ce-ar fi de mirare? Toţi stăm în Duhul lui Dumnezeu, iar
Duhul Său este dătător de viaţă, umple totul şi prin Duhul Sfânt sfinţii fac minuni,
fiindcă numai Duhul lui Dumnezeu este Duhul minunilor. (pag. 459)
Extras din cartea: Sfântul Ioan de Kronstadt - Viaţa mea în Hristos
Sfântul Ioan de Kronstadt (1829-1908) (20 decembrie şi 1 iunie):
https://archive.org/details/sf.-ioan-de-kronstadt/mode/2up
https://www2.slideshare.net/steaemy1/sf-ioan-de-kronstadt-249810282/steaemy1/sf-ioan-de-
kronstadt-249810282
https://www.academia.edu/44801797/Sf%C3%A2ntul_Ioan_de_Kronstadt_1829_1908_20_
decembrie_%C5%9Fi_1_iunie_