Documentul „Murind înșelat” de Milburn Cockrell discută despre pericolele falsei religii și ipocriziei în credință, subliniind că simpla mărturisire a credinței nu garantează mântuirea. Autorul face referire la versete biblice care evidențiază că adevărata credință este demonstrată prin faptele morale și ascultarea de voința lui Dumnezeu. În concluzie, cei care pretind mântuirea prin fapte bune fără o reală relație cu Hristos se vor confrunta cu dezamăgirea eternă în ziua judecății.

1. Murind înșelat
Milburn Cockrell

2. Titlu original: Dying Deceived
de Milburn Cockrell
Traducător: Aurel Miclea jr.
Editor: Raul Enyedi
Grafică copertă: Aurel Miclea jr.
Ediția a IV-a
Bocșa, 2015

3. Murind înşelat
Mulţi oameni se ţin de obiceiurile lor rele până când
Satan îi târăşte în mormânt.
„Nu orişicine-Mi zice: ,Doamne, Doamne!’ va intra în
Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care
este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ,Doamne,
Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos
noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni
în Numele Tău?’ Atunci le voi spune curat: ,Niciodată nu
v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi
fărădelege’” (Evanghelia după Matei, 7:21-23).
În versetele dinaintea acestui text, Cristos ne avertizează
cu privire la profeţii falşi (Matei, 7:15-20). Există o legătură
între textul meu şi versetele precedente. Un profet fals spune
minciuni pretinzând că spune adevărul. El predică mântuirea
prin faptele bune, prin botezul cu apă, prin membralitatea
într-o biserică, prin semnarea unui cartonaş după luarea unei
decizii, prin stăruinţa în rugăciunile pline de sentiment. Aceşti
falşi profeţi sunt urmaţi de milioane de oameni, spre ruina lor
veşnică.
Omul, prin natura sa, este o fiinţă religioasă. Nu contează
cât de sărac poate fi în cunoaştere şi grad de civilizaţie, el în
general se găseşte în posesia unui crez, a unui altar şi a unui
dumnezeu. Mii şi mii de asemenea oameni religioşi au fost
induşi în eroare de profeţii falşi. Ei sunt religioşi, dar pierduţi,
pentru că religia nu înseamnă regenerare, şi a mărturisi că eşti
mântuit nu este acelaşi lucru cu a fi mântuit. Mulţi se aşteaptă
să meargă în ceruri şi vor fi dezamăgiţi. Un om poate să
meargă în iad trecând aproape de porţile cerului.

4. A spune, dar a nu face
„Nu orişicine-Mi zice: ,Doamne, Doamne’ va intra în
Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care
este în ceruri” (Matei, 7:21). Aceste cuvinte implică faptul că
aceia care nu Îl recunosc pe Cristos ca Domn şi Învăţător nu
pot fi nici măcar consideraţi ca fiind pe calea către cer. Chiar
unii dintre cei care Îl recunosc pe Cristos ca Învăţător şi
Salvator vor fi excluşi din Împărăţia cerurilor, fiindcă
niciodată nu au experimentat harul lui Dumnezeu în vieţile
lor. Doar aceia care cu adevărat fac voia Tatălui vor fi în final
mântuiţi pentru eternitate.
Cineva poate dori să fie considerat creştin, să fie
recunoscut printre oameni ca urmaş al lui Cristos şi totuşi să
nu aibă dragoste reală pentru Cristos şi pentru cauza Sa?
Ascultarea cerută aici nu este doar supunerea vizibilă faţă de
legea lui Dumnezeu, nici nu este simpla supunere faţă de
rânduielile Evangheliei. Credinţa în Cristos pentru viaţă şi
mântuire este sursa întregii ascultări adevărate fără de care
nimic nu este primit de Dumnezeu. Isus Cristos a spus: ,,Voia
Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să
aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de
apoi” (Evanghelia după Ioan, 6:40). Întâia epistolă a lui
Ioan, 3:23 spune: „Şi porunca Lui este să credem în
Numele Fiului Său Isus Cristos.”
Mărturisirea nu înlocuieşte ascultarea. Anticristul spune
„Doamne, Doamne.” Ipocriţii spun „Doamne, Doamne.” A-L
numi pe Cristos Domn, ignorând voinţa Sa, înseamnă a-L
batjocori (Evanghelia după Luca, 6:46). Datorită credinţei în
El şi a dragostei pentru El, noi trebuie să facem ceea ce El ne
cere şi să ascultăm poruncile Lui. Tot ce e în afara voii lui
%2

5. Dumnezeu nu este decât „Doamne, Doamne”. Epistola lui
Pavel către Tit, 1:16 spune: „Ei se laudă că cunosc pe
Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă:
nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună.” Să ne
ferim de o mărturisire de credinţă formală în Cristos. Să nu îşi
imagineze cineva că zideşte pe temelia încercată doar pentru
că aude cuvintele lui Cristos, dar nu se supune lor. Epistola
către Evrei, 5:9 ne spune că Isus Cristos este „pentru toţi cei
ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice”.
Scuzele ipocriţilor
„Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ,Doamne, Doamne!
N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci
în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în
Numele Tău?’” (Matei, 7:22)
Ce înseamnă „în ziua aceea”? Cu siguranţă înseamnă
Ziua Judecăţii, când oamenii vor sta în faţa lui Cristos,
Judecătorul cel drept al întregului pământ. Acest text afirmă
clar că Isus Cristos îşi rezervă dreptul de a fi judecătorul celor
vii şi al celor morţi. El este viitorul judecător al lumii; „în ziua
aceea”, când mormintele se vor deschide şi oamenii vor sta
înaintea lui Dumnezeu, „în ziua aceea”, când dispreţuitul
galilean va apărea în toată gloria Sa pe marele tron alb – Ziua
Judecăţii este ziua spre care au indicat toate celelalte zile, al
cărei soare nu mai apune, şi al cărei eveniment nu va mai fi
niciodată inversat sau uitat – „în ziua aceea”, când cărţile
sunt deschise înaintea scaunului de judecată, când orice
plângere şi orice murmur sunt reduse la tăcere şi orice scuză
este alungată. Toate celelalte zile sunt nimic în comparaţie cu
această zi!
%3

6. Unii din cei ce au murit înşelaţi vor invoca faptul că ei au
profețit în Numele lui Cristos: „Mulţi Îmi vor zice în ziua
aceea: ,Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele
Tău?’” Acei aşa-zişi creştini vor vorbi despre un eveniment
istoric din trecut. A prooroci înseamnă fie să prezici viitorul,
fie să predici Cuvântul în public (Epistola către Romani, 12:6;
Întâia epistolă către Corinteni, 13:9; 14:1-5). Ei se prefac că
predică în Numele lui Isus şi că au autoritate de la El. Isus
Cristos a spus în Apocalipsa, 2:2 despre „cei ce zic că sunt
apostoli şi nu sunt”. Corintenilor, apostolul Pavel le scrie:
„Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte
lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Cristos.
Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un
înger de lumină. Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui
se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după
faptele lor” (A doua epistolă către Corinteni, 11:13-15).
Poate un om să profețească şi să fie un profet fals?
Balaam şi Caiafa, ambii au rostit profeții adevărate, dar nici
unul dintre aceşti doi oameni nu a experimentat harul. Este
posibil pentru un om să spună adevărul în timp ce trăieşte o
minciună. Cineva poate susţine adevărul în nedreptate, fiind
un profet fals. Este posibil ca un om să fie predicator, să aibă
talent ca orator, să dea sfaturi bune, să aibă oarecare succes
exterior, să scrie cărţi bune, să se roage rugăciuni lungi, să
păstorească vreo biserică, să ţină servicii de „trezire”, şi încă
să fie „plin de fiere amară, şi în lanţurile fărăde-
legii” (Faptele Apostolilor, 8:23). El poate pretinde că-i ajută
pe alţii pe calea către cer, dar el să nu ajungă acolo. Potrivit
lui Isus Cristos, mii de asemenea oameni vor muri înşelaţi.
Alţii vor pretinde că au fost exorcişti: „N-am scos noi
draci în Numele Tău?” Au existat oameni care în timpul
%4

7. Noului Testament scoteau draci, dar nu Îl urmau pe Cristos
(Evanghelia după Marcu, 9:38) şi nu aveau credinţă în Cristos
(Matei, 12:27). Aceşti oameni foloseau numele lui Cristos în
formule de exorcizare (Faptele Apostolilor, 19:13-14). Un om
poate scoate un demon, fiind el însuşi un demon care va fi
aruncat în iazul de foc. Şi Iuda ar fi putut scoate draci în
numele lui Cristos.
Alţii vor pretinde că au făcut multe minuni: „N-am făcut
noi multe minuni în Numele Tău?” Ei vor spune în faţa
scaunului de judecată al lui Dumnezeu: „Noi am vorbit în
limbi, am mutat munţi, am băut otravă şi am vindecat tot felul
de boli. Noi am scris comentarii despre cărţile Bibliei. Noi
i-am ajutat pe săracii şi nevoiaşii lumii. Noi am promovat
principii morale în comunitatea noastră şi am trăit cât am
putut de corect.” Cristos nu contestă pretenţia lor că ar fi făcut
multe fapte minunate. Dar toţi cei care aşteaptă să ajungă în
cer datorită faptelor lor bune, vor muri înşelaţi de Diavol.
Potrivit lui Isus Cristos, singurii oameni care invocă
faptele lor bune pentru mântuire la judecată, sunt acei ce mor
înşelaţi. Ei pun tot accentul pe ce au făcut ei în Numele lui
Cristos, şi nu spun nimic despre lucrarea Lui. Ei nu spun nici
măcar un cuvânt despre ceea ce a făcut şi a suferit Cristos. În
predica de pe munte, cuvintele lui Cristos clarifică faptul că
nu există mântuire în nici un fel de fapte bune – nici chiar în
predicare sau în scoaterea demonilor! Mulţi sunt înşelaţi
crezând că ei vor merge în cer din cauza unei reputaţii bune
între oamenii religioşi, dând bani la biserică şi fiind membri
într-o biserică cu nume biblic. Este o eroare ce distruge
sufletul, a-ţi imagina că aceste fapte bune pot fi ispăşire
pentru domnia poftelor trupeşti, pentru mândrie, pentru
atitudini rele şi pentru lipsa dragostei de Dumnezeu şi de
%5

8. oameni. Aceşti oameni s-au înşelat pe ei înşişi, şi vor pieri
pentru eternitate cu o minciună în mâna lor dreaptă!
Nu putem merita favorul lui Dumnezeu prin ceea ce
facem. Există o tendinţă comună în om, aceea de a ataşa ideea
de merit conduitei sale religioase. Milioane gândesc că au
obţinut favorul lui Dumnezeu prin integritatea lor socială, prin
faptele lor de binefacere şi prin ţinerea sărbătorilor. Dacă tu
crezi aceasta, greşeşti. Dacă ai fi sfânt precum un înger şi
devotat ca un serafim, tu tot nu meriţi un singur favor de la
Dumnezeu. Puterea prin care tu ai făcut aceste fapte bune,
influenţa care te-a motivat pe tine să le faci şi timpul necesar
pentru a le face vor fi fost ale Lui. Ce merit ar putea fi pus pe
seama faptelor tale? Isus Cristos a spus: ,,Tot aşa şi voi, după
ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ,Suntem nişte
robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem’” (Luca,
17:10). Cât de absurd este pentru un păcătos să ataşeze ideea
de merit la faptele lui!
Observaţi că în profeţie, scoatere de demoni şi facere de
minuni ei apelează la Numele lui Isus, ca şi cum adevărata
unire intimă cu Cristos ar fi sursa rugăciunilor şi predicilor
lor. În realitate, ei pângăresc Numele lui Isus, folosindu-l doar
ca un fel de formulă magică. Prin folosirea acestui Nume în
predicile şi rugăciunile lor, ei speră să intre în cer. Dar
Domnul nostru clarifică în textul meu că există unii care
poartă Numele lui Cristos, dar nu Îl cunosc.
%6

9. Judecata lui Cristos asupra ipocriţilor
„Atunci le voi spune curat: ,Niciodată nu v-am
cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi
fărădelege’” (Matei, 7: 23). Cei care mor înşelaţi şi-au făcut
un renume înaintea oamenilor în această lume. La judecată
Isus Cristos va mărturisi în faţa oamenilor şi a îngerilor ade-
vărata lor stare. Cristos, ca Dumnezeu omniscient, cunoaşte
caracterul şi starea lor reală. El a ştiut că ei sunt ipocriţi. El
cunoaşte ce au făcut ei sub aparenţa exterioară a religiozităţii.
Ce ar trebui să înţelegem noi din cuvintele lui Cristos,
„Niciodată nu v-am cunoscut”? Cu siguranţă acestea nu ne
spun că Cristos era în necunoştinţă de cauză – faţă de noi,
Dumnezeu posedă cunoaştere nelimitată (Ioan, 1:47-49; 2:24,
25; 21:17). De fapt, El cunoştea martorii mincinoşi aşa de
bine încât a fost complet justificat când i-a condamnat la
judecată.
Cuvântul „cunosc” înseamnă o cunoaştere a inimii, care
implică dragoste care alege, prietenie şi comuniune. Unii sunt
cunoscuţi de Dumnezeu cu dragoste şi afecţiune şi cu intenţia
de a le face bine. Să privim la câteva versete din Biblie care
dovedesc aceasta: „Căci Domnul cunoaşte calea celor
neprihăniţi” (Psalmul, 1:6). ,,Domnul este bun, El este un
loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se
încred în El” (Naum, 1:7). ,,Eu sunt Păstorul cel bun. Eu
Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine” (Ioan,
10:14). ,,Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este
cunoscut de Dumnezeu” (1 Corinteni, 8:3). ,,Dar acum,
după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după
ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi
iarăşi la acele învăţături începă-toare, slabe şi
%7

10. sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din
nou?” (Galateni, 4:9). ,,Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai
Lui” (2 Timotei, 2:19). Pe aceia pe care Dumnezeu îi
cunoaşte, El i-a cunoscut mai dinainte (Romani, 8:29; 11:2; 1
Petru, 1:2).
Cu alte cuvinte, El a spus: „Niciodată nu am avut nici un
fel de dragoste sau afecţiune pentru tine – niciodată nu am
fost de acord cu tine sau cu comportamentul tău – niciodată
nu te-am cunoscut pe tine ca dar ales şi dăruit Mie cu dragoste
de Tatăl – niciodată nu te-am cunoscut pe tine ca şi oaie a
Mea în legământul harului – niciodată nu am murit pentru tine
şi nu te-am chemat prin harul Meu – niciodată nu te-am
cunoscut pe tine slăvind sângele şi dreptatea Mea – niciodată
nu te-am cunoscut pe tine făcând vreo faptă bună pentru
gloria Mea.” Ce cumplit este totuşi să nu fi recunoscut de
Cristos, al cărui zâmbet înseamnă cer, şi a cărui posomorâre
este iad!
Cristos foloseşte cuvântul „niciodată” în Matei, 7:23
omorând doctrina căderii din har. Cristos nu spune că odată i-
a cunoscut, iar apoi i-a respins ca nefăcând parte din poporul
Său – că ei au fost botezaţi, iar apoi au căzut din har – că ei au
fost iertaţi odată, iar apoi au devenit apostaţi. Mai degrabă
Isus Cristos spune că El niciodată, în nici o vreme, nu i-a
privit pe ei ca şi creştini. Oricare a fost talentul lor, minunile
făcute de ei, speranţele lor, bucuria lor prefăcută, viziunile lor,
zelul lor şi mărturiile lor, Cristos nu i-a privit niciodată, în nici
o vreme, ca ucenici adevăraţi. Cei ce au murit înşelaţi apar la
judecată ca aşa-zişi creştini, nu ca foşti creştini căzuţi din har.
Aici avem cea mai tare dovadă posibilă că adevăraţii
credincioşi nu cad din har. Aceste cuvinte ale lui Cristos
%8

11. rezolvă pentru totdeauna problema căderii din har, pentru toţi
cei ce cred cuvintele Domnului nostru.
Aceşti ipocriţi care au murit înşelaţi sunt pentru
totdeauna izgoniţi din prezenţa lui Cristos: „Depărtaţi-vă de
la Mine!” A te depărta de Cristos este iadul iadurilor şi
începutul mizeriei pentru cei condamnaţi la iad. Absenţa
recunoaşterii lui Cristos, deşi nu este reprezentată ca şi cauză,
totuşi va implica exilarea din prezenţa Sa glorioasă. „Ei vor
avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului
şi de la slava puterii Lui” (A doua epistolă către
tesaloniceni, 1:9). „Apoi va zice celor de la stânga
Lui: ,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel
veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!’ ... Şi
aceştia vor merge în pedeapsa veşnică” (Matei, 25:41, 46).
Ce trist să fi despărţit de Cristos şi de mijlocirea Sa – să cazi
de pe culmea speranţei în adâncimile chinului veşnic!
Motivul pentru care ei sunt izgoniţi de la Cristos nu este
pentru că Dumnezeu nu i-a ales sau predestinat, ci pentru că
au lucrat fărădelegea. Cei nemântuiţi în Scriptură sunt adesea
numiţi „lucrătorii fărădelegii” (Iov, 31:3; Psalmul 14:4;
36:12; 43:1; Isaia, 32:6; Osea, 6:8; Matei, 23:28; Luca,
13:27). Toţi cei care au murit înşelaţi, ca Ahab în vechime, s-
au vândut singuri „pentru ca să facă ce este rău înaintea
Domnului” (1 Împăraţi, 21:25).
Acei ce pretind că au făcut multe fapte bune sunt de fapt
lucrători ai nelegiuirii. La judecată, Cristos le va smulge pieile
de oaie, descoperindu-i ca lupi răpitori. „Nebunii nu pot să
stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac
fărădelegea” (Psalmul, 5:5).
Milioane vor apărea la judecată pentru a descoperi că
fărădelegea este ruina lor. Presupusele lor fapte bune vor fi
%9

12. descoperite ca lucrări ale fărădelegii făcute pentru un motiv
rău şi cu o ţintă rea. Unii care au pretins a fi predicatori vor
merge în jos pentru pierzare. Unii care pretind că au făcut
minuni vor descoperi că au lucrat doar fărădelege. Câţiva care
au practicat scoaterea demonilor vor fi trimişi în iad cu
demonii. Un crez drept nu poate mântui. „Şi dracii cred... şi
se înfioară!” (Iacov, 2:19).
Concluzie
1. Unii oameni mi-au spus de-a lungul anilor că ei nu pot
crede că Dumnezeu va îngădui omului să moară înşelat. Dar
aceasta e o greşeală. Potrivit Domnului nostru Isus Cristos,
milioane vor fi religioşi, dar pierduţi. Cu miile vor ajunge în
iad crezând că vor merge în ceruri. O persoană care este
înşelată nu ştie că este înşelată. Eşti tu înşelat de Diavol? Vei
fi şi tu printre cei ce vor muri înşelaţi?
2. Păziţi-vă de falsele mărturisiri de credinţă, deoarece
Cristos spune despre numărul celor înşelaţi că este mare.
Lucrătorii fărădelegii pot profeţi, pot scoate demoni şi pot
face multe lucrări minunate. Un om poate avea darul profe-
ţiei, poate avea multă cunoştinţă, poate înţelege toate
misterele, poate avea chiar credinţa care mută munţii, şi să nu
fie nimic altceva decât o aramă sunătoare sau un chimval
zângănitor (1 Corinteni, 13:1-2). Matthew Henry a spus:
„Harul poate aduce un om în cer fără minuni, dar minunile nu
vor aduce niciodată un om în cer fără har.”
%10

13. 3. Cel mai cumplit cuvânt pe care Cristos l-a rostit
vreodată ipocriţilor este: „Depărtaţi-vă de la Mine!” Ce
cumplită separare! Pentru cei uniţi cu Cristos totul este cer,
pentru cei separaţi de El totul este iad.
4. Există astăzi pe pământul nostru şi în ţara noastră
mulţi care pretind că au darul profeţiei, al scoaterii de demoni,
al facerii de minuni. Aşa cum a prezis Cristos, ei vor face
toate aceste lucruri doar în Numele lui Isus. Ei vor predica
doar în Numele lui Isus. Ei botează doar în Numele lui Isus.
Ei vindecă bolile doar în Numele lui Isus. Oricât de sinceri şi
oneşti pot fi aceşti oameni, ei vor muri înşelaţi.
5. Tu Îl cunoşti pe Isus Cristos ca Domnul şi Salvatorul
tău? A-l cunoaşte pe El înseamnă viaţă veşnică. Ai simţit tu cu
adevărat sângele Lui curăţitor asupra sufletului tău pătat de
păcat? Eşti tu sigur că cerul este casa ta? Ştii tu cu adevărat
unde îţi vei petrece veşnicia? Te bazezi pe faptele tale sau pe
lucrarea desăvârşită a lui Cristos de la Calvar pentru a fi luat
la cer? În Ezechiel, 18:30 Domnul spune: „Întoarceţi-vă şi
abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu
vă ducă nelegiuirea la pieire.” Isus Cristos a spus: „Nevoiţi-
vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor
căuta să intre, şi nu vor putea” (Luca, 13:24).
%11

14. Ce este Evanghelia?
De Raul Enyedi
Cuvântul „Evanghelie” provine din limba greacă şi
înseamnă „veste bună”. Conţinutul acestei veşti este clar
arătat în Scriptură: „Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe
care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi
rămas, şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după
cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am
învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Cristos a
murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost
îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni,
15:1-3).
Acesta este singurul mesaj care, crezut, deschide porţile
Raiului. Evanghelia nu îţi vorbeşte despre faptele sfinţilor,
despre ritualuri bisericeşti sau importanţa Bisericii în
mântuire. Evanghelia nu îţi spune ce fapte trebuie tu să faci
pentru a fi mântuit. Evanghelia îţi vorbeşte despre Isus,
fiindcă în nimeni altul nu este mântuire (Faptele Apostolilor,
4:12). El este singura cale! Evanghelia vorbeşte despre ceea
ce a făcut El pentru mântuirea oamenilor! Omul nefiind în
stare să contribuie la mântuire, mesajul, vestea mântuirii este
numită „Evanghelia harului lui Dumnezeu” (Faptele
Apostolilor, 20:24), harul însemnând un dar sau un favor
acordat gratuit cuiva, fără ca persoana ce îl primeşte să aibă
vreun merit. Ai crezut tu Evanghelia pentru salvarea
sufletului tău?
%12

16. %
Exemplar gratuit
Cine suntem noi?
Noi suntem descendenţii primei adunări pe care Domnul Isus
Cristos a zidit-o în timpul lucrării Sale pământeşti. Înaintaşii
noştri au existat în toate veacurile printre montanişti, novaţieni,
donatişti, paulicieni sau waldenzi, fiind cunoscuţi în general
sub numele de anabaptişti. Noi insistăm asupra doctrinei şi
practicii biblice, credem în independenţa fiecărei adunări
baptiste nou testamentare şi în separarea acesteia faţă de stat şi
de orice organizaţie religioasă omenească (cum ar fi
denominaţiunile, comunităţile, uniunile de biserici, etc).
Pentru informaţii suplimentare şi catalogul publicaţiilor
noastre gratuite, contactaţi-ne la următoarea adresă:
Adunarea baptistă „Harul Suveran”
str. Izvor nr. 3
Bocşa, Caraş-Severin
325300
sau
e-mail: raule@xnet.ro
tel. 0721 262 013
http://adunareaharulsuveran.wordpress.com
www.abaptistvoice.com