1. POLUAREA CU
METALE GRELE
ȘCOALA CU CLASELE I-VIII;
BARBULETU
Anul 2012

2.  Omul a început să înţeleagă mai ales în
ultimele decenii că progresul societăţii
umane s-a transformat treptat în instrument
de distrugere, cu efecte dezastruoase
asupra naturii.
 Odată cu apariţia civilizaţiei umane a apărut
si intervenţia brutala a omului prin
exploatarea neraţionala a naturii si alterarea
mediului prin poluarea produsa de activitatile
industriale, agricole, menajere.
 Contribuţia cea mai însemnată la
producerea schimbărilor climatice o are
sectorul energetic. Poluarea atmosferei cu
pulberi in suspensie are multe surse. In
primul rând, industriile metalurgica si
siderurgica care eliberează in atmosfera
cantităţi însemnate de pulberi, apoi
centralele termice pe combustibili solizi,
fabricile de ciment, transporturile rutiere,
haldele si depozitele de steril, etc.
 Natura acestor pulberi este foarte
diversificata. Ele conţin fie oxizi de fier, in
cazul pulberilor din jurul combinatelor
siderurgice, fie metale grele (plumb, cadmiu,
mangan, crom), in cazul întreprinderilor de
metale neferoase, sau alte noxe.

3. Metalele in cantităţi foarte mici sunt necesare tuturor formelor vitale.
 Ele pătrund in celula vie sub forma de cationi, dar înglobarea lor este strict reglata,
deoarece in cantităţi mari practic toate metalele sunt toxice.
 Omul, asemeni celorlalte vertebrate, are nevoie de cationi de metale, care asigura
derularea multor procese de importanta vitala. Din ele menţionam:
a) metale grele - cobalt, cupru, fier, mangan, molibden, zinc, crom, vanadiu, nichel si
plumb;
b) metalele uşoare de obicei se întâlnesc in cantităţi mari - calciu, magneziu, potasiu si
sodiu.
 Seleniul are proprietăţi farmacodinamice. Scade anemia colesterică în malarii,
tuberculoză, sifilis. Seleniul a fost încercat şi în diferite forme de cancer. Seleniul
este un oligoelement mineral cu proprietăţi antioxidante. În organismul uman are
efect sinergic puternic în raport cu vitamina E. Administrarea unor doze minime de
seleniu, în general sub formă organică şi în particular sub formă de ,,Factor 3“,
poate preveni tulburările datorate carenţei în tocoferoli, ca de exemplu: necrozele
hepatice, diateza exudativă, distrofia degenerativă a muşchilor striaţi. Din acest
motiv în S.U.A. se recomandă o doză zilnică de 60 mg.
 Zincul - Organismul uman conţine aproximativ 2 până la 3 grame de zinc, care
poate fi întâlnit in oase, dinţi, piele, ficat, muşchi, leucocite etc.
 Din cauză că niciuna dintre acestea nu poate constitui o rezervă constantă de zinc,
pentru a-și putea asigura cantitatea zilnică optimă din acest mineral, organismul
depinde de asimilarea sa pe cale alimentară. Peste 300 de enzime diferite cu
funcţii vitale in organism depind de aportul de zinc pentru a funcţiona la
parametri înalţi. Unele dintre aceste metaloenzime au ca și componentă principală
de bază ionul de zinc.

4. METALELE GRELE
 Termenul de metale grele se refera la orice element chimic metalic, care are
o densitate relativ mare si este toxic sau otrăvitor in concentraţii scăzute.
 Ca şi poluanţi ai apelor naturale, metalele grele se numără printre cei mai
toxici poluanţi datorită persistenţei lor îndelungate în soluţii şi dificultăţii de
a fi transformaţi în compuşi insolubili în apele de suprafaţă.
 Pericolul contaminării cu metale grele este mărit în prezenţa agenţilor
complexanţi, care leagă puternic aceste metale în compuşi solubili, care nu
pot fi îndepărtaţi în cursul tratării apei.
 Metalele grele sunt compuşi naturali ai scoarţei terestre. Ele nu pot fi
descompuse sau distruse. Ajung în corpul nostru într-o cantitate foarte
mică, odată cu mâncarea, apa potabilă şi aerul.
 In concentraţii mari ele pot fi toxice. Efectul negativ al metalelor grele poate
rezulta, de exemplu, prin intermediul apei de băut contaminate (ex. ţevi de
plumb), niveluri ridicate în concentraţia aerului din jurul surselor emiţătoare,
sau asimilarea prin intermediul lanţului trofic.
Metalele grele sunt periculoase deoarece ele tind să se bioacumuleze.
Bioacumularea înseamnă creşterea în timp, în organismele biologice, a
concentraţiei substanţei într-o cantitate comparativă cu concentraţia
substanţei in mediu.

5. DIRECTIVELE C.E. PRIVIND POLUAREA MEDIULUI CU METALE
GRELE
 Directiva 1999/30/CE[1] stabileşte valorile limită maxime ale particulelor materiale
PM10 şi plumb din aerul ambiant, iar Directiva 2004/107/EC[2] stabileşte valori
maxime pentru plumb (Pb), nichel (Ni), cadmiu (Cd) şi arsenic(As), în scopul
evitării, prevenirii şi reducerii efectelor nocive asupra sănătăţii umane. În plus, o
nouă Directivă 2008/50/CE[3], care urmează să fie transpusă până la 11 iunie
2010, stabileşte, de asemenea, norme privind particulele materiale fine PM2.5 şi
cerinţele de monitorizare aferente.
 Deţinătorii de incineratoare de deşeuri dar si unităţile de prelucrare a minereurilor
metalice si metalelor sunt obligate sa-si supravegheze, cu o anumita frecventa,
emisiile de pulberi cu conţinut de metale dintre care fac parte conform HG nr.
128/2002, 12 metale iar conform Ordinului nr. 462/1993, 17 metale grele: Cd, Tl,
Hg, Sb, As, Pb, Cr, Co, Cu, Mn, Ni, V, Sn, Te, Pd, Pt care constituie poluanţi cu
grad ridicat de risc dat fiind efectele asupra mediului si stării de sănătate a
populaţiei, unele, funcţie de starea de oxidare având efect cancerigen.
 In anul 2001 s-a promulgat Legea nr 655.20.11.2001 privind protectia atmosferei.
Pentru sprijinirea dezvoltării infrastructurii de mediu s-au înfiinţat doua instrumente
specifice - financiar si de control - respectiv:
Fondul pentru Mediu (HG nr. 1174/21.11.2001) si
Garda de Mediu (HG nr. 1167/21.11.2001

6. Prin ce sunt periculoase metalele grele?
 In primul rând, în procesul de
preparare a hranei metalele nu se
descompun, dimpotrivă
concentraţia lor pe unitatea de
masă creşte.
 In al doilea rând, metalele posedă
proprietatea de a se acumula în
organismul uman, astfel ele
frânează sau chiar blochează
procesele biochimice intracelulare.
 In al treilea rând, majoritatea
metalelor posedă proprietăţi
mutagene și cancerigene.

7. Metalele grele au invadat Delta Dunării
 Studiul intreprins de cercetătorii de la institutul tulcean a avut ca obiectiv și
determinarea prezenței metalelor grele în apa de pe teritoriul Deltei Dunarii,
precum și din sedimentele depuse pe canale și de pe fundurile de lac sau de balti.
 O primă concluzie și cea mai alarmantă a respectivului studiu este aceea că
in apa din Delta Dunarii aproape toate metalele grele inregistrează depășiri
semnificative ale valorilor maxime admise de legislația din țara noastră.
Doar manganul este singurul metal greu care se află, în zonele acvatice din
Deltă, sub nivelul maxim admis.
 Concluzia specialiștilor tulceni este că această poluare masivă cu metale grele s-a
accentuat brusc în urma războiului din Iugoslavia și, mai ales ca urmare a
bombardamentelor uzinelor chimice situate pe malul Dunării în zona iugoslava.
 Respectivele metale afectează mai ales sistemul osos al peștilor și pe cel
muscular. La unele specii de pește cum este carasul, de exemplu, au fost
depistate în organism cantități de cadmiu de peste 3 ori mai mari decât
nivelul maxim admis de legislatia din țara noastră. Așa stând lucrurile,
cercetătorii institutului tulcean trag un serios semnal de alarmă asupra efectelor
pe care le poate avea poluarea cu metale grele asupra Deltei Dunării.

8.  Parlamentul European a avertizat tările riverane Mării Negre, printre care si
România, in legatură cu poluarea fără precedent. Aceasta este atât de mare,
încât există pericolul unui dezastru ecologic.
ecologic
 Anual, în Marea Neagra se deversează 280 de tone de cadmiu, 60 de tone de
mercur, 4500 de tone de zinc, 1000 de tone de crom, 50.000 de tone de
hidrocarburi, la care se adaugă importante cantități de petrol, cupru, azot,
hidrocarburi
siliciu, nitrati, fosfati, pesticide si alte substante organoclorurate. Inca din
organoclorurate
2000, potrivit datelor inregistrate la Constanta, stocul de fosfor mineral a scazut
simtitor, insa nimeni nu a luat nici o masura.
 De asemenea, din cauza poluării industriale, oxigenul la mari adâncimi s-a
redus aproape de zero, distrugând în masă viețuitoarele marine și o parte a
vegetației. Efectivele multora dintre cele 1500 de specii de vertebrate si
nevertebrate, inventariate in Marea Neagră, s-au diminuat considerabil, unele fiind
chiar pe cale de dispariție. Spre exemplu, foca de Marea Neagră, o subspecie a
focii călugar, a dispărut cu desăvârșire, iar, de la un milion de delfini, astăzi mai
sunt în viață doar câteva mii.
 Unul dintre cei mai mari poluatori ai Marii Negre este Capitala, prin intermediul
Dambovitei. Asta din cauza lipsei unei statii de epurare a apelor uzate. Dambovita
polueaza necontrolat Argesul, Argesul polueaza necontrolat Dunarea, iar
Dunarea se varsa in Marea Neagra, prin Delta.

9. 1. MERCURUL
 Mercurul (Hg) anorganic se absoarbe puţin din apă, dar poate fi metilat de
bacterii, iar metil-mercurul se absoarbe în proporţie de 95% . Ca şi alte metale
grele, mercurul se acumulează în organism şi poate fi absorbit pe cale hidrică
indirect, prin consumul de peşte şi alte produse.
 Compuşii metilmercurici provoacă anomalii cromozomiale, trec prin placentă din
corpul mamei in cel al fătului, afectează celulele nervoase ale creierului, provocând
grave afecţiuni - ca orbire, deteriorarea coordonării nervoase, anomalii psihice,
moarte. Mecanismul chimic al acestor procese pare a consta in afinitatea
mare a mercurului față de sulful din moleculele proteice, ceea ce afectează
tranzitul de ioni prin membrane, activitatea enzimatica, activitatea mitocondriilor,
etc…
 Cauzează boli autoimune, fibromialgie, lupus, sindromul oboselii cronice,
diabet etc.
Mii de studii medicale au arătat mecanismele prin care mercurul (și alte metale)
participă la declanșarea a peste 40 de afectiuni cronice, incluzând aici probleme
neurologice, hormonale, autoimune, cardiovasculare, ale aparatului reproducător.
Mercurul ajunge prin vasele de sânge până la creier, unde se acumulează in
cantităţi semnificative; dăunează celulelor nervoase și este implicat in
apariţia bolilor Parkinson si Alzheimer.
 Se acumulează in glande, inima, rinichi si ficat, proporţional cu numărul de plombe
pe care persoana le are in cavitatea bucală.
 A rămas de tristă amintire dezastrul din 1972 din Irak, unde circa 500.000 oameni
au rămas cu sechele pe viaţă pentru că în loc să-l semene au mâncat grâul de
sămânţă tratat cu fungicide pe bază de mercur.
 Mercurul este singurul metal care se găseşte in toate cel trei medii majore - apa,
sol, atmosfera.

10. 2. PLUMBUL
 Plumbul (Pb) este frecvent întâlnit printre poluanţi şi poate genera intoxicaţii mai
ales cronice - saturnism, din cauza fenomenului de bioacumulare. Cunoscute
sunt cele din Leipzig sau din Franţa din zona Vosgilor, cu sute de intoxicaţi. De
asemenea este suspectat pentru efecte cancerigene.
 In atmosfera, plumbul ajunge in special odată cu gazele de eşapament ale
automobilelor dotate cu motoare cu benzina.
 Din atmosfera plumbul ajunge in sol, ape. In apa de ploaie s-au determinat
concentraţii de 40 mg de Pb.
 Pb din sol este absorbit de plante, in special de rădăcini, Pb din atmosfera
poate ajunge in frunze, de unde consumat de animale poate ajunge la
concentraţii destul de importante.
 Mamiferele ierbivore reţin 1% din plumbul consumat.
 Omul preia plumbul atât prin respiraţie, dar mai ales prin alimente.(330 mg/zi).
 Alte surse de poluare cu plumb sunt:
- extracţia si prelucrarea minereului de baza(galena PbS), în Maramureş, Hunedoara
- metalurgia plumbului- plumbul se degaja sub forma de praf sau oxizi
- topirea alamei se emit particule de Pb cu diametrul 0,01-2 microni
- fabricile de acumulatori
- arderea cărbunilor si a păcurii
 Pentru plumb au fost stabilite concentraţiile limită-admisibile (CLA). In
produsele alimentare CLA ale plumbului oscilează între 0,005 mg/kg in
produsele lactate si 1,0 mg/kg in peşte.

11. Circuitul plumbului in organism
 Plumbul ajunge în corpul nostru pe cale bucală, pulmonară sau cutanată. O dată
ajuns în organism, la adulţii cu un regim alimentar normal el se fixează într-o
proporţie de 30-40% . La copii, chiar 40-50%.
 Indiferent de modalitatea sa de intrare in organism, plumbul ajunge apoi în sânge,
de unde este direcţionat fie către ţesuturi, fie către intestin, pentru a fi eliminat.
Depozitarea se face atât în oase cât și in ţesuturile moi - ficat, rinichi, pancreas,
plămâni.
 Cea mai mare proporţie de plumb absorbit de organism se fixează însă în oase
unde rămâne chiar și 25 de ani. De aici, în perioadele în care organismul este
slăbit sau suprasolicitat (boala, sarcina, osteoporoza), mineralele stocate în os,
inclusiv plumbul, este pus din nou in circulaţie prin sânge. Plumbul acumulat poate
deci să fie eliberat în sânge de-a lungul întregii vieţi a unei persoane.
 Intoxicarea cronica cu plumb duce la dezvoltarea nefritei.
 Este descris cazul dezvoltării nefritei cronice la un copil, care a consumat apa de
ploaie, cursa de pe acoperişul, vopseaua căruia conţinea plumb. Intoxicarea
cronică cu plumb duce la îmbolnăvire si la atacarea nervilor motori ai
terminaţiilor, care se reflecta in dereglarea conductivităţii impulsurilor nervoase.
Sursele de intoxicare cu plumb pot fi benzina, alimentele si băuturile, care se
păstrează în vase, în componența cărora intră plumb sau vopsele, ce conţin
plumb (vase de lut glasate, vopsele de tipar, unele mase plastice).

12. Efectele plumbului asupra organismului
 Efecte acute: Probleme grastrointestinale, toxicitate acuta sau chiar moarte (in
cazul copiilor care au nivelul plumbului din sânge foarte ridicat).
 Efecte cronice, necancerigene: anemie, tulburări neurologice, scăderea
imunităţii.
 De asemenea, plumbul afectează si funcţionarea rinichilor, tensiunea arteriala,
evoluţia normală a unei sarcini.
 Efecte asupra reproducerii:
 Prezenta plumbului in organism afectează fertilitatea bărbaţilor, conform
ultimelor cercetări. Concentraţia ridicată de plumb poate duce la sterilitate
întrucât acesta afectează mobilitatea spermatozoizilor.
 La femei, expunerea la plumb creste riscul de avort spontan, naştere
prematură sau chiar pierderea sarcinii și scade libidoul. Plumbul pătrunde și
în placentă, acumulându-se în ţesuturile embrionului, inclusiv în creierul său,
putând să vătămeze permanent copilul.
 Poate produce creştere întârziată, dificultatea de învăţare, probleme de auz,
memorie scăzută sau chiar agresivitate.

13. 3. CADMIUL
 Are o puternica acţiune toxică asupra organismelor vii.
 Cd pătrunde in organism prin hrană şi prin suprafaţa corpului şi se
acumulează selectiv in diferite ţesuturi, unde se leagă parţial de moleculele
proteice.
 Este cunoscut, că el lipseşte în organism la naştere, dar se acumulează cu vârsta,
atingând maximul la vârsta medie 20-30 ani. Conţinutul total de cadmiu in organism
este legat de pătrunderea lui din hrană, apă si alte surse ale mediului ambiant.
 Cadmiul se acumulează preponderent in rinichi si in cantităţi mai mici in ficat si alte
organe.
Doctorul american Karrol a depistat dependenţa directă intre conţinutul cadmiului in
atmosferă si frecvenţa mortalităţii din cauza patologiilor cardio-vasculare.
cardio-vasculare
 Deoarece cadmiul se acumulează în organe și posedă o perioadă destul de
lungă de semieliminare (10 -30 ani), folosirea cantitătilor neînsemnate de
peşte îmbibat cu cadmiu într-o perioadă mare de timp poate duce la unele sau
alte forme de intoxicare cu cadmiu. Acesta atenționează că ficatul și alte
organe ale peştilor nu sunt bune pentru consum.
 Cadmiul este un alt metal greu care pătrunde in apă, afectând peştii si astfel si
oamenii care-l consumă.
 Cadmiul (Cd) a generat boala Itai - Itai, care a făcut în Toyama (Japonia) peste
200 de victime. O sursă de contaminare a apei sunt ţevile de zinc în care se
găseşte ca impuritate cadmiu. Este şi el suspectat pentru posibile efecte
cancerigene .

14. 4. NICHELUL
 Nichelul provoacă afecţiunea ţesutului pulmonar cu dezvoltarea lenta a
formaţiunilor maligne.
 Cantităţile mari de nichel folosit in alimentarea animalelor duc la micşorarea
conţinutului azotului si incălcarea creşterii.
 Investigaţiile epidemiologice ale lucrătorilor, legate de producerea nichelului
rafinat, arată că el și compuşii lui pot provoca boli ale cavitaţii nazale și gâtului,
de asemenea a plămânilor.
 Formaţiunile maligne ale rinichilor apăreau la şobolani la introducerea în rinichi
a nichelului. Efectele teratogene, ca exencefalia, fragilitatea coastelor și
descompunerea palatului moale, au loc la mamiferele, care au fost supuse
influentei diferitor compusi ai nichelului.

15. 5. ZINCUL SI CUPRUL
 Aceste două metale sunt de importanţă vitală pentru creşterea și dezvoltarea
normală a omului, animalelor și plantelor. In acelaşi timp în legatură cu
intensificarea poluării mediului ambiant conţinutul acestor metale este limitat în
produsele alimentare și apă. CLA pentru zinc variază de la 5,0 mg/kg pentru
produsele lactate si 40,0 mg/kg pentru peşte si carne. CLA pentru cupru
oscilează de la 0,5 mg/kg pentru produsele lactate si 10,0 mg/kg in peşte și
legume.
 Există ipoteza că intoxicarea cronică cu zinc si cupru poate provoca
dezvoltarea hipertoniei, aterosclerozei si bolilor de inimă.
Sunt date, care confirmă că afectarea organică a ficatului cu încălcarea structurii
morfologice a organului (ciroza ficatului, cancerul primar al ficatului) duce la
schimbări mult mai pronunţate ale spectrului microelementelor sângelui si in
special a cuprului, zincului, plumbului. Dinamica acestor metale in ecosistemele
acvatice este o reflectare a impactului antropic, de aceea diapazonul lor este
destul de mare. Cu regret si in muşchii peştilor conţinutul acestor metale
deseori nu corespunde cerinţelor stabilite pentru produse piscicole.

16. 6. ALUMINIUL
 Acestui metal atât de răspândit în ultimii ani i se acordă o atenție deosebită. Astfel
societatea standardelor SUA consideră aluminiul și compusii lui drept puternic
otrăvitoare. Dupa gradul de toxicitate ei îl echivalează arsenicului, nichelului, cuprului
și manganului.
 Aluminiul este unul dintre cele mai folosite metale şi de asemenea unul dintre
componentele cele mai răspândite din scoarţa terestră. Datorită acestor factori,
aluminiul este cunoscut drept un component inofensiv. Totuşi, în cazul unor expuneri
la concentraţii mari, poate cauza probleme de sănătate. Forma de aluminiu solubilă
în apă provoacă efecte nocive, aceste particule numindu-se ioni. Sunt de obicei găsiţi
în soluţie de aluminiu în combinaţie cu alti ioni, ca de exemplu cloratul de aluminiu.
Asimilarea aluminiului se poate face prin mâncare, prin respiraţie şi prin contactul cu
pielea. Asimilarea pe termen îndelungat a unor concentraţii importante de aluminiu
poate conduce la serioase probleme de sănătate, ca :
Lezarea sistemului nervos central;
Demenţa;
Pierderea memoriei
Tremurat puternic.
Agitatie

17.  Exista date despre influenta negativa a aluminiului asupra sistemului
imunitar al omului si animalelor. Alumniul este intotdeauna prezent la
persoanle cu Alzeimer.
 Aluminiul este un risc în anumite medii de lucru, cum sunt minele, unde
poate fi găsit în apă. Oamenii care lucrează în fabrici unde aluminiul este
utilizat în timpul procesului de producţie, pot suferi de probleme cu plămânii,
când respiră într-un mediu cu praf de aluminiu. In timpul dializei rinichilor,
când aluminiul ajunge în corp, poate cauza probleme pentru rinichii
pacienţilor.
 Inhalarea de aluminiu fin divizat şi de pulbere de oxid de aluminiu a fost
raportată ca fiind cauza fibromului pulmonar şi a lezării plămânilor. Acest
efect, cunoscut drept Boala Bărbierului, este agravat de prezenţa în aerul
inhalat a silicaţilor şi oxizilor de fier.

18. 7. CROMUL
 Oamenii pot fi expuşi la crom prin respiraţie, mâncare sau băuturi şi prin
contactul pielii cu crom sau compuşi ai cromului. Nivelul de crom din aer şi apă
este în general scăzut. În apa potabilă nivelul de crom este scăzut de asemenea, dar
apa contaminată de fântână poate conţine periculosul crom (VI); crom hexavalent.
Pentru majoritatea oamenilor hrana cu conţinut de crom (III) este o cale importantă
de asimilare a cromului, deoarece cromul (III) se găseşte în mod natural în multe
legume, fructe, carne, drojdie şi cereale.
 Cromul (III) este un nutrient esenţial pentru oameni şi lipsa lui poate cauza
îmbolnăvirea inimii, distrugerea metabolismului şi diaree. Asimilarea de crom
(III) în exces poate duce de asemenea la distrugerea sănătăţii, ex: mâncărimea
pielii.
 Cromul (VI) este periculos pentru sănătatea umană în general pentru oamenii care
lucrează în oţelării şi industria textilă. Fumătorii pot avea, de asemenea, o şansă mai
mare de a fi expuşi la crom.
 Cromul (VI) este cunoscut a cauza multe efecte de sănătate.
Problemele de sănătate cauzate de crom (VI) sunt:
Mâncărimi ale pielii
Deranjări stomacale şi ulcere
Probleme respiratorii
Slăbirea sistemului imunitar
Afecţiuni ale rinichilor şi ficatului
Alterarea materialului genetic
Cancer la plămâni
Moarte

19. 8. ARSENUL
 Arsenul este unul dintre cele mai toxice elemente. În ciuda efectului toxic,
combinaţii anorganice ale arsenicului apar pe pământ, în mod natural, în cantităţi
mici. Oamenii pot fi expuşi la arsenic prin intermediul hranei, apei şi aerului. De
asemenea, expunerea poate avea loc prin contactul pielii cu solul sau apa ce
conţine arsenic.
 Nivelurile de arsenic din hrană sunt aproximativ mici. In schimb, nivelurile de
arsenic din peşte şi fructe de mare pot fi mari, deoarece peştele absoarbe
arsenicul din apa în care trăieşte. Din fericire, aceasta este cea mai inofensivă
formă de arsenic, dar peştele care conţine cantităţi importante de arsenic anorganic
poate fi un pericol pentru sănătatea umană.
 Expunerea la arsenic poate fi ridicată pentru persoanele care lucrează cu
arsenic, pentru persoanele care beau cantităţi importante de vin, pentru
persoanele care trăiesc în case ce conţin lemn conservat de orice fel şi pentru
cei care trăiesc la ferme, unde anterior au fost aplicate pesticide ce conţineau
arsenic.
 Expunerea la arsenic anorganic poate cauza o serie de efecte ale sănătăţii,
cum ar fi iritarea stomacului şi a intestinelor, scăderea generării de globule
albe şi roşii din sânge, schimbări ale pielii şi iritaţii ale plămânilor. S-a sugerat
că expunerea la cantităţi importante de arsenic anorganic poate intensifica
evoluţia cancerului, în special evoluţia cancerului de piele, plămâni, ficat şi a
cancerului limfatic.
 O expunere foarte ridicată la arsenic anorganic poate cauza infertilitate şi pierderi de
sarcină la femei, şi poate cauza afecţiuni ale pielii, scăderea rezistenţei la infecţii,
distrugerea inimii şi lezarea creierului la femei şi la bărbaţi.In cele din urmă, arsenicul
anorganic poate deteriora ADN-ul.

20.  Sursele naturale de arsen asociate cu emisiile vulcanice sunt recunoscute
a fi semnificative. Concentraţia medie în scoarţa terestră este cuprinsă între
1,5-5 mg/kg. O concentraţie mare a fost găsită în roci sedimentare şi vulcanice,
în special în minereurile de fier şi magneziu. Deoarece arsenul se găseşte în
mod obişnuit în roci, sol sau sedimente, aceste surse sunt determinanţi
particulari importanţi ai nivelului zonal de arsen în apa de adâncime şi de
suprafaţă. De asemenea, prin eroziune, descompunere şi datorită factorilor
atmosferici, arsenul poate fi eliberat în apa subterană şi de suprafaţă.
 Din surse antropice, arsenul este emis în mediile terestre, acvatice şi în
atmosferă prin activităţi industriale, ca rezultat al proceselor industriale,
însoţind sulful în gazele de ardere, dar şi ca urmare a utilizării în
agricultură a pesticidelor cu arsen (rodenticide, insecticide şi ierbicide),
acestea având un timp de remanenţă îndelungat şi totodată şi capacitate
de acumulare crescută
 Există dovezi clare că expunerea cronică la compuşi anorganici ai arsenului
creşte riscul de cancer. Studiile au arătat că inhalarea arsenului duce la un risc
crescut de cancer pulmonar. Mai mult, ingestia arsenului a fost asociată cu un
risc crescut de cancer de piele şi cancer la vezică, ficat şi plămâni.

21. 9. MANGANUL
 Manganul este un compus foarte comun care poate fi găsit mai peste tot. Manganul
este unul din cele trei elemente esenţiale. Când oamenii nu asimilează cantitatea
recomandată zilnic, sănătatea lor se poate agrava. De asemenea, probleme de
sănătate vor apărea când asimilarea este prea mare.
 Asimilarea de mangan de către oameni are loc de obicei prin alimente ca spanac,
ceai şi plante medicinale. Hrana care conţine cea mai mare concentraţie sunt
cerealele şi orezul, boabele de soia, ouă, alune, ulei de măsline, boabele verzi
de fasole şi stridiile. Efectele manganului apar în principal în tractul respirator şi la
creier. Simptomele otrăvirii cu mangan sunt halucinaţiile, uitarea şi afecţiuni
nervoase. Manganul poate cauza de asemenea Parkinson, embolii la plămâni şi
bronşite. Când bărbaţii sunt expuşi la mangan pentru o perioadă lungă de timp ei pot
deveni impotenţi.
 Un sindrom care este cauzat de mangan are simptome ca schizofrenia, depresie,
muşchi slabi, dureri de cap şi insomnii.
 Deoarece manganul este un element esenţial sănătăţii umane, cantităţi insuficiente
de mangan pot cauza efecte asupra sănătăţii. Aceste efecte sunt următoarele:
- Ingrasarea - Intoleranţa la glucoze - Coagularea sângelui - Probleme de piele -
Scăderea nivelului colesterolului - Probleme ale sistemului osos - Simptome
neurologice
 Inhalarea indelungată de praf şi fum poate duce la otrăvirea cronică. Sistemul nervos
central este locul principal afectat de către boală, şi se poate ajunge in final la
invalidităţi permanente. Simptomele includ oboseală, somnolenţă, slăbiciune,
dereglări sentimentale, mers spasmic, crampe musculare repetate şi paralizii.
Compuşii manganului sunt experimental agenţi ai tumorilor .

22. 10. SELENIUL
 Rolul seleniului in organismul uman cuprinde:
- protectia impotriva radicalilor liberi,
- activarea hormonilor tiroidieni,
- modularea proceselor inflamatorii si imunologice,
- prelungirea viabilitatii spermatoizilor prin actiunea selenoproteinelor seminale.
 Cea mai mare parte a seleniului se gaseste in: ficat, rinichi, inima si splina. Se
mai gaseste in: faina de peste, unt, drojdia de bere, faina de soia, usturoi, oua,
ciuperci, orez, cereale, tarâţă, produsele marine, ceapa, rosii, rinichii de porc,
carnea de porc, cascaval, lapte de vaca, morcov, fasolea, varza, nuci.
 Seleniul este un element recunoscut recent ca esential pentru organism, cu rol foarte
important in metabolism, fiind cofactor la producerea in organism a glutationului,
molecula puternic antioxidanta(impiedica sau cel putin incetineste imbatranirea
tesuturilor), neutralizeaza efectul unor substante cancerigene, protejand astfel
organismul de bolile maligne.
• Contribuie la regenerarea muschiului cardiac si functionarea lui ritmica.
 Aportul zilnic variaza in funtie de prezenta in alimentatie a ionilor de Zn, Cu, Mn, Fe
si prezenta unui alt antioxidant, vitamina E. Absortia este favorizata si de vitaminele
A si C. Intrucat seleniul actioneaza sinergic cu vitamina E, cantitatea necesara este
invers proportionala cu nivelul din hrana al vitaminei E.
Concentratii ridicate de sulf din organism inhiba absorbtia seleniului.
 Expunerea la concentraţii mari de compuşi de seleniu
Semnele principale sunt pierderea părului, mătuirea unghiilor şi anormalităţi
neurologice (cum ar fi paralizie şi alte senzaţii anormale în extremităţi)

23. VĂ MULŢUMESC!
 Şi TOTUŞI, sunt câteva lucruri
 Bateriile uzate sunt foarte nocive din cauza
pe care le poţi face, pentru a metalelor grele pe care le contin (mercur,
economisi resursele planetei, şi nichel, plumb, cadmiu, litiu), care se scurg
pentru a evita distrugerea in sol, ajungand in panza freatica si
mediului natural. distrugand vegetatia din zona. Aceleasi
metale sunt nocive si pentru sanatatea
De exemplu: noastra provocand alergii, pierderi de
Trăieşte şi acţionează în spiritul memorie, boli de inima sau cancer.
„Cei 3 R”  Mercurul continut intr-o baterie de ceas
care vin de la trei cuvinte poate polua 500 de litri de apa sau un
importante pentru mediu: metru patrat de sol pe o perioada de 50 de
REDUCERE ani.
REFOLOSIRE
RECICLARE