2. LOCALITATEA reprezintă o formă de aşezare stabilă a populaţiei pe un
teritoriu, cu organizare şi mărime care se pot schimba în timp.
Unităţile administrativ-teritoriale ale României sunt:
Judeţele: sunt unităţi administrativ-teritoriale diferite ca formă, suprafaţă,
număr de locuitori şi condiţii geografice. Teritoriul României este împărţit în
prezent în 41 de judeţe, plus municipiul Bucureşti

3. Municipiile: sunt unităţi administrative în România, oraşe, cu peste 15 000 de
locuitori. Municipiul nu are alte subdiviziuni administrative. Municipiul Bucureşti,
care are un statut similar cu cel al unui judeţ, este în mod oficial împărţit în 6
subdiviziuni administrative numite sectoare. La ora actuală există 103 municipii.
Oraşele: sunt aşezări de tip urban,
cu funcţii administrative, industriale,
politice şi culturale, de tip urban, cu
un număr mare de locuitori, în care
ocupaţia predominantă a populaţiei
este neagricolă (industrială,
turistică, comercială).
Comunele: sunt aşezări de tip
rural, unităţi de bază administrativ-
economice, alcătuite din unul sau
mai multe sate şi conduse de un
Consiliu comunal.

4. Satele: sunt aşezări rurale, cu un număr mic de locuitori, a cărei populaţie se
ocupă preponderent cu agricultura.
Caracteristici organizatorice:
- Vatra – zona în care sunt
concentrate majoritatea
locuinţelor
- Moşia – zona în care se
desfăşoară activităţile economice
- Forma şi structura – sunt date Mediul construit al satului cuprinde:
de vatra şi modul în care sunt
grupate gospodăriile 1. casele individuale;
- Funcţia economică – este dată 2. anexele gospodăreşti;
de tipul de activităţi predominante 3. clădirile publice - (şcoală, biserică,
dispensar);
4. fermele agricole, spaţiile
comerciale, drumurile,;
5. reţelele de utilităţi publice.
Cătunul: este cea mai mică formă de aşezare rurală, cu un număr mic de gospodării
răspândite pe un teritoriu mare, care nu constituie o unitate administrativă.