Activitățile umane influențează semnificativ mediul, provocând atât efecte pozitive, cât și negative, cum ar fi degradarea solului și riscuri tehnologice. Incendiile de pădure și poluarea atmosferică constituie riscuri majore, având impact asupra sănătății umane și ecosistemelor. De asemenea, terorismul reprezintă o nouă dimensiune a amenințărilor sociale, vizând în special locurile aglomerate și infrastructurile critice.

1. Hazarde Antropogene
Mocanu Sebastian
Palamariu Dan
Pentiuc Cozmin

2.  Omul este un agent dinamic azonal care, spre deosebire de alţi agenţi (ca
apa, gheaţa, vulcanii, vântul), nu este constrâns de limite de localizare şi
condiţionat de elementele ambientale. În comparaţie cu celelalte fiinţe vii el
are o mare capacitate de a supravieţui şi de a se adapta. Intervenţia şi
impactul său asupra mediului înconjurător, în funcţie de nivelul său
tehnologic, sunt ghidate de necesităţi economice, sociale, culturale etc. El
transformă, corectează şi modifică procesele naturale, accelerând şi
dezaccelerând şi provocând rupturi ale anumitor echilibre, pe care natura
caută apoi să le reconstruiască în diverse modalităţi.
 Activitatea omului se manifestă la interfaţa dintre atmosferă, hidrosferă şi
litosferă, un loc privilegiat al schimburilor, a căror funcţionare răspunde unui
joc de echilibre foarte fragile. Mai mulţi factori influenţează intensitatea şi
extensia acestei activităţi:
- factorul demografic (numărul şi dinamica naturală a populaţiei);
- factorul istoric (durata prezenţei umane şi a activităţilor omului);
- factorul tehnologic şi cultural (capacitatea de a se supune şi de a se
integra mediului înconjurător);
- factorul socio-economic (obţinerea de bunuri de consum şi a unor condiţii
de viaţă mereu mai bune);

3. Agricultura şi degradarea
accelerată a terenurilor

4.  În general, activităţile agricole comportă înlocuirea cuverturii vegetale
naturale prin defrişări şi desţeleniri, prelucrarea terenurilor, irigaţii,
administrarea de substanţe chimice etc.
 Bine gestionate, aceste activităţi au consecinţe pozitive, cum ar fi reglarea
dinamicii versanţilor şi regimului acvatic, redarea fertilităţii terenurilor sterile
ş.a.
 Tot odată acestea comportă şi o serie de consecinţe negative: provoacă
degradarea mecanică a versanţilor, fenomene de solifluxiune, şiroire difuză,
variaţii ale debitelor cursurilor de apă, creşterea ratei de sedimentare,
acumularea sărurilor în sol, variaţii microclimatice etc. Astfel, spre exemplu,
numai în ţara noastră, din 1991 până în prezent, au fost defrişate 33.000 ha
de pădure (cele mai afectate fiind judeţele Bacău, Suceava, Vrancea,
Neamţ, Covasna şi Maramureş), iar consecinţele nu au întârziat să apară
(în special, degradarea mecanică a versanţilor şi recrudescenţa viiturilor şi
inundaţiilor).
 Pentru a încetini aceste fenomene alarmante de degradare a terenurilor
este necesară aplicarea principiilor utilizării durabile a resurselor de sol.

5. Tabelul 1. Tipuri de degradare a solurilor (milioane ha) şi
cauzele degradării (UNEP, 1992)
C A U Z E
Tipul de
degradare Despăduriri
Supraexploata
rea pădurii Suprapăşunat
Agricultura Activităţi
industriale
Eroziune şi
acumulare prin
apă
471 38 320 266 -
Eroziune şi
Acumulare
eoliană
44 85 332 87 -
Degradare
chimică 62 10 14 133 22
Degradare
fizică 1 - 14 66 -
Total pe Glob
578 133 680 552 22

6. Incendiile de pădure

7.  Incendiile de pădure comportă un potenţial de risc deosebit, atât prin
valoarea pagubelor cât şi prin numărul de victime pe care le pot
genera.
 Ele se produc atât din cauze naturale (secete prelungite şi
temperaturi ridicate) cât şi antropice, mai ales în zonele acoperite cu
o vegetaţie care favorizează progresia focului (vegetaţie specifică
mediteraneană, chapparal-ul din California şi din Mexic, bush-ul din
Australia etc).
 Incendiile de pădure au devenit un risc de primă importanţă şi
pentru oraşe, în legătură cu peri-urbanizarea, cele mai expuse fiind
oraşele din regiunile afectate de lungi perioade de uscăciune şi
secetă şi înconjurate de vegetaţie propice răspândirii focului.
Exemplele cele mai recente şi relevante ne sunt oferite de incendiile
forestiere ieşite din comun din sud-estul Australiei, din ianuarie
2007, considerate cele mai mari incendii de pădure din ultimii 70 de
ani, unde cartiere întregi de la periferiile marilor metropole Melbourn
şi Sydney au trebuit să fie evacuate sub ameninţarea flăcărilor.

8. Exploatarea resurselor

9.  Prelevarea de materiale din excavaţii şi mine, în scopul valorificării
economice, provoacă distrugerea unor întregi porţiuni de teren,
alterarea echilibrului şi armoniei peisajului geografic, creşterea
instabilităţii şi a sarcinii solide (minerale şi chimice) a râurilor,
fenomene de eroziune, scăderea rezervelor hidrologice, fenomene
de subsidenţă etc.
 În ţara noastră pot fi enumerate numeroase cazuri în care
exploatarea resurselor subsolice în galerii a dus la prăbuşirea
tavanului acestora, determinând surparea versanţilor, producerea de
alunecări de teren profunde, amputarea pânzelor freatice.
 La Ocna Mureş este unul din cele mai mari zăcăminte de sare din
ţară, pe el fiind aşezat în parte oraşul Ocna Mureş. Zăcământul a
fost de-a lungul timpului (şi este) expus pericolului inundării cu ape
din Mureş la viituri şi infiltrării apelor dinspre dealul Banţa din
apropiere, cu invadarea apelor în minele vechi, dizolvarea pereţilor,
pilierilor de susţinere şi tavanelor). În 1913, s-au prăbuşit tavanele
unor galerii, cu formarea de gropi în centrul localităţii, pâlnii, procese
de tasare şi scufundare, lacuri cu apă sărată. În 1978, sanatoriul în
care se tratau afecţiuni respiratorii şi reumatice a fost abandonat
definitiv, datorită inundării accidentale şi prăbuşirii pereţilor dintre
camere şi a tavanelor.

10. Riscuri tehnologice

11.  Riscurile tehnologice sunt induse de o gamă largă de accidente legate de
activităţile umane amplificate progresiv în timp, în special industriale
(explozii, incendii, scurgeri de substanţe toxice, poluarea legată de
activităţile miniere etc.) şi de transporturi.
 Ca pondere, pe primul loc se situează accidentele din industria
energetică, produse în domeniul mineritului (explozii), extracţiei gazelor
naturale şi petrolului (incendii), distrugerii barajelor centralelor hidroelectrice
sau distrugerii “miezului” într-o centrală nucleară.
 Accidentele de mină produc anual sute de victime. În anul 2000, numai în
minele din Ucraina şi-au pierdut viaţa 320 de persoane, iar în anul următor,
explozia unei acumulări de gaz metan la 1200 m adâncime într-o mină a
produs 56 de victime.
Un grav accident asemănător a avut loc în 2001 în ţara noastră, la mina
Vulcan din bazinul Petroşani, soldat cu moartea a 14 mineri, şi în Ianuarie
2006, când o explozie de gaze a dus la moartea a 7 oameni şi rănirea altor
7. Cauzele producerii acestor evenimente tragice constau în lipsa unor
condiţii adecvate de muncă, tehnologia învechită şi, cel mai adesea, în
nerespectarea normelor de protecţie a muncii.
Tot în Ianuarie 2006, o explozie de gaze la o mină din Virginia de Vest
(SUA) a dus la moartea a 13 mineri, sistemul de ventilaţie subdimensionat
n-a reuşit să evacuaze gazul metan acumulat

12. Poluarea aerului

13.  Deşi emisiile de substanţe poluante în atmosferă jalonează
ansamblul activităţilor umane industriale, urbane şi chiar agricole,
totuşi stările atmosferei sunt cele care condiţionează dispersia
poluanţilor, chiar formarea lor (în cazul poluanţilor fotochimici).
 Episoadele de poluare atmosferică sunt totdeauna strâns legate de
contextul meteorologic. Persistenţa condiţiilor anticiclonice
defavorabile dispersiei poluanţilor este responsabilă de deteriorarea
progresivă a calităţii aerului. Dacă în trecut acest risc era concentrat
mai ales iarna, când poluanţii cei mai periculoşi (sulf şi fum) de
origine industrială se combinau cu emisiile legate de încălzitul
locuinţelor, astăzi riscul s-a deplasat către poluarea fotochimică, mai
abundentă în timpul zilelor calde şi însorite de vară.
 Deşi se constată o anumită tendinţă de scădere a emisiilor
industriale, mai ales în oraşe, totuşi caracteristicile calităţii aerului
continuă să se modifice. Studiile efectuate asupra câtorva oraşe
germane arată că, global, poluarea cu sulf se diminuează, în timp ce
poluarea cu azot creşte. De exemplu, între 1980 şi 1993, nivelul
SO2 a scăzut în proporţii cuprinse între 65 şi 80% (de la 37 mg/m3
la 13 mg/m3 în Nurnberg, respectiv de la 84 mg/m3 la 17mg/m3 în
Wiesbaden), în timp ce nivelul NO2 a crescut în proporţii cuprinse
între 9 şi 92% (de la 43 mg/m3 la 47mg/m3 în Wiesbaden, respectiv
de la 26 mg/m3 la 50 mg/m3 în Kassel).

14.  Legat de traficul auto, în ultimii 30 de ani, deşi parcul de automobile şi,
implicit, traficul au crescut considerabil, se constată o diminuare a emisiilor
per vehicol. În Franţa, de exemplu, emisiile de oxizi de carbon (CO2 şi CO)
au scăzut de la 660 la 32 kg/vehicol/an, hidrocarburile nearse de la 120 la 5
kg, NO de la 30 la 7 kg.
 Gazele de eşapament conţin de asemenea metale grele (de ex., plumbul)
care rămân în suspensie în atmosferă şi pot fi inhalate. În cazul plumbului,
acesta s-a diminuat mult din momentul în care a apărut necesitatea
benzinei fără plumb pentru a introduce sistemele catalitice.
 Subiectul unui vast studiu intitulat APHEA (Short terms effects of Air
Pollution on Health: a European Aproach using epidemiological time series
data) l-a constituit impactul poluării atmosferice urbane asupra sănătăţii
umane în 15 oraşe europene, grupând 25 milioane de locuitori. Studiul a
evidenţiat net rolul patogen al poluării atmosferei urbane în special prin
dioxid de sulf, dioxid de azot şi particule al căror impact asupra sistemului
respirator, pentru cele mai fine dintre ele, ating valori ale P.M. de 10 sau 13.

15. Terorismul

16.  O nouă dimensiune a riscurilor provine din sfera
hazardului social, reprezentată de terorism.
Acesta vizează în mod prioritar edificiile
simbolice, spaţiile închise sau cu mare
frecventare de către public, transporturile în
comun etc. Se pot cita, doar pentru ultimii 5 ani,
atentatele de la World Trade Center din New York
în septembrie 2001, din gara din Madrid în martie
2004, de la metroul din Londra în iulie 2005, de
pe aeroportul din Madrid din prima parte a anului
2007, sau cele care au vizat sediul Curţii
Constituţionale şi birourile Naţiunilor Unite din
Alger din decembrie 2007.
 Multe din atentate sau tentative de atentat au
avut loc ziua a unsprezecea a lunii, ceea ce
reprezintă, după unii, o formă de omagiu adus
atentatelor din 11 septembrie 2001 din Statele
Unite. Aşa au fost cazurile din 11 aprilie 2002 din
faţa unei sinagogi din Djerba (Tunisia), din 11
martie 2004 din gara din Madrid, din 11 aprilie
2007 din Alger, din 11 mai 2007 dintr-un internet-
cafe din Casablanca, din 11 iulie 2007 din
apropierea unei cazărmi din Kabylia, sau a celui
mai recent, din 11 decembrie 2007 din Alger,
toate soldate cu zeci de morţi şi răniţi.

17. Bibliografie
 -Riscuri si Hazarde Naturale-curs de pe
internet
 Hazarde Naturale-documentar Discovery
 Wikipedia