2. NOŢIUNI GENERALE DESPRE POLUAREA MEDIULUI
ÎNCONJURǍTOR
Prin poluarea mediului înconjurător se întelege ansamblul
modificărilor defavorabile pe care le suferă calităţile naturale ale
mediului sub influenta activiăţilor societăţii omeneşti.
Poluarea naturalǎ are importanţǎ secundarǎ în condiţiile în
care aportul antropic de poluanţi devine tot mai grav.
Erupţiile vulcanice
Eroziunea solului, eolianǎ sau cauzatǎ de ploi
Reziduurile vegetale şi animale
Polenul sau fungii
3. Poluarea artificialǎ: iniţial, produsele poluante erau de naturǎ
organicǎ şi uşor biodegradate de bacterii şi ciuperci. Pe mǎsura
dezvoltǎrii industriale şi exploziei demografice au apǎrut deşeuri
nebiodegradabile, pentru care nu existǎ în naturǎ enzime
capabile sǎ le descompunǎ. Poluarea artificialǎ este de naturǎ:
fizicǎ ( sonorǎ, radioactivǎ, termicǎ),
chimicǎ
biologicǎ ( agenţi patogeni: virusuri, bacterii, fungi).
4. Dupǎ mediul în care acţioneazǎ:
POLUAREA
POLUAREA AERULUI
POLUAREA APELOR
POLUAREA SOLULUI
5. POLUAREA AERULUI, CONSECINŢE ALE
POLUǍRII ATMOSFERICE
Compoziţia şi structura atmosferei
Surse de poluare a aerului
Principalii poluanţi atmosferici
Consecinţele poluǎrii atmosferice
Structura şi compoziţia atmosferei
Gaz Simbol % de masa % de volum
Azot N2 75,52 78,09
Oxigen O2 23,15 20,95
Argon Ar 1,28 0,93
Dioxid de carbon CO2 0,046 0,035
Neon Ne 0,012 0.0018
Heliu He 0,0007 0,0005
Metan CH4 0,0008 0.00015
Kripton Kr 0.003 0,0001
Ozon O3 0-0.01 variabil
Apǎ vapori H2
O 0-4 variabil
6. SURSE DE POLUARE
A AERULUI
SURSE NATURALE
SURSE ARTIFICIALE
ERUPŢIILE
VULCANICE
FURTUNILE
DE PRAF
INCENDIILE
NATURALE
INDUSTRIA
ACTIVITǍŢILE
CASNICE
TRANSPORTURILE
7. PRINCIPALII POLUANŢI ATMOSFERICI
Oxizi de
carbon Monoxid de carbon (CO), dioxid de carbon (CO2)
Oxizi de sulf Dioxid de sulf (SO2) si trioxid de sulf (SO3)
Oxizi de azot
Monoxid de azot (NO), dioxid de azot (NO2),
oxid azotos (N2O) (NO and NO2 sunt de obicei grupate si
notate cu NOx)
Compusi
organici volatili
Metan (CH4), propan (C3H8), benzen (C6H6),
hidrocarburi clorurate fluorurate (CFC)
Particule
suspendate
Particule solide (praf, funingine, azbest, plumb, saruri de
azot si sulfat), picaturi lichide (acid sulfuric, PCB, dioxizi,
pesticide)
Oxidanti
fotochimici
Ozon (O3), azotat peroxi-acil (PAN), apa oxigenata (H2O2),
aldehide
Substante
radioactive Radon - 222, iod -131, strontium – 90, plutoniu – 239
Compusi toxici
Cantitǎţi infime din cel putin 600 de substante toxice
(majoritatea compusi organici volatili), din care 60 sunt
cancerigene
8. CONSECINŢELE POLUǍRII ATMOSFERICE
Poluanţii atmosferici afecteazǎ atât fiinţele vii cât şi
mediul înconjurǎtor. Acţiunea complexǎ a poluanţilor
asupra mediului este consecinţa dezvoltǎrii industriale
impresionante şi se concretizeazǎ în urmǎtoarele efecte:
smogul
efectul de serǎ
ploile acide
distrugerea stratului de ozon
9. Smogul
Smogul fotochimic este o ceaţă toxicǎ produsă prin
interacţia chimică între emisiile poluante şi radiaţiile solare.
Smog în Los Angeles
10. Efectul de serǎ
Soarele, principala sursǎ de
energie pe Pǎmânt lumineazǎ şi
încǎlzeşte planeta noastrǎ, fǎcând
astfel posibilǎ existenţa vieţii.
Anumite gaze din compoziţia
atmosferei, numite şi gaze de
serǎ, lasǎ sǎ treacǎ radiaţiile UV
scurte, pline de energie ale
Soarelui spre Pǎmânt, dar absorb
o parte din radiaţiile infraroşii
emise de Pǎmânt încǎlzind pǎtura
inferioarǎ a atmosferei şi implicit
suprafaţa Pǎmântului. Acesta este
efectul natural de serǎ.
11. Ploile acide
Ploile acide distrug
culturile, omoară peştii prin otrăvirea
locurilor şi farâmiţează pietrele.
Copacii îşi pierd frunzele şi, în final
mor.
Cauza acidifierii precipitaţiilor
constǎ în poluarea aerului cu oxizi
de sulf şi oxizi de azot, gaze ce
provin din arderea combustibililor cu
sulf şi din intensificarea traficului
rutier. Oxizii de sulf şi de azot sunt
solubili în apa din atmosferǎ ducând
la formarea acizilor sulfuric şi
azotic ce ajung pe sol, pe vegetaţie,
pe clǎdiri, odatǎ cu precipitaţiile.
12. Distrugerea stratului de ozon
Stratul de ozon acţioneazǎ ca un
protector al Pǎmântului împotriva
radiaţiei ultraviolete solare prin absorbţia
radiaţiei ultraviolete de tip B, care nu mai
ajunge astfel pe Pǎmânt. Aceasta
înseamnǎ cǎ viaţa tuturor organismelor
vii: plante, animale, om nu mai este
pusǎ în pericol. Acest proces este
natural şi asigurǎ echilibrul atmosferei
terestre şi protecţia vieţii pe pǎmânt.
Ozonul din straturile superioare ale
atmosferei este numit şi ozonul bun.
Distrugerea acestui strat duce la
accentuarea efectului de serǎ iar în
timp poate duce la dispariţia vieţii pe
pǎmânt datoritǎ creşterii temperaturii.
Gaurǎ în stratul de ozon
13. COMBATEREA POLUǍRII ŞI ROLUL CHIMIEI ÎN SOLUŢIONAREA
PROBLEMELOR ECOLOGICE
Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilorPentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor
trebuiesc corelate cu legile naturii.trebuiesc corelate cu legile naturii.
Legǎtura chimiei cu mǎsurile practice de ameliorare a mediului pretinde
o necesitate de prim ordin, motivatǎ de progresul chimiei şi cel al tehnologiei
ambientale, care se condiţioneazǎ reciproc, tehnica oferind chimiei aparaturǎ de
investigaţie, iar cercetǎrile chimiei extind permanent aplicaţiile tehnice ale noilor
cunoştinţe dobândite. “Contemplarea vie” a teoriei cu practica imprimǎ elevilor o
motivaţie a studierii chimiei, însuşind în mod conştient şi activ o serie de acţiuni
practice pentru protejarea mediului în condiţii de zi cu zi (conservarea
resurselor naturale, evaluarea stǎrii mediului, extinderea spaţiilor verzi, ocrotirea
bazinelor acvatice, separarea şi colectarea deşeurilor, etc).
