56083625 jdre3

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI
THE BUCHAREST ACADEMY OF ECONOMIC STUDIES

Jurnalul Cercetării Doctorale în Ştiinţe Economice

Journal of Doctoral Research in Economics
Vol. I nr. 3/2009

Bucureşti
2009

Cuprins

Ce este just şi ce nu în condiţiile turbulenţelor la nivel internaţional .......................... 3
Dumitru MIRON
1. Evaluarea la valoare justa. Diversitate şi convergenţă .......................................... 5
Margareta OPREA
2. Rezolvarea contradicţiei interdepartamentale dintre producţie
şi marketing ............................................................................................................... 11
Ilinca HOTĂTAN
3. Faţa umană a globalizării – o posibilă soluţie a actualei crize economice ............ 21
Alexandru GHIŢIU-BRĂTESCU
4. Managementul costurilor în condiţiile crizei financiare actuale mondiale
în România şi la nivel european ............................................................................... 33
Eliza-Ştefania BANA (PANCIU)
5. Direcţii principale de acţiune privind politica de mediu a Uniunii Europene,
în condiţiile crizei economice mondiale ................................................................... 44
Mirela DRĂGHICESCU
6. Criza economică şi financiară din perspectiva regulilor de concurenţă
şi ajutor de stat .......................................................................................................... 58
Daniela ELEODOR
7. Sistemul de sănătate: concept şi importanţă ........................................................... 70
Celestin CONSTANTIN
Roxana GĂNESCU
8. Particularităţi ale activelor imobilizate. Tratament contabil şi fiscal .................. 79
Laura SĂRAC ALDEA
9. Impactul crizei financiare mondiale asupra investiţiilor în IT ............................. 97
Camelia Elena CIOLAC
10. Cariera în bancă pe colectare într-o perioadă de criză financiară ...................... 109
Ioana Florentina BUDU
11. Rolul profesionistului contabil în condiţiile reformei contabilităţii sectorului
public din România .................................................................................................. 117
Claudia Nicoleta BORSAN
Octav NEGURITA
12. Triunghiul educaţie - cercetare - inovare,
element determinant în asigurarea competitivităţii .............................................. 123
Virgil Dan AMZA

2 Jurnalul Cercetării Doctorale în Ştiinţe Economice

Contents

1. The evaluation at fair value. Diversity and convergence ..................................... 3
Margareta OPREA
2. Solving interdepartmental contradiction between production and markting .... 8
Ilinca HOTĂRAN
3. The human face of globalization –
a possible solution for the current financial crisis................................................ 18
Alexandru GHIŢIU-BRĂTESCU
4. Cost management in the conditions of the actual world financial crisis
in Romania and at European level ........................................................................ 30
Ştefania–Eliza BANA (PANCIU)
5. Major action directions regarding the European Union environmental policy
in framework of the global economic crisis .......................................................... 41
Mirela DRĂGHICESCU
6. Economic and financial crisis from competition and state aid perspectives ...... 56
Daniela ELEODOR
7. The Health system: Concept and importance ....................................................... 67
Celestin CONSTANTIN
Roxana GĂNESCU
8. Particularities of fixed assets. Accounting and fiscal treatment .......................... 76
Laura SĂRAC ALDEA
9. World financial crisis impact on it investments .................................................... 94
Camelia Elena CIOLAC
10. Career in bank for collection in times of financial crisis ..................................... 106
Ioana Florentina BUDU
11. The role of the accounting expert under the circumstances
of the reform of the public sector accounting of Romania ................................. 113
Claudia Nicoleta BORSAN
Octav NEGURITA
12. Triangle education-research-innovation,
determinig factor in ensuring the competitiveness ............................................. 119
Virgil Dan AMZA

2 Journal of Doctoral Research in Economics

CE ESTE JUST ŞI CE NU ÎN CONDIŢIILE
TURBULENŢELOR LA NIVEL INTERNAŢIONAL

Întreaga comunitate ştiinţifică se află, mai profund ca niciodată, adâncită în dileme
conceptuale şi metodologice. Întrebările care se pun cu, putem spune, obstinaţie,
vizează aspecte cum ar fi: De unde venim? De ce am ajuns aici, acum şi în această
situaţie? Încotro ne îndreptăm şi dacă este aceea direcţia cea mai bună? Cum se
poate ieşi din criză şi ce va trebui să facem post-criză?
Revista noastră este destinată, în primul rând, contribuţiilor ştiinţifice ale
doctoranzilor la domeniul ştiinţe economice şi, ca atare şi-a propus să le ofere
acestora posibilitatea de a se poziţiona faţă de marile dileme care preocupă
cercetarea economică, să pună ideile în dialogul lor firesc, sa asigure fundamente
pentru interdisciplinaritate astfel încât soluţiile preconizate să fie multiparametriale
şi să aibă multivalenţă.
Şi în acest număr, continuăm publicarea celor mai bune lucrări de cercetare
prezentate cu ocazia conferinţei doctorale organizate în cadrul Proiectului
„Doctorat şi doctoranzi în triunghiul educaţie-cercetare-inovare‖, selectate prin
mecanismul riguros de peer-review şi expuse la radiaţiile judecăţii de valoare a
cititorilor avizaţi.
Este tonifiant să constatăm că tinerii cercetători au capabilitatea de a selecta
subiecte de mare complexitate dar suculente în componentă retorică, se apleacă
profund şi curajos asupra paradigmelor economice, sesizează momentele care cer
schimbarea în acest sens şi dialoghează. Lucrările cuprinse în acest număr al
revistei evidenţiază tineri aflaţi la începutul drumului complex al explicaţiilor, care
şi-au propus să comunice ceva specific, ştiu să facă acest lucru şi, de cele mai
multe ori, o fac convingător. Cititorul acestui număr al revistei va lua notă de noile
reverberaţii ale unor concepte cum ar fi corectitudine, justeţe, etică folosite în
câmpul tematic al economiei pentru a juxtapune adecvat convergenţa cu entropia,
bilateralul cu multilateralul, nivelul microeconomiei cu cel al mezo şi
macroeconomiei. Componentele de bază ale lanţului creator de valoare sunt
radiografiate folosind unitatea în diversitate, analiza economică rece dar şi
complexitatea societală şi li se urmăreşte şi „faţa umană‖.
Conceptul pivot care se regăseşte în toate lucrările publicate în acest număr este cel
de criză economică şi financiară care capacitează preocupările tuturor actorilor
societali, invită la reconfigurări de fond la nivelul filozofiilor economice şi al
tipului de logică acţională dominantă şi are nevoie de strategii de ieşire din starea
de marasm economic, de tactici de ţinere sub control a efecteleor de antrenare, de
demantelare a imobilismelor şi de potenţare a stimulilor. Criza este analizată din
varii puncte de vedere, autorii insistând pe: reverberaţiile multidomeniale ale
proceselor de criză, reconfigurarea elementele de natura optimalităţii dar şi a

Vol. I nr. 3/2009 3

eficacităţii în condiţii de asimetrie economică pronunţată, noul nivel de
sustenabilitate la nivelul dezvoltării economice actuale, schimbările iminente şi pe
termen lung la nivelul fundamentelor competitivităţii dar şi al concurenţei.
Este tonifiant să constatăm, din lectura acestor articole, că tinerii cercetători au
asumat rolul abordării profesioniste a realităţilor şi pledează argumentat şi
cuantificabil în acestă direcţie. Dezvoltarea economică modernă trebuie să fie una
sustenabilă şi, pentru aceasta, trebuie să cultive valorile leadersipului modern,
onestitatea şi profesionalismul şi să se folosească permanent de valenţele
triunghiului „magic‖ – cercetare – dezvoltare-inovare.

Prof. univ. dr. Dumitru Miron,
Prorector al Academiei de Studii Economice din Bucureşti


EVALUAREA LA VALOARE JUSTĂ.
DIVERSITATE ŞI CONVERGENŢĂ

Margareta Oprea
Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
oprea_margareta@yahoo.com

Rezumat
Costurile administrării pot fi estimate utilizând comparaţia cu onorariile actuale percepute
de alţi participanţi pe piaţă. În momentul în care costurile de administrare ale unui activ
financiar sau ale unei datorii financiare sunt semnificative şi alţi participanţi la piaţă ar
avea costuri comparabile, emitentul le-ar lua in considerare la determinarea valorii juste a
acelui activ financiar sau a acelei datorii financiare. Este probabil ca valoarea justă la
începerea unui drept contractual pentru onorarii viitoare să fie egală cu costurile de
iniţiere plătite pentru acestea, cu excepţia momentului în care onorariile viitoare şi
costurile conexe nu se încadrează în valorile comparabile pe piaţă. Cea mai bună dovadă a
valorii juste o reprezintă preţurile cotate pe o piaţă activă. Dacă piaţa pentru un
instrument financiar nu este activă, entitatea stabileşte valoarea justă utilizând o tehnică
de evaluare. Obiectivul utilizării unei tehnici de evaluare este acela de a stabili ce preţ de
tranzacţie s-ar fi obţinut la data evaluării într-o tranzacţie desfăşurată în condiţii obiective
motivată de consideraţii normale de afaceri. Tehnicile de evaluare includ utilizarea
tranzacţiilor recente de pe piaţă desfăşurate în condiţii obiective între parţi interesate şi în
cunoştinţă de cauză, dacă există, referiri la valoarea justă actuală a unui alt instrument
care este în cea mai mare parte acelaşi, o analiză a fluxului de trezorerie decontat şi
modele opţionale de stabilire a preţului.

Cuvinte-cheie: pret de tranzactie, piata activa, tehnica de evaluare, costuri de
administrare, castiguri si pierderi
Clasificare JEL: M40

Introducere
La baza definiţiei valorii juste stă presupunerea că o entitate respectă principiul
continuităţii activităţii fără a avea nicio intenţie sau vreo nevoie de a lichida sau de
a elimina în mare masură mărimea operaţiunii sale sau de a se angaja într-o
tranzacţie care nu va avea rezultate negative. Valoarea justă nu este deci valoarea
pe care o entitate ar primi-o sau ar plati-o într-o tranzacţie forţată, lichidare
involuntară sau vânzare forţată. Totusi, valoarea justa reflecta calitatea creditului
instrumentului.
Valoarea justă a unei datorii cu o caracteristică de a fi ―la vedere‖, de exemplu un
depozit la vedere, nu este mai mică decât suma platită la vedere, actualizată de la
prima dată de la care s-ar putea cere plata sumei.

Vol. I nr. 3/2009 5

Consideraţii privind evaluarea la valoarea justă
Cea mai bună dovadă a valorii juste o reprezintă preţurile cotate pe o piaţă activă.
Dacă piaţă pentru un instrument financiar nu este activă, entitatea stabileşte
valoarea justă utilizând o tehnică de evaluare. Obiectivul utilizării unei tehnici de
evaluare este acela de a stabili ce preţ de tranzacţie s-ar fi obţinut la data evaluării
într-o tranzacţie desfăşurată în condiţii obiective motivată de consideraţii normale
de afaceri. Tehnicile de evaluare includ utilizarea tranzacţiilor recente de pe piaţă
desfăşurate în condiţii obiective între parţi interesate şi în cunoştinţă de cauză, dacă
există, referiri la valoarea justă actuală a unui alt instrument care este în cea mai
mare parte acelaşi, o analiză a fluxului de trezorerie decontat şi modele opţionale
de stabilire a preţului. Dacă există o tehnică de evaluare utilizată în mod obişnuit
de participanţii de pe piaţa pentru stabilirea preţului unui instrument şi dacă acea
tehnică s-a demonstrat că oferă estimări credibile de preţuri obţinute în tranzacţiile
reale de pe piaţă, entitatea utilizeaza acea tehnică. Tehnica de evaluarea aleasă
utilizează la maximum intrările de date de pe piaţă şi se bazează cât mai puţin
posibil pe intrările de date specifice entităţii. Ea încorporează toţi factorii pe care
participanţii de pe piaţă i-ar lua în considerare la stabilirea preţului şi este conformă
cu metodologiile economice acceptate pentru stabilirea preţului instrumentelor
financiare. Periodic, entitatea îşi ajustează tehnica de evaluare şi o testează pentru
validitate utilizând preţurile tranzacţiilor curente observabile de pe piaţă pentru
acelasi instrument (adică fără modificare sau recalculare) sau pe baza oricăror date
observabile disponibile de pe piaţă.
Valoarea justă a datoriei financiare are un element care poate fi caracterizat ca fiind
‗la vedere‖ (de exemplu, un depozit la vedere) nu este mai mică decât suma de
plată ―la vedere‖, actualizată de la prima dată de la care suma poate fi cerută spre
plată. O entitate nu va reclasifica un instrument financiar în sau în afara categoriei
la valoarea justă în contul de profit şi pierdere în timp ce este deţinut sau emis.
Dacă în urma modificării intenţiei sau capacităţii, nu mai este potrivită clasificarea
unei investiţii ca fiind păstrată până la scadenţă, ea va fi reclasificată ca fiind
disponibilă pentru vânzare şi va fi reevaluată la valoarea justă, iar diferenţa dintre
valoarea sa contabilă şi valoarea justă va fi contabilizată în categoria câştigurilor şi
pierderilor.
Piaţa activă: preţul cotat
Un instrument financiar este considerat cotat pe o piaţă activă dacă preţurile cotate
sunt disponibile imediat şi de obicei dintr-un schimb, dealer, broker, grup din
ramura respectivă, serviciu de stabilire a preţurilor sau agenţie de reglementare, şi
dacă acele preţuri reprezintă tranzacţii desfaşurate în condiţii obiective care apar în
mod normal pe piaţă. Valoarea justă este definită faţă de un preţ la care a căzut de
acord un cumpărător interesat şi un vânzător interesat într-o tranzacţie desfăşurată
în condiţii obiective. Obiectivul determinării valorii juste pentru un instrument
financiar care este comercializat pe o piaţă activă este de a ajunge la preţul la care
s-ar efectua trazacţia la data bilanţului pentru acel instrument (adică fără


modificarea instrumentului sau a formei sale) pe cea mai avantajoasă piaţă activă la
care entitatea are acces imediat. Totuşi, entitatea ajustează preţul de pe piaţa cea
mai avantajoasă pentru a reflecta orice diferenţe în riscul de credit în contrapartidă
dintre instrumentele comercializate pe acea piaţă şi instrumentul care este evaluat.
Existenţa unor cotaţii de preţ publicate pe o piaţă activă este cea mai bună dovadă a
valorii juste, şi atunci când există sunt utilizate pentru a evalua activul financiar sau
datoria financiară.
Preţul cotat potrivit pentru un activ deţinut sau o datorie care va fi emisă este de
obicei preţul de ofertă şi, pentru un activ care urmează a fi dobândit sau pentru o
datorie deţinută, preţul curent. Atunci când o entitate are active şi datorii care au
riscuri de piaţă care se compensează, poate utiliza preţurile medii de pe piaţă ca
bază pentru schimbarea valorilor juste pentru poziţiile de risc care se compensează
şi poate aplica preţul de ofertă sau pe cel cerut poziţiei nete deschise, după cum
este cazul. Atunci când nu sunt disponibile preţurile actuale de ofertă şi cel cerut,
preţul celei mai recente tranzacţii oferă dovada valorii juste actuale atâta timp cât
nu au existat modificări semnificative în circumstanţele economice de la momentul
tranzacţiei (de exemplu, o modificare în rata dobânzii cu risc zero în urma celei
mai recente cotări de preţ pentru o obligaţiune corporativă), valoarea justă reflecta
modificarea in condiţii făcând referire la preţurile sau la ratele actuale pentru
instrumentele financiare similare, după cum este mai potrivit. În mod asemănător,
dacă entitatea poate demonstra că ultimul preţ al tranzacţiei nu este valoarea justă
(de exemplu, pentru că a reflectat valoarea pe care o entitate ar primi-o sau ar plati-
o intr-o tranzacţie forţată, lichidare involuntară sau vânzare forţată), acel preţ este
ajustat. Valoarea justă a unui portofoliu de instrumente financiare este produsul
dintre numărul de unităţi ale instrumentului şi preţul său cotat pe piaţă. Dacă o
cotaţie de preţ publicată într-o piaţă activă nu există pentru un instrument financiar
în întregime, dar există piaţă activă pentru părţile sale componente, valoarea justă
este determinată pe baza preţurilor relevante de pe piaţă pentru părţile componente.
Dacă o rată şi nu un preţ este cotată pe o piaţă activă, entitatea utilizează acea rată
cotată pe piaţă ca informaţie pentru o tehnică de evaluare pentru a determina
valoarea justă. Dacă rata cotată pe piaţă nu include riscul de credit sau alţi factori
pe care participanţii pe piaţă i-ar include în evaluarea instrumentului, entitatea
ajustează ţinând cont de toţi aceşti factori.
Nu există o piaţă activă: tehnica de evaluare
Dacă piaţa pentru un instrument financiar nu este activă, o entitate stabileşte
valoarea justă utilizând o tehnică de evaluare. Tehnicile de evaluare includ
utilizarea recentelor tranzactii in condiţii obiective de pe piaţă dintre părţi
interesate şi in cunoştinţă de cauză, dacă acestea sunt disponibile, făcând referire la
valoarea justă actuală a unui alt instrument care este aproape la fel, analiza
fluxurilor de trezorerie actualizate şi modelele de evaluare a opţiunilor. Dacă există
o tehnică de evaluare folosită de obicei de către participanţii pe piaţă pentru a
evalua preţul instrumentului şi s-a demonstrat că acea tehnică a oferit estimări

Vol. I nr. 3/2009 7

fiabile ale preţurilor obţinute în tranzacţii reale de pe piaţă, entitatea va folosi acea
tehnică.
Obiectivul stabilirii unei tehnici de evaluare este de a stabili care ar fi preţul
tranzacţiei la data evaluării într-un schimb efectuat in condiţii obiective motivat de
considerente normale de afaceri. Valoarea justă este estimată pe baza rezultatelor
unei tehnici de evaluare care utilizează la maxim informaţiile de pe piaţă şi se
bazează cât de puţin posibil pe informaţiile specifice entităţii. Ar fi de aşteptat ca o
tehnică de evaluare să ajungă la o estimare realistă a valorii juste dacă (a) reflectă
rezonabil felul în care este de aşteptat ca piaţa să evalueze preţul acelui instrument
şi (b) informaţiile folosite de tehnica de evaluare reprezintă destul de bine
aşteptările pieţei şi evaluarile factorilor risc-venit interveniţi în instrumentul
financiar.
Achiziţia iniţială sau apariţia unui activ financiar sau generarea unei datorii
financiare reprezintă o tranzacţie pe piaţă care oferă fundamentul pentru estimarea
valorii juste a instrumentului financiar. În special, dacă instrumentul financiar este
un instrument de datorie (cum ar fi un împrumut), valoarea sa justă poate fi
determinată în funcţie de condiţiile de piaţă care au existat la data achiziţiei sau
apariţiei sale, sau la condiţiile actuale de piaţă, sau la ratele dobânzilor care sunt în
prezent cerute de către entitate sau de către alte entităţi pentru instrumentele
similare de datorie (adică scadenţa rămasă, graficul fluxurilor de trezorerie,
moneda, riscul de credit, baza dobânzii si a garanţiei similare). Pe de altă parte, cu
condiţia să nu existe nicio modificare în riscul de credit al debitorului şi plaje de
credit aplicabile după generarea unui instrument de datorie, poate fi generată o
estimare a ratei actuale a dobânzii pe piaţă prin utilizarea unei rate-etalon a
dobânzii care să reflecte o mai bună calitate a creditului decât instrumentul de
datorie respectiv, păstrând constantă plaja creditului şi ajustând pentru modificarea
în rata-etalon a dobânzii de la data apariţiei. Dacă condiţiile s-au modificat de la
cea mai recenta tranzacţie de pe piaţă, modificarea respectivă în valoarea justă a
instrumentului financiar care este evaluat este determinată făcând referire la
preţurile sau la ratele curente ale instrumentelor financiare ajustate după cum este
cazul, pentru orice diferenţe din instrumentul evaluat.
S-ar putea ca aceeaşi informaţie sa nu fie disponibilă de fiecare dată de evaluare.
De exemplu, la data la care o entitate face un împrumut sau achiziţionează un
instrument de datorie care nu este tranzacţionat activ, entitatea are un preţ al
tranzacţiei care este de asemenea preţul pieţei. Totuşi, s-ar putea ca nicio
informaţie nouă asupra tranzacţiei să nu fie disponibilă la următoarea dată de
evaluare şi, cu toate că entitatea poate determina nivelul general al ratei dobânzilor
de pe piaţă, poate să nu ştie ce nivel al riscului de credit sau al altui risc ar lua în
considerare alţi participanţi de pe piaţă in evaluarea instrumentului la acea dată. S-
ar putea ca o entitate să nu aibă informaţiile din tranzacţiile recente pentru a
determina o plajă corectă de credit pentru rata de bază a dobânzii pentru
determinarea ratei de actualizare într-un calcul al valorii actualizate. Ar fi
rezonabilă propunerea că, în absenţa unei dovezi care să susţină contrariul, nicio


modificare nu a avut loc pe plaja care există la data la care a fost făcut împrumutul.
Totuşi, ar fi de aşteptat ca entitatea să facă eforturi rezonabile pentru a determina
dacă există o dovadă de modificare, entitatea ia în considerare efectele modificării
în determinarea valorii juste a instrumentului financiar.
Nu există o piaţă activă: instrumente de capitaluri proprii
Valoarea justă a investiţiilor în instrumente de capitaluri proprii care nu au un preţ
cotat pe o piaţă activă şi în derivatele care sunt legate de ele şi care trebuie
decontate prin livrarea unui astfel de instrument de capitaluri proprii necotat poate
fi evaluată credibil dacă (a) variaţia în gama estimărilor fiabile ale valorii juste nu
este semnificativă pentru acel instrument sau (b) probabilităţile diverselor estimări
din acea gamă pot fi evaluate credibil şi utilizate în estimarea valorii juste.
Există multe situaţii în care s-ar putea ca variaţia in gama estimărilor juste credibile
pentru investiţiile într-un instrument de capitaluri proprii care nu au un preţ cotat
pe piaţă şi în derivatele care sunt legate de ele şi care trebuie decontate prin livrarea
unui astfel de instrument de capitaluri proprii necotat să nu fie semnificativă. În
mod normal este posibilă estimarea valorii juste a unui activ financiar pe care
entitatea l-a achizitionat de la un partener extern. Totuşi, dacă gama de estimări
rezonabile ale valorii juste este semnificativă şi există probabilităţi ca diversele
estimări să nu poată fi evaluate fiabil, unei unităţi i se interzice să evalueze
instrumentul la valoarea justă.

Concluzii
Multe entitaţi utilizează informaţiile privind valoarea justă pe plan intern pentru
determinarea poziţiei lor financiare generale şi pentru a lua decizii legate de
activele financiare şi datoriile financiare. Ele sunt relevante, de asemenea, pentru
multe decizii luate de utilizatorii situaţiilor financiare, deoarece, în alte
circumstanţe, ele reflectă raţionamentul pieţelor financiare în legătură cu valoarea
actualizată a viitoarelor fluxuri de trezorerie preconizate aferente unui instrument.
Informaţiile legate de valoarea justă permit comparaţii ale instrumentelor
financiare care au în esenţă aceleaşi caracteristici economice, fără să se ţină seama
de scopul în care sunt deţinute şi de moment sau de către cine au fost emise sau
dobândite. Valorile juste furnizează o bază neutră de evaluare a diligenţei
conducerii prin indicarea efectelor deciziilor sale de cumpărare, vânzare sau
deţinere de active financiare şi de asumare, menţinere sau scutire de datorii
financiare.
Atunci când o entitate nu evaluează un activ financiar sau o datorie financiară în
bilanţul său contabil la valoarea justă ea trebuie să furnizeze informatii legate de
valoarea justă, prin prezentări de informaţii suplimentare, pentru a-i ajuta pe
utilizatori să compare entităţile pe o bază consecventă.
Furnizarea informaţiilor aferente valorii juste nu este solicitată pentru investiţiile în
instrumente de capitaluri proprii şi instrumente financiare derivate necotate legate

Vol. I nr. 3/2009 9

de astfel de instrumente de capitaluri proprii, dacă valoarea lor justă nu poate fi
evaluată credibil. Pentru toate celelalte active financiare şi datorii financiare este
rezonabil să se preconizeze că valoarea justă poate fi determinată cu suficientă
credibilitate în limitele caracterului oportun şi ale costului. Prin urmare, nu ar
trebui să existe nicio altă exceptare de la cerinţa de a prezenta informaţii aferente
valorii juste pentru activele financiare sau pentru datoriile financiare.

Bibliografie
Duţescu A. (2002), Ghid de înţelegere şi aplicare a Standardelor Internaţionale de
Contabilitate, Editura CECCAR, Bucureşti
FEE (Federation des Experts Comptable Europeens) - Accounting Treatment of
Financial Instruments, A European Perspective
Feleaga N.& Malciu L. (2002), Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică,
Bucureşti
Ristea M. (2003), Bază şi alternativ în contabilitatea întreprinderii, Editura
Tribuna Economică, Bucureşti
Ristea M. (2002), Normalizarea contabilităţii – bază şi alternativ, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti
Ristea M. (2001), Opţiuni şi metode contabile de întreprindere, Editura Tribuna
Ristea M. & Dima M. (2002), Contabilitatea societăţilor comerciale, Editura
Universitară, Bucureşti
Ristea M. & Dumitru C. (2002), Contabilitate financiară, Editura Mărgăritar,
Bucureşti
Standardul Internaţional de Contabilitate (2007) IAS 32 “Instrumente financiare:
prezentare”
Standardul Internaţional de Contabilitate (2007) IAS 39 “Instrumente financiare:
recunoaştere şi evaluare”


REZOLVAREA CONTRADICŢIEI
INTERDEPARTAMENTALE DINTRE PRODUCŢIE
ŞI MARKETING

Ilinca Hotătan
ilincahotaran@yahoo.com

Rezumat
Peter Drucker spunea: “Vremurile de turbulenţă sunt periculoase, dar cel mai mare
pericol este tentaţia de a nega realitatea.” (Drucker, F. Peter 2006). Articolul se bazează
pe o realitate: există numeroase concepţii, considerate a fi general valabile, adoptate fără
a fi studiate, ce se menţin din inerţie, dar care pot avea efecte dramatice. Articolul
evidenţiază percepţia oamenilor asupra raportului de interdependenţă dintre
departamentele de producţie şi cel de marketing, acestea fiind privite ca două componente
ale oricărei companii. Problema practică prezentată în cadrul articolului identifică o idee
preconcepută, menţinută şi reluată sistematic de către lumea de afaceri: departamentul de
producţie trebuie să execute ceea ce comandă departamentul de marketing, cerere
rezultată în urma studiilor de piaţă efectuate. Articolul balansează nevoia planificării
capacităţii de producţie pe baza legăturii dintre cele două departamente. Propunem, pe de
o parte, o soluţionare generică a problemei de alocare (mixul de producţie) şi pe de altă
parte, corecţia sistemului de remunerare, corecţie de natură să armonizeze activitatea
celor două compartimente. După prezentarea şi analizarea mai multor opinii rezultate din
cadrul unui chestionar şi după o analiză numerică pe baza rezolvării problemei prezentate,
vom putea ilustra o relaţie potrivită între cele două departamente. Aceasta relaţie trebuie
să vină în sprijinul obiectivelor firmei.
Cuvinte-cheie: producţie, marketing, interdependenţă, sistem de remunerare
Clasificare JEL: M11

Introducere
În contextul unei crize economice mondiale în plin avânt, toate domeniile încearcă
să soluţioneze problemele existente. Care este însă cel mai afectat segment? Acesta
este segmentul format din unităţile producătoare şi piaţă. Ce este de făcut în
momentul în care cei ce produc nu mai pot vinde pieţei? În momentul în care
acesteia i se oferă ceva ce nu mai este dorit de cerere sau ceva ce populatis nu îşi
mai poate permite? Dacă până acum au fost acceptate şi validate o serie de
concepţii greşite, acum este momentul în care toate acestea trebuie reanalizate şi
trebuie oferite soluţii. Relaţia dintre departamentul de producţie şi cel de marketing
este înţeleasă eronat aşa cum voi demonstra în studiul efectuat. Această teorie falsă
a fost însă transmisă din generaţie în generaţie, până în momentul în care, fiecare a
reuşit să se autoconvingă de veridicitatea creată în timp a afirmaţiilor.

Vol. I nr. 3/2009 11

Marketer-ii au un rol foarte important, însă nu pot face acest lucru singuri, ci
trebuie să ştie şi cum să întreţină relaţii bune cu partenerii din interiorul şi
exteriorul firmei, lucrând împreună pentru a intra în conexiune cu clienţii (Philip
Kotler Gary Armstrong 2008). Fără o legătură între departamente şi fără o
comunicare strânsă şi un sistem eficient de remunerare, succesul organizaţiilor este
compromis.
De unde ştim când e nevoie de schimbare şi cum facem ca să nu fie nevoie să
schimbăm? E simplu: când îţi curge nasul, ştii că eşti răcit şi ai nevoie de aspirină.
Din păcate, deja ai răcit – eşti în mijlocul fenomenului şi trebuie să îl depăşeşti cât
mai repede, cu costuri cât mai mici şi urmări cât mai puţin grave. Este însă
important să afli ce a generat disfuncţia pentru ca data viitoare să eviţi, de pildă,
statul în curent. Fără să fie de dorit, uneori se întâmplă ca un banal nas care curge
să fie semnul unei maladii mai vechi, cronicizate, a unei disfuncţii profunde
organismului, iar curentul să nu fi fost decât un element favorizant. Şi în cazul de
faliment al unei organizaţii, se poate găsi ca motiv iniţial, sistemul ineficient de
remunerare, ca urmare a neînţelegerii relaţiei interdepartamentale.
Am efectuat un studiu de marketing pe un segment format din 50 de subiecţi,
cărora li s-a adresat următoarea întrebare: ―care este, în opinia dumneavoastră
legătura de interdependenţă dintre departamentul de producţie şi cel de
marketing?‖. Răspunsurile se pot încadra în aceeaşi sferă de explicaţii, după cum
este prezentat şi în figura 1.

5%
7%

9%
1
46% 2
3
4
5

33%

Figura 1. Cercetare 1

Răspunsurile primite au fost următoarele:
1. 46% dintre subiecţi au răspuns, în diferite forme de exprimare, ideea că
―Marketerii trebuie să promoveze şi să vândă ceea ce se produce în departamentul
de producţie‖
2. 33% au considerat că ―Există o relaţie în dublu sens: marketingul oferă
informaţii din piaţă, producătorul analizează astfel cererea, apoi marketer-ul trebuie
să promoveze oferta‖
3. 9% au oferit alte răspunsuri asemănătoare


4. 7% dintre subiecţi consideră că ―Producătorul trebuie să respecte cererea de pe
piaţă, cerere care i se aduce la cunoştinţă prin prisma marketer-ului‖
5. doar 5% consideră că ―Marketer-ul trebuie să descopere care este cel mai bine
vândut produs, şi să solicite producerea acestuia‖
Cel de-al doilea studiu de caz a constat în răspunsul oferit la întrebarea: ―Care este
elementul principal ce ar trebui luat în considerare în constituirea sistemului de
remunerare al departamentului de marketing?‖ (figura 2).

9%

21%
1
2
3

70%

Figura 2. Cercetare 2

Răspunsurile pot fi clasificate după cum urmează:
1. 70% dintre subiecţi consideră că cel mai bine remuneraţi trebuie să fie ―Cei ce
vând cea mai mare cantitate din producţia realizată‖, deci că sistemul de
remunerare trebuie să fie raportat procentual
2. 21% consideră că cei mai bine remuneraţi trebuie să fie ―Cei ce identifică cel
mai bine cererea de pe piaţă‖
3. doar 9% consideră că cel mai important este să remunerăm pe ―Cei ce
promovează şi vând produsele cele mai scumpe, şi aduc astfel un profit maxim‖
Care este situaţia actuală?
În urma unei analize efectuate pe baza acestor răspunsuri, am constatat, că părerea
generală este aceea că un marketer eficient este cel care oferă o imagine cât mai
clară a pieţei şi care vinde apoi în cantitatea cea mai mare produsele cerute.
În contextul crizei economice, un bun întreprinzător trebuie să ştie în primul rând
cum remunerează angajaţii. Comportamentul acestora este foarte puternic
influenţat de modul în care este măsurată activitatea lor. Sistemul de măsurare al
calităţii unei activităţi întreprinse, este un segment dificil de explorat, iar rutina
unui sistem ineficient de măsurare poate aduce doar deficienţe. Care este situaţia
actuală? Aproape toţi managerii departamentului de producţie îi remunerează pe
cei din departamentul de marketing în funcţie de valoarea cantităţii vândute.
Interesul acestora se îndreaptă clar spre a vinde produsele cele mai scumpe pentru a
acumula sume cât mai mari şi a primi un procent ridicat. Este o gândire ineficientă,
este un concept ce poate aduce o întreprindere în pragul falimentului.

Vol. I nr. 3/2009 13

Dacă departamentul de marketing vinde cele mai scumpe produse şi
înregistrează încasări ridicate, de ce este totuşi ineficient pentru companie?

Putem demonstra matematic?
Pentru a putea demonstra cele prezentate, am luat un exemplu numeric simplu:

Produsul P Produsul Q
90$/unitate 100$/unitate
100 unităţi/ 50 unităţi/ săpt
săpt

Reper
achiziţionat
5$ /unitate Resursa D Resursa D
15 min/unitate 7 min/unitate

Resursa C Resursa C Resursa B
12 min/unitate 8 min/unitate 15 min/unitate

Resursa A Resursa B Resursa A
15 min/unitate 15 min/unitate 10 min/unitate

RM 1 RM 2 RM 3
20$ /unitate 20$ /unitate 20$ /unitate

Figura 3. Problemă de producţie - exemplu

Această schemă ilustrează activitatea unei organizaţii care vinde două produse: P şi
Q. Produsul P se vinde cu 90$ /unitate şi poate fi produs într-o cantitate de 100 de
unităţi/ săptămână, în timp ce produsul Q valorează 100$ /unitate şi poate fi produs
într-o cantitate de 50 unităţi/ săptămână. În continuarea schemei observăm
resursele precum şi timpul maxim ce poate fi alocat unei resurse. Pentru a putea
produce, observăm că avem nevoie şi de resursele RM1, RM2 şi RM3, care
valorează în parte 20$, precum şi de un reper suplimentar de 5$.
Mai cunoaştem că există o singură resursă A, B, C şi D, fiecare dintre acestea
putând fi utilizate doar 2400 minute pe săptămână.
Conştientizând că acesta este planul de producţie al organizaţiei, se efectuează o
analiză asupra ofertei şi a profitului maxim ce poate fi obţinut.


La o primă vedere, dacă încredinţăm marketer-ului sarcina de a calcula ce este
eficient să vândă, acesta, necunoscând elementele interne, va face un calcul simplu
în funcţie de profitul şi costul fiecărui produs.
Există două situaţii. În prima variantă el va decide să vândă produsul Q deoarece
este mai scump şi deci încasările vor fi mai ridicate. În cea de-a doua situaţie, va
calcula marja profitului pentru fiecare produs. Aceasta se calculează scăzând
costurile din preţ.
Pentru produsul Q = 100$-20$-20$= 60$
Pentru produsul P = 90$-5$-20$-20$= 45$
De aici, acesta va concluziona că este mai eficient să producem şi să vindem în
primul rând tot produsul Q.
Continuând calculele, presupunem că am luat decizia de a produce 50Q şi apoi P şi
calculăm profitul obţinut. O vânzare de 50 de produse Q, înregistrează încasări de
50*60$=3000$. După ce am produs 50Q, observăm că, datorită capacităţii limitate
a resurselor mai putem produce doar o anumită cantitate din P. Pentru producerea a
50 de produse Q, resursa B a fost utilizată 30min*50unit=1500min. Capacitatea ei
maximă este de 2400 de minute, de unde rezultă că mai putem utiliza această
resursă timp de 900 minute, suficient pentru a produce 900min/15min=60 unităţi
din produsul P. De aici rezultă că avem un profit de 3000$+ 60unit*45$= 5700$.
Scăzând cheltuielile operaţionale, în urma acestei decizii de vânzare, vom încheia
luna cu pierderi de 300$.
Este deci eficient să lăsăm decizia de vânzare departamentului de marketing? Este
deci eficient să vindem ce ne cere acesta? Este deci eficient ca cei mai bine
remuneraţi angajaţi să fie cei care vând valoric cel mai mult? Pentru a răspunde la
aceste întrebări, să încercăm o abordare prin prisma departamentului de producţie.
Primul calcul pe care îl va efectua un lucrător din departamentul de producţie va fi
să calculeze locul îngust, locul pentru care cererea este mai mare decât acesta poate
oferi. Calculăm astfel minutele necesare pentru a produce cele două produse în
cantităţi maxime şi observăm că resursa B îşi depăşeşte capacitatea de 2400 de
minute:
▪ resursa A= 15min*100unităţi P +10min *50unităţi Q= 2000minute
▪ resursa B= 15min*100unităţi P+(15min+15min) *50unităţi Q= 3000minute
▪ resursa C= (12min+8min)*100unităţi P +8min *50unităţi Q= 2400minute
▪ resursa D= 15min*100unităţi P +7min *50unităţi Q= 1850minute
Departamentul de producţie va calcula în primul rând randamentul locului îngust.
Astfel, randamentul resursei B prin prisma produsului P= 45$(marja
profitului)/15min(minute necesare din resursa B)=3$/minut. Randamentul resursei
B pentru produsul Q este =60$/30min= 2$/minut. De aici deducem că este mai
profitabil să produc produsul P şi nu produsul Q aşa cum apărea la o primă
constatare.

Vol. I nr. 3/2009 15

Un agent din departamentul de producţie va stabili că se va vinde toată cantitatea
din produsul P. În urma acestei producţii, mai rămân disponibile 900 minute din
resursa B. Acest lucru asigură producerea a 30 de produse Q. Mixul de producţie
eficient este deci alcătuit din 100 unităţi P şi 30 unităţi Q.
Această problemă de stabilire a mixului de producţie prin prisma locului îngust este
de fapt o problemă de programare liniară, ce poate fi rezolvată cu uşurinţă prin
introducerea datelor constante şi variabile şi rezolvarea ei cu ajutorul solver-ului, în
Microsoft Office Excel.

Resursa P Q Materii prime
A 15 10 P Q
B 15 30 Mp1 1 0
C 20 8 Mp2 1 1
D 15 7 Mp3 0 1
Reper 1 0

Pret $90.00 $100.00 Pret materii prime

Productie 100 30 Mp1 $20.00
<= <= Mp2 $20.00
Cerere 100 50 Mp3 $20.00
Reper $5.00

Cifra de afaceri $12,000.00 Resurse
C.O. $6,400.00 Necesar Disponibil
Costuri $5,700.00 A 1800 <= 2400
Profit $6,300.00 B 2400 <= 2400
C 2240 <= 2400
D 1710 <= 2400
Figura 4. Rezolvarea problemei de programare liniară - solver
Pentru a rezolva problema relaţiei de interdependenţă dintre departamentul de
producţie şi cel de marketing şi pentru a găsi o soluţie problemelor survenite atât pe
piaţă, cât şi în sistemul de remunerare, trebuie să fim capabili să răspundem la cele
trei întrebări: Ce să schimbăm? În ce să schimbăm? Cum să producem schimbarea?
(Dr. Eliyahu M. Goldratt, 1984). Răspunsurile sunt simple: schimbăm
comportamentul agenţilor de vânzare! Îl schimbăm într-un raport eficient între cele
două departamente! Schimbarea o producem prin prisma sistemului de remunerare.
Elementul central al modelului analizat
După cum am remarcat din cercetarea prezentată, elementul de bază în analiza
capacităţii de producţie îl reprezintă locul îngust. Când găsim acest loc îngust,
trebuie să fim conştienţi că acesta este cea mai importantă resursă. Din acest motiv


trebuie să ne subordonăm toată activitatea celui mai ineficient departament. Dar
cum este posibil?
Un exemplu de viaţă dovedeşte că în momentul în care a fost confruntată cu
această situaţie, compania X a luat iniţiativa de a recompensa departamentul loc
îngust în funcţie de ceea ce lucrează, considerând că aşa va economisi bani cu cei
care nu merită. Care a fost efectul? Ei şi-au pierdut toţi clienţii!
Dacă am găsit locul îngust, trebuie să ne subordonăm toate activităţile acelui punct.
Până ce produsul nostru nu ajunge la client, ca urmare a unei bune colaborări între
departamentele de marketing şi de producţie, nu vom primi banii. Dacă există
locuri înguste, este inutil să adăugăm activităţi pentru a eficientiza procesul, pentru
că la acel moment, nimic mai mult decât activităţile anterioare nu va putea trece.
Trebuie să utilizăm resursa loc îngust pentru a accelera fluxul. Ceea ce produce
locul îngust într-o oră este echivalent cu ceea ce produce întreaga organizaţie.
Fiecare oră pierduta la locul îngust este o oră pierdută din întregul sistem
Concluzii şi cercetări viitoare...
Experienţă de viaţă a dovedit pentru toată lumea că integrarea în mediu este vitală.
Dacă ne referim la un departament ce nu se poate adapta mediului organizaţional,
putem vorbi despre un „renegat‖. Prin integrare ne referim la faptul că trebuie să ne
adaptăm celorlalţi, trebuie să ne integram într-o reţea socială şi trebuie să
conştientizăm că fiecare activitate a unui departament se bazează pe activitate
întreprinsă de parteneri şi ajută de asemenea la desfăşurarea modelelor de lucru
pentru alte departamente.
Există multe consecinţe negative ale unei abordări greşite ale acestei relaţii
interdepartamentale. Acestea au fost înmulţite o dată cu apariţia fenomenului de
criză economică. Astfel, în situaţia în care piaţa nu cumpără, organizaţiile rămân cu
stocuri mari şi înregistrează pierderi. În concepţia clasică, departamentul de
producţie face ce spune marketingul.
Într-o situaţie ideală, departamentul de marketing ar trebui să vândă capacitatea
organizaţiei la preţul cel mai bun. În contextul crizei în special, sistemul de
remunerare trebuie să scoată în evidenţă oamenii care sunt capabili să realizeze
aceste sarcini. Presupunem că un angajat din departamentul de marketing
promovează un anumit produs, produs care are un randament scăzut al locului
îngust. Indiferent de cererea înregistrată, pentru organizaţie, activitatea se
dovedeşte ineficientă. Apar pe piaţă multe produse ce nu satisfac concomitent
clientul şi producătorul. Este de apreciat un angajat ce poate vinde capacitatea
exactă a firmei. Trebuie să realizăm că în această perioadă de criză nu putem vorbi
despre o stopare a vânzărilor, ci despre o încetinire a acestora şi despre necesitatea
gestionării mai exacte a resurselor şi a producţie, pentru a nu mai exista pierderi
sau surplusuri, deoarece organizaţiile nu şi le vor mai putea permite.
Remarcăm tendinţa generală a organizaţiilor de a-şi remunera personalul în funcţie
de vânzări. Principala problemă este deci faptul că organizaţiile nu ştiu să măsoare

Vol. I nr. 3/2009 17

corect relaţia de interdependenţă dintre departamentul de producţie şi cel de
marketing. În momentul în care este remunerat cel care înregistrează încasări
maxime, acesta va fi stimulat să se axeze către produsele mai scumpe, fără a
conştientiza existenţa unei marje a profitului sau a unei capacităţi de producţie.
Am demonstrat numeric faptul că, decizia de a vinde cel mai scump produs este o
decizie ineficientă.
Care este limitarea unei organizaţii în momentul în care remunerează angajaţii?
Banii existenţi la momentul respectiv în companie. Dacă vânzările înregistrate
depăşesc milioane de euro, dar costurile aferente producerii acelor bunuri sunt
exorbitante, este ineficient să ofer salarii în funcţie de vânzări. Vom oferi practic
bani care de fapt nu există, bani care au fost acoperiţi şi depăşiţi de investiţia
realizată.
Care este deci relaţia de interdependenţă dintre departamentul de marketing şi cel
de producţie? Un sistem de remunerare care să vizeze pe cei care pot vinde
capacitatea maximă a organizaţiei în condiţii de eficienţă.
Mediul de afaceri nu a fost niciodată mai provocator ca acum. Viteza de schimbare
din piaţă creează stres pentru ca toate corporaţiile să răspundă rapid şi eficient.
Schimbarea a devenit regula, nu excepţia. În mediul actual si dinamic de afaceri,
viteza şi flexibilitatea sunt o necesitate. De la a fi în măsură să răspunzi rapid la
condiţiile afacerii, până la a reacţiona la schimbările dramatice ale cererii
clientului, un dezechilibru de capacitate poate avea rezultate devastatoare. O
capacitate prea mare poate duce la un ROI scăzut al intrărilor, la scăderea morală
dăunătoare şi la sisteme de închidere prea costisitoare. În acelaşi timp, o capacitate
prea mică poate duce la pierderi de vânzări şi la distrugerea fidelităţii clienţilor.
Deschidem astfel oportunitatea de studiu şi cercetare pentru analiza mai multor
modele de integrare dinamică a departamentelor în structura unei organizaţii
precum şi pentru analiza sistemului de remunerare, astfel încât să se asigure o
permanentă colaborare între elementele definitorii ale unei organizaţii.

Acest articol a fost elaborat ca parte a proiectului “Doctorat şi doctoranzi în
triunghiul educaţie-cercetare-inovare (DOC-ECI)“, proiect cofinanţat din
Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013 şi coordonat de Academia de Studii Economice din
Bucureşti.


Bibliografie
Abad L. Prakash (McMaster University. Ontario, Canada), Sweeney J. Dennis
(University of Cincinnati, Ohio, USA), 1982, Decentralized Planning with
an Interdependent Marketing-Production System, OMEGA The International
Journal of Management Set vol 10, No 4, pp. 353 to 359. Printed in Great
Britain, available at <http.www.sciencedirect.com>
Abdul-Kader, Walid, Capacity improvement of an unreliable production line—an
analytical approach, Computers & Operations Research, 33 (2006) 1695–
1712, available at www.elsevier.com/locate/cor
Barsch Paul, 07.01.2009, Why Capacity Management Matters to Marketers,
available at <http://www.mpdailyfix.com/2009/07/why_capacity_
management_matter.html
Bărbulescu Constantin, Bâgu Constantin, 2001, Managementul producţiei:
vol. 1: Sisteme de organizare a producţiei, Tribuna Economica, Bucuresti
Capacity management – the meaning of capacity, available at <http:// tutor2u.net/
business/ production /capacity_introduction.htm> [10 November 2009]
Chopra Sunil, Meindl Peter, Supply Chain Management – Strategy, Planning, and
Operation, second edition, publisher: Prentice Hall, date published: April 7,
2006
Drucker, F. Peter, 2006, Lumea în viziunea lui Peter Drucker, Editura Meteor Press
Dearden James A., Lilien L. Gary, Yoon Eunsang, 24 September 1998, Marketing
and production capacity strategy for non-differentiated products: Winning
and losing at the capacity cycle game, Intern. J. of Research in Marketing
16_1999, 57–74, available at <http.www.sciencedirect.com>,
Gavrilă Tatiana, Lefter Viorel, 2004, Managementul general al firmei, Editura
Geary S., Disney S.M., Towill D.R., 2005, On bullwhip in supply chains—
historical review, present practice and expected future impact, The
International Journal of Production Economics 101 (2006) Management
Science, pp. 2-18, available at <www.elsevier.com/locate/ijpe>
Goldratt, Eliyahu M., Cox, Jeff, 2004, The Goal: A Process of Ongoing
Improvement (Paperback, North River Press, Great Barrington , MA.
Gonzalez-Benito T Oscar, Gonzalez-Benito Javier, 2 march 2005, Cultural vs.
operational market orientation and objective vs. subjective performance:
Perspective of production and operations, Industrial Marketing Management
34 (2005) 797– 829, available at <http.www.sciencedirect.com>
Hsieh Chung-Chi, Wu Cheng-Han, 20 December 2006, Capacity allocation,
ordering, and pricing decisions in a supply chain with demand and supply
uncertainties, European Journal of Operational Research 184 (2008) 667–
684, available at <www.elsevier.com/locate/ejor>
Kotler, Philip, Armstrong, Gary, Principiile marketingului, ediţia a IV-a, 2008,
Editura Teora, Bucuresti

Vol. I nr. 3/2009 19

Mohebbi E., Choobineh F., Pattanayak A, 4 December 2006, Capacity-driven vs.
demand-driven material procurement systems , Int. J. Production Economics
107 (2007) 451–466, available at <www.elsevier.com/locate/ijpe>
Nath Prithwiraj, Nachiappan Subramanian, Ramanathan Ramakrishnan, 2008, The
impact of marketing capability, operations capability and diversification
strategy on performance: A resource-based view, Industrial Marketing
Management xxx (2008), available at <http.www.sciencedirect.com>
O‘Farrel Renee, Production & Capacity Planning, available at
<http://www.ehow.com /about_5426843 _production-capacity -
planning.html> [10 November 2009]
O‘Farrel Renee, Production Planning Optimization, available at
<http://www.ehow.com /about_5598582_ production-planning-
optimization.html>[10 November 2009]
Pal P, Bhunia A.K., Goyal S.K., 2007, On optimal partially integrated production
and marketing policy with variable demand under flexibility and reliability
considerations via Genetic Algorithm, Applied Mathematics and
Computation 188 (2007) 525–537, available at
<www.elsevier.com/locate/amc>
Ren-qian Zhang, Research on Capacity Planning under Stochastic Production and
Uncertain Demand, Systems Engineering - Theory & Practice Volume 27,
Issue 1, January 2007 Online English edition of the Chinese language journal
Shim Jae K. Phd, Siegel Joel G. Phd, Siegel Joel G. Phd, 1999, Operations
Management, Barron's Business Review Series
Venkatesh R., Mahajan Vijay, Muller Eitan, 1 March 2000, Dynamic co-marketing
alliances: When and why do they succeed or fail?, Intern. J. of Research in
Marketing 17_2000.3–31,available at <www.elsevier.com.>
Wu Desheng, Olson David L., 2008, Supply chain risk, simulation, and vendor
selection, The International Journal of Production Economics Management
Science, pp. 646-656, accesat la 28 Oct 2009, available at
<www.elsevier.com/locate/ijpe>
*** Journal of Business Logistics


FAŢA UMANĂ A GLOBALIZĂRII –
O POSIBILĂ SOLUŢIE A ACTUALEI CRIZE ECONOMICE

Alexandru Ghiţiu-Brătescu
alexghitiu@yahoo.com

Rezumat
Numai o parte a creşterii rezultatului în timp poate fi explicată statistic prin schimbările în
cantitatea factorilor convenţionali de producţie. Valoarea reziduală a creşterii trebuie să
fie explicată în mare parte de shimbările în calitatea forţei de muncă, adică de dezvoltarea
resurselor umane. Statele dezvoltate deţin, ca principal aspect, accentul şi înţelegerea puse
pe dezvoltarea capitalului lor uman. Trebuie specificat faptul că, deşi toate ţările care au
ieşit din subdezvoltare au înglobat dezvoltarea resurselor umane, este adevărat că unele
ţări care au reuşit cu succes să implementeze educaţia în cadrul forţei de muncă nu au
reuşit neapărat să iniţieze o dezvoltare economică puternică şi sustenabilă. Această
experienţă a arătat că investiţia în capitalul uman este o condiţie necesară a dezvoltării
economice, dar nu una suficientă.
Astăzi dezvoltarea este luată cu asalt de criza economică financiară prezentă în multe ţări,
şi este în mare parte axată pe programele de stabilizare economică şi ajustare structurală,
conduse de de Uniunea Europeana. Prin urmare, prima consecinţă a acestor programe a
fost ignorarea aspectelor sociale ale dezvoltării. Reacţiile au apărut imediat, solicitând ca
şi aceste programe să ia în conşiderare condiţiile sociale.
Acest articol porneşte de la ideea că Rapoartele de Dezvoltare Umană sunt publicate de o
serie de ani la nivel global şi naţional şi au subliniat de multe ori lipsa unei legături directe
între creşterea economică şi dezvoltarea umană. Lucrearea încearcă să prezinte
posibilitatea creşterii nivelului de protecţie faţă de astfel de fenomene financiare prin
investiţia în resursele umane şi în capitalul intelectual.
Cuvinte-cheie: globalizare, capital uman, dezvoltare, indicele dezvoltarii umane
Clasificare JEL: A12, A13, F01, F02, J24

Introducere
Globalizarea, cu toate că este deseori dezbătută ca fiind un fenomen cauzator de
turbulenţă şi schimbare, constituie, de fapt, termenul folosit pentru efectul colectiv,
schimbarea care are loc în urma implicării globale. Globalizarea este cauzată de
patru forme principale de mişcare a capitalului în cadrul economiei globale şi
anume: capitalul uman, capitalul financiar, capitalul resurselor şi capitalul puterii.
Globalizarea poate fi văzută ca un fenomen tehnologic, economic, politic,
comportamental şi al schimbărilor culturale apărut la nivel mondial; iniţiat şi făcut
posibil de mijloacele moderne de comunicare, transport şi infrastructură legală, cu

Vol. I nr. 3/2009 21

toate că trebuie să admitem faptul că fenomene precum globalizarea pot fi
observate şi în trecut, pe parcursul istoriei. În concluzie, globalizarea este un
termen folosit pentru a descrie modul în care oamenii devin „mai interconectaţi‖
global din punct de vedere economic, politic şi cultural.
Impactul globalizării poate fi văzut la fiecare pas în orice domeniu, din cauza
efectului oraşului global putem observa îmbunătăţiri în economie, politică,
medicină, învăţământ, comerţ, transport şi multe altele. Anumite impacte sunt de
asemenea cu două feţe prezentand o serie de avantaje cat si dezavantaje,din cauza
continuei creşteri a interdependenţelor între ţări în cadrul unor serii de domenii, ca
urmare a volulmului şi varietăţii crescânde a tranzacţiilor peste graniţă a serviciilor
şi bunurilor, rapidei difuziuni a tehnologiei şi a legislaţiei din ce în ce mai puţin
restrictive.
Globalizarea ar trebui privită dintr-o perspectivă umană. Mulţi recunosc
oportunităţile unei vieţi mai bune şi mai prospere pe care globalizarea o oferă. În
opinia mea, consider că „speranţele lor sunt realizabile, dar numai dacă
globalizarea este supusă unei guvernanţe mai bune la toate nivelele. Mai mulţi
oameni ca niciodată nu vor să fie lăsaţi în urmă de trenul globalizării, dar vor să
ştie cu siguranţă în ce direcţie se îndreaptă şi că acţionează la o viteză de
supravieţuit‖. (World Commission on the Social Dimension of Globalization,
2004)
Globalizarea – o perspectivă de ansamblu
Există mai multe subdiviziuni ale globalizării, printre acestea cele mai importante
sunt globalizarea politicilor, a investiţiilor, comerţului, globalizarea culturală şi
tehnologică. Globalizarea comerţului se referă la un fenomen deja existent şi
anume acela că oamenii au un acces mai larg şi mai mare la un număr foarte mare
de produse şi servicii nemaivăzute până atunci. Când vorbim despre reguli
internaţionale şi legi realizate de guverne pentru a proteja o serie de domenii
precum investiţiile, comerţul, drepturile umane şi multe altele, atunci ne referim la
globalizarea politicilor. „Globalizarea investiţiilor are loc prin investiţii străine
directe, prin care companiile multinaţionale investesc direct resurse într-o ţară
străină, sau prin investiţii indirecte, unde indivizi şi instituţii cumpără şi vând
bunuri financiare ale altor ţări.‖ (Oduroye, 2007)
Din cauza vitezei foarte mari cu care informaţia circulă astăzi prin intermediul
media, comerţului şi desigur al călătoriilor şi al trendurilor şi ideiilor care sunt
lansate, avem de a face cu o globalizare a culturilor, spre exemplu un consumator
din România se poate bucura de aceeaşi pereche de încălţăminte Nike precum un
consumator din China.
Un alt aspect al globalizării este schimabarea revoluţionară în tehnologie, în special
în domeniul transportului şi comunicaţiilor, fapt care a transformat lumea într-un
oraş global. Costurile de transport au scăzut ca urmare a avansurilor tehnologice
care fac pieţele străine să fie mult mai accesibile pentru comerţ. Dacă nu ar exista


modalităţi electronice, miliarde de dolari în bunuri financiare şi monende de
schimb nu ar putea fi schimbate zilnic pe glob.
Un lucru care trebuie neapărat subliniat este acela că globalizarea, din punctul meu
de vedere, este un subiect foarte popular în zilele noastre. Dacă luăm în considerare
„libertatea nelimitată a mişcării de capital şi libertatea aproape deplină a migrării,
lumea începând cu 1914 era poate chiar mai globalizată ca astăzi.‖ (Della Posta,
Uvalic, 2008) Deducem ca procesul nu ar fi nou, globalizarea desfăşurându-se în
etape , începând cu primul (1870-1914), în vreme ce cel actual ar fi debutat în
1950, desfăşurându-se apoi treptat şi continuând sa se intensifice.
Globalizarea este, de asemenea, nedreaptă şi neuniformă, deoarece în timp ce ţări
puternic dezvoltate economic ridică bariere împotriva importurilor din ţări mai
puţin dezvoltate, ele susţin în acelaşi timp ideea comerţului liber în ceea ce priveşte
propriul lor regim de export. Putem spune ca acest paradox rămâne sub semnul
întrebării, principala oportunitate ridicată de aici este unanimitatea soluţiilor
strategice propuse la nivel naţional.
Este evident pentru noi faptul că globalizarea are „diferite efecte asupra diferitelor
ţări şi asupra diferitelor grupuri de oameni, ar fi imposibil să aducă aceleaşi
oportunităţi sau provocări tuturor ţărilor în acelaşi timp.‖ (Della Posta, Uvalic,
2008) Diferenţele regionale persistă, totuşi globalizarea trebuie să ia în calcul
aspectele individuale ale unui stat. S-a observat că strategiile de atragere şi utilizare
a ISD, CTN şi împrumuturilor externe sunt diferite de la o ţară la alta cu unele
efecte benefice pentru multe ţări în dezvoltare.
Datorită percepţiilor şi opiniilor extrem de variate ale specialiştilor cu privire la
fenomenul globalizării, se pot reliefa o serie largă de oportunităţi şi ameninţări ale
acestui fenomen. Oportunităţile sunt legate de schimbările în diviziunea muncii în
ceea ce priveşte producţia, cererea agregată şi ratele scăzute de şomaj, unificarea
pieţei în scopul îmbunătăţirii şi a eficientizării pieţelor şi a mecanismului de preţuri
prin liberalizarea comerţului dintre ţări şi, de asemenea, investiţiile. O altă
oportunitate este aceea că poate produce o rată mai scăzută a inflaţiei deoarece
favorizează o mai mare penetrare a importuilor din partea ţărilor producătoare de
bunuri mai ieftine.
De asemenea există aspecte posibil negative ale globalizării, precum fragmentarea
condiţiilor structurale, autonomiei reduse a economiilor naţionale, instabilitatea
adusă de pluralitatea modelelor economice şi probleme în guvernarea economiei
globale.
Spiritul care a stat la bază a fost acela de a face globalizarea să fie o forţă pozitivă
pentru toţi oamenii şi toate ţările. Nu există tratamente sau soluţii simple, în schimb
este necesară o nouă abordare a acestui fenomen. În opinia mea perspectiva
dominantă asupra globalizării trebuie să revină de la o preocupare asupra pieţelor
către o abordare mai deschisă şi centrare asupra oamenilor.

Vol. I nr. 3/2009 23

Valoarea capitalului uman
Companiile recunosc importanţa investiţiei în angajaţii lor acum mai mult ca
niciodată. Ele încep să înţeleagă ideea că pentru a fi în fruntea economiei globale
trebuie să acorde mai mult interes pentru a-şi dezvolta şi reţine oamenii.
Derek Stockley defineşte capitalul uman după cum urmează: „recunoaşterea
oamenilor din organizaţii şi afaceri este o valoare esenţială şi importantă care
contribuie la dezvoltarea şi creşterea, în aceeaşi manieră a activelor corporale
precum echipamente şi bani. Atitudinile colective, aptitudinile şi competenţele
umane contribuie la performanţa organizaţiei şi a productivităţii. Orice cheltuială
pentru pregătire, dezvoltare, sănătate este o investiţie, nu doar un cost.‖ Acesta
continuă să susţină, „Competiţia este atât de acerbă şi schimbarea este atât de
rapidă, încât orice avantaj competitiv câştigat de introducerea unor noi procese sau
tehnologii poate fi de scurtă durată dacă competitorii adoptă aceeaşi tehnologie.
Dar pentru a implementa schimbarea, oamenii lor trebuie să aibă aceleaşi sau mai
bune aptitudini şi abilităţi.‖ (Stockley, 2009, http://derekstockley.com.au/
newsletters-05/018-human-capital.html)
Este observabilă o schimbare în valorile strategice ale clienţilor de la tangibil la
intangibil.
Câştigătorul premiului Nobel, economistul Gary S. Becker afirmă că „resursa de
bază în orice companie sunt oamenii. Cele mai de succes companii şi ţări vor fi
acelea care vor folosi capitalul uman în modul cel mai eficient.‖ (Becker, Gary S.
1993)
Din punctul meu de vedere, Capitalul uman este un concept valoros deoarece
recunoaşte ideea că oamenii trebuie mai degrabă trataţi precum bunuri valoroase,
decât precum o cheltuială.
Economiştii privesc cheltuielile pentru educaţie, pregătire, îngrijire medicală, şi aşa
mai departe ca pe o investiţie în capitalul uman. Oamenii sunt în consecinţă
denumiţi „capital uman‖ deoarece nu pot fi separaţi de cunoştinţele lor, aptitudini,
sănătate, sau de valori în modul în care pot fi separaţi de bunurile lor financiare şi
fizice.
De la globalizare capitalul uman se concentrează pe comportamentul economic al
indivizilor, în special pe modul în care acumularea lor de aptitudini şi cunoaştere le
permite să-şi sporească productivitatea şi câştigurile, deci implicit să crească
bogăţia şi productivitatea societăţilor în care trăiesc. Astfel, investiţia în aptitudini
şi cunoaştere aduce câştiguri economice, individuale şi prin urmare colective. In
acest mod pot fi interconectate latura economică şi cea socială, împreună cu cea de
dezvoltare (atât individuală, cât şi a organizaţiei).
Dacă privim mai în profunzime importanţa capitalului uman în organizaţie, atunci
vom ridica de asemenea importanţa capitalului uman la nivel global. Capitalul
uman constituie un avantaj competitiv pentru companii, şi de asemenea un
indicator cheie al succesului unei întreprinderi. Acesta este în mare parte rezultatul


parţial al mişcării de la o economie manufacturială la una a serviciilor. În concluzie
este important ca organizaţiile să măsoare şi să raporteze managementului
capitalului uman dacă vor să controleze, monitorizeze şi să investească mai bine în
„bunul lor cel mai valoros‖. Aceasta a devenit şi mai necesară odată cu numărul
crescând de dovezi că managementul capitalului uman este direct corelat cu
performanţa, competitivitatea şi nu în ultimul rând, valoarea acţionarilor.
Proiectarea măsurilor pentru evaluarea managementului capitalului uman este
primul pas, şi necesită conectarea indicatorului la un mobilizator cheie al
performanţei, care va fi aliniat la strategia afacerii. Măsurarea şi reportarea este cel
de-al doilea pas care deşi necesită resurse şi devotament din partea
managementului va produce o imagine extrem de valoroasă pentru audienţele
interne cât şi pentru cele externe. Obiectivul este acela de a veni în ajutorul
conducerii, de a lua decizii optime de care compania va beneficia. Precum putem
observa şi din figura 1, riscul asociat capitalului uman este cel mai semnificativ din
punct de vedere al unei organizaţii.

Figura 1. Riscurile pentru o companie în cazul unei ameninţări
Sursa: preluare după ancheta Economist Intelligence Unit, februarie 2007

Evidenţa dezvoltării umane
Dezvoltarea umană constă în punerea oamenilor în centrul dezvoltării. Este vorba
despre oameni care realizează potenţialul pe care îl deţin şi care îşi folosesc la
maxim capabilităţiile, crescându-şi puterea de alegere şi bucurându-se de libertatea
de a-şi trăi vieţile pe care le doresc. Începand cu 1990, rapoartele de dezvoltare
umană s-au confruntat cu o serie de provocări, printre care: sărăcia, sexul,

Vol. I nr. 3/2009 25

democraţia, drepturile omului, libertatea culturală, globalizarea, limitarea
resurselor de apă şi schimbarea climatică.
Raportul de dezvoltare umană, începând cu cel care va fi complet anul acesta şi
mergând înapoi până la cel din 1999, a luat o poziţie foarte serioasă în explicarea
importanţei de a vedea faţa umană a globalizării.
Migrarea înăuntrul şi în afara graniţelor a devenit o temă din ce în ce mai
proeminentă în cadrul dezbaterilor naţionale şi internaţionale, şi este subiectul de
analiză al Raportului de Dezvoltare Umană 2009 (Human Development Report
2009). ―Punctul de plecare porneşte de la faptul că distribuţia globală de
capabilităţi este extraordinar de inegală, şi că acesta este un mare motivator pentru
mişcarea oamenilor. Migrarea le permite acestora să-şi extindă alegerile - în ceea
ce priveşte veniturile, accesarea servicilor şi participarea, spre exemplu – dar
oportunităţile deschise oamenilor variază de la cei care au un grad ridicat de
competenţe la cei cu competenţe şi capabilităţi destul de limitate. Aceste inegalităţi
care stau la bază ,care pot fi datorate distorsiunilor politcilor, vor constitui una din
temele raportului.‖ (Human Development Report, 2009). Există o serie de factori
care ne atrag atenţia asupra impactului pozitiv al migrării asupra dezvoltării umane,
prin fapte precum venitruile crescânde ale gospodăriilor şi îmbunătăţirea accesului
la educaţie şi la serviciile de sănătate. De asemenea migrarea poate avantaja
grupurile tradiţional dezavantajate, în special femeile. În acelaşi timp, există şi
riscuri asupra dezvoltării umane unde migrarea are loc ca o reacţie la ameninţări şi
la negarea dreptului de a alege, şi unde oportunităţile normale de mişcare sunt
constrânse de diverşi factori. Raportul Dezvoltării Umane 2009 se axează, în
primul rând, pe nevoile oamenilor din ţările aflate în curs de dezvoltare şi pe modul
în care disparităţile în ceea ce priveşte oportunităţile determină deciziile pe care
persoanele le iau atunci când se află în căutarea unei vieţi mai bune. Săracii au cele
mai puţine oportunităţi şi resurse pentru deplasare în interiorul ţării şi dincolo de
hotare; în acelaşi timp, câştigurile lor, datorate migraţiei, sunt cele mai mari.
Politicile naţionale şi locale din cadrul ţărilor joacă un rol critic în permiterea unor
rezultate ale dezvoltării umane mai optime atât pentru aceia sunt constrânşi să se
mute din cauza conflictelor, degradării mediului sau din alte motive sau care aleg
să facă acest pas pentru a-şi îmbunătăţi nivelul de trai. ―Restricţiile ţărilor pot ridica
costurile şi de asemenea şi riscul migrării. În acelaşi mod, pot aparea şi rezultate
negative la nivel de ţară unde drepturile civice de bază, precum dreptul la vot,
şcolarizare, şi sănatate sunt refuzate acelora care s-au mutat în cadrul linilor
provinciale pentru a lucra şi a trăi.‖ (Human Development Report, 2009). Raportul
de Dezvoltare Umană pentru anul 2009 ne arăta cum o abordare umană a
dezvoltării poate fi o modalitate de a redresa problemele care stau la baza şi care
erodează potenţialele beneficii ale mobilităţii şi/sau ale forţei migrarii. Indicii
dezvoltării umane calculaţi pentru a evidenţia progresul aşa cum sunt prezentaţi în
figura 2 şi figura 3 ne arată o discrepanţă între ţări în ceea ce priveşte dezvoltarea.
Există trei categorii în care intră ţările analizate: dezvoltare umană mare, medie şi


scăzută; iar apoi sunt clasificate în raport cu progresul lor pe termen lung, mediu şi
scurt.

Figura 2. Trenduri ale Indicelui de Dezvoltare Umană – statele dezvoltate
Sursa: http://hdr.undp.org/en/statistics/Human Development Indices A statistical update 2008

Figura 3. Trenduri ale Indicelui de Dezvoltare Umană – statele slab dezvoltate

Pieţele globale, tehnologia globală, ideile globale şi solidaritatea globală pot aduce
la un nivel mai înalt vieţile oamenilor de pretutindeni. Provocarea este aceea de a
asigura ca beneficiile şi efectele să fie împărţite în mod egal şi justificat, şi ca acest
nivel crescând al interdependenţelor să funcţioneze pentru oameni, nu doar pentru
profitul unor grupuri sau ţări.
Desigur, dacă stăm să analizăm în profunzime, globalizarea nu este un fenomen
nou, dar actuala eră a globalizării, condusă de pieţe globale, competitive, depăşeşte
guvernarea pieţelor şi repercursiunile asupra oamenilor. Caracterizată de ―un spaţiu
tot mai limitat, timp tot mai puţin şi de dispariţia graniţelor‖, globalizarea a deschis
uşa către o serie de oportunităţi‖. (Human Development Report, 1999)
Dezvoltarile în tehnologia comunicaţiilor şi a biotehnologiilor, dacă sunt
direcţionate către nevoile oamenilor, pot aduce avansuri pentru întreaga umanitate.
Dar pieţele pot merge prea departe şi să „stoarcă‖ activităţile necorelate pieţei care
sunt atât de vitale pentru dezvoltarea umană. „Apăsările fiscale constrâng proviziile

Vol. I nr. 3/2009 27

servicilor sociale. O limitare a timpului reduce furnizarea şi calitatea muncii. Şi
orice mic imbold răneşte mediul. Globalizarea creşte de asemenea insecuritatea
umană, pe parcurs ce răspândirea crimei globale, a bolilor, şi a volatilităţii
financiare depăşesc acţiunile de a le ataca.‖ (Human Development Report, 1999)
Speranţa de viaţă (ani)
Rata de ocupare brută combinată (%)

Rata adulţilor alfabetizaţi (%)

primele 20 de state lumea ultimele 20 de state
Figura 4. Rezultatele dezvoltării inegale la nivel global, la nivelul primelor 20 de state ca
nivel al Indicelui Dezvoltării Umane şi la nivelul ultimelor 20 de state ca nivel al IDU

Putem argumenta că globalizarea necesita o conducere, deoarece oameni din tote
colţurile lumii devin conectaţi şi afectati de fenomene şi evenimente ce au loc într-
un colţ opus al globului, segmentul ţărilor şi oamenilor săraci riscă să fie împins la
margine, deoarece având o guvernanţă mai puternică şi putând fructifica
oportunităţile pe care le oferă o piaţă competitivă reglementată de reguli speciale şi
limite, în timp ce un accent mai puternic poate fi pus pe dezvoltarea umană. O
conducere este de asemenea necesară pentru a putea implementa ca ţel, scop global
scăderea discrepanţei între ţările sărace şi cele bogate (precum putem observa şi în
figura nr.4) şi pentru a creşte dreptul la alegere şi de asemenea pentru a exista un
nivel mai mare de egalitate şi dreptate.
Faţa umană a globalizării
Trebuie să privim globalizarea prin ochii oamenilor, ridicându-ne deasupra
reţinerilor noastre, şi capturând cu credinţă speranţele şi fricile umanităţii noastre.
Globalizarea trebuie scoasă din sălile de conferinţă şi cabinetele de guvernare şi
adusă în aşa fel încât să satisfacă nevoile oamenilor, în comunităţile în care trăiesc.
Dimensiunea socială a globalizării se referă la locuri de muncă, sănătate şi educaţie
– dar merge mult mai departe de acestea‖, în cadrul vieţii de zi cu zi şi a muncii:
totalitatea aspiraţiilor pentru o participare democratică şi prosperitate materială. O
mai buna globalizare este cheia unei vieţi mai bune şi mai sigure pentru oamenii de


pretutindeni în secolul 21‖. (Comisia Mondiala a Dimenisuni Sociale a
Globalizării, 2004)
Un process prin care o asemenea perspectivă poate fi realizată este unul care poate
fi implementat la toate nivelele, începând cu împuternicirea comunităţilor locale şi
o guvernanţă naţională îmbunătăţită şi mai bine contabilizată, reguli globale
corecte, şi instituţii care sunt orientate pro-oameni.
Trendul curent al globalizării trebuie să se schimbe, prea puţini beneficiază de
oprtunităţile sale. Prea mulţi nu au nimic de spus în configurarea acestuia şi nici o
influenţă în cauzele şi efectele sale.
―Rezultatele globalizării sunt acelea pe care noi le vedem, acestea depind însă de
politicile, regulile şi instituţiile care guvernează cursul acesteia, valorile care
inspiră actorii săi, şi capacitatea acestora de a influenţa procesul ―. (Comisia
Mondiala a Dimenisuni Sociale a Globalizării, 2004)
Globalizarea trebuie să se bazeze pe nişte valori universale împărţite pentru
drepturile omului şi moralitate. Lipsa de moralitate şi etica globalizării apar acolo
unde succesul sau falimentul pe piaţă au devenit ultimul standard al
comportamentului, şi acolo unde acela care este în top şi are cel mai înalt nivel de
putere deţine totul şi slăbeşte strucutra comunităţilor şi societăţilor. Consider că
avem de a face cu o anumită dorinţă a oamenilor de a reafirma valorile etice de
baza în viaţa publică, aşa cum putem observa în încercările unei ―globalizări mai
etice ―.
Valorile sunt de asemenea forţa locomotorie din spatele multor campanii publice
pentru cauze universale, care variază de la abolirea muncii copiilor până la
interzicerea minelor terestre.
Factorul uman intervine acolo unde criza economică este atribuită factorilor puri
comportamentali precum lipsă de motivaţie, lipsă de disciplină şi lipsă de
responsabilitate socială. ―O din ce în ce mai mare experienţă a crizei economice a
fost asociată cu mai mult interes asupra celor trei factori, o descoperire care este în
mare parte pe aceeaşi linie cu recentele iniţiative de dezvoltare umană din Tailanda
şi din regiune, către o mai mare includere, în iniţierea dezvoltării politicilor, pentru
a manevra criza economică a factorului uman.‖ (Carr et al., 2002)
Natura umana este în mare parte vinovată pentru actuala criză economică; ne-am
pierdut echilibrul, ar trebui chiar să luam în considerare acordarea a 10 % din cele
700 de miliarde de dolari pentru a păstra oameni cu venituri foarte mici în casele
lor.
Acele ţări şi respectiv persoane din conducere care au luat anumite decizii
inoportune se îmbogăţesc în continuare şi în consecinţă cei de la baza piramidei
ierarhice a puterii economice care nu au participat la luarea acelor decizii
dăunătoare sau au participat cel mai puţin, au cel mai mult de suferit. Unii poate
vor argumenta că interesul propriu şi ţelurile înalte sunt o perspectivă bună dar,

Vol. I nr. 3/2009 29

după părerea mea, cea mai mare provocare este de a ţine acest propriu interes
departe de a răni alte persoane.
Modul în care câştigi mulţi bani şi îţi creezi bogăţie este de a furniza semenilor tăi
bunuri şi servici care nu sunt sustenabile din punct de vedere moral. O prea mare
preocupare asupra măreţului concept de „bun comun‖ poate de fapt să creeze
problema, nu să fie soluţia, provocarea este de a reintroduce responsabilitatea care
face parte din natura umană, ideea de a fi prudent, de a visa dar nu cu banii altor
oameni, şi dacă nu rezultă un final fericit atunci tu ca individ să îţi asumi
responsabilitatea.
Frauda şi rea-credinţa precum şi presiunea de la nivele superioare ale guvernării
asupra celor care fac împrumuturi sunt parte din ceea ce a avut loc la nivel global.
Soluţia este de a schimba stimulentul, există o cale de mijloc între comerţ şi
spiritualitate. Oamenilor le-a fost permis mai mult decât ar fi trebuit să cheltuie
banii altor oameni dar problema este că atunci cand banii nu-ti apartin nu eşti la fel
de prudent cu ei.

Concluzii
In opinia mea trebuie luat în considerare faptul că dacă afacerile continuă să se
globalizeze, ne vom pierde treptat interesul de a dezvolta şi invesţii local, vom
dormi pe plan local dar vom gândi global. O foarte puternică criză de umanitate ne-
a adus unde suntem, lăcomia este de asemenea implicată aici. Gandhi a spus ceva
foarte important şi universal valabil şi anume că „Pământul are destule resurse
pentru a satisface orice nevoie posibilă în afară de una şi aceasta este lăcomia
umană.‖
Suntem martori la un supraconsum de moralitate, de umanitate şi la un subconsum
de supravieţuire şi acestea nu fac nimic decât să întărească starea de criză
economică.O abordare organică a creşterii economice, adică o creştere economica
sănatoasă ar trebui adoptată, deoarece trebuie să ne gândim la actualul nostru
sistem economic ca la un organism viu.
De globalizare nu putem scăpa, deoarece revoluţia mijloacelor a facut posibil ca
toate componentele de producţie şi serviciile să călătorească prea repede, unii
susţin că economia se îndreaptă spre o revoluţie a aşteptărilor. Trebuie să învăţăm
să ne schimbăm, ne putem schimba modul în care vieţuim şi, în consecinţă, şi
rezultatele şi modul în care ne creem existenţa, dar nu putem ajunge la acestea
decat dacă ne schimbăm modul în care gândim. Dacă oamenii nu au capacitatea de
a se schimba, de a inova atunci organizaţiile şi de asemenea societăţile vor cădea.
Parerea mea subliniază idee că globalizarea ne-a adus într-un stadiu identic cu cel
al celulelor corpului uman. Am devenit interconectaţi în aşa măsură încât este inutil
să derulăm afaceri cinstite sau să cream o politică guvernamentală corectă sau o
bancă globală doar ca să ne salvăm , procesând aceleaşi calcule egoiste în modul
nostru de operare.


Acesta este modul de operare al conducatorilor politici si economici pe care il
promoveaza: discutarea unui sistem global, unitar. Din nefericire, aceasta nu va
rezolva prezenta criză economică deoarece problema reala este aceea ca am violat
legile naturale. Sistemul nostru nu trebuie sa se bazeze numai pe politici corecte,
inţelegeri onorabile si onestitate; trebuie sa opereze ca elemente ale unui singur
sistem prin care îi considerăm pe ceilalţi la fel de importanţi ca pe noi inşine.
Globalizarea reprezintă faptul că descoperim interconectarea noastră prin aceea că
suntem părţi ale aceluiaşi sistem. Astfel incât, trebuie să realizam faptul că totul
este comun şi singura cale de supravieţuire este ca tuturor să le pese de toţi ceilalţi.
Singurele lucruri care pot fi considerate "personale" sunt cele de strictă necesitate
pentru existenţa individuală, în timp ce celelalte trebuie să aparţină tuturor -
resursele naturale, bunurile şi producţia, educaţia, îngrijirea sănătăţii şi toate
celelalte. Până când nu vom începe să ne comportam în acest mod, criza nu va lua
sfârşit şi nu contează cât de greu ne va fi ca să îndreptăm aceste lucruri operând cu
logica noastra egoistă, vom continua să suferim câte o criza una dupa alta.

Bibliografie
Becker, Gary S. 1993, „The Importance of Human Capital‖, citat online la
<http://www.altaassociates.com/pdf/06-AUG-CC.pdf>, accesat la 1 mai
2009
Bran, Florina, Ioan, Ildiko, 2009, Globalizarea şi mediul, Editura Universitară,
Bucureşti
C. Carr (Universitatea Massey Noua Zeelandă/Aotearoa), Gillian Long (Agenţia
Guvernamentală Commonwealth), Floyd H. Bolitho (Universitatea de Nord,
Australia, Catedra de Economie şi Artă) 2002, „Psychology & Developing
Societies‖, „Managing Economic Crisis: A Human Factors Approach‖ Aus-
Thai Project, Vol. 14, No. 2, pp. 277-309
Della Posta, Pompeo, Uvalic, Milica 2008, „Globalization, Development and
Integration: A European Perspective‖ Amy Verdun (ed.), Palgrave
Macmillan (ed.), pp. 97, pp. 105
Marin, Dinu, Globalizarea ca proiect de modernitate/Globalization as a project of
modernity Simpozionul "Economie, societate, civilizatie"
http://www.dinumarin.ro/publicatii.php?sectiune=publicatii&subsectiune=Reviste
Marin, Dinu, 2006, Globalizarea. Modelul explicativ, Supliment al revistei
„Economie teoretică şi aplicată‖
Marin, Dinu, 2004, Globalizarea şi aproximările ei, Editura Economică, Bucureşti
Oduroye, Ayorinde 2007, „Technology, Globalization And Intellectual Capital‖,
citat online la <www.nigerianmuse.com>, accesat la 30 aprilie 2009
Preda, Marian, 2002, Politica socială românească între sărăcie şi globalizare,
Editura Polirom link: http://www.libertaspublishing.ro/carti/2237/politica-
sociala-romaneasca-intre-saracie-si-globalizare

Vol. I nr. 3/2009 31

Stiglitz, Joseph E., 2005, Globalizarea. Speranţe şi deziluzii, trad. Dan Criste,
Editura Economică, Bucureşti
Stockley, Derek, „Human capital concept - definition and explanation‖, publicat
online la <http://derekstockley.com.au/newsletters-05/018-human-
capital.html>, accesat la 1 mai 2009
The Economist, 2007, Economist Intelligence Unit survey, February 2007, accesat
la 30 aprilie 2009
The Human Development Report Office (HDRO) 1999, „Human Development
Report 1999, Globalization with a Human Face‖, publicat online la
<http://hdr.undp.org/en/reports/global/hdr1999>, accesat la 30 aprilie 2009
Report 2009‖, publicat online la
<http://hdr.undp.org/en/reports/global/hdr2009>, accesat la 30 aprilie 2009
Indices A statistical update 2008‖, publicat online la
<http://hdr.undp.org/en/statistics/>, accesat la 30 aprilie 2009
World Commission on the Social Dimension of Globalization 2004, „A Fair
Globalization: Creating Opportunities For All‖, (prima ediţie 2004, reeditat
în aprilie 2004), pp. 7-8, pp. 24


MANAGEMENTUL COSTURILOR ÎN CONDIŢIILE
CRIZEI FINANCIARE ACTUALE MONDIALE
ÎN ROMÂNIA ŞI LA NIVEL EUROPEAN

Eliza-Ştefania Bana (Panciu)
elizabana@yahoo.com

Rezumat
La nivel mondial in anul 2009 se pot identifica trei aspecte ale crizei financiare mondiale:
o criză a creditarii, o criză a sistemului economic şi o criză psihologică legată de consum.
Nu vom aborda în acest material decât latura economică şi anume impactul crizei asupra
dezvoltării întreprinderilor româneşti în actualele condiţii ale mediului economic, precum
şi schimbările de logică care se impun la nivel european. În acestă lucrare am dorit să
tratăm importanţa costurilor în furnizarea de informaţii necesare managementului pentru
luarea celor mai bune decizii în condiţii de criză. Am avut în vedere următoarele obiective
pe care o întreprindere trebuie să le urmărească în condiţiile unui mediu economic
nefovorabil cum ar fi: importanţa costurilor salariale în structura costurilor întreprinderii,
analiza costurilor ascunse, politica de investiţii în condiţii de criză, cheltuielile cu
finanţarea pe termen scurt, reajustarea contractelor comerciale şi limitarea cheltuielilor cu
prestaţiile externe, politica de creştere a vânzarilor prin diminuarea cheltuielilor de
publicitate, tema calificării forţei de muncă, prin initierea de programe naţionale de
reconversie a forţei de muncă.
Cuvinte-cheie: contabilitate managerială, preţuri de cesiune internă, costuri ascunse
Clasificare JEL: M40, M41

Introducere
La nivel mondial in anul 2009 se pot identifica trei aspecte ale crizei financiare
mondiale: o criză a creditarii, o criză a sistemului economic şi o criză psihologică
legată de consum. Nu vom aborda în acest material decât latura economică şi
anume impactul crizei asupra dezvoltării întreprinderilor româneşti în actualele
condiţii ale mediului economic, precum şi schimbările de logică care se impun la
nivel european.
În acestă lucrare am dorit să tratăm importanţa costurilor în furnizarea de informaţii
necesare managementului pentru luarea celor mai bune decizii în condiţii de criză.
Am avut în vedere următoarele obiective pe care o întreprindere trebuie să le
urmărească în condiţiile unui mediu economic nefovorabil cum ar fi: importanţa
costurilor salariale în structura costurilor întreprinderii, analiza costurilor ascunse,
politica de investiţii în condiţii de criză, cheltuielile cu finanţarea pe termen scurt,
reajustarea contractelor comerciale şi limitarea cheltuielilor cu prestaţiile externe,
politica de creştere a vânzarilor prin diminuarea cheltuielilor de publicitate, tema

Vol. I nr. 3/2009 33

calificării forţei de muncă, prin initierea de programe naţionale de reconversie a
forţei de muncă.
Vremurile de criză au caracteristicile lor. Prima si cea mai importantă este că aduc
mari schimbări. Schimbări ce nu apar când o economie merge cu motoarele turate,
când apar noi locuri de muncă, iar salariile se umflă de la un an la altul, pentru că,
atunci când avem de-a face cu o dinamică economica pozitivă, e greu de crezut că
există vreo motivaţie pentru măsuri importante.
―Criza e mai propice deciziilor drastice. In asemenea momente apar constrângerile,
apar presiunile si mai ales întrebarile grele, care cer răspunsuri categorice. Sunt
momente de cumpănă, iar ignorarea lor, temperarea răspunsurilor – deşi criza le
cere – reprezintă greşelile vremurilor tulburi. Sunt trenuri ale marilor schimbări
care trec o singura dată prin staţie.‖(Revista Capital, Ion Tiriac, 2009, p2).
Sub dublul efect al presiunii concurenţei şi al crizei financiare mondiale,
întreprinderile simt nevoia să-şi cunoască mai bine costurile, pentru a determina, cu
cea mai mare precizie posibilă, preţurile de vânzare şi marjele realizabile pentru
fiecare produs. Nu e vorba numai de previziune, dar trebuie oferite mijloacele
necesare pentru a putea urmări executarea deciziilor; aşa se explică dezvoltarea pe
care au luat-o în prezent controlul managerial şi instrumentul său privilegiat,
contabilitatea analitică, de care nu s-ar putea lipsi, astăzi, nicio întreprindere mai
importantă, atât in România, cât şi la nivel european, pentru că în spatele raportului
cerere-ofertă al concurenţei prin preţ se regăseşte, în mod indirect, concurenţa
prin cost.
„Informaţiile privitoare la costurile de producţie sunt utilizate în evaluarea
bunurilor şi măsurarea profitului şi constituie rezultatul colectării datelor în
sistemul contabilităţii de gestiune. Informaţiile privind costurile sunt furnizate, în
general, de sistemele contabile care se dovedesc insuficiente pentru luarea
deciziilor. În mod tradiţional, elementele costurilor sunt reunite după o logică
industrială (pe produs, pe lucrare) sau organizaţională (pe centru de analiză sau
de responsabilitate), dar niciodată după o logică „socială”.(Contabilitatea
costurilor - o abordare manageriala- Charles T. Horngren, Srikant M. Datar,
George Foster, 2007, p252).
În consecinţă, a calcula, monitoriza şi controla costurile reprezintă doar unul din
aspectele performanţei de care ne vom ocupa în acest studiu.A gestiona costurile
presupune organizarea unei contabilitaţi manageriale care să permită calculul,
analiza şi raportarea acestora în funcţie de nevoile managementului.Prin
contabilitatea managerială nu trebuie să se rezolve numai aspectele operative şi
operaţionale legate de costuri, ci mai mult, chiar şi aspectele strategice legate de
misiunea şi viziunea organizaţiei.Ca urmare, considerăm că ar fi necesară
organizarea unei Contabilităţi Manageriale Strategice, mai ales datorită nevoii de
stabilire a unor obiective strategice viabile, integrate în cerinţele pieţei si care să
ţină seama de competitorii existenţi şi potenţiali.


Calculaţia costurilor de process (Activity-Based Costing sau ABC ) este una din
ultimele cuceriri în domeniul calculaţiei costurilor. Originea ei se află in S.U.A..
Baza ei se consideră a fi lucrarea „The hidden factory‖, elaborată si publicată de
Jeffrey G. Miller si Thomas E. Vollmann. Cei doi autori au supus unui studiu critic
sectoarele şi locurile de costuri comune (indirecte), ajungând la concluzia că pasul
hotărâtor pentru controlul costurilor indirecte constă in elaboarea unui model care
să detalieze şi să structureze cauzele acestor costuri. Prima încercare de realizare a
unui asemenea sistem nou in calculaţia costurilor a fost facută în anul 1987 de către
Kaplan, Cooper si Johnoson.
Noi considerăm ca drept cauze ale folosirii metodei costurilor de proces în
condiţiile crizei economice mondiale, urmatoarele considerente :
1) modificări ale poziţiei strategice ale întreprinderii;
2) modificări în cererea de informaţii pentru management;
3) deficienţele sistemelor de calculaţie a costurilor existente.
Modificări ale poziţiei strategice ale întreprinderii
Poziţiile strategice ale întreprinderilor s-au schimbat foarte mult datorită apariţiei
crizei economice. Aceasta datorită schimbărilor în mediul întreprinderii, schimbări
la care au contribuit esenţial necesitatea menţinerii pe piaţă în condiţiile unei
scăderi semnificative a puterii de cumpărare, prin renunţarea la finanţarea pe
termen scurt pentru nevoile de consum ale populaţiei. Datorită ascuţirii concurenţei
pe piaţă există tendinţa reducerii costurilor, îmbunătăţirii calităţii produselor şi
dezvoltării de produse noi şi ca urmare, are loc scurtarea duratei de viaţă a
produselor.
Din asemenea motive ponderea şi importanţa sectoarelor costurilor comune şi
indirecte creşte mereu faţă de aceea a sectoarelor de poducţie propriu-zise. Prin
aceste modificări de activităţi se ajunge la modificări în structura costurilor,
importanţa costurilor individuale directe scade în favoarea celor comune indirecte,
concomitent cu creşterea ponderii costurilor fixe.
Modificări în cererea de informaţii pentru management
În cadrul deciziilor întreprinderii în prim plan se situeaza aspecte noi, cum ar fi:
- Pregatirea şi asigurarea de informaţii despre costuri referitoare la o multitudine
de obiecte ale calculaţiei costurilor;
- Reducerea mărimilor loturilor de fabricaţie;
- Determinarea unui numar optim al variantelor produselor;
- Determinarea costurilor pentru comenzi specifice;
- Controlul eficienţei economice în sectoarele tot mai numeroase şi mai
importante ale costurilor comune indirecte.
Informaţiile necesare se referă la întregul lanţ de creare a valorii din întreprindere,
inclusiv la toate sectoarele de producţie şi activitaţi auxiliare, ajutatoare indirecte.
De asemenea, este esenţial ca managerii să se concentreze atât asupra factorilor
interni cât şi asupra celor externi ai organizaţiei.

Vol. I nr. 3/2009 35

56083625 jdre3

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to 56083625 jdre3

Similar to 56083625 jdre3 (12)

56083625 jdre3