LICENTA_BALOTĂDRAGOS_EAI1_MODELUL NORDIC

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI GESTIUNEA AFACERILOR,
CLUJ NAPOCA
SPECIALIZAREA: ECONOMIE ȘI AFACERI INTERNAȚIONALE
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific
Prof. univ. dr. Mihaela Luțaș
Student
Dragoș Balotă
2014

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI GESTIUNEA AFACERILOR,
CLUJ NAPOCA
SPECIALIZAREA: ECONOMIE ȘI AFACERI INTERNAȚIONALE
LUCRARE DE LICENȚĂ
ANALIZĂ COMPARATIVĂ A
MODELULUI ECONOMIC NORDIC
AL BUNĂSTĂRII CU MODELUL
STATELOR UNITE ALE AMERICII
Coordonator științific
Prof. univ. dr. Mihaela Luțaș
Student
Dragoș Balotă
2014

CUPRINS
CUPRINS ....................................................................................................................................
LISTĂ ABREVIERI ..........................................................................................................................
LISTA TABELELOR, GRAFICELOR ȘI A FIGURILOR.........................................................................
INTRODUCERE .............................................................................................................................
MOTIVAȚIA, IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII ........................................................
CAPITOLUL 1. Statul bunăstării și calea nordică........................................................................ 1
1.1 Existența unui model nordic............................................................................................ 1
1.2 Lecții învățate din crizele precedente ............................................................................. 2
1.3 Caracteristici importante ale țărilor nordice................................................................... 4
1.3.1 Individualismul nordic .............................................................................................. 5
1.3.2 Bazele încrederii sociale ........................................................................................... 6
1.3.3 Incluziunea................................................................................................................ 9
CAPITOLUL 2. Istoria modelului nordic................................................................................... 12
2.1 Primele două decenii după Al Doilea Război Mondial .................................................. 12
2.2 Primele aderări la Comunitatea Economică Europeană până în 1980.......................... 13
2.3 Perioada 1990- Prezent................................................................................................. 13
2.4 Aspecte ce au influențat relația țărilor scandinave cu Europa...................................... 15
2.4.1 Securitate și Economie ........................................................................................... 15
2.4.2 Identitatea națională.............................................................................................. 15
2.4.3 Euroscepticismul..................................................................................................... 16
CAPITOLUL 3. Modelul Nordic................................................................................................. 17
3.1 Comerțul liber și mecanismul de piață.......................................................................... 17
3.2 Mecanisme de asumare în comun a riscurilor .............................................................. 20
CAPITOLUL 4. Perspective ale modelului nordic și evaluarea performanței acestuia ............ 25
4.1 Probleme majore pentru Modelul Nordic..................................................................... 25
4.2 Îmbunătățiri care vor ajuta reforma.............................................................................. 28
4.2.1 Un sistem eficient de negociere a veniturilor ........................................................ 28
4.2.2 Privatizarea și/ sau externalizarea serviciilor publice ............................................ 28
4.2.3 Alte soluții fezabile ................................................................................................. 29
4.3 Analiză comparativă a statelor nordice cu Statele Unite ale Americii .......................... 31

4.3.1 Preambul ................................................................................................................ 31
4.3.2 Studiu de caz........................................................................................................... 32
CONCLUZII ............................................................................................................................... 44
BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................................... 45

LISTĂ ABREVIERI
NATO North Atlantic Treaty Organization
OECD Organisation for Economic Co-operation and Development
CECO Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului
EEC European Economic Community
EFTA European Free Trade Association
EMU Economic and Monetary Union
JHA Justice and Home Affairs
PJC Police and Judicial Co-operation in Criminal Matters
CIA Central Intelligence Agency
IMF International Monetary Fund

LISTA TABELELOR, GRAFICELOR ȘI A FIGURILOR
Tabel 1 Ratele șomajului în sudia și finlanda............................................................................... 18
Tabel 2 Edb-ease of doing business.............................................................................................. 19
Tabel 3 Indicatorul gini................................................................................................................. 22
Tabel 4 Corupția la nivelul sectorului public................................................................................ 23
Figura 1 Fertilitatea......................................................................................................................... 6
Figura 2 Indicatorul gci................................................................................................................. 19
Figura 3 Contractul social și influența efectului „baby boom”..................................................... 30
Figura 4 Creștere mai rapidă în statele unite ................................................................................ 32
Figura 5 Producție mai mare pentru americani............................................................................. 33
Figura 6 Venit disponibil mai mare în statele unite...................................................................... 34
Figura 7 Consumul personal și consumul individual.................................................................... 35
Figura 8 Stagnarea economică a țărilor nordice ........................................................................... 36
Figura 9 Orele lucrate anual în medie........................................................................................... 38
Figura 10 Nivelul averii nete pe cap de locuitor în euro............................................................... 39
Figura 11 Cheltuielile guvernamentale......................................................................................... 40
Figura 12 Venitul guvernamental anual........................................................................................ 41
Figura 13 Cota de impozitare asupra bunurilor și servicilor......................................................... 42
Figura 14 Cota de impozitare a corporațiilor................................................................................ 43

INTRODUCERE
Modelul economic nordic al bunăstării este un model de guvernanță controversat :
acestuia nu i- au fost date mari șanse de reușită dar inspirația nordicilor de a accepta
globalizarea și abilitatea de asumare a riscurilor în comun asociate cu refacerea totală
a politicilor economice l- au facut un model economic de succes.
Este un model economic controversat și datorită faptului că o țară scandinavă ca
Suedia nu a acceptat încă moneda euro, deși a aderat la UE.
De aici vine întrebarea următoare: De ce acest model este încă menținut și lăudat deși
nu este un „gigantic economic” precum Statele Unite ale Americii?
Acesta este un model economic bazat pe asigurarea bunăstării cetățenilor. Iar
bunăstarea este costisitoare mai ales când oferă multe beneficii și încearcă să respecte
principiul egalității.
De aceea pentru binele tuturor, vor fi necesare impozite, multă comunicare și desigur
politici economice capabile să îmbine producția cu cu egalitatea.
În această lucrare de licență voi vorbi atât despre aspectele pozitive cât și despre
dezavatanjele acestui model economic. Iar pentru ca cititorii să nu creadă că acest
model economic este doar un set de politici economice care pot ceda oricând, voi
vorbi și despre trecutul economic al nordicilor.
În final voi demonstra că unitatea de baza a economiei este resursa umană, iar pentru
a avea integritate economică, este uneori necesară adoptarea unei abordări economice
monotone care pune individul pe primul loc și profitul pe al doilea loc.
Regiunile economice nu sunt toate omogene ca trecut sau performanță dar într-o mică
măsură cu toții putem învăța de la alții, mai ales când este vorba despre economie.

MOTIVAȚIA, IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
Am ales tema „ANALIZĂ COMPARATIVĂ A MODELUL ECONOMIC NORDIC
AL BUNĂSTĂRII CU MODELUL STATELOR UNITE ALE AMERICII” deoarece
era o temă mai specială de pe lista de teme disponibile. Dar pe cât de dificile au fost
adunarea/ procesarea informațiilor și crearea unei imagini de ansamblu pentru
posibilii cititori ai acestei lucrări de licență, pe atât de mult mi-am dat seama de
importanța acesteia.
Părerea mea de mult timp este aceea că scopul final al economiei este să creeze
bunăstare, pentru ca producția să poată exista.
Țările nordice reflectă tocmai acest lucru: este posibil ca o țară să prospere și să
crească constant în prezența unui nivel ridicat atât al încrederii generale cât și al
nivelului de trai, amandouă construite din contribuțiile tuturor contribuabililor în
ciuda faptului că nivelul ridicat al impozitelor este considerat unul nesustenabil.
Tocmai din acest motiv am ales un studiu de caz bazat pe o comparație a statelor
nordice cu Statele Unite ale Americii: un mediu bazat pe încredere și amortizare a
riscurilor în comun contra unui mediu concurențial cu o producție ridicată.
A fost o temă greu de înțeles, iar datele disponibile au fost puține. Tocmai acest lucru
m-a atras spre alegerea acestei teme.
Studiul de caz a fost construit pe baza unui articol științific din cauza lipsei de date,
dar în final tocmai acest studiu de caz m-a ajutat să îmi formez concluziile.
Această lucrare de licență nu este una foarte detaliată, ci este o temă care sper să ofere
un punct de pornire spre studiul aprofundat al modelului economic nordic. Sunt de
părere că pe această temă vor apărea în curând lucrări și cărți în limba română
deoarece globalizarea este un fenomen care va ajunge să ne influețeze tot mai multe
aspecte ale vieții de zi cu zi, iar ca urmare îți vor face apariția și efecte negative, care
în cele din urmă vor fi rezolvate sau aplanate prin politici economice (sustenabile).

1
CAPITOLUL 1. Statul bunăstării și calea nordică
Ce este statul bunăstării?
Statul bunăstării este un concept de guvernanță în care statul joacă un rol important în
protecția și promovarea bunăstării economice și sociale ale cetățenilor săi. La baza
acestuia stau principiile egalității, distribuirea echitabilă a bogăției și principiul
responsabilității publice pentru cei care nu-și pot asigura minimul necesar pentru o
viață bună.
Sociologul T.H Marshall identifică statul bunăstării ca fiind o îmbinare diferită de
democrație, capitalism și bunăstare. Statul bunăstării funcționează pe baza
transferurilor de fonduri de la stat către serviciile furnizate (cum ar fi îngrijirea
medicală, educația, etc.) și indivizi sub formă de beneficii.1
1.1 Existența unui model nordic
Acest model nordic se referă la următoarele țări: Finlanda, Norvegia, Suedia și
Danemarca.
Principalele patru țări nordice pot fi găsite adeseori pe poziții superioare prin prisma
unor indicatori globali cum ar fi: competitivitate, calitate a vieții, egalitate, etc.
Motivul ar putea fi existența unui model economic special. O întrebare este dacă acest
model economic va rezista în timp, și dacă da, pot fi transferate diferite componente
ale acestuia către alte părți ale lumii?
În cele ce urmează voi analiza componentele care aduc succesul acestui model în
societățile nordice.
În primul rând trebuie precizat faptul că acest model se concentrează pe controlarea
eficientă a efectelor cauzate de crizele economice, și nu este un sistem care
garantează imunitate în fața crizelor.
1
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Welfare_state Consultat la data de 2.04.14

2
Anduranța țărilor nordice în recenta criză financiară este datorată experienței legate de
crizele adânci din regiunea nordică între anii 1980 și 1990.
Cele patru țări nordice au trecut prin recenta criză financiară cu bine. Daune reale au
fost înregistrare de piața imobiliarelor daneză, dar deficite de buget periculoase nu a
înregistrat niciuna din cele patru țări.
Dacă aspecte precum încrederea socială, respectarea legilor și nivelul redus al
corupției sunt respectate, perfomanța economică poate fi reală și poate însemna
implicit și costuri reduse ale tranzacțiilor.
Cele patru țări nordice sunt toate prospere. Acestea urmează un așa numit ”Model
nordic”, dar fiecare țară are o strategie diferită.
1.2 Lecții învățate din crizele precedente
Țările nordice au folosit crizele economice în avantajul lor. Acestea au fost un imbold
spre modernizarea economiilor și a politicilor.
Pe o perioadă de mai mulți zeci de ani perfomanța economică a acestora s-a
îmbunătățit substanțial datorită crizelor economice din:
 Danemarca (1970)
 Norvegia (1980)
 Suedia și Finlanda (1990)
Cauzele crizelor au fost diverse: în Danemarca inflație și șomaj ridicat, în Norvegia
criza în domeniul imobiliarelor dupa o creștere necontrolată a creditelor, iar în
Finlanda și Suedia inflație ridicată și moneda slabă, urmate de șocuri economice în
1990.
Acestea sunt câteva din urmări:
 în Suedia deficitul bugetar a fost 12% din PIB, dobânda băncii centrale de de
500% și șomajul s-a mărit de 4 ori;
 în Finlanda șomajul a crescut până la 20%.
Revenirea acestor econonomii a avut loc datorită modernizării politicilor economice,
și nu datorită taxelor mari și a beneficiilor generoase.

3
Soluția a fost o întoarcere la 180 de grade- abandonarea politcilor monetare vechi,
urmată de aplicarea de politici fiscale severe, dar care garantau să producă efecte
benefice.
Inflația ridicată a deceniilor trecute a fost înlocuită în Suedia și Norvegia cu inflații
naționale țintă (datorită băncilor centrale), iar Danemarca și Finlanda au aderat la
inflația ținta a Băncii Centrale Europene.
În Suedia bugetele naționale țintă sunt mai severe, condiționând guvernul să aducă un
surplus mare în anii prosperi, pentru a putea fi posibil un surplus economic constant.
În același timp datoria guvernamentală a fost redusă.
Norvegia are mare grijă de veniturile din petrol și gaz aplicând reguli stricte. Pentru
nevoi și investiții viitoare, majoritatea veniturilor sunt depuse într- un fond de
siguranță- Fondul Guvernamental de Pensii.
Ce este comun acestor patru țări este faptul ca impozitele au fost reduse față de anii
1980, ponderea impozitelor ca venituri din PIB a scăzut (în paralel procentul taxelor
ca venituri în PIB a scăzut și în același timp deficitele au fost transformate în
surplusuri prin reducerea rapidă a cheltuielilor.
Rezultatul: a fost dezvoltată o nouă structură macroeconomică, cu reguli stricte și un
nivel al beneficiilor mai redus.
Acest cadru economic a făcut posibilă existența unui mediu cu inflație scăzută. Pe
deasupra Suedia s- a ales cu un nou sistem public de pensii.
Finlanda și Suedia sunt performante în domeniul IT-ului și al telecomunicațiilor, iar
asta împreună cu tradiția lor pentru managament internațional eficient au dus la
creșteri rapide în productivitate.
Danemarca a beneficiat de pe urma extinderii comerțului global prin mărirea cererii
pentru produse agricole.
Norvegia a avut de câștigat de pe urma cererii constante pentru bunuri și energie.
Aceste perioade grele au creat și daune de partea țărilor nordice- piața daneză a
imobiliarelor a avut de suferit, la fel și datoria publică care este încă mare; băncile
suedeze au oferit împrumuturi mari băncilor baltice care au intrat în faliment; de
asemenea prețurile imobiliare în Suedia sunt în creștere, ceea ce ar putea duce la
formarea unei bule.
Nordicii s- au dovedit pricepuți în a manevra crizele financiare și pot da celorlalte țări
europene o lecție: o reformă rapidă și severă este mai eficientă ca una lentă si
progresiva care aduce rezultate slabe.

4
Concluzia este că este posibilă recuperarea stabilității și revenirea eficientă după criză.
Reformele au fost declanșate de crize economice, dar succesul țărilor nordice este
posibil deoarece acestea au ales să profite de această oportunitate.
După cum a spus Rahm Emanuel, primarul orașului Chicago: „Nu irosi niciodată o
criză (economică) bună.”2
Ar fi destul de grea crearea unui model standard pe care alte țări să- l copie și aplice
cu succes, dar anumite elemente ar putea fi de folos deoarece țările nordice au fost
lovite de crize în mod diferit dar toate și-au revenit.
1.3 Caracteristici importante ale țărilor nordice
Toate cele patru țări nordice despre care discutăm au o abordare politică bazată pe
înțelegere. De exemplu cooperarea norvegiană dintre guvern, sindicate, management
face ca economiile lor să îmbrățișeze deschiderea economică, și nu protecționismul.
Sindicatele acceptă noile tehnologii, iar majoritatea sunt de acord că sistemele de
asigurare în caz de șomaj și concediul de boală trebuie modelate astfel încât să fie
generoase dar să și inducă creștere economică.
Privită de la distanță regiunea nordică este mică, însă nu ca și însemnătate. Din punct
de vedere cantitativ, vorbim despre 25 de milioane de oameni, dar din punct de vedere
calitativ capitalismul nordic este remarcabil.
Țările nordice au ieșit din recenta criză financiară cu surplus de buget și datorie
publică scăzută.
Caracteristici importante ale celor patru țări nordice sunt:
 creșterea economică progresivă și stabilitate economică pe termen lung
 instituții publice ce adoptă transparența informațiilor
 adaptabilitate tehnologică
 piețe ale muncii flexibile
 economii deschise
 nivel ridicat al educației.
2
Sursa: Swedish Institute, The nordic way , http://www.globalutmaning.se/wp-
content/uploads/2012/02/The-Nordic-Way-20121.pdf, pagina 9 Consultat la 3.04.14

5
Toate acestea sunt calități care le-au oferit și le vor oferi în continuare supraviețuirea
în situații în care externalitățile pot afecta sustenabilitatea economică.
„Ceea ce probabil separă nordicii de restul lumii sunt calități ca lipsa de egoism pe
piață, cooperearea, și o raționalitate dezvoltată. Dacă lumea ar fi populată doar de
norvegieni, suedezi, danezi și finlandezi ar fi mult mai rațională și monotonă, dar
sigur din capitalismul lor pot fi extrase componente care pot rezolva problemele
globalizării, fragmentării sociale și stabilitatea capitalismului modern.”3
Autonomia individuală și încrederea socială
La o primă vedere o caracteristică definitorie a nordicilor este faptul că au cedat
interesele individuale în favoarea solidarității sociale.
Însa solidaritatea lor socială se referă în mod paradoxal la individualism. Această
solidaritate mărește mobilitatea socială și autonomia individului, deoarece individul
este unitatea de bază a societății.
1.3.1 Individualismul nordic
La baza statului bunăstării nordice stă o logică morală care are ca scop eliberarea
cetățeanului de subordonarea și dependența din cadrul familiei și al societății civile:
bogați și săraci, muncitori și angajatori, soția și soțul, etc.
Accentul pus pe autonomie individuală a fost instituționalizat printr- o abundență de
legi, care duc de la efecte mici la efecte mari.
Câteva exemple ar fi: partenerii de viață sunt impozitați independent, lipsa obligației
de a sprijini părinții bătrâni, grădinițele universale pentru copii le permit femeilor să
muncească, și se pune accent pe independența copiilor și drepturile lor.
Individualismul este promovat, dar familia a rămas importantă pentru societatea
nordică, diferența fiind doar că indivizii nu sunt atât de dependenți de familie. Într-o
familie tipică copii sunt încurajați să exploreze lumea încă de când sunt mici și în
același timp ambii părinți muncesc și sunt independenți din punct de vedere al
impozitelor.
3

6
În ciudă faptului că părinții sunt independenți, în tările nordice ratele natalității sunt
mai ridicate ca în familiile din sudul europei și părinții petrec mai mult timp cu copii.
Figura 1 Fertilitatea în 2011
Sursa: http://www.oecd-ilibrary.org/economics/oecd-factbook_18147364
Invidualismul face ca individul din țările nordice să devină mai conștient în legătură
cu economia pieței atât din punctul de vedere al consumatorului, cât și al
producătorului.
Indivizii au o libertate mai mare și în cel mai rău caz au o plasă de siguranță ( în caz
de șomaj sprijin financiar din partea statului și dreptul la educație pentru reprofilare)
care este asigurată tuturor. Participarea pe piața muncii este încurajată iar impozitele
pentru asigurarea socială se preiau în funcție de venitul fiecăruia.
Aceste țări sunt state ale bunăstării, dar pot fi numite și state ale investiților sociale
datorită investiților care se fac în educație și cercetare.
Prin urmare au fost modernizate economiile, legile, dar și modul în care funcționează
familiile.
1.3.2 Bazele încrederii sociale
Deși se pune accent pe realizarea individuală și se promovează independența, în țările
nordice încrederea generală nu s- a dezintegrat. În aceste țări încrederea socială este
extinsă dincolo de familie și prieteni și include și alți membri ai societății. În studii
0 0.5 1 1.5 2
Norvegia
Suedia
Danemarca
Finlanda
Italia
Spania
Fertilitatea în 2011(copii născuți de
femei cu vârsta între 15 și 49 de ani)

7
precum World values survey, european social survey, european values survey și
eurobarometer țările nordice sunt în frunte.
În studiul realizat în țarile nordice legat de încrederea generală, peste 50% din
respondenți au afirmat faptul că au încredere în alți oameni, fie ei chiar și străini, și în
instituții publice precum sistemul judiciar, administrația publică și alte instituții ale
statului.
Sistemul acesta nordic bazat pe încredere socială are un mare avantaj pe lângă
beneficiile sociale, și anume ”costul redus al tranzacțiilor”4
. Prin încredere nu mai este
nevoie să se apeleze la contracte scrise, protecție legală, litigii, cel puțin parțial.
În al doilea rând, prin reducerea birocrației și creșterea transparenței se elimină o mare
parte din defectele sistemului și se reduc costurile tranzacțiilor.
„Studiul Land Survey of Sweden care înregistrează deținerea de proprietăți încă din
secolul 17 este un exemplu clar a modului în care o combinație de încredere socială și
respect pentru lege poate duce la reducerea costurilor tranzacțiilor. Datorită
înregistrării precise a limitei proprietăților și a încrederii generale în imparțialitatea
acestei agenții de stat numărul litigiilor pe baza drepturilor de proprietate a fost
neglijabil, ceea ce a reduce la costuri economice ale individului și eliminămulte
posibilități de conflict social.”5
În cazul relațiilor de pe piața de muncă, contractele negociate de angajatori și
sindicate sunt respectate de ambele părți.
La baza bunei funcționări ale celor patru țări nordice stă încrederea reciprocă.
Acest aspect își are rădăcinile în istoria acestor țări, care formau o comunitate în care
se respecta legea, atât de conducători cât și de simplii cetățeni.
Încrederea generală este însoțită și de niveluri scăzute ale corupției, ceea ce nu este
deloc surprinzător.
Astfel prin formarea și acceptarea uniformă a unor valori și norme comune legile sunt
considerate corecte și respectate de către toți.
Între stat și cetățean sunt legături puternice.
Însă pentru o persoană din exterior, toate aceste măsuri ale statului de a reglementa
familia pot părea intrusive.
4
5

8
Egalitea între sexe promovează independeța dar nu spune nimănui să- și uite
responsabilitățile din cadrul familiei. Este un sacrificiu care aduce creștere economică
și comportament rațional în mai multe privințe, un sacrificiu care se bazează pe
credința nordică care spune că relațiile autentice se bazează pe egalitate și încredere.
Această credință este aplicată la toate nivelurile, inclusiv la nivelul familiei.
La prima vedere acest model economic poate părea idealist, și datorită acestui aspect
criticii au spus că nu va rezista pe termen lung.
În trecut „Modelul Nordic” sau „Modelul Suedez” au fost desconsiderate tocmai
datorită accentului pe elemente socialiste, care se preconizau a avea efecte negative
asupra elementelor capitaliste care păreau a rămâne uitate.
Prezentul contrazice acei critici, dar acest model economic va trebui să își dovedească
adaptabilitatea pentru a rezista cu bine mai departe. Afluxul de imigranți crează acum
probleme în țările nordice, partide anti- imigranți apar și aceștia devin o povară asupra
economiei.
Forțele care stau la baza sistemelor economice nordice sunt încrederea și libertatea.
Beneficiile sociale sunt reglementate și distribuite egal tuturor într- un mod
transparent.
Poate combinația interesantă dintre securitate socială și individualism vor deveni un
avantaj major în lumea modernă care este într- un proces continuu de globalizare.
Voi sumariza aspectele care pot fi aplicate sistemelor altor țări:
1. Individualismul duce la coeziune socială prin promovarea simțului
realizării în individ. Putem observa o modă aici, datorită intereseului
Germaniei față de educație și politicile ce reglementează familia.
2. Statul ar trebui să devină prietenul cetățeanului prin implicarea
acestuia și a organizațiilor cetățenești în deciziile importante care se iau :
negocieri, mese rotunde, comisii etc. Doar așa poate fi mărită încrederea în cei
de la putere, lucru ce ar trebui să fie normal, dacă aplicăm raționalitatea
nordică.
3. Autonomia individuală poate duce la o economie îmbunătățită.
Individul se poate realiza personal și va fi dispus să aducă contribuții
importante dacă simte că i se oferă dreptul de a se apăra singur de interesele
statului și ale mediului de afaceri și dacă poate face alegerile bune pentru el.

9
Modelul Nordic reprezintă mai mult decât un provizion de servicii ale sectorului
public.
Incluziunea se reflectă în toate țările nordice în mod diferit:Danemarca a implicat cel
mai mult sectorul privat în serviciile de bunăstare (pentru a reduce costurile și a crește
calitatea, sectorul public este aprovizionat cu servicii și bunuri prin comerț electronic
prin portalul Gatetrade6
); suedezii au folosit incluziunea pentru a îmbunătăți politicile
ce sprijină imigranții (de exemplu prin acordarea de educație acestora pentru a putea
intra pe piața muncii); finlandezii folosesc sectorul voluntar în ajutorarea celor
bătrâni.
1.3.3 Incluziunea
Acestea sunt câteva exemple ale statului bunăstării din Suedia:
1. Impozitele- Fundația bunăstării
Suedia este printre țările care cheltuie cel mai mare procent din PIB pentru a finanța
serviciile sociale, potrivit statisticilor din 2007 ale OECD. Printre destinațiile acestor
bani se află educația, care este finanțată în întregime din impozite, și asigurarea
medicală care este subvenționtă foarte mult din impozite.
Asta înseamnă că toți suedezii beneficiază de servicii medicale, educație și pensii.
Fiecare are drept la o pensie de bază garantată de stat; în caz de șomaj, dacă o
persoană continuă studiile sau trece prin training-uri, acestea sunt subvenționate de
stat. Pentru cei care muncesc sunt și alte tipuri de beneficii.
Banii din impozite ajung la toate nivelurile guvernului, și sunt colectate de Agenția
Suedeză a Impozitelor. Alte plusuri sunt următoarele: în Suedia nu există impozit pe
avere, iar impozitul pe proprietate a fost înlocuit de o taxă muncipală mai redusă. Din
2007 impozitul pe venit și contribuția pentru asigurare pentru cei tineri au fost reduse.
6
Sursa: Somasundaram Ramanathan, Diffusion of e-Procurement in the Public Sector - What can we
Learn from the Danish Experience?,
http://www.iimahd.ernet.in/egov/ifip/apr2004/Article%202.htmConsultat la 11.04.14

10
2. Descentralizarea guvernării
Majoritatea serviciilor sociale sunt furnizate de autoritățile locale, care de asemenea
au dreptul de a preleva impozitele.
Fiecare autoritate își poate fixa propria cotă de impozitare, media fiind în jur de 30%.
Veniturile din impozite și taxe sunt mai apoi redistribuite în mod egal pentru fiecare
regiune în funcție de necesitățile fiecăreia.
De asemenea în anumite domenii ca transportul în comun sau stomatologie
autoritățile locale pot externaliza aceste servicii, ele fiind prestate de companii private
care sunt finanțate din impozite.
Dacă un anumit serviciu public este furnizat de o companie privată și este finanțat din
impozite, este necesar ca cei care beneficiază de serviciu să fie tratați în mod egal și
cinstit iar cei care prestează serviciul să fie corecți. Deasemenea asta nu înseamnă că
plata pentru acel serviciu este mai mare dacă serviciul este prestat de o companie
privată.
3. Copii și paternitatea
Pedepsirea copiilor este pedepsită grav, iar în caz în care părinții trebuie să se ocupe
mai mult de bunăstarea copiilor, un părinte poate beneficia de 480 de zile de concediu
plătit per copil, concediu ce numai poate fi revendicat după ce copilul împlinește 8
ani. În plus, fiecare părinte benficiază de 60 de zile de concediu cu plată doar pentru
el sau ea, netransferabile.
4. Educația
Copii ,indiferent de sex, loc de proveniență sau alti factori beneficiază gratuit de
educație, și fiecare copil trebuie să facă cel puțin 9 ani de școală în Suedia.
Școala este obligatorie de la 7 ani. Copii urmează 9 ani obligatorii de școală, după
care urmează liceul pentru seniori care nu este obligatoriu dar este tot gratuit.
Numărul de școli este în creștere iar pentru educație se alocă 45% din bugetele
municipale.
În 2011 au fost introduse impozite pentru elevii din afara Uniunii Europene și pentru
cei din Elveția, pe motivul că educația trebuie să fie și calitativă, nu doar gratuită.
De asemenea, Suedia și Finlanda sunt singurele țări care oferă prânz gratuit pentru toți
elevii.

11
Universitățile sunt finanțate în procent de 80% de Guvern, iar pentru cei care au
dificultăți financiare se acordă un grant și un împrumut ce trebuie rambursat din venit
până la 60 de ani.
5. Serviciile de sănătate
Finanțarea pentru serviciile de sănătate vine din impozite și sistemul este
descentralizat.
În 2005 a fost dată obligația ca fiecare persoană care necesită îngrijire va fi tratată în
termen de 7 zile. După trimitere pacientul beneficiază de tratament din partea unui
doctor specialist în termen de 90 de zile, iar dacă aceste 90 de zile expiră, vor fi
îngrijiți altundeva.
În funcție de regiune și oraș, un pacient plătește pentru îngrijirea medicală primară
între 100 și 200 SEK (coroane suedeze). După ce un pacient plătește 900 de coroane
pe o perioadă de un an, el beneficiază de consultații gratuite în termen de 12 luni de
la prima consultație. Pentru medicamentele compensate este un plafon similar, deci
nimeni nu va plăti mai mult de 1800 de coroane pe medicamente într-o perioadă de 12
luni.
Pentru angajații bolnavi primele 14 zile de îngrijiri sunt asigurate de angajator, iar
pentru boli care necesită o perioadă mai lungă de tratament sistemul de asigurări oferă
angajaților 364 de zile (concediu medical) cu plată la 80% din nivelul venitului
acestuia.
6. Piața muncii
După cum am menționat și mai sus angajații au multe beneficii : 5 sătămâni de
concediu plătit, pensii asigurate și 480 de zile plătite pentru îngrijirea copiilor.
Toate acestea sunt posibile datorită cooperării dintre angajatori, sindicate și angajați.
Muncitorii din sindicate beneficiază de traininguri, diverse asigurări și sprijin legal.
De asemenea negocierile dintre sindicate și angajatori sunt descentralizate- guvernul
are puțină influență asupra acestora, iar în caz de impas este angajat un mediator
public.

12
CAPITOLUL 2. Istoria modelului nordic
2.1 Primele două decenii după Al Doilea Război Mondial
Perioda de după război a lăsat impresii diferite asupra țărilor nordice deoarece
Norvegia și Danemarca au fost ocupate în timpul războiului, iar Suedia a rămas
neutră.
Ceea ce a fost comun pentru acestea a fost dorința de modernizare care își are originea
în perioada dintre cele două războaie.
O îndeplinire pentru dorința lor a venit sub forma Planului Marshall, program prin
care au primit sprijin financiar, iar în anul 1948 Norvegia, Danemarca și Suedia au
aderat la OECD, pe atunci cu denumirea de Organizația pentru Cooperare Economică
Europeană.
Inițial acestea nu doreau alinierea cu alte țări, dar toate cele trei țări au beneficiat de
ajutor, iar Suedia care avea o situație economică mai stabilă din cauza statului de
neutralitate a beneficiat doar de împrumuturi.
În timp s- a propus o grupare Vestică pentru siguranță, iar suedezii au vrut să
împiedice Norvegia și Danemarca să adere la o astfel de grupare. Suedezii au propus
înființarea SDU – Uniunea Scandinavă pentru apărare, dar acest fapt s- a soldat cu o
ceartă între guvernul norvegian și guvernul suedez. Discuțiile pentru înființare au
eșuat iar Danemarca și Norvegia au devenit co- semnatori ai Tratatului Nord Atlantic
NATO în 1949.
Ca o primă demonstrație țările scandinave au început negocierile pentru a fonda
Consiliul Europei. În aceste negocieri țările nordice au avut un rol important deoarece
au realizat formalitățile instituționale și au reușit fondarea acestuia în 1949 cu ajutor
Marii Britanii.
În timp tendința către integrarea europeană a devenit tot mai reală pentru țările
scandinave după fondarea CECO – Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului
în 1952 și după fondarea Euroatom și a Comunității Economice Europene EEC în
1957.

13
Răspunsul țărilor scandinave a fost înființarea EFTA în 1960 alături de Marea
Britanie, Portugalia și Elveția. Asociația Europeană pentru Comerț Liber a împărțit
țările Vestice în două blocuri de comerț și aceasta nu includea sectorul agricol.
2.2 Primele aderări la Comunitatea Economică Europeană până în 1980
După ce Marea Britanie și Irlanda au depus cerere pentru a deveni membri în 1961,
le- au urmat Danemarca și Norvegia. Un motiv important a fost faptul ca EEC
includea și o politică agricolă. În continuare Suedia a refuzat să facă dintr- o
organizație politică datorită motivului neutralității.
Procesul de acceptare a fost îngreunat de dreptul de veto din partea președintelui
francez Charles de Gaulle. După retragerea acestuia în 1969 a fost posibilă semnarea
unor tratate de aderare, și supunerea deciziei la referendum în septembrie și octombrie
1972 pentru Danemarca și Norvegia. Pro aderare a fost doar Danemarca, iar aderare a
avut loc în 1973.
O a doua inițiativă pentru o alianță nordică s-a numit NORDEK ce avea scopul de
piață comună între țările scandinave. A fost idee concepută de Danemarca, dar din
nou negocierile nu au putut progresa prea departe deoarece finlandezii au realizat că
NORDEK era doar un alt pas către integrarea europeană. Finlandezii au părăsit
negocierile în 1971 datorită legăturii lor cu Uniunea Sovietică.
Procesul integrării a fost reinițiat atunci când Danemarca a acceptat semnarea Actului
European Unic în 1986.
2.3 Perioada 1990- Prezent
„În anul 1990 Suedia se afla întro criză economică. Pentru a trece de această perioadă
statul suedez a acceptat în cele din urmă alinierea cu celelalte țări europene în paralel
cu lansarea unui plan de austeritate, decizie făcută publică de prim ministrul Ingvar
Carlsson.”7
7
Sursa: Joakim Quorp Matthiesen(2012), Scandinavia and european integration from 1945 until
today: a complicated relationship, http://www.braintrustbase.com/sites/default/files/upload-
grafik/uploads/Scandinavia%20and%20European%20integration.pdf , pag 21 Consultat la 14.04.14

14
Clasa politică norvegiană era împărțită în 2 tabere dar ideea că integritatea blocului
nordic ar putea fi păstrată în interiorul Uniunii Europene a prins viață și a fost urmată
de o nouă rundă de negocieri și un nou referendum privind integrarea în UE.
Între timp Tratatul de la Maastricht era în procesul de negociere ( 1991), iar semnarea
acestuia a avut loc în 1992. Acest tratat pava calea pentru un proiect ce propunea o
Uniune Monetară Europeană (EMU), proiect ce a dus la existanta Zonei Euro din
prezent.
Corpul electorat din Danemarca a respins acest proiect cu 50,7% voturi împotrivă,
făcând ratificarea acestuia mai grea. Deși mentalitatea nordicilor pentru un bloc
separat doar al lor a fost schimbată pentru acceptarea acestui proiect și de Danemarca
au fost necesare patru clauze de excepție de la acest plan.
Acestea excludeau următoarele aspecte: participarea la politica de apărarea a Uniunii
Europene, participarea la PJCC Cooperarea polițienească și judiciară în materie
penală(inițial JHA), înlocuirea cetățeniei naționale cu una una europeană, și
participarea la etapa a 3-a a Uniunea Monetară Europeană care se referă la adoptarea
mondei euro. Astfel corpul electoral din Danemarca a acceptat noua Convenție
Edinburgh și Tratatul de la Edinburgh.
Austria, Finlanda, Suedia, și Norvegia au decis în anul 1994 dacă să devină membrii
UE sau nu. Faptul ca acum încă trei țări nordice doreau acest lucru în ciuda trecutului
era un semn că acestea doreau să asigure integritatea blocului nordic prin aderarea la
Uniunea Europeană.
Această idee nu a fost însă acceptată și de Norvegia, deoarece corpul electoral a
respins din nou ideea de aderare. Aderarea oficială a țărilor doritoare a avut loc în
1995.
Deși până acum au aderat deja 3 țări nordice la Uniunea Europeană, Danemarca și
Suedia încă au refuzat moneda euro în anul 2000, respectiv 2003.

15
2.4 Aspecte ce au influențat relația țărilor scandinave cu Europa
2.4.1 Securitate și Economie
Din punct de vedere al securității, Suedia nu a dorit să adere la EEC, UE, sau Nato din
cauza percepției conform căreia situația economică oferită lor de statul bunăstării ar
putea fi amenințată dacă neutralitatea nu ar fi menținută. Situația economică a Suediei
avea să fi amenințată de sfărșitul Războiului Rece, motiv pentru care Suedia si-a
exprimat dorința de a fi membră UE în 1991.
Considerentul economic a fost însă folosit de Norvegia și Danemarca, securitatea
nefiind la fel de importantă ca în cazul Suediei. Însă și aici ambele țări au avut situații
diferite care au influențat vizibil rezultatul referendumurilor.
Dacă în Danemarca a fost o dorință puternică de a participa la economia deschisă a
Europei, Norvegia a fost motivată să participe doar datorită marimii și importanței
pieței europene. Însă în interiorul Norvegiei exista opoziție care venea din partea
domeniului agriculturii, pescuitului și afacerilor cu petrol, primele două fiind
subvenționate în mare măsură. Astfel liberalizarea a devenit un contra-argument
pentru adoptarea unei economii deschise.
2.4.2 Identitatea națională
Schimbarea aduce cu ea și rezistență la schimbare, iar câteodată schimbarea poate
amenința identitatea naționala. Mai ales pentru o țară ca Norvegia care și-a câștigat
independența deabia în anul 1905, este ceva normal să existe scepticism în ceea ce
privește aderarea la Uniunea Europeană. În loc de liberalizare și prosperitate
economică aceasta aducea mai mult a dominanță străină.
Ca și în cazul Suediei cei sceptici în privința Uniunii Europene aducea drept argument
amenințarea valorilor și a modului de viață care îl aveau.

16
2.4.3 Euroscepticismul
Unul dintre motivele principale pentru care integrarea țărilor nordice în Uniunea
Europeană a fost dificilă se datorează unei caracteristici a nordicilor cum ar fi
cooperarea.
Această cooperare nordică a fost necesară revenirii după Marea Criză din 1929.
Pentru a reconstrui economia și a o pregăti pentru provocările viitoare a fost necesară
cooperarea între clasa mucitoare, țărănime și clasa mijlocie. După cum putem
observa, aceasta a fost originea trăsăturii modelului nordic contemporan în care nu
sunt concepte greu de inghițit „încrederea în stat” și „egalitatea”. Astfel perioada
1930-1960 a fost una bună pentru țările nordice, însemnând că recuperarea a fost mai
eficientă ca în alte țări. În această perioadă au fost puse bazele modelului statului
bunăstării nordic, în ciuda faptului că statul bunăstării a fost privit ca fiind doar un
eșec. Astfel nordicii și-au creat propria cale.
Țările scandinave au fost privite ca fiind „eurosceptice”, deși nu au fost singurele care
nu au acceptat complet sau parțial aderarea. De ex: Irlanda, Anglia.
Modelul statului bunăstării nu este însă imun la schimbări așa cum istoria a dovedit:
Suedia a fost doritoare să adere mai târziu, în timp ce Danemarca a făcut acest pas
mai devreme. În funcție de statutul economiei țările scandinave s-au considerat aflate
între două extreme mai devreme sau mai târziu: izolare economică datorită
respingerii integrării sau a cădea într-o capcană politică datorită integrării.

17
CAPITOLUL 3. Modelul Nordic
În acest capitol voi analiza două trăsături cheie ale modelului nordic. Acestea sunt
deschiderea către comerțul liber și partajarea colectivă a riscurilor. Interacționând,
acestea două formează modelul nordic și fac posibile beneficiile statului nordic al
bunăstării enumerate la capitolul 1.
3.1 Comerțul liber și mecanismul de piață
Privit din prisma abundenței resurselor și a dimensiunii/ poziției geografice, comerțul
liber este foarte important pentru țările nordice. După cum am specificat în capitolul
doi, izolarea economică a fost sustenabilă doar până în punctul în care modelul nordic
al bunăstării începea să cedeze și să nu mai dea randament.
Nivelul de trai poate fi îmbunătățit doar prin acceptarea treptată a globalizării. Astfel
la început comerțul liber a fost acceptat în rândul țărilor nordice, dar politicile
economice ale acestora erau strice, datorită caracterului protecționist și a intervenției
statului în industrie prin metode cum ar fi companiile de stat și și investițiile
subvenționate.
Aceste restricții de politică economică împreună cu un nivel al impozitării ridicat
asupra profiturilor și limitarea comerțului liber doar la exportul de bunuri și industria
de prelucrare au încetinit procesul deschiderii către economia Europei și mai mult.
Până în anul 1980 piețele de capital și transferurile internaționale nu au avut o mare
importanță. Până la acel moment potențialul firmelor nordice era „blocat” în interiorul
țării, în mare parte datorită politicilor economice.
Apariția progreselor din domeniul IT a fost un imbold pentru a de-reglementa piețele
capital, doarece IT-ul a avut următoarele consecințe:
 Costul transferurilor de informații a fost redus
 Fenomenul internaționalizării a făcut posibilă evitarea fiscalității ridicate

18
Politicile economice stricte au fost astfel de-reglementate deoarece duceau la erodarea
situației economice .
Aceste măsuri au fost implementate în perioada târzie a anilor 1980 și din această
cauză nu au avut efectul scontat deoarece în 1980 a avut loc o criză ușoară în
Danemarca iar în 1990 în Sudia și Finlanda a fost declanșată o criză bancară. Astfel
pe la mijlocul anilor 1990 Suedia și Finlanda înregistrau rate ale șomajului record. În
anul 1994 în Finlanda rata șomajului era 16,606% față de 8,1% în 2013, după cum se
poate observa în tabelul 1 Ratele șomajului în Sudia și Finlanda.
Tabel 1 Ratele șomajului în Sudia și Finlanda
Anul Suedia Finlanda
1994 9.367 % 16.606 %
1995 8.8 % 15.397 %
1996 9.55 % 14.397 %
2013 8.1% 8.1%
Sursa: https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2129.html
A fost un pas către liberalizare care a avut efecte negative sub forma șomajului ridicat
dar și efecte bune, deoarcere acum ratele dobânzii de pe piețele financiare erau
formate prin intermediul pieței.
Un alt factor care a contribuit la evoluția politicii economice a fost apartenența la UE.
Astfel politicile economice au fost revizuite prin măsuri cum ar fi: încurajarea
competiției în domenii stricte ale economiei ca enerigia și comunicațiile; baza de
impozitare a fost mărită în paralel cu reducerea cotei de impozitare; politica fiscală a
fost adaptată pentru a asigura durabilitatea finanțelor publice; nivelul beneficiilor a
fost reevaluat și pe piața muncii a fost adoptat un sistem descentralizat de negociere
a salariului.
Din punct de vedere istoric nordicii nu au acceptat cu entuziasm deschiderea către
piețele exterioare, dar caracteristici ale acestora enumerate în această lucrare le-au
permis acestora să profite de efectele benefice ale globalizării.

19
Tabel 2 EDB- Ease of doing business(ușurința de derulare a afacerilor)
Țara
Ușurința de a
face afaceri
Începerea
unei
afaceri
Obținerea
permiselor de
construcție
Obținerea
unui credit
Comerțul
transfrontalier
Statele
Unite 4 20 34 3 22
Danemarca 5 40 8 28 8
Norvegia 9 53 28 73 26
Finlanda 12 55 36 42 9
Suedia 14 61 24 42 6
Sursa : http://www.doingbusiness.org/rankings
Figura 2 Indicatorul GCI
Sursa: http://www.weforum.org/issues/global-competitiveness
În tabelul 2 - Ease of doing business (ușurința de derulare a afacerilor) și în figura 2
Indicatorul GCI poate fi demonstrat accentul politicilor economice ale țărilor nordice
către susținerea competitivității și a cercetării și a dezvoltării.
În tabelul 2 este vorba de indicatorul EDB realizate de World Bank Group în 2013.
Valorile acordate țărilor studiate variază între 1 și 189, o poziție superioară însemnând
că mediul de afaceri permite cât mai ușor începerea unei afaceri. Pentru a reflecta cât
mai bine situația țărilor nordice am inclus mai mult indicatori.
0 2 4 6 8 10 12 14 16
Statele Unite
Danemarca
Norvegia
Finlanda
Suedia
Indicator al competitivității globale
2013- 2014

20
În al doilea tabel este vorba de GCI, indicatorul competitivității globale realizate de
World Economic Forum pentru perioada 2013- 2014. Pe scurt, acesta evaluează
productivitatea a 148 de țări.
Adaptarea țărilor nordice la condițiile de piață și dorința acestora de a participa la
comerțul liber sunt scoase în evidență în figura 2. În prezent se poate vedea cum
țările nordice au profitat de schimbările mediului economic și de revoluția IT,
deoarece aceștia și- au transformat economiile pentru a putea susține activități bazate
pe cunoștințe.
3.2 Mecanisme de asumare în comun a riscurilor
O altă caracteristică importantă a statului bunăstării este abilitatea de a neutraliza
efectele negative ale globalizării, care vor influența mereu situația financiară a
indivizilor. Această abilitate ia forma „asigurării sociale”, și îi poate ajuta pe aceia
care rămân șomeri sau care află că abilitățile lor nu sunt în pas cu evoluția economiei.
Această asigurare socială este disponibilă pentru toți cetățenii indiferent de venit sau
valoarea cumulată a impozitelor achitate anterior. Sunt acoperite situații de boală,
șomaj sau dizabilitate.
Pentru ca toate acestea să fie posibile, o mare parte a impozitelor adunate finanțează
aceste servicii sociale.
Deși modelul nordic al statului bunăstării este în prezent unul performant deoarece
țările nordice se află pe poziții superioare în studiile realizate (vezi cap 3.1), acesta se
află la limita dintre asigurare și redistribuire a veniturilor, limită ce nu este clar
specificată.8
8
Sursa:Torben M. Andersen, Bengt Holmström, Seppo Honkapohja, Consultat la 23.04.14
Sixten Korkman, Hans Tson Söderström, Juhana Vartiainen , The Nordic Model, Taloustieto Oy, 2007.
ISBN 978-951-628-468-5Consultat la 23.04.14

21
Prin urmare vor atât avantaje cât și dezavantaje:
Avantaje:
 Economice: Politica socială aduce egalitate- în caz de boală, șomaj, și vârstă
înaintată se vor asigura îngrijirea medicală, educația, venitul minim pe economie.
Astfel resursele umane ale unei țări sunt folosite optim deoarece apare posibiliatatea
revenirii individului pe piața muncii.
 Politice: Asigurările sociale vor induce o stare de singuranță, realizare,
implicare individului și de asemenea vor reduce șansele răspândirii sărăciei- astfel
sentimentele de gelozie față de cei mai bogați pot fi înlocuite cu dorința de a munci și
contribui9
.
Dezavantaje:
 Cote de impozitare mari sau un deficit mare sunt necesare pentru a susține
programele sociale
 Impozitele ridicate și asigurarea socială vor descuraja participarea la muncă,
astfel conducând la creșterea ratei șomajului și la scăderea productivității.
În țările nordice diferențele de venit și avuție sunt mai mici ca în orice altă parte a
lumii.10
9
Sursa: Jahan Choudhury, Welfare State, Dec 17, 2010,
http://www.scribd.com/doc/45496110/Welfare-State Consultat la 23.04.14
10
Sursa:Torben M. Andersen, Bengt Holmström, Seppo Honkapohja, Consultat la 23.04.14
Sixten Korkman, Hans Tson Söderström, Juhana Vartiainen , The Nordic Model,
http://www.arhiv.svrez.gov.si/fileadmin/svez.gov.si/pageuploads/docs/Strategija_razvoja_Slovenije/The
_Nordic_Model.PDF , pagina 38 Consultat la 23.04.14

22
Tabel 3 Indicatorul Gini
Disitribuția venitului (Coeficientul lui Gini11
)
Țară/An 2000 2004 2005 2007 2008
Statele
Unite
40.81 40.8 - 45 -
Suedia 25 25 23 - -
Norvegia 25.79 25.8 - - 25
Finlanda 26.88 26.9 - - 26.8
Sursa http://ro.getamap.net/ranking/distribution_of_family_income_-_gini_index/2172.html ,
http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_%C8%9B%C4%83ri_%C3%AEn_func%C8%9Bie_de_
distribu%C8%9Bia_venitului
Pentru ca un astfel de mecanism de asumare în comun a riscurilor să existe un grad
ridicat de încredere reciprocă între indivizi. Doar în acest mod pot funcționa politicile
economice care redistribuie venitul și mai ales riscurile.
Această încredere se datorează omogenității etnice care a stat la baza modelului
nordic al bunăstării. Dar ceea ce este interesant este faptul că globalizarea nu a dus la
dispariția acestei omogenități. Unul dintre efectele globalizării este imigrația, dar
acesta nu a dus la dăunarea omogenității etnice, deoarece se încearcă constant
integrarea acestora în populație.
Prin încredere socială acțiunea autorităților este acceptată și comunicarea are loc în
două direcții, astfel ajungându- se la un nivel redus al corupției.
11
Coeficientul lui Gini este o măsură a dispersii statistice folosită mai ales pentru a reprezenta
disproporții în distribuirea veniturilor sau averilor. Este definită prin raportul de valoare între 0 și 1 —
reprezentată ca procentajul se numește indicele lui Gini. Atât scăzut este coeficientul, cât deosebirile în
distribuirea sunt mai mici. http://ro.wikipedia.org/wiki/Coeficientul_lui_GiniConsultat la 27.04.14

23
Tabel 4 Corupția la nivelul sectorului public
Țară Scor
Statele Unite 73
Danemarca 91
Norvegia 86
Finlanda 89
Suedia 89
Sursa : Transparency International, http://www.transparency.org/country
Tabel 4 Corupția la nivelul sectorului public, reflectă statutul corupției la nivelul
sectorului public. Aceste cifre fac parte dintr-un studiu realizat de Tranparency
International în 2013 și folosește o scară de la 0- 100 ( 0 însemnând corupție ridicată,
iar 100 însemnând un sistem lipsit de corupție) pentru a evalua corupția din 177 de
țări.
Această ambiție pentru egalitate datează însă dinainte de modelul nordic al bunăstării:
„ Aici este implicată lunga istorie a influenței fermierilor independenți și a miscărilor
forței de muncă asupra problemelor naționale și locale de politică.”12
Acest nivel de încredere care are rădăcini adânci în istoria țărilor nordice a permis
acestora ca deciziile administrației publice să fie luate într-un mod transparent, cu
scopul de a ameliora riscurile ce pot apărea. Sectorul public a căpătat astfel
dimensiuni mari (deoarece este adresat întregii populații).
„Macroeconomia este un domeniu al științelor economice. Spre deosebire de
microeconomie, macroeconomia lucrează cu mărimi agregate, cercetează
comportamentul economiei în general, cum ar fi venitul total sau gradul de ocupare al
forței de muncă, rata inflației sau oscilațiile conjuncturale. Macroeconomia încearcă
să găsească explicații pentru aceste oscilații, să găsească factorii de control relevanți
și să stabilească dependențele acestora.”13
12
Sursa:Torben M. Andersen, Bengt Holmström, Seppo Honkapohja,
http://www.arhiv.svrez.gov.si/fileadmin/svez.gov.si/pageuploads/docs/Strategija_razvoja_Slovenije/Th
e_Nordic_Model.PDF , pagina 40 Consultat la 1.05.14
13
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Macroeconomie Consultat la 3.05.14

24
În definiția de mai sus sunt prezentate principalele obiective ale macroeconomiei. Dar
în cazul țărilor nordice încrederea și gradul scăzut al corupției au condus la
dezvoltarea de politici macroeconomice care au desemenea obiectivul de a asigura
siguranța economică a cetățenilor.
De exemplu, sectorul public -care crește treptat datorită dezvoltării asigurărărilor
sociale (evoluția aparatelor medicale, extinderea spitalelor și a transportului in
comun) – poate fi un loc de muncă de „rezervă” în caz de șomaj.
După cum se poate observa în tabelele de la acest capitol țările nordice sunt similare
ca performanță la mai multe capitole, deși acestea au atuuri diferite.
De la grupul de țări închise spre comerț exterior și foarte reglementate, ele au ajuns pe
poziții superioare în multe din studiile efectuate până în prezent. Deși statul bunăstării
este un model economic care la început nu a primit mari șanse de supraviețuire.
Acesta a reușit exact opusul în timp deoarece țările nordice au acceptat globalizarea,
s- au dedicat comerțului liber și au dezvoltat mecanisme colective de partajare a
riscurilor.
Globalizarea aduce cu sine o mobilitate ridicată a factorilor de producție, transparență
a informațiilor și profituri/ venituri ridicate. Dar atunci când firmele își mută
activitatea sau fac reduceri de personal este mai ușor pentru cei care rămîn șomeri să
reintre în circuitul economic datorită asigurărilor sociale precum educația, sprijinul
financiar și medical. Asta desigur fără a aduce scăderi de productivitate sau de
impozite colectate datorită muncii pe piața neagră.
În țările avansate în care există programe sociale de bunăstare, cheltuielile cu
securitatea socială și cu bunăstarea ar trebui corelate cu expunerea la riscuri externe.14
14
Sursa: Dani Rodrik, WHY DO MORE OPEN ECONOMIES HAVE BIGGER GOVERNMENTS?,
http://www.sss.ias.edu/files/pdfs/Rodrik/Research/why-do-more-open-economies-have-bigger-
governments.pdf , pagina 20 Consultat la 3.05.14

25
CAPITOLUL 4. Perspective ale modelului nordic și evaluarea
performanței acestuia
4.1 Probleme majore pentru Modelul Nordic
Dacă până acum am vorbit de performanța acestui model până la momentul prezent
este momentul să vorbim și de provocările care pot apărea.
Pentru a putea rămâne sustenabil vor fi necesare noi schimbări la acesta.
În momentul de față globalizarea este o posibilă amenințare pentru modelul nordic,
dar poate la fel de bine să devină și o oprtunitate pentru cei care vad existența uneia.
Pe scena economică apar noi actori care performează foarte bine. Economiile din Asia
și America Latină creează efecte negative în alte țări, cum ar fi relocarea producției și
pierderea locurilor de muncă , soluția fiind dezvoltarea și inovarea în alte domenii.
Modelul nordic este unul care ține la statul bunăstării iar noile vremuri îl supun la
stres prin tendința populației pasive de a crește și a populației active de a scădea, efect
accentuat de mobilitatea locurilor de muncă și a forței de muncă.
Rădăcina problemelor este chiar promisiunea de bază a modelului nordic. Este vorba
de două probleme:
1.Cererea pentru unele servicii sociale crește mai repede decât venitul- Efectul
Wagner15
Ex: odată ce nevoile de bază sunt satisfăcute, atenția se îndreaptă spre satisfacerea
altor nevoi
2.Productivitatea serviciilor sociale crește mai încet decât cea a producției bunurilor
sau a altor servicii – Legea lui Baumol
Ex: Dacă veniturile cresc în mod egal în toate sectoarele, costurile unitare trebuie să
crască mai repede în producția serviciilor bunăstării decât în economie per total16
.
15

26
Aceste două probleme vor duce la creșterea rapidă a cheltuielilor efectuate pentru
serviciile oferite de statul bunăstării , o creștere mai rapidă decât cea a PIB-ului. Însă
o creștere a impozitelor poate duce doar la afectarea ratei de ocupare a forței de
muncă și a creșterii economice.
Creșterea economică poate fi ajutată de factorul globalizării prin venituri mai mari
datorită schimburilor intenaționale îmbunătățite prin mobilitatea ridicată a factorilor.
Pe altă parte însă poate permite unor indivizi să beneficieze de aceste servicii fără să
contribuie la riscul comun, și anume prin impozite. Prin „turism social” pot lua
naștere următoarele situații:
-Absolvenții facultăților finanțate din impozite decid să înceapă o carieră în străinătate
-Cetățenii care au muncit o perioadă lungă de timp în altă țară decid să se întoarcă în
țara de origine după pensionare pentru a încasa pensia și gratuitățile legate de
îngrijirea celor în vârstă
-Grupurile imigranților prezintă rate mai mari de șomaj și pensii pe bază de
dizabilitate mai frecvente decât cetățenii interni
Problema cea mai mare este însă îmbătrânirea populației originară anilor 1940-1950 și
creșterea duratei de viață a populației. Astfel serviciile sociale rezervate celor în
vărstă vor a avea o preponderență mai mare în totalul serviicilor statului bunăstării.
Astfel excedentul din prezent poate devenit deficit în creștere în viitor, până la 120%
din PIB în anul 2050.
Conform statisticilor pentru Finlanda, populația aptă de muncă la scădea de la 66.5%
la 57.5% pănâ în anul 2040, iar ponderea celor cu vârsta de peste 65 de ani va crește
de la 16% la 26% din populație.
Numerele nu sunt foarte diferite pentru Danemarca și Suedia.
Aceste provocări nu pot fi rezolvate însă doar prin creștere economică mai rapidă,
taxe mai mari, rată a natalității crescută sau creșterea imigrației. Voi lua aceste
„soluții” pe rând și voi explica de ce nu funcționează.
Voi demonstra că este este vorba de realocarea resurselor în locul potrivit pentru a
produce efecte dorite, și nu adunarea resurselor până la o anumită limită.
16

27
1. Creșterea economică nu doar ca n- ar rezolva situația, dar ar putea grava situația.
Creșterea productivității în sectorul privat va duce la creșterea veniturilor atât în
sectorul privat cât și în cel public datorită forțelor pieței și a coordonării veniturilor a
sindicatelor.
În situația în care productivitatea în sectorul public rămâne în urmă comparativ cu cea
din sectorul privat, dar veniturile cresc pe ambele părți, se va accentua problema prin
creșterea cererii de servicii publice. O excepție care cu greu ar fi permisă ar fi
decăderea intenționată a serviciilor publice.
2. Creșterea taxelor – Creșterea taxelor nu poate îmbunătăți situația deoarece asta ar
conduce la accentuarea posibilelor efecte induse de către globalizare. Ar conduce la
diminuarea bazei taxabile mobile deoarece taxele vor fi evitate de firme mari,
antreprenori, iar cetățenii ar muncii „la negru”. Acestea ar produce stagnarea sau
chiar scăderea creșterii economice deoarece profesioniștii bine plătiți vor practica în
țări cu impozite reduse iar firmele vor căuta paradisuri fiscale.
3. Creșterea natalității- Impulsul teoretic care va fi dat pieței forței de muncă va avea
loc deabia peste două decenii, iar până atunci sectorul public va fi și mai mult
îngreunat. Momentan nu este o soluție bună.
4. Imigrația – Este o soluție imposibilă și nerealistă din punct de vedere politic
doarece imigranții ar trebui supuși unor filtre pentru a putea ajuta economia țărilor
nordice: se vor impune anumite standarde în ceea ce privește vârsta, îndemânarile
personale, câți membri de familie vor aduce cu ei și cît de mult vor îngreuna sectorul
public.
Un element al Modelului Nordic care va fi cheia trecerii peste această perioadă de
tranziție este calitatea nordicilor de accepta această globalizare și statul bunăstării,
respectiv asumarea comună a riscurilor.
De asemenea rata ridicată de participare a forței de muncă este esențială, iar aceasta
trebuie menținută prin oferirea de beneficii suficienteși prin extinderea carierelor care
va fi susținută la rândul ei de creșterea longevității.
Pentru ca cele de mai sus să fie sustenabile pe termen lung este necesar ca statul
bunăstării să fie bine definit și flexibil în continuare. Sarcinile cele mai importante ale
statului bunăstării trebuie sa fie transparente: cetățenii să știe la cât și la ce să se
aștepte.
La rândul lor serviciile sociale, inclusiv pensiile nu vor fi povara generațiilor viitoare
ca și rată ridicată a impozitelor. Acestea vor trece la rândul lor prin cercetare-

28
dezvoltare, iar după cum a fost exemplificat în această lucrare, statul va continua să
externalizeze aceste servicii dacă rezultatul va fi unul satisfăcător –ușurarea sarcinii
satului va permite realizarea acestei dezvoltări.
Investițiile în capitalul social vor trebui menținute la un nivel optim. Alte beneficii vor
trebui limitatate în fața acestora- tinerii sunt capitalul uman care vor menține în viață
economia nordică.
4.2 Îmbunătățiri care vor ajuta reforma
4.2.1 Un sistem eficient de negociere a veniturilor
Actorii de pe piața muncii pot da avânt reformei, în sensul adaptării la provocări.
Angajamentele colective pot duce la venituri personalizate într-un mod eficient.
Aceste angajamente trebuie să impună pacea industrială și să descentralizeze
negocierea veniturilor administrațiilor locale; organizațiile centrale trebuie să-și
asume rolul arbitrii- să impună limite generale, mai ales în ceea ce privește orele de
muncă; organizațiile trebuie să stabilească limite pentru veniturile ce vor fi negociate.
Pentru a avea se produce efecte microeconomice și macroeconomice eficiente trebuie
să se înceapă de la nivelul firmelor. Fiecare firmă este diferită, și fiecare este afectată
în mod diferit de schimbările economice. De aceea veniturile trebuie ajustate în mod
diferit pentru fiecare.
4.2.2 Privatizarea și/ sau externalizarea serviciilor publice
Problema fiscală a serviciilor oferite de statul bunăstării ar putea fi rezolvată prin
îmbunătățirea productivității acestor servicii. Acest lucru ar putea fi realizat dacă
aceste servicii ar fi supuse competiției din partea altor furnizori publici sau privați.
Astfel organizarea ar rămâne domeniului public și s-ar indeplini și criteriul de
eficiență al costurilor.
Anumite serivicii publice nu vor fi implicate în aplicarea soluției anterioare: apărarea,
aplicarea legii și administrația. Serviciile acestora nu pot fi valorificate și
comercializate. Însă alte servicii plublice precum educația, spitalele și îngrijirea
bătrânilor pot fi supuse acestei măsuri.

29
În acest caz trebuie stabilite limite pentru a se asigura accentul pus pe client, pe
cetățean.
Productivitatea nu trebuie adusă de recompense și beneficii și din această cauză un
anumit nivel de biracrație trebuie menținut. De asemenea nu trebuie aplicate
schimbări majore pentru a nu aduce dereglări mai mari.
4.2.3 Alte soluții fezabile
Alte schimbări care pot fi implementate sunt cele care afectează „contractul social”.
Acestea sunt incluse în Figura 3A Contractul social și influența efectului „baby
boom” de mai jos, și le voi explica pe scurt reprezentarea lor.
Efectul „baby boom” își face efectele văzute deoarece populația ce a rezultat din
natalitatea crescută din perioada târzie a anilor 1940 și la începutul anilor 1950 acum
îmbătrânește și contribuitorii la impozite vor deveni recipienți de beneficii sociale.
Asta înseamnă că punctul B se deplasează spre A și contribuțiile negative cresc.
Acest efect este mărit datorită a două fenomene/tendințe contemporane:
 Carierele încep acum mai târziu și sfârșesc mai devreme -> Punctul A se
deplasează spre dreapta iar punctul B se deplasează și mai departe spre stânga
 Cheltuielile publice sunt crescute datorită evoluției tot mai rapide a medicinei,
iar ca urmare echipamentele devin mai sofisticate și mai scumpe, iar tratamentele
devin și ele mai scumpe datorită procesului de producție
 Mai departe longevitatea crește -> Punctul C se deplasează spre dreapta

30
Figura 3 Contractul social și influența efectului „baby boom”
Sursa : The Nordic Model,
e_Nordic_Model.PDF
Pe baza acestei figuri efectele negative pot fi relativ previzionate și la fel pot fi
schițate și soluții pentru a face statul bunăstării sigur prin „contractul social”.
Astfel pentru a contracara efectele următoarele măsuri logice pot fi luate:
 Începerea carierelor mai devreme – educație pentru progres nu pentru
stimularea consumului
 Promovarea importanței partcipării la muncă prin scăderea dependenței de
beneficii - sistemul bunăstarii este menținut de impozite, nu de beneficii, un echilibru
fiind necesar
 Întârzierea pensionării și încurajarea pensionarilor spre muncă- impozite mai
reduse pentru aceștia în prezența unor locuri de muncă care corespund unor cereri
existente
 Costurile pensiilor să nu fie o grija majoră pentru tineri iar beneficiile după
pensionare să fie acordate progresiv

31
 Beneficiile acordate să fie declarate în prealabil prin setarea unei limite pentru
bugetul public alocat pentru serviciile bunăstării- chiar dacă s-ar crea o „coadă”
pentru a beneficia de servicii prin raționalizare beneficiarii vor avea economii
acumulate
 Producivitate crescută în domeniul bunăstării – această măsură se referă mai
mult la acele etape din procesul furnizării care pot eliminate fără a scade eficacitatea,
cum ar fi procesarea actelor și se poate apela la privatizare sau externalizare.
4.3 Analiză comparativă a statelor nordice cu Statele Unite ale Americii
Până acum am arătat diferite aspecte ale modelului nordic și performanța acestuia din
perspectiva din perspectiva unor indicatori diferiți; dar acum consider că analiza
realizată de mine până la acest subcapitol este doar una ce oferă puține informații
practice.
De aceea consider că ar fi interesant ca în acest capitol să analizez comparativ
modelul nordic și implicit țările nordice cu Statele Unite ale Americii. Este interesant
deoarece conform statisticilor OECD din anul 2012 țările nordice au o populație totală
de aproximativ 26 de milioane de oameni (25 864 000), iar Statele Unite ale Americii
o populație totală de aprox 314 milioane de oameni (313 914 000).17
Pentru acest capitol voi cita lucrarea lui Daniel J. Mitchell- What can the United
States learn from the nordic model? ( Ce pot învăța Statele Unite din modelul nordic?
) și voi scrie comentariile personale acolo unde este necesar. Acestă lucrare a fost
publicată pe 7 noiembrie 2007 și prin urmare statisticile din acest capitol vor avea ca
referință anul 2006. Voi include în acest capitol și Islanda datorită faptului că acest
studiu include și acestă țară nordică.
4.3.1 Preambul
Atunci când are loc o dezbatere pe baza politicilor economice, sunt date drept
exemplu politicile sau reușitele altor țări. Atunci când țările nordice sunt date ca
17
Sursa: OECD Factbook , http://www.oecd-ilibrary.org/economics/oecd-
factbook_18147364Consultat la 16.05.14

32
exemple de reușite se invocă probele economice trecute cu brio dealungul timpului, în
ciuda gradului ridicat al impozitării și accentului pus pe serviciile bunăstării și
asigurarea viitorului cetățenilor.
Cei care propun ca aplicarea anumitor aspecte ale modelului nordic asupra
politicilor economice ale Statelor Unite trebuie să se întrebe prima oară de ce țările
nordice sunt relativ bogate, cum a influențat statul bunăstării performanța economică
a acestora, și dacă modelul nordic creează mai multă bunăstare (relativ vorbind) decât
modelul Statelor Unite care are o implicare a guvernului mai redusă.18
4.3.2 Studiu de caz
Pentru a compara performanța economică se folosesc doi indicatori principali: ritmul
de creștere a PIB-ului și nivelul venitului (sau alți indicatori care arată nivelul de trai).
Figura 4 Creștere mai rapidă în Statele Unite
Sursa http://www.cato.org/publications/policy-analysis/what-can-united-states-learn-nordic-
model
18
Sursa: Daniel J. Mitchell,What can the United States learn from the nordic model?,
http://www.cato.org/publications/policy-analysis/what-can-united-states-learn-nordic-model , pagina 2
Consultat la 20.05.14

33
În figura 4 Creștere mai rapidă în Statele Unite se poate observa media ritmului de
creștere a PIB-ului pentru Statele Unite (gri) și pentru țările nordice (negru). Potrivit
OECD, creșterea economică medie a Statelor Unite între anii 1981-1991 a fost de 3%
și între anii 1992-2006 de 3.3%. Pentru țările nordice, creșterea medie a fost de 2.2%
între anii 1981-1992 și 2.7% între anii 1992-2006. Potrivit IMF creșterea medie între
anii 1981-2006 pentru Statele Unite a fost de 3.1%, iar pentru țările nordice de 2.6%.
Figura 5 arată o creștere economică mai rapidă în Statele Unite, deși țările nordice au
o performanță economică destul de bună dacă luăm în considerare faptul că perioada
1970-1990 a fost o perioadă marcată de crize economice. De asemenea, aceaste crize
au fost însoțite de refacerea politicilor economice, fapt reflectat de o creștere
economică medie mai mare între anii 1992-2006.
Figura 5 Producție mai mare pentru americani
Sursa : http://www.cato.org/publications/policy-analysis/what-can-united-states-learn-nordic-
model
În figura 5 Producție mai mare pentru americani este afișat PIB- ul pe cap de locuitor
exprimat în dolari pentru anii 2005, respectiv 2006 (care reflectă venitul pe cap de
locuitor cu gri pentru țările nordice și cu negru pentru Statele Unite). Conform World
Bank (Banca Mondială), CIA, IMF și OECD, un american dispune de un venit cu

34
6000 de dolari mare mare față de un cetățean nordic. Însă pentru a măsura nivelul de
trai în mod realist trebuie analizate datele care reflectă venitul disponibil și consumul
personal.
Figura 6 Venit disponibil mai mare în Statele Unite
Sursa : http://www.cato.org/publications/policy-analysis/what-can-united-states-learn-nordic-
model
În figura 6 Venit disponibil mai mare în Statele Unite se pot observa două seturi de
cifre ale OECD pentru venitul disponibil pe cap de locuitor exprimate în dolari pentru
anul 2003. Cifrele primului set de date (gri) arată că un cetățean american a avut un
venit disponibil mai mare de 27000 de dolari, în timp ce venitul disponibil pentru un
cetățean nordic (pentru Islanda nu au fost găsite date) era de 14 300 de dolari.
Al doilea set de date (negru) arată o creștere în venit în favoarea țărilor nordice.
Venitul disponibil pentru Norvegia este apropiat de cel al Statelor Unite. Dar la final,
un cetățean mediu al țărilor nordice are doar 65% din față de cel al unui american.

35
Figura 7 Consumul personal și consumul individual
Sursa : http://www.cato.org/publications/policy-analysis/what-can-united-states-learn-
nordic-model
În fig. 7 Consumul personal și consumul individual regăsim un studiu realizat de
Ministerul de Finanțe Danez în anul 2005. Acesta a fost realizat la nivelul țărilor
membre OECD și măsoară consumul personal19
și consumul individual20
pe cap de
locuitor exprimate în coroane daneze.
După cum se poate observa, cetățeanul nordic obișnuit are în jur de 50% din
consumul personal al unui american obișnuit.
Din punct de vedere economic, și asa cum reiese din graficele de la acet subcapitol,
statele nordice au performanțe economice mai slabe față de Statele Unite.
„Diferența de performanță dintre America și statele nordice este una care iese în
evidență, devreme ce teoria economică presupune în general că o țară cu un venit mai
mic ar trebui să crească mai repede decât o țară cu venit ridicat. Acet fenomen se
19
Consumul personal este definit ca valoarea totală a bunurilor de consum și a serviciilor achiziționate
per gospodărie. Sursa:http://www.ntaccounts.org/web/nta/variable/Private%20Consumption Consultat
la 26.05.14
20
Cheltuielile guvernului pentru consumul individual sunt cheltuielile care au un beneficiar ce poate fi
identificat și de care beneficiază gospodăriile, cum ar fi: îngrijirea medicală, educația, și alte beneficii.
Sursa: http://www.insee.fr/en/methodes/default.asp?page=definitions/depenses-conso-individ-
ap.htmConsultat la 26.05.14

36
bazează pe propunerea conform căreia într-o țară mai saracă va fi un flux mai mare de
investiții pentru a profita de costurile de producție reduse.”21
Figura 8 Stagnarea economică a țărilor nordice
Sursa : http://www.cato.org/publications/policy-analysis/what-can-united-states-learn-nordic-model
Acest fenomen a avut cu adevărat loc, dar progresul țărilor nordice nu a putut fi
menținut, așa cum Statele Unite au reușit.
În figura 8 Stagnarea economică a țărilor nordice este exprimată analiza comparativă
a evoluției PIB-ului pe cap de locuitor între anul 1980 și anul 2006. În timp distanța în
termeni de perfomanță economică dintre Statele Unite și statele nordice s-a mărit, în
defavoarea celor din urmă.
Statele Unite au avut progres constant, precum statele nordice, diferența fiind faptul
că în statele nordice au avut loc crize economice, chiar și după al doilea război
mondial. Acest lucru a redus media producției economice a țărilor nordice și a dus la
stagnarea acesteia.
21

37
Acum să studiem problema performanței economice din perspectiva ocupării forței
de muncă.
Conform unui studiu economic realizat de Hans Werner Sinn în anul 2006, „în
medie, statul este responsabil pentru 32.7% din totalul ocupării forței de muncă din
Scandinavia, față de 18.5% pentru țările non-scandinave ce compun EU-15”22
. În
Statele Unite, procentajul celor care lucrază în domeniul public este de puțin peste
15%.23
Werner de asemenea crede că această metodă exagerează producția economică
și rata șomajului- veniturile realizate de muncitorii suplimentari din domeniul public
fac parte din PIB-ul total, iar șomajul nu este cel „real”.
Deși mărirea sectorului pulic poate părea a fi o metodă artificială de scădere a ratei
șomajului, părerea mea este că pe termen lung este o soluție bună pentru problema
continuă a ratei șomajului. Chiar dacă veniturile nu vor fi la fel de ridicate ca în alte
domenii, cei fără loc de muncă vor contribui cu impozite, contrar ideii conform căreie
un număr mare de benficii vor duce la scăderea motivației de a participa pe piața
muncii.
În al doilea rând, doar astfel va fi posibilă menținerea accentului pe dezvoltarea
resurselor umane și a infrastructurii ce a dus la evoluția economică prezentă a țărilor
nordice.
22
23
Idem Consultat la 29.05.14

38
Figura 9 Orele lucrate anual în medie
Sursa: http://www.cato.org/publications/policy-analysis/what-can-united-states-learn-nordic-model
Cei care susțin în studiu că modelul nordic îl întrece pe cel al Statelor Unite24
, susțin
că Statele Unite au avantaje în majoritatea domeniilor, dar dupa cum arată figura 9
Orele lucrate anual în medie, în general muncitorii din țările nordice muncesc mai
puține ore la muncă față de muncitorii americani. Mai exact, norvegienii stau cu 400
de ore mai puțin la muncă, iar suedezii cu 200 de ore mai puțin. În același timp
islandezii și finlandezii petrec aproximativ același număr de ore la muncă.
24

39
Figura 10 Nivelul averii nete pe cap de locuitor în euro
În continuare în figura 10 Nivelul averii nete pe cap de locuitor în euor este afișat
nivelul averii nete pe cap de locuitor pentru Finlanda, Norvegia, Suedia și pentru
Statele Unite( 2 surse).
Autorii nu au găsit date pentru Islanda și Danemarca. Autorii consideră că impozitele
mari sunt cauza pentru averile mici ale nordicilor și că sunt în urma americanilor din
perspectiva a mai multor indicatori ce eflectă succesul economic.25
Faptul că nordicii muncesc mai puțin poate înseamna că aceștia au mai mult timp
liber. Dar depinde cum este petrecut acest timp liber: „Un studiu realizat în Suedia a
arătat că diferența de ore muncite dintre suedezi și americani dispare în proporție de
90% atunci când este luată în considerare munca din cadrul gospodăriei.”
Din punctul meu de vedere orele suplimentare de muncă în țările nordice nu și- ar
avea rostul. Acestea nu ar aduce un venit suplimentar considerabil datorită faptului că
impozitele sunt baza modelului nordic, și acestea au un nivel relativ ridicat pentru a
susține sectorul public. Veniturile, de altfel, nu sunt uniforme, datorită comunicării
25
http://www.cato.org/publications/policy-analysis/what-can-united-states-learn-nordic-model , pagina
10 Consultat la 3.06.14

40
excelente dintre muncitori, sindicate și conducerea firmelor. Din această cauză cred ca
nordicii nu urmăresc doar profitul, dar își doresc o creștere stabilă în toate domeniile,
nu doar cel economică.
De asemenea, acea diferență de ore muncite, chiar dacă e folosită pentru activități în
cadrul gospodăriei, este un indicator al stării de bine al indivizilor. Modelul nordic nu
este axat pe competiție, ci pe egalitate indivizilor , pe dezvoltarea acestora, și pe
sustenabilitate.
Figura 11 Cheltuielile guvernamentale
În continuare, în figura 11 Cheltuielile guvernamentale sunt analizate cheltuielile
guvernamentale (ca procent din PIB). După cum se poate observa nordicii transferă o
mare parte a PIB-ului spre sectorul public- mult mai mare ca în Statele Unite.
Daniel J. Mitchell este de părere că transferul unei mari părți din PIB către sectorul
public oferă clasei politice și birocraților putere asupra deciziilor de politică
economică, decizii ce vor fi influențate de alte considerente decât cel al performanței
economice.26
26

41
Parțial sunt de acord cu Daniel J. Mitchell. Dar nu trebuie uitat faptul că modelul
nordic a fost bazat pe cheltuieli guvernamentale ridicate dinainte de reformele de
politică economică din anii 1970, 1980, 1990. Și acestea au fost făcute spre
îmbunătățiri, așa cum am dovedit în această lucrare. Printre calitățile modelului nordic
se află cooperarea, transparența, și solidaritatea. Din această cauză cred că modelul
nordic va fi orientat către performanță economică, chiar dacă aceasta va fi realizată
într-un ritm mai lent față de Statele Unite.
Figura 12 Venitul guvernamental anual
Sursa. http://www.cato.org/publications/policy-analysis/what-can-united-states-learn-nordic-model
În figura 12 Venitul guvernamental anual putem regăsi venitul guvernamental anual.
În figură este sunt măsurați (ca procentaj din PIB) următorii indicatori: totalul
recipiselor27
(care includ și veniturile ce nu provin din impozite) cu gri și cu negru
veniturile din impozite.
Acești indicatori evidențiază și mai bine nivelul ridicat al cheltuielilor guvernamentale
din țările nordice. Autorii sunt de părere că acești doi indicatori sunt foarte importanți
27
Dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor
acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi
expediate.http://www.webdex.ro/online/dictionar/recipis%C4%83Consultat la 5.06.14

42
deoarece „totalul recipiselor aproximează cantitatea de bani transferată de la sectorul
productiv către guvern, iar veniturile din taxe aproximează cât de mult sistemul fiscal
descurajează munca, economisirea, investițiile, și antreprenoriatul.”28
De asemenea impozitele asupra bunurilor și asupra serviciilor sunt și ele
ridicate, comparativ cu cele ale Statelor Unite.
Figura 13 Cota de impozitare asupra bunurilor și servicilor
În figura 13 Cota de impozitare asupra bunurilor și servicilor putem observa că rata
impozitelor asupra bunurilor și serviciilor (ca procent din PIB) ating un nivel de 16%
în Islanda și Danemarca, în timp ce în Statele Unite acestea sunt situate la un nivel de
4%.
28

43
Figura 14 Cota de impozitare a corporațiilor
Ca un contrast față de nivelul relativ ridicat al impozitării, cotele de impozitare a
corporațiilor sunt mai reduse în țările nordice. În figura 14 Cotare de impozitare a
corporațiilor se poate observa că cea mai scăzută cotă de impozitare este aplicată de
Islanda, adică 17%, față de aproximativ 40% în Statele Unite.

44
CONCLUZII
Daniel J. Mitchell are dreptate în lucrarea sa: statele nordice au perfomanțe
economice inferioare statelor unite ale americii.
Dar în ceea ce privește succesul modelului economic al bunăstării, cred că acesta se
măsoară prin performanță economică, respectiv producție, ci prin omogenitatea
populației (încrederea din indivizi și dintre stat și indivizi) și prin gradul general de
bunăstare.
Dar Statele Unite și țările nordice au un trecut istoric diferit, și din această cauză au
mentalități diferite. Sunt de părere că pe termen lung succesul unui model economic
este cel mai bine reflectat de rezistența în timp. Modelul nordic a avut multe
dificultăți dar a fost, și este un model economic ușor de adaptat noilor situații. Deși
populația țărilor nordice este una care nu are o producție lăudabilă (conform lucrării
lui Daniel J. Mitchell), este o populație mică și poate fi mai ușor redirecționată din
punct de vedere economic în caz de vremuri grele.
Răspunsul la întrebările adresate în studiul de caz este următorul: deși statul bunăstării
face obligatorie prezența unui sector public de mare amploare, acesta nu trage în jos
țările nordice deoarece elementele pozitive ale modelului nordic enumerate în această
lucrare de licență se susțin reciproc și astfel ciclul economic este susținut. Asta
desigur nu înseamnă că dezvatanjele sunt inexistente. După cum am arătat modelul
nordic se axează pe bunăstare socială pentru a putea fi adaptabil la vremurile grele și
din această cauză este posibil să nu fie orientat spre creștere economică, ci mai
degrabă spre echilibru.
De exemplu, Statele Unite nu au niciun program național de sprijin financiar a
indivizilor care nu au dizabilități și nu cresc copii.29
. Prin urmare este normal ca acele
resurse care nu sunt folosite spre sprijinirea financiară a acestor indivizi să fie folosite
pentru a crește performanța economică.
29
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Welfare#United_States Consultat la 22.05.14

45
BIBLIOGRAFIE
1. *** (2012), The Nordic Way, disponibil online la ,
http://www.globalutmaning.se/wp-content/uploads/2012/02/The-Nordic-Way-
20121.pdf
2. Matthiesen, J. (2012), Scandinavia and european integration from 1945 until
today: a complicated relationship, disponibil online la
http://www.braintrustbase.com/sites/default/files/uploadgrafik/uploads/Scandi
navia%20and%20European%20integration.pdf
3. Mitchell, D. (2007), Policy analysis: What Can the United States Learn from
the Nordic Model?, disponibil online la
http://www.cato.org/publications/policy-analysis/what-can-united-states-learn-
nordic-model
4. Rodrik, D. (1998), Why do more open economies have bigger governments?,
disponibil online la http://www.sss.ias.edu/files/pdfs/Rodrik/Research/why-
do-more-open-economies-have-bigger-governments.pdf
5. Torben M. Andersen, Bengt Holmström, Seppo Honkapohja,Sixten Korkman,
Hans Tson Söderström, Juhana VartiainenThe Nordic Model (2007), The
Nordic Model , disponibil online la
http://www.arhiv.svrez.gov.si/fileadmin/svez.gov.si/pageuploads/docs/Strategi
ja_razvoja_Slovenije/The_Nordic_Model.PDF

46
Alte surse online consultate :
1. http://en.wikipedia.org/wiki/Welfare#United_States
2. http://en.wikipedia.org/wiki/Welfare_state
3. http://ro.getamap.net/ranking/distribution_of_family_income__gini_index/217
2.html
4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Coeficientul_lui_Gini
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_%C8%9B%C4%83ri_%C3%A
En_func%C8%9Bie_de_distribu%C8%9Bia_venitului
6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Macroeconomie
7. http://www.doingbusiness.org/rankings
8. http://www.insee.fr/en/methodes/default.asp?page=definitions/depenses-
conso-individ-ap.htm
9. http://www.ntaccounts.org/web/nta/variable/Private%20Consumption
10. http://www.oecd-ilibrary.org/economics/oecd-factbook_18147364
11. http://www.scribd.com/doc/45496110/Welfare-State
12. http://www.unc.edu/depts/europe/euroeconomics/Welfare.php

47
13. http://www.webdex.ro/online/dictionar/recipis%C4%83
14. http://www.weforum.org/issues/global-competitiveness
15. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2129.html
16. http://www.transparency.org/country

LICENTA_BALOTĂDRAGOS_EAI1_MODELUL NORDIC

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to LICENTA_BALOTĂDRAGOS_EAI1_MODELUL NORDIC

Similar to LICENTA_BALOTĂDRAGOS_EAI1_MODELUL NORDIC (20)

LICENTA_BALOTĂDRAGOS_EAI1_MODELUL NORDIC