1. 17.7.2014 Agricultura pentru toţi
http://agricultura-pentru-toti.blogspot.ro/2013/02/tipuri-de-plantatii-livezi-tipuri.html 1/4
Tipuri de plantaţii (livezi)
Tipuri de plantaţii (livezi), sisteme de cultură,alegerea şi organizarea terenului pentru plantare
Acţiunea de înfiinţare a unei plantaţii pomicole (livezi) este de importanţă majoră, deoarece ea
angrenează capitalul iniţial ce se investeşte şi lucrările ce se execută într-o perioadă mai scurtă sau mai
lungă de timp. Se finalizează cu plantarea pomilor la locul definitiv. Se deosebesc anumite tipuri de
plantaţii pomicole (livezi) după particularităţile de producţie, destinaţia, volumul fructelor şi suprafaţa
cultivată cu pomi ce trebuie luată în considerare la proiectarea unei plantaţii sau livezi:
- plantaţii comerciale
– industriale în ferme cu suprafeţe economic viabile care asigură producţii mari de fructe pentru
consum proaspăt şi pentru industrializare; plantaţiile sunt specializate pe specii şi soiuri, fiind situate în
zona colinară şi de şes; sunt dotate cu sisteme de maşini, depozite pentrupăstrarea fructelor, adăpost
pentru sortarea fructelor
- plantaţii familiale, înfiinţate în toate zonele ecologice în ferme mici şi mijlocii ce produc fructe pentru
comercializare într-un sortiment larg de specii şi soiuri; au o înzestrare tehnică redusă, iar păstrarea
fructelor se face în localuri simple amenajate provizoriu;
- plantaţii în grădina familială, în asociaţie cu alte culturi horticole,cu suprafeţe mici, cu diferite specii şi
soiuri pentru a realiza un consum eşalonat de fructe în tot timpul anului sau pentru agrement;
- plantaţii experimentale destinate cercetării ştiinţifice şi cuprinde colecţii de specii şi soiuri de pomi şi
arbuşti fructiferi, bănci de germoplasmă,material deosebit de valoros pentru ameliorare şi genetică; ele
sunt organizate în staţiunile de cercetare;
- plantaţii didactice existente în liceele şi facultăţile de horticultură destinate studiului şi practicii elevilor
şi studenţilor.Sistemele şi tipurile de plantaţie, s-au perfecţionat şi au putut fi încadrate în criterii precise
de evaluare.Ele sunt elaborate şi perfecţionate în funcţie de o serie de criterii: specia, soiul, portaltoiul,
vigoarea pomilor, intrarea pe rod, suprafaţa de nutriţie, gradul de mecanizare al lucrărilor, tipul de
coroană, precum şi eşalonarea recoltărilor în ciclul biologic.
Dintre toate metodele de cultură,TENDINTA MODERNĂ este că cele mai bune rezultate de producţie o
dau livezile intensive şi superintensive datorită în principal, intrării rapide pe rod, duratei scurte de
recuperare a investiţiei şi rentabilităţii ridicate.Metodele şi sistemele de cultură pomicolă au evoluat spre
noi aspect de modernizare şi eficienţă economic, putând da ca exemplu plantaţia cu pomipitici.
În funcţie de criteriile de mai sus specialiştii au stabilit, în mare, următoarea clasificare, (tabelul 7.1.1.).
Tabelul 7.1.1.
Caracterizarea metodelor de cultură la pomi
(după Negrilă Aurel – 1975)
Metodele şi sistemele de cultură
Caracteristici agroeconomice
Extensivă la toate speciile de pomi
Producţia – 10 t/ha; fructe extra – 50%, calitatea I-a,35%, calitatea a II-a 15%; număr pomi la ha – până
la 350; portaltoi generativi de vigoare mare; pomi viguroşi cu coroana globuloasă; înălţimea 5-12 m;
distanţe mari de plantare 7x7, 8x8 m; mecanizare medie; intrarea pe rod la 8-10 ani; rodire economică
până la 30-35 ani; consum muncă manuală 810 oreom; productivitatea muncii – 88 ore/t.
2. 17.7.2014 Agricultura pentru toţi
http://agricultura-pentru-toti.blogspot.ro/2013/02/tipuri-de-plantatii-livezi-tipuri.html 2/4
Intensivă la toate speciile de pomi
(garduri pomicole sau fructifere)
Producţia – 20 t/ha; fructe extra – 70%, calitatea I-a
25%; calitatea a II-a, 5%; număr de pomi la ha, 700-
1650; portaltoi vegetativi de vigoare mijloci; pomi cu
coroana aplatizată sau globuloasă; înălţime medie,
3-4 m; distanţă medie de plantare 4x5m; mecanizare
bună; intrarea pe rod la 4-6 ani; rodire economică
până la 15-20 ani; consum muncă manuală – 916
oreom; productivitatea muncii – 37 ore/t.
Superintensivă la speciile măr, păr,piersic, vişin(cu
pomi pitici)
Producţia – 30t/ha; fructe extra – 80%, calitatea I a
15%; calitatea a II-a 5%; număr pomi la ha 1900-
8000; portaltoi vegetativi, vigoare slabă; pomi
vigoare slabă, coroane globuloase şi aplatizate;
mecanizare bună; intrarea pe rod la 2-3 ani; rodire
economică 12-15 ani; distanţe de plantare mici;
productivitatea muncii – 24 ore/t; consum forţă de muncă – 900 ore-om/ha.
Alegerea terenului pentru plantaţie:
În concepţia modernă, plantaţiile mari (în ferme specializate) se extind în bazine şi centre cu tradiţie,
urmându-se concentrarea şi specializarea producţiei pomicole.
La alegerea locului pentru livadă se au în vedere o serie de factori de favorabilitate şi anume: climatic,
relief, sol şi social-economici.Condiţiile de climă sunt analizate pentru a stabili în ce măsură corespund
culturii fiecărei specii pomicole.În acest sens, factorii limitativi sunt: temperatura, radiaţia solară,
precipitaţiile, vântul (tabelul 7.1.2.).
Gruparea speciilor fructifere de climat temperat
în funcţie de cerinţele faţă de lumină, căldură şi
apă:
Cerinţe faţă de lumină Specii fructifere:
Cerinţe mari : Nucul, piersicul, caisul, cireşul
Cerinţe mijlocii : Părul, mărul, prunul, vişinul
Cerinţe mici: Zmeurul, coacăzul, agrişul
Cerinţe faţă de căldură Specii fructifere:
Cerinţe mari: Migdal, cais, piersic
Cerinţe mijlocii: Nuc, cireş, păr, gutui, prun,
(soiuri nerezistentela ger)
Cerinţe mici: Măr, prun (soiuri rezistente la ger),
vişin, agriş,coacăz, căpşun
Cerinţe faţă de apă Specii fructifere
Cerinţe foarte mari: Arbuştii fructiferi
Cerinţe mari: Gutuiul, mărul (soiuri târzii), prunul
Cerinţe mijlocii :Părul, nucul, cireşul, vişinul, mărul (soiuri de vară)
Cerinţe mici : Piersic, cais şi migdal
Pentru speciile pomicole a fost stabilită izoterma optimă precum şi temperaturile extreme la care se
poate face o cultură economică.
3. 17.7.2014 Agricultura pentru toţi
http://agricultura-pentru-toti.blogspot.ro/2013/02/tipuri-de-plantatii-livezi-tipuri.html 3/4
Relieful
Din punct de vedere al reliefului, cele mai bune terenuri pentru livezi sunt cele situate la altitudinea mică
şi mijlocie, cu expoziţie S, SV şi S-E, cu pante uniforme până la 24% în zona colinară.Pentru sistemele
cu pomi pitici şi garduri pomicole se recomandă versanţii cu pante sub 15% în zona colinară şi terenurile
plane în zona de câmpie.
Solul.
La alegerea solului se are în vedere că o plantaţie de pomi ocupă terenul o perioadă lungă de timp,
precum şi faptul că fiecare specie sărăceşte unilateral solul. Din acest motiv, la înfiinţarea plantaţiilor de
pomi se analizează tipul de sol şi însuşirile sale, nivelul fertilităţii, al pânzei de apă freatică şi subsolul
pentru fiecare specie şi combinaţie soi-portaltoi în parte.Pentru livezile intensive şi superintensive se
recomandă solurile cu textura mijlocie şi uşoară, permeabile, fertile, profunde, bine drenate cu reacţie
slab acidă până la neutră.Speciile fructifere cultivate în climatul nostru fac parte din grupa
fotofile, fiind pretenţioase faţă de lumină.
Organizarea si amenajarea terenului pentru plantare:
Lucrările ce se execută pentru organizarea teritorului, se pot grupa în 2 categorii:
- Lucrări de organizare interioară a terenului ce se aplică în toate
plantaţiile.
- Lucrări de amenajare a terenului ce privesc terenurile în pantă.
În cadrul lucrărilor de organizare interioară a teritorului plantaţiei,trebuie rezolvate probleme privind
parcelarea, trasarea şi amenajarea drumurilor, amplasarea centrului administrativ şi a dotărilor tehnice,
stabilirea speciilor şi soiurilor şi amplasarea lor pe teren, etc.
Înfiinţarea plantaţiilor de pomi în zonele colinare, impune măsuri corespunzătoare de combatere a
eroziunii solului, de asigurare a condiţiilor optime de dezvoltare a pomilor şi de exploatare raţională a
plantaţiei. Lucrările de amenajare a terenului şi pregătire a solului trebuie să asigure conservarea,
ameliorarea şi utilizarea cât mai judicioasă a fondului funciar. Documentaţia se sprijină pe informaţia
ştiinţifică şi constă în adoptarea de soluţii differentiate în funcţie de tipul de plantaţie, direcţia de
producţie, sistemul de cultură, etc.
Amenajarea terenului. Terasele sunt principalele amenajări antierozionale şi se construiesc pe
pante uniforme cu înclinare mai mare de 15-18%. Pe lângă combaterea eroziunii, ele asigură condiţii
pentru mecanizarea lucrărilor. Lăţimea teraselor este invers proporţională cu panta terenului şi variază
între 6 şi 12 m. Pe aceste pante, în funcţie de specie, se pot planta 2-3 rânduri de pomi.
Parcelarea terenului.
Parcela reprezintă unitatea teritorială de bază în cadrul unei livezi. Pe terenurile în pantă, mărimea
parcelei variază aproape exclusiv în funcţie de mărimea pantei şi gradul de frământare a terenului. În
general, se admit şi cazuri în care o parcelă are o suprafaţă de până la 2 ha. Pentru plantaţiile cu pomi
pitici, mărimea unei parcele poate fi până la 5 ha. Cea mai bună formă a parcelelor este forma
dreptunghiulară. Acolo unde configuraţia terenului obligă, parcelele pot avea şi altă formă.Parcelele se
orientează cu latura lungă pe direcţia curbei de nivel.Fiecare parcelă trebuie să îndeplinească în mod
obligatoriu condiţia de a asigura acelaşi sistem de întreţinere şi de executare a lucrărilor, cu aceleaşi
mijloace mecanizate pe toată suprafaţa sa.
Reţeaua de drumuri. Aceasta este o lucrare foarte importantă pentru ambele categorii de plantaţii,
deoarece, atât la înfiinţarea lor cât şi după aceea, sunt necesare multe transporturi de materiale
(îngrăşăminte, tutori, pomi, apă,fructe etc.). De aceea plantaţia trebuie prevăzută cu o reţea de drumuri
bine stabilită.Executarea propriu-zisă a drumurilor poate fi amânată până după pichetare, dar este
important ca acestea să fie trasate cu multă precizie înainte de pichetarea terenului. Dacă nu se
procedează astfel se creează greutăţi la orientarea rândurilor şi la delimitarea zonelor de întoarcere.
Lăţimea zonelor de întoarcere variază în raport cu gabaritul tractorului şi al maşinilor pe care le
acţionează. În cazul tractoarelor U-650 lăţimea acestei zone va fi de 10 m. Încazul tractoarelor mai mici
sunt necesari circa 6 m.
4. 17.7.2014 Agricultura pentru toţi
http://agricultura-pentru-toti.blogspot.ro/2013/02/tipuri-de-plantatii-livezi-tipuri.html 4/4
Amplasarea reţelei de irigaţie. Important este ca această lucrare să fie prevăzută în planul de
organizare, ea fiind materializată pe teren înainte de pichetare, indiferent dacă reţeaua va fi din canale
deschise sau conducte îngropate. În livezile cu pomi pitici şi unde precipitaţiile sunt în medie sub
400 - 500 mm pe an, este absolut necesară existenţa sistemului de irigaţie.
