TOTUL DESPRE EUROPA

1. UE
UE
UE
UE
UE
UE
UE
UE
UE
UE
Instituțiile de conducere ale UE

2. Uniunea Europeana
Uniunea
Europeana isi are
originile in
Comunitatea
Europeana a
Otelului si
Carbunelui, infiintata
in 1951 prin Tratatul
de la Paris si in
Comunitatea
Economica
Europeana fomata in
1957 prin semnarea
Tratatului de la
Roma de catre sase
state: Franta,
Germania, Italia si
Benelux (Belgia,
Olanda si
Luxemburg).
In cei 50 de ani de
existenta, Comunitatea
Ecomonica Europeana s-a
extins prin aderari
succesive ale altor state
din Europa,
transformandu-se intr-o
comunitatea Economica si
politica - Uniunea
Europeana – cu 27 de
state membre si cu
institutii si organisme
unele cu caracteristici
supranationale, altele cu
caracteristici
interguvernamentale.
Uniunea Europeana nu este o
federatie ca SUA si nici o
simpla cooperare
interguvernamentala ca in
cazul Natiunilor Unite. Tarile
membre ale UE raman natiuni
independente, dar isi pun in
comun suveranitatea lor
pentru a obtine mai multa
putere Economica si influenta
pe plan mondial, o putere la
care nu ar fi putut ajunge nici
una dintre ele in mod
independent
Statele membre isi deleaga o parte din
puterea lor de decizie catre institutiile
europene pe care le-au creat de comun
acord, astfel incat deciziile luate la nivel
european sa fie luate in mod democratic,
tinand cont de interesele tuturor tarilor.

3. Parlamentul European
Cum este organizat Parlamentul European
Sediul Parlamentului European se afl laǎ
Strasbourg, îns activit ţile Parlamentului seǎ ǎ
desfaşoar , din motive istorice, în trei sedii deǎ
lucru: Strasbourg, simbol al reconcilierii franco-
germane, unde au loc lunar sesiunile plenare,
Bruxelles, unde au loc sesiunile plenare
suplimentare, reuniunile comisiilor
parlamentare şi ale grupurilor politice şi
Luxembourg, unde se afl Secretariatulǎ
General.
Parlamentul European reprezintǎ
cet ţenii din Statele Membre ale Uniuniiǎ
Europene. Este singura instituţie a Uniunii
Europene ai c rei membri sunt aleşi înǎ
mod democratic, la fiecare cinci ani, prin
vot universal direct. Reuniunile şi
deliber rile Parlamentului European suntǎ
publice. Deciziile, lu rile de poziţie şiǎ
dezbaterile parlamentare sunt publicate în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi pe
site-ul Parlamentului European,

4. Rolul Comisiei:
•propune reglementări pe care le supune
aprobării colegiuitorilor (Parlamentul
European i Consiliul de Mini tri)
ș
ș
•asigură respectarea legisla iei europene
ț
(dacă este necesar, cu ajutorul Cur ii de
ț
Justi ie a UE)
ț•stabile te obiective i priorită i de ac iune
ș
ș
ț
ț
pe care le prezintă în programul de lucru
anual, iar ulterior depune eforturi pentru
îndeplinirea lor
•gestionează i pune în aplicare
ș
politicile
i bugetul UE
ș
•reprezintă Uniunea pe plan extern (de
exemplu, negociază acorduri comerciale
între UE
i alte ări).
ș
ț
R
euniuni periodice
iș
reuniuni de
urgen
ăț
C
om
isarii se
reunesc
în
cadrul
colegiului o
dată
pe
săptăm
ână, de
obicei în
ziua
de
m
iercuri. Aceste
reuniuni
au
loc
la
Bruxelles, iar ordinea
lor de
zi este
stabilită
de
pre
edinte.
șC
ând
sesiunile
plenare
ale
Parlam
entului au
loc
la
Strasbourg, colegiul
com
isarilor se
reune
te, de
ș
asem
enea, la
Strasbourg.
Agenda reuniunilor se
bazează
pe
program
ul de lucru al Com
isiei
. Publicul nu are
acces la
reuniuni
i dezbateri, dar
ș
poate consulta
în
orice
moment ordinea
de
zi
iș
procesele-verbale.
Reuniunile de urgen
ă se
ț
organizează
în situa
ii care
ț
necesită
interven
ii im
ediate
ț
sau discu
ii cu
m
em
brii
ț
Consiliului de
Mini tri pe
ș
marginea
unor problem
e
majore.
Un președinte,
7 vicepreședinţi și
20 de comisari

5. Consiliul Uniunii Europene
Consiliul este principalul organism decizional la
nivelul Uniunii Europene si reprezintă
interesele Statelor membre.
Întâlnirile Consiliului Uniunii Europene sunt
impartite in 9 Consilii:
1. Afaceri Generale si Rela ii Externeț
2. Afaceri Economice si Financiare
3. Justitie si Afaceri Interne
4. Ocuparea fortei de munca, Politica
Sociala, Sanatate si Consumatori
5. Concurenta
6. transport, Telecomunicatii si Energie
7. Agricultura si Pescuit
8. Mediu
9. Educatie, Tineret si Cultura

6. Consiliul European
Consiliul European este alcătuit din şefii
de stat şi de guvern, preşedintele şi un alt
membru al Comisiei Europene şi miniştrii
de externe

8. Curtea Europeana
de Conturi
Pentru a-si indeplini rolul sau, ce
consta in a verifica daca bugetul
European este corect implementat,
Curtea de Conturi auditeaza orice
persoana sau institutie care se
ocupa cu colectarea sau cheltuirea
fondurilor europene. Deseori,
Curtea face controale inopinante,
iar concluziile verificarilor sale sunt
supuse atentiei Comisiei Europene
si guvernelor statelor membre.
Curtea de Conturi, ca institutie,
nu detine nici un fel de putere
legala. In cazul in care descopera
iregularitati sau fraude sesizeaza
Oficiul European de Lupta
Antifrauda – OLAF. OLAF,
infiintat in 1999 in cadrul Comisiei
Europene are un statut
independent special si are
misiunea de a conduce
investigatiile administrative
antifrauda.
Curtea de Conturi auditeaza orice persoana sau
institutie care se ocupa cu colectarea sau
cheltuirea fondurilor europene. Deseori, Curtea
face controale inopinante, iar concluziile
verificarilor sale sunt supuse atentiei Comisiei
Europene si guvernelor statelor membre.

9. Curtea de Justiţie
a Uniunii
Europene
Exemple de cazuri
Curtea pronun ă hotărâri privind cazurileț
sesizate. Cele cinci tipuri de cazuri întâlnite
frecvent sunt:
acţiuni pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare
– când instanţele naţionale îi cer Curţii de
Justiţie să interpreteze un act legislativ
european
acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor
– intentate guvernelor care nu aplică
legislaţia europeană
acţiuni în anulare – când se consideră că
anumite acte legislative ale UE încalcă
tratatele europene sau drepturile
fundamentale
acţiuni în constatarea abţinerii de a acţiona
– când instituţiile UE nu acţionează pentru
a lua deciziile pe care au obligaţia de a le
lua
acţiuni directe – intentate de persoane
fizice, întreprinderi sau organizaţii împotriva
deciziilor sau acţiunilor UE
Curtea de Justi ie interpreteazăț
legisla ia europeană pentru a seț
asigura că aceasta se aplică în acela iș
fel în toate ările UE. De asemenea,ț
solu ionează litigiile juridice dintreț
guvernele statelor membre i institu iileș ț
europene. Persoanele fizice,
întreprinderile sau organiza iile pot, laț
rândul lor, să aducă un caz în fa aț
Cur ii de Justi ie, atunci cândț ț
consideră că le-au fost încălcate
drepturile de către o institu ieț
europeană.
Curtea de Justiţie a Uniunii
Europene este formată din câte un
judecător pentru fiecare
stat membru
Acţiuni directe
Orice persoană sau întreprindere care a avut de suferit de pe
urma unei ac iuni sau a lipsei de ac iune din partea institu iilorț ț ț
UE sau a func ionarilor acestora, poate intenta o ac iune laț ț
Tribunalul de Primă Instan ă, cu scopul de a ob ineț ț
despăgubiri.

10. Banca Centrala Europeana
Banca Centrala Europeana (BCE) a
fost infiintata in anul 1998, cu sase luni
inainte de introducerea monedei Euro.
Sediul sau este in Germania, la Frankfurt
am Main.
BCE este responsabila cu asigurarea stabilitatii
preturilor si, in acest scop colaboreaza indeaproape cu
bancile centrale nationale ale statelor din zona Euro,
formand un grup numit Eurosistem. In plus, BCE
impreuna cu bancile centrale nationale din toate statele
membre formeaza Sistemul European al Bancilor
Centrale (SEBC).
B C E

11. Rol
Banca Europeană de Investiţii
sprijină proiecte în ţările UE şi
investeşte în viitoarele state
membre şi în ţările partenere.
În general, ia bani cu împrumut
de pe pieţele de capital pentru a
nu apela la bugetul UE. Aceşti
bani sunt acordaţi în condiţii
favorabile proiectelor care se
înscriu în linia obiectivelor
politice ale UE.
În anul 2008, BEI a strâns suma
de aproximativ 60 de miliarde de
euro. Banca nu activează în
scopul obţinerii de profit, ci
acordă credite la o rată a
dobânzii apropiată de costul la
care au fost împrumutaţi banii
Servicii
•Împrumuturi : acordate unor programe
sau proiecte viabile, atât din sectorul public
cât şi din cel privat. Destinatarii pot fi foarte
diferiţi, de la mari corporaţii până la
municipalităţi şi întreprinderi mici.
•Asistenţă tehnică: furnizată de o echipă
formată din economişti, ingineri şi experţi
pentru a veni în completarea facilităţilor de
finanţare.
•Garanţii: pentru un număr mare de
organisme, de exemplu bănci, societăţi de
leasing, instituţii de garantare, fonduri
mutuale de garantare, vehicule
investiţionale.
•Capital de risc: solicitările de capital de risc
trebuie adresate direct unui intermediar.

12. Biroul are următoarele misiuni principale:
stabileşte procedurile de organizare şi
funcţionare ale Comitetului şi îşi asumă
responsabilitatea politică a conducerii sale
generale;
exercită, împreună cu preşedintele
Comitetului, prerogativele bugetare şi
financiare prevăzute de regulamentul
financiar şi regulamentul de procedură ale
Comitetului;
adoptă normele de aplicare ale
regulamentului său de procedură şi aduce
precizări cu privire la interpretarea
acestuia;
analizează, din şase în şase luni, pe baza
unui raport redactat în acest scop,
măsurile luate ca urmare a avizelor emise
de Comitet.
ORGANELE DE LUCRU ALE
COMITETULUI
Biroul
Acesta cuprinde:
preşedintele şi cei doi vicepreşedinţi;
cei trei preşedinţi de grup (grupul I:
angajatorii; grupul II: salariaţii; grupul III:
interese economice şi sociale diverse);
cei şase preşedinţi ai secţiunilor
specializate;
un număr variabil de membri, care însă
nu trebuie să îl depăşească pe cel al
statelor membre.
Rol
Comitetul Economic şi Social European a fost
înfiinţat în 1957, ca for de discuţie pe
marginea aspectelor legate de piaţa unică.
CESE le oferă grupurilor de interese din
Europa - sindicate, angajatori, fermieri -
posibilitatea de a se exprima oficial în legătură
cu propunerile legislative ale UE
Numărul membrilor din fiecare ţară depinde de populaţia acesteia:
Franţa, Germania, Italia, Regatul Unit - 24 de membri
Spania, Polonia - 21 de membri
România - 15 membri
Austria, Belgia, Bulgaria, Grecia, Portugalia, Republica Cehă, Suedia,
Ţările de Jos, Ungaria - 12 membri
Croaţia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Lituania, Slovacia - 9 membri
Estonia, Letonia, Slovenia - 7 membri
Cipru, Luxemburg - 6 membri
Malta - 5 membri
În cadrul CESE
există trei
grupuri:
1.Angajatori
2.Angajaţi
3.Interese diverse
(ex. fermieri,
grupuri ale
consumatorilor

13. Politica vamala
Protec ia Datelorț
triBUNalUl FUNctiei PUBlice
Politica industriala
Combaterea
fraudei Politica fiscala
Piata Interna
Audiovizual si Media

14. Ombudsmanul European (Mediatorul Europe
Ombudsmanul European anchetează,
elaborează rapoarte pentru Parlament, dar nu
poate impune sanc iuni.ț
Mediatorul European, institu ie cu sediul la Strasbourg, investighează plângerile privind cazuri de
țadministrare defectuoasă în activitatea instituţiilor şi organelor Uniunii Europene (UE). Printre instituţii se numără
Comisia Europeana, Consiliul UE şi Parlamentul European. Agenţia Europeană pentru Medicamente şi Fundaţia
Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă sunt două exemple de organe ale Uniunii pe
care Ombudsmanul le poate ancheta. Numai Curtea de Justiţie, Tribunalul de Primă Instanţă şi Tribunalul
Funcţiei Publice în exercitarea competenţelor lor jurisdicţionale nu se încadrează în competenţa sa.
Ombudsmanul nu poate investiga:
-plângeri împotriva autorităţilor naţionale,
regionale sau locale din statele membre,
nici chiar în cazurile în care plângerile se
referă la chestiuni privind UE. Exemple de
astfel de autorităţi sunt ministerele,
agenţiile de stat şi consiliile locale.
-activităţile tribunalelor naţionale sau ale
ombudsmanilor naţionali. Ombudsmanul
European nu este un organ de apel
împotriva deciziilor luate de aceste
entităţi.
-plângerile împotriva societăţilor
comerciale sau a persoanelor fizice.
Ombudsmanul investighează cazuri de
administrare defectuoasă (administrare
inadecvată sau incorectă). Administrarea
defectuoasă corespunde situaţiilor în
care o instituţie nu acţionează în
conformitate cu legile în vigoare, nu
respectă principiile bunei administrări sau
încalcă drepturile omului.

15. Fondul Social European (FSE)
este principalul instrument
financiar al Uniunii Europene
care finanţează ocuparea
forţei de muncă din statele
membre şi promovează
coeziunea economică şi
socială. Cheltuielile FSE se
ridică la aproximativ 10% din
bugetul total al UE
Fondul Social
European a fost creat
în 1957 prin Tratatul
fondator de la Roma şi
este cel mai vechi fond
structural. Deoarece
FSE a avut
întotdeauna ca
obiectiv creşterea
ratei de ocupare a
forţei de muncă, în
decursul anilor, Fondul
şi-a adaptat acţiunile
principale pentru a
putea face faţă
provocărilor timpurilor
Modalitatea de alocare a
fondurilor FSE
Nivelul finanţării FSE diferă
de la o regiune la alta, în
funcţie de bogăţia sa
relativă. Regiunile UE sunt
împărţite în patru categorii
de regiuni eligibile, în
funcţie de PIB-ul lor
regional per cap de
locuitor în comparaţie cu
media UE (UE cu 25 sau cu
15 state membre), şi
atribuite celor două
obiective.

16. Politica vamala
Uniunea vamala pe care au
constituit-o statele membre ale
UE presupune eliminarea
taxelor si barierelor vamale la
importul si export intra-
comunitar. De asemenea,
presupune adoptarea unui Tarif
Vamal Comun, un tarif ce se
aplica tuturor bunurilor
importate din state terte.
Un alt instrument al politicii
vamale comune il constituie
Tariful Integrat al
Comunitatilor Europene
(TARIC) infiintat pentru a
incorpora toate masurile
comerciale si comunitare ce se
aplica bunurilor importate si
exportate din
Uniunea Europeana.
Desi in interiorul Uniunii Europene
nu mai sunt granite, serviciul vamal
ramane in continuare foarte
important, 20% din comertul
international fiind procesat de
vamile europene, aceasta insemnand
mai mult de 2 miliarde de tone de
marfuri anual si 100 de milioane de
declaratii vamale.
In 1994, toata legislatia europeana
a fost adunata in Codul Vamal
Comunitar care are ca scop sa
asigure o interpretare comuna, in
toate statele membre ale Uniunii, a
prevederilor vamale

17. Protec ia Datelorț
Autoritate independenta, infiintata in 2001, functionala
din 2004, cu sediul la Bruxelles, Responsabilul
European pentru Protectia Datelor monitorizeaza
procesele de colectare si procesare a datelor cu
caracter personal (spre exemplu date medicale,
adrese, numere de telefon).
Orice persoana care considera ca datele sale cu
caracter personal au fost colectate, prelucrate sau
uilizate de o institutie europeana sunt eronate sau au
fost dobandite ilegal, poate inainta o plangere
Responsabilului European pentru Protectia Datelor. In
cazul in care plangerea este intemeiata, Responsabilul
European pentru Protectia Datelor poate facilita
trimiterea cazului la Curtea de Justitie.

18. triBUNalUl FUNctiei PUBlice
Tribunalul Civil/Func iei Publice (Civil Service Tribunal) a fost înfiintat înţ
anul 2004 în urma adopt rii Deciziei Consiliului nr.ă
2004/752/CE/Euratom de la 2 noiembrie 2004 pentru înfiin areaţ
Tribunalului func iei publice al Uniunii Europene /European Union Civilţ
Service Tribunal = Tribunal de la fonction publique de l'Union
européenne (OJL nr.333, p, 7 - 11). Alcătuire
Tribunalul Funcţiei Publice este alcătuit din şapte judecători, numiţi de
către Consiliu pentru un mandat de şase ani, care poate fi reînnoit.
Judecătorii trebuie să îşi exercite atribuţiile cu imparţialitate şi
independenţă.
Judecătorii aleg din rândul lor preşedintele Tribunalului pentru un
mandat de trei ani, care poate fi reînnoit. Preşedintele conduce
lucrările şi serviciile Tribunalului.
Judecătorii numesc, de asemenea, un grefier pentru un mandat de
şase ani, care poate fi reînnoit. Acesta este responsabil cu arhivele,
precum şi cu publicaţiile Tribunalului. Grefierul asistă totodată
judecătorii şi preşedintele Tribunalului în exercitarea funcţiilor acestora

19. Obiectivele Eurojust-ului :
-de a ameliora coordonarea între
autorităţile competente ale
statelor membre privind
anchetele şi urmăririle penale
-ameliorarea cooperării între
autorităţile competente ale
statelor membre în special,
pentru facilitarea punerii în
aplicare a asistenţei judiciare
internaţionale, şi executarea
cererilor de extrădare
-susţinerea autorităţilor
competente din statele membre
în scopul eficientizării efective a
anchetelor şi urmăririlor penale.
Competenţa Eurojust
Competenţa materială este
acoperită de toate infracţiunile
prevăzute în articolul 2 din
Convenţia Europol din
26.07.1995:
-traficul de droguri
-traficul de persoane
-terorismul
-traficul cu autovehicule
furate
-traficul cu substanţe
radioactive şi nucleare
-falsificarea de bani şi a
altor mijloace de plată.
Acest organ al Uniunii Europene a
fost înfiinţat în scopul de a întări lupta
împotriva formelor grave de crimă
organizată. Încă din perioada 15-
16.10.1999 Consiliul European de la
Tampere a reţinut la punctul 46 al
Concluziilor sale necesitatea creării
unei unităţi (Eurojust), alcătuită din
procurori, judecători sau ofiţeri de
poliţie, având prerogative
echivalente.

20. Politica industriala
Politica industriala si
pentru intreprinderi
urmareste sa asigure un
mediu de afaceri sigur, un
mediu atractiv pentru
investitii si pentru munca. De
asemenea, Politica
industriala are ca scop
cresterea economica bazata
pe cunoastere si pe inovatie.
Una dintre prioritatile Uniunii in
acest domeniu este reducerea
reglementarilor si birocratiei
pentru intreprinderi, in special
pentru intreprinderile mici si
mijlocii (IMM).

21. Combaterea
fraudei
Uniunea Europeana
are la dispozitie o
serie de reglementari
pentru combaterea
fraudei sub toateaspectele sale:falsificare de bani,
incalcarea drepturilor
de proprietateintelectuala, coruptia
atat la nivelulComunitatii cat si la
nivel international.
Se
estim
eaza
ca,
din
bugetul anual
de
peste
100
m
iliarde
de
Euro,
aproape
un
m
iliard
este
fraudat. De
aceea, pretejarea
intereselor
financiare
ale
UE
reprezinta
o
prioritate
pentru
institutiile
europene.
Oficiul European de Lupta
contra Fraudei (OLAF)
este elemental de baza al luptei impotriva
fraudei. Parte a Comisiei Europene, OLAF
desfasoara anchete in cadrul institutiilor
europene si in statele membre.
De asemenea, investigheaza cazuri
de frauda si in tarile ne-membre UE,
dar cu care Uniunea are acorduri.

22. Politica fiscala
Politica europeana in domeniul
impozitarii are doua mari componente:
impozitarea directa – care este
responsabilitatea statelor membre si
impozitarea indirecta, ce afecteaza
libera circulatie a bunurilor si
serviciilor.
Statele membre au luat deja masuri
pentru a preveni evaziunea fiscal si
dubla impozitare, iar politica
europeana in domeniu are ca scop sa
se asigure ca pe piata interna
concurenta nu este distorsionata de
diferente intre sistemele si ratele de
impozitare indirecta. In
In ceea ce priveste taxa pe
valoarea adaugata exista un
acord intre statele membre de a
o fixa la minim 15%. Evident
sunt si exceptii de la aceasta
regula, existand bunuri
exceptate de TVA sau carora li
se aplica un TVA mai scazut. In
general bunurile si serviciile ce
beneficiaza de aceste exceptii
nu sunt in concurenta directa
cu bunuri si servicii similar din
celelalte state membre, cum ar
fi preturile meniurilor din
restaurante.
In domeniul impozitarii companiilor, UE are doua obiective
majore: sa evite competitia neloiala in domeniul impozitarii
si sa asigure libera circulatie a capitalurilor.
Regulile Uniunii impiedica statele membre
sa foloseasca sistemul impozitelor pentru
a influenta deciziile de investitii
in detrimentul altor
state membre.

23. Pia a Internăț
Piata unica (sau piata
interna) are la baza cele
patru libertati de miscare: a
bunurilor, a serviciilor, a
capitalurilor si a persoanelor.
Buna functionare a pietei
unice se bazeaza, in
special, pe reglementarile
din cadrul politicii comune
de concurenta, a politicii
privind intreprinderile,
precum si a politicii privind
protectia consumatorilor.
Libera circulatie a marfurilor a
presupus eliminarea tuturor
barierelor tarifare si netarifare din
calea comertului intre statele
membre.
De la 1
ianuarie
1993 se
poate vorbi
de o piata
interna.
In ceea ce
priveste libera
circulatie a
capitalurilor,
reglementarile
europene
interzic
restrictiile
referitoare la
plasamentele si
investitiile de
capital, precum
si restrictiile
privind platile.

24. Fondul European de Investitii
Fondul European deInvestiţii (FEI) a fost creatîn 1994 pentru a susţineîntreprinderile mici.Acţionarul său majoritareste Banca Europeana deInvestiţii, alături de careformează ,,Grupul BEI’’.
FEI oferă capital de risc
pentru întreprinderile mici
şi mijlocii (IMM-uri), în
special pentru societăţile
recent înfiinţate şi pentru
cele cu orientaretehnologică. De asemenea,
furnizează garanţiiinstituţiilor financiare (de
exemplu băncilor) pentru a
acoperi împrumuturile
acordate IMM-urilor.
FEI nu este o instituţiecreditoare: Fondul nuacordă credite sau
subvenţii şi nici nuinvesteşte direct în vreosocietate. În schimb,acţionează prin bănci şialţi intermediari
financiari, folosind fiepropriile fonduri, fie pecele care îi suntîncredinţate de BEI sau
de Uniunea Europeana.
Fondul este
activ în statele
membre ale UE şi
în Croatia, Turcia
şi în trei state
AELS (Islanda,
Liechtenstein şi
Norvegia).

25. Audiovizual si Media
Scopul principal al regelementarilor
adoptate erau prevenirea fragmentarii
pietei cinematografice europene ce se
confrunta cu o concuranta puternica
din partea cinematografiei americane,
asigurarea liberei circulatii a
programelor de televiziune si
respectarea particularitatilor politicilor
nationale de sustinere a diferitelor
canale de televiziune
Cea mai importanta
reglementare adoptata in acest
domeniu este Directiva
“Televiziune fara Frontiere” din
1997. Aceasta directiva a fost
revizuita in 1997, iar
in decembrie 2007 a fost
amendata prin adoptarea unei
noi directive: Directiva pentru
Servicii Audiovizuale si Media.
Directiva pentru Servicii Audiovizuale si
Media acopera toate serviciile media,
prevede reglementari mai simple si mai
flexibile si modifica regulile privind
publicitatea TV pentru o mai buna finantare
a continutului audiovisual

26. Fondul european de ajustare la globalizare
Fondul European de
Ajustare la Globalizare
(FEAG)
- rolul de a oferi sprijin
lucrătorilor care şi-au pierdut
locul de muncă în urma
schimbărilor survenite în
structura comerţului
mondial. Dacă o
întreprindere de mari
dimensiuni îşi închide porţile
ori se mută într-o ţară din
afara UE sau dacă un întreg
sector economic dintr-o
regiune înregistrează
pierderea a numeroase
locuri de muncă, FEAG
poate să-i ajute pe lucrătorii
disponibilizaţi să-şi
găsească o altă slujbă cât
mai repede posibil. Suma
maximă pe care FEAG o are
la dispoziţie pentru
finanţarea unor astfel de
intervenţii este de 500 de
milioane de Euro pe an.
FEAG
poate finanţa măsuri
active privind piaţa muncii
care se axează exclusiv pe
sprijinirea lucrătorilor
afectaţi de concedierile
cauzate de procesul de
globalizare, ca de
exemplu:
- măsuri speciale, cu
durată limitată, cum ar fi
alocaţii pentru căutarea
unui loc de muncă,
alocaţii de mobilitate sau
alocaţii acordate
persoanelor care participă
la activităţi de învăţare
de-a lungul vieţii şi de
formare profesională.FEAG nu finanţează măsuri pasive
de protecţie socială, precum
acordarea de pensii pentru limită
de vârstă sau de indemnizaţii de
şomaj, acestea ţinând de
competenţa statelor membre.

27. Programul PROGRESS
PROGRESS este programul
UE pentru ocuparea forţei
de muncă şi solidaritate
socială. A fost creat pentru
a sprijini financiar punerea
în aplicare a obiectivelor
Uniunii Europene privind
ocuparea forţei de muncă,
afacerile sociale şi
egalitatea de şanse,
conform prevederilor din
Agenda socială. De
asemenea, acest program
contribuie la realizarea
strategiei de la Lisabona
privind creşterea
economică şi crearea de
locuri de muncă
PROGRESS este accesibil
celor 27 de state membre
ale UE, ţărilor candidate şi
ţărilor membre AELS/SEE.
Se adresează statelor
membre, autorităţilor
locale şi regionale,
serviciilor publice de
ocupare a forţei de muncă
şi birourilor de statistică
naţionale. Pot participa
organisme specializate,
universităţi, institute de
cercetare, precum şi
parteneri sociali şi
organizaţii
neguvernamentale.
PROGRESS dispune de un
buget total de 743,25
milioane de Euro, pentru o
perioadă de şapte ani
(2007-2013). UE va utiliza
acest buget pentru a
acţiona ca un catalizator
pentru schimbare şi
modernizare în cinci
domenii:
- ocuparea forţei de muncă
- incluziune şi protecţie
socială
- condiţii de muncă
- nediscriminare
- egalitate de şanse între
femei şi bărbaţi.