prima varianta ridicata are multe erori. aceasta este frumos tehnoredactata. lectura placuta

1. Ane & Ed Kolaczyk
Valetul si stăpâna lui
Camilla Ross se simţea groaznic. O durea capul,
gâtul o ustura şi tot corpul îi ardea. De fiecare dată când
tuşea, pieptul i se crispa de durere.
— De ce nu te duci acasă? o întrebase şeful ei la
începutul după-amiezii.
— Mă simt bine, mulţumesc, insistase ea. Şi trebuie
să mă apuc şi de hârtiile pentru contractul cu Tilden
Lake. Cumpărători care să comande echipamente de
birou de două milioane de dolari nu sunt pe toate
drumurile. Vreau să văd actele semnate cât mai curând
posibil.
— O să dureze cel puţin cinci zile până să perfectezi
contractul, îi atrase el atenţia, învaţ-o pe Jessica ce are de
făcut cu hârtiile şi pe urmă du-te acasă. Dacă-ţi mai
împrăştii mult viruşii pe-aici, o să contaminezi tot biroul.
— Fireşte că n-aş vrea să fac asta.
Un acces de tuse o împiedică să spună mai mult şi o
făcu să se simtă ameţită şi fără vlagă. O fi fost porecla ei
Dusty - „Prăfuita" - dar acum nu i se potrivea deloc.
„Prăbuşita" ar fi fost mai aproape de realitate. Sau
„Ameţita". „Decrepita". „Deprimata".
Hotărârea fiind luată înainte ca ea să-şi fi dat măcar
seama, Dusty se ridică în picioare şi scotoci la repezeală
printre hârtiile de pe biroul ei. Pe cele mai multe le puse
deoparte ca să le rezolve mai târziu; restul fură îndesate
în geanta ei diplomat. Imaginea unui castronaş cu supă
îi încolţi în minte în timp ce traversa pardoseala
acoperită cu gresie a biroului. Supă fierbinte, cu aburii

2. jucând deasupra, care să-i transmită căldura ei
reconfortantă. Se agăţă de această imagine liniştitoare, în
timp ce cobora cu liftul şi traversa holul spre uşa de
ieşire, de unde îi făcu semn unui taxi. Era sfârşit de
februarie, iar vremea era o combinaţie mizerabilă de
ploaie şi ninsoare. Trupul lui Dusty se înfiora, dar
mintea ei continua să şoptească: supă, supă, supă!
Abia când taxiul începu să gonească spre nord, pe
malul lacului Michigan, imaginea supei fierbinţi se risipi
şi se preschimbă în gheaţă. Bucătăria ei era goală-goluţă,
îşi aminti ea cu un geamăt interior. Avusese de gând să
facă cumpărături în week-end-ul trecut, dar, cine ştie de
ce, nu reuşise să-şi găsească timp pentru asta.
Când virară pe Lake Shore Drive, Dusty se aplecă în
faţă.
— În parcarea băcăniei de colo, te rog. Trebuie să
iau câte ceva.
Şoferul cu păr cărunt o privi lung prin oglinda
retrovizoare, arătând spre aparat.
— Ceasul de marcat trebuie să meargă.
Căldura soarelui caraibian din intonaţia moale a
bărbatului nu avu nici un efect asupra cerului înnegurat
sau asupra dispoziţiei lui Dusty.
— Da, ştiu.
— S-ar putea să meargă mult.
— Nu-mi pasă. O să-ți plătesc chiar dacă stau
înăuntru o săptămână.
Coborî din taxi şi se îndreptă spre magazin.
— Hei, doamnă! Vocea taximetristului o ajunse din
urmă. Îmi iei şi mie o ciocolată? Hershey cu alune. Una

3. mare, O.K.? Ea încuviinţă din cap şi păşi în căldura
relativă a prăvăliei.
Probabil că era singura persoană din Chicago căreia
un şofer de taxi îi cerea să-i cumpere ciocolată. Oare ce
anume, în făptura ei măruntă, îi făcea pe oameni să
presupună că ar fi fericită să le facă un serviciu? Sau
poate socoteau că e prea timidă ca să refuze? Oare nu era
ăsta şi motivul pentru care nu reuşea să-şi găsească o
menajeră? Toată lumea, în afară de clienţii ei, părea s-o
considere o neajutorată.
Îşi făcu cumpărăturile şi apoi le cără până la taxi.
Aerul rece îi pătrundea prin haină, i se strecura până sub
pulover şi i se lipea, umed, de piele. Se simţea groaznic.
— Mi-ai luat ciocolata, doamnă?
Dusty i-o întinse fără nici o vorbă.
— Mii de mulţumiri! Îşi rupse o bucată pentru el şi
îi întinse pachetul. Vrei o bucăţică, doamnă?
Mirosul ciocolatei o făcu să se simtă şi mai rău, dacă
aşa ceva era cu putinţă.
— Nu, mulţumesc, răspunse ea pe un ton apăsat.
Vreau numai să mă duci acasă.
— Desigur, doamnă!
Şoferul acceleră şi ţâşni în stradă, fără să se uite la
pietoni sau la alte maşini. Dusty închise ochii şi începu
să se roage, simţind cum taxiul face piruete la cotituri şi
auzind scrâşnetul strident ai cauciucurilor. Apoi, taxiul
opri brusc şi ea îşi încleştă mâinile pe sacoşa cu
cumpărături, pentru ca acestea să nu se risipească.
Poşeta îi căzu. Taxiul parcase în fata casei sale din
cărămidă brună, cu două etaje.
— A fost destul de repede, doamnă?

4. Ea îi întinse o bancnotă de zece dolari şi deschise
portiera, ieşind în ploaia rece ca gheaţa.
— Păstrează restul!
Omul făcu un salt împrejurul maşinii ca să-i ia
sacoşa şi i-o duse până la uşa din față.
— Vreţi să le duc înăuntru?
— Nu, mulţumesc.
Îi luă sacoşa din mână şi intră. Poate ar fi fost dispus
să se angajeze la ea, pentru menaj. Din păcate, probabil
că el câştiga mai bine ca şofer de taxi.
După ce răsturnă conţinutul cutiei poştale în sacoşa
de la magazin, urcă treptele proaspăt mochetate spre
apartamentul ei de la etajul al doilea. Clădirea, prima ei
investiţie personală în domeniul imobiliar, o făcea să
simtă că nu stă prea rău pentru o fostă secretară de
douăzeci şi nouă de ani, care se afla abia la jumătatea
drumului până la licenţă. Apartamentul ei era mai mare
decât întreaga căsuţă din Canaryville unde copilărise,
iar, în plus, clădirea mai avea două garsoniere la etajul
întâi şi un apartament cu grădină la parterul englezesc.
Dusty cumpăni sacoşa într-o mână şi descuie cele
două broaşte de la uşă. Pe urmă, stând o clipă în loc, îşi
forţă ochii să cerceteze ceea ce se putea vedea prin
apartament. Era harababură, dar nu era decât aceeaşi
harababură pe care o lăsase de dimineaţă. Dădu aerul
afară cu un suspin adânc şi paşi înăuntru, trântind şi
apoi ferecând uşa grea de metal din spatele ei.
Preţul scăzut la care cumpărase clădirea era un
avantaj, dar amplasamentul era încă un element
oarecum negativ. Se afla la numai câteva blocuri dincolo
de limita exterioară a zonei aflate în curs de renovare.

5. Ştiuse care sunt riscurile, atunci când o cumpărase,
dar nu era pregătită pentru trauma emoţională a unei
spargeri. Crimele şi tâlhăriile erau ceva ce se întâmplă
numai la televizor sau altora, i se întâmplase cu mai bine
de trei luni în urmă, dar încă mai era cuprinsă de teamă,
de câte ori se întorcea în apartamentul mare şi gol.
Măcar dacă ar putea găsi o menajeră care să locuiască la
ea!
Dusty duse cumpărăturile în bucătărie şi dădu la o
parte teancul de plicuri primite în ultimele două
săptămâni şi o cutie goală de fulgi de cereale, ca să facă
loc pe tejghea pentru sacoşă. Dintr-odată, efortul de a-şi
pregăti cina i se păru mai mare decât merita. La naiba cu
supa!
Înghiţi două aspirine cu un pahar cu suc de
portocale şi se duse în dormitor, unde se întinse pe pat
desfăcut. Era atât de bine să stai întinsă, îşi aruncă
pantofii din picioare şi se înveli cu un colţ de pled,
cuibărindu-se în perne.
Nu căuta imposibilul - doar pe cineva care să-i facă
curăţenie, să-i pregătească micul dejun şi cina şi să
meargă la cumpărături. Cel mai mult, de fapt, simţea
nevoia să aibă pe cineva care să umple cât de cât spaţiul
gol al apartamentului, dar ultima femeie pe care i-o
trimiseseră de la agenţie avea pe puţin optzeci de ani şi
abia-şi trăgea sufletul pe scări. Celor mai tinere nu le
plăcuse cartierul, coloritul bucătăriei sau salariul.
Dusty se acoperi mai bine cu pledul, iar durerile şi
frisoanele se mai potoliră. Aspirina începuse să-şi facă
efectul, dar, pe măsură ce răul care-i cuprindea trupul
începuse să slăbească, golul din stomac creştea. Revolta

6. intestinelor îi aduse aminte că nu mâncase nimic toată
ziua, în afară de aspirină şi cafea.
Peste câteva minute, o să se ridice şi-o să-şi facă
supa aceea fierbinte, dar perna o învăluia atât de
seducător şi o atrăgea spre un ţinut atât de plăcut şi
liniştit, spre o pajişte caldă şi însorită, plină de spiriduşi,
care-i făgăduiau că-i vor lua cu ei toate necazurile,
dându-i în schimb veselie şi vigoare...
Apelul telefonului dădu semnalul expulzării ei din
acel ţinut de basm. Spiriduşii trântiră poarta în urma ei,
azvârlind-o pe Dusty înapoi:
— La dracu! mormăi ea bâjbâind după telefon.
— Dusty! O voce dezgustător de voioasă îi răsună
în urechi din receptor. Aici e Maggie Lucas de la Agenţia
Ascot. Am găsit candidatul ideal pentru postul tău de
menajeră, Candidat? Ce făcea, angaja un ajutor pentru
menaj sau îl alegea în vreo funcţie? Dusty scutură din
cap ca să se dezmeticească.
— Candidatul vorbeşte englezeşte?
—Şi încă cu distincţie, râse Maggie, singura
problemă este că...
— Ai discutat salariul pe care i-l pot oferi?
— Nici o problemă.
— Dar cartierul?
Femeia râse din toată inima.
— Pat Mahoney nu-şi face griji pentru atâta lucru...
— Perfect.
Poziţia verticală nu era tocmai cea mai plăcută
pentru Dusty în clipa aceea, iar conversaţia nu era
talentul ei de căpetenie. Camera se clătina în jurul ei.

7. — Ar putea veni aici într-o oră pentru o
întrevedere? întrebă ea.
Râsul greu de suportat al lui Maggie Lucas izbucni
din nou.
— Nu-i nici o problemă, Dusty, numai că…
— Bine.
Dusty trânti telefonul şi se cuibări la loc în pernă,
strângând din ochi ca să-şi alunge ameţeala.
Când capul încetă să i se mai învârtă, Dusty îşi
pironi, uimită, ochii pe ceasul electronic de pe noptieră.
Dormise trei ore. Durerea care-i revenea în cap şi
junghiurile îi spuneau că aspirina îşi încheiase efectul. Se
ridică şi constată că greaţa luase locul ameţelii. Mai bine
că nu mâncase supă.
Ignorând seducţia pernei şi promisiunile de somn
dulce şi vise plăcute, Dusty se smulse din pat. N-avea să
se lase ea doborâtă de o nenorocită de gripă.
Intrând în acţiune, făcu patul, cochetând pentru
puţină vreme cu ideea de a schimba cearceafurile.
Totuşi, atunci când termină, toată energia o părăsi şi se
hotărî să-şi cheltuiască ultimele puteri în camera de zi.
Vizita ei în bucătărie nu dură mult. O privire
aruncată în sacoşa cu cumpărături fu de ajuns ca să-i
amintească de stomacul gol, aşa că se răzgândi şi porni
spre sufragerie. În living, dezordinea era şi mai mare,
aşa că se prăbuşi pe canapea, dând la o parte un papuc
de piele neagră.
Ce-o apucase? În definitiv, ea era cea care angaja pe
cineva şi nu invers. Dacă ar fi avut timpul şi energia
necesare, nu i-ar mai fi trebuit ajutor la menaj. Muncea
din greu vânzând imobile cu destinaţie comercială şi

8. merita să se odihnească după ce ajungea acasă. Nu exista
nici un motiv să se simtă vinovată sau intimidată.
De-a lungul ultimilor nouă ani, îşi făcuse din plin
datoria la Putney şi Bowkers, începând ca funcţionară şi
urcând, treaptă cu treaptă, până la o poziţie de vârf în
departamentul lor de vânzări. Obţinuse succesul
muncind din greu, cu ambiţie înverşunată, nicidecum
datorită diplomelor sau relaţiilor de rudenie. Acum
începea să culeagă roadele acestui succes şi trebuia să
înveţe să se relaxeze şi să se bucure de el. Chiar dacă era
nevoie să-şi impună asta.
Dezordinea din jur părea să-şi bată joc de ea pe
tăcute, aşa că se apucă iarăşi să strângă, cu un sentiment
de răzbunare. Nu era cazul s-o sperie pe domnişoara
Mahoney chiar din clipa când intra pe uşă.
Apartamentul, odată curăţat, nu era greu de întreţinut.
Era numai dezordine, nu era murdărie.
Dusty roboti prin cameră, adunând pantofi, ciorapi
şi cordoane, papuci, eşarfe şi un pulover. Totul fu
aruncat în debaraua din dormitor, unde avea să se ocupe
de ele când va fi mai în putere. Cu puţin noroc,
domnişoara Mahoney putea începe lucrul lunea viitoare,
aşa că lui Dusty îi rămânea la dispoziţie week-end-ul ca
să pună totul la punct.
După ce reuşi să ascundă dezordinea, trecu cu o
cârpă peste suprafeţele cele mai prăfuite. Cerul înnorat
era, în definitiv, o binecuvântare. Dacă soarele ar fi
strălucit prin fereastra largă, ar fi scos în evidenţă tot
praful. Aşa, totul era mascat cu discreţie.
Pe la patru fără un sfert, apartamentul era destul de
prezentabil. Dusty făcuse un duş rapid şi se îmbrăcase

9. într-o pereche de blugi şi un pulover roz. Nu era o
costumaţie care s-o arate prea autoritară, dar era oricum
mai bine decât cu pijamaua de flanel după care tânjea.
Îşi legă cu o panglică verde părul brun-roşcat, lung până
la umeri, şi exersă o privire de oţel, cercetătoare.
Satisfăcută de faptul că arăta pregătită să ia hăţurile
în mână chiar de la început, se duse în living. Podeaua
părea să încline puţin spre stânga şi trebui să se ţină de
pereţi ca să se târască până la canapea. Era pe punctul de
a se aşeza, când se auzi soneria. Până ajunse la interfon,
vuietul din urechile ei deveni mai puternic decât orice
sonerie.
— Domnişoara Ross? Sunt Pat Mahoney.
Ori era de vină ţiuitul din urechi ori domnişoara
Mahoney era răguşită zdravăn. Poate făceau un schimb
de viruşi.
— Poftiţi sus, spuse Dusty.
I se păru că nu merită efortul să mai traverseze
camera o dată, aşa că se sprijini de perete, cu ochii
închişi, până când se auzi la uşă o bătaie uşoară.
Deschise uşa larg.
— Intraţi, domnişoară Mano...
Salutul îi îngheţă în gât, când îl văzu pe bărbatul
înalt şi oacheş care stătea în cadrul uşii. Părea să aibă
între 35 şi 40 de ani şi un zâmbet diabolic îi juca pe
figură în momentul când păşi în cameră.
— Dumneata nu eşti domnişoara Mahoney, scrâşni
Dusty.
— Într-adevăr, cel puţin de când m-am controlat
ultima oară.

10. Vocea îi era profundă, cu o anumită muzicalitate,
care aproape că îi masca puterea. Rânjetul lui larg părea
să devină tot mai ameninţător. Dusty simţi cum degetele
îngheţate ale spaimei îi încleştează gâtul. De ce licăreau
ochii aceia albaştri? Ce gânduri îngrozitoare cocea
mintea lui în ceea ce-o privea pe ea?
— Dacă pleci în clipa asta, n-o să chem poliţia.
Încercă să dea o oarecare fermitate vocii sale, dar
podeaua îşi alesese anume acea clipă ca să se clatine şi fu
nevoită să apuce marginea unui bufet, ca să nu cadă.
— Ce-ai spus?
El nu mai zâmbea şi unicul pas pe care-l făcu spre
ea intensifică la maximum spaima do gheaţă care-i
strivea plămânii. Nu putea să respire. Simţea cum mişcă
gura, dar nu ieşea nici un sunet. Dusty se prăbuşi într-un
vârtej de beznă deplină.
Pat prinse femeia, înainte ca aceasta să cadă pe
podea şi o duse în living. Părea o mică fiinţă, uşoară ca
fulgul, atât la trup, cât şi la minte. De ce-i dăduse
drumul în casă şi pe urmă începuse să vorbească despre
chemarea poli ieiț ? O aşeză pe canapea, îi scoase pantofii
lărgi cureaua de la pantaloni.
Fir-ar să fie! Sperase că de data asta va fi bine, i se
spusese la agenţie, slujba i se potrivea ca o mănuşă. O
femeie ce avea o carieră şi care avea nevoie de un menaj
uşor şi de cineva care să-i poarte de grijă. Casă,
întreţinere, ceva bani cât să aibă de-o bere din când în
când şi o grămadă de timp liber, încât să pună pe
picioare propriul său proiect.
Privi o clipă la faţa palidă a femeii. Genele ei, abia
vizibile în umbra cearcănelor de sub ochi, nu se mişcară.

11. Cu un suspin de resemnare pentru după-amiaza
pierdută, el îşi scoase trenciul şi-l puse pe un scaun, apoi
porni în căutarea bucătăriei. Din fericire, nu se pierdea
prea uşor cu firea. Bucătăria arăta ca un câmp de luptă.
Mama lui obişnuia să spună că a privi bucătăria unei
femei era ca şi cum i te-ai fi uitat în creier. Asta nu era un
semn prea bun pentru starea mentală a domnişoarei
Ross.
După un timp de căutări, descoperi o bucată de
cârpă pe care o umezi şi se duse să-i şteargă faţa. Dar ea
nu dădu nici un semn că şi-ar reveni. Spera ca măcar să
nu fi luat cine ştie ce substanţă ciudată. Americanilor le
plăcea teribil să facă tot felul de experienţe, în vreme ce
oamenii din ţara lui erau mulţumiţi să ia aceleaşi leacuri
din vremea când îl întâlniseră pe sfântul Patrick.
— Fir-ar să fie! se gândi el cu glas tare, dar blând,
căci tocmai îi trecuse prin minte ideea că s-ar putea ca ea
să fie cu adevărat foarte bolnavă.
Pat umezi din nou cârpa, de data asta cu apă rece.
Avea de gând să mai încerce o dată s-o trezească, apoi
avea să cheme salvarea. Nu-şi putea permite să se vâre
în complicaţiile unei femei străine.
Când agenţia îi spusese despre slujbă, şi-o
imaginase pe domnişoara Ross drept o femeie
autoritară, de treizeci şi ceva de ani, ambiţioasă şi
energică. Gata să-şi ia răspunderi sau să-i conducă pe
alţii. Nu şi-o închipuise nicidecum ca pe cineva care avea
nevoie de-o fată-n casă care să facă pe infirmiera! Îi puse
cârpa udă pe frunte şi ea deschise ochii. Cu expresia
aceea de teroare, arăta ca o căprioară cu ochi mari,
încolţită de câini de vânătoare.

12. — De ce mai eşti aici?
— Aşa m-a învăţat mama, Dumnezeu să-i
odihnească sufletul, răspunse el cu blândeţe, sperând s-o
liniştească destul încât să poată pleca. A făcut din mine
un asemenea gentleman, încât nu pot niciodată să
părăsesc o doamnă aflată în necaz.
Pat se trase încetişor înapoi până la un scaun şi se
aşeză, în timp ce femeia se ridică brusc, fără să observe
cârpa umedă care căzu pe canapea în timp ce ea îşi duse
mâinile la talie. Spaima din ochii ei se înteţi.
— Ce mi-ai făcut?
— Ai leşinat...
— Pantofii mei, şopti ea răguşită, privindu-şi
picioarele goale. Unde-mi sunt pantofii?
— Ţi i-am scos eu. Ai...
— Am un dulap plin cu pantofi. Dacă-mi promiţi că
pleci imediat, te las să-i iei pe toţi.
Pat se ridică în picioare şi porni spre uşă. Să fii
cavaler era una, dar cucoana asta era din cale-afară de
smintită. Faţa nu-i mai era palidă, ci de o roşeaţă suspect
de intensă ca să fie sănătoasă, iar ochii îi străluceau.
— Vrei să chem salvarea? întrebă el. Sau ai vreun
medic de familie pe care-l preferi?
— De ce? Vocea îi suna de parcă stătea să
izbucnească în plâns. Ce mi-ai făcut?
Era limpede. Văzuse încă din bucătărie; mintea ei
nu raţiona deloc.
— Doamnă - pocni el din degete - dacă ţi-aş fi făcut
ceva, plăcuta amintire te-ar urmări o viaţă. Poate chiar
două vieţi.
Privirea ei deveni nedumerită.

13. — Eşti un om ciudat. Ce doreşti, de fapt?
— Eu sunt ciudat? Paharul se umpluse şi el îşi ieşi
din fire. Dumneata vorbeşti? Vin aici pentru angajare şi
mă tratezi de parcă aş fi de-a lui Gingis Han!
— Angajare?
Ea îl privi consternată şi încercă să se ridice în
picioare. Roşeața îi dispăru din obraji, lăsându-o fără
urmă de culoare.
Amintirea mamei lui îi tăie calea spre uşă. Ea nu i-ar
fi îngăduit s-o lase pe femeia asta în starea în care era.
— N-arăţi prea bine!
— Nimeni n-arată prea grozav când are gripă.
O parte din iritarea lui se risipi, fiind repede
înlocuită de remuşcarea pentru faptul că o judecase
greşit. Biata de ea, nu era de mirare că se purtase aşa de
ciudat. Un alt soi de iritare îl năpădi. De când îl interesa
aşa de mult să facă pe cloşca?
— N-ai pe nimeni care să vină aici să stea cu
dumneata?
— N-am nevoie de nimeni şi pot să-mi port singură
de grijă.
Încăpăţânarea ei de a face pe independenta îl făcu să
rămână.
- Aşa e! Totuşi, am să mă duc să cercetez bucătăria.
Arăţi de parcă n-ai mâncat de trei zile.
Să văd ce pot încropi.
Încercând să facă abstracţie de războiul care se
purtase între curăţenie şi dezordine, se uită în frigider şi
prin dulăpioare. Nu prea era de mâncare, iar ceea ce
găsea, totuşi, era groaznic. Nu-i de mirare că era
bolnavă, dacă mânca toate porcăriile astea.

14. Pat refuză să ia în seamă semnalul de alarmă care-i
suna în minte. O să încropească el ceva de pus în gură, o
să pună vrăbiuţa pe picioare şi apoi o să-şi ia tălpăşiţa,
mai iute decât vulpea în sezonul de vânătoare.
— Mănânci adesea în oraş, nu-i aşa? strigă el.
— Asta aşa e.
În vocea ei se simţea oboseala. Cel mai bun lucru
pentru ea ar fi fost o supă fierbinte şi să se ducă la
culcare.
— Uite ce e, domnule Mahoney. Am venit devreme
de la serviciu ca să mă odihnesc şi pe urmă au sunat de
la agenţie în legătură cu dumneata. Doamna Lucas a
spus că te cheamă Pat şi am crezut că... sunt într-adevăr
foarte obosită. Eşti bun să pleci, te rog?
El nu dădu atenţie slabelor ei proteste şi apăru în
uşă cu un plic de supă concentrată în mână.
— Mănânci, într-adevăr, aşa ceva?
— Se face repede.
Şi cu arsenic se face repede treaba! Încearcă să nu
greşească, gândindu-se că e mai bine decât nimic. Găsi o
oală şi încălzi nişte apă. Chestia aia nu prea mirosea a
supă, dar cel puţin avea s-o încălzească, îl duse o cană în
living.
— Chestia asta o să te facă să te simţi ceva mai bine,
până când aduc eu nişte mâncare adevărată în casa asta.
O să cumpăr ce-mi trebuie ca să-ţi fac un grog ca lumea.
E cel mai bun lucru ca să vindeci gripa şi răceala.
— Pot să-mi fac şi singură. Am whisky, zahăr şi apă.
— Zahăr! pufni Pat. Moartea albă. Îţi trebuie miere
şi lămâie. Lămâie adevărată, nu zeama aia care zace în
sticlă pe un raft de băcănie.

15. — Nu doresc decât să pleci, domnule Mahoney.
Toată povestea asta nu-i decât o mare greşeală.
— Nu-ţi face griji pentru asta, cu toţii facem greşeli.
— Dar...
Vocea ei nu era destul de puternică ca să străbată
până în holul prin care pornise el, pe lângă bucătărie.
Găsi dormitorul, luă pernele din pat şi le duse în living
ca să i le pună sub cap. Apoi se duse iarăşi în dormitor,
luă o pătură din debara, observând grămada de pantofi
de pe podea. Mama lui nu-i dăduse nici un sfat cu
privire la debarale.
— Ai mult spaţiu aici. Mi-a trebuit ceva timp până
să găsesc pătura.
Ea zăcea acolo cu ochii închişi, arătând ca o fetiţă
care se întorsese de la şcoală.
Biata de ea, de bună seamă că era terminată. El se
ridică şi se duse din nou în bucătărie, unde-i zărise
poşeta. Scormoni prin ea până găsi un rând de chei şi
apoi se întoarse în living.
— Astea sunt cheile de la casă?
— Domnule Mahoney, începu ea...
— Mai bine spune-mi Pat. Sunt cheile de la casă sau
nu?
Ea încuviinţă în tăcere.
— O.K., zise el şi îşi puse trenciul. Am de făcut o
grămadă de cumpărături, aşa că stai şi odihneşte-te.
Ea îl privi lung şi Pat nu se putu abţine să nu
zâmbească. Era aşa de nostimă şi de neajutorată în
acelaşi timp.
— Uite! Am să-ţi pun ceva drăguţ!

16. Porni televizorul şi trecu prin mai multe canale pe
care se difuzau desenele animate de la orele după-
amiezii.
— Doamne fereşte! Şoricelul ăla scuipă pisica!
Astea-s prea violente.
Continuă să schimbe canalele.
— Ah, Mr. Rogers! Asta-i bun pentru dumneata.
Pat se întoarse, încântat de alegerea lui, dar
domnişoara Ross se încrunta la fel de rău ca pisica din
desenul animat. Dacă ar fi fost un personaj de desen
animat, precis că i-ar fi ieşit fum din urechi. Probabil că
era din cauza febrei.
— Acum ai grijă, nu mai lăsa pe nimeni înăuntru,
dacă nu-l cunoşti. Pari cam neglijentă în privinţa asta.
Închise apoi uşa cu grijă în urma lui şi o încuie cu cheia.
Până la urmă, s-ar putea ca slujba asta să meargă, se
gândi el, neluând în seamă semnalul de alarmă care-l
avertiză că deja era prea tare atras de vulnerabilitatea
acestei femei. Domnişoara Ross părea destul de
rezonabilă, apartamentul nu era greu de întreţinut, iar
cartierul chiar îi plăcea, îi aducea aminte de partea aceea
din Liverpool unde trăise împreună cu familia lui în
vremurile bune. Aici, casele nu aveau aceeaşi vârstă şi
aceeaşi istorie în urma lor, dar aveau farmec, iar
diversitatea locatarilor. le dădea personalitate. Se simţea
deja ca acasă.
”Uriaşul cu muşchi puternici o ridică pe Dusty în
braţe. Ea se ţinu strâns, încolăcindu-şi o mână pe după
gâtul lui, agăţându-se cu cealaltă de umărul lui lat.
Trupul lui era făcut din fibre dure de oţel acoperite cu

17. piele aspră; o energie animalică, vibrantă, pulsa în toată
făptura lui. Era un sălbatic războinic irlandez, iar ea era
prada lui. O purta prin pădurea deasă spre bârlogul lui,
iar ea ştia că el o doreşte şi că o va face să fie a lui. O
dorinţă de răspuns se înfiripă înăuntrul ei. Intensitatea
privirilor lui, de un albastru profund, spori şi ea înţelese
că se apropiau. Se apropiau de extaz. Ea începu să se
agite, atunci când braţele lui puternice se strânseră mai
tare în jurul ei, dar cu cât se agita mai mult, cu atât
strânsoarea devenea mai puternică şi începu s-o
cuprindă panica. O strângea prea tare. Nu voia să fie
ţinută în felul ăsta. Avea nevoie de libertate pentru a-şi
dărui pe deplin dragostea. Se zbătu mai tare, gemând de
dorinţă, dar şi de nevoia de a se elibera.”
— Domnişoară Ross, te simţi bine?
Dusty deschise brusc ochii. Uriaşul cu muşchi
puternici o scutura uşurel şi un geamăt de dezamăgire
scăpă de pe buzele ei. Acum era îmbrăcat.
— Te simţi bine? Ai tot ţipat şi m-am temut că ți-e
rău, spuse Pat. Poate că ai visat urât.
Mintea lui Dusty reintră, încet, în funcţiune.
— Da, a fost numai un vis urât.
Se eliberă din învălmăşeala de cearceafuri şi pături
care o ţineau prizonieră, cu trupul încă fremătând de
pasiunea imaginară. Nu-i rămânea decât să spere că nu
strigase prin somn ceva inteligibil. Obrajii i se înroşiră la
un asemenea gând.
— Acum, că tot te-ai trezit, vrei să-ţi pregătesc micul
dejun? Ceva uşor, poate nişte ochiuri fierte şi nişte
biscuiţi?

18. — Da, perfect. Coborâse deja din pat pe 1 jumătate,
când se uită la ceas.
Doamne, am întârziat! N-o să am timp să iau micul
dejun.
— Ba o să ai în mod sigur. Pat era pe punctul de a
ieşi pe uşa dinspre hol, dar cuvintele lui i se adresau ei.
Azi, nu te duci la lucru.
— Ce vrei să spui, cum să nu mă duc la lucru?
Nici un răspuns.
— Pat!
Se repezi pe urmele lui şi se izbi de un zid de
virilitate irlandeză aflat în cadrul uşii. Brațele lui se
deschiseră ca s-o împiedice să cadă, dar chiar şi după ce
ea îşi recapătă echilibrul, o cuprinseră în continuare.
— Da, doamnă!
Dusty respiră adânc ca să se calmeze şi făcu un pas
înapoi. Se desprinse din braţele iui.
— Ce vrei să spui cu nedusul la lucru?
— Ah, a sunat secretara şi i-am spus că încă mai eşti
bolnavă. Adineauri, tocmai a sunat din nou şi a spus că
toate întâlnirile de astăzi au fost reprogramate.
— Înţeleg.
Fu nevoită să recunoască că nu era încă în formă,
dar dacă să meargă sau nu la lucru asta era o chestiune
pe care trebuia s-o hotărască ea însăşi. Ei îi trebuia un
ajutor la menaj sau un valet şi nu un tată. Lucrurile n-
aveau să rămână aşa.
— Trebuie să-ţi mai mărturisesc că am provocat şi o
mică neînţelegere aseară, continuă el. Un domn, pe
nume Ron, a cerut să vorbească cu Dusty şi, din păcate, a
trebuit să revină cu telefonul de mai multe ori, până

19. când i-a dat prin minte să-mi spună că era vorba despre
tine. Privirea lui Pat deveni uşor dojenitoare. De la
agenţie, îmi spuseseră că te cheamă Camilla.
Ron! Uitase complet de el!
— De ce nu m-ai trezit?
— Nu sunt sigur c-aş fi reuşit. Erai plecată în vizită
la îngeri.
Dacă fusese într-adevăr aşa, era numai din pricina
grogurilor lui fierbinţi. Se duse înapoi în dormitor. Oare
cum de se convinsese singură aseară că un valet o să fie
mai potrivit decât o menajeră? Numai ochii lui albaştri şi
jucăuşi erau de vină şi grogul acela care aluneca aşa de
bine pe gât.
—Micul dejun peste o jumătate de oră? strigă Pat în
urma ei.
—Bine.
Apucă telefonul şi formă în grabă numărul.
— Ron, spuse ea, înainte ca el să-şi termine salutul,
sunt Dusty. Îmi pare sincer rău de seara de ieri. M-am
îmbolnăvit şi, pur şi simplu, am uitat că aveam întâlnire.
Vocea lui Ron nu era prea prietenoasă.
— Cine era bărbatul cu care am vorbit?
— Valetul meu.
— Valet? Avea o voce care aducea mai mult cu a
unui bătăuş din barurile din West Side.
Simţi cum dezaprobarea din tonul lui Ron o
împresoară ia fel ca ploaia rece de ieri şi înţelese că
făcuse încă o greşeală. Ron ştia din instinct pe cine
trebuie şi pe cine nu trebuie să angajezi, în vreme ce ea
era recunoscătoare că se găsise cineva dispus să lucreze
pentru ea. Aşa că, ce conta dacă Pat era puternic, blând

20. şi fabulos? Asta nu-l făcea să fie nepotrivit cu nevoile ei.
Încercă să ignore amintirea care o învălui. Un vis
provocat de febră nu era nici el, câtuşi de puţin, un
motiv ca să urăşti pe cineva.
— Ei, n-o să mai stea pe-aici multă vreme, îi linişti
ea pe Ron. Nu corespunde deloc ideii pe care mi-am
făcut-o despre persoana potrivită pentru slujba asta.
Făcu o pauză. Ce-ar fi să vii aici vineri la cină?
— Găteşti tu?
— Pot să frig nişte cotlete.
— Poate ar fi mat bine să ţii valetul până vineri la
cină. Am un meci de tenis important sâmbătă dimineaţă
şi n-ar fi cel mai bine să joc după o intoxicaţie.
— Doar nu te-am otrăvit niciodată.
— Chestie de noroc, presupun. Ne vedem vineri.
Dusty închise telefonul cu un oftat. Dintre toţi
bărbaţii cu care se întâlnise de-a lungul anilor, Ron era
cel mai grozav. O ducea în cluburi exclusiviste, o
prezenta unor oameni influenţi, dar lucrul cel mai bun
dintre toate era că avea un program compatibil cu ai ei.
Cursurile la care mergea ea în serile de marţi şi joi nu
ridicau pentru el nici o problemă, căci erau serile când
avea antrenament la tenis, iar lunea putea lucra până
târziu, întrucât şi el făcea la fel. Se înţelegeau perfect.
Satisfăcută că reuşise să repare câte ceva din ceea ce
stricase Pat, făcu o baie prelungită, cu multă spumă,
după care intră sub duş ca să-şi spele părul şi să se
elibereze de toate tensiunile. Se îmbrăcă în pantaloni şi
într-un tricou flauşat. N-avea experienţa lui Ron în
privinţa personalului de serviciu, dar îşi imagina că nu

21. se face să concediezi pe cineva îmbrăcată numai în
pijama de flanel.
— În două minute!
Dusty auzi chemarea din bucătărie, chiar în clipa
când opri uscătorul de păr şi-şi legă repede părul la
spate cu o fundă, îşi vârî picioarele în papuci fără să-şi
mai pună şosete şi se privi în oglinda înaltă din cabinetul
de toaletă. Arăta exact cum trebuie, se gândi ea, fără
pretenţii, dar totuşi oarecum severă, numai bine ca să se
vadă clar cine-i şeful.
Privi nervoasă la ceas. Cele două minute erau pe
sfârşite, aşa că ieşi în grabă din dormitor. Odată ajunsă
în hol, se opri. Ce-o apucase să se grăbească aşa, la
comanda lui? O să-l concedieze, îşi potrivi un pas
măsurat şi demn şi intră în bucătărie.
— Bună dimineaţa, domnişoară Ross. Cuvintele i se
rostogoliră din piept ca o melodie. "Bine că florile n-au
început încă să răsară. Numai o clipă dacă v-ar fi privit,
s-ar fi tras înapoi în pământ de ruşine”.
— Mulţumesc, Pat.
Îşi strânse buzele până ce le transformă într-o linie
subţire şi dreaptă. Probabil că sărutul buzelor lui ar fi
putut da viaţă şi stâncilor.
El îi ţinu scaunul ca să se aşeze la masa în mijlocul
căreia se afla un singur trandafir roşu, într-o vază, iar un
exemplar din Wall Street Journal o aştepta lângă
şerveţel.
— Am cumpărat un pepene galben azi dimineaţă, îi
spuse el, punându-i în faţă jumătate din fruct, garnisit cu
căpşuni proaspete. Sper să-ţi placă.

22. — Sunt convinsă că-i bun.
Pepenele avea un miros proaspăt şi dulce şi-i
amintea de vară. Îl scobi cu o lingură şi mestecă
îndelung, savurându-i aroma. Era delicios.
Pat veni lângă ea, o prezenţă masivă, îmbrăcat cum
era în pantalonii lui de culoare închisă, cu cămaşă aibă şi
papion negru. Bucătăria ei, înainte atât de spătoasă,
părea că intrase la apă în jurul lui.
— Mă tem că încă nu-ţi cunosc gusturile, doamnă.
Preferi marmeladă de piersici sau de portocale?
Dusty tăcu o clipă, privind insistent un titlu din
Wall Street Journal. De ce stătea atât de aproape?
Frânturi din visul ei reîncepură să-i joace în minte.
— De portocale, răspunse ea în cele din urmă, fără
să-l privească.
El se îndepărtă şi ea reîncepu să respire şi să
mănânce din pepene. Poate ar fi bine să-l mai ţină câteva
zile, măcar ca să înveţe cum să se poarte cu un valet,
încleşta falca. Nu. Avea să-l expedieze, îndată după
micul dejun. Dar o să-l plătească pentru toată
săptămâna.
Încercă să citească ziarul în timp ce mânca, dar
gândurile îi tot fugeau la noaptea dinainte, ca o bucăţică
de plută care se tot întoarce la mal pe coama fiecărui vai.
De fapt, când îl angajase pe Pat? Care fuseseră
condiţiile?
Îşi aduse aminte cum se întorsese el de la
cumpărături, o prezenţă puternică, reconfortantă, care
umplea de căldură apartamentul mare şi gol. Aţipise
fericită, trezindu-se în faţa unui grog fierbinte, făcut cu
miere şi suc de lămâie proaspăt stors. Puţin mai târziu,

23. mâncase supa de pui pregătită de el: deasă, gustoasă,
plină de legume şi de carne. Avea un gust atât de bun,
era tocmai lucrul de care avea nevoie organismul ei
slăbit. O să-i dea salariul pe două săptămâni, atunci când
îl va concedia.
După cină, el îi mai pregătise grog fierbinte. Nu.
Asta suna de parcă ar fi băut mai multe, îi mai făcuse un
grog.
— Aţi terminat, doamnă?
Ea ridică privirea şi zâmbi. Ochii lui albaştri erau
plini de căldură, vocea lui avea ceva liniştitor şi ea simţi
din nou puterea grogurilor băute în ajun.
— Da, mulţumesc.
Poate că, în definitiv, băuse două.
— Ochiurile fierte, doamnă, iș îi aşeză farfuria în
faţă.
După al doilea grog fierbinte, el îi pregătise baia.
Fusese numai bună şi ea zăcu în apa fierbinte,
transpirând şi simţind cum toţi viruşii sunt parcă
alungaţi. Apoi o ajutase să se pregătească de culcare.
Obrajii ei se încălziră la amintirea momentului când
el o dezbrăcase. Adică, de fapt, n-o ajutase. Pur şi
simplu, îi pusese pe pat pijamaua de flanel şi-i aşternuse
patul, în timp ce ea se schimba, el făcuse ordine în baie.
Atacă ouăle. Probabil că ar fi meritat salariul pe o
lună întreagă, dar nu asta o frământa pe ea acum.
— Cafea, doamnă?
Ea începu.
— Da, te rog! Apoi îşi drese vocea cu greutate. Sunt
câteva lucruri pe care trebuie să le discutăm, Pat.

24. — Da, ştiu: salariul şi care va fi ziua liberă. El
înclină capul cu un zâmbet blând. Dar de ce nu mergi
mai bine în living să te relaxezi? O să-ţi aduc cafeaua
acolo. Până termin eu de spălat vasele şi de schimbat
patul, tu termini de citit ziarul.
Dusty îşi termină ouăle şi se duse în living. Când
Pat îşi termină treburile, Dusty era gata cu ziarul şi
apucase să repete de patru ori în minte discursul de
concediere. Avea să fie delicată, amabilă şi plină de
înţelegere. Şi fermă. Când el intră în cameră, ea îi indică
scaunul din fata ei. A fost o mişcare greşită, în felul
acesta, părea mai mare şi mai aproape decât plănuise ea,
iar sclipirea din privirea lui nu făcea parte din scenariu.
Dar nu conta. O să se descurce ea.
— Ţi-a plăcut supa aseară? întrebă el, înainte ca ea
să apuce să vorbească. M-am gândit că ţi-ar plăcea să
mănânci ce-a mai rămas la prânz, iar felul doi, o salată.
— Supa a fost delicioasă, Pat, dar mă tem că toată
treaba asta n-o să meargă.
Sclipirea din ochii lui dispăru.
— Ce n-o să meargă?
Avea tot dreptul să-l concedieze. N-avea nici un
motiv să se simtă vinovată.
— Când am rugat-o pe doamna Lucas să-mi
găsească un ajutor pentru menaj, n-aveam deloc în minte
o persoană ca dumneata.
El înclină încet capul, având aerul unui băieţel care
şi-a pierdut bicicleta, câinele şi pe cel mai bun prieten.
— Îţi dai seama cât e de nepotrivit să locuim
amândoi singuri, aici.

25. Se simţi deodată mai rău decât un ucigaş. Dacă el
avea, într-adevăr, nevoie de slujba asta? Poate că avea de
întreţinut o mamă bolnavă sau vreo soră văduvă cu trei
patru copii.
Sclipirea reapăru în privirile lui.
— În curând se face primăvară. O să fie destul de
cald ca să pot dormi pe acoperiş.
— Sau, dacă se face prea frig, spuse el, pot să dorm
pe casa scării. Promit să nu-ţi molestez chiriaşii, decât
dacă or să mă roage ei.
Sclipirea din priviri i se transformase într-un râs în
toată legea.
N-avea de gând să se lase înduplecată de umorul
lui. Aici ea era şefa şi ea lua hotărâri.
— Lumea o să-şi facă idei greşite despre noi.
El zâmbi cu înţelegere şi cu o undă de simpatie.
— Acel Ron care a dat telefon? E prietenul
dumneavoastră?
— El n-are nimic de-a face cu discuţia noastră de
acum.
— N-am avut impresia că-i face prea multă plăcere
să mă audă aseară, comentă Pat. Aţi mai avut şi alţi
valeţi tineri şi arătoşi?
Zâmbetul de pe chipul lui transferă arşiţa din obrajii
lui Dusty în comportamentul ei. Respiră adânc şi dădu
drumul aerului încet, lăsându-şi timp ca să-şi recapete
stăpânirea de sine.
— Ron se simte în perfectă siguranţă în relaţia
noastră, spuse ea. Avem prea multe interese intelectuale
comune, ca să se simtă ameninţat de prezenţa fizică a
altcuiva.

26. Ochii ei, călăuziţi parcă de o voinţă a lor, proprie,
zăboviră pe bicepşii lui încordaţi. Făcu eforturi ca să se
uite în altă parte. Ochii lui erau acum serioşi şi liniştiţi. O
mustră conştiinţa.
— Iartă-mă dacă te-am jignit, spuse ea. N-am vrut
să spun că ai fi numai muşchi, fără minte deloc. Sunt
sigură că...
— Nu, deloc, o asigură el prompt. Nu mă gândeam
deloc la mine. Eram îngrijorat în privinţa ta. Tot
intelectualismul ăsta fără nici un pic de activitate fizică
nu face bine deloc. Trupul are nevoie să fie stimulat, la
fel ca şi mintea.
— Stimularea trupului meu e o treabă care nu te
priveşte, replică ea. Zâmbetul lui se lărgi, dar ea refuză
să reacţioneze şi continuă: N-am vrut decât să precizez
de ce Ron n-are motive să fie îngrijorat.
— Atunci, nu văd care-i problema, spuse Pat.
Eşti fericită cu Ron şi el nu se va simţi ameninţat de
prezenţa mea. Dacă eşti îngrijorată în privinţa mea, n-ai
nici un motiv. Un valet nu se implică în astfel de relaţii.
Dusty îşi strânse buzele. El îi anihilase în doi timpi
şi trei mişcări toate argumentele. Ar fi părut nebună sau
mincinoasă dacă ar fi insistat în continuare asupra
caracterului nepotrivit al aranjamentului.
— Mie, cel puţin, mi se pare că suntem în siguranţă,
preciza Pat.
— Da, aşa s-ar părea, acceptă ea cu prudenţă şi puse
din nou mâna pe ziar, în timp ce el ieşea din cameră.
Hotărâse să-l concedieze şi avea s-o facă. Dar nu
chiar în clipa asta.

27. După ce Pat ieşi, ea renunţă să se mai prefacă a citi
ziarul şi îşi căută o poziţie mai comodă. Ar fi fost destul
de în putere ca să meargă la birou, dar dacă tot rămăsese
acasă, mai bine trăgea un pui de somn ca să-şi grăbească
refacerea. O să se ocupe mai târziu de soarta lui Pat.
Plutea pe un nor călduţ şi liniştit, când deodată se
crispa de spaimă şi ochii i se deschiseră brusc. Ce se
întâmplase? Se ridică în capul oaselor, încercând să-şi
alunge ameţeala. Oare spaima făcea parte din visul ei?
Un murmur de voci se auzi dinspre uşa din faţă şi auzi
zăngănitul unor chei care încercau broasca. O jefuiau din
nou.
— Pat! strigă ea, sărind în picioare.
Să cheme oare poliţia? Să caute o armă? Să se
ascundă?
Pat veni în goană din bucătărie, tocmai în clipa când
uşa se deschise larg. Trupul lui voinic luă o poziție de
luptă, iar mâinile i se încovoiară, strângând pumnii.
— Ce naiba vrei? mârâi el.
— Ba ce naiba vrei tu? Bărbatul scund, îndesat şi
cărunt care stătea în uşă îşi potrivi tonul după cel al lui
Pat; o ţigară încă neaprinsă îi atârna ameninţător în
colţul gurii.
Dusty îi recunoscu vocea şi veni în grabă.
— Tată, iartă-mă. Am uitat că trebuia să vii azi
dimineaţă ca să repari lampa aceea.
— Tata? Chipul lui Pat se îmblânzi într-un zâmbet.
Mii de scuze, domnule. Era cât pe-aci să vă arunc pe
scări.

28. — Aproape că ai şi încercat, spuse calm tatăl lui
Dusty, în timp ce-i strângea mâna. Sunt George Ross,
dar toată lumea îmi spune Dusty.
— Eu sunt Pat Mahoney, spuse Pat. Numele de
Dusty vi se potriveşte mai bine decât fiicei,
dumneavoastră. Tatăl ei se aplecă să-şi ia trusa cu scule
şi o aduse în apartament.
— Ce poţi să faci? întrebă el, ridicând din umeri, îmi
fură numele, glumele şi chiar şi lenjeria!
Pat închise uşa şi luă haina domnului Ross.
— În privinţa asta, nu trebuie să vă faceţi griji,
domnule. Camilla umblă încă în roz şi dantele.
Dusty fu atât de uimită, încât aproape că-şi pierdu
graiul. Privirea grijulie a tatălui ei o obliga la o
explicaţie.
— Pat e ajutorul meu pentru menaj, tată.
— O, aşa li se spune acuma?
— Nu tată, nu-i vorba de asta. Râse nervos. Îl
plătesc. Treaba lui este să-mi poarte de grijă.
— Acesta-i un lucru bun. Îşi duse trusa cu scule în
living şi se opri în faţa unei lămpi de alamă aflate pe o
măsuţă. Asta e cea care s-a stricat?
Ea încuviinţă din cap şi el vorbi înainte ca ea să
apuce să spună ceva:
— Mă bucur că ai găsit pe cineva care să stea cu
tine. Nu mi-a plăcut niciodată să te ştiu singură aici.
Scoase abajurul de pe lampă şi ştecherul din priză,
apoi zâmbi către Pat:
— De ani de zile mă ţin de capul ei să se mărite sau
măcar să-şi găsească un prieten care să stea cu ea, ca să
pot dormi liniştit nopţile.

29. — Tată, Pat nu este prietenul meu. El se ocupă de
curăţenie, de gătit şi de chestii de genul ăsta.
Tatăl ei îl măsură pe Pat, de la capul frumos până la
picioarele lungi.
— Mă bucur că l-ai găsit pe el în locul lui Ron, spuse
tatăl. Nu te supăra, n-am nimic cu tipul. E destul de
drăguţ, numai că e prea...
— Intelectual? sugeră Pat.
— A, deci l-ai cunoscut, comentă domnul Ross.
— Nu încă, recunoscu Pat, răspunzând privirii lui
Dusty cu un zâmbet nevinovat, înainte de a se întoarce
în bucătărie.
Când tatăl ei plecă, îndată după prânz, Dusty era în
stare să facă haz de toată neînţelegerea, iar după un
somn bun, care o ajută să-şi recapete puterile, recunoscu
că tatăl ei avea dreptate. Era o idee bună să-l aibă pe Pat
prin preajmă. Se simţea mult mai în siguranţă, atâta
vreme cât îl ştia în casă. Ăsta era motivul pentru care o
atrăgeau umerii lui laţi şi îi plăcea să se uite la braţele lui
musculoase — din pricina sentimentului de siguranţă pe
care i-l dădeau. Soneria îi întrerupse firul gândurilor
tocmai când valul de căldură al visului ei părea să
revină.
— Sunt eu, Jessica, domnişoară Ross. Vocea ei se
auzi în interfon, puţin nesigură şi foarte tinerească. V-am
adus câteva hârtii de la birou pe care m-am gândit c-o să
vreţi să le vedeţi.
Dusty căută să nu pară surprinsă. Să facă Jessica
ceva peste program?
— Foarte drăguţ din partea ta, Jessica. Adu-le sus.

30. — Poate să urce şi Debbie?
— Debbie?
— Secretara domnului Millela. M-a ajutat să vă
aduc lucrările.
— Fireşte.
— Şi Sue ne-a adus cu maşina, continuă să explice
Jessica. Lucrează la administraţia proprietăţilor.
— Bine. De ce nu urcaţi toate trei? Dusty apăsă
butonul ca să lase uşa să se deschidă şi le aşteptă în
capul scărilor. Dacă le-ar mai fi lăsat să aştepte în holul
de la intrare, Jessica era în stare să mai cheme şi ceva
oameni de pe stradă.
Jessica urcă prima, urmată de o blondă scundă şi de
o brunetă înaltă care i se păru vag cunoscută. Jessica
avea mâinile libere, dar celelalte două cărau câte un
teanc de dosare.
— Mi-aţi făcut o surpriză. Nu mă aşteptam să
veniţi.
— Am vorbit cu valetul dumneavoastră, spuse
Jessica. Ne-a spus că putem aduce hârtiile la orice oră,
după program. A spus că-l găsim aici.
Ştiţi, după voce, nu prea aduce cu un valet obişnuit.
Dusty luă dosarele şi zâmbi.
— Din cauză că are accent irlandez?
— După voce pare tânăr şi... voinic.
Vocea Jessicăi se topi într-un oftat şi Dusty se luptă
să-şi înfrângă pornirea de moment de a trimite fetele la
plimbare, în loc de asta, se dădu la o parte din uşă şi le
pofti înăuntru.
— Vreţi să vedeţi apartamentul?

31. Acordul lor prompt suna mai degrabă a nerăbdare.
Aşa că, punând dosarele pe dulăpiorul din vestibul,
Dusty le conduse înăuntru. Făcură comentarii
politicoase despre fereastra mare a livingului, cu vedere
spre stradă, despre rafturile lucrate manual pe care se
înşirau cărți de o parte şi de alta a şemineului şi despre
mobila din sufragerie. Dar când ajunseră în bucătărie,
interesul lor deveni, din politicos, de-a dreptul arzător.
— Vă salut, doamnelor, răsună o voce profundă şi
cuceritoare.
Pat se întoarse cu spatele la bufet, ca să le
întâmpine. Purta nişte pantaloni albastru închis şi o
cămaşă bleu cu mâneci scurte, descheiată la gât.
Şorţuleţul alb şi scurt nu-i atenua câtuşi de puţin
masculinitatea. Dar cu umerii lui laţi, pieptul alungit şi
talia îngustă, nici măcar un şorţ de dantelă n-ar fi putut
schimba nimic.
— Salut. Un sunet, care aducea cu un blând suspin,
ieşi la unison din toate cele trei gâtlejuri feminine.
Straşnic. Exact ce-i lipsea unui asemenea zeu galic:
puţină adoraţie.
Dusty îşi drese vocea cu ostentaţie.
— Acesta este Pat Mahoney. El este valetul meu.
— Eu sunt Jessica. Am vorbit cu dumneata azi
după-amiază. De două ori.
— Eu sunt Debbie.
— Eu sunt Sue.
De ce ezitase atâta? Se purta ca o şcolăriţă. Sigur, la
fel se purtau şi celelalte trei, dar ele aveau o scuză. Ele
chiar că erau nişte şcolăriţe.

32. — Hmm, ce bine miroase, spuse Jessica,
adulmecând apreciativ. Ce pregăteşti?
— Viţel Orloff.
— Pare delicios, spuse Sue. Aş vrea şi eu reţeta.
Pat râse uşurel şi un zâmbet larg i se aşternu pe
chip. Oare era obişnuit ca femeile să moară toate după
ei? se întrebă Dusty.
— E nevoie de mai mult. O demonstraţie ar fi mai
eficientă.
Cele trei fete se priviră întrebător.
— Sunt sigură, domnişoarelor, că n-aveţi timp
pentru aşa ceva, interveni Dusty repede.
— Aşa e, adăugă Pat. Şi, în plus, contractul meu cu
domnişoara Ross nu include folosirea locuinţei sale
drept şcoală de artă culinară.
Fetele încuviinţară cu părere de rău.
— Am putea-o face acasă la mine, se oferi Sue şi
toate privirile se întoarseră spre ea. Mama pleacă pentru
o săptămână. Tata şi fratele meu rămân acasă, dar pot
să-i expediez când facem demonstraţia.
Trei perechi de ochi se îndreptară, pline de
speranţă, spre Pat. Doamne Dumnezeule, se gândi
Dusty. Oare la fel fusese şi ea cândva?
Pat arăta complet nestingherit, ca şi când acest gen
de adoraţie era cel mai firesc lucru din lume. Ridică din
umeri.
— O să mai vedem.
Nu părea să aibă neapărat nevoie de un colac de
salvare, dar Dusty i-l aruncă, pentru orice eventualitate,
— încă n-am stabilit care va fi ziua liberă a lui Pat. În

33. plus, voi avea în curând nişte invitaţi, aşa că o să fie cam
ocupat.
Dezamăgirea era evidentă. Pat ridică din ori.
— Ea este şeful!
Dusty observă că, de câte ori ridica din umeri,
umerii lui păreau că vor rupe cusăturile cămăşii.
- Ei, spuse Dusty brusc, întorcându-se spre fete,
apreciez sincer efortul pe care l-aţi făcut ca să-mi aduceţi
hârtiile acasă.
— Nu-i nici un efort. Plănuisem oricum să luăm
masa împreună, în apropiere.
— Da, adăugă Debbie. Ne-a făcut plăcere.
Sue încuviinţă numai din cap.
Apoi interveni Pat.
— Dacă doamnele apreciază mâncarea grecească,
le-aş recomanda Unicornul de aur. Se află la trei blocuri
spre sud.
Fetele se arătară interesate.
— E aproape de locul unde am parcat, spuse Sue.
— Ce ne recomandaţi? întrebă Jessica.
— Întrebaţi de Gus, spuse Pat. Spuneţi-i că v-am
trimis eu şi o să aibă el grijă de voi.
Chipurile fetelor se iluminară, de parcă ar fi primit
un dar minunat. Se mişcară nerăbdătoare în lungul
holului, iar Pat le conduse până la uşă. După ce plecară,
el zâmbi şi spuse:
— Drăguţe puştoaice.
— Da, sunt fete drăguţe, spuse Dusty pe un ton
absent.
Cea mai mică mişcare a lui făcea să i se încordeze
toţi muşchii. Ca, de pildă, acum, când ştergându-şi mâna

34. pe şorţ, o mişcare a muşchilor porni de pe antebraţ şi se
transmise până pe piept.
O expresie nedumerită se aşternu pe faţa lui Pat şi ei
se privi de sus în jos, apoi o privi pe Dusty.
— Te deranjează cumva costumaţia asta mai puţin
regulamentară? întrebă el, arătând spre pantaloni şi
cămaşă. M-am gândit că, dacă suntem numai noi doi, aş
putea să mă îmbrac mai puţin formal.
Dusty se scutură din visare cu o tresărire.
— Sigur că poţi. De ce întrebi?
— Te-ai uitat lung la mine. Am crezut că nu-ţi place
cum sunt îmbrăcat.
— Nu mă uitam la tine, spuse ea apăsat. Am o
mulţime de lucruri pe cap.
— Oh!
— Acum te-aş ruga să mă scuzi, domnule Mahoney.
Am lipsit de la birou o zi întreagă şi am de recuperat.
- Foarte bine, doamnă, E bine dacă servesc cina
într-o oră?
— E cât se poate de bine, mulţumesc.
Se îndreptă spre living, scoţând hârtiile dintr-unul
din dosare în timp ce mergea, apoi se încruntă
privindu-le: ”De ce Dumnezeu le-o fi socotit Jessica atât
de importante, încât trebuia să le vadă acum şi nu
puteau aştepta până mâine dimineaţă?” Răsfoi în grabă
şi celelalte dosare. Erau toate la fel, materiale
importante, desigur, dar nu urgente.
Încruntarea lui Dusty se accentua. Ce-o fi fost în
mintea Jessicăi? Sunetul înfundat al uşii cuptorului, care
se închidea, îi dădu răspunsul la întrebare.

35. Dusty descuie uşa şi intră în apartament,
fredonând. Se simţea puţin obosită, dar în rest era bine.
Ba chiar foarte bine, dacă te gândeşti că era vineri seara.
Odihna şi mâncarea gătită de Pat îi reîncărcaseră
bateriile până la nivelul maxim.
Se uită în fugă prin corespondenţa sortată cu grijă,
dar nu găsi nimic interesant aşa că o lasă la loc pe
dulăpior. După ce-şi atârnă trenciul în debara, intră în
living. Liniştea apartamentului părea că o apasă şi un
fior rece îi cuprinse pieptul şi îi tăie respiraţia. Unde-o fi
Pat? Obişnuia să facă cumpărături dimineaţa, iar ziua lui
liberă era marţea. Ar fi trebuit să fie aici.
— Pat?
Strigătul ei speriat părea să se izbească de ziduri,
revenind ca un ecou.
— Sunt în camera mea.
Dusty lăsă să-i scape, un suspin de uşurare, în timp
ce se îndreptă spre camera lui, situată dincolo de
bucătărie. Era plăcut să-l găsească acolo când venea
acasă. Se încruntă o clipă şi se corectă. Era plăcut să
găsească pe cineva, când ajungea acasă. Nu neapărat pe
Pat. Se întâmplase doar să fie el.
Uşa de la camera lui era uşor întredeschisă şi ea
ciocăni.
— Eşti decent?
— Întotdeauna.
— Vroiam să spun, pot să intru?
— Poţi intra unde pofteşti. Eşti proprietara întregii
clădiri, ai uitat?

36. — Pat, nu te mai prosti, se răsti ea. Eşti îmbrăcat ca
să primeşti oaspeţi? Capul lui brun se ivi de după uşă.
Avea stropi de apă pe frunte, iar părul îi era ud.
— Depinde ce oaspeţi. Pe dumneata te-aş primi în
orice clipă.
Dusty îşi încleşta fălcile.
— Mă întrebam doar cât din trupul tău gol o să văd
dacă intru.
— Cât de mult ai vrea să vezi?
Oare de ce n-avea şi ea un câine de pază, aşa cum
aveau unii dintre vecini? Pat ieşi din spatele uşii.
— Atâta e suficient?
Avea nişte chiloţi de sport şi nimic altceva. Dusty se
luptă să-şi smulgă privirea de la el. Corpul ud şi
strălucitor al lui Pat arăta magnific.
— Nu-i destul? Îşi duse el mâinile la talie.
Dusty îşi recapătă graiul.
— E destul. Făceai duş?
— Tocmai am terminat. O invită cu un gest al mâinii
să intre în cameră şi luă un prosop mare de pe un scaun.
Cu ce-ţi pot fi de folos? în timp ce se ştergea cu
prosopul, muşchii îi jucau întruna.
Dusty se sili iar să-şi mute privirea de la el. O fi Pat
primul valet pe care-l angajase în viaţa ei dar, de
bunăseamă, nu era frumos să-l măsoare, chiar dacă era
un specimen cu un fizic magnific. Se prefăcu, în schimb,
interesată de toate aparatele de sport răspândite prin
cameră, de suprafeţele lucioase care îi reflectau trupul şi
fluturarea albastră a prosopului.
— Ţi-ai montat repede instalaţiile, spuse ea.

37. — N-am avut încotro. Zăceau într-un depozit de
două săptămâni. E groaznic să stai atâta fără să te
antrenezi, începusem să devin molatic.
Ea nu observase aşa ceva. Dintr-odată îşi simţi gura
uscată, incapabilă să articuleze vreun cuvânt. Îşi drese
glasul.
— De fapt, am venit să discutăm despre cina din
seara asta.
— O.K. Aşteaptă să-mi iau ceva pe mine şi discutăm
imediat.
Ea încuviinţă, în timp ce el trecea în încăperea
alăturată. Cât timp lipsi, ea observă o mare varietate de
greutăţi şi echipamente. Se părea că până şi un zeu galic
trebuia să muncească din greu ca să se menţină în formă.
El se întoarse repede, îmbrăcat în alt şort şi cu un
tricou cu mâneci lungi. Avea picioarele goale. Tricoul îi
acoperea braţele, dar privirea ei fu atrasă de picioarele
lui lungi. Muşchii îi ieşeau în evidenţă, de parcă ar fi fost
dăltuiţi în piatră. Nu, piatră nu era cuvântul potrivit.
Piatra n-ar fi putut să joace aşa.
— De ce nu stai jos? Pat îi indică unicul scaun din
cameră, în timp ce el se aşeză pe bancul de forță.
— Ai o grămadă de aparate aici, spuse Dusty.
— Îmi place diversitatea.
”În materie de slujbe? În materie de femei?”
— Vorbeam despre diversitatea aparatelor pentru
exerciţii fizice, o lămuri el.
Oare era un vrăjitor care-i citea gândurile? Era
timpul să schimbe subiectul.
— E totul pregătit pentru cina de diseară?

38. — O să fie perfect. Creveţi cu sos remoutade.
Supă-cremă de spanac. Turnedo înăbuşit cu sos bernez.
Sparanghel la cuptor în stil italian. Şi un tort la desert.
— Pare să fie multă mâncare.
— Poate ar trebui să încerci să ridici greutăţile mele,
ca să capeţi poftă de mâncare, îi sugeră el.
— Nu, mulţumesc. Muşchii tăi arată bine la tine, dar
mie nu mi s-ar potrivi.
— Nu faci muşchii mari numai dintr-atâta.
— Oricum, mă lipsesc. Ea se ridică în picioare şi
aproape că ajunsese la uşă, când vocea lui o opri.
— Domnişoară Ross?
Ea se întoarse.
— Cât de special este acest domn Ron?
Privirea ei surprinsă îl făcu să se simtă încurcat şi
încercă să-şi ascundă stânjeneala sub un torent de vorbe.
— Adică, voiam să spun, cum să aranjez lucrurile
pentru astă seară? Muzică discretă? Lumină puţină?
Doriţi să plec la film după ce servesc cina sau să rămân
prin preajmă, în caz că aveţi nevoie de un arbitru?
Îşi bătea joc de ea? Ridicându-se cât putu de sus pe
vârfurile picioarelor ei numărul 36, încercă să-l privească
de sus. Îşi adăugă vocii o doză dublă de demnitate
glacială.
— Ron şi cu mine nu ne lansăm în activităţi care să
necesite un arbitru!
— Aha, bun, spuse el înclinând din cap. Sunteţi
specializaţi în activităţi intelectuale.
— Printre altele, adăugă ea pe un ton înţepat,
convinsă acum că el o ironizează. Care nu te privesc!

39. — Încerc numai să înţeleg ce aşteptaţi de la mine în
seara asta, spuse el, cu o privire nevinovată de copil cu
ochii albaştri.
Ea nu se lăsă prostită.
— Aştept o cină perfectă, iar în ce te priveşte — să te
topeşti în fundal, în afară de cazul în care te voi chema
eu.
— Foarte bine, doamnă. Se ridică în picioare şi se
înclină uşor, dar ea nu mai stătu să asiste la încercarea
lui de a se topi în fundal. Cineva care arăta ca el nu s-ar
fi putut topi în fundal nici cu tot echipamentul de
camuflaj al armatei. Ron nu fusese prea entuziasmat
când auzise că a angajat un valet; îi era teribil de teamă
de reacţia lui când îl va vedea pe Pat în carne şi oase.
Dusty se duse în baia ei, se dezbrăcă şi intră sub
duş. Erau tot felul de bărbaţi pe lumea asta, şi diferite
moduri de a le măsura atractivitatea. Deci, ce conta dacă
Pat era mai puternic decât Ron? Ei bine, şi mai înalt. Şi
mai arătos. Vinovăţia i se revărsa mai repede decât apa
de la duş. Erau şi lucruri mai importante. Ca, de pildă,
sensibilitatea lui Ron. Pat fusese foarte grijuliu, când ea
fusese bolnavă, şi preocupat să-i facă pe plac. Dar el era
plătit pentru asta.
Întâlnirile cu Ron erau o experienţă minunată; el îi
deschidea uşi ferecate, o prezenta unor persoane pe care,
altfel, n-ar fi avut niciodată ocazia să le cunoască. Închise
robinetele şi se frecă energic cu prosopul. Barele
nichelate răsfrângeau mişcarea prosopului vişiniu,
întocmai cum aparatele lui Pat reflectaseră imaginea lui
şi a prosopului albastru. Renunţă să mai încerce a-şi
explica atracţia ei pentru Ron şi, înfăşurându-se în

40. prosop, se duse în dormitor. În fond, nu trebuia să se
justifice în fața nimănui. Ea şi Ron se potriveau. Asta era
tot.
Când, în sfârşit, fu gata îmbrăcată într-o pereche de
pantaloni negri şi strimţi, o bluză crem de satin, fardată
şi cu părul pieptănat în bucle moi care-i atingeau umerii,
se privi cercetător în oglindă. Arăta bine, dar era oare
răpitoare? Ar fi preferat astă seară să-i atragă atenţia lui
Ron de la vaietul ei. Dar, cum era deja şapte fără zece,
trebuia să se mulţumească cu acest rezultat.
Cercetă în grabă sufrageria. Şervetele, paharele de
cristal, argintăria, florile proaspete, toate erau la locul
lor. Bun, perfect. Dădu fuga în bucătărie. Acolo
domneau pacea şi ordinea şi ceva din această atmosferă
se infiltra în trupul ei, risipindu-i neliniştea.
— Pat!
— Da, doamnă, răspunse el, în timp ce se întoarse
cu faţa la ea.
Pat îi aduse un pahar cu vin.
— Doamnă! spuse el, înclinându-se cu un zâmbet
plăcut.
— Mulţumesc, amabile domn.
Pat plecă, dar strălucirea pe care o adusese cu el
continuă s-o învăluie. Sorbi din vin. Se bucura că avea să
vină Ron şi din cauza asta se simţea atât de bine, îşi
spuse ea. Îi fusese dor de el. Mai luă o înghiţitură de vin,
adulmecând o urmă discretă a coloniei cu aromă de pin
pe care o folosea Pat. Ron era, desigur, singurul motiv
pentru care se simţea atât de bine. Bău restul de vin.
Acorduri muzicale se auziră în bucătărie, unde Pat
tăia salata. Camilla dăduse probabil drumul la casetofon,

41. în aşteptarea acestui individ pe nume Ron Samuels, care
— Pat aruncă o privire la ceasul de deasupra sobei —
întârziase deja douăzeci de minute. Simţi cum o cută
dezaprobatoare îi încreţea fruntea. Ah, doamna Samuels
ar putea fi decep iț onată de lipsa de maniere a fiului ei!
O nimfă zâmbitoare, îmbrăcată în pantaloni negri,
splendid de incitanţi, şi într-o bluză de culoarea
fildeşului, pluti în imaginaţia lui. Pat scutură din cap şi,
cu o privire aspră, expedie imaginea nimfei înapoi în
living, unde-i era locul. Mulţumit cercetă creveţii puşi la
marinat. Ce făcea domnişoara Ross şi cu cine se întâlnea,
nu-l privea pe el. El nu era decât valetul ei, plătit ca s-o
servească. Transferă creveţii într-o strecurătoare. Slujba
asta era tocmai ce-i trebuia. Uşoară, cu ore flexibile, care
îi lăsau timp destul să lucreze împreună cu partenerii lui
pentru complexul de cârciumioare şi magazine de
specialităţi pe care plănuiau să-l deschidă şi, în plus,
avea o stăpână fără pretenţii. El sărise cam mult peste cal
azi după-amiază cu aluziile sexuale, iar remarcile lui îl
surprinseseră chiar şi pe el, dar o să fie mai atent pe
viitor. Democraţia dintre servitor şi cel servit era făcută
ca să-i protejeze pe amândoi. Membrii familiei sale
stătuseră şi de o parte şi de cealaltă a acestei linii şi o
cunoşteau bine.
Era bucuros că venea acest Ron astă seară: O să le
arate el, Pat Mahoney, ce valet perfect era, deloc
indiscret, dar totodată veşnic gata să servească.
O s-o trateze pe Camilla la fel ca pe orice alt stăpân.
Deşi era evident că, spre deosebire de toţii stăpânii la
care lucrase în Europa, ea nu mai avusese servitori
înainte. Aşa că ea avea nevoie de puţin ajutor

42. suplimentar. Ca un valet perfect şi maleabil cum era, se
va adapta cerinţelor situaţiei.
Se auzi soneria şi Pat îşi şterse mâinile cu un
prosop, înainte de a fugi în hol ca să-i deschidă uşa
marelui intelectual. Alungând din minte ironia, îşi
compuse o expresie pasivă şi impersonală. Obligaţia lui
nu era să judece, ci să servească. Iar Camilla n-avea
decât să invite şi o armată de broaşte râioase; curtoazia
lui avea să rămână ireproşabilă.
Cu demnitate aparentă, Pat deschise uşa şi îl pofti
pe prietenul Camillei înăuntru. Nu-şi îngădui decât o
privire fugară spre umerii înguşti ai individului, spre
ochii decoloraţi şi spre colţul strâmb al unei batiste care
ieşea din buzunarul de la piept, îşi concentra, în schimb,
toată atenţia pentru a trage haina de pe braţele
neputincioase ale domnului Samuels.
Camilla se ivi şi ea şi-l sărută pe Ron pe obraz.
— Începusem să mă-ngrijorez, spuse ea. N-ai mai
întârziat niciodată atât.
Ron îi întoarse formal sărutul, dar nu şi substanţa
acestuia.
— Am aşteptat să se elibereze un loc de parcare în
apropierea casei tale. După colţ stătea o gaşcă de golani
şi n-aveam nici un chef să devin ţinta lor.
Dacă nu s-ar fi resemnat cu rolul valetului perfect,
care nu judecă pe nimeni şi nimic, Pat s-ar fi gândit că o
societate de doamne în vârstă, înşirând mătănii, era mult
mai potrivită cu stilul domnului Samuels. Dar cum
situaţia îi impunea să fie rezervat, Pat nici nu lăsă o
astfel de idee să-i fluture prin minte.

43. — Acesta e Pat Mahoney, Ron. Menajerul şi valetul
meu, spuse Camilla, dar Ron se mulţumi să salute scurt,
din cap, după care intră în living.
— Am avut noroc că am ochit unul chiar la capătul
blocului. Nu ştiu ce să zic, Dusty, dar cartierul ăsta parcă
arată tot mai rău, în loc să se vadă vreo îmbunătăţire.
Pat încercă să nu se strâmbe la auzul poreclei atât de
lipsite de rafinament. Numele de Camilla i se potrivea
de-o mie de ori mai bine. Suna ca un nume de floare —
fragilă, delicată şi parfumată. Dar, desigur, nu-i păsa lui
cum îi spuneau ei prietenii, după cum nu-i păsa nici de
părerea acestui tip privind rapida deteriorare a
cartierului în decursul ultimelor cincisprezece minute.
Seara se derula cu toată viteza şi exuberanţa unei
broaşte ţestoase amorţite — ar fi observat Pat, dacă ar fi
fost înclinat s-o facă. Din conversaţie, înţelese că Ron e
un avocat cu relaţii. Omul scotea pe gură atâtea nume,
încât Pat trebuia să păşească cu greu ca să nu se
împiedice de ele.
Tristeţea şi mila îşi făcură loc spre inima lui Pat.
Observase câtă osteneală îşi dăduse Camilla să fie gata,
văzuse licărul din ochii ei când îi adusese paharul cu
vin, dar, în loc de priviri tandre şi vorbe de iubire,
discutau afaceri şi politică, în locul unei mâini care s-ar fi
întins peste masă ca s-o atingă pe-a ei, strângea în mână
numai şervetul. Aerul ar fi trebuit să vibreze de
tensiunea iubirii şi a dorinţei; în loc de asta, era încărcat
cu nori grei de plictiseală. Pat debarasa în tăcere bolurile
de supă şi fu răsplătit cu un zâmbet al Camillei. Se
întoarse, făcându-i cu ochiul, atunci când servi salata. La
drept vorbind, nu era treaba lui să întreţină o atmosferă

44. veselă la petrecere, dar cei din familia Mahoney nu se
dădeau niciodată în lături de la sarcini mai neobişnuite,
cum spunea taică-său, dacă iei banul regelui, îngropi
părerile personale şi te duci după el, făcându-ți datoria.
De altfel, nici n-ar fi fost cine ştie ce corvoadă să-i
zâmbească Camillei.
Observă cu plăcere că ea atacase felul principal cu
poftă, în timp ce tipul gusta mâncarea cu placiditatea
cuiva care renunţase nu numai la plăcerea, dar chiar la
însăşi esenţa vieţii, împungea şi desfăcea fibrele cu
furculiţa, de parcă ar fi trebuit întâi să omoare viţelul.
Pat îl aşteptă încă mult timp după ce Camilla terminase,
apoi strânse farfuriile, înainte de a aduce desertul. Ochii
Camillei se încălziră şi ea murmură: Ce bine arată.
Ron privi absent şi clipi o singură data, ca un crap
leneş.
Camilla continua să atace cu însufleţire. Ron părea
că n-are încredere în forţele lui şi încercă mai întâi să dea
gata tortul. Oftând, Pat îşi făcu de lucru la bucătărie
câtăva vreme, înainte de a reveni în sufragerie.
— Pot să iau farfuria, doamnă?
Ea mâncase frumos până la sfârşit. Supă, salată,
antreu, legume, desert. Toată seara strânsese de la ea
numai farfurii curate. Mamei lui tare i-ar fi plăcut
fetişcana asta.
— Da, mulţumesc, răspunse ea. Totul a fost absolut
delicios.
— Mulţumesc, doamnă. Doriţi să beţi ceva după
masă? Poate un lichior?
— De ce nu? spuse ea, încântată.
— Şi dumneavoastră, domnule?

45. Bărbatul înclină din cap.
Pat îi luă farfuria. Desertul fusese abia atins.
— Nu v-a plăcut tortul, domnule?
— Am un meci de tenis mâine, spuse Ron. N-aş
vrea să fiu prea greoi.
— Meciul e abia la unsprezece, îl dojeni Camilla.
— Genul ăsta de mâncăruri se depune, insistă Ron.
Mai bine ai fi şi tu atentă. Mănânci toate sosurile astea
consistente şi dulciuri şi deodată te trezeşti că te umfli ca
un butoi.
— Pat o să conceapă un program special de
gimnastică pentru mine ca să-mi menţin silueta, spuse
ea râzând şi făcându-i cu ochiul lui Pat.
— Uitasem, spuse Ron. Valetul care face servicii
complete.
— Corespunde întocmai nevoilor mele, răspunse
Camilla, în timp ce-şi sorbea ultimii stropi de vin din
pahar.
— O să vă aduc băutura în salon, doamnă.
Dusty privi lung în josul străzii. Maşina lui Ron se
îndepărtase demult, dar ea nu se uita cu regret în
direcţia spre care acesta pornise. Privirea pur şi simplu
în gol, la luminile străzii. Serii acesteia îi lipsise ceva, dar
n-ar fi fost în stare să spună exact ce anume.
— Domnul Samuels a plecat, doamnă?
— Da.
Ea se întoarse numai după ce cuvântul pluti o clipă
în aer, apoi se îndepărtă încet de fereastră. Ochii i se
opriră pe canapea — nici un ecou al pasiunii nu zăbovea
în pernele corect umflate — şi pe măsuţa joasă pe care se

46. aflau două pahare goale. Privirea ei ezitantă descoperi
pieptul lui Pat — jacheta şi papionul lui dispăruseră, iar
gulerul de la cămaşă era deschis — apoi se ridică până-i
întâlni ochii. Ironia pe care se temuse că o va citi acolo
lipsea, dar lipsea totodată şi căldura. El era valetul
formal şi corect care servise toată seara. Era întocmai aşa
cum era plătit să fie şi atunci de ce să fie dezamăgită?
— Sper că totul a fost cum trebuie.
El ridică paharele şi şterse o urmă udă de pe tăblia
mesei.
— Da, a fost perfect. Masa a fost delicioasă.
— Mai ai nevoie de ceva, doamnă?
Ea clătină din cap şi îl privi cum se îndepărtează
spre hol. Nu-i era prea somn, dar se gândea să se ducă la
culcare. Sau ar putea să mai citească puţin. Deşi, tare i-ar
fi plăcut să mai stea de vorbă cu cineva.
— Pat! Vocea ei îl opri în uşa bucătăriei. De ce nu?
La urma urmelor, era angajatul ei. A mai rămas tort?
Parcă aş avea chef de o gustare de miezul nopţii, chiar
dacă-i abia ora unsprezece.
— Foarte bine, doamnă.
Ea îl urmă în bucătărie. Spatele lui lat era întors în
timp ce acţiona cu mişcări precise şi rapide. Era atât de
mare, atât de masculin, încât te-ai fi aşteptat să arate
ciudat într-o bucătărie, şi totuşi nu era aşa. Cum ar fi
arătat Ron acolo, despachetând tortul de căpşuni...?
Imaginea îi aduse pe buze un zâmbet, care însă păli
repede. Ron.
Poate că asta îl schimbase pe Pat cel de după-
amiază. Se aşeză la masa din bucătărie azvârlindu-şi
pantofii şi adunându-şi picioarele sub ea. Cuvintele îi

47. ieşiră din gură cu greutate, făcând ca vocea ei să pară
sonoră în bucătăria strimtă.
— Îmi pare rău de felul cum s-a purtat Ron. În
realitate, e foarte drăguţ...
Vocea îi pieri, neştiind ce să mai spună ca să scuze
grosolănia lui faţă de Pat.
— Ce-ai spus, te rog? Cu un cuţit oprit în aer
deasupra tortului, Pat încremenise într-o uimire totală.
De ce îl scuzi în faţa mea?
Ea îşi pironi privirea pe cârpa de vase, dar limba ei
era liberă s-o zbârcească din nou.
— Păi... A fost aşa de nepoliticos nespunând nimic
atunci când te-am prezentat şi...
Râsul lui Pat o făcu să-şi dezlipească ochii de la
cârpă.
— Majoritatea oamenilor nu-şi prezintă servitorii,
atunci când au oaspeţi, preciza el. Domnul Samuels ştie
care ne este locul în această lume. Iritarea o făcu să-şi
îndrepte spatele şi îi risipi sentimentul de jenă.
— Faptul că lucrezi pentru mine nu te face deloc să
fii o persoană neînsemnată.
— Ştiu.
Privirile albastre îi jucau deasupra zâmbetului larg.
La naiba, îşi bătea joc de ea, pricepu ea deodată.
— Atunci, de ce nu te-aş prezenta oaspeţilor mei?
întrebă ea cu aprindere.
El îi puse bucata de tort în faţă.
— Dacă nu ştii de ce, poate ar fi bine să-l întrebi pe
domnul Samuels.
Ăsta da, răspuns respectuos! Luă o linguriţă de tort,
îndulcindu-se cu aroma de căpşuni a cremei, fapt care-i

48. schimbă starea de iritare într-o dispoziţie diabolică, în
timp ce-l privea pe Pat cum împachetează tortul la loc.
— De ce nu-mi ţii companie? întrebă ea.
Nu reuşi să hotărască dacă expresia din ochii lui era
sau nu ironică, atunci când îi răspunse:
— Este un ordin de la stăpână către valetul său?
— Da.
De data asta, ironia juca în ochii ei, dar nu-şi luă
privirea de la el. Fără să se uite în farfurie, mai luă o
linguriţă de tort şi zâmbi satisfăcută.
— Nu vreau să te îndop cu calorii cu de-a sila,
adăugă ea, dar cel puţin vreau să-mi ți companie.
Făcu semn cu capul spre scaunul de alături.
— Sunt sigur că domnul Samuels n-ar aproba aşa
ceva. Îşi tăie o bucată de tort şi se aşeză. Dar îndatorirea
unui servitor e să asculte.
Cuvintele fură rostite cu simplitate, dar zâmbetul
lui era pe jumătate batjocoritor. Dusty îşi coborî pentru o
clipă privirea, ca să se concentreze.
Scaunul lui era aşezat după colţul mesei, nu chiar
atât de aproape, dar nici tocmai departe. El îşi suflecase
mânecile şi-şi lăsase la vedere braţele solide, acoperite cu
fire de păr negru, puternice şi aspre ca vocea lui. Şi
totuşi, mâinile acelea erau capabile de munci delicate,
cum era pregătirea acestui desert fabulos. Dacă s-ar fi
mişcat puţin, braţele lor s-ar fi atins. Oare pielea lui era
la fel de caldă ca şi privirea, sau râsul lui ironic?
Ea se mişcă, dar în direcţie opusă, concentrându-se
să ia în linguriţă o căpşună mare. O vârî în gură.
— Cum se face că ai devenit valet? Ţi-ai dorit asta
dintotdeauna? El zâmbi.

49. — În realitate, contam pe avere şi celebritate, iar a fi
valet era lucrul care mă apropia cel mai mult de
amândouă.
— Hai fii serios!
— O, aşadar vrei sa afli povestea vieţii mele, aşa-i?
Cuvintele lui căpătară un accent irlandez.
Şi, ca un sclav ce sunt, trebuie să mă supun.
— Întocmai. Ea termină ceea ce mai rămăsese din
felia de tort şi împinse farfuria în mijlocul mesei. Din ce
parte a Irlandei eşti?
— Din partea care-i bogată în frumuseţi.
Oare era râs sau durere, umor sau batjocură în
expresia lui? Ea n-ar fi putut spune. Poate câte puţin din
fiecare.
— Un ţinut plin de hrană pentru suflet dar aproape
deloc pentru trup. Termină şi el tortul şi strânse ambele
farfurii. Vrei să fac puţină cafea? Sau poate un coniac
te-ar ajuta să dormi mai bine?
— Beau unul, dacă bei cu mine.
Ochii lui nu-i dădură nici un indiciu despre
gândurile care îi dansau în minte. El scoase două pahare.
— De fapt nu-mi aduc aminte deloc să fi trăit în
Irlanda. Ne-am mutat la Liverpool când abia începusem
să merg în picioare. Tata a găsit o slujbă la docuri, mama
a lucrat într-o fabrică între două naşteri, apoi s-a apucat
de cusut.
Turnă licoarea întunecată în pahare şi le aduse
lângă ea.
— Întotdeauna mi-a plăcut sportul mai mult decât
şcoala, aşa că, atunci când un club de fotbal — soccer,
cum spuneţi voi, americanii mi-a oferit un contract ca să

50. joc pentru echipa lor de juniori, n-am stat pe gânduri şi
am părăsit casa părintească pentru a locui şi a mă
antrena împreună cu ei.
— Câți ani aveai?
— Paisprezece.
— Frumos. Ea sorbi din coniac şi se gândi la
adolescenţa ei. Când eu aveam paisprezece ani, singura
slujbă pe care am găsit-o a fost să am grijă de gemenii
Staskias.
— Totuşi, calea n-a fost chiar aşa de netedă.
Credeam că am terminat-o cu şcoala, când mi-au spus că
trebuie să mai învăţ şi-o altă meserie în afară de a da cu
piciorul în minge. Notele mele, pe vremea aceea, nu erau
de natură să mă îndrepte spre studii serioase, aşa că
mi-au dat să aleg între a deveni bucătar sau instalator,
întrucât mintea îmi era tot timpul numai la mâncare,
m-am dus la şcoala de bucătari şi am făcut ucenicie cu
şefii bucătari din oraş, în sezonul mort pentru fotbal. Am
continuat să învăţ şi să lucrez şi după ce am fost
transferat la Manchesier United, iar, după câţiva ani, la o
echipă franceză, apoi la un club australian, la unul
spaniol şi, în cele din urmă, la o echipă americană.
— Dar acasă la tine? Te întorci vreodată acolo?
— La Liverpool? El clătină din cap şi sorbi restul de
coniac. Nu, părinţii mei au murit amândoi, iar fraţii mei
s-au risipit care încotro. Pe deasupra, am învăţat demult
că acasă este locul unde-mi agăţ pălăria.
— Te invidiez pentru toate călătoriile pe care le-ai
făcut.

51. — Am fost norocos că am avut ocazia asta. El tăcu o
clipă. Din păcate, probabil că fiii mei nu vor putea să se
adape din atâta diversitate.
Progresul înghite toate individualităţile din lume şi
scuipă în loc reproduceri trase la indigo.
— Atunci, poate că ai soţie şi o familie?
Gândul acesta n-ar fi trebuit să-i stârnească valul de
singurătate care o învălui.
— Nu. Ochii lui râdeau, chiar dacă buzele
rămâneau nemişcate. Vorbeam despre viitor,
presupunând că s-o găsi undeva pe lume vreo fetişcană
care să mă vrea şi pe mine.
O fetişcană? Ar fi fost cu sutele, cu miile chiar, care
l-ar fi luat numai pentru cum arăta, de-ar fi ştiut numai
că e disponibil. Dacă mai pui la socoteală şi purtarea lui
blândă şi protectoare, ar fi trebuit ca ea să le alunge cu
băţul.
Ea? De unde i-o fi venit ideea asta, că ar vrea să ţină
alte femei la distanţă de ei? El era valetul ei şi atâta tot.
Nu era cineva de care să fi fost îndrăgostită. Nici cineva
pe care l-ar fi apărat cu gelozie. Se ridică în picioare,
simţindu-se obosită, copleşită, în sfârşit, de toate
întâmplările acelei săptămâni.
— Cred c-am să mă retrag, spuse ea. Îţi mulţumesc
pentru gustare.
El se ridică şi se duse la chiuvetă.
— Am să aprind luminile în celelalte camere, îmi
place să las casa în ordine, înainte de a mă duce la
culcare, strigă el peste umăr. Căpătase deja o anume
rutină: aveau orare precise, compatibile, cum erau ale ei
şi-ale lui Ron. Avea toate motivele să fie mulţumită.

52. Revoluţia industrială, revoluţia americană, revoluţia
franceză. Dusty închise cu zgomot cartea de istorie,
declanşând propria ei revoluţie, îndrumătorul ei de la
cursurile serale o sfătuise să se înscrie şi ia alte cursuri
decât cele economice, dacă doreşte să obţină o licenţă,
dar Dusty nu-şi imaginase cât îi va fi de greu să
studieze, cu dimineţile astea fabuloase de primăvară din
fiecare sâmbătă şi cu valetul masiv care îi distrăgea
mereu atenţia. Dacă a studia în asemenea condiţii nu era
de-a dreptul un păcat, trebuie să fi fost cel puţin în afara
legii.
— Aţi terminat cu studiul, doamnă?
Pat îi punea la loc în raft ultimele cărţi, după ce le
ştersese de praf.
— Oarecum.
În ultima jumătate de oră, ea îl urmărise cum
lucrează, prefăcându-se doar că studiază. Ce rost mai
avea să se prefacă? Dădu cartea la o parte din faţa
ochilor şi zâmbi.
— M-am tot gândit la programul acela de
gimnastică de întreţinere pe care te-ai oferit să-l creezi
pentru mine. Are şi elemente care ar presupune activităţi
în aer liber?
Ochii lui Pat se îndreptară doar o clipă spre razele
de soare care se revărsau prin fereastră.
— Mersul pe bicicletă este un exerciţiu minunat. Şi
sunt o grămadă de standuri de închiriat în tot parcul
Lincoln.
— Mi-ar părea rău să-ţi modific programul, dar simt
efectiv nevoia să începem imediat.

53. Ochii lui reuşiră să rămână aproape serioşi!
— Îţi stau la dispoziţie, doamnă. Dă-mi voie doar să
mă duc să mă schimb în ceva mai potrivit.
Dusty îl urmări cu privirea până ieşi din cameră şi
apoi de-a lungul holului, după care raţiunea o împiedică
să se-ntindă ca să-i mai prindă imaginea pentru câteva
clipe. Se sculă în picioare şi o porni agale spre camera ei.
Doar nu era vreo adolescentă avidă de sex, care n-are
altceva mai bun de făcut decât să tragă cu ochiul la valet.
Locuia la ea de mai bine de o săptămână şi se obişnuise
să-l vadă prin casă. N-o impresiona mai mult decât
poştaşul, închise uşa încruntată, refuzând să se mai
gândească la asta.
Peste cincisprezece minute, îmbrăcaţi în jeanşi şi
jachete uşoare, ea şi Pat ieşeau din casă şi se îndreptau
spre est, spre parcul Lincoln şi lacul Michigan.
Temperatura nu era prea ridicată, dar simţea înăuntrul
ei o căldură care era la unison cu strălucirea soarelui.
Respiră adânc şi-i zâmbi uriaşului de lângă ea.
— Cum se face că un bărbat aşa de atletic ca tine, nu
face jogging?
— Nu pot, răspunse el. Gleznele astea m-au purtat
în prea multe meciuri. Au obosit.
Răspunzând parcă privirii ei critice, el continuă:
Glezna dreaptă mi-a fost ruptă de două ori, iar la
piciorul drept am avut de trei ori diverse oase rupte.
— De ce ai continuat să joci?
— Asta-i regula jocului, spuse el, dând din umeri.
Totul pe lumea asta are un preţ.

54. Ea se duse cu gândul la cursul de istorie pe care-l
abandonase pentru această dimineaţă însorită. Oare
merita preţul?
— Am avut mai mult decât am sperat vreodată
când eram băieţandru. Am călătorit pe toate
continentele, în afară de Antarctica. Am strâns mâinile
unor preşedinţi, ale unor şefi de triburi africane, ale unor
şeici din deşert şi ale cerşetorilor din Calcutta. Am
amintiri să-mi ajungă pentru o veşnicie. Nu-i tocmai rău
pentru un băiat sărac din Liverpool.
Dusty continuă să privească trotuarul în timp ce
mergeau unul lângă altul, dar i se părea că spiritele lor
ies din trupuri şi se ţin de mână. Plecarea lui din
Liverpool era aidoma fugii ei din partea de sud a
cartierului Canaryvile, unde copilărise. Erau două
spirite înrudite, care fugeau de șanţurile trecutului lor.
Dar semănau oare? Ei era mulţumit să trăiască din
amintiri, mereu la cheremul altcuiva. Ea lupta întruna să
devină propriul ei stăpân.
Aerul călduţ şi primăvăratic îi alungă din minte
astfel de gânduri deprimante, iar când ajunseră la
centrul de închiriat biciclete, nu-i mai păsa de nimic. Era
aşa de bucuroasă că soarele străluceşte şi că briza adie,
călduţă. Se simţea plină de viaţă şi fericită, iar faptul că
Pat râdea de pasul ei zglobiu nu făcea decât să-i
sporească această senzaţie.
Centrul de închiriat era ticsit de alte perechi care
voiau să întâmpine primăvara rulând pe aleile pentru
biciclişti ale parcului şi Dusty se simţi deodată încurcată.
Ei nu erau pereche; ei erau un angajat cu patronul lui.
Era cazul să se ofere să plătească ea pentru biciclete? De

55. ce nu se afla aici cu Ron, la întâlnire, ca toate celelalte
fete? Nu că şi-ar fi dorit atât de mult asta. Zilele plesnind
de-atâta primăvară şi prospeţime nu erau tocmai genul
lui Ron. Oare conta chiar atât de mult că îi plătea lui Pat
un salariu? Se putea bucura, oricum, să petreacă ziua cu
el.
Le veni rândul şi Pat comandă bicicletele, înainte ca
Dusty să apuce să deschidă măcar gura, făcând-o să se
simtă o caraghioasă. Sigur că Pat mai trecuse şi înainte
prin astfel de situaţii. O să plătească el şi-i va da banii
înapoi, mai târziu. Avea ea un dar de a inventa
probleme acolo unde nu erau. Relaţia lor nu era nici atât
de complicată şi nici atât de jenanta cum părea să creadă
ea.
Îşi luară bicicletele şi aleseră o rută care şerpuia prin
partea de nord a parcului Lincoln, pe alei pavate,
trecând pe lângă plimbăreţi şi oameni care alergau sau
înălţau zmei. Vântul îi răsfira părul, desprinzându-l din
coada de cal şi făcându-l să-i fluture în jurul feţei.
Cauciucurile scâr âiauț când intrau în câte o baltă, apoi
lăsau dâre ude în urma lor. Se simţea minunat — liberă
şi fericită şi atât de vie.
Pat mergea puţin mai în faţă şi ochii ei găsiră
priveliştea pe placul lor. Bluzonul lui albastru îi stătea
întins pe umeri, iar blugii uzaţi păreau să-i mângâie cu
tandreţe formele. O capsă din colţul unuia din
buzunarele de la spate reflecta lumina soarelui şi parcă îi
făcea ei cu ochiul.
Pat făcea parte din primăvară, intrând în viaţa ei
odată cu soarele cald. Râsul lui era ca adierea primăverii,
încălzindu-i sufletul şi trezind-o la viaţă. Ochii lui erau

56. ca ploile blânde care spălau natura, făcând ca totul să
pară nou. Ea zâmbi din prea-plinul acestei curate fericiri
şi, scurtând drumul prin iarbă, trecu în faţa lui.
— Oho, deci ne-am înviorat, aşa-i?
Vocea lui purta în ea veselie, aşa cum vântul poartă
căldura razelor de soare.
Ea pedală pe întinderea curată a aleii, simţindu-l
aproape în spatele ei. Prezenţa lui o atingea ca nişte
degete întinse să apuce, o prindere pe care o dorea şi n-o
dorea. Accelerând, reuşi să se menţină în frunte. Vedea
cu coada ochiului roata din faţă a bicicletei lui, dar n-ar
fi avut nevoie s-o vadă ca să ştie că el e acolo. O dulce
încordare îi cuprindea şira spinării, trimiţându-i fiori
până în degetele de la picioare şi făcându-i sângele să
circule mai repede.
Ea mări viteza pe o pantă uşoară; picioarele îi lucrau
mai tare decât ar fi vrut, mai tare decât erau obişnuite,
dar era prea prinsă în vârtejul cursei ca să încetinească.
Trebuia să rămână în frunte până la aleea din faţă. De ce,
asta n-ar fi putut spune. Făcea parte din ziua aceasta, din
vraja strălucirii razelor de soare. Voia să gonească şi să
râdă şi să se simtă iarăşi ca un copil, deşi, în acelaşi timp,
avea foarte intens conştiinţa faptului că era cât se poate
de femeie.
De pe o potecă lăturalnică, ascunsă de tufişuri,
ţâşniră doi tineri alergând drept spre ea. După un
moment în care pedală buimăcită înapoi, Dusty strânse
cu putere frânele de mână.
Bicicleta se opri, balansând o clipă înainte şi apoi
clătinându-se ameninţător.

57. — Ţine-te bine, râse Pat şi întinse mâna ca s-o
prindă. Atingerea braţului său în jurul umerilor ei îi
provocă o căldură pe care nici un valet nu s-ar fi cuvenit
s-o provoace. Respiraţia stătea să i se oprească şi ea se
înclină spre el, trăgând aerul adânc în plămâni, în
încercarea de a-şi potoli bătăile inimii.
— Cred că eu am câștigat, spuse ea.
Numai după ce râsul îşi trimise ecoul în tot trupul
şi-o ajută să-şi recapete stăpânirea de sine, îndrăzni să se
întoarcă uşor şi să-l privească. Ochii lui luminoşi păreau
s-o absoarbă; gura lui era caldă şi era aproape şi părea
s-o cheme.
— Nu-mi amintesc să se fi anunţat vreo întrecere, o
tachina el. Doar doamna nu încearcă să trişeze, nu-i aşa?
— Niciodată, strigă ea, recunoscătoare pentru
această trezire la realitate.
Se îndepărtă de el uşor, nu ca şi cum atingerea lui ar
fi început s-o doară, ci ca şi cum era gata să pornească
din nou. Şi chiar era. Cu capul limpede, cu simţurile sub
control, cu vederea netulburată. Pat era valetul, era
angajatul ei. Nu era ea aşa de snoabă ca Ron în ce
priveşte chestiile astea, dar exista o problemă pe care
trebuia s-o privească în faţă. Ea îi plătea un salariu. El
era drăguţ cu ea pentru că era plătit să fie drăguţ. Era
plătit să zâmbească, să râdă, să meargă pe bicicletă
împreună cu ea. Ar fi fost bine să nu piardă din vedere
acest lucru, oricâtă plăcere i-ar fi făcut compania lui.
Se urcă la loc în şa.
Trecem prin grădina zoologică sau o ocolim?
— Cum doreşti.
Desigur, cum putuse să uite!

58. — Atunci, hai mai bine s-o ocolim. Talentele mele în
materie de ciclism nu sunt tocmai la înălţime.
Aleile din partea de est a parcului, dincolo de
micuţa grădină zoologică, erau mai puţin aglomerate,
aşa că Pat şi Dusty putură să meargă unul lângă altul.
Au vorbit puţin, dar s-au bucurat de ziua frumoasă şi de
mişcare.
La extremitatea nordică a parcului, au luat-o spre
răsărit, traversând pe sub pasarela de la Lake Shore
Drive, până ce ajunseră chiar pe malul lacului Michigan.
Aici erau şi mai puţini oameni, iar vântul care bătea
dinspre lac era destul de rece. Coborâră de pe biciclete şi
se aşezară pe nisipul plajei, urmărind în tăcere valurile
care se rostogoleau spre ţărm. Pat se ridică primul.
— Haide! spuse el. Dacă stai prea mult în loc, îţi
înţepenesc muşchii.
Dusty se agăţă de mâna lui şi se ridică.
— Mă tem că s-a făcut prea târziu.
— Nu suntem plecaţi de prea multă vreme, protestă
el. Urcă pe bicicletă şi ne întoarcem.
— Exploatatorule! strigă ea, urmărindu-i spatele lat
care se şi îndepărtase deja.
În loc să se întoarcă prin parc, rulară în lungul aleii
de beton care mărginea plaja. Aerul era mai răcoros aici,
din pricina vântului care sufla direct dinspre lac, pe
ţărmul pustiu, fără copaci care să-i slăbească forţa. Ca să
se încălzească, ea pedală cu înverşunare, dar asta nu i se
mai părea un efort.
În faţa lor, se înălţau blocurile înalte, cu
apartamente elegante, de pe Coasta de Aur, adevăraţi
stupi care-i adăposteau pe cei bogaţi şi celebri.

59. — Nu-i aşa că-s fenomenale? spuse ea către pat,
arătând cu capul spre clădiri. El ridică din umeri.
— Unele sunt interesante, recunoscu el. Dar
cartierul tău îmi place mai mult.
— Cred că glumeşti! Porcării scrise cu spray-ul de
vopsea pe ziduri, ferestre zăbrelite şi gunoaie pe alei!
Chiar te-ai uitat bine în jurul tău?
— Are personalitate.
— Dar e complet degradat!
Traversară până în partea de sud a parcului și se
îndreptară spre centrul de închirieri, întocmai cum îşi
închipuise, Pat plăti pentru biciclete, dar ea luă chitanţa
şi o îndesă în buzunar.
— Acum ce facem, domnule antrenor?
El o luă de braţ, dar ea reuşi să ignore faptul că asta
îi trezea cu totul alte senzaţii decât cele stârnite de Ron.
De fapt, stârnea el vreodată ceva? în ultima vreme,
lucrul pe care îl simţise cel mai des în compania lui
fusese oboseala.
— O plimbare în pas de voie până acasă, spre un
prânz uşor şi sănătos, spuse Pat.
În loc s-o apuce de-a dreptul spre vest, merseră
câteva sute de metri spre nord, trecând pe lângă
magazinele şi restaurantele şic din zona parcului
Lincoln. Dusty se uită cu mult interes la vitrinele pe
lângă care trecură, bineînţeles nu pentru a-şi distrage
gândurile de la bărbatul de lângă ea, ci pentru că erau
într-adevăr foarte amuzante.
Magazinul cu animale de casa oferea hăinuţe din
blană veritabilă pentru căţei, precum şi o mâncare
pentru pisici, preparată după o reţetă proprie. Un

60. hamster expus în vitrină dispunea de un sistem
complicat de tuneluri şi încăperi prin care să se caţere,
având mai mult spaţiu pe kilogram de locuitor decât îi
revenea ei în propriul ei apartament. Un magazin cu
haine pentru copii oferea costume autentice de indieni
americani — Siux, Apaşi sau Navajo. Chiar şi magazinul
cu mâncare dietetică anunţa reduceri de preţuri.
— Hai s-o cotim pe aici, sugeră Pat.
— Cum se face că ştii cartierul atât de bine? se miră
Dusty. Locuieşti aici de atât de puţină vreme!
— De fapt, am stat în zonă aproape un an, spuse
Pat. În plus, m-am tot plimbat pe-aici atunci când am
fost cu echipa mea de fotbal să jucăm cu Chicago Sting.
— Ce-ai făcut înainte de a te angaja la mine? întrebă
ea.
— Oh, ba una, ba alta, spuse el, nefiind dispus să
vorbească despre lunile petrecute în căutare de
investitori pentru proiectul său, în căutare de localuri
sau rugându-se pe la bănci pentru împrumuturi. Apoi,
un zâmbet larg îi lumină faţa: Pe urmă, am început să
dau de fundul sacului şi m-am gândit că unui om bătrân
ca mine îi trebuie o slujbă stabilă.
— Ei, nu eşti chiar atât de bătrân.
— Poate că nu în ce priveşte anii, spuse el cu un
zâmbet care mai îmblânzea, cât de cât, cele spuse. Dar,
dacă socotesc vârsta în kilometrii parcurşi... Noi,
sportivii internaţionali, ne trăim viaţa într-un ritm
intens.
— Înţeleg, murmură ea.
Dar, de fapt, nu înţelegea deloc. Dusty nu putea
înţelege niciodată lipsa de ambiţie. Cum putea oare

61. cineva să se lase doborât, bătut de soartă, ca un puf de
păpădie în bătaia vântului? Azi aici, mâine purtat în alte
locuri.
Se plimbară în tăcere. Vitrinele erau tot mai rare, aşa
că Dusty era nevoită fie să ia în seamă gândurile care
dădeau năvală, fie să înceapă să flecărească. Găsea că Pat
e atrăgător. Era o companie plăcută, era spiritual, era
amuzant să fii în preajma lui. Dar o implicare personală
era exclusă. Oricum, era prea ocupată pentru aşa ceva,
cu slujba şi cursurile serale, şi cu Ron pe deasupra.
Doamne, dacă era vorba să se lege de cineva, ar fi trebuit
să înceapă cu Ron, nu cu un nomad de la care te puteai
aştepta s-o ia din loc, odată cu viitoarea lună plină.
Dădură colţul şi Dusty privi în jurul ei.
— Nu-mi vine să cred că vorbeşti serios când spui
că preferi aceste locuri Coastei de Aur.
— Ba bine că nu! Arătă spre o casă din piatră
maronie de pe cealaltă parte a străzii. Priveşte la
lucrătura pietrarilor pentru clădirea aceea. Este făcută cu
orgoliu şi măiestrie, nu cu o matriţă pentru prefabricate.
Ea ridică din umeri, observând pentru prima dată
graţioasa simetrie ascunsă sub anii grei de murdărie şi
fum.
— Dar e imposibil să treci pe stradă fără să-ţi fie
frică de faptul că vei fi jefuit.
— Asta se va schimba. Când vor locui aici destui
oameni cărora să le fie drag cartierul, acesta va fi un fapt
sigur, îi luă braţul şi îi arătă un atelier de cizmărie prin
dreptul căruia tocmai treceau. Proprietarul acestui
atelier a învăţat meseria de la tatăl lui, în Europa, cu
multă vreme în urmă. Ştiai că se pricepe să facă pantofi

62. de comandă, superbi, şi pentru mai puţin decât cei două
sute de dolari pe care oamenii îi plătesc la Florsheim
pentru exact aceiaşi pantofi? Cu toate astea, oamenii vin
la el şi îi cer doar să le schimbe flecurile.
Un bătrân, care se zărea prin vitrina magazinului,
ridică privirea. Faţa lui ridată se încreţi într-un zâmbet şi
făcu semn cu mâna. Pat îi făcu semn, la rândul lui, iar
Dusty îl imită.
— Iar la câteva case mai încolo, continuă Pat, există
o bătrână care dă lecţii de pian. Pe vremuri a cântat în
Filarmonica austriacă, dar acum e aproape oarbă şi, prin
împrejurimi, nu sunt prea mulţi copii, aşa că lecţiile ei
sunt tot mai rare. Cum poţi să spui că locurile astea n-au
personalitate?
Ea privi în jur stânjenită, ca şi când cartierul pe care
îşi închipuise că-l cunoaşte, se întorcea împotriva ei. Îi
ascunsese atâtea lucruri!
— O să arate mai bine după ce va fi renovat, spuse
ea. Va fi mai sigur.
El clătină din cap:
— Chiria lui Thomas va urca atât de mult, încât n-o
să mai poată s-o plătească, iar doamna Hildenburg va fi
nevoită să vândă casa, întrucât nu-şi va putea permite
s-o renoveze.
— Mă îndoiesc că ei sunt fericiţi cu bandele de
golani, îi atrase atenţia Dusty.
— Nu sunt. Pat îşi coborî vocea. Dar ar trebui să
existe o cale de mijloc.
— Eu ştiu c-o să fiu fericită, atunci când n-o să mai
trebuiască să mă tem de alte spargeri.
Mândria lui reapăru, odată cu zâmbetul.

63. — Ce? Tot mai tremuri de frică şi acum când Paddy
cel mare şi puternic se află alături de tine? Ah, înseamnă
că am început să-mi pierd puterea...
El continuă să glumească pe tema asta, până
ajunseră acasă.
— Nu cred că-i frumos din partea Camillei să te lase
singur acasă! rosti Dusty senior, mai sorbind o
înghiţitură din paharul cu bere.
Pat îşi ascunse zâmbetul, în timp ce amesteca în
cratiţa cu chili pe care o pregătea.
— Asta face parte din meseria mea.
S-o aştepte şi s-o întâmpine pe Camilla când venea
acasă nu era un efort, deşi ar fi preferat să-şi petreacă
altfel timpul. Întâlnirile ulterioare cu domnul Samuels
nu-i îmbunătăţiseră cu nimic părerea despre el şi-i venea
greu să se abţină să nu-i arate Camillei numeroasele lui
defecte.
Pat gustă din chili şi mai adăugă boia, apoi se
întoarse la masă şi la propriul lui pahar cu bere. Tatăl
Camillei picase tocmai după ce ea şi cu Ron plecaseră la
o petrecere, dar bătrânul acceptase invitaţia lui Pat să ia
cina cu el.
— Eu sunt valetul, nu prietenul ei, îi reaminti Pat.
— Ăsta e un alt lucru pe care nu-l înţeleg.
Domnul Ross îşi scoase ţigara încă neaprinsă din
gură şi ridică mâinile în aer. Acuma, ştiu că eşti mai
tânăr decât mine şi că ai pe tine numai muşchi, în timp
ce ai mei sunt fleşcăiţi, dar tot trebuie să te întreb, chiar
dacă o să mă omori în bătaie. Se opri o clipă ca să soarbă

64. o înghiţitură de bere. Ce naiba caută un bărbat înalt şi
voinic ca tine, într-o bucătărie?
Pat nu se simţi deloc jignit.
— Majoritatea marilor bucătari din lume sunt
bărbaţi.
Dusty senior îndepărtă cuvintele cu o mişcare a
mâinii în care ţinea ţigara.
— Eu mă refer în mod expres la tine. Te-am văzut
jucând cu echipa Tea Men cu ani în urmă şi cu cei de la
Sockers. Ai putea găsi o slujbă ca lumea, dacă ţi-ai da
osteneala.
— Asta este o slujbă ca lumea, îmi place şi mă
pricep s-o fac.
— Dar asta e ceva să-ţi doreşti să faci toată viaţa,
pentru totdeauna?
Expresia „pentru totdeauna" nu făcea parte din
planurile lui de viitor, încă. Se ridică în picioare, gata să
pună masa, cu tacâmurile într-o mână şi cu paharele în
cealaltă. A fi valet era ceva ce-i cădea bine în momentul
acela, îi asigura un loc unde să locuiască, fără să
consume din capitalul de care avea nevoie pentru
investiţia lui. Şi îi lăsa o mulţime de timp liber peste zi,
ca să se ocupe de proiectul său.
Desigur, acest serviciu anume părea să ridice unele
probleme mai neobişnuite. El devenise expert în a evita
încurcăturile şi a face sacrificii în prezent, astfel încât
visurile lui să poată căpăta realitate în viitor. Dar, în
timpul din urmă, visurile începuseră să-l cam
înghiontească. O siluetă vagă, cu şuviţele fluturând, îi
invada nopţile, râzând cu râsul Camillei din momentele
când ea îl tachina, îndemnându-l să caute pe cineva de

65. care să se agate. Cineva alături de care să fie, alături de
care să spere şi să făurească planuri. O fiinţa pe care s-o
iubească cu atâta înverşunare, încât viaţa însăşi să nu
mai aibă sens fără acea persoană. O să aibă toate astea în
curând, cu puţin noroc, dar nu i se părea prea înţelept să
lase doar norocul să-i vegheze toate speranţele.
— Este munca pentru care m-am pregătit, spuse el
în cele din urmă.
Domnul Ross păru bucuros să abandoneze
subiectul, îşi termină berea şi se lăsă pe spate.
— M-am dus astăzi să-mi repar pantofii. Mi se
uzase tocul de tot.
Pat nu se gândi că ar fi cazul să-i arate simpatie sau
respect pentru asta. În schimb, mai scoase din frigider o
bere, o deschise şi o puse în faţa tatălui Camillei.
— Thomas mi-a spus o istorie ciudată despre
valetul fiicei mele. S-ar părea că are o investiţie destul de
serioasă în nişte clădiri în curs de realizare.
Pat se încruntă mai mult pentru sine. Oare să-şi
asume riscul de a fi nepoliticos sau să se bizuie pe faptul
că soarta adormise?
— Nu-i cine ştie ce, spuse el încet. Puse cratiţa cu
chili în mijlocul mesei. E doar un proiect pe care mă zbat
de câtva timp să-l pun pe picioare.
— E cumva secret?
— Nu chiar. Pat puse câte o porţie de chili în
farfurii. Eu şi încă câțiva prieteni încercăm să punem pe
picioare un centru comercial aici în oraş. O treime
restaurante, iar restul magazine.
Unităţi mici, specializate, cu produse de înaltă
calitate, cu sprijinul câtorva meseriaşi bătrâni şi foarte