Concediu prelungit

RACHEL FINDING
Concediu
prelungit
ALCRIS
Romance

Capitolul 1
Beth sta cu coatele sprijinite pe masa din buc`t`rie,
gândindu-se la Reid. N-o ntrebase niciodat` ce-o f`cuse s`
vin` la ferma lui s`-i ngrijesc` fiul, nici de ce lipsea dou`
luni de la slujb`. {i ea fusese surprins` s` descopere c` un
b`rbat ca el, tr`ia retras ntr-un sat din Virginia. Nu era din
aceste locuri, nu vorbea dialectul local, nu avea felul de a
vorbi mai t`r`g`nat al localnicilor. Era un b`rbat n`scut [i
tr`it la ora[, ca [i ea.
Stând n aceast` cas` minunat`, Beth l a[tepta s` se
ntoarc` de la slujb`. Ca o so]ie, se gândi ea, oarecum
amuzat` de aceast` postur` inedit`. Fiul lui era deja culcat,
mâncarea n cuptor, cafeaua n ibric. Se mai uit` odat` la
ceasul de pe perete [i v`zu c` era ora nou`, iar mâncarea
din cuptor ncepea s`-[i piard` savoarea [i culoarea cu
fiecare clip` care trecea. Dac` nu va veni curând, nu va mai
avea nici un gust. Iar dac` i-ar fi so]ie, s-ar ntreba dac` nu
cumva Reid are vreo leg`tur` cu secretara sa [i asta este
explica]ia ntârzierii.

Se cunoscuser` la Washington, la petrecerea lui Doc.
Dup` dou`zeci de minute de discu]ie, o invitase s`-[i
petreac` vara la ferma sa, s` aib` grij` de fiul lui de cinci
ani, pentru ca el s` poat` lucra la Richmond. Când l
ntrebase de ce nu g`sise o femeie mai tân`r` s`-l ajute, el
i spusese râzând c` prefer` o femeie de dou`zeci [i [ase de
ani, nalt`, cu p`rul negru tuns scurt [i ochi minuna]i,
alba[tri.
|i zâmbise fermec`tor, iar ea ncepuse s` râd`, apoi se
trezise acceptând invita]ia.
De ce nu? Doc insistase c` este bine s` plece undeva
departe de munc` vreo dou` luni, a[a c`, de ce s` nu
mearg` la ferm`?
|i pl`cea Reid. |i pl`cuse imediat p`rul lui ondulat,
zâmbetul, ochii lui c`prui, care p`reau c` râd. Avea un aer
non[alant, p`rea mul]umit de sine. Era nalt, zvelt, se mi[ca
dezinvolt ca un atlet.
Diminea]a, dup` ce se trezise, rev`zuse seara trecut` cu
al]i ochi, dar mai ales invita]ia lui Reid, [i-l sunase s`-i spun`
c` renun]` la n]elegerea lor.
– Nu vreau s` mai merg, l informase ea pe un ton care
nu suferea contrazicere. Pentru a putea s`-i vorbeasc` pe
acest ton, Beth [i controlase vocea, amintindu-[i ce-i
spusese o prieten`, c` are o „voce de dormitor“. {tia c` n
astfel de situa]ii, vocea era n defavoarea ei. Cu greu [i
amintea s`-[i controleze vocea n timpul discu]iilor oficiale,
de afaceri.
6 RACHEL FINDING

– De ce te-ai r`zgândit? o ntreb` el.
– Asear` b`usem câteva pahare [i am fost mai u[or de
convins. Dar acum, dup` ce am rev`zut afacerea, nu mi se
pare interesant`.
– Mda, zise el. Parc` spuneai c` lucrezi n publicitate?
– Da, dar nu v`d ce leg`tur` are cu discu]ia noastr`.
El ncepu s` râd`. Lui Beth i pl`cea felul n care i se
destindea chipul atunci când râdea. P`rea mult mai tân`r.
– Vrei s` spui c` nu mi-ai n]eles mesajul?
– Nu. Ai putea fi mai ... explicit`?
Ea oft`.
– }i-am acceptat propunerea sub impulsul momentului.
A fost ns` o decizie pripit`. Nu m-am gândit la toate
aspectele implicate, la consecin]e. Beth spera s` fie
conving`toare, sigur` de sine, [i-[i alegea cu grij` cuvintele.
M-am sim]it bine asear` la petrecere, ai fost un companion
excelent, dar acesta nu este un motiv s`-mi fac bagajele [i s`
m` mut la tine.
– Pentru a avea grij` de fiul meu, sublinie el.
– M` crezi naiv`?
– Dup` cum se vede, nu. El râse din nou. Beth, am f`cut
[i eu invita]ia sub impulsul momentului, dar de ce s` nu
ncerc`m? Ai putea veni s` ai grij` de fiul meu [i ne-am
n]elege de la nceput c` nu vii pentru mine.
– Va trebui s` m` mai gândesc.
Dup` ce nchise l sun` pe Doc s`-l ntrebe cine era Reid
McShane [i ce [tia despre el.
Doc [tia foarte multe. Reid era nepotul s`u. Era un om
cu caracter, un b`rbat integru, manierat [i altele... numai
CONCEDIU PRELUNGIT 7

lucruri bune. Iar dac` s-ar duce la ferma lui, ar avea [i ea de
câ[tigat, pentru c` aerul curat de acolo i-ar prii. Desigur, era
o femeie de dou`zeci [i [ase de ani, nu mai trebuia s`-i
spun` el cum stau lucrurile n via]`, dar ea trebuia s` decid`.
A[adar, Doc era n spatele acestei invita]ii! Nu se sup`r`
pe el. Era un prieten de familie, medicul familiei lor, care i
fusese ca un tat`, care se ocupase de ea mai mult decât
adev`ratul ei tat`. El i recomanda s` mearg` ntr-un loc
lini[tit, cum era ferma lui Reid.
Dup` toate acestea, Beth accept` invita]ia [i iat-o, pe
Beth Anderson, director de imagine al uneia dintre cele mai
mari agen]ii de publicitate din Washington având grij` de
un pu[ti de cinci ani.
Ferma lui Reid consta din mai multe hectare de p`dure,
o p`[une, un lac cu trestii, o gr`din` de legume. Mai erau
g`inile, iepura[ii pentru copil, capra [i un Golden Retriever,
numit Rufus.
{i casa. Nu mai v`zuse o cas` ca asta decât n filme. Ar`ta
mai mult a bunc`r; era construit` direct pe p`mânt. Reid o
proiectase singur [i o construise, apoi se retr`sese aici n
Virginia din cine [tie ce motive.
Nu era un fermier convins, dac` avea doar o capr`, g`ini
[i iepuri.
Reid McShane era arhitect. Unul cu vederi cam largi, se
gândi ea, admirând stilul, arhitectura construc]iei sale,
atitudinea lui nonconformist`.
Auzi ma[ina [i l`tratul lui Rufus, apoi, dup` o clip`, Reid
[i f`cu apari]ia. P`rea obosit, dar fericit, iar Beth sim]i c`
8 RACHEL FINDING

inima ncepe s`-i bat` mi tare, lucru curios pentru ea, dar
care i se mai ntâmplase când l v`zuse la petrecere.
– O, ce zi am avut! ncepu el, a[ezându-se pe un scaun.
– Ai mâncat ceva?
El scutur` din cap, sco]ându-[i cravata.
– Nu, sunt lihnit. O s`-mi fac o omlet`, sau o s` v`d
eu...dar mai ntâi trebuie s` v`d ce este cu biata Phoebe.
Biata Phoebe era capra cea alb`. Reid ngr`dise o parte
din p`[une pentru ea cu un gard destul de nalt, greu de
s`rit. Fusese nevoie, se gândise Beth, s` nchid` biata
f`ptur` ca pe un criminal periculos?
Reid pufnise n râs când o auzise, l`murind-o c` Phoebe
era o nc`p`]ânat`, care voia cu orice chip s` road`
legumele din gr`dina lui.
Beth se uit` spre cuptor.
– }i-am p`strat ni[te mâncare cald`, dar am f`cut-o acum
câteva ore, nu [tiu dac` mai are acela[i gust acum.
– Nu poate fi decât minunat`, absolut minunat`!
Reid ie[i din buc`t`rie unde se ntoarse dup` câteva
minute, mbr`cat cu blugi [i c`ma[`.
– Nu voi ntârzia decât câteva minute, zise el ie[ind.
Când se ntoarse cu laptele de la capr`, Beth lu` c`ldarea
din mâna lui [i-l invit` s` m`nânce.
– M` ocup eu de lapte, spuse ea. |l turn` n câteva sticle
pe care le puse n frigider, n timp ce Reid nfulec`
mâncarea ntr-o clipit`.
|i turn` pu]in` cafea [i i-o aduse la mas`.

Apoi, din senin mâinile ncepur` s`-i tremure violent,
cafeaua se v`rs` pe masa de buc`t`rie. Tot trupul i era
scuturat de convulsii. Sim]i c` le[in`.
– |mi pare r`u... mai reu[i s` spun` apoi buc`t`ria
ncepu s` se nvârt` cu ea.
Reid o prinse n bra]e, o a[ez` pe un scaun.
Ame]eala i trecu la fel de repede cum venise.
– |mi pare r`u, repet` ea, m` simt bine acum.
– A[a ai spus [i acum dou` zile, observ` Reid.
Nu era nevoie s`-i aminteasc`. N-o ntrebase nici atunci
ce se ntâmplase, de ce le[inase; n-o ntreba nici acum.
Beth se ntreb` ce i-o fi spus Doc. Nimic, probabil.
Reid o studia cu aten]ie, n timp ce-[i bea cafeaua. Se
gândea probabil c` este gravid`.
– Nu sunt ns`rcinat`, l lini[ti ea.
El ridic` din sprâncene uimit.
-Am spus eu c` ai fi?
– Nu asta ai gândit?
– Probabil m` voi convinge, atunci când vei ncepe s` iei
propor]ii, glumi el.
– Nu va fi a[a! Beth, care nu n]elegea motivul acestor
le[inuri prea dese, devenise brusc irascibil`.
El puse cea[ca pe mas`.
– De ce te-ai sup`rat? Nu-mi datorezi nici o explica]ie.
Nu este o crim` s` le[ini n statul Virginia.
Dar de ce sim]ea nevoia s` se scuze? Nu f`cuse, slav`
Domnului, nici o crim`, de[i cine [tie cum gândeau cei de
la Hartford [i Grey.
10 RACHEL FINDING

Le[inase n mijlocul unei prezent`ri foarte importante,
nconjurat` de reprezentan]ii unei mari corpora]ii; poate c`
nu era chiar o crim`, dar era oricum ceva intolerabil, de
neuitat [i mai ales de neiertat.
O c`dere nervoas`, asta fusese. Poate c` nu era acesta
termenul medical corect, dar putea fi n]eles de oricine.
Beth Anderson [i pierduse cuno[tin]a n fa]a unei s`li
pline. Beth Anderson fusese epuizat` de munc` [i cedase
nervos.
Sunt o biat` f`ptur` n`scut` s` piard`, [i spusese. Nu
pot s` m` ocup de prima campanie care mi este atribuit`!
Le[in, m` sparg n mii de buc`]i, ca un por]elan de proast`
calitate!
Munca ei atr`sese aten]ia multora n ultimii cinci ani.
Avusese idei noi, idei controversate, un pic cam ndr`zne]e.
Primise slujbe din ce n ce mai bune. {i muncise din ce n
ce mai mult. Presiunea o doborâse. Nu trecea o zi n care s`
nu stea peste program. |n weekend [i la s`rb`tori, [i lua de
lucru acas`.
Iar atunci, i se oferise s` fac` o campanie pentru cafeaua
vidat`, prima ei campanie la nivel na]ional [i lucrurile se
nr`ut`]iser`. Munca ei i se p`rea controversat`
directorului artistic al companiei, prea ndr`znea]`. Zilnic
avea discu]ii cu oamenii de la alte departamente, cu arti[tii,
cu fotografii, cu Jack, directorul economic care era
nnebunit la ideea c` ar putea pierde contractul, care urla
zilnic la ea c` nu este capabil` s` spun` fiec`rui
departament n mod clar ce are de f`cut. {i a[a era.

Dumnezeule, se gândise ea furioas`, ce se poate face
deosebit cu cafeaua instant? |i veni o idee, dar se dovedi
p`guboas`.
La sfâr[itul promo]iei, pierduse ceva, dar [i câ[tigase. |n
s`pt`mânile dinaintea prezent`rii, dormise doar câteva ore
pe noapte, cu mintea chinuit` de idei, dar [i de ndoieli. O
durea stomacul doar când [i amintea de prezentare. Nu
mânca decât sandvi[uri [i cafea.
|[i umplea zilele cu certuri, controverse, tensiuni inutile.
Lumea devenise un spital de nebuni pentru ea. Apoi,
cedase nervos.
– Ce-ai zice s` bem ceva?
– A[ prefera o cafea. Beth se ridic`. O fac eu.
– Nu, tu vei sta cuminte acolo, o voi preg`ti eu.
Se a[ez` la loc pentru a-i face pe plac. Reid duse farfuriile
la chiuvet` [i lu` ibricul de cafea. Era acum cu spatele la ea.
Ar`ta destul de bine, cu umerii largi, puternici.
Beth nu-[i lua ochii de la p`rul lui negru [i ondulat.
P`rea a fi un fel de invita]ie: atinge-m`! I-ar fi pl`cut s-o fac`.
Reid se ntoarse s`-i toarne cafeaua.
Era un b`rbat capabil, care-[i crescuse singur fiul, ajutat
doar de o femeie din sat, care venea s` le mai fac` din când
n când cur`]enie. Nu era bun [i la asta, spusese el n glum`.
Mai era [i bunica Daisy, care locuia ntr-o cas` din
apropiere. Era nalt`, masiv`, puternic`, nu avea nimic din
gra]ia unei margarete, floarea al c`rei nume l purta.
Bunica Daisy le f`cea pâinea, le conserva legumele [i
st`tea cu Josh, iar Reid i d`dea lapte [i ou`, lemne pentru
foc [i-i cur`]a co[urile de la sobe.
12 RACHEL FINDING

Beth se ntreb` de când era Reid singur [i ce se
ntâmplase cu so]ia lui. Divor]aser`? Ea l p`r`sise? Murise?
Dar ce-i p`sa ei? Venise aici s` scape de ncordare, s`-[i
afle lini[tea. |n ce loc mai bun ar fi g`sit atâta lini[te ca aici?
O cas` frumoas`, interesant`, confortabil`, p`dure, aer
curat, gr`din` de legume, o capr`, gìni, un câine. {i un
bìat care n-o voia n preajm`.
– Josh nu m` place. Ai observat?
El o privi lung.
– D`-i pu]in timp. Nu este obi[nuit cu femei n cas`.
Cred c` deja [i-a format o concep]ie gre[it` n privin]a
rolului unei femei ntr-o cas`. |mi pare rù c-am ntârziat
n seara asta [i-]i mul]umesc c` mi-ai p`strat mâncarea
cald`.
– Acesta este un alt avantaj de a avea o femeie n cas`.
El o privi lung.
– Nici nu m` gândesc!
– A, e[ti burlac convins!
– Cred c` am devenit. Ei, ce-ai zice de o plimbare?
|n fiecare sear`, dup` l`sarea ntunericului [i mai ales
dup` ce Josh se culca, Reid ie[ea la plimbare. Pe ea n-o mai
invitase pân` acum.
– Crezi c`-l putem l`sa singur pe Josh n cas`?
– Nu mergem departe, doar n jurul casei. Mai dau o
rait` pe la gìni, [i iepuri. Josh mi [tie traseul.
Era o noapte cald` de var`, aerul era mai pl`cut afar` ca
n interior. Beth fu uluit` de r`coarea din cas`, cu toate c`
nu func]iona aerul condi]ionat.

Cu o s`pt`mân` n urm` vremea fusese canicular`, peste
patruzeci de grade la umbr`, dar n cas` fusese foarte
pl`cut. Probabil, canicula nu putea p`trunde n acea
construc]ie asem`n`toare unui bunc`r.
O fascina aceast` cas`; gândise tot timpul c` o cas` la
nivelul solului ar prezenta tot felul de inconveniente, cum
ar fi frigul [i umezeala, dar aici g`sise exact contrariul.
Partea din fa]` a casei, ca [i cea de sud erau din sticl`, care
nu l`sa c`ldura s` p`trund` [i locul era n permanen]`
luminos, ca orice cas` construit` pe p`mânt.
|i pl`cea mult interiorul mobilat corespunz`tor pentru
ca ocupan]ii s` se simt` confortabil; era un loc unde tr`iau
oameni cu multe c`r]i, cu juc`rii.
Se ndreptar` spre cuibar [i spre locul unde se aflau
iepura[ii; g`sir` totul n ordine acolo, apoi o luar` peste
p`[une [i ajunser` la lac, a[ezându-se pe mal.
V`zând conturul b`rcii de cauciuc, Beth [i aminti cum
Josh, a[ezat n barc`, o privea sfid`tor. Era un pu[ti de cinci
ani, dar [tia exact ce vrea. Era clar c` n-o voia n casa lor.
Avea o atitudine ostil` [i rebel` fa]` de ea. Dar ea se temuse
atunci c` el ar putea c`dea n ap` [i-l veghease atent.
Reid era foarte aproape de ea acum. Era con[tient` de
apropierea lui de fiecare dat`. Sim]ea un tremur nervos care
se amplifica n prezen]a lui. Devenea brusc con[tient` de
trupul lui n cel mai intens mod, de parc` fiecare nerv i-ar fi
sim]it apropierea. |ncerc` s` ignore ce sim]ea.
– Nu ]i-a fost fric` s` faci lacul atât de aproape de cas`? l
ntreb` ea privind drept spre locul unde se afla barca. Dac`
Josh cade din gre[eal` [i se neac`?
14 RACHEL FINDING

– Josh nu va avea niciodat` astfel de probleme; noat` ca
nimeni altul. A nv`]at de când era bebelu[.
Beth [i-l imagin` pe Reid ]inând n bra]e un bebelu[ [i
nv`]ându-l s` noate, acesta b`tând apa cu mânu]ele,
stropii s`rind n jur.
– |]i place s` locuie[ti aici, la ]ar`?
Se pare c`-i pl`cea. Beth era intrigat` de stilul lui de
via]`. Era un b`rbat ciudat; nu ciudat n sensul n care poate
trezi suspiciuni, ci mai mult interesant. |nc` o dat` sim]i
fiori.
Reid era foarte aproape de ea n ntuneric, nu trebuia
decât s` mi[te mâna ca s`-l ating`. Gândul era foarte
incitant, atât de incitant, ncât sim]i dintr-o dat` team`. |[i
ncord` to]i mu[chii trupului, r`mase rigid` n ntuneric,
temându-se c` trupul ar putea s-o tr`deze.
Este ridicol, [i spuse Beth. E[ti nebun`! Ce-ar fi dac` l-ai
atinge? Ar fi o crim`? Ai dou`zeci [i [ase de ani, n-ar fi prima
oar` c` atingi un b`rbat.
Beth trase aer n piept [i ncerc` s` se relaxeze, s` asculte
calm` cuvintele rostite de Reid, ca r`spuns la ntreb`rile ei.
Da, i pl`cea s` trìasc` n acest loc, unde fiul sù avea cele
mai bune condi]ii de cre[tere.
– Am trìt de când m-am n`scut pân` acum cinci ani ntr-un
apartament, spunea el. Am cump`rat aceast` proprietate
dup` ce s-a n`scut Josh [i am construit aceast` cas`. Asta am
vrut ntotdeauna: s` am o cas` ca un bunc`r, cum o nume[ti
tu, n loc s` trìesc undeva, la etajul doisprezece. A nceput
s` m` intereseze energia alternativ`, n special cea solar` [i

eolian`. O parte din electricitatea de aici este generat` de o
moar` eolian`, pe care am construit-o acum doi ani.
Beth l privi.
– Apoi au urmat, probabil, gr`dina, gìnile, capra etc...
El ncepu s` râd`.
– Dac` tot am nceput via]a aici, m-am extins ca s` v`d
ce mai pot face. Eu n-am avut de fapt copil`rie trìnd dup`
cum ]i-am mai spus, sus, la etaj, crezând c` laptele se
produce direct la supermarket, iar ou`le n fabric`.
– {i eu am trìt n condi]ii asem`n`toare.
Reid arunc` o piatr` n lac. Se auzi c`derea acesteia apoi
v`zur` chiar [i valurile create de impact. Era atâta lini[te!
F`r` trafic, f`r` claxoane, f`r` alarmele ma[inilor... f`r`
sunetul telefonului, f`r` voci stridente sau ridicate, f`r`
oameni nervo[i.
Biroul ei fusese ca un azil de nevrotici, naintea ultimei
prezent`ri. Iar ea fusese printre ei, desigur.
Totul i se p`rea ireal acum, atât de ndep`rtat. L`s` s`-i
scape un oftat, apoi ridic` privirea peste peisajul ntunecat.
V`zu luna; siluetele copacilor nal]i, brazi parc`, protejând
nordul casei ca ni[te santinele. Greierii cântau n iarb`.
Frunzele s`lciilor fo[neau dinspre lac.
Doc avusese dreptate; era locul perfect n care s` se
calmeze, s` se adune. Dar de ce o invitase Reid aici? Era
adev`rat c` avea nevoie de cineva care s`-i vegheze fiul cât
era plecat, dar oricine ar fi putut face asta.
– De ce m-ai invitat aici, Reid? reu[i s`-i pun` ntrebarea
care o chinuia de când sosise. Nu-i f`cuse avansuri, nu
profitase de situa]ie. Oare era o naiv`?
16 RACHEL FINDING

– Pentru c` era nevoie s` -l supravegheze cineva pe Josh,
cât sunt eu plecat. M-am reapucat de munc`. Parc` am mai
discutat asta.
– Dar nici nu [tiai pe cine invi]i s` aib` grij` de fiul t`u!
El ncepu s` râd`.
– Când te-am cunoscut la petrecerea lui Doc, mi-ai
pl`cut imediat; [i accept orice prieten al lui Doc, l consider
garantat [i sigur. Reid f`cu o pauz` apoi continu`. Desigur,
totul a fost f`cut sub impulsul momentului. Mi-a venit dintr-o
dat` ideea c` ar fi bine pentru Josh s` se obi[nuiasc` s` aib`
o prezen]a feminin` n cas`. Am fost doar noi doi de când
s-a n`scut.
Oare so]ia lui murise la na[tere?
Beth [i alung` aceast` idee din minte.
– A[adar, Doc a pl`nuit totul, nu?
El ncepu s` râd`.
– Chiar dac` a f`cut-o, a fost foarte discret.
– Ce ]i-a spus despre mine?
– Ce-ar fi trebuit s`-mi spun`? Nimic, n afar` de faptul c`
voiai s` pleci din ora[ o vreme. M-am uita la tine [i mi-am
spus c` [tiu locul potrivit. Nu [tiam ns` dac` vei accepta.
– A[a c` m-ai f`cut s` accept invita]ia, la un pahar de vin.
Apoi, a doua zi, a trebuit s`-mi retrag promisiunea, când
m-am trezit [i mi-am dat seama ce-am f`cut.
– Ai ncercat s` anulezi promisiunea f`cut`, dar iat`-te
aici. Asta datorit` puterii mele de convingere.
– E[ti insuportabil de arogant, i spuse Beth.
– Mul]umesc; altceva?

– Ajunge atât. De ce nu te-ai a[teptat s` accept?
– Pentru c` n-am mai auzit ca o femeie cu o carier` ca a
ta, s` accepte s` ajung` ntr-un loc obscur din Virginia, s`
aib` grij` de un pu[ti r`sf`]at de cinci ani.
Beth ncepu s` râd`.
– Poate a[a ar fi trebuit s` fie!
– Cred c` e[ti prima din istoria modern` a femeilor
emancipate!
Ceva nu mergea cum trebuie. Cuvintele lui scoaser`
acest lucru n eviden]`.
– Nu [tiu cât sunt de emancipat`, zise ea, iar cuvintele
sunar` ca un [oc [i pentru ea.
– Ce vrei s` spui? o ntreb` Reid dup` o vreme.
– Nu [tiu cât de emancipat` am fost. Am f`cut tot ce mi
s-a cerut. Trebuia s` fac ceva din via]a mea, s` ncerc s`
merg nainte, s` progresez. Trebuia s`-mi fac o carier`, ceva
care ]ine de bani, de renume... s` am alternative, dar nu
cred c` mi s-a oferit vreuna.
De ce spusese toate astea? De ce dintr-o dat` ap`ruser`
aceste gânduri negative? }inuse aceste gânduri doar pentru
sine mult timp, ne[tiind ce putea face cu furia [i ostilitatea
pe care le acumulase an de an, mai ales fa]` de tat`l ei, de
faptul c` n-o considera o urma[` demn`, ci o biat` f`ptur`,
incapabil` de ceva deosebit, o fiic` nedemn` de tat` ei, care
nu se ridica la n`l]imea a[tept`rilor lui.
Nu avusese note prea bune la [coal`. |[i amintea [i acum
privirea tat`lui ei asupra carnetului de note unde era mereu
dezastru la matematic` [i fizic`. O stimula ntotdeauna
18 RACHEL FINDING

„s`-[i pun` mintea la contribu]ie“, aratându-i notele
proaste, n timp ce pe cele bune de la art`, [tiin]e sociale,
limbi strìne nici nu le observa.
– Tat`, dar am luat un zece la arte! Un zece la englez`!
|[i amintea [i acum cum l f`cea atent cu disperare.
Era bine c` luase aceste note de zece, spunea tata, dar
importante erau matematica [i fizica, pentru c` f`r` ele nu
putea face nimic.
Dar ea f`cuse, de[i el nu mai trìse s` vad`. Un om de
afaceri cunoscut [i un politician de renume, murise de atac
de cord cu cinci ani n urm`.
Nu fusese mul]umit de colegiul pe care-l alesese ea, de
cursurile suplimentare pe care le f`cea.
Beth avusese astfel satisfac]ia destul de amar` c` alesese
singur`, dar trìse mereu cu amenin]area tat`lui ei.
Indiferent ce f`cea n via]`, ce carier` [i-ar fi ales, trebuia
s` fie cea mai bun`. Sim]ea [i acum cum este urm`rit` de
privirea tat`lui, oriunde ar fi fost.
Chiar dac` el nu mai avea cum s-o controleze, de la o
vârst` i sim]ise mereu prezen]a, se sim]ise supravegheat`.
Chiar [i acum dup` ce murise, sim]ea la fel.
Beth trase aer n piept. Sim]i mirosul florilor care
cre[teau din bel[ug n zona ceea. Apa lacului tres`rea sub
lumina lunii, vântul adia u[or, mângâindu-i obrajii. Era o
noapte frumoas`, iar lâng` ea se afla un b`rbat atr`g`tor [i
provocator.
Iar mâine se va afla n acela[i loc... [i poimâine. Era un
gând reconfortant.

– |]i place ce faci? o ntreb` Reid, care t`cuse destul de mult.
– Da [i nu. Câteodat` ur`sc ceea ce fac. Câteodat` mi
doresc s` nu se fac` ziu`, s` trebuiasc` s` m` duc la slujb`.
– Câ]i ani ai?
– Dou`zeci [i [ase.
– {i ai nceput deja s`-]i pui problema tensiunii ridicate,
a unui ulcer... eventual...pentru ce?
– Pentru cafeaua instant, i r`spunse ea prompt.
El ncepu s` râd`, l`sând capul pe spate.
Apoi [i ea izbucni n râs, sim]indu-se dintr-o dat` foarte
relaxat`. Nu mai era nevoie de reflec]ii, de gânduri
deprimante.
Reid se oprise din râs [i o privea. Veni mai aproape de ea.
– }i-a[ putea da un sfat? murmur` el.
Ce sfat? Dar de ce i b`tea inima atât de tare?
– Nu-]i pierde s`n`tatea de dragul cafelei instant, crede-m`,
nu merit`. Apoi, Reid o s`rut`.
Nu fu surprins`. Sim]ise [i a[teptase s` se ntâmple asta,
de cum p`[iser` afar` n aerul cald al nop]ii. Dar gestul lui
o lu` prin surprindere, nepreg`tit` de impact, [i se l`s`
cuprins` de fiori.
De fapt, Reid n-o atinsese decât n timpul s`rutului, iar
ea se sim]i plutind n t`cerea nop]ii. Era con[tient` doar de
s`rutul lui, de buzele lui fierbin]i, de inima ei care b`tea
necontrolat.
Era un moment magic.
Deschise ochii doar când nu-i mai sim]i buzele. Chipul
lui era foarte aproape, magia nu se destr`mase, nc`. Beth
20 RACHEL FINDING

nu f`cuse nici o mi[care, era ca n trans` hipnotic`. Era ca
ntr-un vis, o noapte idilic`, n care natura i nv`luia cu o
moliciune de catifea care transforma realitatea.
– Beth... Reid ntinse mâna [i-i mângâie p`rul scurt,
pentru ca apoi s` ajung` la umeri. Sim]i c`ldura mâinii lui.
Nu ndr`zni s`-l priveasc`.
|ncet, Reid [i retrase mâna.
Abia atunci i arunc` o privire rapid`, iscoditoare, inima
b`tând s`-i sparg` pieptul.
|l voia mai aproape, uluit` de emo]iile pe care i le
provoca apropierea lui. Nu era chiar lipsit` de experien]`,
dar for]a acestor emo]ii [i reac]ii o luase pe nepreg`tite.
Dumnezeule, [i spuse, mi voi pierde min]ile! Este ceva
cu mine!
Trase nc` o dat` aer n piept.
Reid ntoarse capul, privind-o.
– Nu e[ti aici din cauza unui b`rbat, nu?
|ntrebarea o surprinse.
– Nu. De ce?
– Te-am ntrebat doar. Ai fost vreodat` m`ritat`?
– Nu.
– Din cauz` c` n-ai avut timp?
– Nu [tiu. Beth se gândi o clip` apoi spuse: nu, n-am fost
chiar atât de ocupat` tot timpul. Am avut câteva propuneri
dar le-am refuzat. |ngrozitor!
|[i aminti chipul lui Paul , disperarea din privirile lui.
Clipa n care l refuzase fusese una din cele mai grele din
via]`.

– De ce ngrozitor?
– Chiar anul trecut, am fost cerut` n c`s`torie. B`rbatul
respectiv m` iubea, [tiu asta, dar a trebuit s`-l refuz [i a fost
foarte dureros.
– Tu nu-l iubeai?
– La nceput am crezut c`-l iubesc, era un b`rbat
minunat, se purta frumos, mi pl`cea s` fiu cu el, dar... Beth
oft`, nu era omul potrivit pentru mine.
– Nu era de-ajuns de frumos? De bogat? o nec`ji Reid.
Ea se revolt`.
– Ar trebui s` te mping n ap` pentru aceste ntreb`ri!
– |ncearc`!
– Ei bine, nu mai este cazul s` m` gândesc la ce a[ putea
face. Reid era mult mai nalt ca ea [i mult mai greu. {i ea era
nalt` dar nu avea puterea lui.
– N-ai auzit de proverbiala furnic`, aceea care a mutat
muntele din loc?
– Sau despre cerbul care a g`urit digul cu coarnele?
– Exact.
– Ei, las` asta acum! Spune-mi mai bine ce s-a ntâmplat
cu acel iubit pe care l-ai refuzat. {tiu c` n-ar trebui s` pun astfel
de ntreb`ri, dar o voi face oricum, indiferent de riscuri.
– Nu mai conteaz` acum; de fapt, acel b`rbat voia doar
s` fac` dragoste cu mine.
El ncepu s` râd` foarte amuzat.
– Nu to]i vrem asta?
– Eu nc` mi mai fac iluzii. Tot mai sper c` b`rba]ii vor
ajunge s` se gândeasc` [i altfel la o femeie. Sunt miliarde
de b`rba]i n lume, poate undeva stau ascun[i cei buni.
22 RACHEL FINDING

– {tiu unul care st` ascuns ntr-o cas` sub p`mânt. Acela
este cel mai bun.
–Defapt,ceurm`re[ti?lntreb`Beth.Nucumvaacela[ilucru?
El ncepu din nou s` râd`.
– Tu nu ]i-ai dori asta, nu?
– Parc` abia cu dou` minute n urm` am spus ce gândesc!
|nc` râzând, Reid se ridic`. |i ntinse mâna pentru a o
ajuta [i pe ea s` se ridice.
– Ar fi mai bine s` ne ntoarcem.
Fluier` dup` câinele care ap`ru imediat din ntuneric.
Se ndreptar` n t`cere spre cas`.
***
Beth l urm`rea pe Reid, care mulgea capra. Era
diminea]a, devreme. Beth descoperi c`-i pl`cea s` se
trezeasc` devreme, aici, n acest col] retras de lume. De
obicei, se lupta s` coboare din pat n fiecare diminea]`.
|ntotdeauna i invidia pe cei care ncepeau ziua cu un
zâmbet, fredonând un cântecel. Pentru ea, nici m`car dou`
cafele [i ni[te gogo[i foarte dulci, nu erau de-ajuns s-o fac`
s` zâmbeasc` diminea]a.
Dup` ce auzi de dieta ei, Reid n-o mai l`s` s` se apropie
de aragaz. O hr`ni cu ou`, [unc`, lapte [i cereale, apoi cu
fructe. La nceput l refuz`, dar mai apoi ncepu s` m`nânce
cu toat` convingerea, mai ales urm`rindu-i pe Josh [i Reid
care devorau mâncarea.
Era o diminea]` superb`, soarele sc`lda toat` zona ntr-un
v`l auriu.

Beth se a[ez` n iarb`, urm`rind micu]a capr` alb` care
se l`sa manevrat` de Reid.
Deodat`, avu un sentiment foarte ciudat; constat` c`
blugii i erau uzi. La naiba! s`ri n picioare.
– Iarba asta e ud`! exclam` ea.
– Sigur c` e ud`! i r`punse Reid cu mult` r`bdare. Se
nume[te rou`.
– De unde era s` [tiu? Am crescut n ora[, printre
betoane, sticl` [i o]el. Iarba nu f`cea parte din decor.
– E chiar a[a de rù? o ntreb` Reid.
Ea oft` teatral.
– Ei bine, s` zicem c` nu m-m a[teptat s`-mi ud
pantalonii. Nu m` simt prea grozav acum!
– Du-te s` te schimbi, apoi o s` te nv`] s` cau]i ou`le n
cuibar. Sunt produse de gìni, dac` n-ai [tiut.
|n zilele care urmar`, Beth afl` o mul]ime de lucruri.
Cum s-o mulg` pe Phoebe, unde-[i ascundeau gìnile ou`le,
cum s` pescuiasc`.
Cât despre pescuit, lucrurile erau mai complicate. Nu era
totul s` stai lini[tit` pe marginea lacului, cu undi]a n mân`.
Primul lucru util care trebuia [tiut n privin]a pescuitului
era felul n care se arunca momeala, dar [i felul cum se
punea pe cârlig.
– Uite, a[a faci, i explic` Reid. O arunci cu o mi[care
lent` [i a[tep]i. El i demonstr` cum trebuia s` procedeze. I
se p`rea u[or. Chiar [i Josh, care st`tea la oarecare distan]`
de ei, putea s` arunce nada.
24 RACHEL FINDING

Beth ncerc`, dar nu i se p`ru a[a de u[or. Momeala [i
guta ajungeau oriunde, dar nu n ap`, la distan]`. Se ncurca
n s`lciile de pe mal. Alt` dat` o sc`p` n lac cu undi]` cu tot.
Beth era exasperat` dar [i jenat`.
Reid privea nainte, aparent f`r` reac]ie, dar abia [i
st`pânea râsul.
Beth l privi revoltat`.
– Doar nu râzi de mine?
El o privi.
– Eu? N-am râs niciodat` de cineva care face efortul de
a nv`]a.
-A[a o fi? ntreb` Beth cu am`r`ciune n glas, tr`gând
undi]a dup` un alt efort ratat.
Dup` mai multe ncerc`ri reu[i n cele din urm` s`
arunce acceptabil undi]a. A[tept` ns` destul f`r` ca vreun
pe[te s` ncerce s` mu[te nada. Reid o consol` spunându-i
c` pe[tii n-o cuno[teau nc`, dar c` trebuia s` insiste.
Beth observ` cum Reid cur`]a pe[tele.
-Cred c` pot tr`i n continuare f`r` s` nv`] s` fac asta, mi
se pare o barbarie!
– |n acest caz, trebuie s` evi]i [i abatoarele din Chicago,
[i acolo este la fel.
– Am auzit c` sunt cumplite.
Pe[tele era gata de g`tit.
– De pr`jit m` ocup eu, se oferi Beth, la asta sunt bun`.
– Bine, iar eu voi face salata. Reid plec` spre gr`din`.
Reid avea o buc`t`rie minunat`; mult spa]iu, multe
dulapuri, toate facilit`]ile moderne.

Beth s`r` [i piper` pe[tele, apoi l introduse n fìn`. Pe
când ncepu pr`jirea auzi pa[i; erau ai lui Josh.
– Nu-mi place pe[tele pr`jit, zise el, la fel de ostil.
– Ai mai mâncat pe[te pr`jit? l ntreb` Beth.
– Nu.
– {i atunci de unde [tii c` n-o s`-]i plac`?
– Mi se pare c` arat` ngrozitor!
– |mi pare rù, zise Beth. |i zâmbi, ar`tându-i astfel c` nu
este sup`rat`. Poate o s`-]i plac` desertul, l-am f`cut special
pentru tine.
– Nu-mi place.
– Nici m`car nu [tii n ce const` acest desert!
El ridic` sfid`tor b`rbia.
– Oricum, n-o s`-mi plac`. Probabil este dezgust`tor.
Lui Beth i fu foarte greu s`-l priveasc` f`r` s` râd`, dar
dac` i r`nea mândria [i respectul de sine era pierdut`. Tot
mai spera s`-l câ[tige de partea ei.
– Ar fi fost bine s` nu fi venit niciodat` aici. M` sim]eam
mai bine cu bunica Daisy, n timp ce era tata plecat. A[a
f`ceam nainte, dup` cum ai aflat.
Asta pentru c` tat`l tù nu lipsea atât de mult, i zise Beth
pentru sine. Acum pleac` n fiecare zi.
Nu avea rost s` discute n contradictoriu cu pu[tiul acela
de cinci ani, a[a c` nu-i r`spunse. Aranj` cu grij` pe[tele n
tigaie.
Reid se ntoarse din gr`din` cu multe ro[ii, l`ptuci,
ceap` [i p`trunjel. Le puse pe toate n chiuvet` [i le cl`ti
energic. Nu-[i f`cea probleme din cauza insecticidelor [i
26 RACHEL FINDING

ngr`[`mintelor, dup` cum i spuse; mama natur` avea grij`
aici de legume. Avea o gr`din` frumoas`, protejat`
mpotriv` dùn`torilor de o mul]ime de ierburi care i
alungau.
Masa fu delicioas`. Beth, care era o bun` buc`t`reas` [i-i
pl`cea s` g`teasc` pentru al]ii, aranj` bucatele cu gust
ornându-le cu mult gust.
Josh mânc` f`r` comentarii. Se vedea c`-i era foame.
Desertul din piersici proaspete i se p`ru chiar bun.
Bùr` cafeaua urm`rind programele de televiziune.
Apoi, Josh juc` Lego direct pe podea la picioarele tat`lui
sù. P`rea mic [i vulnerabil. Bietul copil! „A[a a fost
ntotdeauna de când s-a n`scut“, i spusese Reid.
Beth se concentr` asupra [tirilor, v`zând pe ecran figura
prelung` a lui Stuart Engleton.
– Din nou acest Stuart Engleton, murmur` ea. Era un
procuror foarte admirat, dar [i temut.
– Are un caz nou, spuse Reid. Controversat, ca de obicei.
– Arat` ca un vultur, observ` Beth.
El ncepu s` râd`.
– Chiar este un vultur. Dar trebuie admirat pentru
persuasiune, nu pierde nici un caz.
– Nu sunt de acord cu metodele lui; cred c` poate face
chiar [i un nou– n`scut s` par` un criminal nrìt.
Beth f`cu o grimas`.
Emisiunea fu ntrerupt` pentru o reclam` la pasta de
din]i, iar Beth se ridic`.

– Mai vrei cafea?
– Nu, mul]umesc.
– Am f`cut un ibric mare. E[ti sigur c` nu mai vrei?
– Foarte sigur. Dar nu este nevoie s` bei atâta cafea.
– |mi place foarte mult.
– Am observat.
Beth ie[i. Nu-i sc`pase tonul pe care rostise Reid ultimele
cuvinte. A[adar era nvinuit` c` bea prea mult` cafea. Dar
de ce-l interesa problema asta? Cafeaua fusese cea care o
ajutse s` reziste la munca aceea grea. Bea un ibric mare de
cafea diminea]a, apoi se apuca de munc`. |n biroul ei intra
[i ie[ea lumea [i era mai bine s-o vad` cu o cea[c` de cafea
n mân` n loc de ]igar`, sau rozându-[i unghiile. |[i mai
turn` cafea. Numai gândul c` va trebui s` se ntoarc` ntr-o
zi la munc` i d`du fiori. Iar de acum cafeaua nu-i mai ajuta.
{i Doc i recomandase s` mai reduc` din cantitatea de cafea,
pentru ca s` poat` dormi mai bine. Se uit` la ibricul plin pe
jum`tate. |l scoase din priz`, apoi turn` restul de cafea n
chiuvet`.
Se ntreb` ce se ntâmplase cu promo]ia pentru cafeaua
instant, de care se ocupase. Se gândise adesea la acest
subiect, dar fusese prea la[` ca s`-l sune pe Jack. Nimeni nu
[tia unde se afla ea, a[a c` acesta n-ar putea s-o contacteze.
Ar fi mai bine s`-l sune s` l`mureasc` situa]ia. Se pare c` era
seara bravadei pentru ea, mai ales dup` ce aruncase [i
jum`tatea de ibric de cafea la chiuvet`.
Dup` ce se terminar` [tirile, Reid l instrui pe Josh s`-[i
adune juc`riile [i s` se duc` la culcare.
Beth se ridic` imediat.
28 RACHEL FINDING

– Te deranjeaz` dac` dau un telefon la Washington?
El f`cu un gest de invita]ie cu mâna spre biroul sù.
– Te rog s` telefonezi unde dore[ti.
Beth intr` n birou, se a[ez` la fotoliul lui Reid [i privi
lung telefonul. Va trebui s`-l sune acas` pe Jack, de[i era
posibil ca acesta s` se mai afle nc` la birou.
Divor]at cu un an n urm`, acesta ducea o via]` cam
dezordonat`, dar oricum, [i petrecea mare parte din via]`
la birou. S`rea peste mese, bea prea mult, fuma ncontinuu
[i trìa doar cu adrenalin`.
Beth ridic` receptorul [i form` num`rul cu mult curaj.
Inima i b`tea foarte tare.
Spre uimirea ei, Jack r`spunse imediat, exclamând:
– Unde naiba e[ti! strig` el.
– |n Hong Kong, r`spunse Beth. Jack...
– La naiba! exclam` el. Te-am cùtat peste tot! Unde
naiba te-ai ascuns? Vocea lui suna ca [i cum ar fi fost capabil
s` sar` lâng` ea prin firul de telefon.
– Vrei s` ncetezi cu strig`tele astea? Nu te aud!
– Beth...de data asta vocea lui suna amenin]`tor.
– Jack am plecat pentru c` a[a mi-a recomandat medicul,
]i aminte[ti? Nu m` sup`ra mai tare, altfel nchid telefonul.
-Te rog s` nu faci asta!
– Foarte bine. De ce vrei s` [tii unde m` aflu? Vrei s` m`
concediezi?
– S` te concediez? Omul p`rea surprins. Nici vorb`!
Vreau doar s` [tiu ce faci [i când te ntorci la lucru.

– M` simt mai bine acum, departe de serviciu. Nu m` voi
ntoarce o vreme.
– Dar au trecut dou` s`pt`mâni, Beth! Nu ]i-ai revenit?
Beth ncle[t` maxilarele.
– Nu. {i nici nu mai vreau s` discut despre ntoarcerea
mea la slujb`. Te sun s` aflu cum a ie[it promo]ia pentru
cafeaua instant.
– Am ob]inut contractul, cred c` erai sigur` de asta.
Beth r`sufl` u[urat`.
– Sigur`?
– A fost un contract grozav! spuse el. Tu ai avut cea mai
mare contribu]ie.
– {i am clacat n fa]a tuturor.
– Cui i pas`? {tii ce spunea [eful cel mare?
– Cred c` n-o s`-mi plac` ce o s` aud.
Jack ncepu s` râd`.
– Spunea c` femeile care se ocup` de afaceri sunt
pasibile de tot felul de crize. Sun creatoare [i pu]in
nevrotice, de aceea plâng foarte u[or.
– Tic`losul! Nu cred c` i-ar fi p`sat dac` a[ fi c`zut la
picioarele lui moart` chiar, atâta vreme cât campania ie[ea
bine.
Jack ncepu s` râd`.
– Probabil.
– Suntem angrena]i ntr-o afacere de toat` lauda,
constat` Beth cu am`r`ciune.
Auzi zgomotul f`cut de cuburile de ghea]` din
paharul lui.
30 RACHEL FINDING

– Te-ai apucat iar de bùt?
– Ce altceva s` fac, Beth? Nu vrei s` s`rb`torim concediul
tù bând un pahar mpreun`?
– Nu, mul]umesc.
– E[ti prea departe, nu? Unde e[ti, Beth? Ce faci acolo?
– Pescuiesc.
Se f`cu t`cere.
– Mi s-a spus c` este foare relaxant. Ce -ai prins pân`
acum?
– P`str`v.
– Unde?
– |n Hong Kong, ]i-am mai spus.
– A[adar, nu-mi spui unde te afli, nu?
– Nu. N-am vrut decât s` [tiu dac` s-a ob]inut contractul
pentru cafeaua instant. Acum c` am aflat, ]i spun noapte
bun`, Jack. Beth nchise.
Se uit` la mâini [i observ` c` tremurau. Ce se ntâmplase
cu ea n ultimii doi ani? Nu fusese niciodat` o femeie
dezechilibrat`. Iar acum mâinile i tremurau! Era o epav`.
|nchise ochii dezn`d`jduit`. A[adar, se ob]inuse contractul.
Teama cu care trìse n ultimele s`pt`mâni se risipi. Cu
capul dat pe spate, izbucni n lacrimi.

Capitolul 2
Plânse pân` la epuizare. Cu capul sprijinit pe bra]e,
ncerc` s` se calmeze, s`-[i recapete ritmul respira]iei. Nu
mai plânsese a[a de la acea prezentare pentru cafeaua
instant. {i nainte de asta? Nu-[i mai amintea. Nu era o
plâng`cioas`. Când situa]ia se nr`ut`]ea, tr`gea aer n
piept, strângea din din]i [i mergea nainte.
Ce se ntâmplase cu ea n ultimii ani? Bunul sim] [i
hot`rârea nu mai erau de ajuns. Se sim]ea sl`bit`, nu mai
avea putere s` se controleze. Când [i va reveni? Când va
reveni la normal? Dar ce mai nsemna normalul acum? De
ce se l`sase prad` disper`rii n ultimii ani? De ce tensiunea
nervoas`? Nop]ile de insomnie?
Ridic` ncet capul [i-[i [terse ochii, [i sufl` nasul.
Deodat`, deveni brusc con[tient` c` nu mai era singur` n
camer`. Ridicând privirea, l v`zu pe Reid, a[ezat confortabil
ntr-un scaun. Cu mâinile sub cap, o studia.

Se nfurie brusc pe el, dar i fu [i jen`. De când era cu ea
n camer`? De când o urm`rea? Cum ndr`znea, de fapt, s`
fac` asta?
– Te-am auzit, zise el calm, de parc` ar fi sim]it revolta ei.
N-am putut s` merg n continuare spre camera mea
pretinzând c` nu te-am auzit. M-am gândit c` ai putea avea
nevoie de um`rul meu, sau de o vorb` de consolare. Uite,
[i ofer acest um`r destul de lat; po]i plânge la nevoie pe el
[i-]i garantez c` va prelua jum`tate din necazurile tale.
Beth se ridic` greu din scaunul pe care st`tuse,
picioarele tremurându-i.
– Sper c` te-ai distrat pe cinste, zise ea cu am`r`ciune.
Apoi se r`suci pe c`lcâie [i porni spre u[`, dar Reid o ajunse
din urm` [i o ntoarse cu fa]a spre el.
– N-am vrut s` te ofensez sau s` te r`nesc, i spuse el
privind-o cu seriozitate de data asta. Am venit aici n
speran]a c-a[ putea face ceva bun. Durerea [i nefericirea
sunt uneori emo]ii puternice care ne pot nfrânge
rezisten]a. Reid o privea. Nici ea nu-i mai putu evita
privirea. |ncet, Reid o prinse n bra]e. Mânia [i
resentimentele ei se topir` [i-l prinse [i ea n bra]e.
Se sim]ea bine rezemat` cu capul de pieptul lui; se
sim]ise foarte vulnerabil` n ultimul timp ncât se speriase.
Acum ns` sim]i dintr-o dat` c` [i-a rec`p`tat curajul.
I se p`ru c-a trecut mult timp pân` ce Reid a ntrebat-o:
– Cum te sim]i pe um`rul meu?
Ea nu putu s` nu zâmbeasc`.

– Esteputernic,confortabil[im-af`cuts`m`simtfoartebine.
– Am [tiut c` a[a va fi. Reid o privi lung, zâmbindu-i.
Beth l`s` capul n jos. Probabil ar`ta ngrozitor cu ochii
ro[ii [i fa]a umflat` de atâta plâns.
– |mi pare r`u.
– Nu mai repeta asta. S` mergem n camera de zi, s`
bem ceva, s` mai st`m de vorb`, dac` vrei. Sau putem
urm`ri programul la televizor. Este un film bun n seara
asta.
Ea i surprinse o sclipire n priri.
– Care?
– „Tarzan [i monstrul din spa]iul cosmic“.
***
Cu paharul n mân`, Beth privi n jur, f`r` a vedea prea
mult n afar` de culorile predominante n nc`pere: verdele
unei ferigi atârnate din tavan, albastrul unor c`r]i mbr`cate
n piele, culorile juc`riilor lui Josh aflate ntr-un col]. Lu` o
nghi]itur` de scotch [i fix` feriga cu privirea.
– Am clacat chiar n timpul unei prezent`ri, [i ncepu
confesiunea. Era cea pentru cafeaua instant, la care
muncisem câteva luni zi [i noapte. Asta a fost cu câteva zile
nainte de petrecerea lui Doc, la care ne-am cunoscut.
|nchise ochii. Nu mi-a venit s` cred, a fost cel mai urât lucru
care mi s-a ntâmplat.
Reid nu zise nimic. St`tea n fa]a ferestrei mari cu
paharul de b`utur` n mân`.
34 RACHEL FINDING

– St`team n picioare, explicam, vorbeam, r`spundeam
la ntreb`ri, când deodat` parc` mi s-a [ters totul din
minte. Am nceput s` tremur, am realizat c` tremur, dar nu
puteam face nimic pentru a m` opri. Eram teribil de
speriat`, sim]ind toate privirile acelea a]intite asupra mea.
{i atunci... atunci...am nceput s` plâng. Mi-am pierdut
controlul. Nu puteam face nimic, st`team acolo plângând
[i tremurând pân` ce m-a luat cineva de acolo, nu mai [tiu
cine.
Beth mai lu` o nghi]itur` de scotch. A fost umilitor!
M-am sim]it c` un copil prost.
– De ce ]i s-a ntâmplat asta?
Ea ridic` din umeri.
– Cred c` din cauza stresului, a[a spune Doc. Am lucrat
prea mult sub tensiune. Toat` via]a, toat` lumea, este, de
fapt , sub tensiune. Eu de ce am cedat?
– De ce nu?
|ntrebarea lui o lu` prin surprindere.
– De ce spui asta? M-am sim]it ngrozitor. S` nu fiu
capabil` s` fac fa]` lumii moderne!
– {i s` câ[tigi sume imense de bani pentru ca apoi s`
mori la patruzeci de ani?|n cazul n care n-ai [tiut, inciden]a
atacurilor coronariene este mai mare la femei. Ghice[te de
ce!
Ea l privi lung.
– Ce vrei s` spui?
– Chiar to]i trebuie s` urc`m pe scara social`? Chiar to]i
trebuie s` fim tari ca ni[te buldozere?

– Ce ncerci s`-mi spui? C-ar trebui s` renun], s` m` apuc
de mpletit co[uri de nuiele?
– {i ce este r`u n asta?
– Nimic, dar...
– Spune-mi, ]i place ceea ce faci?
– Dac`-mi place? O, Dumnezeule, ar fi trebuit s` m` vezi
n ultimii ani! Beth strânse paharul n mâini. Acum nu-mi
mai place ce fac. La nceput a fost incitant, eram plin` de
entuziasm, de ambi]ii. Am nceput ca o umil` copy-writer
ntr-o mic` agen]ie. Am nv`]at foarte repede ce aveam de
f`cut. A[a c`, nainte s`-mi dau seama, am ajuns director
artistic ntr-o mare agen]ie. Aveam propriul meu birou,
angaja]ii mei, responsabilitate, bani, da, un salariu
respectabil. Mi-am cump`rat un apartament mai bun, o
ma[in` de lux, mobil`. Beth ridic` ochii spre tavan, clipind
furioas`.
– Pân` aici, cred c` totul a fost bine.
Ea nu-i r`spunse.
– Nu este o poveste prea fericit`.
Beth l privi, zâmbindu-i for]at.
– Dar ar trebui s` fie, nu?
– Dac` asta ]i-ai dorit, da, ar fi trebuit s` fie.
– Sigur c` asta mi-am dorit! Nu asta [i dore[te fiecare?
De ce s` munce[ti ca un apucat, f`r` s` ajungi unde vrei?
– Singura problem` este c` nu ajungi ntotdeauna unde
ai vrea.
– Am vrut s` ajung unde am ajuns! {i am muncit din
greu s` ajung aici!
36 RACHEL FINDING

Reid [i schimb` greutatea trupului de pe un picior pe altul.
– Nu fi atât de ar]`goas`, Beth! i spuse el impacientat.
Nu pun la ndoial` faptul c` ai muncit din greu. Uneori,
planurile nu ne ies. Alteori, lucrurile nu sunt a[a cum par.
Uneori, Beth, trebuie s` ne reorganiz`m via]a, a[a cum
ne-o cer mprejur`rile de via]`. El i vorbi calm, privind-o
nencetat. Beth avu, f`r` s` vrea, senza]ia c` Reid vorbea
despre propria-i via]`.
Pe moment, l privi n t`cere, apoi i evit` privirea,
concentrându-se pentru a câta oar` asupra ferigii.
– Nu [tiu ce s` fac, zise ea cam f`r` chef. Cred... sper c`
va fi totul bine dup` o vreme. A[ vrea s` m` ntorc, s` ncerc
din nou. Ridic` privirea spre el. Nu pot renun]a, nu vreau
s` pierd pariul cu via]a. Vreau s`-mi dovedesc c` pot câ[tiga.
– Nu e[ti obligat` s` demonstrezi nimic nim`nui, i spuse
el la fel de calm. Apoi, goli paharul. N-am vrut s` te sup`r
cu ntreb`rile mele. Am c`utat doar s` te fac s` vorbe[ti.
Când spui altuia ce te nemul]ume[te, parc` vezi mai clar
ce-]i lipse[te. Reid se ndrept` spre biroul s`u. Trebuie s`
dau ni[te telefoane.
Discu]ia se ncheiase.
Beth f`cu doi pa[i napoi. Nu mai trebuie s` sco]i o
vorb`, Beth, mai bine te duci la un psihoterapeut [i spui
acolo tot ce ai pe suflet! Este o afacere nfloritoare, din cât
am auzit.
Beth [i-l nchipui pe Reid cu un birou n Freud Hilton de
pe Connecticut Avenue din Washington. Un psihiatru n
plus n ora[ nu ar fi fost mare lucru. |l [i vedea cu ochii

min]ii la un birou modern, cu mobilier de lux, covoare
orientale [i o secretar` blond`. Ea nu fusese niciodat`
ntr-un cabinet de psihiatrie, dar a[a auzise.
Se comportase copil`re[te. |l invidie pe Reid pentru
ncrederea [i calmul sù, pentru felul n care-[i controla
via]a. Era un om liber, independent. F`cea doar ce voia.
Beth se ridic` [i deschise televizorul, trecând de pe un
canal pe altul, f`r` a g`si ceva interesant. A, g`si Tarzan [i
monstrul extraterestru. Ei bine, de ce nu? Se a[ez` oftând
pe sofa, fixând ecranul.
***
|n fiecare diminea]`, Reid hr`nea animalele nainte de a
pleca de acas`. Petrecea cam toat` ziua la Richmond, unde
avea o firm` cu ni[te prieteni. Ani de -a rândul muncise la
dezvoltarea unui proiect lâng` Richmond, care se axase pe
construc]ia unor case, vreo patruzeci [i [ase la num`r.
Josh nu era obi[nuit ca tat`l sù s` lipseasc` atâta timp
de acas`. Nu avea chef s` stea cu Beth. Era un pu[ti foarte
voluntar [i nc`p`]ânat, dar ea reu[i s`-l dezarmeze prin
calmul ei.
– Nu-mi placi deloc! strig` pu[tiul, când Beth i interzicea
s` stea prea mult n fa]a televizorului. Nu-mi placi!
– |mi pare rù.
– O s`-i spun tatei c` vreau s` dispari de aici! Ochii
pu[tiului aruncau fl`c`ri. Pumnii i se ncle[taser`. Beth
regret` c` micu]ul o vedea ca o amenin]are a micii lumi pe
38 RACHEL FINDING

care tat`l lui [i el [i-o creaser` singuri; nimeni nu avea voie
s` le invadeze aceast` lume.
– Chiar cred c-ar trebui s`-i spui, zise Beth calm`. Este
important s` [tie ce sim]i, Josh. Beth i spuse acestea f`r` s`
ridice glasul, iar pu[tiul o privi suspicios.
– Dac` tata spune s` pleci, tu o s` pleci?
– Sigur c` da. Nu este casa mea, sunt doar musafirul
vostru o vreme.
Oare observase c` pu[tiul se detensionase? Mai mult ca
orice ar fi vrut s`-l prind` n bra]e, s`-l ]in` strâns la piept,
s`-i spun` c` nu-i vrea r`ul, c` nu va face nimic s`-l
afecteze. Observ` cum trupul lui micu] se relaxeaz`. }inea
nc` b`rbia ridicat` sfid`tor n sus [i ridic` indiferent din
umeri.
– Bine, n acest caz, nu vor fi probleme.
Ea n]elese ce voia s` spun`. Era bine c` ea era doar un
musafir. Pentru c` nu avea s` stea mult timp.
– Nu te plac deloc! repet` Josh dup` alte câteva zile.
– |mi pare r`u, Josh. Oare ncerca s-o nfurie cu orice chip?
El ridic` nc` o dat` din umeri.
– Habar n-ai despre via]a iepurilor!
Iepura[ii erau n grija lui. Beth l urm`rise cum le sp`la
cu[tile, cum i hr`nea, apoi le umplea vasele cu ap`. El [tia
c` era urm`rit [i se comporta cu mult` mândrie.
– Pe mine nu m-a nv`]at nimeni s` cresc iepuri
niciodat`, se confes` Beth. Când eram copil, n-am avut nici
un animal, câine sau pisic`.
El deschise ochii mari.

– Nici un animal?
Ea scutur` din cap.
– Am locuit ntr-un apartament. Acolo nu era parc n
apropiere, nimic n afar` de un balcon. Nu aveam unde s`
]inem animale.
– M`car o pisic`!
– Mamei nu-i pl`ceau pisicile.
– Oh! Pu[tiul p`ru impresionat. O privi n t`cere câteva
clipe cu totul felul de gânduri formându-se n min]i[oara lui
mic`, dup` cum vedea Beth.
– Eu n-am avut mam`, se spovedi el. Tata spune c` a
trebuit s` plece imediat ce m-am n`scut, a[a c` el a avut
grij` de mine, [i asta a fost cea mai important` misiune a lui
pe lume. {tiu c` nu va pleca niciodat` s` m` lase singur.
Beth se nduio[`.
– {tiu c` te iube[te foarte mult.
– {i eu [tiu asta, zise Josh, mi repet` asta tot timpul.
Beth nu se ndoia c` ar fi fost a[a. Nu v`zuse niciodat` o
rela]ie tat`– fiu atât de strâns` ca a lor. |i f`cea pl`cere s`-i
vad` jucându-se, muncind mpreun`, vorbind. Era evident
c` Josh este cea mai important` persoan` din via]a lui Reid.
– Josh, zise ea dup` un moment de t`cere, n-ai vrea s`
m` aju]i s` fac ni[te pr`jituri cu ciocolat`?
El ridic` ochii.
– A[ putea s` te ajut s` le amesteci?
Ea se pref`cu ngrijorat`.
– Dar [tii s-o faci?
– Cum s` nu!
40 RACHEL FINDING

***
Reid veni acas` foarte mul]umit. |i mersese bine la munc`
[i p`rea dornic s` discute despre evenimentele zilei, mai ales
dup` ce seara i arat` lui Beth detaliile proiectului s`u.
– Crezi c` lumea este preg`tit` s` accepte o astfel de
provocare? Oamenii nu prea agreeaz` casele subterane. Eu
am fost unul dintre ei.
– Ai fost, dar nu mai e[ti. Pot veni s` se conving` de
solu]iile mele noi când vor fi gata primele case. Vor constata
c` pl`tesc foarte pu]in pentru utilit`]i. Electricitatea va fi
generat` de mori eoliene. |nc`lzirea [i gazele naturale nu
vor fi o problem`, datorit` metodelor de construc]ie.
Ea [tia toate acestea, dar l l`s` s` vorbeasc`.
– Vom merge cu pa[i mici, dup` cum ]i-am mai spus.
Uit`-te aici, zise el. Reid ar`t` un punct ro[u de pe hart`.
Vom construi trei str`zi pentru nceput, cu zece case pe
fiecare. Toate vor fi cu fa]a spre sud, sau cel mult spre sud-est,
a[a c` vor fi mai mult sau mai pu]in drepte. Avem trei
proiecte diferite. Toate casele vor da spre deal, iar n fa]`
vor avea câte o gr`din` frumoas`. Asta ]i d` sentimentul de
intimitate. Apoi i arat` alt` hart`. Iat` aici peisajul. La
nordul fiecarei case vom planta brazi, ca s` opreasc` vântul
dinspre nord. Str`zile vor fi de-ajuns de largi ca brazii s` nu
blocheze soarele caselor din spate.
El privi harta o vreme, gânditor, apoi ridic` privirea [i
f`cu o grimas`.

– De fapt, este posibil ca omenirea s` nu fie preg`tit` s`
accepte acest fel de case. Ne-ar ajunge treizeci de
cump`r`tori.
– De unde-i vei lua?
– O s` facem mult` publicitate, nu-mi fac probleme din
cauza asta. El ridic` din umeri. Exist` [i riscuri, ntotdeauna.
Nu sunt sigur c` Richmond este cea mai bun` loca]ie pentru
aceast` aventur`, dar am f`cut-o aici din diferite motive.
– Mi se pare o provocare, nu?
– Nu te plictise[te s`-]i vorbesc despre proiectul meu?
– O, nu! Dup` câteva luni petrecute doar cu proiectul
pentru cafeaua instant, este... altceva.
Beth se uit` la schi]ele de pe biroul lui.
– Sunt convins` c` va fi un succes.
– Crezi? Reid se a[ezase pe un col] al biroului.
Ea ridic` ochii spre el.
– Da, sunt convins`. Am v`zut cum ]i-ai f`cut aceast`
cas`. A[ putea cump`ra ac]iuni cumva?
El ncuviin]`.
– E[ti gata s`-]i ri[ti banii?
– Toat` via]a este o asumare de riscuri.
Se aplec` spre ea, atât de aproape, ncât avu impresia
c-o va atinge.
– E[ti o femeie provocatoare, murmur` el. Ce-ai zice s`
facem o plimbare sub clar de lun`?
– Ar fi cam riscant, nu? [opti ea.
Reid ncepu s` râd` [i prinzând-o de mân` o conduse
spre partea din spate a casei, unde se afla bradul acela nalt,
care ascundea luna.
42 RACHEL FINDING

– Nu se vede luna, i repro[` ea.
Reid i tras` cu degetul conturul buzelor.
– Oricum n-ai vedea-o, dac` ]i-ai nchide ochii. El veni tot
mai aproape [i gura lui o g`si nainte ca ea s` mai poat`
spune ceva. O s`rut` lung, f`când ca fiecare nerv s`
reac]ioneze. Apoi o prinse n bra]e [i o pres` cu sânii de
pieptul s`u. Ea reac]ion` f`r` s` gândeasc`, cu toate c` [tia
c` ar putea exista o primejdie n toate astea, dar nu-i p`sa.
Inima i b`tea tare. Reid era un iubit pasional, asta [tia. Mai
fuseser` b`rba]i n via]a ei care [tiuser` s` s`rute, dar nu a[a
ca Reid McShane. De ce se sim]ea a[a? De parc` ar fi vrut s`
uite de orice [i s`-[i piard` min]ile pentru acest b`rbat!
Nu putea s` simt` asta doar dup` un s`rut! Se rupse din
s`rutul lui [i se dep`rt` de el.
Reid o urm`.
– Beth, am gre[it cu ceva?
– Nu, te-ai descurcat foarte bine, prea bine, de fapt.
Propriile-i sentimente o deranjau, se sim]ea amenin]at` de
ele. Nu era momentul unei pove[ti de dragoste.
Dar de ce ai venit aici? se ntreb`.
El o privi lung.
– N-am f`cut decât s` te s`rut.
– Dar ce s`rut! exclam` ea.
El oft` teatral.
– }i-ai [i pierdut min]ile? Un singur s`rut [i...
– O, taci!
El ncepu s` râd`. Beth fugi spre cas`, de acolo spre lac,
iar Reid dup` ea. Cu r`suflarea grea, se a[ezar` pe mal,
foarte aproape unul de altul.

– Te voi s`ruta din nou, i [opti el.
– Fii atent acolo! strig` Beth, iar când el privi n direc]ia
indicat`, l mpinse cu putere n ap`.
Reid ie[i stropind n jur.
– Te nv`] eu minte! strig` Beth, pornind n fug`. F`r`
suflare, ajunse aproape de cas`, realizând abia atunci c`
Reid n-o urmase. Sim]indu-se penibil, deschise u[a [i
intr`.
{i acum? Era mai bine s` a[tepte n camera de zi sau s`
se duc` n dormitorul ei?
Cel mai bine era s` se ncuie n dormitor. F`cu asta, se
a[ez` pe pat t`cut` ca un [oricel.
A[tept`. Casa era cufundat` n t`cere. Mai a[tept`. Nici
un sunet. Nu mai era deloc distractiv. Oare Reid a[tepta s`
vad` dac` va ie[i s`-l caute? Era dincolo de u[` preg`tit s-o
sperie? Asta era r`zbunarea lui? Ciudat!
De fapt, nu era ciudat de loc. Se ridic` de pe pat, descuie
u[a [i se strecur` spre u[a de la intrarea casei. O deschise
aceasta scâr]âi [i... a[tept`. Un sunet ciudat i ajunse la
urechi, sim]i mi[care [i v`zu cum apare o umbr`.
Era Reid. Deschise u[a [i-l v`zu pe c`rare.
– Vino s` m` aju]i! i strig` el, foarte sup`rat. Beth fugi n
ntâmpinarea lui [i reu[i s`-l aduc` n cas`. |n buc`t`rie l
a[ez` pe un scaun [i-i v`zu chipul schimonosit de durere. |[i
scrântise glezna, sau poate [i mai r`u.
F`r` o vorb`, ngenunche n fa]a lui, i scoase pantoful cu
mult` grij`, dar nu cu destul` r`bdare, dup` cum citi pe
figura lui chinuit`. Glezna i era foarte umflat`.
44 RACHEL FINDING

– Voi aduce ni[te ghea]`, zise ea.
Puse cuburi pe o tav`, apoi le introduse ntr-un pung`, o
nveli ntr-un prosop, se ntoarse [i o a[ez` pe glezna lui
umflat`.
Reid nu-i mai spusese nimic; dup` ce realiz` aceast`
opera]ie, se a[ez` n fa]a lui pe un scaun privindu-l. {i el o
urm`rea cu chipul cam mpietrit.
– |mi pare rù. Nu [tia ce ar fi putut s`-i spun` altceva.
Se sim]ea rù. Te doare?
– Destul.
– Poate ]i-ai rupt glezna. Cred c-ar fi mai bine s` te duc
la un spital, la camera de gard`, s` vedem ce este. O, dar
spitalul era la foarte mare distan]`, iar Josh adormise deja.
Nu-l puteau l`sa singur, iar bunica Daisy probabil dormea [i
ea la aceast` or`.
– Este doar o ntindere; am avut destule pân` acum, ca
s` le recunosc. S` vedem cum va fi mâine.
Dac` Reid nu s-ar fi sim]it rù, situa]ia ar fi fost comic`.
Era ud pân` la piele, p`rul la fel, str`lucea de stropi de ap`,
iar m`tasea broa[tei i atârna penibil pe gât. |[i [terse fa]a [i
o privi furios.
– Ce-ai zice s`-mi aduci [i un prosop?
Ea s`ri imediat n picioare.
– Fii atent`! Un invalid este de– ajuns n cas`.
|ntr-o situa]ie normal` n-ar fi luat n seam` tonul lui, i-ar
fi spus s` se arunce singur n lac sau s` se plimbe dar nici
una din aceste recomand`ri nu era indicat` acum. Se sim]ea
vinovat`. Era vina ei c` Reid [i scrântise glezna [i suferea.

Când reveni cu prosopul, el [i scosese c`ma[a, a[ezat pe
podea. Lu` prosopul din mâna ei [i ncepu s`-[i [tearg`
p`rul ud. Pieptul i era acoperit de acela[i p`r negru. Reid
observ` c` era privit, dar nu avea chef de glum`.
– Ce-ar fi s` m` aju]i s`-mi scot [i cel`lalt pantof? Era mai
mult un ordin decât o rug`minte, dar nu mai conta. Beth se
aplec` [i-i scoase pantoful.
– Cum s-a ntâmplat? l ntreb`.
– M-am mpiedicat, cum altfel? Spunând acestea Reid gemu
de durere. Este prea ntunecat s` alergi pe p`[une noaptea.
– |n acest caz, n-ar fi trebuit s-o faci. Dar fu o gre[eal` s`
spun` asta, dup` cum realiz` imediat.
– Dar m-ai mbrâncit n lac, nu-]i mai aminte[ti?
– Dar nu te-am f`cut s` alergi dup` mine!
Oare de ce continua s` sus]in` aceste prostii? Se nfurie
pe sine, pe el, pe cele ntâmplate. Era mai bine s` tac`!
Reid o urm`rea.
– De ce naiba ai f`cut asta? insist` Reid.
Pentru c` m-ai speriat ar fi vrut s`-i spun`, dar ridicând
din umeri zise doar atât:
-Nu [tiu.
El continua s-o fixeze cu ochii lui negri, p`trunz`tori.
– Ai acceptat invita]ia de a te plimba cu mine sub clar de
lun`. La ce naiba te-ai a[teptat?
– La o plimbare sub clar de lun`.
– O, cât` inocen]`! |mi tope[te inima!
Lui Beth nu-i pl`cur` vorbele lui. Ar fi fost u[or s`-i ]in`
piept, s`-i r`spund` cu aceea[i moned`, dar nu avea chef
46 RACHEL FINDING

s-o fac`. {i iat`-l pe acest b`rbat atr`g`tor, plin de sine,
furios, ud, imobilizat, iar situa]ia nu mai era deloc hazlie.
– Ar trebui s`-]i sco]i pantalonii `[tia uzi, zise ea cu
jum`tate de gur`.
– Vrei s` m` aju]i? zise el pe un ton sarcastic.
Reid nu f`cea lucrurile mai u[oare pentru ea, era clar.
– Sigur c` te ajut, se oferi, ridicând din umeri.
– Pe naiba! Du-te n camera mea [i adu-mi un halat de
baie, este n spatele u[ii.
Beth se nfurie.
– {tii ce, domnule? Dac` vrei halatul acela blestemat, mi
te po]i adresa ntr-o manier` civilizat`, mai ales spunându-mi
te rog!
El pufni deodat` n râs.
– Te rog s`-mi aduci halatul de baie, este n spatele u[ii.
Beth se ndrept` spre locul indicat f`r` comentarii.
Se ntoarse cu halatul lui.
– M` ntorc cu spatele pân` te schimbi. |ntre timp, o s`-]i
preg`tesc ceva de b`ut.
– Mai bine ie[i din nc`pere! exclam` el furios.
Gemând exasperat`, Beth ie[i.
– {i se mai spune c` femeile sunt exagerat de pudice!
Deodat`, c`ma[a lui ud`, plin` de m`tasea broa[tei i
zbur` chiar n fa]`.
A fost o surpriz` total` care o l`s` f`r` cuvinte. Dup` ce
reu[i s` se descotoroseasc` de hainele lui ude, se nfurie [i
privindu-l i observ` rânjetul plin de mali]iozitate.

– Asta poate te va nv`]a minte, zise el ncet.
Beth l privi cu duritate, f`r` s` scoat` o vorb`, apoi se
ntoarse [i plec`. Râsul lui o urm`ri.
Dup` zece minute, când se calmase, se aventur` din nou
n buc`t`rie. Reid, mbr`cat n halatul de baie, se afla tot
acolo. |i c`zuse compresa cu ghea]` de pe picior [i observ`
[ocat` c` glezna era foarte umflat`. {i nu era doar umflat`,
ci [i nvine]it`. Dac`-[i rupsese piciorul?
– Las`-m` s` te duc n sufragerie, se oferi ea. Te vei sim]i
mai bine pe sofa.
– Mi-ar fi mai bine n pat, zise el cu am`r`ciune.
Reu[ir` s` ajung` la patul lui [i, cu un oftat, Reid se
a[ez`, sprijinindu-se de perne. Avea un pat mare [i
confortabil, cu noptiere pe care se aflau reviste, c`r]i [i o
lamp` pentru lectur`.
Podeaua era acoperit` de o mochet` crem; n nc`pere se
mai afla un fotoliu [i un dulap mare. Era o camer` destinat`
odihnei, f`r` preten]ii.
|l privi pe Reid.
– Exist` un bandaj elastic pe undeva, zise el, spunându-i
unde s` caute.
Beth i ridic` piciorul pe o pern`, i puse din nou ghea]`,
timp n care-i studia chipul. P`rea palid; [tia c` durerea nu
era chiar u[oar`.
– S`-]i aduc o aspirin`? l ntreb`.
El deschise ochii.
– A[ prefera ceva de b`ut. Un scotch cu ghea]`, te rog!
Beth se sim]i penibil.
48 RACHEL FINDING

– N-am vrut s` se ntâmple asta, se scuz` ea. |mi pare
teribil de rù.
El ncerc` un zâmbet care fu mai mult o grimas`.
– |mi pare rù c` mi-am pierdut cump`tul. O s`-mi
treac`, sunt sigur. Nu sunt sup`rat pe tine. Se mai poate
ntâmpla [i a[a ceva când te joci.
***
Ceasul o trezi diminea]` la ora trei când, pe jum`tate
adormit`, f`cu un efort s` coboare din pat. Se duse la
buc`t`rie unde preg`ti o alt` compres` cu gea]` pentru
Reid. Cu compresa n mân`, se strecur` n camera lui [i-l
auzi mi[cându-se.
– Beth?
– }i-am mai adus ghea]`. Te-ai trezit de mult?
El aprinse lampa de pe noptier`.
– M-am trezit destul de des. De fiecare dat` când m`
mi[c am o durere cumplit`.
Reid st`tea cu piciorul ridicat pe o pern`, dar ghea]a i se
topise. Beth i schimb` compresa cu ghea]a nou` pe care
i-o leg` de picior. |l v`zu clipind des de durere [i se scuz`.
– |mi pare rù c` m` port ca un copil, dar m` doare
foarte tare.
Beth [i aminti ce rù ar`ta piciorul lui [i nu se mir` c`
avea dureri.
– Se pare c` noua lege, abia votat`, le permite [i
b`rba]ilor s` aib` dureri.
El zâmbi.

– Era [i timpul! A fost prea greu s` pretind c` sunt un
macho. Ce-ai zice de o aspirin`? Ne sunt permise nou`
b`rba]ilor?
– Dar [i n privin]a aspirinei s-a schimbat legea. S`-]i
aduc una?
– Te rog. E[ti foarte amabil`.
– {tiu, r`spunse Beth, [i plec` s`-i aduc` ap` [i aspirin`.
Reid lu` aspirina cu jum`tate de pahar de ap`.
– Te-ai trezit sau ai pus ceasul s` sune ca s`-mi schimbi
pansamentul?
– Sigur c` l-am pus s` sune! {tiam c` ghea]a nu va dura
prea mult; este foarte important ca glezna ta s` stea la rece
n perioada imediat urm`toare accidentului, s` nu se umfle
prea mult.
Beth se a[ez` picior peste picior pe covor, a[teptând ca
Reid s` termine de luat medicamentele; i se p`rea ciudat s`
se afle aici n dormitorul lui n mijlocul nop]ii. Cu mintea
unei realizatoare de reclame, v`zu imediat cum putea
realiza un astfel de spot: femei [i b`rba]i a[eza]i ntr-o
atmosfer` de senzualitate pe covoare groase, bând din cupe
vin. Femeile aveau picioarele cu ciorapi de m`tase fini,
expuse seduc`tor, iar pantofii erau arunca]i prin preajm`.
Apoi, imaginea se concentra asupra unei lumân`ri, a unui
singur trandafir, sau a amândurora. |n cadru se mai afla un
pat dublu, cu a[ternuturi de m`tase.
|[i trecu palma peste covorul gros pe care era a[ezat`.
Putea ntinde ncet, cu mi[c`ri lascive, un picior; dar faptul
c` nu avea ciorapi de m`tase o opri s` fac` mi[carea; nu c`
50 RACHEL FINDING

ar fi fost vreo problem` cu picioarele ei. Halatul de baie era
legat doar la mijloc, a[a c`-[i putea scoate f`r` probleme
picioarele la vedere. |i lipsea paharul cu vin, nu erau
trandafiri, nici lumân`ri n camer`. Ce altceva mai lipsea? A,
chiar ea nu era ceea ce trebuia; femeile din aceste reclame
aveau toate p`rul lung [i foarte bogat, pe când ea era tuns`
scurt. {i mai lipsea b`rbatul a[ezat ntr-o pozi]ie romantic`
privind cu adora]ie femeia din fa]a sa. Iar singurul b`rbat
din nc`pere st`tea ntins pe pat cu ochii nchi[i [i piciorul
nvelit n ghea]`.
Ei bine, nu le po]i avea pe toate, se gândi Beth.
O vreme, r`mase privindu-l. Avea un chip frumos,
puternic, masculin, f`r` a fi dur sau grosolan. |n ochi i se
putea citi de obicei c`ldur`, iar ochii i str`luceau mai ales
când [i privea fiul. Era un b`rbat cu o inim` mare.
Pe nea[teptate, Reid deschise ochii [i o privi. Cu mâna
dreapt`, ar`t` locul gol de lâng` el.
– Nu sta acolo, vino lâng` mine.
Invita]ia fu o surpriz`, dar ea [i reveni imediat.
– Aspirina a nceput s`-[i fac` efectul, nu?
Ochii lui râdeau.
– Mda, s` zicem c` simt par]ial efectele binef`c`toare.
Po]i s` te sim]i n siguran]`. Sunt mai mult sau mai pu]in
incapabil...
– Mul]umesc pentru invita]ie, dar prefer s` dorm n
patul meu; este mai sigur pentru tine, pentru c` lovesc cam
des cu picioarele n somn.
Ie[i, auzindu-l cum râde apoi geme de durere.

***
A doua zi diminea]`, Reid ncerc` s` stea ntr-un picior,
dar nu reu[i. Chipul i era contorsionat de durere.
– La naiba! La naiba! repeta furios. Te rog, Beth, adu-mi
o cârj` de la Daisy. Cred c` mai are unele de iarna trecut`,
când l-a avut aici pe nepotul ei care [i-a rupt piciorul.
Se lupt` s` mearg` cu cârja, s` se sprijine n piciorul
s`n`tos, a[ezându-se dup` câ]iva pa[i pe canapea s`
citeasc`, s` se lamenteze.
Beth f`cu toate muncile casei. Mulse capra, hr`ni
p`s`rile, adun` ou`le din cuibare, culese fasole [i c`p[uni.
Pl`tea pentru c`-l mbrâncise n lac. Mai mult sau mai pu]in,
ndeplini toate treburile casei n zilele urm`toare n lipsa
lui.
Sosir` cuno[tin]ele lui Reid, b`rba]i mai ales, care se
opreau lâng` sofa [i discutau diferite probleme cu el, n
timp ce ea le f`cea cafele, le aducea biscui]i, sau b`utur`.
Discutau proiecte de case, prea adânci]i n discu]ie s-o mai
observe [i pe ea.
Sau poate faptul c` era mbr`cat` n blugi cu un tricou
comun o f`cea lipsit` de farmec. Se gândea la acest aspect
stând n buc`t`rie, cur`]ând fasole ntr-un bol pe care-l
]inea pe genunchi, cu picioarele sprijinite pe un scaun din
fa]a ei.
Numai dac` m-ar vedea Jack acum, se gândea. {tia
dinainte ce i-ar spune.
52 RACHEL FINDING

Fasolea era aproape terminat` de cur`]at, slav`
Domnului! Va trebui s-o fiarb` [i s-o g`teasc`.
Reid ap`ru [chiop`tând, n piciorul s`n`tos, cu o cea[c`
goal` de cafea n mân`.
– Te rog s`-i duci lui Daisy fasolea asta s-o cure]e.
– A[ vrea s-o termin eu, doar mi-am promis s-o fac.
– Nu ai deja destul de f`cut?
Ea ridic` din umeri.
– Nu-mi place s` stau. Ceea ce fac acum este nou pentru
mine.Te rog, a[az`-te [i spune-mi ce mai am de f`cut. |i
oferi un scaun mai aproape de locul n care se afla.
Reid reu[i s` se a[eze, nu f`r` o grimas`.
– Admir interesul t`u pentru tot ce este nou.
|nclinând capul, Beth zâmbi.
– Mul]umesc, domnule.
Josh ap`ru târându-[i picioarele, cu un pahar de suc de
portocale pe care-l puse pe mas`, dup` care plec` f`r` a le
adresa o vorb`. Reid l urm`ri cu privirea, ncruntându-se.
Josh era nefericit c` tat`l lui avusese accident. Nici
prezen]a lui Beth nu-l fericea prea tare; era evident din
atitudinea lui ca [i din vorbele pe care i le adresase.
Nefericirea i se citea pe chip.
Era evident pentru Beth c` Reid observase atitudinea
fiului s`u, dar pân` n acest moment nu f`cuse vreun
comentariu.
Dup` ce-l culc` n seara aceea pe Josh, Reid veni n
buc`t`rie unde Beth cur`]a masa.

– Ai idee ce se ntâmpl` cu b`iatul meu? o ntreb` el
brusc. Am ncercat s`-i vorbesc, dar n-am scos o vorb` de
la el.
Beth cur`]a chiuveta. Ridic` ncet capul [i privirile li se
ntâlnir`. Reid era furios.
– Nu m` place, nu m` vrea aici. A[a este cu toate
femeile?
Reid se ncrunt` [i-[i trecu impacientat o mân` prin p`r.
– Nu au fost prea multe femei pe aici, sau s` zicem c` nu
au stat prea mult. Am locuit n casa surorii mele n Florida
câte dou` s`pt`mâni, uneori. N-au fost probleme. Ridic` din
umeri: o iube[te pe Daisy.
Beth [terse cu aten]ie ochiurile aragazului.
– Daisy are [aizeci [i opt de ani [i locuie[te mai jos de
noi.
Se f`cu t`cere.
– Iar tu ai dou`zeci [i [ase de ani [i locuie[ti aici.
– |n propria lui cas`. F`r` a-l privi pe Reid, Beth termin`
treaba apoi se ntoarse spre el.
– Se simte amenin]at, Reid, dintr-un motiv sau altul.
El oft`.
– Indiferent care ar fi motivul, nu-mi place cum se
poart`.
– Nici eu nu sunt prea fericit`, recunoscu ea. Pentru un
moment, ezit`. Spunea ceva despre mama lui care a plecat
dup` ce l-a n`scut. Nu vreau s` citez din Freud, dar poate
nu m` place tocmai pentru c` sem`n cu mama lui, din ceea
ce mi-a spus.
54 RACHEL FINDING

Beth putea spune mai multe, dar n-o f`cu. Poate Josh [i
ura mama c`-l p`r`sise. Poate din acest motiv nu voia s` se
apropie nici de ea. Poate a[tepta ca mama lui s` se ntoarc`
[i nu trebuia s`-i ia nimeni locul ntre timp.
Reid o privi gânditor.
– Nu m-am gândit la asta, dar este o posibilitate. Reid o
privi lung. {tiu c` n-ai f`cut nimic s` meri]i comportamen-
tul `sta. Te rog s` nu te mai gânde[ti acum.
– Bine, nu m` mai gândesc.
– Nu-mi imaginez c` iube[te o mam` pe care nici n-a
v`zut-o. Am ncercat s` nu-i cultiv sentimente negative fa]`
de ea, mai ales când i-am explicat situa]ia, de[i numai
Dumnezeu [tie c` nu mi-a fost u[or.
– Sunte]i divor]a]i? |ntrebarea se rosti nainte ca ea s`-[i
dea seama.
El o privi lung.
– Nu, eu [i mama lui Josh n-am fost c`s`tori]i.
Nu era ceea ce s-ar fi a[teptat; realizarea aceasta o f`cu s`
se simt` ciudat, pentru c` nu [tia cum s` r`spund`.
– E[ti [ocat`? o ntreb` Reid amuzat.
– Nu... numai c` nu m-a[ fi a[teptat la asta. {ocul
urmeaz`...
El ncepu s` râd`.
– Poate dac` mi-ai preg`ti ceva de b`ut [i m-ai ajuta s`
ajung pân` la sofa, ]i-a[ povesti totul.

Capitolul 3
Beth aduse paharele, o sticl` de scotch [i alta de votc`, [i
le puse pe barul care separa buc`t`ria de living. Acest bar
putea servi [i ca mas`. Beth privi nc` o dat` felul n care
erau aranjate paharele [i sticlele. La dreapta pusese sticla de
scotch pentru Reid, la stânga pe cea de votc` [i de suc
pentru ea.
A[adar, Josh era copil nelegitim, dup` cum se spunea
melodramatic, de parc` nu i-ar fi fost permis s` existe, s`
respire, sau s` tr`iasc`. Turn` scotch n paharul lui Reid.
Copil nelegitim. N`scut n afara c`s`toriei. Dumnezeule,
era aproape hazliu! Toate aceste cuvinte se asociau ntr-un
context care nu avea leg`tur` cu Reid.
|[i turn` votc`, apoi puse sticla la loc.
Ce se ntâmplase, de fapt? Reid avusese vreo aventur` cu
o tân`r`, mult prea tân`r` ca s`-[i asume responsabilitatea
cre[terii copilului? Fusese for]at s` se ocupe singur de copil?
Ridicol! Poate c` avusese o aventur` cu o femeie de vârsta

lui, dar refuzase s` se nsoare cu ea. Nu, nici asta nu putea
fi. O femeie de vârsta lui n-ar fi r`mas ns`rcinat`, fiind cu
capul n nori, pentru ca mai apoi s` abandoneze copilul n
bra]ele partenerului.
Ceva diferit se ntâmplase aici. |n general, din vie]ile
copiilor nelegitimi lipseau ta]ii, dar n cazul lui Josh
lucrurile erau pu]in altfel. Nu v`zuse nicicând un tat` [i un
fiu atât de apropia]i. Mama disp`ruse, cum spunea Josh.
Amintirea discu]iei cu el i st`ruia n minte.
Poate Josh nu era fiul lui Reid. Gândul o lovi ca un [oc
dureros. Poate c`-l nfiase numai pentru c` era al unei
surori mai mici, sau...
Ei, oricum avea s` afle. Duse tava cu b`uturile n living
[i-i ntinse paharul lui Reid. El i zâmbi [i se sim]i cuprins`
de o stare de nervozitate.
Nu era problema ei, dar voia s` afle. |n acela[i timp, se
temea de ce ar fi putut afla, de[i nu [tia din ce motiv.
Nimeni nu este perfect, se gândi, to]i avem micile sau
marile noastre secrete.
Nu vreau s` cunosc secretele acestui b`rbat care-mi place
teribil de mult. Te rog, Reid, te consider un om bun, vreau
s` p`strez aceast` amintire despre tine, nu vreau s` aflu
nimic care s` strice aceast` imagine.
Se a[ez` n fotoliu, unde citise, urm`rise televizorul, se
gândise, ascultase muzic`. Sorbi din paharul cu b`utur`.
Dar de ce-l considera astfel pe Reid? Numai pentru c` i-l
prezentase Doc?Nu, a[a l sim]ea. Dar de ce s` fie chiar a[a?
Este o fiin]`. Ce-ai vrea s` fie? Sfânt?

Reid se foia pe fotoliu, pentru c` nu se sim]ea
confortabil. Va dura câteva luni pân`-i va trece glezna, a[a i
se spusese. Iar ea trebuia s` se simt` vinovat` n tot acest
interval?
Reid lu` o gur` de scotch, apoi puse paharul pe mas`.
– Pari ngrijorat`, ncepu el.
– Nu sunt ngrijorat`, doar serioas`. Apoi se concentr`
asupra paharului cu bùtur`, n care cuburile de ghea]`
ncepuser` s` se topeasc`.
– Reid, zise ea dup` o pauz`, Josh este fiul tù? |ntâlnindu-i
privirea, observ` c` era foarte surprins.
– Chiar a[a este. Dar de ce-mi pui o astfel de ntrebare?
– Nu, [tiu, ar fi fost o posibilitate.
– Mama nu l-a vrut, zise Reid cu o voce foarte dur`. Eu,
n schimb, mi l-am dorit mult. Reid ridic` paharul [i mai
sorbi din el. Am trìt mpreun` doi ani. Pe atunci, eram
implica]i fiecare n cariera sa [i munceam ca nebunii, nu
prea avem timp pentru distrac]ii. Eram n aceea[i barc`, s`
zicem. Ne cuno[team foarte bine, ne n]elegeam. A fost o
rela]ie foarte confortabil` pentru amândoi, pân` ce
lucrurile au nceput s` nu mai mearg`.
Beth nu [tia dac` trebuia s` spun` ceva. |ncepu s`-[i
priveasc` unghiile care ar`tau ngrozitor. Nu va mai s`pa n
gr`din` de acum nainte. Dar de ce-ai p`sa acum de unghii?
– Era biolog, continu` Reid. Un biolog str`lucit. Lucra
pentru un cercet`tor renumit. Mie a nceput s`-mi plac` mai
ales pentru inteligen]a ei. Era o minte ra]ional`, foarte
logic`. {tia s` ia decizii, s` vad` lucrurile n profunzime.
58 RACHEL FINDING

Beth nu scoase o vorb`. |l privea, observându-i chipul cu
tr`s`turi frumoase, armonioase. Se vedea c` nu-i face
pl`cere s` povestesc` aceste lucruri.
– Nu trebuie s`-mi spui chiar totul, Reid...
El ridic` din umeri.
– Am nceput [i va trebui s` termin.
Beth se a[ez` cu genunchii sub ea [i-l urm`ri n
continuare. |[i dori ca el s` n-o fi privit. |ncepu s`-[i mu[te
buzele.
– Cum o cheam`? se trezi ntrebând.
– Carol, r`spunse Reid imediat.
Carol. Numele acesta nu se potrivea unui tip anume de
femeie. Nu putea fi blond` [i scund`, nici nalt` [i brunet`.
Cunoscuse mai multe femei cu acest nume [i fuseser` foarte
diferite. Ca [i cele cu numele de Mary sau Sue.
Carol. Se gândi la Josh, [i-l privi pe Reid. Probabil,
aceast` Carol era nalt`, cu ochii negri, cu ochelari cu p`rul
pân` la umeri. Duse mâna la cap, trecându-[i palma peste
p`rul ei tuns scurt. Aceast` tunsoare i se potrivea. |[i dori
dintr-o dat` s` fi avut p`rul lung [i ondulat. {tia c` avea
gânduri stupide dar nu le putea controla.
– Carol a r`mas ns`rcinat`, se hot`r Reid s` continue
ntrerupându-i gândurile. A fost ceva nea[teptat,
neplanificat.
La nceput a fost [ocat`, apoi furioas`. Nu voia un copil
din cauza c`ruia s` nu mai poat` munci, s`-[i rateze cariera.
De fapt, nu-[i dorea copii deloc. Nu intrau n planurile ei
de via]`. A hot`rât s` avorteze. A decis asta f`r` s` m`

ntrebe ce doresc, f`r` s` discute via]a noastr`. M-a pus n
fa]a deciziei finale. O privi pe Beth un moment, iar ea
constat` [ocat` c` era furios [i plin de am`r`ciune.
Niciodat` n-am fost atât de furios, continu` el pe un ton mai
sc`zut. Era punctul maxim al rela]iei noastre. Planificat sau
neplanificat, acest copil era [i al meu nu numai al ei. I-am
spus c` eu mi doresc copilul. Eram maturi, aveam fiecare
din noi o profesie bine stabilit` [i remunerat`. Nu uit nici
acum cum m-a privit, de parc` m` ura.
– Vrei copilul? m-a ntrebat. De ce nu-]i faci tu unul?
A urmat o ceart` destul de urât`.
Beth [i-i imagina stând fa]` n fa]`, cu pumnii ncle[ta]i.
Apoi se ntreb` ce ar face ea dac`, aflat` pe panta
ascendent` a unei cariere de succes, ar r`mâne ns`rcinat`.
– Cred c-a fost teribil, zise ea. Pentru amândoi. Ce s-a
ntâmplat?
– Am chemat un avocat, un prieten. Nu mai avusese
cazuri ca al nostru. Am discutat cu el toat` noaptea aceea.
Concluzia a fost c` un viitor tat` nu are prea multe drepturi
dac` nu este c`s`torit cu mama copilului. {i c`s`toria nu era
o solu]ie n cazul nostru. Carol mi-a spus foarte clar c` nu
vrea s` se m`rite doar pentru copil. Nu voia copilul cu nici
un chip. |n clipa aceea am [tiut c` a doua zi diminea]a putea
s` ias` pe u[` [i s` se ntoarc` f`r` el. Nu puteam s-o previn
s` avorteze.
Urm` o lung` t`cere. Era tensionat ca atunci când
avusese loc discu]ia.
60 RACHEL FINDING

– Am nevoie s` beau ceva, zise el brusc.
Beth s`ri numaidecât s`-i umple paharul gol.
– M` ntrebam de ce ]i-ai dorit copilul atât de mult.
El zâmbi.
– Când Carol mi-a spus la nceput c` este ns`rcinat`,
n-am crezut-o, dar apoi am fost cople[it de emo]ie. Un copil
prinsese via]` n pântecele ei; nu [tiam dac` va fi b`iat sau
fat`, dar mi-am pierdut min]ile de fericire.
Reid f`cu o pauz` [i zâmbetul i pieri.
– Apoi mi-a spus c` nu vrea copilul [i va face avort. Bine
c` nu sunt un b`rbat violent, altfel nu [tiu ce a[ fi f`cut.
– Dar totu[i a n`scut copilul, Reid... zise Beth cu
blânde]e. Cum s-a ntâmplat?
Chipul lui c`p`t` o lumin` stranie.
– Dup` ce a plecat avocatul, am r`mas singuri. Mi-o
amintesc [i acum; fuma ]igar` dup` ]igar`, t`cea, nici nu m`
privea. Eu gândeam atunci c` n-ar trebui s` fumeze atât de
mult pentru c` d`una copilului, dar ei nu-i p`sa. Nici nu se
uita la mine. Niciodat` nu m-am sim]it atât de neajutorat [i
niciodat` n via]` nu mi-a p`sat atât de mult de ceva... Am
nceput s` plâng ca un pu[ti neajutorat. Ai v`zut vreodat`
un b`rbat plângând?
– Nu.
– Te [ocheaz` ce ]i-am spus?
– Nu.
– {i ea a nceput s` plâng`. St`tea acolo cu capul pe
genunchi...cred c` se sim]ea mizerabil... dar cel mai

ngrozitor lucru era c` nu ne puteam ncuraja unul pe
cel`lalt. Abia atunci am realizat c` suntem foarte departe
unul de altul...c` ntotdeauna am fost a[a. Rela]ia noastr`
nu avea o baz` real` [i a e[uat la prima criz`. Nu eram o
echip`. Ne-am dus la culcare n paturi separate. |nainte, am
cinat n t`cere. A plecat diminea]a ca de obicei, s-a ntors la
vremea potrivit` seara [i-a preg`tit ceva de b`ut [i mi-a
spus f`r` a m` privi c` va da na[tere copilului, dac`-l
doream atât de mult. Eu am trecut prin clipe de groaz` zi
[i noapte. Cred c` ar`tam ca un lunatic atunci când o
priveam, apoi am vrut... am vrut s-o iau n bra]e [i s`-i spun
c` ...Reid se opri o clip` de parc` i-ar fi fost greu s` mai
vorbeasc`. Voiam s-o iau n bra]e s`-i spun c` vom reu[i
mpreun`, c` voi avea grij` de ea. Voiam s` fac s` dispar`
tensiunea aceea teribil` dintre noi. Dar ea nu mi-a dat [ansa.
M-a mpins de parc` a[ fi fost nebun.
– N-am terminat, a spus ea; voi avea copilul cu condi]ia
ca tu singur s`-]i asumi responsabilitatea pentru cre[terea
lui. Nu vreau s` m` implici n vreun fel. Era o femeie rece [i
dur`. Personalitatea ei se modificase; n-o mai recuno[team.
– De ce [i-a schimbat convingerile n privin]a copilului?
ntreb` Beth.
– N-am idee. Nu mai voia s` vorbeasc`. Pentru ea, subiectul
era nchis. Toat` via]a noastr` s-a schimbat dup` asta.
– Sun` ca un co[mar, zise Beth.
– Da, aceasta ar fi expresia corect`, zise Reid sec. Am
r`mas mpreun` pân` s-a n`scut copilul. Nu [tiu dac` a fost
62 RACHEL FINDING

bine sau rù ce-am f`cut. A avut o sarcin` u[oar`, s-a
ngrijit, n-a mai fumat ca un turc, n-a mai bùt. N-a fost
bolnav` nici o zi , n-a avut nici o zi de concediu medical.
Reid o privi pe Beth cu o strângere de inim`.
– M-am sim]it vinovat f`r` s` [tiu prea clar de ce. Undeva,
cândva, rela]ia cu aceast` femeie n-a mers, nu puteam
s`-mi explic din ce motive. M-am gândit c` poate am fost
prea egoist, sau c` am cerut prea mult de la ea. Am ncercat
s`-i vorbesc, dar n-am reu[it, mi-a respins orice tentativ`.
S-a nchis n sine [i n-a vrut s` m` lase s` p`trund n noul ei
univers. Lunile de sarcin` au fost un iad... nu aveam nici un
fel de rela]ie, abia ne vorbeam, eram doi strìni.
– Nu [i-a f`cut probleme c` lumea o vedea gravid` [i
apoi f`r` copil?
El ridic` din umeri.,
– M` ndoiesc c` [i-a pus aceast` problem`. N-o deranja
ce credeau al]ii despre ea. Era rece ca un castravete, femeia
asta. Dur` ca un bloc de granit.
Lui Beth nu-i pl`cu afirma]ia lui.
– Ce s-a ntâmplat? o ntreb` Reid.
– Nu-mi place cum vorbe[ti despre ea. Dar apoi se gândi;
cine era ea s`-i judece pe ace[ti doi oameni? Nici n-o
cuno[tea pe femeie.
El se ncrunt`.
– Cum a[ putea vorbi despre ea? Cu dragoste, cu
compasiune? Am f`cut tot ce mi-a stat n putin]` s` salvez

situa]ia. Ea n-a f`cut altceva decât s`-mi fac` via]a
imposibil`. Acele luni au fost cele mai grele din via]a mea,
Beth.
Cum putea ea s` n]eleag` motivele altei persoane?
– La ce vârst` a r`mas ns`rcinat`?
– La dou`zeci [i [apte.
Cu un an mai mult ca mine, se gândi Beth.
– {i probabil c` [i f`cea o carier` profesional`, b`nuiesc.
– Exact. Eu mi doream cu disperare copilul; de unde s`
[tiu c` ea nu gândea la fel? Apoi, deodat`, s-a oprit. |n
condi]iile de atunci, mi se p`rea o nebunie s` visez c` m`
duc cu el la circ, la stadion, la pescuit...
Nu era o nebunie, se gândi Beth, doar vorbea despre
propriul s`u copil. C`s`torit sau nu, era tat`l copilului.
– Am auzit mii de pove[ti despre ta]i care [i-au
abandonat so]iile [i copiii; mi se pare un lucru ciudat s` aud
c` un tat` a luptat pentru fiul s`u.
– Nu sunt un sfânt, zise Reid. Un tat` bun poate, dar nu
un sfânt.
– Cine a spus c-ai fi?
– }i-am spus-o pentru c` te uitai la mine cu admira]ie n
priviri.
– Cred c` suferi de un ego exacerbat. N-am adorat pe
nimeni niciodat`. Dar s` revenim la lucruri serioase. Ce-ai
f`cut dup` ce s-a n`scut Josh?
– Totul a fost al naibii de bine organizat, ca o tranzac]ie
financiar`. {i-a g`sit un apartament, l-a mobilat. Când s-a
64 RACHEL FINDING

n`scut Josh, continu` Reid am intrat n camera ei s`-mi iau
r`mas– bun. Nu prea [tiam ce s` spun [i am ng`imat ceva
despre frumuse]ea copilului, c` sunt extrem de fericit [i c`
voi avea grij` de el. Ea a nceput s` plâng`. Era prima oar`
c` o vedeam plângând nefericit`.
– Poate a plâns pe ascuns.
– Poate. N-am mai v`zut-o de atunci. N-a mai venit pe la
noi, n-a telefonat. Nici m`car nu [tiu unde se afl` acum. Dar
când l privesc pe Josh nu pot s-o iert c` n-a vrut s`-i fie
mam`.
Beth sim]ea un nod n gât. Reid se uita la paharul pe
care-l ]inea n mân` [i vocea i tremura.
Era ciudat pentru Beth s` se afla n acest loc, ascultându-l
pe acest b`rbat. Niciodat` n timpul povestirii nu-i spusese
pe nume mamei lui Josh ci doar „ea“. Era o str`in`.
Reid continu` povestirea cu felul n care a cump`rat tot
ce i-a trebuit pentru copil cu ajutorul unui prieten [i a
so]iei acestuia. Figura i se mai relax` când i vorbi despre
primele lui s`pt`mâni ca tat`.
– Nu [tiam dac` voi putea s` m` descurc, dar cred c`
gândul c` aveam un suflet care depindea de mine, m-a
mb`rb`tat.
– Nu te-a ajutat nimeni? L-ai crescut singur?
Beth era foarte surprins`.
– Te referi la vreo d`dac`, sau alt` femeie? Nu, draga
mea, Beth, n-am l`sat pe nimeni s` se apropie de copilul
meu. La spital, am primit toate instruc]iunile de la asistente.

Mi-au spus c` nu exist` nici un motiv s` nu m` pot
descurca, a[a c` am plecat de acolo cu destul de mult curaj.
Medicul pediatru mi-a fost de mare folos, iar n blocul n
care locuiam erau destule mame cu copii mici [i toate m-au
ajutat.
– A[adar, te-ai specializat n preg`tirea laptelui,
schimbarea scutecelor [i tot restul.
– Exact.
– {i slujba? Nu munceai?
– Nu munceam? Ca un sclav! Zi [i noapte! Nu [tii c`
bebelu[ii se trezesc noaptea s` m`nânce?
Beth ncepu s` râd` [i mai tare.
– M` refeream la serviciu.
– Mi-am luat concediu, apoi am decis s` lucrez pe cont
propiu. Am vrut s` ridic aceast` cas`. Nu puteam lucra
pentru c` nu voiam s`-l las singur pe Josh.
– {i cum ai reu[it s` ridici aceast` cas`, având copil mic?
De data asta fu rândul lui s` râd`.
– Am nceput lucr`rile prim`vara [i noi doi locuiam ntr-o
rulot` pe [antierul acestei case. Primele luni a mers mai u[or
pentu c` se uita la mine, mi urm`rea fiecare mi[care [i m`
[tia aproape. Apoi, a nceput s` mearg` [i atunci problemele
s-au amplificat. Trebuia s`-l feresc de toate cele care se
g`sesc pe un [antier. Am angajat o baby-sitter s` stea cu el, i-am
adus un morman de nisip n care s` se joace, apoi i-am
cump`rat [i o mic` piscin`, n care se sim]ea chiar fericit.
66 RACHEL FINDING

Reid i povesti despre problemele pe care le ntâmpinase
la constru]ia casei, mai ales cu inspectorii locali care nu
voiau s`-i dea avizul de construire pe motiv c` este o cas`
atipic`.
|n cea ce a doua var` a ridicat [opronul, cuibarul, [i a
nceput s` alc`tuiasc` gr`dina, apoi un amic i-a cimentat
bazinul.
– Bunica Daisy venea n fiecare zi s` m` ajute cu copilul
[i cu gr`dina, s`-mi dea sfaturi despre traiul la ]ar`. |mi
aducea mereu pâine de cas`, mere [i ro[ii [i mai st`tea
câteodat` cu Josh. Mi-a fost de are folos.
Se ntunecase. Beth aprinse lumina.
– Beth, chiar a trebuit s` aprinzi toate luminile n casa
asta? Po]i face [i interven]ii chirurgicale cu atâta lumin`!
Reid o privi lung. Ea sim]i din nou acea senza]ie de
ame]eal`, de intensificare a b`t`ilor inimi...
Nu-i spuse nimic. R`mase n fa]a lui ca o statuie. Ar fi vrut
s`-l mângâie, s`-[i strecoare degetele n p`rul lui. S`-[i
treac` apoi mâna peste tr`s`turile lui dragi.
– Beth, [opti el, se ntâmpl` ceva teribil cu mine.
– Ce? l ntreb` ea.
– Simt o dorin]` imperioas` s` te s`rut. Dar poate este
prea periculos.
– Dar nu te pot mpinge n ap` de aici.
– Cine [tie ce ]i– a[ putea face...
Reid nu-[i lua ochii de la ea. Se aplec` spre ea, iar ea
nchise ochii, sim]indu-i gura atât de aproape, f`r` ns` a o

atinge. Inima ei b`tea n ritm alert. Reid era atât de aproape
de ea, dar n-o s`ruta. |nc`...
– Reid, [opti ea, te rog, nu!
– Ce? Nu fac nimic! Apoi, el i s`rut` ncet col]ul gurii,
abia atingând-o. |n clipa n care o s`rut` cu pasiune, se
abandon` gurii lui, dar tot vru s` protesteze, de[i nu asta
[i dorea.
– Reid, te rog...
Reid o trase spre el, apoi cu o mi[care rapid` o ridic` n
bra]ele sale. Apoi, cu o mân` i ridic` fa]a spre el.
– Fii preg`tit`, Beth, te anun] c` te voi s`ruta...
Beth [i sim]i inima ncordat`, nchise ochii, [i-l prinse cu
bra]ele dup` gât. El i g`si gura, [i trecu buzele foarte lent
peste gura ei, abia atingând-o, apoi o s`rut` cu pasiune, ca
[i cum ar fi a[teptat de mult timp clipa aceasta.
Beth pierdu contactul cu realitatea, sim]i c` nu este
decât emo]ie pur`, abandonat` s`rutului lui Reid [i
mângierilor acestuia.
Reid i murmur` vorbe ininteligibile. Ea l s`rut` cu
pasiune, dar deodat`, din instinct, se oprir` amândoi. Se
uitar` unul la cel`lalt respirând greu. Era un moment de
ezitare, ceva nou care trebuia acceptat de ambele p`r]i.
Beth se eliber` din bra]ele lui se se a[ez` din nou pe sofa
lâng` el, dar nu prea aproape.
– Ai un efect miraculos asupra mea, Beth, i spuse el.
|ncep s`-mi pierd capul, ar fi mai bine s` pleci de aici.
Ea se ntoarse [i-l privi.
68 RACHEL FINDING

– Voi pleca diminea]`.
– S` nu ndr`zne[ti! glumi Reid. Nu este un efect atât de
miraculos!
– Atunci, o s` stau la distan]`. Se ridic` [i se duse spre
deriva]ia telefonic` din buc`t`rie, care suna de câtva timp.
– Alo?
– Te-am prins! auzi vocea lui Jack.
Beth oft` adânc.
– Tu sunai ca un disperat, Jack?
– Cine altcineva, drag`? Ce mai faci?
– M` sim]eam destul de bine cu un minut n urm`. De
unde ai num`rul de telefon?
– Mi l-a dat cineva din Hong Kong.
– Ce dore[ti, Jack? Beth se nfuriase.
– Pe tine de vreau, draga mea, zise el.
Ea f`cu o grimas`.
– Nu sunt disponibil`! Trânti receptorul [i se ntoarse
spre Reid, care asista mirat la discu]ie.
– Amicul t`u te-a descoperit [i aici?
– O, nu ncepe [i tu, Reid! Era [eful meu, care vrea s` m`
ntorc la munc`. Dac` sun` vreodat`, Jack Coolidge l
cheam`, spune-i, te rog, c` nu sunt aici.
Telefonul sun` din nou.
– R`spund eu.
– Alo? Cine? Beth Anderson? Cred c` a]i gre[it num`rul.
Reid puse receptorul n furc` a[teptând. Dup` câteva secunde
telefonul sun` din nou. Reid repet` ce-i spusese nainte.

– Nu cred c-o s` mai sune n seara asta.
– Tipul `sta vrea s` m` ntorc mai devreme la munc`, dar
Doc mi-a interzis s-o fac, nainte de dou` luni, cel pu]in.
Reid sesiz` din tonul ei c` Beth era furioas` pe acest tip
numit Jack, cu care avea dese dispute. {i nu era departe de
adev`r.
– Cred c` este timpul s` m` duc la culcare, zise Beth
brusc. Ce ar mai fi de f`cut?
– V`d c` te-ai acomodat perfect aici. Mâine vom ncepe
s` punem fasole la congelator [i s` facem sucul de ro[ii.
***
Pân` n acest moment, Beth nu mai congelase fasole, nu
f`cuse gem de c`p[uni, nici iaurt, nu copsese pâine. Tr`ia
acum ntr-o lume total diferit` de ceea ce [tia, dar care-i
pl`cea mai mult decât [i-ar fi imaginat. Bunica Daisy le era
de mare ajutor; i nv`]ase secretele vie]ii la ]ar`,
mp`rt`[indu-le tot ce acumulase n cei [aizeci [i cinci de
ani de via]`. Bunica Daisy avusese cinci copii, dar niciodat`
nu fusese mai departe de Richmond [i cu toate astea
n]elepciunea ei o uimea pe Beth. Daisy i adoptase pe Reid
[i pe Josh.
– Este un om bun, spunea despre Reid.
Piciorul lui Reid ar`ta mult mai bine acum. Mergea
sprijinindu-se de un baston, dar nu mai [chiop`ta.
70 RACHEL FINDING

Jack nu mai sunase, dar Beth [tia c` nu acceptase replica
lui Reid [i c` va mai ncerca s-o caute.
Josh urma s` nceap` gr`dini]a.
– Vom merge mpreun` la Richmond, zise Beth, [i o
s`-]i cump`r tot ce trebuie. Poate mergem [i la un film ...
Pu[tiul o privi lung.
– Nu vreau s` merg cu tine, tu nu [tii ce s`-mi cumperi.
M` duc cu tata.
Era cât se poate de ostil. A[a fusese de la nceput cu ea.
Cel pu]in, i accepta prezen]a n cas`. Dar de ce se sim]ea
afectat` de respingerea lui?
– Am crezut c`-]i place s` mergi cu mine de data asta.
– Nu, zise pu[tiul cu hot`râre.
– Foarte bine, atunci nu trebuie s-o faci.
– Bine, nt`ri [i Josh apoi plec`, iar Beth ncerc` s` se
lini[teasc`, s` nu plâng`.

Capitolul 4
Beth nu mai [tia ce s` spun`. R`spunsul era n ochii lui.
El [tiuse ce voia ea s` spun`, c` voia s` plece pentru a nu-l
face nefericit pe Josh, nevrând s` intervin` ntre tat` [i fiu.
– Promite-mi c` nu pleci acum, Beth, o rugase Reid, mai
ai nc` o lun` de stat. Te rog, r`mâi.
Ea l privise ne[tiind ce s` spun`, ne[tiind ce era mai
bine pentru Josh, pentru Reid, dar nici m`car pentru ea.
Apoi nclin` din cap de parc` ar fi fost singurul lucru pe care
putea s`-l fac`. |nc` se temea pentru ei trei. Nimeni nu
putea s` [tie unde putea duce rela]ia lor.
– Mul]umesc, Beth, zise Reid, zâmbindu-i. Astfel l mai
po]i ]ine la respect pe acel [ef al t`u pân` te ntorci la lucru.
Beth f`cu o grimas`, iar Reid continu`; m` ntreb când o s`
sune din nou.
– Te rog s`-i spui s` se duc` naibii.
– Poate-mi va r`spunde c-a fost deja acolo [i smoala nu i
s-a p`rut destul de ncins`.
Reid zâmbi.

– Oricum, trebuie s`-]i urez succes cu el. Iar acum voi
purta o discu]ie cu fiul meu.
– Eu plec la Richmond, dar m` ntorc la timp pentru
mas`, zise ea.
– Bine, Beth, dar nu pierde vremea prea mult pe acolo,
mi va fi urât f`r` tine.
Porni spre ora[ [i peisajul o mai calm`, câmpurile verzi,
vacile care p`[teau lini[tite, grâul aproape copt.
|]i doresc succes, [i aminti vorbele lui Reid. Paul n-ar fi
spus asta niciodat`, ci „o s` am eu grij` de acest Jack n locul
t`u“, sau „las`-l pe mâna mea“.
Paul voise s` aib` grij` de ea [i de fiecare detaliu din via]a
ei. {tia c` are probleme la serviciu [i-i oferise ca alternativ`
c`s`toria, copiii, [i o cas` n suburbie. Nu n]elesese
niciodat` de ce ea nu acceptase. Fusese, poate, exasperat`
de felul nvechit n care vedea rezolvarea lucrurilor. {i
totu[i, n felul ei, l iubise.
„|]i doresc noroc“ i spusese la desp`r]ire.
Reid, n schimb, nu avea inten]ia de a se transforma n
protectorul ei.
Nu era prea mult` circula]ie pe aceste drumuri de ]ar`,
a[a c` putu s` conduc` ncet, relaxat, s` se bucure de lini[te,
de culori, de soarele dup`– amiezii.
Era o mare schimbare fa]` de via]a la ora[. |[i aminti
acele blocuri nesfâr[ite, pe vertical` unde locuia, unde
lucra, care erau toate betoane, ferestre [i aer condi]ionat.
De acolo, nici nu [tia m`car cum este vremea afar`.

Opri la intersec]ie n fa]a unui magazin cu pere]ii u[or
co[covi]i, n fa]a c`ruia se afla un munte de cutii goale, de
sticle goale.
Deschise u[a, un clopo]el vesti c` sosise cineva [i o
femeie ap`ru din spatele tejghelei. Beth privi n jur, ne[tiind
ce s` cear`. |i era foame, ar fi vrut ceva de mâncare.
– N-am mâncat la prânz, i explic` ea femeii. Femeia
r`spunse, dar Beth nu n]elese mare lucru. Dialectul local
era o provocare pentru oricare vorbitor de limb` englez`,
mai ales dac` era vorbit de persoane mai n vârst`. Beth
intui ce spusese femeia. Se sim]ea ca o str`in`. De unde era?
Când i spuse c` era de la Washington, femeia d`du din cap,
semn c` auzise de acel ora[.
Beth cump`r` biscui]i [i ni[te brânz` feliat` [i iaurt.
Privirea i se opri asupra unor napolitane [i cump`r`
câteva; poate Josh o s` le vrea, mai ales c` erau decorate
simpatic.
Dar nu cumva cu acest gest pu[tiul va considera c` vrea
s`-i cumpere dragostea?|i f`cea toate pl`cerile, toate
pr`jiturile pe care le [tia, i promitea hamburgheri, ba
chiar i aducea acum [i aceste napolitane care s`-i strice
din]ii.
Ajunse acas` la ora cinci [i-[i f`cu o cafea.
|l g`si pe Reid aranjând lemnele pentru iarn`, iar Josh l
ajuta. Se duse s` le spun` c` a venit.
– Las`-m` s` termin cafeaua, [i-]i dau o mân` de ajutor,
i spuse lui Reid.
74 RACHEL FINDING

– Nu vreau s`-]i strici unghiile, Beth.
Ea f`cu o grimas` [i ntinse mâinile cu unghiile t`iate
scurt. S-ar fi sim]it penibil s` mulg` capra, sau s` pescuiasc`
având unghiile perfect ngrijite.
Reid se uit` la unghiile ei.
– O, dar v`d c` te-ai adaptat perfect, exclam` el
impresionat.
|n timpul mesei, Josh se sim]i ciudat. Când Reid se duse
s` r`spund` la telefon, o privi pe Beth a[teptând ca ea s`
spun` ceva. {i Beth o f`cu.
– Ce se ntâmpl`, Josh?
– Trebuie... trebuie s`-mi cer scuze.
– Pentru ce, Josh?
– Pentru c` te-am mâhnit. Tu ai vrut s` m` duci la
cump`r`turi, iar eu n-am vrut.
– Nu-i nimic, Josh, vom merge alt` dat`.
El ncuviin]`, f`r` a-[i ridica ochii din farfurie.
– Josh? zise Beth. {tii ceva? Mi-ar pl`cea s` fiu prietena ta.
Pu[tiul continua s` tac`.
– Josh? Câteodat` te sim]i foarte singur, nu?
Beth ar fi vrut s`-l prind` n bra]e s`-l strâng` la piept,
dar nu mai avu timp; Reid revenise la mas` [i-i privea lung.
***
Beth r`spunse la telefonul care suna foarte insistent,
prelung. Regret` imediat c-a f`cut-o, pentru c` Jack era cel
care suna.

– Ce faci, Beth? o ntreb`.
– Chiar ]i pas`?
– Sigur c` da, draga mea. Cu cât te sim]i mai bine cu atât
mi merg [i mie afacerile mai bine.
– Ce este, Jack, nu te descurci f`r` mine?
– Sigur c` m` descurc. Dar mi lipse[ti. |mi lipse[te
zâmbetul t`u, frumuse]ea, voluptatea ta...
– Jack, spune o dat` ce vrei!
– Avem un contract nou [i a[ vrea s` ]i-l ncredin]ez. E[ti
cea mai potrivit`... |ncepu s`-i explice.
Beth l ascult`; trebuia s-o fac`.
– Jack, l opri la un moment dat, po]i g`si pe altcineva
c`ruia s`-i ncredin]ezi contractul. Eu mai stau aici trei
s`pt`mâni.
– Beth, ai nnebunit, nu mai pot a[tepta trei s`pt`mâni!
– G`se[te pe altcineva, va fi mai bine, pe mine nu m`
intereseaz` ce mi-ai spus.
– Cum adic` nu-]i pas`? Este o campanie de amploare!
Beth oft`.
– Jack, reclamele pentru guma de mestecat nu pot fi o
provocare pentru mine. Se consum` deja prea mult` gum`
de mestecat n lume.
– Beth, cu asta ne ocup`m! Suntem un nume n lumea
reclamelor, ]i aminte[ti? Trebuie s` te ntorci!
– Dac` nu-]i convine, concediaz`-m`, dar nu m` mai
deranja! Beth trânti receptorul [i se a[ez` pe un scaun cu
genunchii tremurând.
U[a se deschise [i Reid intr`.
76 RACHEL FINDING

– Tic`losul nu s-a l`sat, a sunat din nou.
– Ar fi bine s` m` la[i [i tu n pace! exclam` Beth
furioas`.
– Foarte bine, r`spunse el pe un ton amiabil, te voi l`sa
n pace.
Reid lu` ziarul [i se a[ez` n fa]a ei ncepând s` citeasc`,
f`r` a o privi. Dup` o vreme, f`r` s` vrea, Beth ridic` ochii
[i v`zu ceea ce vedea când se uita la orice publica]ie:
reclamele. Oft` adânc. Reid l`s` ziarul [i o privi.
– De ce oftezi a[a, Beth? S-a mai ntâmplat ceva?
– Nu, oftez la fiecare jum`tate de or`.
El o privi surprins.
– Ce faci?
– Oftez la fiecare jum`tate de or`, repet` ea. Pl`mânii au
nevoie de acest exerci]iu, este o necesitate fiziologic`, n-ai
[tiut?
– Ce este cu tine, Beth? Tot te mai nvinuie[ti pentru ce
s-a ntâmplat la prezentarea aceea?
– Da, recunoscu ea, evitându-i privirea. Jack vrea s` m`
ntorc imediat la munc`, dar mi-e team`.
– De ce ? Crezi c` s-ar putea repeta?
Ea ncuviin]`.
-{tiu c` se va ntâmpla, [i tocmai acest gând m` scoate
din min]i. M` simt neajutorat`, dezorientat`. {tiu sigur c`
nu mai pot suporta presiunea, pe cei care se uit` peste
um`rul meu, telefoanele care sun` nencetat, lumea care
intr` [i iese f`r` ncetare din biroul meu. Fiecare vrea câte

ceva. Exist` termene limit`. Peste tot trebuie operate
schimb`ri. Simt c`-mi pierd min]ile numai când m` gândesc
c` m` ntorc acolo!
– {i de ce o faci? Cine spune c` nu po]i face altceva?
– Nu este vorba doar despre munca n sine, asta pot s-o fac.
M` refer la cei implica]i, cu care trebuie s` colaborez. La nceput
mi-a pl`cut, am fost promovat`, a[a se ntâmpl` n lumea asta.
– Dar de ce trebuie s` te ntorci acolo? Spui c` nu te mai
atrage, doar nu vrei s`-]i tr`ie[ti toat` via]a astfel. Trebuie
s`-]i p`strezi s`n`tatea [i mai ales s`n`tatea mintal`. Acum
e[ti departe de lumea asta, ncearc` s` te gânde[ti bine s`
[tii clar cum vrei s`-]i continui via]a. Ambi]ia nu este bun`
ntotdeauna.
– Eu am mâncat ambi]ie [i concuren]` la micul dejun, la
prânz [i la cin` toat` copil`ria! Astfel am fost crescut`, nu
[tiu altceva!
– Ambi]ia nu este chiar o diet` perfect`!
– Tu [tii prea bine toate astea, Reid! exclam` ea furioas`.
Stai aici n gaura asta uitat` de lume, o faci pe fermierul,
mulgi capra, aduni ou`le [i...[i...lacrimile o podidir` [i nu
mai termin` fraza.
Reid o prinse n bra]e.
– Beth, nu sunt du[manul t`u, murmur` el. Sunt de
partea ta ]i aminte[ti?
– Atunci... las`-m` n pace!
– Cum a[ putea s` te las? Uite n ce stare e[ti! Beth,
n]elege c` nu te trimite nimeni napoi, la slujba aia! Tu
singur` trebuie s` decizi dac` vrei s` te mai duci sau nu.
78 RACHEL FINDING

Beth nchise ochii [i se rezem` de pieptul lui. |n sinea ei
se ducea o lupt` teribil`. Auzise ce-i spusese el, dar nu voia
s` n]eleag`. Nu era obi[nuit` s` se retrag`, ci s` lupte pân`
la sfâr[it pentru c` numai astfel se putea considera
nving`toare.
– Numai oamenii slabi se retrag, murmur` ea.
– Dar nu toate b`t`liile merit` s` fie câ[tigate, Beth.
– Nu n]elegi! Nu po]i renun]a atât de u[or la o carier`
pentru care ai muncit atât!
I-am nchinat toat` via]a, mi-am f`cut din munc` un
modus vivendi. Astfel am ajuns s` m` respect ca om. Ceea
ce fac iese bine, Reid, sunt talentat` pentru acest gen de
munc`. Cum a[ putea s` renun]? Nu-mi mai r`mâne
nimic!
– |]i r`mâne talentul, creativitatea. Nimeni nu ]i le poate
lua. Mai sunt [i alte moduri n care le-ai putea folosi, alte
meserii.
– }i se pare a[a de u[or? se nfurie Beth din nou. Alt`
meserie! Care ar fi aceea? Unde? Cum?
– Nu este u[or, Beth, zise el la fel de calm. {tiu, am
trecut [i eu prin asta.
Beth l privi cu ochii mari.
– Tu ai f`cut alegerea, din cauza lui Josh.
– N-am fost nevoit, Beth, am f`cut-o pentru c` a[a am
vrut, a fost alegerea mea. Josh a devenit prioritatea pentru
mine. Tu, Beth, trebuie s`-]i l`mure[ti ce vrei. |n zilele
noastre, femeile sunt foarte solicitate, [tiu asta. Trebuie s`

munceasc` mai mult ca b`rba]ii, s`-[i fac` un nume. Dac` va
trebui s` p`r`se[ti lumea reclamelor nu este o nenorocire,
nici nu nseamn` c` e[ti o femeie slab`.
Beth se sim]ea mizerabil.
– Nu mai [tiu...
– Vino ncoace...Reid o prinse n bra]e, strângând-o la
piept. A[ vrea s` te ]in a[a mereu, s`-]i spun vorbe frumoase,
dar cred c` nu e bine...
– De ce nu? ntreb` Beth cu inima b`tând. Egoul meu are
nevoie de asta.
– Eibine,e[tiodoamn`special`,cucarem`simtfoartebine...
Reid o s`rut`, cuvintele ei, gândurile ei pieir` undeva
n planul doi. |i r`spunse instinctiv la s`rut`ri, la
mângâieri, apoi deodat`, teama o mpiedic` s` mearg`
mai departe.
– Reid... [opti. Reid... vreau s` ne oprim aici. Sim]ea
nevoia s` plâng`. |l iubea. Iubirea pentru el se cl`dise n
aceste s`pt`mâni petrecute mpreun`. Fusese cu el
majoritatea timpului, l urm`rise la munc`, al`turi de Josh...
iar faptul c` se ndr`gostise de el complica lucrurile.
Reid ie[i din nc`pere f`r` o vorb`.
***
|n aparen]`, nimic nu se schimb` ntre ei, dar tensiunea
mai domni o s`pt`mân`. Beth nu n]elegea ce se ntâmpla
cu ea, cu el. Atmosfera se schimbase, nu putea spune de ce
dar era evident c` lucrurile nu mai erau la fel.
80 RACHEL FINDING

Reid plec` la Richmond câteva zile. Când era acas`,
repara câte ceva, t`ia lemne n p`dure, pescuia.
Beth oscila ntre mânie [i durere. Era vina ei, oare? Dar
ce f`cuse s` merite asta? Reid era sup`rat pe ea c`-l
refuzase?
Ei bine, dac` egoul lui depindea de cuceririle pe care le
f`cea cu femeile, nu-l voia defel. Dar altceva o f`cea s`
considere c` egoul nu era problema lui. Dac` ar fi vrut doar
trupul ei, ar fi nceput ofensiva chiar din prima zi n care
venise n casa lor.
Fusese o nebunie s` vin` aici. Fusese, de fapt, o gre[eal`
de neiertat. La ce se a[teptase, izolându-se aici cu acest
b`rbat? Era furioas` c` e[uase, c` nu putuse s` fie ceea ce
dorise, iar Reid p`rea cavalerul n armur` venit s` salveze
fecioara c`zut` prad` dezn`dejdii... ce cunoscut i era acest
scenariu!
Lucrurile nu mergeau a[a cum [i-ar fi dorit ea. Acum
Romeo [i lingea r`nile pe undeva prin p`dure, unde
plecase s` taie lemne, iar Julieta cur`]a cartofii pentru mas`.
Dar nu mai erau decât dou` s`pt`mâni [i avea s` plece spre
cas` unde va duce o via]` normal`. Nu va mai tr`i n aceast`
cas` cu iarb` care cre[te pe acoperi[. Va locui ntr-un
apartament la etajul [ase al unei c`ldiri de dou`sprezece
etaje, se va duce la lucru, l va saluta n fiecare diminea]` pe
Jack, [i va bea cafeaua [i se va apuca de lucru.
Arunc` ultimul cartof pe care-l cur`]ase n chiuvet` [i
ncepu s`-l spele. Apoi se uit` la ceas. Putea s` nceap` [i
pr`jirea puiului. Dar de ce f`cea toate astea? Nu a[a se

Concediu prelungit

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Viewers also liked

Viewers also liked (6)

Concediu prelungit