Romanian - 1st Maccabees.pdf

CAPITOLUL 1
1 După ce Alexandru, fiul lui Filip, Macedoneanul, care a
ieşit din ţara Chettiim, l-a bătut pe Darius, regele perşilor şi
mediilor, că în locul lui a domnit, primul peste Grecia,
2 Și a făcut multe războaie și a câștigat multe foraje și a
ucis regii pământului,
3 Și a trecut până la marginile pământului și a luat prada
multor neamuri, în așa fel încât pământul a fost liniștit
înaintea lui; după care a fost înălțat și inima i s-a înălțat.
4 Și a adunat o oștire puternică și puternică și a stăpânit
peste țări, națiuni și regi, care au devenit tributari lui.
5 După aceste lucruri, s-a îmbolnăvit și și-a dat seama că
va muri.
6 De aceea și-a chemat slujitorii, care erau cinstiți și
fuseseră crescuți cu el din tinerețe și și-a împărțit împărăția
între ei, pe când era încă în viață.
7 DeciAlexandru a domnit doisprezece ani, apoi a murit.
8 Și slujitorii lui au condus fiecare în locul lui.
9 Și după moartea lui, toți și-au pus cununi asupra lor; așa
au făcut fiii lor după ei mulți ani și răutățile s-au înmulțit
pe pământ.
10 Și a ieșit din ei o rădăcină rea, Antioh, supranumit
Epifan, fiul regelui Antioh, care fusese ostatic la Roma, și a
domnit în anul o sută treizeci și șapte al împărăției grecilor.
11 În zilele acelea, au ieșit din Israel oameni răi, care i-au
convins pe mulți, spunând: Să mergem și să facem un
legământ cu neamurile din jurul nostru, căci de când ne-am
îndepărtat de ei am avut multă întristare.
12 Așa că acest dispozitiv le-a plăcut foarte mult.
13 Atunci unii dintre popor au fost atât de înaintați aici,
încât s-au dus la rege, care le-a dat voie să facă după
rânduielile păgânilor.
14 Atunci au construit un loc de exercițiu la Ierusalim,
după obiceiurile neamurilor.
15 Și s-au făcut netăiați împrejur și au părăsit legământul
sfânt și s-au unit cu neamurile și au fost vânduți pentru a
face rău.
16 Când împărăția a fost întemeiată înaintea lui Antioh, el
s-a gândit să domnească peste Egipt, ca să aibă stăpânirea a
două împărății.
17 De aceea a intrat în Egipt cu o mare mulțime, cu care și
elefanți și călăreți și o mare armată,
18 Și a făcut război împotriva lui Ptolemee, împăratul
Egiptului; dar lui Ptolemee s-a temut de el și a fugit; şi
mulţi au fost răniţi de moarte.
19 Astfel au luat cetățile puternice din țara Egiptului și el a
luat prada lor.
20 Și după ce Antioh a bătut Egiptul, s-a întors din nou în
anul o sută patruzeci și trei și s-a suit cu o mare mulțime
împotriva lui Israel și Ierusalim.
21 Și a intrat cu mândrie în sanctuar și a luat altarul de aur
și sfeșniculde lumină și toate vasele lui,
22 Și masa pâinilor de arătare, și vasele de turnat și potele.
și cădelnițele de aur și vălul și coroana și podoabele de aur
care erau înaintea templului, toate pe care le-a scos.
23 A luat și argintul și aurul și vasele scumpe și a luat și
comorile ascunse pe care le-a găsit.
24 Și după ce a luat totul, s-a dus în țara lui, făcând un
mare măcel și a vorbit foarte mândru.
25 De aceea a fost un mare doliu în Israel, în orice loc unde
se aflau;
26 Astfel că prinții și bătrânii au plâns, fecioarele și tinerii
au slăbit șifrumusețea femeilor s-a schimbat.
27 Fiecare mire se plângea, iar cea care stătea în camera de
nuntă era în stare de greutate,
28 Și țara a fost mutată pentru locuitorii ei și toată casa lui
Iacov a fost acoperită de confuzie.
29 Și după doi ani, împăratul și-a trimis șeful colectorului
de datorii în cetățile lui Iuda, care au venit la Ierusalim cu o
mare mulțime,
30 Și le-a spus cuvinte pașnice, dar totul era înșelăciune;
pentru că, după ce i-au dat încredere, el a căzut deodată
peste cetate și a lovit-o foarte grav și a nimicit mult popor
din Israel.
31 Şi după ce a luat prada cetăţii, i-a dat foc şi a dărâmat
casele şi zidurile ei din toate părţile.
32 Dar femeile și copiii i-au luat în robie și au stăpânit
vitele.
33 Atunci ei au zidit cetatea lui David cu un zid mare și
puternic și cu turnuri puternice și au făcut din ea un fortăreț
pentru ei.
34 Și au pus în ea o națiune păcătoasă, oameni răi și s-au
întărit în ea.
35 L-au depozitat și cu armuri și hrană și, după ce au
adunat prada Ierusalimului, le-au așezat acolo și au devenit
o cursă dureroasă.
36 Căci era un loc de pândă împotriva sanctuarului și un
vrăjmaș rău pentru Israel.
37 Astfel au vărsat sânge nevinovat pe toate părțile
sanctuarului și l-au pângărit;
38 În așa fel încât locuitorii Ierusalimului au fugit din
pricina lor; atunci cetatea a fost făcută o locuință a
străinilor și a devenit străină de cei născuți în ea; iar proprii
ei copii au părăsit-o.
39 Sanctuarul ei a fost pustiit ca un pustiu, sărbătorile ei s-
au prefăcut în doliu, sabatele ei s-au transformat în ocara
cinstea ei în dispreț.
40 După cum fusese slava ei, tot așa dezonoarea ei a
crescut șimăreția ei s-a transformat în doliu.
41 În plus, regele Antioh a scris întregii sale împărății, ca
toți să fie un singur popor,
42 Și fiecare să părăsească legile lui; așa toate neamurile au
fost de acord după porunca împăratului.
43 Da, de asemenea, mulți dintre israeliți au consimțit la
religia lui șiau adus jertfe idolilor și au pângărit Sabatul.
44 Căci împăratul trimisese scrisori prin soli la Ierusalim și
la cetățile lui Iuda, ca să urmeze legile străine ale țării,
45 Și interziceți arderile de tot, jertfele și jertfele de
băutură în templu; și să pângărească sabatele și zilele de
sărbătoare:
46 Și pângărește sanctuarulși poporul sfânt:
47 Înființați altare și stâlpi și capele idolilor și aduceți jertfe
carne de porc șifiare necurate;
48 Ca să-și lase și copiii netăiați împrejur și să-și facă
sufletele urâcioase cu tot felul de necurăție și profanare;
49 Până la urmă, ei ar putea uita legea și pot schimba toate
rânduielile.
50 Și oricine nu voia să facă după porunca împăratului, a
spus:să moară.
51 În același fel, el a scris întregii sale împărății și a pus
supraveghetori peste tot poporul, poruncind cetăților lui
Iuda să sacrifice, oraș cu oraș.
52 Atunci mulți din popor s-au adunat la ei, ca și toți cei
care au părăsit legea; şi astfel au săvârşit rele în ţară;

53 Și i-a alungat pe israeliți în locuri ascunse, chiar și
oriunde puteau să fugă după ajutor.
54 În ziua a cincisprezecea a lunii Casleu, în anul o sută
patruzeci și cinci, au ridicat urâciunea pustiirii pe altar și au
zidit altare de idoli în toate cetățile lui Iuda;
55 Și au ars tămâie la ușile caselor lor și pe străzi.
56 Şi, după ce au sfâşiat în bucăţi cărţile legii pe care le-au
găsit, le-au ars cu foc.
57 Și oricine s-a găsit cu vreunul din cartea testamentului,
sau dacă cineva s-a încredințat legii, porunca împăratului
era ca să-lomoare.
58 Așa făceau, prin puterea lor, israeliților în fiecare lună,
tuturor celor aflați în cetăți.
59 Acum, în ziua a douăzeci și cinci a lunii, au adus jertfe
pe altarul idolilor, care era pe altarul lui Dumnezeu.
60 Atunci, după poruncă, au omorât unele femei care
făcuseră tăierea împrejur pe copiii lor.
61 Și ei au spânzurat pruncii de gât, și-au aruncat casele și
i-au ucis pe cei ce i-au tăiat împrejur.
62 Cu toate acestea, mulți din Israel erau pe deplin hotărâți
și întăriți în ei înșiși să nu mănânce nimic necurat.
63 De aceea, mai degrabă să moară, ca să nu se spurce cu
mâncăruri și să nu pângărească legământul sfânt; așa au
murit.
64 Și a fost o mânie foarte mare asupra lui Israel.
CAPITOLUL 2
1 În acele zile, Matia, fiul lui Ioan, fiul lui Simeon, preot al
fiilor lui Ioarib, s-a ridicat din Ierusalim și a locuit la
Modin.
2 Și a avut cinci fii, Ioannan, numit Caddis:
3 Simon; numit Thassi:
4 Iuda, care se numea Macabeu:
5 Eleazar, numit Avaran, și Ionatan, al cărui nume era
Apphus.
6 Și când a văzut hulele care au fost săvârșite în Iuda și în
Ierusalim,
7 El a spus: Vai de mine! de ce m-am născut să văd această
mizerie a poporului meu și a cetății sfinte și să locuiesc
acolo, când a fost dat în mâna vrăjmașului și sanctuarul în
mâna străinilor?
8 Templul ei a devenit ca un om fără slavă.
9 Vasele ei glorioase sunt duse în robie, pruncii ei sunt
uciși pe străzi, tinerii ei cu sabia vrăjmașului.
10 Care națiune nu a avut parte în împărăția ei și nu a
primit din prada ei?
11 Toate podoabele ei sunt luate; a unei femei libere a
devenit sclavă.
12 Și iată, sanctuarul nostru, chiar frumusețea și slava
noastră, este pustiită și neamurile l-au pângărit.
13 În ce scop, deci, vom mai trăi?
14 Atunci Matatia și fiii lui și-au sfâșiat hainele și s-au
îmbrăcat în sac șiau jelit foarte tare.
15 Între timp, ofițerii regelui, cei care au obligat poporul să
se răscoale, au venit în orașul Modin, ca să-i facă jertfe.
16 Şi când mulţi din Israel au venit la ei, s-au adunat şi
Matia şi fiii lui.
17 Atunci ofițerii regelui au răspuns și i-au spus lui Matatia
în acest fel: „Tu ești un conducător și un om cinstit și mare
în această cetate și întărit cu fii și frați;
18 Acum, deci, vino mai întâi și împlinește porunca
împăratului, așa cum au făcut toate neamurile, da, și
bărbații lui Iuda și cei care au rămas la Ierusalim; așa vei fi
tu și casa ta în numărul împăratului. prieteni, și tu și copiii
tăi veți fi onorați cu argint și aur și cu multe recompense.
19 Atunci Matatia a răspuns și a vorbit cu glas tare: „Deși
toate neamurile care sunt sub stăpânirea împăratului îl
ascultă și se îndepărtează fiecare de la religia părinților lor
și își dau consimțământul la poruncile lui;
20 Dar eu și fiii mei și frații mei vom umbla în legământul
părinților noștri.
21 Doamne ferește să părăsim legea și rânduielile.
22 Nu vom asculta de cuvintele împăratului, ca să plecăm
de la religia noastră, nici de dreapta, nici de stânga.
23 Când a încetat să mai rostească aceste cuvinte, unul
dintre iudei a venit în fața tuturor să aducă jertfe pe altarul
care era la Modin, după porunca împăratului.
24 Ceea ce, când a văzut Matia, s-a înflăcărat de râvnă și i
s-au cutremurat frâiele, și n-a putut să se abțină să-și arate
mânia după judecată; de aceea a alergat și l-a omorât pe
altar.
25 Și slujitorul împăratului, care a obligat oamenii să
sacrifice, l-a ucis în vremea aceea și a dărâmat altarul.
26 Astfel, el a procedat cu râvnă pentru Legea lui
Dumnezeu, așa cum a făcut Finee cu Zambri, fiul lui Salom.
27 Iar Matatia a strigat prin cetate cu glas tare, zicând:
Oricine este plin de râvnă în lege și ține legământul, să Mă
urmeze.
28 Așa că el și fiii lui au fugit în munți și au lăsat tot ce au
avut în cetate.
29 Atunci mulți dintre cei ce căutau dreptatea și judecata s-
au pogorât în pustie, ca să locuiască acolo:
30 Atât ei, cât și copiii lor și soțiile lor; și vitele lor; pentru
că necazurile au crescut peste ei.
31 Când s-a spus slujitorilor împăratului și oștirii care era
la Ierusalim, în cetatea lui David, că unii oameni, care
încălcaseră porunca împăratului, s-au coborât în locuri
ascunse din pustie,
32 Ei au urmărit după ei un număr mare și, după ce i-au
ajuns, au tăbărât împotriva lor și au făcut război împotriva
lor în ziua sabatului.
33 Și ei le-au zis: ,,Lăsați ceea ce ați făcut până acum să fie
de ajuns; ieșiți și faceți după porunca împăratului și veți
trăi.
34 Dar ei au zis: „Nu vom ieşi, nici nu vom împlini
porunca împăratului, ca să pângăim ziua Sabatului”.
35 Atunci le-au dat lupta cu toată viteza.
36 Dar ei nu le-au răspuns, nici nu au aruncat cu piatră în ei,
nici nu au oprit locurile unde stăteau ascunși;
37 Dar a spus: Să murim toți în nevinovăția noastră; cerul
și pământul vor mărturisi pentru noi că ne-ați omorât pe
nedrept.
38 Așa că s-au ridicat împotriva lor în luptă în ziua
Sabatului și i-au ucis, împreună cu soțiile, copiii și vitele
lor, până la o mie de oameni.
39 Când Matatia și prietenii săi au înțeles despre aceasta, i-
au plâns foarte mult.
40 Și unul dintre ei a zis altuia: Dacă toți facem cum au
făcut frații noștri și nu ne luptăm pentru viețile și legile
noastre împotriva păgânilor, acum ne vor smulge repede de
pe pământ.
41 În vremea aceea, au hotărât, spunând: „Oricine va veni
să lupte cu noi în ziua sabatului, vom lupta împotriva lui;
nici noi nu vom muri toţi, ca fraţii noştri care au fost ucişi
în locuri ascunse.

42 Atunci a venit la el o ceată de assideeni care erau
oameni puternici ai lui Israel, toți cei care erau devotați
legii.
43 De asemenea, toți cei care au fugit pentru persecuție s-
au alăturat lor și le-au fost o oprire.
44 Și ei și-au unit forțele și au lovit pe oameni păcătoși în
mânia lor și pe oameni răi în mânia lor; dar ceilalți au fugit
la neamuri pentru ajutor.
45 Atunci Matatia și prietenii lui au făcut ocol și au
dărâmat altarele:
46 Și ce copii au găsit în țara lui Israel netăiați împrejur, pe
cei pe care i-au tăiat împrejur cu vitejie.
47 Ei i-au urmărit și pe oamenii mândri și lucrarea a
prosperat în mâna lor.
48 Așa că au recuperat legea din mâna neamurilor și din
mâna împăraților șin-au lăsat pe păcătos să triumfe.
49 Când s-a apropiat vremea ca Matatia să moară, el le-a
spus fiilor săi: Acum mândria și mustrarea au căpătat
putere, vremea distrugerii și mânia mâniei;
50 Acum, fiii mei, fiți zeloși pentru lege și dați-vă viețile
pentru legământul părinților voștri.
51 Aduceți-vă aminte ce fapte au făcut părinții noștri la
vremea lor; așa veți primi o mare cinste și un nume veșnic.
52 Nu a fost oare Avraam găsit credincios în ispită, iar
aceasta i-a fost socotită drept dreptate?
53 Iosif, în vremea necazului lui, a păzit porunca și a fost
făcut stăpân al Egiptului.
54 Finees, tatăl nostru, fiind zelos și fervent, a obținut
legământul unei preoții veșnice.
55 Isus pentru împlinirea Cuvântului a fost făcut judecător
în Israel.
56 Caleb, pentru că a mărturisit înaintea adunării, a primit
moștenirea țării.
57 David pentru că a fost milostiv a stăpânit tronul unei
împărății veșnice.
58 Ilie, pentru că era zelos și fierbinte pentru lege, a fost
înălțat la cer.
59 Anania, Azaria și Misael, prin credință, au fost mântuiți
din flacără.
60 Pentru nevinovăția lui, Daniel a fost eliberat din gura
leilor.
61 Și astfel luați în considerare în toate veacurile, că
nimeni care își pune încrederea în El nu va fi biruit.
62 Nu vă temeți de cuvintele unui păcătos, căci slava lui va
fi bălegar și viermi.
63 Astăzi va fi înălțat și mâine nu va fi găsit, pentru că s-a
întors în țărâna lui și gândul lui a dispărut.
64 De aceea, fiii mei, fiţi viteji şi arătaţi-vă oameni în
favoarea legii; căciprin ea veţi dobândi slavă.
65 Și iată, știu că fratele tău Simon este un om de sfat;
ascultați-l mereu; el vă va fi tată.
66 Cât despre Iuda Macabeu, el a fost puternic și puternic,
încă din tinerețea lui sus;
67 Luați de asemenea la voi pe toți cei care păzesc legea și
răzbunați nedreptatea poporului vostru.
68 Răsplătiți pe deplin păgânilor și luați aminte la
poruncile Legii.
69 El i-a binecuvântat și a fost adunat la părinții săi.
70 Și a murit în anul o sută patruzeci și șase, și fiii săi l-au
îngropat în mormintele părinților săi la Modin, și tot
Israelul a făcut bocete mari pentru el.
CAPITOLUL 3
1 Atunci, fiul său Iuda, numit Macabeu, s-a ridicat în locul
lui.
2 Și toți frații lui l-au ajutat, la fel și toți cei care s-au ținut
de tatăl său șiau luptat cu bucurie bătălia lui Israel.
3 Și-a făcut poporul său mare cinste și s-a îmbrăcat în
pieptar ca un uriaș și și-a încins hamurile războinice în
jurul lui și a făcut lupte, apărând oștirea cu sabia lui.
4 În faptele lui, a fost ca un leu și ca un pui de leu care
răcnește după prada lui.
5 Căci El a urmărit pe cei răi și i-a căutat și i-a ars pe cei
care îi tulburau pe poporul Său.
6 De aceea, cei răi s-au micșorat de frica de el și toți cei
care făceau fărădelege au fost tulburați, pentru că
mântuirea a prosperat în mâna lui.
7 El a întristat și pe mulți împărați și l-a bucurat pe Iacov
cu faptele lui, și pomenirea lui este binecuvântată în veci.
8 Mai mult, a străbătut cetățile lui Iuda, nimicindu-i pe cei
nelegiuiți din ele șiabătând mânia din Israel.
9 Așa că a fost renumit până la marginea pământului și i-a
primit pe cei gata să piară.
10 Atunci Apoloniu a adunat neamurile și o mare oaste din
Samaria, ca să lupte împotriva lui Israel.
11 Iuda, când a văzut lucrul acesta, a ieșit în întâmpinarea
lui și l-a lovit și l-a omorât; și mulți au căzut uciși, dar
ceilalți au fugit.
12 De aceea Iuda le-a luat prada și sabia lui Apollonius, și
cu aceasta a luptat toată viața.
13 Când Seron, un prinț al armatei Siriei, a auzit spunând
că Iuda a adunat la el o mulțime și o mulțime de credincioși
ca să iasă cu el la război;
14 El a spus: Îmi voi primi un nume și cinste în împărăție;
căci mă voi lupta cu Iuda și cu cei ce sunt cu el, care
disprețuiesc porunca împăratului.
15 Așa că l-a pregătit să se suie și a mers cu el o oaste
puternică de nelegiuiți, ca să-l ajute și să se răzbune pe
copiii lui Israel.
16 Și când s-a apropiat de urcarea lui Bet-Horon, Iuda a
ieșit în întâmpinarea lui cu o mulțime mică.
17 Cine, când au văzut oștirea venind în întâmpinarea lor,
i-au spus lui Iuda: „Cum vom putea, fiind atât de puțini, să
luptăm împotriva unei mulțimi atât de mari și atât de
puternici, căci suntem gata să leșinăm de post toată ziua
aceasta?
18 Căruia Iuda i-a răspuns: „Nu este greu pentru mulți să
fie închiși în mâinile câtorva; și cu Dumnezeul cerului totul
este unul, să mântuiască cu o mulțime mare sau cu o
mulțime mică:
19 Căci biruința luptei nu stă în mulțimea unei oști; dar
puterea vine din ceruri.
20 Ei vin împotriva noastră cu multă mândrie și fărădelegi,
ca să ne nimicească pe noi, pe soțiile și pe copiii noștri și să
ne prădeze;
21 Dar noi luptăm pentru viețile noastre și pentru legile
noastre.
22 De aceea, Domnul însuși le va răsturna înaintea feței
noastre; și voi, nu vă temeți de ei.
23 Acum, de îndată ce a încetat să vorbească, a sărit brusc
asupra lor, și astfel Seron și oștirea lui au fost doborâți
înaintea lui.

24 Și i-au urmărit de la coborârea Bet-Horonului până la
câmpie, unde au fost uciși aproximativ opt sute de oameni
dintre ei; iar restul a fugit în țara filistenilor.
25 Atunci frica lui Iuda și a fraților săi și o groază foarte
mare au început să cadă asupra națiunilor din jurul lor.
26 Întrucât faima lui a ajuns la rege și toate neamurile au
vorbit despre bătăliile lui Iuda.
27 Când împăratul Antioh a auzit aceste lucruri, s-a plin de
mânie; de aceea a trimis și a adunat toate oștirile tărâmului
său, chiar și o armată foarte puternică.
28 El și-a deschis și comoara și a dat soldaților săi plata
pentru un an, poruncindu-le să fie gata ori de câte ori va
avea nevoie de ei.
29 Cu toate acestea, când a văzut că banii comorilor lui au
eșuat și că tributele din țară erau mici, din cauza disensiunii
și a ciumei, pe care le adusese asupra țării, luând legile care
fuseseră din timpuri vechi;
30 El se temea că nu va mai putea suporta sarcinile și nici
să aibă asemenea daruri de dat cu atâta generozitate, ca
înainte, pentru că abundese peste împărații care au fost
înaintea lui.
31 De aceea, fiind foarte nedumerit în mintea lui, a hotărât
să meargă în Persia, să ia acolo darile țărilor și să adune
mulți bani.
32 A lăsat deci pe Lisias, un nobil și unul din sângele regal,
să supravegheze treburile regelui de la râul Eufrat până la
hotarele Egiptului.
33 Și să crească pe fiul său, Antioh, până va veni din nou.
34 Mai mult, i-a dat jumătate din trupele sale și elefanții și
i-a dat stăpânire pentru toate lucrurile pe care ar fi vrut să
facă, precum șipentru cei care locuiau în Iuda și Ierusalim.
35 Ca să trimită o armată împotriva lor, ca să nimicească și
să smulgă puterea lui Israel și rămășița Ierusalimului și să
le ia pomenirea din acel loc;
36 Și să pună străini în toate locurile lor și să le împartă
țara prin sorți.
37 Împăratul a luat deci jumătate din trupele rămase și a
plecat din Antiohia, cetatea sa împărătească, în anul sută
patruzeci și șapte; și trecând râul Eufrat, a trecut prin țările
înalte.
38 Atunci Lisias l-a ales pe Ptolemee, fiul lui Dorymenes,
pe Nicanor și pe Gorgias, oameni puternici dintre prietenii
regelui:
39 Și cu ei a trimis patruzeci de mii de pedeși și șapte mii
de călăreți să meargă în țara lui Iuda și să o nimicească, așa
cum a poruncit împăratul.
40 Așa că au ieșit cu toată puterea lor și au venit și au
tăbărât lângă Emaus în câmpie.
41 Iar negustorii țării, auzind faima lor, au luat foarte mult
argint și aur, împreună cu slujitori și au intrat în tabără să
cumpere sclavi pe copiii lui Israel; o putere și a Siriei și a
țării filistenilor. s-au alăturat lor.
42 Când Iuda și frații săi au văzut că nenorocirile se
înmulțeau și că forțele tăbăresc în hotarele lor, pentru că
știau cum împăratul dăduse poruncă să nimicească poporul
și să-l desființeze cu totul;
43 Ei au zis unul altuia: Să refacem averea stricată a
poporului nostru și să luptăm pentru poporul nostru și
pentru sanctuar.
44 Atunci adunarea s-a adunat, ca să fie gata de luptă și să
se roage și să ceară milă și compasiune.
45 Ierusalimul era pustiu ca un pustiu, nu era niciunul
dintre copiii ei care să intre sau să iasă. păgânii își aveau
locuința în acel loc; și bucuria a fost luată de la Iacov și s-a
oprit țeava cu harpa.
46 De aceea israeliții s-au adunat și au venit la Masfa, în
fața Ierusalimului; căci în Maspha era locul unde s-au rugat
mai înainte în Israel.
47 Atunci ei au postit în ziua aceea și s-au îmbrăcat în sac,
și-au aruncat cenusa pe cap și și-au sfâșiat hainele,
48 Și a deschis cartea Legii, în care păgânii căutaseră să
picteze chipurile lor.
49 Ei au adus și hainele preoților, primele roade și zecimii;
și i-au stârnit pe nazireți, care își împliniseră zilele.
50 Atunci ei au strigat cu glas tare spre cer, zicând: Ce vom
face cu acestea șiunde le vom duce?
51 Căci sanctuarul Tău este călcat în picioare și pângărit, și
preoții tăi sunt în dificultate și smeriți.
52 Și iată, neamurile s-au adunat împotriva noastră pentru a
ne nimici; știi ce lucruriîși închipuie împotriva noastră.
53 Cum vom putea să stăm împotriva lor, dacă Tu,
Dumnezeule, nu ne fii ajutorul?
54 Atunci au sunat din trâmbițe și au strigat cu glas tare.
55 Și după aceasta Iuda a rânduit căpetenii peste popor,
chiar căpetenii peste mii, și peste sute, și peste cincizeci și
peste zeci.
56 Dar celor ce construiau case, sau aveau soții logodite,
sau plantau vii sau se temeau, le-a poruncit să se întoarcă
fiecare la casa lui, după lege.
57 Așa că tabăra s-a îndepărtat și s-a așezat pe partea de
miazăzi a Emausului.
58 Și Iuda a zis: Înarmați-vă și fiți oameni viteji și vedeți să
fiți pregătiți pentru dimineața, ca să vă luptați cu aceste
neamuri, care s-au adunat împotriva noastră pentru a ne
nimici pe noi și sanctuarulnostru:
59 Căci este mai bine pentru noi să murim în luptă decât să
privim nenorocirile poporului nostru șisanctuarulnostru.
60 Cu toate acestea, după cum voia lui Dumnezeu este în
ceruri, așa să facă și el.
CAPITOLUL 4
1 Atunci a luat pe Gorgias cinci mii de pedeși și o mie
dintre cei mai buni călăreți șia plecat din tabără noaptea;
2 Până la urmă, el ar putea să se repezi în tabăra iudeilor și
să-i lovească deodată. Iar oamenii cetății erau călăuzitorii
lui.
3 Când Iuda a auzit de acestea, el însuși s-a îndepărtat și pe
vitejii cu el, ca să lovească oastea împăratului care era la
Emaus,
4 În timp ce forțele erau încă împrăștiate din tabără.
5 Între timp, Gorgia a intrat noaptea în tabăra lui Iuda; și,
când nu a găsit pe nimeni acolo, i-a căutat în munți, căci a
spus:Oamenii aceștia fug de la noi.
6 Dar, de îndată ce s-a făcut ziuă, Iuda s-a arătat în câmpie
cu trei mii de oameni, care totuși nu aveau în minte nici
armuri, nici săbii.
7 Și au văzut tabăra neamurilor, că era puternică și bine
înhămată și înconjurată de călăreți; iar aceștia erau experți
în război.
8 Atunci Iuda a zis oamenilor care erau cu el: Nu vă temeți
de mulțimea lor și nu vă temeți de atacul lor.
9 Adu-ți aminte cum au fost eliberați părinții noștri în
Marea Roșie, când Faraon i-a urmărit cu o armată.
10 Acum, deci, să strigăm la cer, dacă poate că Domnul va
avea milă de noi și își va aduce aminte de legământul

părinților noștri și va nimici această oștire înaintea feței
noastre astăzi:
11 Pentru ca toate neamurile să știe că este unul care
eliberează și mântuiește pe Israel.
12 Atunci străinii și-au ridicat ochii și i-au văzut venind
împotriva lor.
13 De aceea au ieșit din tabără la luptă; dar cei care erau cu
Iuda au sunat din trâmbiţe.
14 Așa că s-au alăturat luptei, iar păgânii, tulburați, au fugit
în câmpie.
15 Cu toate acestea, toți cei din urmă dintre ei au fost uciși
de sabie, căci i-au urmărit până la Gazera și până în
câmpiile Idumeei, Azot și Jamnia, și au fost uciși dintre ei
peste trei mii de oameni.
16 Acestea fiind făcute, Iuda s-a întors din nou cu oștirea
lui de la urmărea lor,
17 Și a zis poporului: Nu fiți lacomi de pradă, pentru că
este o luptă înaintea noastră,
18 Și Gorgias șioștirea lui sunt aici, lângă noi, pe munte;
19 Pe când Iuda rostia încă aceste cuvinte, a apărut o parte
din ei care privea din munte:
20 Care, când au înțeles că iudeii și-au pus pe fuga oștirea
și ardeau corturile; căci fumul care s-a văzut a declarat ce
s-a făcut:
21 De aceea, când au înțeles aceste lucruri, s-au speriat
foarte tare și, văzând și oștirea lui Iuda în câmpie gata să
lupte,
22 Toțiau fugit în țara străinilor.
23 Atunci Iuda s-a întors să strice corturile, de unde au
primit mult aur și argint, mătase albastră și purpură a mării
și bogății mari.
24 După aceea, s-au dus acasă și au cântat un cântec de
mulțumire și au lăudat pe Domnul în ceruri, pentru că este
bun, pentru că îndurarea Lui este în veac.
25 Astfel Israel a avut o mare izbăvire în ziua aceea.
26 Și toți străinii scăpați au venit și i-au spus lui Lisias cele
întâmplate:
27 Care, când a auzit de acestea, a fost încurcat și
descurajat, pentrucă nu s-au împlinit nici cele ce voia el lui
Israel, nici cele pe care i-a poruncit împăratul.
28 De aceea, în anul următor, după Lisias, s-au adunat
șaptezeci de mii de bărbați aleși de picior și cinci mii de
călăreți, ca să-i supună.
29 Au venit deci în Idumea și și-au așezat corturile la
Betsură; și Iuda i-a întâmpinat cu zece mii de oameni.
30 Și când a văzut acea oștire puternică, s-a rugat și a zis:
Binecuvântat ești tu, Mântuitorul lui Israel, care ai înăbușit
violența puternicului prin mâna robului tău David și ai dat
oștirea străinilor în mâinile lui. Ionatan, fiul lui Saul, și
purtătorul lui de arme;
31 Închide această oștire în mâna poporului tău Israel și să
fie rușinos de puterea și călăreții lor.
32 Fă-i să nu aibă curaj și fă-i să piardă îndrăzneala puterii
lor și lasă-i să se cutremure la nimicirea lor!
33 Aruncă-i cu sabia celor ce te iubesc și toți cei care
cunosc numele Tău să Te laude cu mulțumire.
34 Așa că s-au alăturat luptei; și au fost uciși din oștirea lui
Lisias aproximativ cinci mii de oameni, chiar înaintea lor
au fost uciși.
35 Când Lisia a văzut oastea sa fugă și bărbăția ostașilor
lui Iuda și cum erau gata să trăiască sau să moară viteji, a
intrat în Antiohia și a adunat o ceată de străini și și-a
înmulțit oștirea. decât era, a intenționat să vină din nou în
Iudeea.
36 Atunci Iuda și frații săi au zis: „Iată, vrăjmașii noștri
sunt tulburați;
37 Pe aceasta s-a adunat toată oștirea și s-a suit pe muntele
Sion.
38 Și când au văzut sanctuarul pustiu și altarul profanat, și
porțile ars și arbuști care creșteau în curți ca într-o pădure,
sau într-unul dintre munți, da, și camerele preoților
dărâmate;
39 Și-au sfâșiat hainele și au făcut bocete mari și au
aruncat cenuşă peste capullor,
40 Şi au căzut cu faţa la pământ cu faţa la pământ, au sunat
un semnal de alarmă din trâmbiţe şiau strigat spre cer.
41 Atunci Iuda a rânduit pe unii oameni să lupte împotriva
celor care erau în cetate, până când a curățit sanctuarul.
42 Așa că a ales preoți cu o purtare fără prihană, care aveau
plăcere în lege:
43 Care a curățit sanctuarul și a scos pietrele spurcate într-
un loc necurat.
44 Și când se sfătuiau ce să facă cu altarul arderilor de tot,
care era pângărit;
45 Ei au crezut că este mai bine să-l doboare, ca să nu fie o
ocară pentru ei, pentru că neamurile o spurcaseră; de aceea
l-au dărâmat,
46 Și a așezat pietrele în muntele templului într-un loc
potrivit, până va veni un profet care să arate ce trebuie
făcut cu ele.
47 Apoi au luat pietre întregi, conform legii, și au zidit un
altar nou, după primul;
48 Și au făcut sanctuarul și lucrurile care erau în interiorul
templului și au sfințit curțile.
49 Au făcut și vase sfinte noi și au adus în templu sfeșnicul,
altarul arderilor de tot și tămâia și masa.
50 Și pe altar au ars tămâie și au aprins lămpile care erau
pe sfeșnic, ca să lumineze templu.
51 Mai mult, au pus pâinile pe masă, au întins vălurile și au
terminat toate lucrările pe care începuseră să le facă.
52 În ziua a douăzeci și cinci a lunii a noua, care se
numește luna Casleu, în anul o sută patruzeci și opt, s-au
sculat de dimineață,
53 Și au adus jertfe, conform legii, pe noul altar al arderilor
de tot, pe care l-au făcut.
54 Iată, la ce oră și în ce zi au pângărit-o neamurile, chiar
și în aceea era sfințită cu cântări, și cetăre, și harpe și
chimvale.
55 Atunci tot poporul a căzut cu fața la pământ,
închinându-se și lăudând pe Dumnezeul cerurilor, care le
dăduse succes.
56 Și așa au ținut opt zile sfințirea altarului și au adus
arderi de tot cu bucurie și au jertfit jertfa de izbăvire și de
laudă.
57 Au împodobit, de asemenea, fruntea templului cu
coroane de aur și cu scuturi; au reînnoit porțile și odăile și
au atârnat uși peste ele.
58 Astfel a fost o bucurie foarte mare în mijlocul poporului,
căciocara păgânilor a fost înlăturată.
59 În plus, Iuda și frații săi, împreună cu toată adunarea lui
Israel, au poruncit ca zilele de dedicare a altarului să fie
ținute la vremea lor, de la an la an, în timp de opt zile, din a
douăzeci și cinci de zile a lunii Casleu. , cu veselie și
bucurie.

60 Și în vremea aceea au zidit muntele Sion cu ziduri înalte
și turnuri puternice de jur împrejur, ca să nu vină neamurile
și să-l calce, așa cum făcuseră înainte.
61 Și au pus acolo o garnizoană care să o păstreze și au
întărit Betsură ca să o păstreze; ca poporul să aibă o apărare
împotriva Idumeei.
CAPITOLUL 5
1 Când neamurile din jur au auzit că altarul a fost zidit și
sanctuarul a fost reînnoit ca înainte, le-a fost foarte
neplăcut.
2 De aceea s-au gândit să distrugă generația lui Iacov care
era printre ei și, după aceea, au început să omoare și să
nimicească poporul.
3 Atunci Iuda s-a luptat împotriva copiilor lui Esau în
Idumea, la Arabatin, pentru că au asediat Gael; și le-a dat o
mare răsturnare, șile-a încetinit curajul și le-a luat prada.
4 Și și-a amintit de vătămarea copiilor lui Bean, care
fuseseră o cursă și o jignire pentru popor, prin aceea că i-au
pândit pe căi.
5 I-a închis deci în turnuri și a tăbărât împotriva lor și i-a
nimicit cu desăvârșire și a ars cu foc turnurile acelui loc și
tot ce era în el.
6 După aceea, a trecut la copiii lui Amon, unde a găsit o
putere mare și mult popor, împreună cu căpetenia lor
Timoteu.
7 El a purtat multe bătălii cu ei, până când, în cele din urmă,
au fost nemulțumiți înaintea lui; iar el i-a lovit.
8 După ce a luat Iațar, cu cetățile care îi aparțineau, s-a
întors în Iudeea.
9 Atunci neamurile care erau în Galaad s-au adunat
împotriva israeliților care erau în locurile lor, ca să-i
nimicească; dar au fugit la cetatea Dathema.
10 Și a trimis scrisori lui Iuda și fraților săi: „Neamurile
care sunt în jurul nostru s-au adunat împotriva noastră ca să
ne nimicească;
11 Și se pregătesc să vină și să ia cetatea în care am fugit
noi, Timoteu fiind căpetenia oștirii lor.
12 Veniți acum și scăpați-ne din mâinile lor, căci mulți
dintre noi sunt uciși;
13 Da, toți frații noștri care au fost în locurile lui Tobie au
fost omorâți; de asemenea, soțiile și copiii lor le-au luat
prizonieri și le-au dus lucrurile; și au nimicit acolo
aproximativ o mie de oameni.
14 Pe când se citeau încă aceste scrisori, iată, au venit alți
soli din Galileea, cu hainele rupte, care au spus în acest fel:
15 Și a zis: Cei din Ptolemaida și din Tir și Sidon și toată
Galileea Neamurilor s-au adunat împotriva noastră ca să ne
nimicească.
16 Când Iuda și poporul au auzit aceste cuvinte, s-a adunat
o mare adunare, ca să se sfătuiască ce ar trebui să facă
pentru frații lor, care erau în necazuri și i-au atacat.
17 Atunci Iuda a zis fratelui său Simon: „Alege-te pe
oameni și du-te și scapă pe frații tăi care sunt în Galileea,
căci eu și fratele meu Ionatan vom merge în țara
Galaadului.
18 A lăsat deci pe Iosif, fiul lui Zaharia, și pe Azaria,
căpeteniile poporului, cu rămășița oștirii din Iudeea, ca să o
păzească.
19 Căruia i-a dat poruncă, zicând: Luați porunca acestui
popor și veți avea grijă să nu faceți război împotriva
păgânilor până la vremea când ne vom întoarce.
20 Iar lui Simon i s-au dat trei mii de bărbați să meargă în
Galileea și lui Iuda opt mii de oameni pentru țara
Galaadului.
21 Atunci Simon a mers în Galileea, unde a purtat multe
bătălii cu păgânii, încât păgânii au fost nedumeriți de el.
22 Și ia urmărit până la poarta lui Ptolemaida; și au fost
uciși dintre păgâni aproximativ trei mii de oameni, ale
căror pradă le-a luat.
23 Și pe cei ce erau în Galileea și în Arbattis, cu nevestele
și copiii lor și tot ce aveau, a luat cu el și i-a adus cu mare
bucurie în Iudeea.
24 De asemenea, Iuda Macabeu și fratele său Ionatan au
trecut Iordanulși au călătorit trei zile în pustie,
25 Unde s-au întâlnit cu nabatiții, care au venit la ei într-o
manieră pașnică și le-au spus tot ce se întâmplase fraților
lor în țara Galaad:
26 Și cât de mulți dintre ei au fost închiși în Boșora și
Boșor și Alema, Casfor, Maked și Carnaim; toate aceste
cetăți sunt puternice și mari:
27 Și că au fost închiși în restul orașelor din țara
Galaadului și că pentru mâine au hotărât să-și aducă oștirea
împotriva fortăților și să le ia și să-i nimicească pe toți într-
o singură zi.
28 După aceea, Iuda și oștirea lui s-au întors deodată pe
drumul pustiei către Bosora; și după ce a cucerit cetatea, a
ucis toți bărbații cu tăișul sabiei și a luat toate prada lor și a
ars cetatea cu foc,
29 De unde s-a îndepărtat noaptea și a mers până a ajuns la
cetate.
30 Și dimineața devreme s-au uitat în sus și, iată, era un
popor nenumărat, care purta scări și alte mașini de război,
ca să ia cetatea, căcii-au atacat.
31 Atunci când Iuda a văzut că lupta începea și că strigătul
cetății s-a urcat la cer, cu trâmbițe șiun sunet mare,
32 El a spus oştirii sale: Luptă astăzi pentru fraţii tăi.
33 El a ieșit în spatele lor în trei cete, care au sunat din
trâmbițe și au strigat cu rugăciune.
34 Atunci oştirea lui Timoteu, ştiind că era Macabeu, a
fugit de la el; încât au fost uciși dintre ei în ziua aceea
aproximativ opt mii de oameni.
35 După aceasta, Iuda s-a întors la Masfa; și după ce a
atacat-o, a luat și a ucis pe toți bărbații din ea, a luat prada
și a ars-o cu foc.
36 De acolo a plecat și a luat Casfon, Maged, Boșor și
celelalte cetăți din țara Galaadului.
37 După aceste lucruri, Timoteu a adunat o altă oaste și a
tăbărât împotriva lui Rafon dincolo de pârâu.
38 Atunci Iuda a trimis oameni să cerceteze oștirea, care i-
au spus: „Toate neamurile care sunt în jurul nostru s-au
adunat la ei, chiar o oștire foarte mare.
39 El a angajat și pe arabi să-i ajute și și-au întins corturile
dincolo de pârâu, gata să vină să lupte împotriva ta. După
aceasta, Iuda a mers să-iîntâmpine.
40 Atunci Timoteu a zis căpeteniilor oștirii sale: Când Iuda
și oștirea lui se vor apropia de pârâu, dacă va trece mai
întâi la noi, nu vom putea să-i rezistăm; căci el va birui cu
putere împotriva noastră:
41 Dar dacă îi este frică și tăbărește dincolo de râu, vom
trece la el și vom birui împotriva lui.
42 Când Iuda s-a apropiat de pârâu, a făcut pe cărturarii
poporului să rămână lângă pârâu, cărora le-a poruncit,
zicând: „Nu lăsați pe nimeni să rămână în tabără, ci toți să
vină la luptă”.

43 Așa că a trecut mai întâi la ei și la tot poporul după el;
apoi, toate păgânii, tulburați înaintea lui, și-au aruncat
armele șiau fugit la templul care era la Carnaim.
44 Dar ei au luat cetatea și au ars templul cu tot ce era în el.
Astfel a fost supus Carnaim și nu mai puteau sta în fața lui
Iuda.
45 Atunci Iuda a adunat pe toți israeliții care erau în țara
Galaadului, de la cel mai mic până la cel mai mare, chiar și
nevestele și copiii lor și lucrurile lor, o oștire foarte mare,
până la sfârșit să poată veni în țara lui. Iudeea.
46 Când au ajuns la Efron (aceasta era o cetate mare pe
calea lor, pe calea lor, foarte bine întărită), nu s-au putut
întoarce de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ci trebuiau
să treacă prin mijlocul lui. aceasta.
47 Atunci cei din cetate i-au închis afară și au închis porțile
cu pietre.
48 Atunci Iuda a trimis la ei într-o manieră pașnică, să le
spună: Să trecem prin țara voastră ca să mergem în țara
noastră și nimeni nu vă va face rău; nu vom trece decât pe
jos; totuşiei nu i-au deschis.
49 De aceea Iuda a poruncit să se facă o veste în toată
oștirea, ca fiecare să-și ridice cortul în locul unde se află.
50 Așa că soldații au tăbărât și au atacat cetatea toată ziua
aceea și toată noaptea, până ce, până la urmă, cetatea a fost
dată în mâinile lui.
51 Atunci care a ucis toți bărbații cu tăișul sabiei și a stricat
cetatea și a luat prada ei și a trecut prin cetate peste cei
uciși.
52 După aceea, au trecut Iordanul în câmpia cea mare
dinaintea Betsanului.
53 Și Iuda a adunat pe cei care veneau în urmă și a
îndemnat poporul pe tot parcursul, până au ajuns în țara
Iudeii.
54 Așa că s-au suit cu bucurie și bucurie pe muntele Sion,
unde au adus arderi de tot, pentru că niciunul dintre ei nu a
fost ucis până nu s-a întors în pace.
55 Pe când Iuda și Ionatan erau în țara Galaadului și Simon,
fratele său, în Galileea, înaintea lui Ptolemaida,
56 Iosif, fiul lui Zaharia, și Azaria, căpeteniile
garnizoanelor, au auzit de faptele curajoase și de faptele
războinice pe care le făcuseră.
57 De aceea au zis: Să ne căutăm și noi un nume și să
mergem să luptăm împotriva păgânilor care sunt în jurul
nostru.
58 După ce au dat poruncă garnizoanei care era cu ei, s-au
dus spre Jamnia.
59 Atunci Gorgias și oamenii lui au ieșit din oraș să lupte
împotriva lor.
60 Și așa s-a întâmplat că Iosif și Azara au fost puși în fugă
și au urmărit până la hotarele Iudeii și au fost uciși în ziua
aceea din poporul lui Israel aproximativ două mii de
oameni.
61 Astfel a fost o mare răsturnare printre copiii lui Israel,
pentru că ei nu au fost ascultători de Iuda și de frații săi, ci
s-au gândit să facă vreo faptă curajoasă.
62 Mai mult, acești oameni nu au venit din sămânța acelora,
prin a căror mână a fost dată Israelului eliberarea.
63 Totuşi, bărbatul Iuda şi fraţii lui erau foarte renumiţi
înaintea întregului Israel şi a tuturor neamurilor, oriunde se
auzea numele lor;
64 Întrucât poporuls-a adunat la ei cu aclamații de bucurie.
65 După aceea, Iuda a ieșit cu frații săi și s-a luptat
împotriva copiilor lui Esau în țara de la miazăzi, unde a
lovit Hebronul și cetățile lui și a dărâmat cetatea lui și a ars
turnurile lui de jur împrejur.
66 De acolo a plecat pentru a merge în țara Filistenilor și a
trecut prin Samaria.
67 În vremea aceea, anumiți preoți, dornici să-și arate
vitejia, au fost uciși în luptă, pentru că au ieșit să lupte fără
nicio idee.
68 Deci Iuda s-a întors la Azot în țara Filistenilor și, după
ce le-a dărâmat altarele, le-a ars chipurile cioplite cu foc și
le-a prădat cetățile, s-a întors în țara Iudeii.
CAPITOLUL 6
1 În vremea aceea, regele Antioh, călătorind prin țările
înalte, a auzit spunând că Elimaida din țara Persiei era o
cetate foarte renumită pentru bogății, argint și aur;
2 Și că era în el un templu foarte bogat, în care erau
învelișuri de aur, pieptar și scuturi, pe care Alexandru, fiul
lui Filip, regele Macedoniei, care a domnit primul dintre
greci, le lăsase acolo.
3 De aceea a venit şi a căutat să cuprindă cetatea şi să o
prăduiască; dar nu a putut, pentru că cei din cetate, după ce
au fost avertizați,
4 S-a ridicat împotriva lui în luptă; așa că a fugit și a plecat
de acolo cu mare greutate și s-a întors în Babilon.
5 Mai mult, a venit unul care i-a adus vestea în Persia că
oștile care au mers împotriva țării Iudeii au fost puse în
fugă.
6 Şi că Lisias, care a ieşit primul cu o mare putere, a fost
izgonit de iudei; și că s-au întărit cu armurile, puterea și
depozitul de pradă, pe care le-au luat de la armatele, pe
care le-au nimicit;
7 De asemenea, că dărâmaseră urâciunea pe care o ridicase
pe altarul din Ierusalim și că înconjuraseră sanctuarul cu
ziduri înalte, ca mai înainte, și cetatea lui Betsură.
8 Când împăratul a auzit aceste cuvinte, a rămas uimit și s-
a înmuiat; după aceea l-a culcat pe patul său și s-a
îmbolnăvit de durere, pentru că nu i se întâmplase așa cum
aștepta.
9 Și a stat acolo multe zile, căci durerea lui era din ce în ce
mai mare și a dat socoteală că va muri.
10 De aceea a chemat pe toți prietenii săi și le-a zis:
„Somnul a dispărut din ochii mei și inima mea slăbește de
mare grijă.
11 Și m-am gândit cu mine însumi: În ce necaz am venit și
cât de mare este un potop de nenorocire în care sunt acum!
căciam fost bogat și iubit în puterea mea.
12 Dar acum îmi aduc aminte de răutățile pe care le-am
făcut la Ierusalim și că am luat toate vasele de aur și de
argint care se aflau în el și am trimis să nimicesc pe
locuitorii Iudeii fără motiv.
13 Înțeleg deci că, din această cauză, aceste necazuri au
venit asupra mea și, iată, pieri de mare durere într-o țară
străină.
14 Atunci a chemat pe Filip, unul dintre prietenii lui, pe
care l-a pus stăpânitor peste toată regatul său,
15 Și i-a dat cununa, haina și sigila lui, ca să crească pe fiul
său Antioh șisă-l hrănească pentru împărăție.
16 Astfel, regele Antioh a murit acolo în anul o sută
patruzeci și nouă.
17 Când Lisias a aflat că împăratul murise, l-a așezat să
domnească în locul lui pe fiul său Antioh, pe care îl
crescuse când era tânăr, șil-a numit Eupator.

18 În vremea aceea, cei care erau în turn i-au închis pe
israeliți în jurul sanctuarului și au căutat mereu vătămarea
lor și întărirea neamurilor.
19 De aceea, Iuda, intenționând să-i nimicească, a chemat
tot poporul să-i asedieze.
20 Deci s-au adunat și i-au asediat în anul o sută cincizeci
și el a făcut împușcături împotriva lor și alte mașini.
21 Totuși, unii dintre cei asediați au ieșit, cărora li s-au
alăturat niște oameni nelegiuiți din Israel.
22 Și s-au dus la rege și au zis: „Până când vei face
judecată și vei răzbuna pe frații noștri?
23 Am fost dispuși să slujim tatălui tău și să facem cum
vrea el și să ascultăm de poruncile Lui;
24 De aceea, cei din neamul nostru asediază turnul și s-au
înstrăinat de noi; mai mult, pe câți dintre noi au putut să se
aprindă, au ucis și ne-au stricat moștenirea.
25 Nici ei nu și-au întins mâna numai împotriva noastră, ci
și împotriva hotarelor lor.
26 Și iată, ei asediază astăzi turnul din Ierusalim, ca să-l ia;
sanctuarulși Betsură au întărit.
27 De aceea, dacă nu îi împiedici repede, ei vor face lucruri
mai mari decât acestea, și nici tu nu-i vei putea stăpâni.
28 Când a auzit împăratul acestea, s-a mâniat și și-a adunat
pe toți prietenii săi, pe căpeteniile oștirii sale și pe cei care
aveau grijă de cal.
29 De asemenea, au venit la el din alte împărății și din
insulele mării, cete de soldați angajați.
30 Astfel că numărul oștirii lui a fost de o sută de mii de
pedeși și douăzeci de mii de călăreți și treizeci și doi de
elefanți care erau în luptă.
31 Aceștia au trecut prin Idumea și au tăbărât împotriva
Betsurei, pe care au atacat-o multe zile, făcând mașini de
război; dar cei din Betsură au ieşit şi i-au ars cu foc şi au
luptat viteji.
32 După aceasta, Iuda s-a îndepărtat din turn și a tăbărât în
Batzaharia, în fața taberei împăratului.
33 Atunci regele, scuzându-se foarte devreme, s-a îndreptat
cu oștirea sa spre Batzaharia, unde oștile lui le-au pregătit
pentru luptă și a sunat din trâmbițe.
34 Și până la urmă au provocat elefanții la luptă, le-au
arătat sângele strugurilor și al dudului.
35 Mai mult, au împărțit fiarele între oști și au rânduit
pentru fiecare elefant o mie de oameni, înarmați cu haine
de zale și cu coifuri de aramă pe cap; şi pe lângă aceasta,
pentru fiecare fiară au fost rânduiţi cinci sute de călăreţi
dintre cei mai buni.
36 Aceștia erau gata în orice ocazie; oriunde era fiara și
oriunde mergea fiara, mergeau și ei, nici nu se îndepărtau
de ea.
37 Și peste fiare erau turnuri puternice de lemn, care
acopereau pe fiecare dintre ele și erau încinse de ele cu
unelte; de asemenea, peste fiecare erau treizeci și doi de
oameni puternici, care luptau împotriva lor, alături de
indianul care stăpânește. l.
38 Cât despre rămășița călăreților, ei i-au așezat de o parte
și de alta la cele două părți ale oștirii, dându-le semne ce să
facă și fiind înhamați peste tot în mijlocul rândurilor.
39 Când soarele strălucea peste scuturile de aur și aramă,
munții străluceau cu ele și străluceau ca niște lămpi de foc.
40 Așa că o parte din oastea împăratului fiind răspândită pe
munții înalți și o parte pe văile de dedesubt, au mers mai
departe în siguranță și în ordine.
41 De aceea, toți cei care au auzit zgomotul mulțimii lor și
mersul oștirii și zgomotul hamurilor, au fost mișcați, pentru
că oștirea era foarte mare și puternică.
42 Atunci Iuda și oștirea lui s-au apropiat și au intrat în
luptă șiau fost uciși din oștirea regelui șase sute de oameni.
43 De asemenea, Eleazar, supranumit Savaran, a înțeles că
una dintre fiare, înarmată cu ham împărătesc, era mai sus
decât toate celelalte, și a presupus că împăratulera peste el,
44 Pune-te în primejdie, ca să-și izbăvească poporul până
la capăt și să-iobțină un nume veșnic.
45 De aceea a alergat asupra lui cu curaj prin mijlocul
luptei, ucigând la dreapta și la stânga, încât au fost
despărțiți de el de ambele părți.
46 Ceea ce a făcut, s-a strecurat sub elefant, l-a băgat sub el
și l-a omorât;
47 Totuși, ceilalți iudei, văzând puterea regelui și violența
oștirilor lui, s-au îndepărtat de ei.
48 Atunci oastea împăratului s-a urcat în întâmpinarea lor
la Ierusalim, și împăratul și-a întins corturile împotriva
Iudeii și împotriva muntelui Sion.
49 Dar el a făcut pace cu cei care erau în Betsură, pentru că
au ieșit din cetate, pentru că nu aveau acolo hrană pentru a
îndura asediul, fiind un an de odihnă pentru țară.
50 Atunci regele a luat Betsură și a pus acolo o garnizoană
care să o păstreze.
51 Cât despre sanctuarul, el l-a asediat multe zile și a pus
acolo artilerie cu mașini și unelte pentru a arunca foc și
pietre și bucăți pentru a arunca săgeți și praștii.
52 Atunci au făcut și mașini împotriva mașinilor lor și i-au
ținut luptă un sezon lung.
53 În cele din urmă, vasele lor fiind fără hrană (căci era al
șaptelea an, și cei din Iudeea, care au fost eliberați de la
neamuri, mâncaseră restuldepozitului;)
54 Au mai rămas câțiva în sanctuar, pentru că foametea i-a
învins atât de mult, încât au vrut să se împrăștie, fiecare la
locul său.
55 În vremea aceea, Lisia a auzit spunând că Filip, pe care
regele Antioh, pe când trăia, l-a rânduit să-l crească pe fiul
său Antioh, ca să fie rege,
56 S-a întors din Persia și din Media, și oștirea împăratului,
care mergea cu el, și a căutat să-i ia conducerea treburilor.
57 De aceea s-a dus în grabă și a zis împăratului și
căpeteniilor oștirii și oștirii: „Purcăm în fiecare zi și hrana
noastră este mică, iar locul pe care îl asediăm este puternic
și treburile regatului. minti pe noi:
58 Acum să fim prieteni cu acești oameni și să facem pace
cu ei și cu tot neamul lor;
59 Și legați cu ei ca ei să trăiască după legile lor, așa cum
au făcut înainte; pentru că de aceea sunt nemulțumiți și au
făcut toate aceste lucruri, pentru că le-am desființat legile.
60 Astfel, regele și prinții au fost mulțumiți; de aceea a
trimis la ei să facă pace; șiau acceptat asta.
61 De asemenea, împăratul și căpeteniile le-au făcut un
jurământ, după care au ieșit din fortăreața.
62 Atunci regele a intrat în muntele Sion; dar când a văzut
puterea locului, și-a încălcat jurământul pe care îl făcuse și
a poruncit să dărâme zidul de jur împrejur.
63 După aceea, a plecat în grabă și s-a întors în Antiohia,
unde l-a găsit pe Filip stăpân al cetății;

CAPITOLUL 7
1 În anul o sută cincizeci și unu, Dimitrie, fiul lui Seleuc, a
plecat din Roma și s-a suit cu câțiva oameni într-o cetate de
pe coasta mării și a domnit acolo.
2 Și când a intrat în palatul strămoșilor săi, așa s-a
întâmplat că trupele lui au luat pe Antioh și pe Lisia, ca să-i
aducă la el.
3 De aceea, când a știut, a zis: Să nu le văd fețele.
4 Așa că oștirea lui i-a ucis. Când Dimitrie a fost așezat pe
tronul împărăției sale,
5 Au venit la el toți bărbații răi și nelegiuiți ai lui Israel,
având drept căpetenie pe Alcimus, care dorea să fie mare
preot;
6 Și au acuzat poporul în fața împăratului, spunând: Iuda și
frații săi i-au ucis pe toți prietenii tăi și ne-au izgonit din
țara noastră.
7 De aceea, trimite pe cineva în care te încrezi și lasă-l să
meargă să vadă ce prăvălii a făcut între noi și în țara
împăratului și să-i pedepsească cu toți cei care îi ajută.
8 Atunci regele l-a ales pe Bachide, un prieten al
împăratului, care stăpânea dincolo de potop și era un om
mare în împărăție și credincios împăratului,
9 Și l-a trimis cu acel Alcimus rău, pe care l-a făcut mare
preot, și a poruncit să se răzbune pe copiii lui Israel.
10 Ei au plecat și au venit cu o mare putere în țara Iudeei,
unde au trimis soli la Iuda și la frații săi cu cuvinte pașnice,
cu înșelăciune.
11 Dar ei nu au dat seama de cuvintele lor; căci au văzut că
au venit cu o mare putere.
12 Atunci a adunat acolo la Alcimus și la Bachide o ceată
de cărturari, ca să ceară dreptate.
13 Assideenii au fost primii dintre copiii lui Israel care au
căutat pacea de la ei.
14 Căci ei au zis: „Un preot din sămânța lui Aaron a venit
cu această oștire și nu ne va face rău.
15 Așa că le-a vorbit în pace, și le-a jurat, spunând: „Nu vă
vom face rău nici vouă, nici prietenilor voștri”.
16 Atunci ei l-au crezut, dar a luat din ei șaizeci de oameni
și i-a omorât într-o singură zi, după cuvintele pe care le-a
scris:
17 Ei au aruncat afară carnea sfinților tăi și au vărsat
sângele lor în jurul Ierusalimului și nu a fost nimeni care
să-i îngroape.
18 De aceea frica și groaza de ei au căzut asupra întregului
popor, care ziceau: Nu este nici adevăr, nici dreptate în ei;
pentru că au încălcat legământul și jurământul pe care l-au
făcut.
19 După aceea, a îndepărtat pe Bachide din Ierusalim și și-
a așezat corturile în Bețet, unde a trimis și a luat pe mulți
dintre bărbații care-l părăsiseră și pe unii dintre popor și,
după ce i-a ucis, i-a aruncat în marele groapă.
20 Apoi a încredințat țara lui Alcimus și a lăsat cu el o
putere care să-l ajute; așa că Bachide s-a dus la rege.
21 Dar Alcimus a luptat pentru marele preot.
22 Și la el au apelat toți cei care au tulburat poporul, care,
după ce au pus țara lui Iuda în puterea lor, au făcut mult rău
în Israel.
23 Când Iuda a văzut toată răul pe care Alcimus și ceata lui
le făcuseră între israeliți, chiar mai presus de păgâni,
24 El a ieșit în toate ținuturile Iudeii de jur împrejur și s-a
răzbunat pe cei ce se răzvrătiseră de el, ca să nu mai
îndrăznească să iasă în țară.
25 De cealaltă parte, când Alcimus a văzut că Iuda și ceata
lui au luat puterea și a știut că nu este în stare să suporte
forța lor, s-a dus din nou la rege și a spus tot ce se poate de
rău dintre ei.
26 Atunci regele a trimis pe Nicanor, unul dintre prinții săi
cinstiți, un om care a adus lui Israel ură de moarte, cu
porunca de a nimici poporul.
27 Nicanor a venit la Ierusalim cu o mare putere; și a trimis
la Iuda și la frații săi cu înșelăciune cu cuvinte prietenoase,
spunând:
28 Să nu fie bătălie între mine și tine; Voi veni cu câțiva
oameni, ca să vă văd în pace.
29 El a venit deci la Iuda și s-au salutat unul pe altul cu
pace. Cu toate acestea, dușmanii erau pregătiți să-l ia pe
Iuda prin violență.
30 Ceea ce, după ce a cunoscut lui Iuda, și anume că a
venit la el cu înșelăciune, i s-a temut foarte tare de el și n-a
mai vrut să-ivadă fața.
31 Și Nicanor, când a văzut că i s-a descoperit sfatul, a ieșit
să lupte împotriva lui Iuda lângă Cafarsalama:
32 Unde au fost uciși din partea lui Nicanor aproximativ
cinci mii de oameni, iar ceilalți au fugit în cetatea lui David.
33 După aceea, Nicanor s-a suit pe muntele Sionului și au
ieșit din locașul sfânt unii dintre preoți și unii dintre
bătrânii poporului, ca să-l salute cu pace și să-i arate jertfa
de tot care era adusă pentru împărat.
34 Dar el i-a batjocorit și a râs de ei și i-a insultat cu rușine
și a vorbit cu mândrie:
35 Și a jurat în mânia lui, și a zis: Dacă Iuda și oștirea lui
nu vor fi dați acum în mâinile mele, dacă mă voi întoarce
vreodată în siguranță, voi arde casa aceasta;
36 Atunci preoții au intrat și au stat înaintea altarului și a
templului, plângând șizicând:
37 Tu, Doamne, ai ales această casă ca să fie chemată pe
numele Tău și să fie o casă de rugăciune și cerere pentru
poporul Tău:
38 Răzbunați-vă pe acest om și pe oștirea lui și lăsați-i să
cadă de sabie; adu-ți aminte de hulele lor și nu lăsați-le să
mai rămână.
39 Nicanor a ieșit din Ierusalim și și-a întins corturile în
Bet-Horon, unde l-a întâmpinat o oștire din Siria.
40 Dar Iuda a tăbărât în Adasa cu trei mii de oameni și
acolo s-a rugat, zicând:
41 Doamne, când cei trimiși de la împăratul Asiriei au hulit,
îngerul Tău a ieșit și a lovit o sută optzeci și cinci de mii
dintre ei.
42 Așa nimicește această oștire dinaintea noastră astăzi,
pentru ca ceilalți să știe că a vorbit hulitor împotriva
sanctuarului tău șisă-l judeci după răutatea lui.
43 Deci, în a treisprezecea zi a lunii Adar, oștirile s-au
alăturat luptei; dar oștirea lui Nicanor a fost frământată și el
însușia fost ucis mai întâi în luptă.
44 Când oştirea lui Nicanor a văzut că a fost ucis, au
aruncat armele şi au fugit.
45 Apoi au urmat după ei drumul de o zi, de la Adasa până
la Gazera, sunând după ei un semnal de alarmă cu
trâmbițele lor.
46 Atunci au ieşit din toate cetăţile Iudeii de jur împrejur şi
le-au închis; încât ei, întorcându-se înapoi asupra celor ce-i
urmăreau, toţi au fost ucişi de sabie şi nici unul dintre ei nu
a rămas.

47 După aceea, au luat prada și prada și au lovit capul lui
Nicanor și mâna dreaptă, pe care le-a întins cu atâta
mândrie, și i-au dus și i-au spânzurat spre Ierusalim.
48 Pentru aceasta poporul s-a bucurat foarte mult și a păzit
ziua aceea o zi de mare bucurie.
49 Mai mult, au rânduit să țină anual această zi, a
treisprezecea zi a lui Adar.
50 Astfel, țara lui Iuda a fost în odihnă pentru puțin timp.
CAPITOLUL 8
1 Iuda auzise de romani că ei erau oameni puternici și viteji
și care ar accepta cu dragoste pe toți cei ce li s-au alăturat și
să facă o legătură de prietenie cu toți cei care le-au venit;
2 Și că erau oameni de mare viteză. I s-a spus, de asemenea,
despre războaiele și faptele lor nobile pe care le-au făcut
printre galateni și cum i-au cucerit și i-au adus sub tribut;
3 Și ce făcuseră în țara Spaniei, pentru câștigarea minelor
de argint și aur care sunt acolo;
4 Și că prin politica și răbdarea lor au cucerit tot locul, deși
era foarte departe de ei; și împărații care au venit împotriva
lor de la marginea pământului, până când i-au dezamăgit și
le-au dat o mare răsturnare, astfel încât ceilalți le-au dat
tribut în fiecare an.
5 În afară de aceasta, cum i-au încurcat în luptă pe Filip și
pe Perseu, regele Citimilor, cu alții care s-au ridicat
împotriva lor și i-au biruit:
6 Cum, de asemenea, Antioh, marele rege al Asiei, care a
venit împotriva lor în luptă, având o sută douăzeci de
elefanți, călăreți și care și o oștire foarte mare, a fost
nedumerit de ei;
7 Și cum l-au luat în viață și au făcut legământ ca el și cei
ce au domnit după el să plătească un mare tribut și să dea
ostatici și ceea ce s-a convenit,
8 Și țara Indiei, Media și Lidia și cele mai bune țări, pe care
le-au luat de la el și le-au dat împăratului Eumenes:
9 Mai mult, cum au hotărât grecii să vină să-i nimicească;
10 Și că ei, știind acest lucru, au trimis împotriva lor un
anumit căpetenie și luptă cu ei, au ucis pe mulți dintre ei și
au luat robi soțiile și copiii lor și i-au prădat și au luat
stăpânirea pământurilor lor și au doborât cei puternici. ține
și i-a adus ca slujitori ai lor până în ziua de azi:
11 În plus, i s-a spus că ei au nimicit și au adus sub
stăpânirea lor toate celelalte împărății și insule care le-au
rezistat oricând;
12 Dar cu prietenii lor și cu cei care se bizuiau pe ei au
păstrat prietenie și că ei au cucerit împărății atât de departe,
cât și de aproape, în așa fel încât toți cei ce auzeau numele
lor se temeau de ei;
13 De asemenea, aceia pe care vor să-i ajute la o împărăție,
aceia împărătesc; şi pe cine voiau din nou, îl înlocuiesc: în
sfârşit, că au fost foarte înălţaţi:
14 Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu purta coroană și
nici nu era îmbrăcat în purpură, ca să fie mărit prin aceasta.
15 Mai mult, cum își făcuseră o casă de senat, în care trei
sute douăzeci de bărbați stăteau zilnic în consiliu, sfătuind
mereu pentru popor, ca să fie bine ordonați:
16 Și că și-au încredințat guvernarea unui singur om în
fiecare an, care stăpânește peste toată țara lor și că toți i-au
fost ascultători și că nu era nici invidie, nici emulare între
ei.
17 Având în vedere aceste lucruri, Iuda i-a ales pe Eupolem,
fiul lui Ioan, fiul lui Acos, și pe Iason, fiul lui Eleazar, și i-
a trimis la Roma, ca să facă o legătură de prietenie și de
asociere cu ei,
18 Și să-i roage să ia jugul de la ei; pentru că au văzut că
împărăţia grecilor asuprise pe Israelcu sclavie.
19 Au mers deci la Roma, care era o călătorie foarte mare,
și au intrat în senat, unde au vorbit și au spus.
20 Iuda Macabeu, împreună cu frații săi și poporul iudeilor,
ne-au trimis la voi, ca să facem o alianță și pace cu voi, și
să fim înscrișipe confederații și prietenii voștri.
21 Așa că această chestiune le-a plăcut mult romanilor.
22 Și aceasta este copia epistolei pe care senatul a scris-o
din nou pe tabele de aramă și a trimis-o la Ierusalim, ca să
aibă acolo un pomenire al păcii și al unității:
23 Mult succes să fie romanilor și poporului iudeilor, pe
mare și pe pământ în veci; de asemenea, sabia și vrăjmașul
să fie departe de ei,
24 Dacă va veni mai întâi vreun război împotriva romanilor
sau a oricăruia dintre aliații lor în toată stăpânirea lor,
25 Poporul iudeilor îi va ajuta, după vremea rânduită, din
toată inima lor.
26 Nici nu vor da nimic celor care le războiesc, sau să-i
ajute cu alimente, arme, bani sau corăbii, așa cum li s-a
părut bine romanilor; dar ei vor păzi legămintele lor, fără
să ia nimic deci.
27 În același mod, de asemenea, dacă războiul va veni mai
întâi asupra națiunii iudeilor, romanii îi vor ajuta din toată
inima, după vremea care le va fi rânduită.
28 Nu li se vor da nici hrană celor ce iau parte împotriva
lor, nici arme, sau bani sau corăbii, așa cum li s-a părut
bine romanilor; dar ei vor păzi legămintele lor, și asta fără
înșelăciune.
29 Potrivit acestor articole, romanii au făcut un legământ
cu poporul iudeilor.
30 Totuși, dacă de acum înainte una sau cealaltă parte se va
gândi să se întâlnească pentru a adăuga sau a diminua ceva,
ei o pot face după bunul plac și orice vor adăuga sau vor
lua va fi ratificat.
31 Iar despre relele pe care le face Dimitrie iudeilor, noi i-
am scris, zicând: De ce ai îngreunat jugul tău peste
prietenii noștri șialiații noștriiudeii?
32 De aceea, dacă se vor mai plânge împotriva ta, le vom
face dreptate și vom lupta cu tine pe mare șipe uscat.
CAPITOLUL 9
1 În plus, când Dimitrie a auzit că Nicanor și oștirea lui au
fost uciși în luptă, a trimis a doua oară pe Bachide și pe
Alcimus în țara Iudeei, împreună cu ei și puterea cea mai
mare a oștirii sale.
2 Care au ieșit pe drumul care duce la Galgala și și-au
întins corturile înaintea lui Masalot, care este în Arbela, și
după ce au câștigat-o, au ucis multă lume.
3 De asemenea, în prima lună a anului o sută cincizeci și
doi au tăbărât înaintea Ierusalimului;
4 De unde au plecat și s-au dus la Berea, cu douăzeci de
mii de pedeși și două mii de călăreți.
5 Iuda și-a așezat corturile la Eleasa și trei mii de bărbați
aleși cu el:
6 Care, văzând mulţimea celeilalte oşti la el atât de mare, s-
au speriat foarte tare; după care mulți s-au scos din oștire,
în așa fel încât sălășluiesc nu mai mult decât opt sute de
oameni.

7 De aceea, când Iuda a văzut că oștirea lui scăpa și că
bătălia îl apăsa, s-a tulburat foarte mult la minte și a fost
foarte îndurerat, căcinu avea timp să-i adune.
8 Dar celor rămași le-a zis: „Să ne ridicăm și să ne urcăm
împotriva vrăjmașilor noștri, dacă poate vom putea să
luptăm cu ei”.
9 Dar ei l-au dezamăgit, zicând: „Nu vom putea niciodată;
să ne salvăm mai degrabă viețile, iar de acum înainte ne
vom întoarce cu frații noștri și ne vom lupta împotriva lor,
căcisuntem puțini”.
10 Atunci Iuda a zis: Doamne ferește să fac lucrul acesta și
să fug de ei;
11 Cu aceasta, oștirea lui Bachide s-a îndepărtat din
corturile lor și s-a oprit în fața lor, călăreții lor fiind
împărțiți în două trupe, iar praștii și arcașii lor mergând
înaintea oștii și cei care mărșăluiau în față erau toți oameni
puternici.
12 Cât despre Bachide, el era în aripa dreaptă;
13 Și ei din partea lui Iuda și-au sunat și ei din trâmbițe,
încât pământul s-a cutremurat de zgomotul oștilor și lupta a
continuat de dimineața până seara.
14 Când Iuda și-a dat seama că Bachide și puterea oștirii
sale erau pe partea dreaptă, a luat cu el pe toți oamenii
voinici,
15 Care a zdruncinat aripa dreaptă și i-a urmărit până la
muntele Azot.
16 Dar cei din aripa stângă, când au văzut că cei din aripa
dreaptă sunt nemulțumiți, au mers după Iuda și pe cei care
erau cu el, pe călcâiele din spate.
17 Apoi a avut loc o luptă cruntă, în așa fel încât mulți au
fost ucișide ambele părți.
18 Și Iuda a fost ucis, iar rămășița a fugit.
19 Atunci Ionatan și Simon au luat pe Iuda, fratele lor, și l-
au îngropat în mormântul părinților săi din Modin.
20 Mai mult, l-au plâns și tot Israelul s-a plâns mare pentru
el șis-a plâns multe zile, zicând:
21 Cum a căzut viteazul care a izbăvit pe Israel!
22 În ceea ce privește celelalte lucruri despre Iuda și
războaiele lui, și faptele nobile pe care le-a făcut și măreția
lui, nu sunt scrise, pentru că erau foarte multe.
23 După moartea lui Iuda, cei răi au început să-și întindă
capetele în toate ținuturile lui Israel și s-au ridicat toți cei
ce făceau nelegiuire.
24 Și în acele zile a fost o foamete foarte mare, din cauza
căreia țara s-a răsculat și a mers cu ei.
25 Atunci Bachide i-a ales pe cei răi și i-a pus stăpâni ai
țării.
26 Și au căutat pe prietenii lui Iuda și i-au adus la Bachide,
care s-a răzbunat de ei și i-a folosit cu nenorocire.
27 Așa a fost o mare nenorocire în Israel, așa cum nu a mai
fost de când nu se vedea un profet printre ei.
28 De aceea, toți prietenii lui Iuda s-au adunat și i-au spus
lui Ionatan:
29 De când a murit fratele tău Iuda, nu avem nimeni ca el
să iasă împotriva dușmanilor noștri, a lui Bachide și
împotriva celor din neamul nostru, care ne sunt potrivnici.
30 Acum, de aceea, te-am ales astăzi ca să fii căpetenia și
căpetenia noastră în locul lui, ca să porți luptele noastre.
31 De aceea, Ionatan a luat stăpânirea asupra lui în vremea
aceea șis-a ridicat în locul fratelui său Iuda.
32 Dar, când Bachide a luat cunoștință despre asta, a căutat
să-l omoare
33 Atunci Ionatan și fratele său Simon și toți cei ce erau cu
el, văzând asta, au fugit în pustiul Tecoe și și-au întins
corturile lângă apa iazului Asphar.
34 Bachide, când a înțeles, s-a apropiat de Iordan cu toată
oștirea lui în ziua sabatului.
35 Ionatan trimisese pe fratele său Ioan, căpetenia
poporului, să se roage pe prietenii săi, nabatiții, ca să-și
lase cu ei trăsura, care era multă.
36 Dar copiii lui Iambri au ieșit din Medaba și l-au luat pe
Ioan și tot ce avea el și au mers cu ele.
37 După aceasta, i s-a spus lui Ionatan și lui Simon, fratele
său, că copiii lui Iambri s-au căsătorit și au adus-o pe
mireasă din Nadabata, cu o haină mare, ca fiind fiica unuia
dintre marii prinți ai Canaanului.
38 De aceea și-au adus aminte de Ioan, fratele lor, și s-au
suit și s-au ascuns sub acoperișulmuntelui.
39 Unde și-au ridicat ochii și s-au uitat și, iată, era multă
frământare și căruța mare; și mirele a ieșit, împreună cu
prietenii și frații săi, să le întâmpine cu tobe și instrumente
de muzică și multe arme.
40 Atunci Ionatan și cei care erau cu el s-au ridicat
împotriva lor din locul unde țineau la pândă și i-au
măcelărit în așa fel încât mulți au căzut morți, iar rămășița
a fugit în munte șiau luat pe toți. prada lor.
41 Astfel căsătoria s-a transformat în doliu și zgomotul
melodiei lor în bocete.
42 După ce au răzbunat pe deplin sângele fratelui lor, s-au
întors din nou în mlaștina Iordanului.
43 Când a auzit Bachide, a venit în ziua Sabatului pe
malurile Iordanului cu o mare putere.
44 Atunci Ionatan a zis grupului său: „Să urcăm acum și să
luptăm pentru viețile noastre, căci asta nu mai stă cu noi
astăzi, ca altădată.
45 Căci iată că bătălia este înaintea noastră și în spatele
nostru, și apele Iordanului de o parte și de alta, mlaștina la
fel și pădure, și nu este loc să ne întoarcem.
46 De aceea strigaţi acum la cer, ca să fiţi izbăviţi din mâna
vrăjmaşilor voştri.
47 După aceea, s-au alăturat luptei și Ionatan și-a întins
mâna ca să-llovească pe Bachide, dar el s-a întors de la el.
48 Atunci Ionatan și cei care erau cu el au sărit în Iordan și
au înotat pe malul celălalt, dar celălalt nu a trecut Iordanul
la ei.
49 Deci, din partea lui Bachide au fost uciși în ziua aceea
aproximativ o mie de oameni.
50 După aceea, Bachide s-a întors la Ierusalim și a reparat
cetățile puternice din Iudeea; fortul din Ierihon, Emaus,
Bet-Horon, Betel, Thamnatha, Farathoni și Tafon, pe
aceștia le-a întărit cu ziduri înalte, cu porți și cu zăvoare.
51 Și a pus în ei o garnizoană, ca să facă rău asupra lui
Israel.
52 El a întărit, de asemenea, cetatea Betsură și Gazera și
turnul și a pus în ele trupe și provizii de hrană.
53 În plus, a luat ca ostatici pe fiii bărbaților căpetenii în
țară și i-a pus în turnul din Ierusalim, ca să fie păziți.
54 Mai mult, în anul o sută cincizeci și trei, în luna a doua,
Alcimus a poruncit să fie dărâmat zidul curții interioare a
sanctuarului; el a dărâmat și lucrările profeților
55 Și când a început să doboare, chiar în vremea aceea
Alcimus a fost chinuit și întreprinderile lui au fost
împiedicate; casa lui.
56 DeciAlcimus a murit în vremea aceea cu mare chin.

57 Când a văzut Bachide că Alcimus a murit, s-a întors la
împărat; după aceea, țara Iudeei a rămas în odihnă doi ani.
58 Atunci toți bărbații nelegiuiți au ținut un consiliu și au
zis: Iată, Ionatan și ceata lui sunt în largul lui și locuiesc
fără grijă;
59 Decis-au dus și s-au sfătuit cu el.
60 Atunci el s-a îndepărtat și a venit cu o mare oștire și a
trimis scrisori în secret către adepții săi din Iudeea, ca să-i
ia pe Ionatan și pe cei care erau cu el; dar n-au putut,
pentru că le era cunoscut sfatul.
61 De aceea ei au luat din bărbații țării, care erau autori ai
acelei nenorociri, aproximativ cincizeci de persoane și i-au
ucis.
62 După aceea, Ionatan și Simon și cei care erau cu el i-au
dus la Bet-Basi, care este în pustiu, și i-au reparat
stricăciunile și l-au întărit.
63 Ceea ce, când a știut Bachide, și-a adunat toată oștirea și
a trimis veste celor din Iudeea.
64 Apoi a mers și a asediat Betbasi; și au luptat împotriva
ei un sezon lung și au făcut motoare de război.
65 Dar Ionatan l-a lăsat pe fratele său Simon în cetate și a
ieșit el însuși în țară și a ieșit cu un număr oarecare.
66 Și a bătut în cortul lor pe Odonarkes și pe frații săi și pe
copiii lui Phasiron.
67 Și când a început să-i lovească și s-a suit cu oștile lui,
Simon și ceata lui au ieșit din oraș și au ars mașinile de
război,
68 Și s-au luptat împotriva lui Bachide, care a fost
nedumerit de ei, și l-au chinuit, pentru că sfatul și munca
lui au fost în zadar.
69 De aceea, el a fost foarte mâniat pe oamenii răi care i-au
dat sfat să vină în țară, pentru că i-a ucis pe mulți dintre ei
și și-a propus să se întoarcă în propria sa țară.
70 Când a aflat Ionatan, a trimis ambasadori la el, ca să
încheie pace cu el și să-i elibereze pe prizonieri.
71 Lucru pe care l-a acceptat și l-a făcut conform cerințelor
lui și i-a jurat că nu-i va face niciodată rău în toate zilele
vieții sale.
72 De aceea, după ce i-a redat prizonierii pe care îi luase
mai înainte din țara Iudeii, s-a întors și s-a dus în țara lui și
nu a mai intrat în hotarele lor.
73 Astfel sabia a încetat din Israel; dar Ionatan a locuit la
Macma și a început să conducă poporul; și a nimicit pe
oamenii nelegiuiți din Israel.
CAPITOLUL 10
1 În anul o sută șaizeci, Alexandru, fiul lui Antioh,
supranumit Epifan, s-a suit și a luat-o pe Ptolemaida,
pentru că poporul îl primise, prin care a domnit acolo,
2 Când a auzit regele Dimitrie, a adunat o oaste foarte mare
și a ieșit împotriva lui să lupte.
3 În plus, Dimitrie a trimis scrisori lui Ionatan cu cuvinte
pline de dragoste, așa cum l-a mărit.
4 Căci el a zis: Să facem mai întâi pace cu el, înainte ca el
să se unească cu Alexandru împotriva noastră;
5 Altfel, el își va aduce aminte de toate relele pe care le-am
făcut împotriva lui, împotriva fraților săi și a poporului său.
6 De aceea i-a dat putere să adune oştire şi să pună la
dispoziţie arme, ca să-l ajute în luptă; de asemenea, a
poruncit ca ostaticii care erau în turn să-i fie eliberaţi.
7 Atunci Ionatan a venit la Ierusalim și a citit scrisorile în
audiența întregului popor și a celor care erau în turn:
8 Care s-au speriat foarte tare, când au auzit că împăratul i-
a dat putere să adune oştire.
9 Atunci cei din turn și-au dat ostaticii lui Ionatan, iar el i-a
dat părinților lor.
10 Făcând aceasta, Ionatan s-a așezat la Ierusalim și a
început să zidească și să repare cetatea.
11 Și a poruncit muncitorilor să zidească zidurile și
muntele Sion și de jur împrejur cu pietre pătrate pentru
întărire; si asa au facut.
12 Atunci străinii, care se aflau în cetățile pe care le zidise
Bachide, au fugit;
13 În așa fel încât fiecare și-a părăsit locul și s-a dus în țara
lui.
14 Numai la Betsură, unii dintre cei care părăsiseră legea și
poruncile au rămas nemișcați, căci acesta era locul lor de
adăpost.
15 Când regele Alexandru a auzit ce făgăduințe le trimisese
Dimitrie lui Ionatan, când i s-a spus și despre luptele și
faptele nobile pe care le făcuseră el și frații săi și durerile
pe care le înduraseră,
16 El a spus: Să găsim un astfel de om? acum de aceea îl
vom face prieten șiconfederat.
17 Pe aceasta a scris o scrisoare și i-a trimis-o, conform
acestor cuvinte, zicând:
18 Împăratul Alexandru fratelui său Ionatan îi trimite un
salut:
19 Am auzit de tine că ești un om cu o mare putere și
potrivit să fii prietenul nostru.
20 De aceea acum astăzi te rânduim să fii mare preot al
neamului tău și să fii numit prietenul regelui; (și cu aceasta
i-a trimis o haină purpurie și o coroană de aur:) și să-ți
ceară să iei partea noastră și să păstrezi prietenia cu noi.
21 Așadar, în luna a șaptea a anului o sută șaizeci, la
sărbătoarea corturilor, Ionatan s-a îmbrăcat cu haina sfântă,
și-a adunat oștiși și-a pus multe armuri.
22 De care a auzit Dimitrie, i s-a părut foarte rău și a zis:
23 Ce am făcut noi, că Alexandru ne-a împiedicat să facem
prietenie cu iudeii pentru a se întări?
24 De asemenea, le voi scrie cuvinte de încurajare și le voi
făgădui demnități și daruri, ca să am ajutorul lor.
25 El le-a trimis deci astfel: Împăratul Dimitrie poporului
iudeilor trimite salutări:
26 În timp ce ați ținut legămintele cu noi și ați continuat în
prietenia noastră, fără să vă alăturați dușmanilor noștri, noi
am auzit despre aceasta și ne bucurăm.
27 De aceea, continuați să ne fiți credincioși și vă vom
răsplăti cu bine pentru lucrurile pe care le faceți în favoarea
noastră,
28 Și vă va acorda multe imunități și vă va da recompense.
29 Și acum te eliberez și, de dragul tău, îi eliberez pe toți
iudeii de datorii, de damurile de sare și de taxele de
coroană,
30 Și din ceea ce îmi revine să primesc pentru a treia parte
sau sămânță și jumătate din rodul pomilor, îl eliberez de
astăzi înainte, ca să nu fie luați din țara Iudeii, nici dintre
cele trei guvernări care i s-au adăugat din țara Samariei și
Galileii, de astăzi înainte pentru totdeauna.
31 Să fie și Ierusalimul sfânt și liber, cu hotarele lui, atât
din zecimi cât și din tribut.
32 Și în ceea ce privește turnul care este la Ierusalim,
predau puterea asupra lui și dau pe marele preot, ca să pună
în el pe cei pe care îi va alege să-l păzească.

33 În plus, i-am eliberat pe toți iudeii, care au fost duși robi
din țara Iudeei, în orice parte a regatului meu, și voi ca toți
ofițerii mei să ia darile chiar și pentru vitele lor.
34 Mai mult, vreau ca toate sărbătorile, și sabatele, și lunile
noi, și zilele solemne și cele trei zile dinaintea sărbătorii și
cele trei zile de după sărbătoare să fie toate de imunitate și
libertate pentru toți evreii din tărâmul meu.
35 De asemenea, nimeni nu va avea autoritate să se
amestece sau să deranjeze pe vreunul dintre ei în vreo
problemă.
36 Mai mult, voi fi înscris printre trupele împăratului
aproximativ treizeci de mii de bărbați dintre iudei, cărora li
se va da plata, așa cum este pentru toate forțele împăratului.
37 Și unii dintre ei vor fi așezați în fortățile împăratului,
dintre care și unii vor fi așezați peste treburile regatului,
care sunt de încredere; și vreau ca supraveghetorii și
guvernanții lor să fie de la ei înșiși și să trăiască după
propriile lor legi, așa cum a poruncit împăratul în țara
Iudeii.
38 Și în ceea ce privește cele trei guvernări care s-au
adăugat Iudeii din țara Samariei, să fie unite cu Iudeea, ca
să fie socotiți ca fiind sub una și să nu fie obligați să
asculte de altă autoritate decât cea a marelui preot.
39 Cât despre Ptolemaida și țara aferentă acestuia, o dau ca
dar gratuit sanctuarului din Ierusalim, pentru cheltuielile
necesare pentru sanctuarul.
40 În plus, dau în fiecare an cincisprezece mii de sicli de
argint din socotelile împăratului, din locurile care le revin.
41 Și tot surplusul, pe care ofițerii nu l-au plătit ca în
vremurile trecute, de acum înainte va fi dat pentru lucrările
templului.
42 În afară de aceasta, cei cinci mii de sicli de argint, pe
care i-au luat din socoteala templului, an de an, chiar și
acele lucruri vor fi eliberate, pentru că aparțin preoților
care slujesc.
43 Și oricine sunt cei care fug la templul din Ierusalim sau
care se află în libertățile acestuia, fiind datori împăratului
sau pentru orice altă problemă, să fie în libertate și tot ce au
în tărâmul meu.
44 De asemenea, pentru zidirea și repararea lucrărilor
sanctuarului, cheltuielile vor fi date din socotelile
împăratului.
45 Da, și pentru zidirea zidurilor Ierusalimului și întărirea
lor de jur împrejur, cheltuielile vor fi date din socotelile
împăratului, precum și pentru construirea zidurilor în
Iudeea.
46 Când Ionatan şi poporul au auzit aceste cuvinte, nu le-au
dat credit şi nici nu le-au primit, pentru că şi-au adus
aminte de marele rău pe care îl făcuse în Israel; căci îi
chinuise foarte tare.
47 Dar ei au fost mulțumiți de Alexandru, pentru că el a
fost primul care a rugat cu ei pacea adevărată și au fost
mereu încredințați cu el.
48 Atunci împăratul Alexandru a adunat mari oștiri și a
tăbărât în fața lui Dimitrie.
49 După ce cei doi împărați s-au unit, oștirea lui Dimitrie a
fugit; dar Alexandru l-a urmat și i-a biruit.
50 Și a continuat lupta foarte cruntă până la apusul soarelui;
și în ziua aceea Dimitrie a fost ucis.
51 După aceea, Alexandru a trimis ambasadori la Ptolemeu,
regele Egiptului, cu un mesaj în acest sens:
52 Pentru că m-am întors pe tărâmul meu, am fost așezat
pe tronul strămoșilor mei, am luat stăpânire și l-am doborât
pe Dimitrie și am recăpătat țara noastră;
53 Căci, după ce m-am alăturat luptei cu el, atât el, cât și
oștirea lui au fost nemulțumiți de noi, astfel încât să stăm
pe tronul împărăției lui.
54 Acum, deci, să facem o legătură de prietenie și să-mi
dăm acum de soție pe fiica ta;
55 Atunci împăratul Ptolemeu a răspuns, zicând: Ferice de
ziua în care te-ai întors în țara părinților tăi și te-ai așezat
pe tronul împărăției lor.
56 Și acum îți voi face, așa cum ai scris: întâlnește-mă deci
la Ptolemaida, ca să ne vedem unii pe alții; căci o voi
căsătoripe fiica mea cu tine după dorința ta.
57 Deci Ptolemee a ieșit din Egipt cu fiica sa Cleopatra și
au ajuns la Ptolemaida în anul o sută șaptezeciși al doilea.
58 Unde l-a întâlnit regele Alexandru, i-a dat pe fiica sa
Cleopatra și și-a sărbătorit nunta la Ptolemaida cu mare
slavă, așa cum este obiceiul împăraților.
59 Împăratul Alexandru scrisese lui Ionatan să vină să-l
întâmpine.
60 Atunci, care s-a dus cu cinste la Ptolemaida, unde s-a
întâlnit cu cei doi împărați și le-a dat lor și prietenilor lor
argint și aur și multe daruri șia căpătat favoare înaintea lor.
61 În vremea aceea, s-au adunat împotriva lui niște oameni
ciumători ai lui Israel, oameni cu o viață rea, ca să-l acuze;
dar regele nu a vrut să-i asculte.
62 Da, mai mult decât atât, regele a poruncit să-și dezbrace
hainele și să-l îmbrace în purpură; șiei au făcut așa.
63 Și l-a pus să stea singur și le-a spus căpeteniilor săi:
Duceți-vă cu el în mijlocul cetății și pronunțați ca nimeni
să nu se plângă împotriva lui de vreo problemă și să nu-l
deranjeze nimeni pentru vreo cauză. .
64 Când acuzatorii lui au văzut că el era cinstit conform
vestirii și îmbrăcat în purpură, au fugit cu toții.
65 Așa că regele l-a cinstit și l-a scris printre cei mai mari
prieteni ai săi și l-a făcut duce șipărtaș la stăpânirea lui.
66 După aceea, Ionatan s-a întors la Ierusalim cu pace și
bucurie.
67 În plus, în; o sută șaptezeci și cinci de ani a venit
Dimitrie, fiul lui Dimitrie, din Creta, în țara părinților săi.
68 Despre care, când a auzit regele Alexandru, i s-a părut
rău și s-a întors în Antiohia.
69 Atunci Dimitrie l-a pus pe Apollonius conducătorul
Celosiriei general al său, care a adunat o mare oaste și a
tăbărât în Jamnia și a trimis la marele preot Ionatan, să zică:
70 Numai Tu te înalți împotriva noastră, și eu sunt râs și
batjocorit din pricina Ta și ocara Ta;
71 Acum, deci, dacă te încrezi în puterea ta, coboară la noi
în câmpie, și acolo să încercăm lucrurile împreună, căci cu
mine este puterea cetăților.
72 Întrebați și aflați cine sunt Eu și ceilalți care iau partea
noastră, și ei îți vor spune că piciorul tău nu poate fugi în
propria lor țară.
73 De aceea acum nu vei putea să rămâi pe călăreți și pe o
putere atât de mare în câmpie, unde nu este nici piatră, nici
cremene, nici loc în care să fugi.
74 Atunci când Ionatan a auzit aceste cuvinte ale lui
Apoloniu, s-a mișcat în mintea lui și, alegând zece mii de
oameni, a ieșit din Ierusalim, unde l-a întâlnit Simon,
fratele său, ca să-l ajute.

75 Și și-a întins corturile împotriva lui Iope; cei din Iope l-
au închis din cetate, pentru că Apollonius avea o
garnizoană acolo.
76 Atunci Ionatan a asediat-o, iar cei din cetate l-au lăsat să
intre de frică; și Ionatan a câștigat Iope.
77 Când a auzit Apollonius, a luat trei mii de călăreți, cu o
mare oaste de lachei și s-a dus la Azot ca unul care
călătorea și, cu aceasta, l-a tras în câmpie. pentru că avea
un număr mare de călăreți, în care și-a pus încrederea.
78 Atunci Ionatan l-a urmat până la Azot, unde oștile s-au
alăturat luptei.
79 Acum Apollonius lăsase o mie de călăreți în pândă.
80 Și Ionatan a știut că în spatele lui era o ambuscadă;
pentru că s-au înconjurat de oștirea lui și au aruncat săgeți
în popor, de dimineața până seara.
81 Dar poporul s-a oprit, așa cum le poruncise Ionatan, și
astfel caii vrăjmașilor erau obosiți.
82 Atunci l-a scos pe Simon oștirea lui și i-a pus împotriva
lacheilor (căci călăreții erau epuizați), care au fost
nemulțumiți de el și au fugit.
83 De asemenea, călăreții, împrăștiați pe câmp, au fugit la
Azot și au intrat în Betdagon, templul idolului lor, pentru
siguranță.
84 Dar Ionatan a dat foc asupra lui Azot și asupra cetăților
din jur și le-a luat prada; şi templul lui Dagon, împreună cu
cei ce au fugit în el, a ars cu foc.
85 Astfel au fost arși și uciși cu sabia aproape opt mii de
oameni.
86 Și de acolo Ionatan și-a îndepărtat oștirea și a tăbărât
împotriva Ascalonului, de unde au ieșit oamenii din cetate
și l-au întâmpinat cu mare fast.
87 După aceasta, Ionatan și oștirea lui s-au întors la
Ierusalim, având orice pradă.
88 Când regele Alexandru a auzit aceste lucruri, l-a onorat
și mai mult pe Ionatan.
89 Și i-a trimis o cataramă de aur, așa cum trebuie să fie
folosită celor ce sunt din sângele regelui; i-a dat și Accaron
cu marginile lui în stăpânire.
CAPITOLUL 11
1 Și împăratul Egiptului a adunat o mare oștire, ca nisipul
care se întinde pe malul mării, și multe corăbii și a mers
prin înșelăciune pentru a obține împărăția lui Alexandru și
a o uni cu a lui.
2 După aceea, a poruncit în Spania în mod pașnic, pe când
cei din cetăți i-au deschis și l-au întâmpinat;
3 Când Ptolemeu a intrat în cetăți, a așezat în fiecare dintre
ele o garnizoană de ostași care să le păzească.
4 Când s-a apropiat de Azot, i-au arătat templul lui Dagon,
care a fost ars, și Azot și împrejurimile lui, care au fost
distruse, și trupurile care au fost aruncate în afară și pe cele
pe care le-a ars în luptă; căci făcuseră grămezi din ei pe
drumul pe unde trebuia să treacă.
5 De asemenea, au spus regelui tot ce făcuse Ionatan, ca să-
l învinovăţească; dar regele a tăcut.
6 Atunci Ionatan l-a întâlnit pe rege cu mare fast la Iope,
unde s-au salutat unul pe altul și au găzduit.
7 După aceea, Ionatan, după ce s-a dus cu împăratul la râul
numit Eleuther, s-a întors din nou la Ierusalim.
8 Prin urmare, regele Ptolemee, după ce a dobândit
stăpânirea cetăților de lângă mare până la Seleucia de pe
coasta mării, și-a închipuit sfaturi rele împotriva lui
Alexandru.
9 Atunci a trimis ambasadori la împăratul Dimitrie, zicând:
Vino, să facem o legătură între noi, și-ți voi da fiica mea,
pe care o are Alexandru, și vei domni în împărăția tatălui
tău.
10 Căci mă pocăiesc că i-am dat fiica mea, pentru că a
căutat să mă omoare.
11 Astfel l-a defăimat, pentru că dorea împărăția lui.
12 De aceea și-a luat fiica de la el și i-a dat-o lui Dimitrie și
l-a părăsit pe Alexandru, astfel încât ura lor a fost
cunoscută pe față.
13 Atunci Ptolemeu a intrat în Antiohia, unde și-a pus două
cununi pe cap, coroana Asiei și a Egiptului.
14 Între timp, regele Alexandru era în Cilicia, pentru că cei
care locuiau în acele părți se răzvrătiseră de el.
15 Dar, când Alexandru a auzit de acestea, a venit la război
împotriva lui; atunci regele Ptolemee și-a scos oștirea și l-a
întâmpinat cu o putere puternică și l-a pus pe fuga.
16 Alexandru a fugit acolo în Arabia, ca să fie apărat; dar
regele Ptolemee a fost înălțat:
17 Căci Arabul Zabdiel a luat capul lui Alexandru și l-a
trimis lui Ptolemee.
18 Împăratul Ptolemee a murit și el a treia zi după aceea,
iar cei ce se aflau în fortărele au fost ucișiunul de altul.
19 Astfel, Dimitrie a domnit în anul o sută șaptezeci și
șapte.
20 În același timp, Ionatan i-a adunat pe cei ce erau în
Iudeea, ca să ia turnul care era în Ierusalim și a făcut multe
mașini de război împotriva lui.
21 Atunci au venit oameni nelegiuiți, care își urau poporul,
s-au dus la rege și i-au spus că Ionatan a asediat turnul,
22 Auzind lucrul acesta, s-a mâniat și, îndată, plecând, a
venit la Ptolemaida și i-a scris lui Ionatan să nu asedieze
turnul, ci să vină să vorbească cu el la Ptolemaida în mare
grabă.
23 Dar Ionatan, când a auzit acestea, a poruncit să-l
asedieze încă; și a ales pe câțiva dintre bătrânii lui Israel și
preoți și s-a pus în primejdie;
24 Și a luat argint și aur și haine și diverse daruri în plus și
s-a dus la Ptolemaida la rege, unde a găsit har în ochii lui.
25 Și deși unii oameni nelegiuiți din popor s-au plâns
împotriva lui,
26 Totuși, regele l-a rugat, așa cum făcuseră înaintea lui
înaintea lui, șil-a promovat în fața tuturor prietenilor săi,
27 Și l-a întărit în marea preoție și în toate onorurile pe
care le-a avut mai înainte și i-a dat întâietate printre
prietenii săi de seamă.
28 Atunci Ionatan a rugat împăratului să elibereze Iudea de
tribut, precum și cele trei guvernări, cu țara Samariei; și i-a
promis trei sute de talanți.
29 Împăratul a fost de acord și i-a scris scrisori lui Ionatan
despre toate aceste lucruri, în felul acesta:
30 Împăratul Dimitrie, fratelui său, Ionatan, și neamului
iudeilor, trimite salutări:
31 Vă trimitem aici o copie a scrisorii pe care i-am scris-o
vărului nostru Lastenes cu privire la voi, ca să o vedeți.
32 ÎmpăratulDimitrie tatălui său Lastenes trimite salutări:
33 Suntem hotărâți să facem bine poporului iudeilor, care
sunt prietenii noștri, și să ținem legămintele cu noi, din
cauza bunăvoinței lor față de noi.
34 De aceea, le-am ratificat hotarele Iudeii, cu cele trei
guvernări ale Apherema, Lyda și Ramathem, care s-au

adăugat Iudeii din țara Samariei și toate lucrurile care le
aparțin, pentru toți cei ce jertfesc în Ierusalim, în loc de
plățile pe care regele le primea anual de la ei din roadele
pământului șiale copacilor.
35 Și în ceea ce privește celelalte lucruri care ne aparțin,
despre zecimiile și obiceiurile care ne aparțin, precum și
salinurile și impozitele pe coroană, care ni se datorează, le
eliberăm de toate pentru a le scăpa.
36 Și nimic din aceasta nu va fi revocat de acum înainte
pentru totdeauna.
37 Acum, deci, vezi să faci o copie a acestor lucruri și să
fie predată lui Ionatan și așezată pe muntele sfânt într-un
loc vizibil.
38 După aceasta, când împăratul Dimitrie a văzut că țara
era liniștită înaintea lui și că nu i se opunea nicio
împotrivire, și-a trimis toate forțele, fiecare la locul său, cu
excepția unor cete de străini, pe care le adunase din insulele
păgânilor: de aceea l-au urât toate forțele părinților săi.
39 Mai mult, era un Trifon, care fusese mai înainte din
partea lui Alexandru, care, văzând că toată oștirea murmura
împotriva lui Dimitrie, s-a dus la Simalcue Arabul, care l-a
crescut pe Antioh, fiul cel tânăr al lui Alexandru,
40 Și i-a pus durere să-l elibereze pe acest tânăr Antioh, ca
să domnească în locul tatălui său; de aceea i-a spus tot ce
făcuse Dimitrie și cum oamenii lui de război erau dușmani
cu el și acolo a rămas mult timp. sezon.
41 Între timp, Ionatan a trimis la împăratul Dimitrie să
arunce din Ierusalim pe cei din turn, și pe cei din cetăți,
pentru că au luptat împotriva lui Israel.
42 Deci Dimitrie a trimis la Ionatan să-i spună: Nu numai
că voi face asta pentru tine și poporul tău, dar te voi onora
foarte mult pe tine șipe neamul tău, dacă va fi ocazia.
43 Acum, deci, vei face bine, dacă-mi trimiți oameni să mă
ajute; căcitoate forțele mele au plecat de la mine.
44 După aceasta, Ionatan ia trimis trei mii de oameni
puternici la Antiohia și, când au venit la rege, împăratul s-a
bucurat foarte mult de venirea lor.
45 Totuşi, cei ce erau din cetate s-au adunat în mijlocul
cetăţii, la un număr de o sută douăzeci de mii de oameni, şi
ar fi vrut să-lomoare pe împărat.
46 De aceea regele a fugit în curte, dar cei din cetate au
păzit căile cetăţii şi au început să lupte.
47 Atunci regele a chemat pe iudei după ajutor, care au
venit la el deodată și, împrăștiindu-se prin cetate, au ucis în
ziua aceea în cetate, la număr de o sută de mii.
48 De asemenea, au dat foc asupra cetăţii, au strâns multe
prada în ziua aceea şi l-au eliberat pe împărat.
49 Atunci când cei din cetate au văzut că iudeii au luat
cetatea după cum voiau ei, curajul lor s-a domolit;
50 Dă-ne pace și evreii să înceteze să ne asalteze pe noi și
pe cetate.
51 Cu aceasta și-au aruncat armele și au făcut pace; şi
iudeii erau cinstiţi înaintea regelui şi înaintea tuturor celor
ce erau în regatul lui; și s-au întors la Ierusalim, având
prada mare.
52 Așadar, regele Dimitrie s-a așezat pe tronul împărăției
sale și țara era liniștită înaintea lui.
53 Cu toate acestea, el a dezamăgit în tot ceea ce a spus, și
s-a înstrăinat de Ionatan, nici nu l-a răsplătit după
binefacerile pe care le primise de la el, ci l-a tulburat foarte
mult.
54 După aceasta, Trifon s-a întors, împreună cu el, pruncul
Antioh, care a domnit și a fost încoronat.
55 Atunci s-au adunat la el toți bărbații de război, pe care
Dimitrie îi îndepărtase și au luptat împotriva lui Dimitrie,
care s-a întors cu spatele și a fugit.
56 Mai mult, Trifon a luat elefanții și a câștigat Antiohia.
57 În vremea aceea, tânărul Antioh i-a scris lui Ionatan,
zicând: Te întăresc în marea preoție și te pun conducător
peste cele patru guvernări și să fii unul dintre prietenii
împăratului.
58 După aceasta, i-a trimis vase de aur ca să fie servite și i-
a dat voie să bea în aur și să se îmbrace în purpură și să
poarte o cataramă de aur.
59 De asemenea, pe fratele său Simon, a pus căpetenie din
locul numit Scara Tirului până la hotarele Egiptului.
60 Atunci Ionatan a ieşit şi a trecut prin cetăţile de dincolo
de apă, şi toate oştirile Siriei s-au adunat la el ca să-l ajute;
61 De unde a plecat în Gaza, dar cei din Gaza l-au exclus;
de aceea a asediat-o și a ars împrejurimile ei cu foc și le-a
stricat.
62 După aceea, când cei din Gaza s-au rugat lui Ionatan, el
a făcut pace cu ei și a luat ca ostatici pe fiii căpeteniilor lor
și i-a trimis la Ierusalim și a trecut prin țară până la Damasc.
63 Când a auzit Ionatan că prinții lui Dimitrie au venit la
Cades, care este în Galileea, cu o mare putere, cu gândul
să-l scoată din țară,
64 S-a dus să-i întâmpine și a lăsat pe Simon, fratele său, la
țară.
65 Atunci Simon a tăbărât împotriva Betsurei și a luptat
împotriva ei un timp lung și a închis-o:
66 Dar ei au dorit să aibă pace cu el, pe care le-a dat-o,
apoi i-au scos de acolo, au luat cetatea și au pus în ea o
garnizoană.
67 Cât despre Ionatan și oștirea lui, ei au tăbărât la apa
Ghenesar, de unde dimineața devreme i-au dus în câmpia
Nașor.
68 Și, iată, o mulțime de străini i-au întâmpinat în câmpie,
care, după ce i-au pus în pândă oameni în munți, s-au întors
împotriva lui.
69 Atunci când cei aflați în pândă s-au ridicat din locurile
lor și s-au luat la luptă, toți cei din partea lui Ionatan au
fugit;
70 Întrucât nu a mai rămas niciunul dintre ei, în afară de
Matatia, fiul lui Absalom și Iuda, fiul lui Calfi, căpeteniile
oștirii.
71 Atunci Ionatan și-a sfâșiat hainele și a aruncat pământ
pe capul lui și s-a rugat.
72 După aceea, întorcându-se din nou la luptă, i-a pus pe
fugă, și astfel au fugit.
73 Când oamenii săi care fugiseră au văzut aceasta, s-au
întors la el și i-au urmărit împreună cu el până la Cades,
până la propriile lor corturi, și acolo au tăbărât.
74 Au fost uciși dintre neamuri în ziua aceea aproximativ
trei mii de oameni; dar Ionatan s-a întors la Ierusalim.
CAPITOLUL 12
1 Când a văzut Ionatan că timpul îi slujește, a ales niște
oameni și i-a trimis la Roma, ca să întărească și să
reînnoiască prietenia pe care o aveau cu ei.
2 A trimis scrisori și lacedemonienilor și în alte locuri, în
același scop.
3 Au mers la Roma și au intrat în senat și au zis: Marele
preot Ionatan și poporul iudeilor ne-au trimis la voi, ca să

Romanian - 1st Maccabees.pdf

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Romanian - 1st Maccabees.pdf

Similar to Romanian - 1st Maccabees.pdf (20)

More from Filipino Tracts and Literature Society Inc.

More from Filipino Tracts and Literature Society Inc. (20)

Romanian - 1st Maccabees.pdf