Tehnologii inovative de reducere a vulnerabilitatii agroecosistemelor din cultura sfeclei de zahar si a cartofului fata de agentii de daunare (re)emergenti si modalitati de diminuare a acestora

1. INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE
PENTRU CARTOF ŞI SFECLĂ DE ZAHĂR BRAŞOV
ADER 2.2.2 :Tehnologii inovative de reducere a
vulnerabilităţii agroecosistemelor din cultura
sfeclei de zahăr şi a cartofului faţă de agenţii de
dăunare (re)emergenţi şi modalităţi de diminuare
a acestora
Perioada de executare a proiectului :
01.11.2011 – 15.12.2014

2. Conducător proiect :
Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof şi
Sfeclă de Zahăr Braşov
Parteneri :
P1-Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia
Plantelor Bucureşti
P2- Institutul de Cercetare pentru Pajişti Braşov
P3 –Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof Târgu
Secuiesc
P4- S.C. SOLFARM Sfântu Gheorghe
Director proiect : Dr. ing. Victor Donescu

3. Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof şi
Sfeclă de Zahăr Braşov
Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia
Plantelor Bucureşti
Institutul de Cercetare pentru Pajişti Braşov
–Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof Târgu
Secuiesc
S.C. SOLFARM Sfântu Gheorghe

4. Obiectivul general al proiectului : Elaborarea de tehnologii inovative
pentru cultura cartofului şi sfeclei de zahăr care să asigure
reducerea vulnerabilităţii agroecosistemelor în faţa agenţilor
de dăunare (re)emergenţi şi asigurarea sustenabilităţii
exploataţiilor în condiţiile respectării criteriilor de mediu.
Obiectivele specifice ale proiectului :
1. Stabilirea tehnologiilor specifice care să asigure integrarea
metodelor agrotehnice şi a mijloacelor chimice şi biologice de
combatere la cartof şi sfeclă de zahăr şi reducerea poluării
solului şi apei freatice
2. Determinarea sortimentelor şi combinaţiilor de
însectofungicide şi a dozelor optime de aplicare în funcţie de
starea fitosanitară a culturii şi gradul de atac
3. Stabilirea sortimentului de soiuri de cartof şi sfeclă de zahăr
cu rezistenţă genetică la atacul de boli şi dăunători ,care să fie
recomandate în cultură în condiţiile specifice zonelor principale
de cultură din ţara noastră.

5. ADER 2.2.2 Faza 1/2011
Obiectivele fazei : - Studiu efectuat pe baza datelor climatice şi stiinţifice
despre efectele schimbărilor climatice din ultima perioadă asupra
productivităţii culturilor de cartof şi sfeclă de zahăr
- O inventariere a agenţilor de dăunare care pot afecta
stabilitatea agroecosistemele cartofului şi sfeclei de zahăr
Activitatea 1.1 :
Analiza efectelor condiţiilor climatice în schimbare asupra
productivităţii agro-ecosistemelor culturii de cartof şi sfeclă de zahăr
Activitatea 1.2 : Agenţii de dăunare re-emergenţi în culturile de cartof şi
sfeclă de zahăr care pot afecta stabilitatea agroecosistemelor.

6. ADER 2.2.2 Faza 1
Activitatea 1.1 :
Analiza efectelor condiţiilor climatice în schimbare
asupra productivităţii agro-ecosistemelor culturii de cartof şi sfeclă
de zahăr
Modificările climatice globale (creşterea temperaturii medii,
schimbarea regimului şi cantităţilor de precipitaţii) şi defrişările au
determinat, în ultimele decenii, o creştere a suprafeţelor afectate de
deşertificare la nivelul întregii planete.
Deşertificarea este considerată ca fiind cel mai mare flagel care
ameninţă Terra.
Seceta poate produce :
 degradarea terenurilor agricole şi reducerea potenţialului biologic al
solului,
 reducerea producţiei agricole şi pune în pericol securitatea alimentară
a populaţiei.
 reducerea efectivelor de animale
Principalele elemente climatice, în special temperatura, apa şi
lumina, dacă se manifestă excesiv (prea mult sau prea puţin) si pe o
durată mai lungă, pot deveni factori adverşi cu consecinţe serioase
asupra activităţii, aspectului exterior, cantităţii şi calităţii producţiei.

7. Vătămări produse de temperaturi scăzute :
Pe plantă, în cazul îngheţurilor sau a brumelor târzii, se
constată ofilirea şi înnegrirea sau distrugerea totală a părţii
aeriene.
Plantele afectate de îngheţurile de primăvară îşi revin de
obicei foarte încet, cu repercursiuni mari în acumularea
producţiei.
Îngheţurile timpurii din toamnă, care produc distrugerea
timpurie a foliajului, duc la întreruperea acumulării producţiei
la soiurile târzii.
La tuberculi , pentru majoritatea soiurilor, temperatura de
-2,0°C este punctul de îngheţ. In cazul brumelor sau a
îngheţurilor timpurii, tuberculii pot îngheţa parţial sau total.
Rădăcinile de sfeclă în sol rezistă la -5 °C, dar sfecla
îngheţată reduce randamentul de extracţie al zahărului în
fabricile de zahăr
Pulpa tuberculilor afectaţi de temperaturi joase la fierbere
se înnegreşte, devenind inproprie consumului sau prelucrării
industriale .

8. Vătămări produse de temperaturi ridicate
Plantele mai bătrâne se ofilesc. în cazul culturilor tinere, care nu au reuşit să
acopere solul, simptomele evidente apar pe tulpini la nivelul solului.
P e frunze apar arsuri
Pe tubercul i, la temperaturi ridicate de 35-40°C, apare fenomenul de băşicare a
cojii sau pete cu nuanţă metalică.
în puipă, ţesuturile de sub coajă devin umede şi se brunifică. Sub coajă, pot să
apară pete negre sau se formează necroze,
Culoarea necrozelor în pulpă este galbenă, iar la prepararea culinară (fier-bere)
petele necrotice rămân tari.
Zona afectată se poate usca sau este invadată secundar de către bacterii de
putrezire. Tuberculii afectaţi de temperaturi ridicate în câmp, formează colţi
slabi, care nu sunt via-bili
Pagube produse de temperaturi ridicate:
- se opreşte formarea sau creşterea tuber-culilor,
- scade rata de acumulare a producţiei, tuberculii rămân mici şi se
deshidratează.
- creşte procentul de tuberculi puiţi şi deformaţi.
- scade calitatea comercială şi cea culi-nară a tuberculilor.
- la sfecla de zahăr se opreşte acumularea zahărului
-Acţiunea secundară a temperaturilor ridicate se manifestă în cazul culturilor de
cartof pentru sămânţă, prin degenerarea climatică, ce se evidenţiază în anul
următor .

9. Vătămări produse de secetă
Seceta din prima parte a vegetaţiei cartofului şi sfeclei determină slaba
dezvoltare a aparatului vegetativ aerian, plantele rămân mici, cu suprafaţa
foliară redusă.
Frunzele şi plantele se ofilesc, se îngălbenesc, iar în final se usucă. Florile
avortează şi cad, nu se mai formează bace şi seminţe
La tuberculi, seceta instalată după răsărirea plantelor inhibă stolonizarea şi poate
cauza resorbirea stolonilor, încetineşte ritmul de creştere a tuberculilor.
La tuberculii care au suferit de secetă şi temperaturi ridicate se constată ieşirea din
repaus, încolţirea prematură, încolţirea filoasă, crăparea cojii. Tuberculii se
deshidratează.
în pulpă se pot forma cavităţi interne sau apare fenomenul de pătarea cenuşie .
Pagube produse : - pierderile de producţie pot ajunge la peste 50-60%.
- se depreciază calitatea culinară, aspectul comercial şi valoarea
biologică a tuberculilor folosiţi ca material de plantat .

10. Vătămări produse de grindină
Pe plante : vătămarea gravă a acestora, distrugerea foliajului. Plantele
distruse se pot regenera.
P e frunze apar perforări, rupturi sau franjurări de forme neregulate,
dându-le un aspect zdrenţuros. Alteori apar pete albicioase, care
ulterior se necrozează şi se găuresc. In cazuri grave se produce
defolierea parţială sau totală a plantelor, distrugerea vrejilor la cartof
Pe tulpini, apar rupturi şi urme de lovituri sub formă de pete albicioase,
care mai târziu devin maronii. In drep-tul petelor tulpinile se pot rupe.
Uneori tulpinile rămân defoliate sau sunt culcate la sol.
Pe tuberculii neprotejaţi de sol apar vătămări exterioare
Pagube: mai grave se manifestă la soiurile timpurii, surprinse înainte de
înflorire.
Dacă se distruge cca 25% din foliaj se reduce producţia şi scade calitatea
comercială a acesteia
La o distrugere mai mare a foliajului producţia scade semnificativ, se
formează tuberculi mai mici care au calitate slabă şi greutate specifică
redusă.
Pe rănile produse se pot instala diferite ciuperci sau bacterii.

11. Vătămări produse de băltirea apei
Plantele din zona cu exces de apă se îngălbenesc, stagnează în creştere
sau mor în câteva zile.
Pe tuberculi şi pe partea subterană a tulpinii lenticelele se măresc, se
înălbesc.
Pagube produse: Datorită excesului de apă producţia poate să scadă cu
25- 80 %. dar se ajunge şi la distrugerea totală a culturilor
Excesul de apă favorizează apariţia şi răspândirea unor boli de putrezire,
depreciază calitatea şi aspectul comercial al tuberculilor
Scade conţinutul de substanţă uscată şi de amdon. Tuberculii devin apoşi
şi fără gust, etc.
Cauze : Excesul de apă se produce în special primăvara, pe terenurile
nenivelate şipe soluri mai puţin permeabile, cu subsolul tasat. Poate fi
provocat şi de inundaţii, precipitaţii abundente, de nivelul freatic prea
ridicat sau de irigările excesive.
Moartea plantelor este provocată de lipsa oxigenului la nivelul sistemului
radicular.

12. ADER 2.2.2 Faza 1
A 1.2 Agenţii de dăunare re-emergenţi în culturile de cartof şi sfeclă de
zahăr care pot afecta stabilitatea agroecosistemelor.
Stabilitatea recoltelor de cartof şi sfeclă de zahăr din punct de vedere
calitativ şi cantitativ în diferite condiţii ecologice depinde de
interacţiunile care se stabilesc între :
- potenţialul biologic, pe de o parte
şi condiţiile mediului biotic şi abiotic înconjurător pe de altă parte
Obiectivele principale al sistemului de protecţie a culturii cartofului şi
sfeclei de zahăr sunt :
- optimizarea beneficiilor raportate la costurile controlului speciilor
parazite
- protejarea faunei utile,
- reducerea poluării mediului ambiant.
Influenţa agenţilor patogeni şi concurenţi precum şi a factorilor limitativi
de creştere este măsurată prin efectul asupra producţiei.

13. Cultura cartofului poate fi afectată de aproximativ 300 de dăunători şi
boli, dintre care mai mult de 100 sunt extrem de periculoşi pentru
nivelul şi calitatea producţiei obţinute.
Bolile şi dăunătorii produc :
- degenerarea cartofului pentru sămânţă
- întâzieri în răsărire sau o creştere prematură
- stopează creşterea, reduc foliajul sau contribuie la moartea
prematură acestuia
- inhibă producerea primară şi acumularea producţiei
- infectează stolonii sau tuberculii nou formaţi
- produc infecţii în depozite

14. Numărul de tratamente cu pesticide (erbicide, insecticide,
fungicide) care se fac în perioada de vegetaţie a cartofului ajung în
medie la 5-8 tratamente.
În anii cu condiţii climatice deosebite (precipitaţii abundente
care favorizează atacul manei) se ajunge la 8-12 tratamente şi 20 - 40
kg produs comercial administrat pe 1 ha.
Numărul tratamentelor şi cantităţile de pesticide sunt mari, ceea
ce justifică îngrijorarea privind:
- poluare mediului,
- distrugerea agenţilor biologici utili
- concentrarea reziduurilor în consumatorii de la capătul lanţurilor
trofice.

15. Principalii agenţi de dăunare re-emergenţi în culturile
de cartof şi sfeclă de zahăr care pot afecta
stabilitatea agroecosistemelor la noi în ţară sunt :

16. Nematozii comuni din genul Ditylenchus, nematozi polifagi, destul de
răspândiţi, au fost decretaţi după intrarea în UE ca dăunători de carant
ină fitosanitară.

17. Aphis fabae Scopoli, 1963. APHIDINAE: APHIDINI Păduchele
negru al sfeclei. Specie răspândită pe tot globul. În
ţara noastră se întâlneşte în toate regiunile.

18. Myzus persicae Sulzer, 1776. APHIDINAE: MACROSIPHINI Păduchele verde
al piersicului .Specie răspândită în Europa, Asia, America de Nord,
Africa şi Australia. În ţara noastră este semnalată în toate regiunile.

19. Viermii sârmă (AGRIOTES sp. (fam. Elateridae) sunt răspândiţi în
aproape toate regiunile geografice şi climatice reprezentative de pe
Pământ, cunoscându-se 7.500-8.000 de specii. Sunt polifagi, atacă
cartoful şi sfecla de zahăr provocând uneori pagube mari.

20. Alternaria (Alternaria solani E. şi M. Boala este produsă de
ciuperca Alternaria solani (EH. şi Mart.)
Pe frunze apar pete necrotice, circulare, ovale sau puţin colţuroase.
Ţesuturile în dreptul petelor se necrozează şi se usucă, uneori se rup şi
cad în bucăţi, iar frunza rămâne ciuruită. în cazul unui atac pu-ternic
foliajul se răsuceşte, se înnegreşte şi se usucă în totalitate Leziunile de
pe tuberculi seamănă cu cele produse de putregaiul uscat (Fusarium
sp.), dar lipsesc pli-urile cu spori. În pulpă, în dreptul petelor de pe
coajă, se formează un putregai uscat de culoare brună-negricioasă.

21. Râia argintie . Boala este produsă de ciuperca Helminthosporium
solani Dur.şi Mont. Sinonim: Spondylocladium atrovirens Hare.
Ciuperca atacă numai tuberculii. Soiurile timpurii sunt de obicei mai
grav afectate decât soiurile mai târzii. Tuberculii pot fi infectaţi în
câmp şi/sau în depozit, dar boala evoluează numai în timpul păstrării.

22. Putrezirea germenilor şi plăntuţelor (PYTIUM spp-, PHOMA BETAE Fr.,
APHANOMYCES spp. FUSARIUM spp., RHIZOCTONIA SOLANI Kiihn). Sunt atacate
plăntuţele tinere de sfeclă. In primăverile ploioase şi reci, atacul
produce putrezirea acestora şi goluri mari în cultură. Atacul se
manifestă şi în cursul anului provocând reducerea producţiei şi a
conţinutului în zahăr.

23. Rhizoctonia violaceea (Mucegaiul violet al sfeclei apare pe rădăcină
sub formă de pete de culoare violacee, în dreptul petelor ţe-sutul se
adînceşte şi putrezeşte datorită şi atacului ciupercilor saprofite. Când
condiţiile sunt prielnice ciupercii, rădăcinile putrezesc în întregime şi
plantele pier.

24. Cercosporioza (CERCOSPORA BETICOLA Sacc.). La culturile atacate de
cerosporioză intervalul dintre rânduri este acoperit de frunze uscate
distruse de boală ,căzute pe sol,. Distrugerea frunzelor şi formarea
repetată de noi frunze în rozetă are repercusiuni negative asupra
creşterii rădăcinii şi acumulării zahărului.

25. Semnalarea re-emergenţei unor boli şi dăunători impun :
- măsuri sporite de monitorizare şi control
- integrarea acestora în cadrul unor tehnologii sustenabile
adaptate diferitelor sisteme de cultură
Este necesară o schimbare fundamentală a abordării protecţiei
culturilor şi modernizarea tehnologiilor de cultivare.