un bilant sub forma de gafa

1. Un bilant sub forma de gafa
H.-R. PATAPIEVICI
Saptamina trecuta, 22 a prezentat un dosar de presa in chestiunea decorarii lui Vasile
Ciolpan, director al inchisorii de la Sighet intre anii 1950-1955. Vasile Ciolpan este unul
din numerosii tortionari comunisti pe care justitia nu i-a judecat, societatea nu i-a
condamnat la oprobriu, iar institutiile statului ii confunda cu oamenii respectabili. Ceea
ce insa il distinge pe Vasile Ciolpan de alti tortionari (acceptati ca oameni normali de
societate) este imprejurarea ca, la Sighet, oamenii la asasinarea carora a contribuit
masiv au fost mari personalitati politice, intelectuale si religioase romanesti. Pe
tortionarul Ciolpan calitatea victimelor l-a smuls din anonimatul raului si l-a facut notoriu.
Cum era firesc, Presedintia a indicat spre Asociatia nationala a veteranilor de razboi,
filiala Maramures (al carei membru Ciolpan este), pentru vina de a-l fi pus pe acesta pe
listele de decorare. Aparent, deci, este vorba de o banala eroare. In fond, am impresia
ca suntem in fata unei intimplari cu tilc. Sa nu uitam ca, din 1997, presedintele tarii a
acceptat sa devina presedintele de onoare al Asociatiei nationale a veteranilor de
razboi, din care nu doar ca facea parte si Vasile Ciolpan, dar care (inainte de 1989) ii
excludea prin statut pe toti cei care fusesera considerati si de comunisti indezirabili.
Faptul ca Asociatia nationala a veteranilor de razboi este o organizatie cu trecut
(infiintata in 1963 prin excluderea tuturor militarilor care nu au colaborat cu comunistii,
ANVR, sub alt nume, a functionat din 1980 pe linga CC al PCR) si este condusa in
prezent de un general de divizie care a participat in octombrie 1956 la represiunea
studentilor solidarizati cu revolutia din Ungaria, nu pare a-l fi pus pe ginduri pe
presedintele nostru, atunci cind a acceptat sa o prezideze onorific.
Cred ca tilcul acestei intimplari este urmatorul. Romania sufera de "boala tulburelii".
Totul, la noi, a ramas tulbure, amestecat, impur, sfidind discernamintul si decenta.
Apele nu s-au separat, raii au ramas amestecati cu bunii, iar institutiile statului nu s-au
purificat de povara mostenirii comuniste. In tot si in toate, noi tirim pasivul societatii
comuniste dupa noi asemeni unui cadavru mirosul de mort. Statul roman are in camara
un hoit, pe care se face ca nu il vede. Faptul ca presedintele Romaniei decoreaza un
tortionar notoriu nu este pur si simplu o intimplare: este, mi se pare, consecinta
perversa a faptului ca presedintele Romaniei a acceptat sa fie si presedintele unei
organizatii a veteranilor de razboi care numara tortionari intre membrii ei, este condusa
de un general care a facut represiune comunista. Decorarea unui tortionar de catre un
presedinte democratic poate fi o gafa; dar complicitatea neglijenta cu oamenii si
resturile institutionale ale vechiului regim comunist este o politica, nu o gafa. Or, in
privinta acomodarii cu oamenii si institutiile vechiului regim atit regimul Iliescu, cit si
administratia Constantinescu ofera exemple triste. Daca de la fostul comunist Iliescu
era greu sa te astepti la altceva, de la profesorul universitar Constantinescu societatea
romaneasca avea dreptul sa astepte o clara limpezire a apelor: raii sa fie identificati ca
rai, bunii sa fie repusi in respectul societatii, iar institutiile statului sa fie purificate de
povara mostenirii comuniste. In special resturile toxice ale fostei Securitati comuniste,
pe care regimul Iliescu le-a conservat pentru a le folosi in beneficiu personal, ar fi trebuit

2. sa fie complet eliminate de administratia Constantinescu. Nu a fost asa. Administratia
Constantinescu pare a se intelege la fel de bine cu mostenirea Securitatii ca si regimul
Iliescu. Din acest motiv, decorarea din neatentie a tortionarului Ciolpan poate fi foarte
bine interpretata ca un bilant involuntar al masurilor pe care administratia
Constantinescu nu le-a luat, desi a promis ca o face. Scurt spus, cel putin in ordine
morala, acestea ar fi fost urmatoarele: criminalii si tortionarii fostului regim comunist sa
fie condamnati, societatea sa-si regaseasca autenticele repere morale, iar procesul
comunismului sa fie facut. In toate aceste restante, presedintele Constantinescu are o
responsabilitate deloc neglijabila. Decorarea involuntara a tortionarului Ciolpan este
bilantul nefardat a doi ani de administratie Constantinescu