. Republica Moldova este o ţară cu dezvoltare economică accentuată în agricultură. Politica agrară a statului presupune asiguarea ţării cu produse alimentare necesare societăţii în ansamblu. Cunoştinţele economice permit de a stabili tendinţele de dezvoltare, precum şi rezolvarea problemelor cu care se confruntă activitatea de antreprenoriat. Obiectivul major al cursului se concentrează la formarea competenţelor la elevi în domeniul activităţii legilor economice în agricultură, stabilirea relaţiilor de producere între antreprenori. Pentru ca acest obiectiv să fie realizat este necesar de a cerceta sistematic factorii ce stau la baza activităţii antreprenoriale în sectorul agrar. Economia agrară este ştiinţa care se bazează pe ajunsurile altor ştiinţe (ştiinţe tehnice, politice). 2. Obiectul disciplinei economice.

1. Tema: Introducere
1. Conţinutul cursului economie agrară.
2. Obiectul disciplinei economice.
3. Metodele de studiere.
4. Importanţa şi necesitatea cunoaşterii.
5. Noţiune de economie de piaţă.
1. Conţinutul cursului economie agrară.
Cursul economie agrară prevede studierea legităţilor economice din sectorul
agrar. Republica Moldova este o ţară cu dezvoltare economică accentuată în
agricultură. Politica agrară a statului presupune asiguarea ţării cu produse
alimentare necesare societăţii în ansamblu.
Cunoştinţele economice permit de a stabili tendinţele de dezvoltare, precum
şi rezolvarea problemelor cu care se confruntă activitatea de antreprenoriat.
Obiectivul major al cursului se concentrează la formarea competenţelor la elevi în
domeniul activităţii legilor economice în agricultură, stabilirea relaţiilor de
producere între antreprenori. Pentru ca acest obiectiv să fie realizat este necesar de
a cerceta sistematic factorii ce stau la baza activităţii antreprenoriale în sectorul
agrar.
Economia agrară este ştiinţa care se bazează pe ajunsurile altor ştiinţe
(ştiinţe tehnice, politice).
2. Obiectul disciplinei economice.
Necesitatea cunoaşterii economiei la momentul actual este necesară ca
niciodată. Viaţa ne impune să participăm la diferite relaţii de producere, de afacere.
Fiecare dintre noi are diferite scopuri în viaţă, dar toate ele luate în ansamblu-
pretind spre o viaţă mai bogată, adică mai devreme sau mai tîrziu pentru a
supravieţui sau solicita o activitate de antreprenoriat (afacere, bussines). Economia
agrară vine ca o ştiinţă–suport întru soluţionarea diferitor probleme cu conţinut
economic.
Economia agrară este ştiinţa ce studiază acţiunile obiective ale legilor
economice, precum şi modalitatea de manifestare la producerea agricolă.
Economia agrară – este disciplina ce studiază relaţiile de producere între
agenţii economici din sectorul agrar.
Economia agrară – este ştiinţa ce operează cu fenomenele în aplicarea
tehnologiilor avansate la producerea culturilor agricole, determinarea veniturilor şi
costurilor.
Ca ştiinţă economia agrară are nevoie de surse informaţionale din
următoarele domenii:
1. Managementul producerii – presupune găsirea rezervelor de majorare a
eficacităţii producţiei (se ocupă de organizarea proceselor de producere).
2.Geografia economică – presupune amplasarea şi specializarea producţiei.
1

2. 3. Statistica agrară – presupune cercetarea informaţiei şi determinarea
tendinţelor de dezvoltare.
4. Evidenţa contabilă – presupune ţinerea evidenţei informaţiei economice
în documentele primare.
5. Marketing – presupune studierea relaţiilor dintre producerea producţiei şi
piaţa de desfacere.
Reieşind din cele menţionate mai sus, şi stabilirea relaţiilor de piaţă, în faţa
economiei agrare stau următoarele sarcini:
1. Stabilirea unui plan de acţiuni întru folosirea eficientă a resurselor
funciare, mijloacelor de producţie, resurselor de muncă.
2. Dezvoltarea mecanismului economic între agenţii economici din sectorul
agrar şi alţi agenţi din alte ramuri ale economiei naţionale.
Factorii de producere în agricultură
3.
Metodele de studiere.
Metodele de studiere a economiei agrare presupun calea
pe care trebuie
să mergem pentru a pătrunde în esenţa disciplinei studiate. Se întîlnesc următoarele
metode:
1. Metoda dialectică – totul se află în legătură, nimic nu se studiază separat;
toate procesele sunt strîns legate între ele .
2. Metoda statistică – presupune asigurarea cu bază de informaţie pentru
analiza rezultatelor; descoperirea tendinţelor de dezvoltare.
3. Metoda economico–matematică – presupune efectuarea calculelor în baza
operaţiilor matematice a indicatorilor.
4. Metoda logică – abstractă – presupune dezvoltarea gîndirii logice în baza
fenomenelor cercetate.
5. Metoda experimentală – presupune efectuarea diferitor experimente,
observaţii personale ce ar asigura corectitudinea cercetărilor.
Toate aceste metode în ansamblu, fiind utilizate, ne permit să descoperim,
implementăm, avansăm în activitatea antreprenorială.
2
Procesul de producere în agricultură
Pămînt,
resurse
naturale
Mijloace de
producţie,
MF+AC
Resurse de
muncă
(lucrători)

3. Tema: Agricultura ca ramură principală a economiei
naţionale
1. Importanţa agriculturii şi particularităţile ei.
2. Perspectivele de dezvoltare.
3. Formele de proprietate în sectorul agrar şi formele de gospodărire.
1. Importanţa agriculturii şi particularităţile ei.
Economia oricărei ţări intercalează o mulţime de ramuri şi anume:
- industria grea;
- industria uşoară;
- industria alimentară;
- agricultura.
Agricultura este considerată ramura principală a economiei Moldovei.
Această ramură aprovizionează populaţia republicii cu produse alimentare. Asigură
industria de prelucrare cu materie primă, asigură dezvoltarea altor ramuri din
interiorul ei. Orice ţară se consideră independentă economic şi politic dacă se
rezolvă problema alimentării populaţiei. Republica Moldova este o ţară agrară,
deoarece bogăţia naturală este pămîntul cu fertilitate înaltă. De asemenea sectorul
agrar aduce mari venituri în bugetul statului. O atenţie deosebită în dezvoltarea
agriculturii o are Parlamentul şi Guvernul. În Republica Moldova o mare parte din
populaţie locuieşte la sate, deaceea pentru mulţi cetăţeni agricultura este unica
sursă de existenţă. La momentul actual se implementează tehnologii avansate de
cultivare a culturilor agricole, folosirea tehnicii moderne. La rîndul său agricultura,
spre deosebire de alte ramuri ale economiei naţionale, are următoarele
particularităţi:
1. Procesele de producere în agricultură depind de condiţiile climaterice.
2. Producţia obţinută depinde de fertilitatea solului.
3. Pămîntul este principalul mijloc de producţie.
4. În industrie predomină mijloace fixe, iar în agricultură – mijloace mobile
(cele care se mişcă) - tractoare, combine, semănători.
5. Producerea agricolă în agricultură poate fi utilizată pentru scopuri de
semănături, pe cînd în industrie lucrul acesta e imposibil.
6. Producerea agricolă în agricultură se desfăşoară pe suprafeţe mari.
7. În agricultură putem întîlni diferite forme organizatorico-juridice.
3

4. Tema: Complexul agro-industrial şi rolul lui în agricultură
1. Noţiune de infrastructură şi clasificarea ei.
2. Legăturile economice şi de producţie între ramurile complexului agro-
industrial.
1. Noţiune de infrastructură şi clasificarea ei.
Rezultatele finale ale activităţii de antreprenoriat depind nu numai de nivelul
de dezvoltare a factorilor de producere, dar şi de ramurile de deservire. Odată cu
majorarea volumului de producere în agricultură cresc şi necesităţile în resurse
tehnico-materiale, materie primă, materiale adăugătoare; creşte necesitatea în
energie electrică, transport, mijloace de comunicaţie, rezervelor pentru păstrarea
producţiei.
La producerea şi prelucrarea producţiei agricole se urmăreşte aprovizionarea
tehnico-materială, serviciul veterinar, hidrometeorologie, de protecţie a
plantaţiilor, de carantină, fitosanitar, agro-pedologic, de semnalizare, de evidenţă şi
pronostic, de dispecer, de marketing, etc.
Ansamblul acestor sfere şi servicii în economie se numeşte infrastructură.
Infrastructura reprezintă un complex de ramuri şi produceri, menite să
asigure condiţii normale pentru reproducerea economică şi socială.
Infrastructura favorizează funcţionarea eficientă a complexului
agroindustrial (CAI) pe calea realizării legăturilor organizaţionale,
economice, tehnologice etc. apărute în procesul de producţie.
Infrastructura este orientată spre sporirea cantităţii şi calităţii producţiei.
Infrastructura apare ca unul din factorii principali ai intensificării producţiei
agricole şi creşterii eficienţei ei.
Transportarea la timp a materiei prime, materialelor, producţiei finite, în
mare măsură determină preventiv cantitatea de resurse aflate în circulaţie.
Condiţia principală pentru formarea ramurilor infrastructurii este creşterea
potenţialului economic al ţării.
În condiţiile dezvoltării relaţiile de piaţă s-au schimbat esenţial funcţiile
ramurilor infrastructurii. Lipseşte sistema de esenţial funcţiile ramurilor
infrastructurii. Lipseşte sistema de asigurare a agriculturii cu resurse materiale,
tehnice, utilaj.
Pe baza fostelor întreprinderi s-au format şi se mai formează diferite
societăţi pe acţiuni şi întovărăşiri care se ocupă cu realizarea resurselor materiale,
reparaţia tehnicii întreprinderilor din agricultură.
Sarcina principală a infrastructurii de producere materială este eliberarea
treptată a întreprinderilor agricole de deservire a producerii şi concentrarea
puterilor la activitatea de producere de bază.
Toate elementele CAI pot fi clasificate după următoarele 4 particularităţi:
− După nivelul de acţiune asupra procesului de producere;
4

5. − După caracteristica teritorială;
− După caracteristica ramurală;
− După funcţia stabilită.
Infrastructura CAI
Infrastructura economiei naţionale reprezintă o sistemă de ramuri şi
servicii care deservesc funcţionarea eficientă a economiei naţionale în întregime.
Infrastructura regională se ocupă cu dezvoltarea regiunilor în parte (de
nord, sud, centru) a judeţelor, sectoarelor, formarea complexelor teritoriale.
Infrastructura locală sau de producere constă din elementele care asigură
activitatea unor întreprinderi aparte.
Infrastructura interramurală este menită să deservească multe sfere a
economiei naţionale, în primul rînd transporturile, comunicaţiile.
Infrastructura din interiorul ramurii favorizează funcţionarea unei sfere
concrete. Exemplu: dezvoltarea legumiculturii care nu e posibilă fără sistema de
creare, încercare a soiurilor etc. Necesitatea în această deservire se manifestă mai
ales în condiţiile dezvoltării specializării şi concentrării producerii în ramură.
5
După nivelul acţiunii asupra
procesului de producere
După caracteristica teritorială
De producere
Socială
După caracteristica ramurală
Interramural
În interiorul ramurii
Infrastructura economiei
naţionale
De regiune (judeţ)
Locală
După funcţia stabilită
Sfere
Pentru deservirea agriculturii
Pentru transmiterea producţiei
pînă la consumator

6. După funcţia stabilită în infrastructura CAI se observă două sfere principale:
- sfera pentru deservirea nemijlocită a agriculturii;
- sfera care asigură distribuirea producţiei finite de la producător la
consumator.
Din prima sferă fac parte ramurile şi întreprinderile care se ocupă cu
reparaţia şi deservirea tehnică, organizaţiile de transport, serviciu de informare.
A doua sferă constă din organizaţii sare se ocupă cu achiziţionarea,
transportarea şi păstrarea producţiei.
La formarea infrastructurii de producere acţionează mai mulţi factori:
- condiţiile climaterice;
- relieful;
- solul;
- asigurarea cu apă;
- starea drumurilor;
- amplasarea întreprinderii;
- tehnicile folosite la producere;
- nivelul specializării lucrărilor.
Infrastructura socială reprezintă partea forţei societăţii îndreptate la
formarea condiţiilor suficiente pentru funcţionarea eficientă a lucrătorului în
procesul de producere, asigurarea lui cu loc de trai şi cu necesităţi comunale.
Sarcina principală a infrastructurii sociale constă în îmbunătăţirea de mai
departe a condiţiilor de trai a populaţiei de la sate.
Ramurile infrastructurii sociale nu participă la crearea produsului finit, dar
asigură premize pentru dezvoltarea normală a procesului de producere.
Tema: “Fondul funciar şi utilizarea lui”
6

7. 1. Pămîntul – principalul mijloc de producţie în agricultură.
2. Fondul funciar şi utilizarea lui.
3. Fertilitatea solului şi tipurile.
Pămîntul – principalul mijloc de producţie în agricultură.
Pămîntul reprezintă cea mai mare parte a avuţiei naţionale şi aparţine
poporului care-l prelucrează. Folosirea lui efectivă constituie condiţia de bază a
dezvoltării agriculturii. Mai mult ca atît, pămîntul pentru agricultură spre deosebire
de alte ramuri ale economiei naţionale, unde e folosit ca teren pentru amplasarea
producţiei în agricultură exercită funcţia de mijloc de producţie. Deci fără pămînt
este imposibil existenţa agriculturii ca ramură productivă. În agricultură pămîntul
are două roluri:
1. Se prezintă ca obiect de muncă;
2. Se prezintă ca mijloc de muncă.
Ca obiect al muncii pămîntul apare atunci cînd oamenii acţionează asupra
stratului fertil cu ajutorul uneltelor de muncă pentru producrea agricolă. Prin
prelucrarea solului omul foloseşte capacităţile mecanice, fizice şi chimice prin
intermediul cărora se acţionează asupra plantelor asigurînd în acelaşi timp
condiţiile necesare de creştere. În aşa anturaj pămîntul joacă rolul de mijloc de
muncă. Reieşind din cele sus menţionate pămîntul se consideră ca principalul
mijloc de producere în agricultură.
Pămîntul ca mijloc principal de producţie se deosebeşte esenţial de alte
mijloace de producţie folosite în agricultură şi anume: (particularităţile
pămîntului).
1. Toate mijloacele de producţie (maşini, clădiri, construcţii tehnice,
inventar agricol) reprezintă rezultatul muncii omeneşti şi
producerea lor poate fi repetată de atîtea ori, cît este necesar.
Pămîntul ca dar al naturii devine mijloc de producţie numai după
antrenarea lui de către om în procesul de producţie şi ca mijloc de
producţie el este de neînlocuit.
2. Mărimea sau suprafaţa pămîntului e mărginită şi nu poate fi mărită
după dorinţa oamenilor. Cu părere de rău se poate constata că în
procesul de producţie folosirea nechibzuită a pămîntului duce la
reducerea suprafeţelor agricole.
3. Pămîntul e limitat în spaţiu, adică el nu poate fi deplasat şi poate fi
folosit în condiţii concrete climaterice.
4. Pămîntul, spre deosebire de alte mijloace de producţie, nu se
uzează, nu-şi pierde calităţile sale, dar dimpotrivă, fiind prelucrat
şi întreţinut bine îşi sporeşte productivitatea sa.
5. Terenurile de pămînt se deosebesc între ele după fertilitate, relief şi
alte caracteristici care influenţează asupra creşterii producţiei
agricole.
2. Fondul funciar şi utilizarea lui.
7

8. În conformitate cu Codul funciar al Republicii Moldova, terenurile de
pămînt se impart în şapte categorii:
1. Pămîntul destinat agriculturii.
2. Pămîntul destinat localităţilor (satelor, oraşelor, municipiilor).
3. Pămîntul destinat industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor, apărării şi
pămîntul cu alte destinaţii.
4. Pămînturi destinare ocrotirii naturii, activităţii de regenerare, pentru
odihnă şi ocrotirea sănătăţii, în scopuri istorico-culturale ale zonelor
suburbane şi ale spaţiilor verzi.
5. Pămînturi ale Fondului silvic.
6. Pămînturi ale Fondului de apă.
7. Pămînturi de rezervă.
Fondul funciar după conţinutul său are diferite tipuri de pămînturi, dar după
destinaţia lor se impart în două tipuri:
a) terenuri agricole
b) terenuri neagricole
Pămînturile agricole reprezintă loturile de pămînt care sistematic sînt
folosite în scopul obţinerii producţiei agricole. Terenurile agricole după
clasificarea organelor statistice de stat, se impart în subgrupe speciale:
1) arături; 2) plantaţii perene; 3) fîneţe; 4) păşuni; 5) pîrloage.
Arăturile sînt acele loturi de pămînt care sînt folosite în fiecare an pentru
cultivarea culturilor agricole. Mai poartă denumirea de terenuri prelucrate. În
structura terenurilor agricole, arăturilor le revine cea mai mare cotă, în dependenţă
de specilizarea gospodăriei.
Plantaţiile perene reprezintă loturile ocupate cu livezi, vii, pomuşoare,
căpşune, zmeură etc.
Fîneţele sînt loturile ce se utilizează pentru pregătirea fînului uscat.
Păşunile sînt loturi de pămînt acoperite cu iarbă pentru păscutul animalelor
agricole.
Pîrloagele sînt loturi de pămînt neprelucrate în decursul a mai multor ani,
dar cîndva erau folosite ca arături.
Terenurile neagricole – prezintă loturile de pămînt care la momentul de
faţă nu pot fi folosite în agricultură, ele au o altă destinaţie (pădurile, pămînturile
ocupate sub diferite tipuri de transport, telecomunicaţii, linii energetice, conducte
de gaz, petrol etc.)
Din ele fac parte următoarele subgrupe:
1. Pădurile:
2. Arbuştii sau tufarii (se are în vedere acele loturi ce nu intră în Fondul
silvic);
3. Mlaştinile;
4. Pămînturile de sub apă, adică ocupate de lacuri, iazuri, rîuleţe, bazine
speciale;
5. Pămînturi sub construcţii, pieţe, bulevarde;
6. Alte pămînturi ce nu pot fi folosite în agricultură (dealuri, rîpe).
8

9. 1. Fertilitatea solului şi tipurile.
Fertilitatea este una din cele mai principale calităţi ale pămîntului.
Folosirea raţională a pămîntului e baza creşterii recoltelor culturilor agricole.
Se deosebesc următoarele tipuri de fertilitate:
a) Naturală;
b) Artificială;
c) Economică.
Fertilitatea naturală e o calitate din partea naturii a pămîntului. Este
rezultatul unui proces îndelungat a formării conţinuturilor şi structurii. De aici
deosebim loturi de pămînt fertile şi mai puţin fertile. În Moldova loturile de pămînt
sînt bogate în muţi componenţi care contribuie la creşterea diferitor culturi
agricole, însă recolta culturilor agricole nu depinde numai de calităţile fizice,
chimice şi biologice, dar şi de implementarea capitalurilor suplimentare în pămînt.
Fertilitatea artificială. La administrarea corectă a proceselor de producere
fertilitatea solului creşte. Asupra fertilităţii artificiale influenţează numai omul.
Îmbinarea corectă a fertilităţii naturale cu cea artificială îşi găseşte
elucidarea în fertilitatea economică.
Fertilitatea economică este îmbinarea naturii şi omului în ridicarea
fertilităţii pămîntului. Aceasta îşi găseşte amprenta în recolte înalte, producţie
calitativă, ecologic pură, profituri înalte la unitate de suprafaţă.
5. Cadastrul funciar şi bonitatea pămîntului
Cadastrul funciar ne reprezintă totalitatea de informaţii despre starea
pămîntului. El are următoarele părţi:
1. Înregistrarea pămînturilor în dependenţă de documente de înregistrare şi
formele de proprietate.
2. Evidenţa cantităţii şi calităţii se înregistrează pe tipuri de soluri, pe tipuri
de proprietate, gospodării, raioane.
3. Bonitatea solului – aprecierea fertilităţii solului.
Fertilitatea este de trei tipuri:
a) Naturală.
b) Artificială.
c) Economică.
4. Aprecierea economică ce se efectuează după următorii indicatori:
a) Recolta la 1 ha.
De exemplu: De stabilit fertilitatea solului în gospodărie dacă pe terenurile
apreciate cu 100 baluri roada constituie 55 q de boabe de porumb. În gospodărie
roada e de 48,5 q/ha.
100 b…………………..55 q
x b…………………..48,5 q
x = b
x
18,88
55
5,48100
=
Terenurile apreciate cu 100 b sunt terenuri de ciornoziom
9

10. b) PG la 1 ha
c) PM la 1 ha
d) Profit la 1 ha
5. Costul 1 q de producţie / cost unitar
6. Căile de sporire a folosirii raţionale a pămîntului
Pentru a folosi raţional pămîntul trebuie de efectuat următoarele măsuri:
1. Folosirea tehnologiilor avansate de prelucrare a solului.
2. Folosirea raţională a îngrăşămintelor, ţinînd cont de normele stabilite la
fiecare cultură.
3. Mecanizarea complexă.
4. Utilizarea/respectarea asolamentelor.
5. Folosirea soiurilor şi hibrizilor culturilor mai rezistente la îngheţuri,
secetă.
6. Irigarea solurilor.
7. Lupta cu dăunătorii şi bolile.
8. Plantarea plantaţiilor multianuale/perene cu soiuri înalte (progresive).
9. Efectuarea arăturilor în termeni stabiliţi.
10.Transmiterea în folosinţă temporară – în arendă.
11.Cointeresarea lucrătorilor în obţinerea rezultatelor înalte.
12.Folosirea formelor progresive a muncii.
13.Organizarea ştiinţifică a muncii.
14.Consolidarea terenurilor.
15.Specializarea agriculturii, ţinînd cont de condiţiile climaterice.
Tema: Cadastrul funciar
10

11. 1. Esenţa şi rolul Cadastrului funciar
2. Proprietatea asupra pămîntului. Arendarea terenurilor agricole
1. Esenţa şi rolul Cadastrului funciar
În scopul asigurării controlului de stat asupra stăpînirii, folosirii şi protecţiei
pămîntului, toţi titularii care au aceste drepturi se conduc obligatoriu după cerinţele
Cadastrului funciar de stat.
Cadastrul funciar de stat are menirea (conform Codului funciar al
Republicii Moldova) de a asigura organizaţiile administrativ-locale, gospodăriile,
organizaţiile şi cetăţenii cointeresaţi cu informaţia despre starea pămîntului şi
scopul organizării folosirii raţionale şi protecţiei pămîntului, reglementarea
relaţiilor funciare, fundamentarea proporţiilor plăţii pentru pămînt, precum şi alte
măsuri legate de folosirea pămîntului.
Cadastrul funciar de stat are un sistem de date şi documente necesare
despre regimul juridic al pămînturilor, repartizarea lor proprietarilor, beneficiarilor
folosirii pămînturilor după categorii.
Cadastrul funciar de stat este ţinut de organele pentru reglementarea
regimului proprietăţii financiare.
La momentul actual modul deţinerii cadastrului se stabileşte de către
Guvernul Republicii în care se stabileşte şi evidenţa pămîntului.
Documentul primar care stă la baza evidenţei pămîntului este Actul de
repartizare elaborat prin hotărîrea organelor administrativ-locale (primăria). Aici
se indică:
- suprafaţa totală a pămîntului care se repartizează;
- suprafaţa terenurilor agricole concrete (arături, plantaţii perene,
fîneţe, păşuni);
- hotarele terenurilor agricole şi planul general al pămîntului.
Datele acestui act sînt apoi înregistrate în Cartea Cadastrului funciar care
se duce la beneficiarii folosirii pămînturilor. Această carte se mai numeşte uneori
Cartea gospodărească.
2. Proprietatea asupra pămîntului. Arendarea terenurilor agricole
Odată cu procesul de privatizare, care s-a început în anii 90, asupra
pămîntului predomină următoarele tipuri de proprietăţi:
1. Publică.
2. Privată.
3. Colectivă.
E de menţionat faptul că pămîntul a devenit marfă şi, într-o economie de
piaţă, predomină proprietatea privată. La momentul actual cea mai mare suprafaţă
se află în proprietate privată şi colectivă (bazată de asemenea pe proprietatea
privată). În proprietatea publică se află mai mult suprafeţe utilizate pentru
desfăşurarea diferitor experimente agricole cu scopul obţinerii unor soiuri de
culturi. De exemplu: Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul selecţiei
culturilor cerealiere din municipiul Bălţi.
11

12. O răspundere largă în sectorul agrar o are arendarea terenurilor agricole,
adică sînt transmise pe un termen determinat în folosinţă temporară. Multe
persoane din lipsa de cunoştinţe, insuficienţă de resurse financiare, materiale nu
pot prelucra pămîntul. În bază de contract de arendă ei au dreptul să transmită altor
persoane. De regulă, acest contract se întocmeşte în trei exemplare: I exemplar -
rămîne la arendator, al II-lea – la arendaş, al III-lea – la Primărie. Contractul de
arendă poate fi întocmit nu mai puţin decît pe termen de 1 an, formă scrisă. Cel
mai răspîndit termen e de 3 ani, deoarece condiţiile climaterice pot favoriza sau
defavoriza un an faţă de altul.
Tema: Indicatorii utilizării pămîntului
12

13. 1. Noţiune de activitate şi felurile.
2. Indicatorii nivelului de utilizare a pămîntului.
3. Indicatorii eficacităţii economice de utilizare a pămîntului.
4. Preţul normativ al pămîntului şi necesitatea lui. Piaţa resurselor
funciare.
5. Cadastrul funciar şi bonitatea pămîntului.
6. Căile de sporire a folosirii raţionale a pămîntului.
1. Noţiune de activitate şi felurile
Pentru realizarea sarcinilor care stau în faţa întreprinderilor agricole – pentru
a produce mai multă producţie în volum şi calitate cu consumuri optime, trebuie de
înfăptuit un volum mare de lucru numit Activitate. Întreprinderile agricole
înfăptuiesc următoarele tipuri de activităţi:
1. Activitatea de aprovizionare – e legată de prelucrarea mijloacelor de
producţie necesare (combustibil, îngrăşăminte, seminţe, pesticide,
mijloace de transport, tehnică etc.)
2. Activitatea financiară şi de evidenţă e legată de acumularea mijloacelor
băneşti, repartizarea lor şi evidenţa strictă de utilizare a tuturor
mijloacelor de producţie.
3. Activitatea de producere e principalul tip de activitate a întreprinderii
agricole, deoarece are loc producerea bunurilor materiale şi a producţiei
agricole.
4. Activitatea comercială este legată cu încheierea contractelor de vînzare-
cumpărare, precum şi realizarea nemijlocită a producţiei.
5. Activitatea socială este legată de dezvoltarea infrastructurii satului,
localităţii (îmbunătăţirea condiţiilor de trai a lucrătorilor, îmbunătăţirea
stării drumurilor, casei de cultură, punctului medical, îmbunătăţirea
instituţiilor preşcolare şi şcolare).
2. Indicatorii nivelului de utilizare a pămîntului
Principalul mijloc de prodicţie este pămîntul. El este carcaterizat de două
grupe de indicatori. Prima grupă ne caracterizează nivelul de folosire a pămîntului,
adică măsurile efectuate pentru utilizarea raţională a pămîntului. Către aceşti
indicatori se referă:
1. Terenuri ocupate sub diferite culturi ( ex. grîu – 40 ha, porumb – 25 ha,
livadă - 60 ha. În total 120 ha de terenuri agricole);
2. Ponderea acestor terenuri, adică suprafaţa fiecărui teren în suprafaţa totală;
3. Ponderea terenurilor agricole în suprafaţa totală a gospodăriei:
Psa = %100x
S
S
tot
agr
13

14. 4. Coeficientul de arătură sau ponderea arăturilor în suprafaţa agricolă (pentru
coeficienţi nu x 100%)
Cam / Pam = %100x
agricolaS
arabilaS
5. Coeficientul de ameliorare/ ponderea suprafeţelor ameliorate:
Cam / Pam = %100x
agrS
irigataS
6. Ponderea plantaţiilor perene în suprafaţa agricolă:
Ppl per / Sagr = %100x
agrS
pereneePlantatiil
7. Suprafaţa prelucrată în gospodărie:
S prel = S arabila + Splant. perene
8. Consumurile cu lupta contra eroziunii:
Cons. cu lupta de eroziune la 1 ha = uniiusa ssa ssS
eroziunepentrutotCons
sup
..
9. Cantitatea de îngrăşăminte pe feluri la 1 ha (îngrăşăminte organice – în
tone, minerale – kg substanţă activă) = agricolaS
teingrasadeCantitatea min
10.Cheltuielile de muncă în om/ore la 1 ha:
Cheltuielile de muncă la 1 ha = agricolaS
totalinoreomdeNumarul /
11.Nivelul mecanizării:
Nivelul mecanizării = %100x
lucrudetotalVolumul
mecanizatlucrudeVolumul
Cu cît rezultatele vor fi mai aproape de 80-90-100 %, cu atît mai mult vom
putea confirma că în gospodărie se foloseşte mai mult lucrul mecanizat decît cel
manual.
Indicatorii sus-menţionaţi ne caracterizează ramura vegetală. În ramura
animalieră se cunosc următorii indicatori:
1. Şeptelul de animale pe feluri de VMC (vaci, VMC la îngrăşare, porcine,
păsări, ovine);
2. Cantitatea de producţie la un cap de animal, pasăre (productivitatea
animalului);
3. Densitatea animalelor la 1 m2
sau cîţi m2
revin la 1 animal;
4. Nivelul mecanizării:
Nivelul mecanizării = %100x
lucrudetotalVolumul
mecanizatlucrudeVolumul
Participarea omului este de neînlocuit la unele procese.
5. Nivelul automatizării (unele procese sunt dirijate de la punctul de
comandă):
14

15. Nivelul automatizării= %100x
lucrudetotalVolumul
tautomatizalucrudeVolumul
6. Cheltuielile de muncă în om/zile/ om/ore în calcul la 1 animal sau pasăre:
= animaledeSeptelul
oreomzileommuncadeeConsumuril )///(
7. Productivitatea animalelor:
Cantitatea de lapte = adaosul total ]n greutate
Numărul de ouă la o pasăre pe an = ouasecaregainideSeptelul
ouadeNumarul
Adaosul în greutate pe sutca a animalului = lunapesutcideNumarul
greutateintotalAdaosul
8. Şeptelul de animale condiţionat. Pentru efectuarea unor calcule şeptelul de
animale pe fiecare grupă are coeficientul său de transformare.
9. Numărul de VMC în calcul la 100 ha terenuri agricole
= hax
agricolaS
VMCSeptelul
100
10.Numărul de porcine în calcul la 100 ha terenuri arabile
= hax
arabilaS
porcinedeSeptelul
100
11.Numărul de păsări în calcul la suprafaţa de cerealiere 100 ha
= hax
cerealecuS
pasarideSeptelul
100
12. Capitalul fix utilizat la 1 ha = totalaS
fixicapitalulumaaVol
13. Reţin resurse energetice la 1 ha = agricolaS
energeticeresurseRE )(
3. Indicatorii eficacităţii economice de utilizare a pămîntului
Indicatorii eficienţei economice de utilizare a pămîntului ne caracterizează
rezultatele obţinute a măsurilor efectuate pentru utilizarea raţională a lor.
1) Recolta culturilor agricole la 1 ha
R1/ha = S
PG
2) Producţia totală în unităţi naturale.
3) PG în unităţi valorice la 1 ha = agricolaS
PGVal
4) S-a obţinut ouă la 100 ha cerealiere = cerealeS
uatotala ootCantitatea
5) Cantitatea de lapte.
6) S-a obţinut carne de porcine la suprafaţa arabilă;
7) Cantitatea de unităţi nutritive la 1 ha
8) Profitul în calcul la 1 ha
P1ha = agricolaS
totalP
4. Preţul normativ al pămîntului şi necesitatea lui.
Piaţa resurselor funciare
Odată cu reformele efectuate în agricultură pămîntul, ca principalul mijloc
de producţie, a devenit marfă, adică el poate fi şi vîndut, şi cumpărat. În 1997 a
15

16. fost adoptată legea Republicii Moldova cu privire la preţul normativ al pămîntului.
La început preţul 1 ha de pămînt era apreciat în sumă de 22000 – 24000 lei/ha. La
etapa actuală preţul pămîntului e foarte mic şi variază între 1000-5000 lei/ha. În
localităţile rurale cauza preţurilor joase la pămînt este explicată de lipsa
mijloacelor de producţie, de prelucrare. A doua cauză este că în sectorul agrar sînt
antrenaţi în procesele de producere mai mult pensionarii şi ei nu sînt în stare să
prelucreze loturile, deaceea sînt nevoiţi să le vîndă la un preţ destul de jos. Cele
mai înalte preţuri de realizare a pămîntului sînt în municipiile Chişinău, Bălţi,
precum şi în raioane şi satele din apropierea lor. Pentru a reglementa preţurile,
organele de stat au efectuat o apreciere a pămînturilor pe raioane aparte şi au
stabilit preţurile normative pentru următoarele cazuri: pentru vînzare, pentru
repartizarea sub construcţii preţul normativ e stabilit pentru 1 grad/ha sau bal/ha.
De exemplu: pămîntul, în dependenţă de fertilitatea lui e apreciat în baluri sau
grade. Cele mai fertile soluri sînt apreciate mai înalt şi invers. Aprecierea fertilităţii
o numim Bonitate şi se apreciază în baluri pînă la 100. Dacă bonitatea e egală cu
60 baluri suprafaţa 1 ha înseamnă că vom avea 60 bal/ha, adică
gr/ha = S x bonitate
bal/ha
60 bal/ha = 1 x 60 b
Pentru preţul normativ al pămîntului se înmulţeşte cu nr. de grade/ha la
preţul normativ a unui bal/ha din raionul dat:
Pm = nr. Grad/ha x Pr gr./ha (din raion)
Pentru raionul Donduşeni pentru prima dată preţul normativ a 1 grad/ha =
258, 8 lei. Preţul normativ s-a stabilit cu scopul de a calcula corect suma
impozitelor în fondul funciar în urma cumpărării – vînzării lui sau repartizarea/
restabilirea pierderilor în urma repartizării sub construcţii, expropriere – 577,66 lei
de grad/ha, iar pentru excluderea din circuitul agricol 8214,16 lei. Preţul normativ
al pămînturilor ocupate cu obiecte de construcţii, de transport, precum şi terenuri
neagricole se calculează aparte. Calculele au fost efectuate cînd pentru 1 dolar
american se plătea 4 lei (anii 94 - 96). Impozitul funciar se stabileşte de la suma
reală de la contractul de vînzare-cumpărare, dar nu mai mic decît la preţul
normativ. Dacă e mai mare suma indicată decît preţul normativ, atunci impozitul se
ia de la suma reală. La momentul actual mărimea în fondul funciar pentru
localităţile rurale e de 1,50 lei/ha. Pentru a calcula corect preţul normativ la etapa
actuală e necesar de a cunoaşte cursul dolarului la moment.
Pr 1 ha = Curs dolarului la etapa actuală x 258,88 / x 577,66 / x 8214,16
4
Tema: “Baza tehnico-materială în sectorul agrar”.
1. Noţiune. Importanţa şi particularităţile BTM.
2. Parcul de maşini şi tractoare şi indicatorii de utilizare.
3. Mijloacele de transport. Clasificarea lor. Indicatorii de utilizare.
16

17. 4. Indicatorii utilizării automobilelor.
5. Componenţa şi structura resurselor energetice.
1. Noţiune. Importanţa şi particularităţile BTM.
La etapa actuală pentru a rezolva sarcinile care stau în faţa gospodăriilor
agricole şi anume: - de a produce un volum de producţie înalt, calitativ, cu
consumuri optime este necesar ca gospodăria să dispună de bază tehnico-materială.
Resursele materiale ale agriculturii includ:
1. Construcţii de producere.
2. Încăperi.
3. Maşini şi utilaj agricol.
4. Mijloace de transport.
5. Plantaţii perene.
6. Seminţe.
7. Furaj.
8. Combustibil.
9. Chimicate.
10.Îngrăşăminte etc.
Resursele materiale constituie partea componentă principală a bazei tehnico-
matriale, inclusiv şi pămîntul.
Baza tehnico-materială reprezintă totalitatea resurselor materiale
(mijloacelor de producţie) plus pămîntul ca principalul mijloc de producţie (sau
este patrimoniul gospodăriei agricole).
BTM reprezintă totalitatea elementelor principale de producţie ce asigură
dezvoltarea produsului tehnico-ştiinţific.
În componenţa BTM se include:
- pămîntul;
- toate mijloacele de producţie (tractoare, combine, utilaj, combustibil,
carburanţi, seminţe, îngrăşăminte…)
- animale productive şi tinere;
- animale de tracţiune;
- plante perene;
- clădiri şi construcţii.
BTM a agriculturii are următoarele particularităţi faţă de alte ramuri:
1. Pămîntul este principalul factor de producţie. Pentru a obţine recolte de
diferite tipuri de fertilitate este necesar să fim asiguraţi cu diferite
mijloace de producţie. De felul cum este utilizat pămîntul depinde mult şi
eficienţa utilizării mijloacelor de producţie.
2. Se uzează mai repede deoarece în afară de uzura folosirii se adaugă şi
uzura sub condiţiile climaterice.
3. Se utilizează sezonier (în dependenţă de îndeplinirea proceselor
tehnologice în agricultură).
4. În componenţa BTM a agriculturii se includ organisme vii (animale,
plante).
17

18. 5. În componenţa BTM a agriculturii trebuie să predomine mijloace de
producţie mobile. Acest fapt necesită asigurarea cu drumuri starea cărora
trebuie să fie la nivel satisfăcătoare. Necesitatea în reparaţie a mijloacelor
de transport (cheltuieli suplimentare).
6. Nivelul BTM a agriculturii depinde de progresul tehnico-ştiinţific,
precum şi de progresul industriei.
7. BTM a agriculturii trebuie să fie într-o strînsă legătură cu BTM a altor
întreprinderi din complexul agro-industrial. Resursele energetice includ
puterea motoarelor: puterea motoarelor electrice, puterea motoarelor
mecanice, electrice şi totalitatea animalelor de tracţiune (cai, boi,
măgari).
2. Parcul de maşini şi tractoare şi indicatorii de utilizare
O parte componentă a BTM constituie parcul de maşini şi tractoare (PMT).
PMT include toate tipurile de tractoare, maşini, automobile. La momentul actual în
mai multe gospodării agricole PMT este învechit şi necesită o renovare, dar din
lipsa de mijloace financiare, fermierii nu reuşesc să cumpere tehnică nouă. Alţii
dintre ei apelează la credite bănoase, la relaţii le Leasing. În multe gospodării la
iniţiativa guvernului s-au format şi activează staţii de tractoare, care prestează
servicii şi îndeplinesc lucrări pentru antreprenorii anevoiaşi.
Indicatorii care caracterizează PMT se divizează în două grupe:
1. Indicatorii generali ne caracterizează PMT în ansamblu.
Către ei se referă:
a) Numărul de tractoare convenţionale (ca etalon se ia T-74 sau
tractoarele pe mărci aparte).
b) Volumul total de lucrări efectuat de PMT timp de 1 an în ha
etaloane convenţionale.
c) Numărul de maşini/zile lucrate de PMT.
d) Numărul de maşini/schimburi lucrate de PMT.
e) Cheltuielile şi consumurile pentru întreţinerea PMT.
Pentru o apreciere economică se utilizează a doua grupă de indicatori care se
numesc indicatori individuali.
1. Coeficientul de schimb:
C sch = zilemaşaşideNumarul
schimbmaşaşideNumarul
−
−
Şi ne arată cîte schimburi s-au lucrat într-o zi.
2. Productivitatea la un tractor pe an:
Prod. la 1 tract pe an = tractoaredeNumarul
lucraridetotalVolumul
3. Productivitatea unui tractor pe zi:
Prod. 1 tract pe zi = PMTdelucratedezileNumarul
lucrudeVolumul
4. Productivitatea unui tractor pe schiumb:
Prod. 1 tract pe schimb= PMTdelucrateschimbdemaşemaNumarul
lucrudeVolumul
18

19. 5. Nivelul tehnic de pregătire:
N.T.P. = %100x
tractoaredetotaNumarul
functiuneintractoaredeNumarul
6. Numărul de maşini-zile lucrate de 1 tractor pe an:
Num. maşini-zile lucr. 1 tract. pe an= tractoaredetotalNumarul
ziledetotalNumarul
7. Numărul de maşini-schimb lucrate de 1 tractor:
Num. maşini-schimb lucr. 1 tractor = tractoaredetotalNumarul
schimburidetotalNumarul
8. Costul efectiv al 1 ha etalon-convenţionale:
C ef. = lucraridetotalvolumul
cheltuielişiConsumuri
9. Consumuri şi cheltuieli totale
Consumuri şi cheltuieli = tractoaredetotalNumarul
totalecheltuielisiConsumuri
10.Numărul de agregate necesare:
Numărul de agregate necesare= ... CTNsch
efectuatlucrudeVolumul
Unde Nsch – norma pe schimb
T. – termenul în care trebuie de înfăptuit lucrul.
4. Mijloacele de transport, clasificarea lor. Indicatorii de utilizare.
O importanţă mare în activitatea gospodăriei agricole o au mijloacele de
transport. În componenţa mijloacelor de transport se includ:
1. Automobile pentru mărfuri şi călători.
2. Animale de tracţiune.
3. Prin conducte.
4. Transportul feroviar.
5. Transportul aerian.
6. Transportul maritim.
Indicatorii care ne caracterizează transportul auto sînt:
1. Coeficientul de utilizare a P.A.(parcului auto).
C. util = totalinmaşaşideNumarul
lucrumaşaşideNumarul
2. Coeficientul de pregătire tehnică a PA.
C. preg. tehn. = totalinmaşaşideNumarul
reparatemaşaşidenumarul
3. Coeficientul de folosire a timpului de muncă (pe o zi, o săptămînă, o
lună).
19

20. C. timp. muncă = schimbpeoredeNumarul
lucruoredeNumarul
4. Coeficientul de folosire a distanţei parcurse.
C. folos. dist. parcurse = kmdetotalNumarul
aîncarcaturcukmdeNumarul
5. Coeficientul de folosire a capacităţii de greutate
C. folos. capacit. de greutate = tehnicpasaportuldupaaCapacitate
efectivtatransportaaCapacitate
Tema: “Mijloace de producţie în agricultură”
1. Esenţa economică a mijloacelor de producţie.
2. Clasificarea mijloacelor de producţie.
3. Indicatorii utilizării şi eficienţei economice a mijloacelor fixe.
1. Esenţa economică a mijloacelor de producţie.
Pentru desfăşurarea activităţii economice, de rînd cu resursele de muncă,
pămînt sînt necesare mijloace de producţie, care sînt formate la rîndul lor din
mijloace şi obiecte de muncă.
Către termenul de mijloace de muncă se referă acele mijloace care direct
sau indirect participă la producerea bunurilor materiale, prestarea de servicii sau
crează condiţii necesare pentru desfăşurarea procesului de producere.
20

21. Uneltele de muncă sînt: maşini, utilaje, instrumente, inventar de producţie.
Către obiectele de muncă putem referi: mijloacele de transport, reţelele,
electrice, conductele de apă, sistemele tehnice. În literatura de specialitate
mijloacele de muncă poartă denumirea de mijloace fixe (MF) sau fonduri fixe.
Termenul “Fondurile fixe” se utilizează atunci cînd MF primesc o formă valorică.
Conform SNC mijloacele de muncă sînt numite ca mijloace fixe şi ca obiecte de
evidenţă, intră în componenţa activelor pe termen lung de rînd cu investiţiile
capitale. De aici, rezultă că mijloacele de producţie constituie parte componentă a
procesului de producere în agricultură. Fiind puse în acţiune de către om, ele
contribuie la obţinerea producţiei, ridică fertilitatea solului, în fine, atingerea
obiectivelor majore a activităţii antreprenoriale (ridicarea productivităţii muncii,
gestionarea raţională a resurselor materiale şi financiare, obţinerea rezultatelor
financiare avantajoase).
2. Clasificarea mijloacelor de producţie.
În procesul de producere în agricultură mijloacele de producţie se divizează
în două grupe:
a) Mijloace fixe.
b) Mijloace circulante.
Mijloacele fixe ca active materiale pe termen lung prezintă acele mijloace de
muncă care îmbracă o formă naturală, participă la procesul de producere de mai
multe ori, au o durată de funcţionare mai mare de un an, preţul unitar depăşeşte
valoarea de 1000 lei; nu-şi schimbă forma iniţială; valoarea lor o transmite treptat
în costul produsului nou-format sub formă de uzură. De exemplu: tractoare,
combine, agregate agricole, animale productive, animale de tracţiune, plantaţii
perene în perioada de rod. În componenţa mijloacelor fixe se include şi pămîntul ca
mijloc principal de producţie. Evidenţa lui se duce în Cartea cadastrală a
Gospodăriilor. MF fiind utilizate în procesul de producere, se uzează.
Uzura este pierderea calităţilor iniţiale. Se întîlneşte uzură fizică şi uzură
morală. Uzura fizică se produce în urma condiţiilor climaterice.
Uzura morală se întîlneşte cînd se învecheşte BTM şi este necesar de a
înlocui cu cea mai nouă, adică cu ajunsurile PTŞ.
Mijloacele circulante prezintă obiectele de muncă care mai poartă
denumirea de active materiale circulante/circulante. Ele sînt utilizate complect o
singură dată (nu mai mult de un an), îşi pierd forma iniţială.
Valoarea lor o transmit în întregime în costul producţiei finite. Preţul unitar
este mai mic de 1000 lei. Exemplu: seminţe, combustibil, chimicate, îngrăşăminte.
Conform sistemului contabil mijloacele circulante vor fi numite active materiale pe
termen scurt/active circulante/active circulante.
Mijloacele de producţie pot fi clasificate şi după următoarele criterii:
1. După modul de folosire pot fi: agricole- producţie, neagricle –
neproductive.
2. După forma de proprietate:
- proprii
21

22. - arendate
- collective.
Cunoaştem MF mobile (active) sau imobile (pasive).
3. Indicatorii utilizării şi eficienţei economice a mijloacelor fixe.
Pentru ca activitatea unei gospodării să se desfăşoare în mod normal este
necesar ca ea să fie asigurată şi înzestrată cu MF. Pentru aceasta se calculează
următorii indicatori:
Indicatori de asigurare cu MF.
1. Revin mijl. fixe la 1 ha = agricolaS
MFmaterialaValoarea
2. Revin RE la 1 ha = agricolaS
REdeSuma
.
Indicatori de înzestrare
3. Revin MF la 1 lucr.
ocupat în agricult.= aagriculturinocupatilucrdeanualmedNum
agricoladestinatiecuMFmaaVol
...
4. Revin RE la 1 lucrt.
ocupat în agricult. = aagriculturinocupatilucrdeanualmedNum
REdetotalaSuma
...
Aceşti indicatori ne caracterizează cît de îndestulată cu MF este şi suprafaţa
şi lucrătorii. De regulă, aceşti indicatori, daca au o tendinţă de creştere, atunci noi
putem confirma ca gospodăria renovează baza materială. Însăşi aceşti indicatori nu
ne caracterizează efectul economic, adică cît de eficient am utilizat mijloacele
disponibile. Pentru aceasta se calculează următorii indicatori ai eficienţei
economice a utilizării mijloacelor de producţie:
1. Randamentul mijloacelor de producţie:
Revine producţie
la 1 leu de mijloace = fixermijloaceloaanmedValoarea
ecomparabilpreturiinPGValoarea
...
2. Capacitatea
mijloacelor de producţie= ecomparabilpreturiinPGValoarea
fixermijloaceloaanmedValoarea ...
3. Venit global la 1 leu de mijloace:
VG la 1 leu de mijl. = rfixemijloaceloaanmedVal
VG
...
22
VG = PG – Consumuri şi cheltuieli de producere

23. VG ne caracterizează efectul economic al activităţii de producere a agentului
economic
4.Venit net la 1 leu de mijl. de prod.= productiedermijloaceloV
netVenit
5. Rentabilitatea generală (Rata P) = %100
...
Pr
x
ACaMFamVal
ofit
+
Tema: “Activele circulante”
1. Esenţa, clasificarea şi sursele de formare.
2. Indicatorii ce ne caracterizează utilizarea eficientă a activelor
circulante.
3. Căile de sporire a eficienţei utilizării mijloacelor fixe şi activelor
circulante.
1. Esenţa, clasificarea şi sursele de formare.
Activele circulante, numite şi active curente sînt alcătuite din stocuri,
investiţii financiare, mijloace băneşti. Stocurile au o pondere mai mare în structura
activelor circulante. La rîndul lor ele includ următoarele bunuri:
- materie primă şi materiale;
- producţia în curs de dezvoltare;
- animale tinere şi la îngrăşat;
23
VN = VG – Consum direct privind retribuirea muncii (CDRM)

24. - produse finite;
- mărfuri;
- OMVSD.
Caracteristic pentru activele circulante este următoarea:
- participă o singură dată în procesul de producere;
- îşi schimbă forma iniţială;
- total îşi trec valoarea lor în costul nou format;
- valoarea unitară este mai mică de 1000 lei.
O grupă specifică o constituie OMVGD. Ele sînt mijloace de muncă după
conţinut etc., dar totuşi se includ în obiecte de muncă, fiindcă au valoarea mai mică
de 1000 lei.
Investiţiile financiare pe termen scurt reprezintă titluri de valoare (acţiuni,
obligaţii). Ele sînt legate de susţinerea procesului de producere pe termen scurt,
adică pentru finanţarea materiei prime, materiale etc.
Mijloacele băneşti reprezintă resursele financiare ale întreprinderii. De
regulă, ele pot apărea în bani lichizi/cheşi, în numerar. Mijloacele băneşti ce sînt pe
conturile bancare, pe contul bancar al întreprinderii pot fi desfăşurate prin
virament. Mijloacele băneşti au o circulaţie şi prin casa întreprinderii. De regulă,
aici figurează mai mult banii lichizi.
2. Indicatorii ce ne caracterizează utilizarea eficientă a activelor
circulante.
Indicatorii care ne caracterizează eficienţa economică a mijloacelor
circulante sînt:
Durata unei rotaţii = afaceridecifra
timpcirculanteactivelorvaloarea )(
Numarul de rotaţii = circulanteactivele
afaceridecifra
Din punct de vedere economic aceşti indicatori ne caracterizează viteza de
rotaţie a AC. Însă agentul economic trebuie să tindă spre următoarea: numărul de
rotaţii să se micşoreze.
Coeficientul de rotaţie = ACatotalavaloarea
ACalanualmediuvolumul
Termenul de rotaţie= rotatiidenumarul
zile360
Valoarea activelor circulante este luată-n consideraţie cînd determinăm
eficienţa economică de la utilizarea mijloacelor de producţie.
3. Căile de sporire a eficienţei utilizării mijloacelor fixe şi activelor
circulante.
Căile de folosire raţională a mijloacelor de producţie sînt:
a) pentru mijloacele fixe:
- condiţii normale de păstrare a tehnicii;
- pregătirea mecanizatorilor calificaţi;
- de organizat lucrul în mai multe schimburi după posibilitate;
- predarea în arendă;
24

25. - de organizat lucrul din punct de vedere ştiinţific;
- ţinerea evidenţei şi controlului după folosire;
b) pentru active circulante:
- condiţii normale de păstrare;
- lupta cu incendiile, dăunătorii, şobolanii;
- evidenţa strictă a utilizării lor.
- Respectarea normelor de utilizare;
- Respectarea termenilor de utilizare.
Tema: “Investiţiile de capital”
1. Noţiune, importanţa şi direcţiile investiţiilor de capital la momentul
actual.
2. Clasificarea şi sursele de formare a investiţiilor de capital.
3. Indicatorii eficacităţii economice de utilizare a investiţiilor de capital.
1. Noţiune, importanţa şi direcţiile investiţiilor de capital la momentul
actual.
Investiţiile de capital (IC) reprezintă cheltuieli legate cu achiziţionarea
(procurarea) reconstrucţia, lărgirea şi modernizarea MF.
După rolul în procesul de producere IC se divizează în: IC productive şi IC
neproductive.
La prima grupă putem referi: procurarea tehnicii, inventarului, utilajului,
construcţia frigiderelor, fermelor, plantarea livezilor (plantaţiilor perene), (pînă la
perioada de rod plantaţiile perene se consideră că sînt IC. Din momentul cînd ele
au intrat în rod, se consideră MF). Acelaşi lucru e considerat şi la formarea cirezii
de bază. Pînă la fătare – IC, după fătare, vitele mulgătoare MF.
25

26. La grupa a doua putem referi cheltuielile legate cu construcţia obiectelor de
menire social-culturală, de sănătate ş.a. IC joacă un rol deosebit, după sensul lor
economic ele se consideră ca principala sursă a procesului de reproducere.
Utilizarea lor corectă poate servi la ridicarea productivităţii muncii, obţinerea unei
producţii calitative, competitivă pe piaţă, iar gestionarea lor raţională poate
contribui la micşorarea/economisirea resurselor materiale care în rezultat ar
determina costul producţiei. Toate acestea în ansamblu analizate ne orientează la
obţinerea unor profituri suplimentare.
Acest fapt ne denotă că obţinerea profiturilor suplimentare îi permit
antreprenorului să-şi lărgească activitatea economico-financiară.
IC sînt îndreptate la reproducerea simplă şi lărgită a MF. Acest fapt se efectuează
din contul lichidării MF, renovării prin procurare sau reparaţie a MF.
IC sînt viitoarele MF. IC sînt utilizate la:
1. Construcţia obiectelor de menire productivă şi neproductivă;
2. La procurarea tractoarelor, mijloacelor de transport, utilaj, inventar;
3. La plantarea livezilor, viilor şi a plantaţiilor perene.
4. La formarea cirezii de bază a animalelor productive şi de lucru.
5. Alte IC.
2. Clasificarea şi sursele de formare a investiţiilor de capital.
IC se clasifică după modul de utilizare care sînt redate în întrebările
precedente.
În structura IC în agricultură se observă o pondere mai mare la procurarea
tractoarelor, mijloacelor de transport, agregatelor agricole (semănătoare, plug…).
La momentul actual fermierii se ciocnesc cu dificultăţi în ceea ce priveşte IC.
Lipsa de mijloace financiare în multe gospodării agricole nu le permite de a lărgi
raza IC. Alţii îşi finansează IC din diferite surse.
Către sursele de finanţare a IC se referă:
1. Surse proprii (se formează din contul mijloacelor proprii ale gospodăriei,
adică din contul profitului).
2. Surse împrumutate (se referă creditele acordate de către instituţiile
financiare la solicitarea persoanelor).
3. Subsidiile statului (la susţinerea plantării cu livadă,viţă-de-vie Guvernul
Republicii Moldova acordă subsidii la procurarea materialului săditor).
4. Surse atrase (sponsori, ajutoare din partea rudelor sau prietenilor).
În condiţiile actuale pentru respectarea principiului de autofinanţare cea mai
bună sursă este prima – surse proprii de formare a IC. Însă aceasta este o problemă
dificilă. Pentru ca gospodăria să treacă la autofinanţare este necesar ca să se obţină
o rentabilitate de nu mai mică de 70-80 %. Finanţarea IC poate fi efectuată şi din
partea băncilor, care acordă credite de scurtă durată (1-5 ani) şi credite de lungă
durată (10-15 ani). În majoritatea cazurilor băncile solicită întocmirea contractului
de gaj. De regulă, gajul trebuie să acopere volumul creditului 30%. La momentul
actual finanţarea IC prin credite, burse a crescut. Politica de creditare mai mult se
orientează la stimularea economică a proceselor de producere. Creşte cointeresarea
în obţinerea rezultatelor înalte la întreprindere.
26

27. 3. Indicatorii eficacităţii economice de utilizare a investiţiilor de capital.
Eficacitatea economică a IC se determină cu scopul demonstrării efectului
economic de la împlementarea investiţiilor. Către indicatorii eficacităţii economice
a IC se referă:
1. Sporul profitului =∆P = Pn - Pv) (P nou - P vechi)
Pn -P după implementarea IC; Pv – P pînă la implementarea IC.
1. S-a obţinut profit la 1 leu de IC
Revine P la 1 leu IC =
IC
profitsporulP )(∆
2. Termenul de recuperare a IC
T = P
IC
∆
3. Suma de economie (-) /supracheltuieli în urma IC
∆Z = Zn – Zv = + (supr) = - (economie de resurse materiale)
∆ZVP = (Zn – Zv) x VP = +/-
4. Suma economisită/supracheltuieli de muncă:
∆Z munc = Z mun nouă - Z munc veche = +/-
∆Z m VP = (Z mn - Z mv) x VP
Căile de sporire
Căile de sporire a eficacităţii economice a IC este mai raţional de verificat
după termenul de recuperare a IC, deoarece cu cît e mai mic termenul de
recuperare a IC, cu atît mai efectiv ele sînt utilizate.
Eficacitatea IC se ridică în urma reconstrucţiilor încăperilor de producere,
renovarea construcţiilor trebuie să fie efectuate în termenii stabiliţi.
6. Numărul de automobile necesar pentru transportarea unei încărcături:
Nr. autom. = Capacitatea care trebuie transformată
Potenţialul auto
7. Costul unitar al unei tone/km
Cun = Consumurile pentru întreţinerea a 1 automobil
Nr. de t/km
Nr. de t/km = L x greutatea, unde l - distanţa
Un rol important în ridicarea productivităţii muncii precum şi a eficienţei
economice a activităţii gospodăriei agricole o au automatizarea şi mecanizarea
proceselor. La mecanizarea complexă omul participă nemijlocit, iar la
automatizare el numai dirijează şi supraveghează.
Mecanizarea poate fi:
a) Parţială – în acest caz o parte din volumul de lucru este
efectuat mecanizat.
b) Complexă – volumul de lucru este efectuat mecanizat. În
ramura vegetală se întîlneşte mai mult mecanizarea
complexă, iar automatizarea este folosită în sectorul
zootehnic.
Indicatorii care ne caracterizează procesul mecanizării sînt:
1. Nivelul mecanizării pe fiecare fel de lucru aparte şi în întregime.
27

28. 2. Nivelul de reducere a cheltuielilor de muncă:
N red. munca =
Chmv
ChmnChmv )( −
x 100%
unde Ch m n – Cheltuielile de muncă a tehnicii noi la ha după implementare.
Ch n v - cheltuielile de muncă
3. Nivelul de micşorare a cheltuielilor de exploatare la 1 tractor.
N. ch expl. = %100
)(
x
Chexv
ChexnChexv −
4. Nivelul de micşorare a consumurilor şi cheltuielilor de
N m ch = %100
)(
x
chprv
ChprnChprv −
5. Suma economisită în urma implementării mecanizării
S E = (Ch p.v. - Ch p.n.) x Q
unde Q - volumul de producţie.
6. Termenul de recuperare a investiţiilor noi legate cu mecanizarea.
T.r. = ofit
rIC
Pr
Profit la 1 leu investiţii de capital.
Tema: “Resursele de muncă şi productivitatea muncii”
1. Noţiunea de muncă şi de resurse de muncă şi trăsăturile folosirii lor.
2. Indicatorii folosirii resurselor de muncă.
3. Esenţa productivităţii muncii şi indicatorii ei.
4. Piaţa forţei de muncă şi rolul ei.
5. Căile de folosire raţională a resurselor de muncă şi de sporire a
productivităţii muncii.
1. Noţiunea de muncă, de resurse de muncă şi trăsăturile folosirii lor
Al treilea factor care participă la procesul de producţie sînt resursele de
muncă. Acesta este un factor principal, deoarece numai în urma unirii mijloacelor
de producţie cu resursele de muncă, acţionînd asupra pămîntului – se începe
procesul de producere.
În lucrarea “Capitalul” de Karl Marks se spune, că pămîntul e mama
bogăţiei, iar munca este tatăl ei.
28

29. Munca – reprezintă activitatea utilă a omului cu natura cu scopul de a-şi
satisface cerinţele materiale şi spirituale.
Resursele de muncă – sînt cetăţenii Republicii Moldova apţi de muncă:
bărbaţi 16-62 ani, femei 16-57 ani.
În diferite tipuri de gospodării componenţa resurselor de muncă de asemenea
este diferită. De exemplu: la întreprinderile de stat către resursele de muncă se
includ toţi cetăţenii care au depus cerere şi prin ordin sînt angajaţi. Ei se impart în
următoarele categorii:
1. Permanenţi.
2. Temporari.
3. Sezonieri.
4. Ingineri tehnici.
5. Personalul de deservire
6. Personalul inferior de deservire.
7. Lucrătorii cu lupta contra incendiilor şi paznicii.
I. În S.A. se includ următoarele categorii de lucrători:
1. Acţionarii societăţii pe acţiuni (S.A.) cu capacitatea aptă de muncă.
2. Adolescenţii.
3. Invalizii.
4. Pensionarii.
5. Lucrătorii înămiţi pe bază de contract.
II. Gospodării ţărăneşti (G.Ţ.)
1. Membrii familiei, rudele.
2. În unele cazuri lucrătorii înămiţi.
III. În cooperative:
1. Membrii cooperativei.
2. Pensionarii.
3. Invalizii.
4. Adolescenţii.
5. Oamenii înămiţi.
Particularităţile folosirii resurselor de muncă în agricultură:
1. Caracter sezonier.
2. Nivelul de calificare este mai jos decît în celelalte ramuri.
3. Cel mai rău plătit.
2. Indicatorii folosirii resurselor de muncă
Indicatorii care ne caracterizează utilizarea resurselor de muncă sînt:
1. Coeficientul de asigurare cu resurse de muncă:
CAS = lucratoridenecesarNumarul
realilucratorideNumarul
Dacă coeficientul este mai mic decît 1 gospodăria nu este asigurată cu
resurse de muncă.
29

30. 2. Coeficientul de atragere în procesul de producere.
Coef.de atragere = localitateinlocuiesccareorlucratorilNumarul
lucratoriderealNumarul
3. Coeficientul de folosire a timpului de muncă
C.t.m. = posibileoreomdeNumarul
lucraterealoreomdeNumarul
/
/
Numărul de om/ore posibile este egal cu:
a) pentru bărbaţi: Numarul de zile stabilite x numărul de ore într-un
schimb x numărul de ore pe schimb.
b) pentru femei: numărul de femei x numărul de zile stabilite x numărul de
ore într-un schimb
c) (a+b) se adună.
4. Coef. = lunarmediuînlucrateoreomdeNumarul
lunafiecareinlucrateoreomdeNumarul
/
/
5. Amplituda maximă
Aabs. = Max om/ore – min om/ore
6. Amplituda relativă:
A rel. = oreMinom
oreMaxom
/
/
7. Coeficientul fluxului de cadre de primire la lucru:
Coef. Flux.de cadre = andeinceputlalucratorideNumarul
primitilucratorideNumarul
Coef. Flux de cadre = anuluisfirsitulladelucratoridenumarul
eliberatilucratorideNumarul
de eliberare
3. Esenţa productivităţii muncii şi indicatorii ei
Productivitatea muncii ne exprimă volumul de producţie obţinut într-o
unitate de timp sau timpul consumat pentru a obţine o unitate de producţie.
Cu cît mai multă producţie se va obţine într-o unitate de timp şi cu cît se va
consuma mai puţin timp pentru a produce o unitate de producţie, cu atît acest
indicator va fi mai înalt.
Esenţa productivităţii muncii rezultă din timpul economisit. Creşterea
productivităţii muncii este una din sarcinile principale pentru a efectua creşterea
reproducerii lărgite şi satisfacerea continuie a necesităţilor consumatorilor. Rolul
primordial în procesul de producere îi revine muncii vii.
30

31. Productivitatea muncii în agricultură se caracterizează de o sistemă de
indicatori şi anume:
a. direcţi
b. indirecţi
Către indicatorii direcţi se referă:
1. Cantitatea de producţie sau volumul de lucru efectuat într-o unitate de
timp.
PM1 = T
qPG /
PM2 = qPG
T
/
unde PG - producţia globală
q - volumul de lucru
T - timpul
Aceşti indicatori se calculează pentru fiecare tip de producţie, pentru fiecare
cultură aparte deoarece se măsoară în inităţi naturale.
Aceşti indicatori ne permit deasemenea să determinăm productivitatea
muncii în unităţi naturale, adică kg, t, q… Dar PG se exprimă în unităţi valorice
(lei). Productivitatea muncii poate fi calculată cum pe fiecare cultură aparte aşa şi
pe ramură, precum şi pe gospodărie în ansamblu.
Indicatorii valorici.
3. PG produsă în calcul la 1 lucrător timp de 1 an.
PM3 = anualmediuaagriculturinocupatilucratoridenumarul
ValPG
4. Productivitatea pe oră (PG produsă la 1 om/oră)
PM4 = totalinlucrateoreomdeNumarul
PG
/ = ≈ lei
Indicatorii naturali nu pot fi adunaţi între ei, fiindcă nu putem aduna grîul cu
porumbul în natură. Însă, dacă exprimăm în unităţi valorice, valoarea de producţie:
acest fapt ne permite să calculăm productivitatea muncii pentru fiecare cultură
aparte, pe ramură, în întregime, sau în ansamblu pe gospodărie.
Următoarea grupă de indicatori sînt indirecţi. Către ei putem referi:
1. Cheltuielile de muncă la 1 ha.
Chelt. de muncă la 1 ha = totS
totalmuncadeCh
2. Roada la 1 ha = S
PG
3. Nivelul mec. = lucrudetotalVolumul
mecanizatactivlucrudeVolumul
4. Prod. an. = Sporul mediu zilnic = ingrasarelaziledeNumarul
totalSporul
Resursele de muncă în agricultură sînt mărginite, pe cînd productivitatea
muncii nu poate fi mărginită.
Creşterea volumului de producere poate fi obţinut numai datorită creşterii
productivităţii muncii. Nivelul productivităţii muncii depinde foarte mult de PTŞ
(produsul tehnico-ştiinţific). O cale spre ridicarea productivităţii este şi procesul de
intensificare, adică creşterea nivelului de asigurare cu MF, ceea ce ar permite
reducerea muncii manuale.
31

32. Înarmarea cu resurse energetice de asemenea contribuie la ridicarea nivelului
productivităţii muncii, cointeresarea materială în obţinerea rezultatelor finale,
remunerarea la timp, premii în formă bănească sau în formă de natură.
4. Piaţa forţei de muncă şi rolul ei.
Odată cu restructurarea fostelor gospodării şi implementarea procesului de
privatizare în agricultură ca şi în alte ramuri a apărut un surplus de forţe de muncă,
acest fapt a servit la apariţia şomerilor.
Creşterea numărului de şomeri permite la moment unui patron să selecteze
cei mai buni lucrători în bază de concurs, convorbiri, în bază de cotract.
Cu părere de rău rata şomajului în Republica Moldova este în creştere. În
fiecare raion activează AFM care are următoarele funcţii:
- A lua la evidenţă persoanele reduse în urma reorganizării, lichidării
întreprinderilor.
- Organizează cursuri de perfecţionare, reciclare a persoanelor solicitate
din rîndurile şomerilor.
- Duce evidenţa fluxului de şomeri.
- Plăteşte indemnizaţii pentru şomeri.
5. Căile de folosire raţională a resurselor de muncă şi de sporire a
productivităţii muncii.
Căile de sporire a productivităţii muncii.
- Creşterea PM este nelimitată, pentru ridicarea economiei ţării sporirea
PM este o cheie de succes.
- Sporirea PM este legată de implementarea ajunsurilor progresului
tehnico-ştiinţific.
- Trecerea la mecanizarea complexă care deasemenea contribuie la
sporirea PM.
- Ridicarea şi respectarea disciplinei de muncă, precum şi de producere.
- Pentru utilizarea timpului de muncă de folosit normarea ştiinţifică a
lucrărilor agricole.
Stimularea materială a lucrărilor pentru rezultate obţinute în activitate
32

33. Tema: “Progresul tehnico-ştiinţific şi intensificarea în
agricultură”
1. Esenţa, importanţa şi direcţiile PTŞ în agricultură.
2. Esenţa, necesitatea obiectivă şi direcţiile intensificării în agricultură.
3. Indicatorii nivelului şi a eficienţei economice a intensificării. Indicatorii
progresului tehnico-ştiinţific.
4. Problemele ecologice ce apar în urma proceselor de intensificare.
1. Esenţa, importanţa şi direcţiile PTŞ în agricultură.
Dezvoltarea ştiinţei întotdeauna a contribuit la accelerarea activităţii
gospodăreşti, deaceea un mecanism/pîrghie în dezvoltarea economiei naţionale îi
revine progresului tehnico-ştiinţific, implementarea tehnicii progresive care ar
asigura creşterea PM precum a eficienţei economice a activităţii gospodăreşti.
PTŞ reprezintă perfecţionarea permanentă a tehnicii existente precum şi
perfecţionarea procesului de producere prin prisma descoperirilor tehnice care
ridică potenţialul de producere. De aici, rezultă că PTŞ serveşte ca bază pentru
obţinerea rezultatelor economice înalte. În agricultură un factor important ce ţine
de PTŞ îi revine utilizării raţionale de ierbicide, pesticide. Principalele elemente
33

34. ale PTŞ sunt maşinile care permit de a economisi munca vie precum şi micşorarea
costului de producţie. PTŞ se reprezintă prin 2 forme:
1. Evoluţionară.
2. Revoluţionară.
Prima formă presupune o dezvoltare încetinită şi parţială a bazei tehnico-
materiale BTM, cea revoluţionară se contopeşte în revoluţia tehnico-ştiinţifică, se
efectuează cotituri radicale care simţitor se răsfrîng asupra PM, înfluenţează asupra
intensificării producerii în agricultură.
PTŞ are direcţiile: formarea tehnicii noi şi modernizarea celei existente.
- favorizarea lucrărilor cu privire la selecţie şi genetică.
- Elaborarea tehnologiilor şi perfecţionarea celei vechi în procesul de
producere, procesare şi desfacere.
PTŞ este caracterizat de indicatorii:
• Cheltuieli de muncă.
• Nivelul mecanizării.
• Nivelul de micşorare a cheltuielilor de muncă la 1 ha.
• Nivelul roadei la 1 ha pe cultură.
• Sporirea PM.
• Profitul.
• Sporirea profitului.
2. Esenţa, necesitatea obiectivă şi direcţiile intensificării în agricultură.
Intensificarea este o măsură efectivă în agricultură, orice întreprindere tinde
să-şi sporească volumul de producţie fabricat.
Procesul de producere se efectuează pe 2 căi:
- Calea extensivă – urmăreşte majorarea suprafeţelor, dar pămîntul este
mărginit şi suprafeţele ocupate în agricultură nu pot fi mărite, ci din
contra. Acest fapt se explică prin aceea că o parte din terenuri sînt
destinate construcţiilor, drumurilor, această cale presupune creşterea
şeptelului de animale, adică majorarea producţiei se datorează creşterii
suprafeţelor, şeptelului de animale.
- Calea intensivă –pe baza consumului suplimentar la una şi aceeaşi
suprafaţă (1 ha) (la 1 cap de animal) de a obţine o recoltă mai înaltă şi a
productivităţii mai înalte, această cale este cea mai raţională din punct de
vedere economic, deoarece suprafaţa este mărginită şi nu o putem mări.
- Intensificarea - reprezintă consumuri de capital suplimentar la o unitate
de suprafaţă sau la un cap de animal cu scopul de a obţine producţie în
volum şi calitate înaltă cu consumuri optime la o unitate de producţie. O
direcţie a intensificării o constituie mecanizarea complexă – înlocuirea
lucrului manual cu mijloace tehnice.
34

35. Indicatorii mecanizării complexe sînt:
1. Nivelul de micşorare a cheltuielilor de muncă, om/ore
= Chelt. de muncă după mecanizare – chelt. de muncă pînă la mec. x 100%
Cheltuieli de muncă pînă la mecanizare
2. Nivelul de micşorare a cheltuielilor de exploatare la 1 ha
= Chelt. de exploatare după mec. – chelt. de expl. pînă la mec. x 100 %
Cheltuielile de exploatare pînă la mecanizare
3. Nivelul de micşorare a consumului de producţie
= Cons. de prod. după mecanizare – cons. de prod. pînă la mec. x 100%
Cons. de prod pînă la mecanizare
4. Nivelul de mecanizare = Volumul de lucru mecanizat x 100%
Volumul total de lucrări
Chimizarea
Utilizarea îngrăşămintelor, erbicidelor, otrăvurilor. Respectarea normelor de
aplicare în caz contrar să nu aducă pagube mediului.
Ameliorarea
Lupta cu eroziunea terenurilor agricole:
- sădirea făşiilor forestiere;
- lucrul de selecţie;
- creşterea soiurilor şi hibrizilor progresivi.
3. Indicatorii nivelului şi a eficienţei economice a intensificării.
Indicatorii progresului tehnico-ştiinţific.
Intensificarea se caracterizează de două grupe de indicatori. Indicatorii
nivelului de intensificare – aceşti indicatori ne caractzerizează nivelul de asigurare
cu mijloace de producţie şi alte materiale în calcul la 1 ha sau un cap de animal.
Indicatorii N.I. se asigură pentru – fitotehnie, zootehnie.
Pentru fitotehnie
1) Roada la ha = S
PG
2) Vol. la 1 ha = agricolaS
MFVol.
3) Cheltuieli de producţie
în calcul la 1 ha = Suma cheltuielilor de producţie
S. agricolă
4) Cheltuielile de muncă
în calcul la 1 ha = Suma cheltuielilor de producţie
S. agricolă
5) Revin RE la 1 ha = agricolaS
RESuma
.
6) Cantitatea de îngrăşăminte Vol. resurselor minerale/organice
minerale sau organice la 1 ha = S. agricoleă
35

36. În zootehnie
1. Cheltuieli de producţie la 1 cap de animal.
2. Productivitatea animalelor.
3. Cheltuieli de nutreţ la 1 cap de animal.
4. Nivelul mecanizării complexe.
5. Cheltuieli legate de lucru genetic.
Intensificarea – proces care asigură creşterea sistematică a producţiei de la
unitate de suprafaţă sau la cap de animal cu scopul folosirii optime a consumului.
Aceasta este o condiţie de bază la intensificare.
Procesul de intensificare nu poate fi caracterizat numai prin creşterea
asigurării cu M. de producţie, dar şi prin efectul economic de la folosirea lor.
Indicatorii E.E. a intensificării ne caracterizează rezultatele obţinute în urma
activităţii gospodăreşti în ansamblu, către aceşti indicatori se referă:
- roada la un ha;
- productivitatea animalelor;
- PG în preţuri comparabile;
- PM la 1 ha = agrS
PM
.
- profitul la 1 ha;
- nivelul rentabilităţii culturilor şi a grupului de animale.
- costul unitar.
4. Problemele ecologice ce apar în urma proceselor de intensificare.
Intensificarea este o măsură efectivă în ce priveşte deservirea agriculturii
însă paralel cu aceasta apar o serie de probleme legate de ecologie precum:
- distrugerea fertilităţii în urma folosirii neraţionale a mecanizării;
- poluarea mediului ambiant la pregătirea soluţiilor;
- utilizarea erbicidelor şi otrăvii neraţional;
- ameliorarea adeseori contribuie la eroziunea solului, pot apărea sărături
sau mlaştini.
Ecologia derivă din geografie, ambele studiind mediul şi încurînd să aducă
(într-o măsură mai mică sau mai mare) soluţionarea problemelor şi soluţionarea
lui. Încălzirea globală, efectul de seră, poluarea atmosferică sînt cîteva probleme
amplu discutate la nivel mondial. Însă soluţiile nu s-au demonstrat a fi atît de
numeroase şi eficiente.
O problemă ecologică ce nu au hotare este încălzirea globală. Chiar oamenii
sînt cei ce o provoacă, prin folosirea permanentă a autovehiculelor, parfumurilor,
deodorantelor, toate acestea duc la poluarea mediului şi acumularea gazelor de seră
sau este principala cauză a încălzirii globale. O soluţionare a ei ar putea fi că în
primul rind trebuie ca concentraţia gazelor de seră din atmosferă să scadă, aceasta
înseamnă că trebuie scăzute emisiile, utilizarea combustibilului, consumul de
energie mai mic şi utilizarea mai mult a energiei eoliană, solară, biologică. Pentru
a îndeplini aceste cerinţe este necesar ca fiecare dintre noi să conştientizeze
gravitatea acestei probleme, nu doar teoretic, dar şi practic.
36

37. O altă problemă ar fi poluarea mediului care este una de prin ordin pentru
conducerea societăţii, deoarece omul şi mediul sînt eternităţi inseparabile, existenţa
omului fiind dependentă de mediu, iar factorii de mediu se modifică în urma
folosirii lor de către om. O soluţionare ar fi încetarea folosirii bombelor atomice,
sădirea pădurilor, reconstrucţia ecologică a bazinelor şi rîurilor, de sădit mai multe
fîşii forestiere împotriva vînturilor puternice şi a ploilor torenţiale, de valorificat
luncile şi înălţimile unde pămîntul s-a scurs şi s-au format straturi groase de
cernoziom.
Poluarea solului.
Este o problemă globală, care se rezultă în urma devansărilor de deşeuri pe
terenuri urbane sau rurale sau din îngrăşăminte şi pesticide aruncate pe terenuri
agricole, transportul agenţilor poluanţi de către vînt de pe un loc pe altul. Poluarea
solului depinde şi de vegetaţia care îl acoperă, precum şi de natura solului.
Poluarea atmosferei se datorează expulzării în aer, mai ales deasupra marilor
aglomerări urbane a 3 categorii de substanţe: gaze, particole lichide şi particole
solide.
La agravarea situaţiei şi atingerea limitelor superioare ale gradului de
poluare participă o serie de factori: chimia, poziţia geografică, natura şi extinderea
activităţii industriale. Cîteva măsuri de protecţie a aerului:
1. Exploatarea raţională a tehnologiilor selecţionate pentru o anumită
producţie fiind mai puţin poluată.
2. Recuperarea şi valorificarea substanţelor reziduale utilizabile.
3. Adoptarea de sisteme şi mijloace de transport cît mai puţin poluate.
4. Amplasarea surselor de poluare pe baza unui studiu ştiinţific al
consecinţelor pe care le are ambianţa geoclimatică.
Tema: “ Consolidarea terenurilor agricole. Amplasarea şi
specializarea în agricultură”
1. Noţiune de ramură şi clasificarea din punct de vedere economic.
2. Esenţa, principiile şi formele de specializare.
3. Indicatorii nivelului specializării şi eficacitatea economică a ei.
4. Consolidarea terenurilor agricole.
1. Noţiune de ramură şi clasificare din punct de vedere economic.
Economia naţională a RM, precum şi a oricărei ţări, include în componenţa
sa a mulţime de ramuri. Printre aceste ramuri putem evidenţia: agricultura,
industria de prelucrare, industria grea, textilă, chimică, industria comerţului.
Agricultura Moldovei de asemenea este caracterizată printr-o structură de
ramuri. Acest complex de ramuri sînt în strînsă legătură şi produc diferite tipuri de
produse agricole.
37

38. Ramură reprezintă o parte a procesului de producere, care se deosebeşte de
alte părţi prin tehnologie, organizarea producerii, precum şi a calificării
specialiştilor.
Se deosebesc în agricultură două tipuri de ramuri:
1. Fitotehnie
2. Zootehnie.
La rîndul său fitotehnia are ramurile sale:
- culturi cerealiere şi boboase;
- culturi tehnice;
- legumicultura;
- pomicultura;
- viticultura.
La rîndul său şi zootehnia:
- creşterea bovinelor;
- porcinelor;
- ovinelor;
- avicolă;
- piscicolă;
- apicultura.
Din punct de vedere economic ramurile pot fi clasificate:
1. Ramura de bază (principală)- aceste ramuri ne dau cel mai mare volum
de producţie agricolă.
2. Ramura suplimentară – aceste ramuri ne asigură crearea condiţiilor
pentru dezvoltarea ramurii principale.
3. Ramura de prelucrare – cuprinde un spectru de obiecte ce transformă
materia primă în produse finite.
4. Ramura de deservire - ramurile de mai sus indicate vor avea nevoie de
mijloace de transport, ateliere de reparaţie, brigadă de construcţie.
2. Esenţa, principiile şi formele de specializare.
Specializarea este o formă concretă de separare a muncii îndreptată spre
folosirea raţională a pămîntului, resurselor de muncă şi a mijloacelor de producţie.
Specializarea este evidenţierea ramurii principale în dependenţă de
condiţiile economice şi climaterice.
Principiile ce trebuie să fie respectate la specializare sînt următoarele:
- efectul economic, adică venitul să fie mai mare şi să depăşească
consumurile. Activitatea să fie profitabilă;
- condiţiile climaterice (to
, umiditatea…);
- asigurarea cu resurse de muncă şi deprinderile lor practice;
- amplasarea centrelor industriale/comerciale din apropierea GŢ;
- asigurarea cu drumuri satisfăcătoare;
- asigurarea gospodăriei din punct de vedere etnic, material şi financiar.
38

39. Deosebim următoarele forme de specializare:
1. Specializare teritorială – în acest caz se evidenţiază o ramură pe un
anumit teritoriu.
2. Specializare zonală – se evidenţiază o ramură într-o anumită zonă.
3. Specializare ramurală – se evidenţiază o subramură în interiorul ramurii.
4. Specializare interramurală – se evidenţiază o ramură în spectrul a două
ramuri.
5. Specializare la nivel de gospodărie.
3. Indicatorii nivelului specializării şi eficacitatea economică a ei.
Indicatorii nivelului de specializare sînt:
1. Coeficient de specializare = )12(
100
−Σ iyx
unde ∑yx (suma yx) – suma ponderii pe fiecare tip de produs comercializat.
I – m de ordine a producţiei comercializate după pondere.
În dependenţă de acest coeficient deosebim următoarele gospodării:
- Gospodării îngust specializate, coeficientul = 0,8-1.
- Gospodării specializate, coeficientul 0,5 – 0,6.
- Gospodării multiramurale, coeficientul variază între 0,3–0,4.
2. Suprafaţa terenurilor agricole (ponderea lor).
3. Structura VV – se determină ponderea fiecărei culturi şi dacă în structura
VV respective o cultură va ocupa 80-90%, atunci această gospodărie are o
specializare îngustă.
Dacă în structura VV se evidenţiază mai multe ramuri, 5-6, ponderea cărora
nu depăşeşte 9-12%, atunci noi putem confirma că este o gospodărie
multiramurală.
Indicatorii eficacităţii economice a specializării sînt:
1. Productivitatea culturilor la 1 ha pentru fiecare cultură aparte (roada la 1
ha).
Roada la 1 ha = dataculturadeocupataSuprafata
PG
2. Productivitatea animalelor:
2.1. Vol. de lapte la o vacă = atoaremuvacideSeptelul
laptedetotalVolumul
lg
2.2. Greutatea în masa
vie a VMC 100p = esacrificatVMSeptelul
totanimaleloraviemasainGreutatea )(
3. PG la 1 ha în preţuri comparabile:
Revine PG la 1 ha = agricolaS
ecomparabilpreturiinPGVol.
4. Revine PM la 1 ha = agricolaS
PM
5. Revine P la 1 ha = agricolaS
totalofitPr
6. Randamentul MF = agricolameniredeMFmaaVol
ecomparabilpreturiinPGVol
.
.
39

40. Acest indicator ne arată ce producţie au obţinut la 1 leu investit a MF.
7. Nivelul rentabilităţii = %100
Pr
x
Cost
ofit
8. Rentabilitatea generală = ACgricoladenumireaMFmaaVol
ofit
+.
Pr
9. Costul unitar= culturapePG
produceredetotaleConsumuri
4. Consolidarea terenurilor agricole.
Regulamentul cu privire la consolidarea terenurilor agricole a intrat în
vigoare. Autorităţile mizează pe impulsionarea procesului de consolidare, care nu a
înregistrat mari succese în ultimii doi ani.
Potrivit documentului, la prima etapă, vor fi selectate localităţile care doresc
consolidarea terenurilor agricole. La a doua etapă, va fi elaborat proiectul de
consolidare cu implementarea acestuia de către beneficiar. Ulterior, va urma
autentificarea drepturilor deţinătorilor de teren, în cadrul terenurilor consolidate,
prin înregistrarea actelor la oficiile cadastrale.
Consolidarea terenurilor agricole presupune atît comasarea parcelelor
dispersate ale unui singur proprietar, cît şi comasarea unor terenuri în cadrul unor
exploataţii corporative, în baza metodelor de vînzare-cumpărare, arendă,
cooperare, asociere.
Cheltuielile pentru elaborarea unui proiect de consolidare a unor suprafeţe
mari de terenuri agricole se ridică la 50-70 mii lei. Perfectarea drepturilor de
proprietate va costa cca 120 lei, iar înregistrarea actelor la cadastru – 40 lei.
Autorităţile estimează că, potrivit practicii mondiale şi europene,
consolidarea totală a terenurilor agricole ar putea dura o perioadă de 60-150 ani.
Capitolul I. REGULAMENTUL privind consolidarea terenurilor
Dispoziţii generale.
Scopul Regulamentului privind consolidarea terenurilor agricole (în
continuare - Regulament) este reglementarea, în cadrul legislaţiei existente, a
acţiunilor proprietarilor de terenuri agricole, autorităţilor administraţiei publice
centrale şi locale, oficiilor cadastrale teritoriale, persoanelor fizice şi juridice,
participante la procesul de consolidare a terenurilor agricole, orientate spre
folosirea raţională şi eficientă a acestor terenuri.
În sensul prezentului Regulament, următoarele noţiuni principale semnifică:
a) parcelare – divizare a cotelor de teren echivalent în mai multe
terenuri mici;
b) reparcelare – complex de măsuri organizatorice, tehnice, juridice,
economice îndreptate spre reamplasarea terenurilor dispersate în
teritoriu, avînd drept scop final- alipirea lor în scopul comasării într-
un număr mai mic cu dimensiuni mai mari;
c) dispersare – amplasarea terenurilor în spaţiu la distanţe mari,
efectuată în procesul divizării cotelor echivalente de teren;
40

41. d) comasarea terenurilor – acţiune juridică în urma căreia mai multe
terenuri, obiecte independente de drept, se contopesc într-un singur
obiect de drept; hotarele dintre terenurile contopite dispar.
Regulamentul reglementează acţiunile subiecţilor procesului de consolidare
prin intermediul elaborării şi implementării proiectelor de consolidare a terenurilor
agricole.
Proiectul de consolidare a terenurilor agricole (în continuare – Proiectul de
consolidare) cuprinde un complex de măsuri avînd drept scop formarea unor
terenuri compacte în spaţiu şi stabile în timp în vederea folosirii lor raţionale.
Proiectul de consolidare poate fi elaborat atît de către întreprinderi de stat, cît şi de
către întreprinderile private, selectate prin concurs de Ministerul Agriculturii şi
Industriei Alimentare, în baza Regulamentului cu privire la atestarea specialiştilor
în domeniul consolidării terenurilor, aprobat de Guvern.
Tema: “Consumurile şi cheltuielile de producţie”
1. Noţiune despre consumuri şi cheltuieli de producţie.
2. Costul producţiei şi felurile.
3. Influenţa costului asupra indicatorilor rezultativi ai activităţii
economice a întreprinderii.
4. Modalitatea de calcul a costului unitar la producţia vegetală.
5. Căile de reducere a costului de producţie.
1. Noţiune despre consumuri şi cheltuieli de producţie.
Activitatea de antreprenoriat este indiscutabilă fără consumuri şi cheltuili.
Pentru a produce producţie în agricultură, fiecare antreprenor efectuează un volum
mare de lucrări. Aceste lucrări necesită consumuri şi cheltuieli. În procesul
producerii se consumă materiale, dar este inclus şi factorul uman. În cadrul
41

42. întreprinderilor agricole, consumurile şi cheltuielile constituie unul din cele mai
importante şi dificile sectoare.
Componenţa consumurilor şi cheltuielilor, modul de evaluare şi constatare
se reflectă în prevederile Bazelor conceptuale ale pregătirii şi prezentării
rapoartelor financiare şi prezentării rapoartelor financiare şi SNC3 “Componenţa
consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”. În SNC3 componenţa consumurilor se
prezintă în trei sfere principale a întreprinderii: producţie, comercializare, prestare
de servicii.
Consumurile reprezintă resursele întreprinderii utilizate pentru fabricarea
produselor şi prestarea serviciilor cu scopul de a obţine venituri.
Consumurile sînt nemijlocit legate de procesul de producţie, îşi găsesc
întruchiparea materială în stocurile produselor şi producţiei în curs de execuţie.
Consumurile se reflectă în bilanţul contabil la finele fiecărei perioade de gestiune
ca active şi nu se iau în calcul la determinarea rezultatului financiar al
întreprinderii.
Consumurile se clasifică în trei grupe:
1. Consumurile directe de materiale (CDM) – cuprind costul
materialelor, carburanţilor, lubrifianţilor consumaţi, piese de
schimb, seminţe, îngrăşăminte, combustibil, otrăvuri, uzura tehnicii
care nemijlocit participă la procesul de producere.
2. Consumurile privind retribuirea muncii includ: salariile de bază şi
suplimentare ale muncitorilor încadraţi în procesul de producţie,
premiile, adaosurile, precum şi contribuţiile la asigurări sociale.
3. Consumuri indirecte de producţie sînt legate de deservirea şi
gestiunea subdiviziunilor întreprinderii (amortizarea activelor
nemateriale utilizate în procesul de producere, uzura obiectelor de
mică valoare şi scurtă durată, salariile şi contribuţiile la asigurări
sociale a personalului de conducere şi de deservire a
subdiviziunilor de producere).
Aceste consumuri se divizează în constante şi variabile. Consumurile
constante reprezintă consumurile ce nu-şi schimbă conţinutul (mărimea) la
modificarea volumului de producţie (de exemplu: uzina MF calculată în baza
metodei liniare, salariile personalului de deservire).
Consumurile variabile reprezintă consumurile, mărimea cărora depinde
direct de modificarea volumului producţiei (de exemplu: materialele consumate,
salariile muncitorilor de la producţie).
Cheltuielile reprezintă pierderi (daune) care apar în rezultatul activităţii
economico-finaciare a întreprinderii. Spre deosebire de consumuri, cheltuielile nu
se includ în costul producţiei fabricate (serviciilor prestate), dar se reflectă în
Raportul privind rezultatele financiare şi se scad din venituri la determinarea
profitului + (pierderi -) a perioadei de gestiune.
Cheltuielile se efectuează în următoarele tipuri de activităţi:
Cheltuieli ale activităţii operaţionale;
Cheltuieli privind impozitul pe venit.
Cheltuielile din activitatea operaţională cuprind:
42

43. Costul vînzărilor;
Cheltuieli comerciale;
Cheltuieli generale şi administrative;
Alte cheltuieli operaţionale.
Costul vînzărilor reprezintă o parte din consumuri aferente produselor,
mărfurilor vîndute. La ele se referă:
a) La întreprinderile de producţie în costul vînzărilor se includ
consumurile directe de materiale, consumurile directe privind
retribuirea muncii (CDRM) şi consumurile indirecte de
producţie aferente produselor comercializate.
b) La întreprinderile de comerţ în costul vînzărilor se include
valoarea de bilanţ a mărfurilor vîndute.
Cheltuieli comerciale – cheltuielile aferente desfacerii produselor,
mărfurilor, prestării serviciilor. De ezemplu, cheltuielile legate cu operaţiile de
marketing.
Cheltuieli generale şi administrative – cuprind cheltuielile care se referă la
gestiunea şi deservirea întreprinderii în ansamblu (cheltuieli privind uzura,
reparaţia şi întreţinerea MF; cheltuieli de întreţinere a personalului administrativ;
cheltuieli pentru protecţia muncii; cheltuieli pentru deplasările de serviciu...)
Alte cheltuieli operaţionale - cuprind cheltuielile privind vînzarea unor AC,
cheltuieli sub formă de amenzi, penalităţi...
Cheltuieli din activitatea neoperaţională - aici se includ acele cheltuieli care
sînt suportate de întreprindere din alte tipuri de activităţi. La ele se referă:
Cheltuieli ale activităţii de investiţii;
Cheltuieli din activitatea financiară;
Pierderi excepţionale.
Cheltuielile din activitatea de investiţii sînt legate de ieşirea activelor pe
termen lung şi cuprind cheltuielile şi pierderile aferente ieşirilor activelor
nemateriale şi materiale, terenurilor, MF, activelor financiare pe termen lung.
Cheltuieli din activitatea financiară sînt legate de modificarea mărimii şi
structurii capitalului propriu, împrumuturilor şi creditelor întreprinderii.
Pierderi excepţionale - cuprind pierderile în urma evenimentelor legate cu
situaţia economico-financiară, criza economică mondială, modificarea cadrului
legislativ, conflicte militare, politice.
Paralel cu aceasta pot fi daune provocate de calamităţi naturale.
Cheltuieli privind importul pe venit - cuprind suma impozitului pe venit,
calculată pentru determinarea mărimii profitului brut şi obţinerii profitului net a
perioadei de gestiune.
2. Costul producţiei şi felurile.
În procesul de producere a producţiei agricole se consumă materiale şi
muncă vie. Consumurile materiale şi de muncă exprimate în unităţi valorice
constituie costul producţiei.
Costul producţiei reprezintă totalitatea consumurilor de producţie exprimate
în unităţi valorice.
43

44. Costul unitar - consumurile de producere exprimate în unităţi valorice la o
unitate de producţie.
Costul producţiei reprezintă o categorie economică de o mare importanţă,
deoarece în el se reflectă laturile calitative ale activităţii gospodăreşti, nivelul
folosirii mijloacelor de producţie, precum şi munca lucrătorilor.
Costul producţiei ca categorie economică cuprinde toate consumurile
întreprinderii în formă bănească, restituirea cărora este necesară pentru realizarea
procesului de producţie.
Costul ne reflectă ce sumă de bani consumăm pentru a produce şi
comercializa producţia.
Costul unitar poate fi:
1. De producere – ne reflectă consumurile aferente procesului de
producere a producţiei. Aici se includ toate consumurile legate de
procesul de producere.
2. De comercializare – se includ consumurile de producţie +
consumurile de comercializare.
3. Planificat – de regulă se calculează la începutul perioadei de
gestiune, reieşind din consumurile plane şi producţia planificată.
4. Efectiv – se calculează de regulă la sfîrşitul perioadei de gestiune,
reieşind din consumurile reale şi producţia reală obţinută.
Mai deosebim cost individual şi cost de ramură.
Costul individual ne reflectă costul pe cultură aparte la nivel de
subdiviziune, iar cel ramural ne reflectă în general costul pe ramură aparte.
Formula de calcul a costului unitar este:
Cons. tot. de prod. la cultura respectivă
I variantă: CUP = Volumul PG
Cons. de producţie la 1 ha
II variantă: CUP = Roada la 1 ha
3. Influenţa costului asupra indicatorilor rezultativi ai activităţii
economice a întreprinderii.
Costul producţiei face parte din indicatorii economici ai gospodăriei
agricole. El ne reflectă ce consumuri suportă întreprinderea pentru a produce şi
comercializa producţia. Altfel spus, el stă la baza calculării indicatorilor rezultativi,
ca: VV, P, NR.
Mai întîi de toate costul stă la baza formării Pr (preţului). Orice agent
economic pentru a supravieţui în condiţiile dure ale economie de piaţă, trebuie să
respecte principiul depăşirii venitului asupra costului, adică costul trebuie
întotdeauna să fie mai mic decît Pr, dar în caz contrar gospodăria poate avea
pierderi. Costul este considerat ca un indicator negativ, cînd merge vorba despre
aprecierea activităţii gospodăriei, dar în acelaşi timp este indicatorul fără de care
noi practic nu putem să ne evaluăm activitatea. Costul la calcularea indicatorilor
rezultativi ai activităţii gospodăriei, se întîlneşte în următoarele formule:
44

45. I variantă: P = VV – CTPM (cost total a producţiei comercializate)
II variantă: P = Prg - Cq
NR =
%100x
Cost
P
4. Modalitatea de calcul a costului unitar la producţia vegetală.
Calcularea costului unitar la producţia agricolă joacă un rol important.
Aceasta ne dă posibilitatea să comparăm, să analizăm consumurile afective cu cele
planificate la 1 q de producţie; să evidenţiem abaterile; să depistăm principalele
cauze la majorarea costului; să stabilim principalele căi concrete privind
înlăturarea cauzelor care au provocat creşterea costului de producţie. Pentru a
calcula costul unitar la producţia vegetală este necesar de a respecta următorul
algoritm:
1. Se concretizează consumurile pentru fiecare fel de producţie (de
bază şi secundară);
2. Se determină cantitatea de producţie principală şi secundară;
3. În baza normativului se determină consumurile aferente producţiei
secundare;
4. Din totalul de consumuri pe cultură se exclud consumurile aferente
producţiei secundare şi vom obţine consumurile aferente producţiei
de bază;
5. Calculăm costul producţiei secundară, raportînd consumurile
aferente producţiei secundare la volumul producţiei secundare;
6. Se determină costul 1 q de producţie de bază, raportînd
consumurile pentru producţia principală la volumul producţiei
principale.
Formula tradiţională de calculare a costului este:
Consumuri totale
V PG
Însă, după cum am menţionat anterior, la unele tipuri de culturi vegetale
obţinem producţie principală şi secundară. Metoda de calculare a costului este
puţin deosebită, ceea ce s-a relatat mai sus. Un moment important la calcularea
costului în aşa cazuri este repartizarea consumurilor indirecte. Se cunosc trei
variante de repartizare a consumurilor indirecte:
1. Proporţional remunerării muncii:
2. Proporţional suprafeţelor semănate;
3. În dependenţă de volumul de producţie obţinut.
5. Căile de reducere a costului de producţie.
Micşorarea costului sau menţinerea lui la nivelul anilor precedenţi este un
factor important în creşterea eficienţei economice a activităţii gospodăriei. La
momentul actual costul este influenţat de factorii interni şi externi. Către factorii
interni putem referi:
1. Folosirea raţională a resurselor materiale;
45

46. 2. Organizarea ştiinţifică a muncii (ridicarea disciplinei de producere şi
muncă);
3. Economisirea resurselor materiale (cointeresarea materială a lucrătorilor
în economisirea resurselor materiale);
Reducerea costului depinde de cantitatea de producţie produsă şi de
consumurile la producerea ei, deaceea putem evidenţia două direcţii de soluţionare
a problemei abordate:
1. Creşterea volumului de producţie obţinut;
2. Micşorarea consumurilor de muncă şi materiale la o unitate de producţie.
De aici rezultă că micşorarea costului este influenţată direct de creşterea
roadei la 1 ha şi a productivităţii animalelor. Cu cît va fi mai mare roada la unele şi
aceleaşi consumuri, cu atît mai mic va fi costul. Ca factor intern în micşorarea
costului poate servi şi reducerea consumurilor legate de dirijarea şi deservirea
procesului de producere. În aşa caz se cere o analiză detaliată a structurii de
dirijare.
Practica ne demonstrează că atîrnarea neconştiincioasă la recoltarea
producţiei aduce pagube mari – creşterea costului (pentru obţinerea roadelor înalte
la 1 ha avem nevoie de respectarea tehnologiilor, gestionarea corectă a
îngrăşămintelor, pesticidelor, ierbicidelor, respectarea asolamentelor, utilizarea
seminţelor de elită).
Către factorii externi se referă condiţiile climaterice (favorabile şi
nefavorabile).
Tema: “Producţia globală şi producţia-marfă”
1. Esenţa producţiei globale, Componenţa şi structura producţiei finite.
2. Noţiune de producţie marfă. Nivelul marfar.
3. Valoarea producţiei globale. Repartizarea producţiei globale.
4. Avantajele şi necesitatea reproducţiei lărgite.
5. Căile de sporire a producţiei globale.
6. Achiziţia.
1. Esenţa producţiei globale, componenţa şi structura producţiei finite.
46

47. Obiectul major al fiecărui agent economic din sectorul agrar este de a
produce într-un volum mai mare cu o calitate mai înaltă, un asortiment diferit
pentru a satisface necesităţile crescînde ale consumatorilor.
Producţia globală (PG) – producţia obţinută într-o anumită perioadă de
timp, de regulă în agricultură timp de 1 an, exprimată în unităţi valorice.
În componenţa PG a gospodăriilor agricole se include producţia vegetală şi
animală.
Din ramura vegetală obţinem:
- Producţia culturilor cerealiere, tehnice, legume, fructe;
- Producţie secundară (paie, ciocălăi, frunze de sfeclă);
- Producţie în curs de execuţie (consumurile efectuate în anul curent pentru
roada anului viitor, consumurile de combustibil la aratul de toamnă,
costul seminţelor, salariul lucrătorilor la efectuarea lucrărilor de toamnă);
- Nu se include la PV (producţia vegetală) recolta culturilor sălbatice sau
culturilor din păduri, deoarece ele nu sunt rezultat al muncii omului.
Producţia animalieră:
1. Producţia de bază (lapte, carne, adaos în greutate, ouă, lînă, miere);
2. Producţia secundară (pielicele, ceară);
3. Produşi obţinuţi de la porcine, viţei, cîrlani, puişori;
4. Producţia în curs de execuţie (mierea lăsată în stup, ouăle la incubator);
Nu se include în producţia animalieră peştii prinşi din rîuri la care nu s-a
depus munca omului.
Producţia agricolă în gospodăriile agricole după volum e mai mică decît PG,
deoarece în componenţa PG în afară de PA (producţia agricolă) se include
serviciile acordate altor organizaţii sau persoane fizice, construcţii.
PG, de regulă, are expresie valorică. Pe fiecare tip de produs ea se determină
în unităţi naturale. La momentul actual PG apreciată în unităţi valorice ne dă
posibilitatea să tererminăm efectul economic al activităţii gospodăriei. Ea poate fi
apreciată:
1. În preţuri comparabile;
2. În preţuri reale/la nivelul costului;
3. În preţuri de realizare la piaţă.
În primul caz, volumul PG apreciată în preţuri comparabile se foloseşte
la determinarea randamentului MF, capacităţii MF, productivităţii muncii.
În al doilea caz volumul PG în preţuri reale poate fi utilizată la
calcularea venitului global, venitului net, rentabilităţii mijloacelor de
producţie.
În a treia variantă volumul PG se va folosi la calcularea venitului de la
vînzări, profitului, nivelului rentabilităţii.
PG exprimată în preţuri de piaţă va avea destinaţia realizării şi va avea
în continuare denumirea de PM (producţie marfă).
2. Noţiune de producţie marfă. Nivelul marfar.
47

48. Producţia-marfă (PM) – producţia destinată pentru realizare sau realizată.
Raportul dintre PM şi PG ne exprimă nivelul PM
NPM = %100x
PG
PM
Dacă NPM = 100, atunci putem concluziona că cît am produs, atît am şi
realizat. Dacă NPM < 100 – n-am realizat toată producţia pe care am produs-o. În
condiţiile econimiei de piaţă unii agenţi economici nu se grăbesc să comercializeze
producţia obţinută în acelaşi an, dar, avînd condiţii de păstrare, urmăresc avantaje
în urma creşterii preţurilor şi de aceea la ei NPM poate fi mai mare de 100. PM
poate fi calculată pe fiecare tip de producţie, pe fiecare subdiviziune, pe ramură
aparte şi în întregime. O importanţă deosebită asupra NPM o are calitatea
producţiei. Calitatea reprezintă totalitatea capacităţilor pe care le satisface
consumatorului.
2a. Valoarea PG. Repartizarea PG.
Valoarea PG poate fi exprimată prin următoarea formulă:
PG = C + V + M1
Unde C – cheltuielile anilor trecuţi utilizaţi în anul curent (fond de
recuperare). Aici se include:
1. Uzura MF;
2. Costul mijloacelor de producţie;
V – fondul de consum, care include:
- fondul de remunerare a muncii;
- fondul de asigurare socială;
- fondul de asigurare medicală;
m1
- fond de acumulare la nivel de ţară precum şi la nivel de
întreprindere, venit net/venit global.
PG – C = venit global (V + m1
)
PG – (C+V) = venit net (m1
)
În literatura de specialitate C mai poartă denumirea de consumuri materiale,
V – consumuri de muncă,, iar m1
– acumularea. PG în unităţi naturale poate fi
repartizată în felul următor:
1. Repartizarea la stat.
2. Vînzarea la piaţă.
3. Livrarea în contul salariilor.
4. Pentru furaj.
5. Pentru prelucrare.
6. Pentru schimb.
7. La cantină.
8. Barter.
9. Fondul de seminţe.
10.Fondul de rezervă.
3. Avantajele şi necesitatea reproducţiei lărgite.
48