Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

1066

208 views

Published on

  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

1066

  1. 1. CREATIVITATEA COPILULUI IN VIZIUNEA PERSONALISTA A LUI CONSTANTIN RADULESCU MOTRU Una dintre cele mai importante contribuii rom`ne=ti ]n domeniul psihologiei (=i chiar a form[rii sociale a persoanei umane prin studierea psihologiei sale individuale =i de grup) este opera filozofului, psihologului =i pedagogului rom`n Constantin R[dulescu-Motru. M[ voi referi la dou[ importante teze ale marelui savant =i g`nditor. Prima este teza vocaiei cu care vine pe lume persoana, vocaie care ]ncepe apoi a se manifesta ]n aptitudini =i preocup[ri creatoare ajung`nd, la maturitate, s[ fac[ parte din patrimoniul social al comunit[ii respective =i chiar din patrimoniul naional, vocaia av`nd, dup[ R[dulescu-Motru, di- verse trepte, de la cea individual[ p`n[ la cele de categorie social[, colectivitate sau naiune. Iat[ c`teva citate elocvente ]n acest sens: „…Ce este vocaia? Dup[ etimologie, ea este ]ndreptarea omului spre o voce care ]l cheam[. Dar vocea este aici ]ntr-un sens figurat. }n nici un caz nu este vorba de vocea unei persoane str[ine de cel chemat. Este vocea s`ngelui, a con=tiinei, a onoarei, a str[mo=ilor, a p[m`ntului pe care cineva s- a n[scut etc., ]n sf`r=it este vocea unei de ANTOANETA MATEI existene ]n care intr[ cu ceva acela care este chemat. Chiar c`nd este vocea lui Dumnezeu care cheam[, =i atunci, poate mai ales atunci, acel chemat este presupus c[ nu este str[in aceluia care cheam[. La aceast[ etimologie, ]nelesul popular al cuv`ntului mai adaug[ urm[toarele. Vocaia aduce ]ntregirea muncii individului ]ntr-o oper[ de valoare social[. Munca produs[ prin vocaie este deasupra intereselor egoiste. Vocaia duce ]ntotdeauna la ]nf[ptuirea unui bine social. Niciodat[, ]n limbajul popular, ea nu se identific[ instinctului criminal. Oamenii cu vocaie prezint[ o admirabil[ potrivire a firii lor la munca pe care societatea o cere de la individ. Din aceast[ admirabil[ potrivire rezult[, pe de o parte, mulumirea intern[ a celui cu vocaie, =i pe de alt[ parte avantaje excepionale pentru societate… Limbajul nostru zilnic ]n care de fapt se rezum[ experiena at`tor generaii de oameni care ne-au precedat, pune ]n ]nelesul cuv`ntului de vocaie =i o nuan[ de originalitate… Sunt oare cazuri ]n care vocaia este orientat[ ]n mod con=tient prin mijloacele obi=nuite ale educaiei? Adic[, pot fi oamenii educai pentru o vocaie, ]ntocmai cum sunt educai pentru o profesie?… Dac[ p`n[ ast[zi ADDENDA LA plEDOARII IN MISCAREA IDEILOR 145
  2. 2. problema cultiv[rii vocaiei, prin mijloace educative nu s-a pus dec`t ]n mod inciden- tal, cauza trebuie c[utat[ desigur, ]n primul r`nd, ]n ]ns[=i organizarea pe care a avut-o =coala tradiional[… +coala din zilele noastre tinde la dezvoltarea aptitudinilor de creaie a tinerilor ce aparin generaiilor noi. Centrul de greutate al ei cade asupra individualit[ii copilului. De aceea, problema cultiv[rii vocaiei este discutabil[ ]n principiu…> Consider c[, pentru tema pe care mi- am ales-o, o asemenea profunzime de analiz[ psihologic[, dublat[ de conotaii ]n planul afirm[rii sociale, ]n cel care prive=te destinul istoric al unor grup[ri umane =i ajung`nd chiar la o filosofie politic[ prin care se fac propuneri concrete de programe de dezvoltare, de forme educaionale statale sau ob=te=ti, de curente de opinie public[ s[n[toas[, de ]ncurajare a creativit[ii personale =i de grup ca mijloc modern de dezvoltare =i progres, poate constitui sursa unor concluzii importante privind instituionalizarea m[surilor =i mijloacelor prin care, formarea pre=colar[ s[ identifice, s[ pun[ ]n valoare =i s[ direcioneze pentru etapele educaionale de mai t`rziu, cele mai valoroase aptitudini ale copilului care s[ devin[, apoi, ]ntr-adev[r acea vocaie despre care vorbea R[dulescu-Motru. Pentru c[, atunci c`nd abord[m problema creativit[ii pre=colarului =i chiar cea a talentelor manifestate precoce, ar fi =i gre=it =i incomplet s[ ne referim doar la ceea ce este mai vizibil pentru toat[ lumea, adic[ la talentele artistice, cele sportive sau chiar cele tehnice care au ]nceput a fi luate ]n consideraie ]n ultima vreme. Pornind ]nt`i din impulsul anumitor instincte, manifest`ndu-se apoi ca o imitare a ceea ce vede sau ceea ce simte la p[rini, ]mplinindu- se apoi ]n frumuseea imaginativ[ a jocului prin care se ajunge p`n[ la anumite armoniz[ri create, uneori surprinz[tor chiar =i pentru maturi, de mintea copilului ]n care ]ncepe s[ se simt[ pl[cerea inventivit[ii creatoare, capacit[ile sale psihofizice pot avea tot at`ta diversitate c`te ]ndeletniciri =i c`te capacit[i de manifestare a persoanei umane exist[ pe lumea aceasta. Ar fi, deci, o gre=eal[ ca, vorbind despre creativitate, preocup`ndu-ne depistarea, stimularea =i educarea ei p`n[ la formele cele mai ]nalte ale realiz[rii persoanei umane, s[ ne rezum[m doar la ceea ce am numi <talentele clasice>, adic[ la ceea ce, printr-o simpl[ obi=nui[ a omenirii, pare a fi mai vizibil =i mai evident, adic[ ceea ce marcheaz[ de la ]nceput ni=te fiine deosebite. Deoarece, de la Creator, prin ]ns[=i natura sa, fiecare persoan[ uman[ are tr[s[turile ei deosebite, are punctele ei de v`rf =i cele de limit[ inferioar[, iar creativitatea poate fi atributul oricui ]ntr-unul dintre largile domenii ale vieii. Nu m[ voi referi deocamdat[ la talentul sau, implicit, creativitatea, care se pot manifesta ]nc[ de la v`rsta pre=colar[ pentru anumite meserii, preocup[ri sau manifest[ri de h[rnicie ori iniiativ[ care sunt mai obi=nuite vieii de zi cu zi, care nu surprind =i, prin asta, nu sunt remarcate. Este, oare, mai puin creator un copil care ]nva[ s[ fie harnic de mic =i s[-=i ajute p[rinii, dec`t unul care se remarc[ a =ti s[ bat[ bine mingea,sau a dansa, iar p[rinii se g`ndesc imediat s[-l fac[ fotbalist sau balerin[?! Viaa este format[ din mii =i mii de preocup[ri care presupun concentrare =i creativitate =i, din acest motiv, nu dorim s[ fim de acord cu cei care v[d creativitatea doar ]n ahtierea dup[ glorie, prin anumite manifest[ri sau ]ndeletniciri care sunt prin natura lor exibiioniste. Consider c[ =i f[r[ exhibiionism, ]n preocup[ri care, la prima 146
  3. 3. vedere par terne sau obi=nuite, creativitatea depistat[ =i cultivat[ la pre=colar, poate deveni mai t`rziu un mare bun ]n folosul lui =i chiar al altora av`nd un impact social la fel de vaoros ca orice form[ de creaie luat[ ]n limitatul ]neles clasic. Din acest motiv, psihologia pre=colar[ trebuie s[ aprofundeze foarte mult opera sa de analiz[ asupra creativit[ii, stabilindu-i ]ntreaga gril[, ]ntreaga diversitate a c`mpurilor ]n care ea se manifest[, deoarece elementul creator se poate manifesta ]n orice domeniu. Consider c[ psihologia copilului pre=colar mai are mult de f[cut ]n acest domeniu tocmai pentru a-i instrumenta pe pedagogi cu priceperea de a depista orice form[ de creativitate =i a- i ajuta pe p[rini s[-=i ]ndrume copiii nu numai spre preocup[ri artistice, sportive =i de alt[ natur[ ]n care performanele par a fi mai vizibile, ci exact pe calea mo=tenirilor genetice, instinctuale sau imitative care-i caracterizeaz[. Jocurile, care cap[t[ ast[zi o mare diversificare datorit[ calculatorului pot mima mult mai multe elemente din specificul vieii curente direcion`nd creativitatea fiec[rei persoane c[tre ceea ce este ea mai dotat[. Astfel, de la o creativitate ]neleas[ doar ca un ]nceput de definire a elitelor ]nc[ din copil[rie, depistarea ei pe principii largi =i moderne, stimularea ei prin convingerea c[ fiecare fiin[ uman[ este dotat[ cu o anumit[ tendin[ de creativitate pe care societatea are datoria s[ o ajute s[ se afirme =i s[ se realizeze, poate c[p[ta deosebit[ importan[ pentru devenirea copilului =i, de aici, chiar pentru progresul social. O societate ]n care fiecare persoan[ uman[ contribuie mai mult, la modul creator, conform vocaiei sale se dezvolt[ mai repede =i mai armonios ridic`ndu-se cu consecven[ pe noi trepte de civilizaie. Avem exemplul marilor civilizaii ale lumii ]n care ]ntreaga populaie se afl[ ]ntr-o efervescent[ activitate c[ut`nd fiecare s[ creeze c`te ceva pentru mai binele s[u =i av`nd, prin aceasta, ritmuri de munc[ intense =i avem populaiile a=a zis <bananiere> ]nv[ate a se mulumi cu puin, dar =i a nu crea mai nimic. Categoric lucru c[ o asemenea mentalitate se imprim[ ]nc[ din copil[rie =i cine =tie c`te generaii de Ein=teini s-au pierdut astfel ]n primitivismul unor populaii care nu au ajuns ]nc[ la sentimerntul creaiei, chiar arta care posed[ calit[i creatoare distincte =i bine definite, nemanifest`ndu-se la ale dec`t sub forma unor ritualuri mai mult instinctuale. Studii de psihologie a popoarelor =i populailor a=a cum a inaugurat ]n =tina noastr[ Constantin R[dulescu-Motru, pot trage din constat[rile lor anumite concluzii pentru practica pedagogic[ care poate contribui la redresarea spiritual[ a unei naiuni prin modific[ri conceptuale de mentalitate. Poate c[ ]ndr[znesc s[ anticipez prea mult lucrurile, dar nevoia unor studii comparatiste de psihologie a creativit[ii copilului ]n diverse societ[i pot ajunge la importante concluzii pentru practica pedagogic[ ]n acest domeniu ajut`ndu-i mult pe profesioni=ti =i, pe m[sura con=tientiz[rii ]ntregii populaii, poate deveni un sprijin ]n eforturile p[rinilor de a-=i forma copii pentru un viitor mai bun. Revenind la exemplul societ[ilor celor mai civilizate care sunt =i cele mai active =i cele mai creatoare, trebuie s[ remarc[m faptul c[ progresul lor se bazeaz[ pe cele mai diferite =i mai diverse forme de creativitate, aproape ]ntreaga populaie g[sindu-=i un rost creator ]n progresul social. Pluralismul, ]n asemenea societ[i, nu este numai o modern[ concepie democratic[ aplicabil[ la viaa politic[, ci devine chiar un fenomen de psihologie social[ a aprecierii calit[ilor =i drepturilor celuilalt, un respect ]ntre persoane chiar de concepii, de mentalit[i =i cu genetic[ diferit[, adic[ cu caracteristici 147
  4. 4. psihofizice deosebite. Or, tocmai prin acest pluralism larg ]neles prin relaiile dintre persoane care-=i f[uresc o economie durabil[ =i un ritm susinut de progres al civilizaiei se provoac[ =i se obine contribuia creatoare a fiec[rui membru al comunit[ii respective. }n asemenea condiii pedagogia pre=colar[ care urm[re=te evidenierea direciilor =i capacit[ilor de creativitate ale copilului are ]ndatoriri mult mai mari. Iar prima dintre acestea este de a descoperi orice fel de incipien[ spre care poate fi c[l[uzit[ educaia =i formarea viitoare. Convingerea c[ omul ca fiin[ superioar[, este ]ntr-adev[r superioar[ tocmai pentru c[, dep[=ind existena instinctual[, este dotat cu creativitate, trebuie s[ guverneze orice demers al pedagogiei moderne. Problema care se pune nu este dac[ copilul este dotat cu creativitate sau nu. Problema progresului modern ]n =tiine ca =i ]n viaa social[ este ce fel de creativitate posed[ persoana respectiv[, cum poate fi ea direcionat[ mai bine ]n spirit creator =i de ce posibilit[i dispune societatea respectiv[ pentru educarea ei, perfecionarea ei =i punerea ei ]n valoare. Dac[ accept[m un asemenea punct de vedere care aparine unei metode de g`ndire personaliste, pus[ cu eviden[ ]n slujba afirm[rii pe toate c[ile a persoanei umane =i a respectului reciproc ]n coexistena comunitar[ a persoanelor umane dezvolt`nd o filosofie de valorificare a tuturor calit[ilor umane p`n[ =i la concepia religioas[ dup[ care omul a fost h[r[zit s[ fie unealta prin- cipal[ a Creaiei Divine - concepie asupra c[reia vom reveni pe scurt - atunci creativitatea pre=colarului ]=i cap[t[ reala importan[ at`t pentru familie c`t =i pentru societate. Depistarea elementelor de creativitate prin toate elementele caracteristice v`rstei fragede, de la mimare, imitare,imaginaia jocului, curiozitatea care funcioneaz[ deosebit de activ, direcia prioritar[ ]n percepie, chiar ]nc[p[`n[rile sau atraciile, ne va pune de fiecare dat[ ]n faa unor piste de real[ creativitate. Prin aceasta consider[m c[ a trecut momentul pedagogic al selecion[rii copiilor pentru cor, dup[ ureche muzical[, pentru gimnastic[ dup[ agilitatea demonstrat[, pentru recit[ri =i pentru teatru ca s[ ne l[ud[m cu ei la o serbare =i s[ se laude p[rinii de ce copii talentai au. Fora creativit[ii umane, demonstrat[ prin ]ntreg progresul tehnic, social, economic, =tiinific, artistic, moral =i ]n infinite alte direcii este divers[ conform diversit[ii persoanelor umane. Diversificarea profesiunilor diversific[ tot mai mult at`t problemele form[rii c`t =i aspectele creativit[ii. Din experiena mea de educatoare iubesc enorm =i ]mi face mare pl[cere s[ m[ joc cu acei copii care c`nt[ frumos sau acei copii care deseneaz[ frumos, dar asta nu ]nseamn[ c[ n-am simit eforturi de creativitate la acei copii care au s[rit s[ m[ ajute s[ aranj[m clasa ori sala de mese, la acei copii atra=i de animale sau de mici ]ndeletniciri me=te=ug[re=ti, la acei copii pe care i-am v[zut mai mult dec`t alii atra=i de natur[, ba chiar =i la acei copii care desfac imediat o juc[rie. Imitaie, curiozitate, imaginaie, ambiie, ascultare, ata=ament afectiv sau oricare altul ar fi motivul, rezultanta este aceea=i: un ]nceput de creativitate ]ntr-o anumit[ direcie. Faz[ incipient[ care, cu c`t este depistat[ =i definit[ mai devreme, cu at`t va pune ]n valoare mai bine creativitatea fiec[rei persoane. Ceea ce ]nseamn[ lucrul cel mai important pentru o omenire care a ]nv[at s[-=i m[soare nivelul de trai Prin Produsul Intern Brut. Or, acest Produs Intern Brut, se realizeaz[ prin contribuia creatoare a fiec[ruia. Omenirea modern[ se 148
  5. 5. caracterizeaz[ prin faptul c[ ]i antreneaz[ pe toi membrii ei ]n marele proces al Creaiei sau, ]n ori ce caz tinde spre aceasta. +i, pentru c[ am ajuns la aceast[ viziune modern[ a termenului de <Creaie> care are =i permanente conotaii religioase, revin aici la ideea de Om-unealt[-a-Creatorului despre care am pomenit mai ]nainte, tocmai sub semnul creativit[ii cu care este dotat[ fiecare persoan[ uman[: Teologia modern[, printr-unul dintre g`nditorii ei moderni de cel mai mare prestigiu - Tayllerand de Chardin, preot profesor =i filozof al religiilor, a pus ]n circulaie teza <Creaiei Continue>. Adic[ lumea, cosmosul, universul se afl[ ]ntr-un proces de Creaie Continu[ dirijat ]n mod continuu de Creator. Moderniz`ndu-se astfel, religia a dep[=it viziunea static[ a unei Creaii iniiale care a produs ceva l[s`nd apoi ca lucrurile s[ evolueze la voia ]nt`mpl[rii. Bine ]neles c[ omenirea a ]neles mai demult c[ toat[ Sf`nta Scriptur[ are elementele sale simbolice tocmai pentru c[ exprim[ ]nelesuri foarte profunde. Cartea Facerii cuprinde metafore =i simboluri precum acea minunat[ descriere a Facerii Lumii pe zile, ajung`ndu-se la simbolica cifr[ =apte. E o minunat[ alegorie din care avem de ]nv[at tot timpul c`te ceva tocmai pentru c[ ne pune la ]ncercare g`ndirea creatoare, adic[ creativitatea noastr[ ca persoane dotate cu ea. Sigur c[ un anume dogmatism de sorginte mult inferioar[ imaginaiei umane, ar putea lua lucrurile ca atare num[r`nd zilele =i faptele iar, apoi, r[m`n`nd cu un mare semn de ]ntrebare: ce a f[cut Dumnezeu dup[ aceea, sau ce mai face ast[zi?... Oare, doar ne controleaz[, ne supravegheaz[? }n logica formal[ asta ar ]nsemna ca tocmai Creatorul s[ nu mai creeze! Teza Creaiei Continue pe care =i-o ]nsu=esc acum tot mai muli g`nditori cre=tini, aduce aceast[ superb[ lumin[: Universul este ve=nic tocmai pentru c[ Cel Ve=nic se afl[ ]ntr-o creaie continu[. Iar omul, este una dintre uneltele Sale, poate cea mai deas[v`r=it[ din c`te cunoa=tem noi p`n[ ast[zi. Abord`nd astfel lucrurile, r[spunsul vine de la sine ]n favoarea tezei noastre privind dotarea cu capacit[i creative a fiec[rei persoane: Cum ]l folose=te Dumnezeu pe om ca unealt[ a Creaiei Sale Continue? Simplu: Conferindu-i o f[r`m[ din creativitatea Sa. Studiul psihologiei persoanei =i a atribuiilor ei de creativitate, nu are cum neglija un asemenea raionament. L[s`nd pentru mai t`rziu, ]ntr-un tabel care va trebui mereu completat, am[nunirea a ceea ce prive=te catalogarea miilor =i miilor de preocup[ri ]n direcia c[rora se poate mani- festa creativitatea, ghid`nd-o astfel ]nc[ din faza pre=colar[, voi da un singur exemplu tocmai pentru c[ este vorba de un caz care poate fi generalizat. Este vorba de limbaj, de aptitudinile de comunicare, de modul ]n care copilul ]ncepe s[-=i creeze un mod propriu de a se exprima =i a vorbi. Partizanii <creativit[ii clasice>, limitat[ la anumite superdot[ri, =i ele ]nelese restr`ns, ar spune c[ acesta nu e un domeniu pentru preocuparea noastr[, deoarece limbajul este un mijloc de comunicare necesar oricui =i ]n orice domeniu ]n care creativitatea nu i-ar interesa dec`t, cel mult, pe literai. Dar lumea comunic[rii este ast[zi at`t de larg[,iar copiii, venind din familii cu diverse tare lingvistice sau culturale, se exprim[ ]n general prost =i rudimentar sau incorect, sau cu accente vulgare ori neavenite. +i, totu=i, foarte muli copii, fie ei educai sau needucai, dovedesc un sim al limbii =i o imaginaie a relat[rii de invidiat =i pentru oamenii mari. Sintagma care d[ =i titlul programului tv < Copiii spun lucruri tr[znite> a intrat ]n limbajul curent =i chiar marcheaz[ 149
  6. 6. srprizele de inteligen[ asociativ[ pe care le poate produce mintea copilului, adic[ creativitatea lui =i, ]n acela=i timp, ingenuitatea exprim[rii care, iar[=i, este o form[ de creativitate. C[ut`nd forme de exprimare cu ajutorul unui num[r limitat de cuvinte pe care a reu=it s[ le deprind[, pun`ndu-=i la ]ncercare at`t curiozitatea c`t =i spiritul de observaie, for`nd oarecum conexiunile raionale care, dup[ cum spune Jean Jacques Rousseau se stabilesc cum trebuie deabia dup[ v`rsta de 12 ani, copilul mic, la v`rsta la care trece de la sunete =i apelative la logica vorbirii ]n propoziiuni =i fraze, face ]n permanen[ o serie de eforturi creatoare pentru a reu=i s[ se exprime, pentru a se face ]neles, pentru a comunica =i chiar pentru a-=i spune sie-=i pove=ti. Oare aceasta nu este o creativitate care trebuie nu numai cultivat[, ci chiar f[cut[ s[ devin[ molipsitoare pentru c`t mai muli copii?... Deoarece limbajul, corectitudinea lui, formele imaginative care ]mbog[esc =i ]ntregesc exprimarea, vor folosi oricui, ]n toate relaiile interumane, indiferent pe ce cale se va realiza =i ]=i va manifesta creativitatea. Am ales dinadins un exemplu at`t de general deoarece o asemenea categorie de copii sunt, prin exemplul lor =i prin faptul c[ pot s[ se fac[ imitai, un ferment deosebit pe care pedagogul ]l poate generaliza la toi copii devenindu-le folositor pentru orice fel de creativitate ar fi ei dotai sau direcionai. +i este foarte important ]n colectivele de pre=colari deoarece exact aceasta este v`rsta la care se pot fixa mai bine =i sonoritatea =i accentul, =i acurateea limbii =i corectitudinea de exprimare. Noi, ]n grupurile pre=colare, facem teatru cu copii =i ]i punem s[ recite nu pentru a pune ]n valoare cine =tie ce veleit[i regizorale ale educatoarelor, ci ne facem doar meseria noastr[ privind primele noiuni de pedagogie a exprim[rii =i limbajului. Din p[cate, unii copii buni =i cu putere imaginativ[ ]n exprimare ( simindu-i, a=adar, c[ fac acest efort creator), vin din familie cu accente pri- mitive, cu sonorit[i =i dezarticul[ri care degradeaz[ limbajul, cu pociri de termeni =i inflexiuni care nu fac parte din specificul limbii rom`ne =i chiar cu sintagme licenioase pe care ei le preiau de la p[rini ca o exprimare fireasc[ a c[ror rostire incon=tient[ poate duce mai t`rziu la fixarea lor vulgarizatoare ]n limbajul omului matur. Aceasta este v`rsta la care, stimul`nd creativitatea copiilor dotai cu imaginaie lingvistic[ =i maleabilitatea celorlali prin imitare, ambiionare, dorin[ de afirmare, etc, pedagogia pre=colar[ poate folosi aptitudinile unora dintre copii pentru a corecta tarele cu care alii vin din familie. Am dat acest exemplu nu numai pentru importana sa ]n sine ]n cadrul pedagogiei pre=colare, ci =i pentru c[ asemenea concluzii se pot trage =i ]n cazurile altora dintre multiplele aptitudini ale copilului. Deoarece aptitudinea este prima form[ a creativit[ii, este baza ei. Psihologul atent, care catalogheaz[ aptitudinile subiecilor s[i, va avea un cuv`nt important de spus =i pe calea stimul[rii creativit[ii acestora. Iar aceast[ creativitate odat[ stimulat[ pe calea spre care persoana respectiv[ se simte mai mult atras[, poate aduce mari beneficii dezvolt[rii unei societ[i. Datorit[ acestei diversit[i a creativit[ii manifestat[ din fraged[ v`rst[, dar ]neleas[ ca rezultanta unor aptitudini pe care psihologul le are de determinat, iar apoi abia, ]mpreun[ cu pedagogul, reu=e=te s[ ajung[ la forma superioar[ =i concret[ a acestor aptitudini, care este creativitatea, eu am insistat asupra termenului de vocaie pe care at`t de clar ]l define=te Constantin 150
  7. 7. R[dulescu-Motru. Pentru c[ vocaia cuprinde ]n sfera ei at`t aptitudinile c`t =i creativitatea. +i mai cuprinde ceva: avantajul colectiv pe care ]l poate avea societatea de la vocaia pe care o cap[t[ sau =i-o definesc membrii ei, ea devenind cu timpul, a=a cum arat[ marele savant rom`n, vocaie colectiv[, deci vocaie a unei comunit[i de oameni sau chiar vocaie naional[. Ca argument pentru aceast[ idee, revin la exemplul de natur[ lingvistic[ pe care l- am dat mai ]nainte, deoarece interesul general pentru el este demonstrat, vocaia limbii sale =i a perfecion[rii ei av`nd-o fiecare naiune =i ca posibilitatea de comunicare dar chiar =i ca liant social. Eu am dat acest exemplu pornind prima dat[ doar de la dorina de a demonstra c[ exist[ =i alte forme de creativitate dec`t cele consemnate la modul clasic =i s[ ar[t c`t de important[ este datoria noastr[ de a defini la modul modern ce ]nseamn[ creativitatea =i c`t de divers[ poate fi ea ]nc[ de la v`rsta pre=colar[. Acum ]ns[, ajung`nd de la importana educaional[ a creativit[ii pre=colarului la marea importan[ pe care o are creativitatea ca afirmare a vocaiei, ]n destinul =i dezvoltarea comunitar[ a grupurilor de persoane, ]ntruc`t am venit cu un exemplu de natur[ lingvistic[, a= vrea s[ citez, din perioada marilor momente ale afirm[rii noastre istorice, un fragment din scrisoarea pe care marele c[rturar, pedagog =i om politic din secolul al 19-lea Ion Heliade R[dulescu o trimitea lui P. Poenaru, directorul =colilor naionale din Principat, publicat[ ]n <Curierul rom`nesc>, X/1839: <... S[ nu par[ cuiva o ocupaie pedant[ a se ocupa un norod ]ntru cercetarea limbii sale. Cine voie=te s[ aduc[ pe rom`ni pe calea civilizaiei =i a m`ntuirei, trebuie s[ le formeze =i s[ le des[v`r=easc[ limba. Toat[ lumea =tie c[ adev[rul aduce m`ntuirea =i c[ f[clia adev[rului este filosofia... Cercetarea numelor sau a vorbelor este ocupaia ]ntru a da definiia cea adev[rat[ fiec[rui lucru; c`nd ajunge cineva a cunoa=te cu des[v`r=ire un lucru atuncea poate a ]i da =i definiia adev[rat[; =i, prin urmare ]nceputul filosofiei-cercetarea numelor. A=adar zic: cine voie=te a ar[ta rom`nilor calea fericirei, trebuie s[ lucreze spre a li se forma =i a li se des[v`r=i limba.}n treapta c`t le este cultivat[ limba ]n acea=i treapt[ se afl[ =i fiina lor naional[ =i dreptatea dintre d`n=ii. Puine idei de naionalitate =i de patriotism era ]ntre d`n=ii c`nd ei nu se g`ndea nicidecum la limba lor, cultiv`nd alte limbi. Dar acum sunt multe idei de patriotism pe c`t =i-au cultivat =i ]=i cunosc limba; =i iar p`n[ c`nd vom mai vedea prin cancelarii =i prin tribunale o limb[ pestri[ =i necorect[, p`n[ atunci s[ n-a=tept[m dreptatea, nici s[ fim at`t de stra=nici ]ntru a o cere; c[ci cu cuno=tinele judelui, =i ale dreg[torului vine =i limba cea adev[rat[ a judelui =i a dreg[torului, =i p`n[ c`nd nu se vede ]nc[ acea limb[, e semn c[ ]nc[ n-am dob`ndit acele cuno=tine...> Iat[ cum, ]nc[ ]n urm[ cu dou[ secole, pedagogia rom`neasc[, cea care g`ndea la cultivarea simului de afirmare popular[, generaliza problema de la fiecare persoan[ p`n[ la interesul public. Exemplul strict filologic poate fi considerat limitat, dar semnificaia lui este deosebit[ pentru tema noastr[ care-=i une problema unei importante valori naionale studiat[ la v`rsta cea mai sensibil[, atunci c`nd ea poate fi pus[ =i ]n valoare, poate fi =i direcionat[ =i, ]n ori ce caz, poate fi salvat[ de marele pericol care a ]nt`rziat =i ]nc[ mai ]nt`rzie evoluia omenirii: neglijarea, ignorarea =i, p`n[ la urm[ pierderea pentru milioane =i milioane de persoane a celei mai sensibile =i mai produc[toare de beneficii valori umane: 151
  8. 8. creativitatea persoanei ca o cale principal[ de a-=i manifesta =i demonstra vocaia. +i, pentru c[ am acordat p`n[ ]n prezent preponderen[ autorilor rom`ni, iat[ c`teva argumente culese din operele celor mai mari pedagogi, educatori =i cercet[tori de prestigiu a psihologiei copilului ]n dependen[ cu devenirea sa social[: La Jean-Jacques Russeau este bine cunoscut[ teoria c[ < prin natura sa, copilul este bun> =i, de aici, pledoaria pentru o educaie adecvat[ naturii copilului. El este cel care atrage atenia spre acea ]nsu=ire proprie copilului care este tendina spre activitate. Copilul, ]n concepia acestui g`nditor care a pus ]n valoare tezele relaiei copilului cu natura, <s[ nu =tie nimic pentru c[ i-ai spus, ci pentru c[ a ]neles el ]nsu=i>. Crez`nd ]n curiozitatea fireasc[ a copilului care-l conduce =i spre descoperire =i spre creativitate, Rousseau declar[: <scopul meu nu este s[-i dau copilului =tiina, ci s[-l ]nv[ s-o dob`ndeasc[ la nevoie>. Johann Heinrich Pestalozzi, cel care a realizat ]mbinarea muncii cu instrucia, vorbind despre dezvoltarea capacit[ii de cunoa=tere, punea la baza ei intuiia =i sublinia importana relaiei dintre intuiie, g`ndire =i vorbire. Afirm`nd c[ marele rol educativ ]l are stimularea intuiiei, el inea seama, ]n acela=i timp, de importana vieii afective a copilului, raionamentele fiec[rei persoane depinz`nd de aceast[ via[ afectiv[ =i conduc`nd la formarea deprinderilor mo- rale. }n acest fel, Pestalozzi vorbe=te despre un alt aspect important al creativit[ii: creativitatea copilului exercitat[ asupra form[rii propriului s[u caracter =i nivel de cuno=tine. Johann Friedrich Herbart folose=te cu acela=i ]neles un alt termen: interesul. El este teoreticianul vieii psihice constituit[ din receptarea percepiilor, reprezent[rilor, ideilor. Din combinarea acestora rezult[ emoiile, sentimentele, dar =i aspectele voliionale care conduc spre atitudini =i creativitate. Insist`nd asupra ]ndatoririi educaiei de a insista asupra interesului multilateral, el ne ofer[ argumente pertinente privind multilateralitatea direciilor creativit[ii, ceea ce ne face s[ deducem c[ acolo unde educaia =tie s[ cultive interesul multilateral ]n perceperea lucrurilor, dintre toate cele percepute se va defini =i direcia unilateral[ a creativit[ii persoanei. John Dewey, filozoful pragmatic american, realizator al unor =coli-laborator ]n care experimenta procese de cre=tere =i dezvoltare a fiinei umane prin diverse metode educative =i de stimulare a creativit[ii persoanei, afirm`nd necesitatea libert[ii de expresie a personalit[ii, tocmai ca form[ de creativitate proprie, subliniaz[ relaia intim[ =i necesar[ dintre procesul experienei proprii =i cel al educaiei, creativitatea perfecion`ndu-se prin educaie, iar educaia consolid`ndu-se prin pragmatismul experimentului propriu. Pragmatismul s[u ]n aprecierea rolului civilizator al persoanei umane ]l face s[ afirme c[: <Diferena dintre s[lb[ticie =i civilizaie se ]ntemeiaz[ pe gradul ]n care experienele anterioare au schimbat condiiile obiective ]n care au loc experienele ulterioare>, consemn`nd astfel procesul de cre=tere =i de l[rgire a creativit[ii umane. De fapt, pled`nd pentru o educaie bazat[ pe experien[ =i pun`nd ]n prim plan experienele noi, actuale, el vede pragmatic viaa prin experiena creatoare a fiec[rei persoane umane, educaia fiind: <acea reconstrucie sau reorganizare a experienei care se adaug[ la ]nelesul experienei precedente =i care m[re=te capacitatea de a dirija evoluia experienei care urmeaz[>. 152
  9. 9. Mi-a= mai permite s[ citez aici trei reprezentani ai =colii pedagogice rom`ne=ti din secolul XX: George G. Antonescu, creatorul principiului =colii formativ- organiciste prin care educaia presupune des[v`r=irea a ceea ce sufletul copilului aduce de la natur[ prin ereditate, ele fiind complementare =i av`ndu-=i fiecare rolul la fel de important. Susin`nd ideea unei =coli active-integrale care s[ stimuleze autocreaia,Antonescu nume=te creativitatea sau vocaia care trebuiesc stimulate la copil <idealism activ>. Din Onisifor Ghibu, susin[tor al demersului pedagogic nu numai ]n =coal[, ci ca pe o posibilitate concret[ =i eficient[ de rezolvare a problemelor sociale, atent la valenele educative ale colectivit[ilor naionale f[c`nd din fiecare individ un educator al s[u =i al altora ]n sensul unor postulate superioare de aport creator la acele nevoi sociale, citez urm[toarele: <... eu n-am fost pedagog de cabinet, de catedr[, de laborator, pedagog de odrasle care a=teapt[ s[ fie crescute ]n vederea unor diplome =i a unor cariere; eu am fost pedagog de baricade, de tribune, pedagog al neamului meu, al statului meu, combatant neodihnit al solidarit[ii sociale, naionale =i internaionale>. Al treilea este un fin teoretician al personalit[ii umane din des[v`r=irea calit[ilor creatoare ale c[reia face idealul educaiei - Constantin Narly, care teoretizeaz[ creativitatea ]ntr-un foarte modern mod personalist: <... personalitatea este maximum de des[v`r=ire ]ntr-o fiin[ uman[ a originalit[ii sale specifice, ]n cadrul principiului social, principiu prin care ]nelegem armonia productiv[ cu mediul>. Am c[utat toate aceste argumente privind interferarea preocup[rilor pre=colare ]n dezvoltarea pe orice direcie a simului creativit[ii la copil cu marile deziderate ale dezvolt[rii naionale, tocmai pentru a justifica ideea c[ evaluarea capacit[ilor creative ale fiec[rei generaii =i stimularea lor, este un pas important ]n ]ns[=i afirmarea vocaiei unui popor, a=a cum spunea Cons- tantin R[dulescu-Motru =i, cum, am v[zut, filozofi, psihologi =i pedagogi de renume de dinaintea lui sau urma=i ai lui, au spus-o ]n egal[ m[sur[. De aici deducem ideea c[ problema este ]n egal[ m[sur[ =i de domeniul psihologiei =i de domeniul sociologiei, ]n aceast[ interdisciplinaritate psihologia av`nd rostul s[-i aprofundeze studiul acord`ndu-i importana pluralist[ pe care o are =i g[sind mijloacele de stimulare a ei ]n mod pluralist, iar sociologia studiind acele c[i de instituionalizare at`t ]n ce prive=te tratarea problematicii c`t =i a propunerilor de soluii prin care societatea contemporan[ s[ valorifice pentru propria ei dezvoltare acest tezaur de creativitate uman[ ]nc[ nevalorificat la scara lui general[. Prin aceasta, ajungem la cea de a doua tez[ pe care am dorit s[ o pomenesc aici din opera lui R[dulescu-Motru, tez[ categoric interdisciplinar[ ]ntre filosofie, psihologie =i sociologie, ]n ciuda faptului c[ autorul ei i-a dat cunoscutul titlu de <Psihologia poporului rom`n> =i, f[r[ a comenta prea mult, ]mi per- mit s[ citez c`teva extrase care, consider c[ ar putea conduce spre sensul practic, pragmatic =i - de ce nu patriotic?- al acestei cercet[ri: <…a cultiva o vocaie ]n interesul poporului ]ntreg este desigur tot a=a de folositor, dac[ nu chiar mai folositor dec`t de a cultiva o vocaie ]n interesul numai al individului, care arat[ dispoziii vocaionale… Vocaiile p`n[ acum erau l[sate pe seama instinctului. Fiecare popor, pentru noua sa adaptare, ]=i producea vocaiile de care avea nevoie. Ast[zi, ]ns[ instinctul este ]nlocuit prin 153
  10. 10. =coala raiunii. De ce nu s-ar putea vorbi =i de o pedagogie social[ a vocaiei. Vorbim de o medicin[ social[, care are drept scop s[ previn[ bolile contagioase; de o igien[ social[, care are drept scop ]ntreinerea s[n[t[ii publice, de o eugenie, care are drept scop perfecionarea rasei omene=ti, - de ce nu am vorbi =i despre o pedagogie social[ a vocaiei, care s[ aib[ scopul de a ar[ta condiiile ]n care se pot produce vocaiile trebuincioase unui popor?… > *** Oconcluzie foarte clarã ºi, desigur, cea mai importantã pune accentul pe spaþiul ierarhic de manifestare a creativitãþii, ceea ce înseamnã recunoaºterea contribuþiei sau a apariþiei creativitãþii prin mai multe domenii de manifestare care se pot ierarhiza dupã importanþã ºi conþinut, dar ºi dupã nevoile de dezvoltare care existã la un mo- ment dat într-o societate. Dau un exemplu cu jocurile copiilor, chiar dacã nu e vorba numai de preºcolari, cunoscut fiind faptul cã, prin joc, copilul îºi manifestã creativitatea: A existat o îndelungã perioadã a jocurilor ºi jucãriilor militare, copilul fiind soldat, sau ofiþer ºi având printre jucãrii neapãrat cal de lemn sau sabie, ori comandând armate de soldãþei de plumb. Jocul de-a „hoþii ºi vardiºtii” este iarãºi o tradiþie destul de veche, transformatã acum, prin producþia de filme în jocuri între bande mafiote sau în mimãri de arte marþiale cu sãbii ninja. Într-o perioadã în care se punea accentul educativ pe patriotism ºi pe sacrificiul militar, era firesc a fi influenþate astfel ºi jocurile copiilor. Într-o perioadã pacifistã, cum este a noastrã, exacerbarea unei asemenea direcþionãri poate duce la întrebarea: Vrem generaþii de militariºti sau vrem generaþii de bãtãuºi?… Ca o contracarare au apãrut jocurile pe celalatã direcþie, cea constructivã: de la simplele cuburi, la elementele prefabricate pentru castele, la îndemânarea tehnicã prin jocuri de asamblare, pânã la formele de simulare electronicã prin care, de la joc se ajunge chiar la exerciþiu de creativitate propriu zisã, sau creativitate prin formarea reflexelor. Iatã cum, creativitatea maturã în materie de diversificare a jocurilor ne poate conduce ºi spre o cercetare aplicatã asupra diversitãþii direcþiilor de creativitate la copil, care nu se mai confundã numai cu creativitatea artisticã sau, cel mult, cea sportivã, ci se dovedeºte, practic, existentã ºi aptã a se manifesta într-o întreagã pluralitate de direcþii. În plus, printr-o asemenea cercetare, s- ar diversifica ºi creativitatea pedagogicã privind direcþionarea creativitãþii, bineînþeles, încã din perioada preºcolarã. Deoarece, situatã destul de aproape de celãlalt element al formãrii personalitãþii copilului: spiritul de imitaþie, prin lipsã de grijã pedagogicã creativitatea se poate dezvolta haotic, sau nedorit, dupã cum avem în societatea noastrã exemplul unor tineri ajunºi la vârsta stagiului militar, care provin tocmai din generaþia hrãnitã cu filme de gen „thriller”. Unii dintre ei, ajunºi la vârsta la care li se pune în mânã o armã adevãrata, ajung la gesturi necugetate tocmai datoritã direcþionãrii haotice a creativitãþii prin exemplul unor filme violente. La antipodul acestor filme se poate da ca exemplu un altul: musicalul „My Fair Lady” realizat dupã piesa „Pygmalion” a lui George Ber- nard Shaw, text dramatic bazat tocmai pe o adâncã analizã psihologicã a aplicãrii unei metode pedagogice de transformare a personalitãþii construite strâmb prin exemplul mediului ºi reconstruite prin 154
  11. 11. stimularea ºi direcþionarea unor forme la- tente de creativitate. *** Atât acþiunile cât ºi raportãrile preferenþiale ale copiilor nu au, desigur, numai direcþii artistice, ci mii ºi mii de alte direcþii. La fel ºi creativitatea pe care ele o provoacã. Datoria psihologului este sã le descopere, sã le inventarieze ºi sã-i catalogheze pe copii în funcþie de ele, iar datoria pedagogului este sã gãseascã ºi alte modalitãþi decât cele clasice ale desenului, muzicii, recitãrilor, modelajului ºi ale altor câtorva care, din pãcate, prea de puþine s- au adãugat pe parcursul modernizãrii practicilor pedagogice, sã inventeze jocuri, lecþii, teste, forme de stimulare ºi de atragere a interesului copiilor care sã poatã valorifica tocmai ce are mai caracteristic preºcolarul ca vocaþie. În America, unde se practicã de multã vreme altfel de metode pedagogice, funcþioneazã o organizare a învãþãmântului diferitã de organizarea clasicã europeanã. Aceasta este bazatã pe nevoile sociale immediate ºi pe adaptarea capacitãþilor fiecãrei persoane la nevoile industriale de moment. Criteriul vine din nevoile economice ale dezvoltãrii industriale ºi nu din respectul pentru unele teorii pedagogice depãºite. Astfel, Henry Ford a experimentat în uzinele sale principiul calificãrii rapide ºi a reciclãrii profesionale tot rapide, pentru ca aceiaºi angajaþi sã poatã rãspunde diverselor nevoi tehnice pe care le avea industria lui de auto- mobile în funcþie de cerinþele pieþii. Prin aceasta se asigura atât continuitatea producþiei cât ºi reducerea riscului de ºomaj pentru angajaþi, rezolvându-se importante probleme sociale, de la cele de interes personal ale muncitorilor sau patronilor, pânã la cea naþionalã a Produsului Intern Brut. De aici porneºte concepþia nouã, a ºcolarizãrii în funcþie de nevoile de resurse umane, asigurându-se cât mai multe locuri de muncã, atât pentru îndeletnicirile sim- ple ale forþei de muncã obiºnuite, cât ºi pentru superdotaþii care îºi gãsesc loc tot mai bun în domeniul cercetãrii. Trãgând concluziile cuvenite în planul psihologiei sociale, filosoful ºi pedagogul John Dewey ºi-a lansat teoria sa despre ºcoalã ºi societate punând în practicã un alt sistem de învãþãmânt, descentralizat, adaptat la nevoile fiecãrei localitãþi sau comunitãþi ºi la vocaþia fiecãrei persoane. El a experimentat metodele educative de stimulare a creativitãþii persoanei umane stabilind, dupã cum am arãtat în primul capitol, adevãrul cã, în relaþia intimã ºi necesarã dintre procesul experienþei proprii ºi cel al educaþiei, creativitatea se perfecþioneazã prin educaþie, iar educaþia se consolideazã prin pragmatismul experimentului propriu, al fiecãrei persoane. Astfel, ca ºi Constantin Rãdulescu-Motru în þara noastrã, el a ajuns la o concepþie filosoficã personalistã asupra dezvoltãrii sociale, vocaþia devenind în concepþia ambilor filosofi un factor princi- pal de dezvoltare a popoarelor. Din acest punct de vedere, eu aº pune vocaþia la baza creativitãþii. Cu ea se naºte copilul, pe ea o moºteneºte prin constituþie somaticã, ea i se dezvoltã în mediul fami- lial cu care are asemãnãri somatice. *** Mi-am permis sã abordez problema creativitãþii la modul larg, în perspectiva evoluþiei generaþiilor ºi a interesului social sau naþional, aºa cum o trateazã Constantin 155
  12. 12. Rãdulescu-Motru. Îmi permit sã prezint citatul prin care el însuºi îºi rezumã vasta teorie pe care, cu modestie o numeºte „ipoteza personalismului energetic”: „Viaþa sufleteascã, întreþinându-se prin continua reciprocitate de influenþe între conºtiinþa subiectivã ºi mediu, substanþialitatea ei trebuie cãutatã dincolo de aceea ce separã subiectivul de obiectiv, ea trebuie sã cuprindã deopotrivã subiectivul ºi obiectivul. Subiectivul, pentru ca ea sã poatã ajunge la conºtiinþã ºi prin aceasta sã determine activitatea omeneascã; obiectivul pentru ca, prin energie cosmicã, ea sã-ºi asigure o continuitate. Ereditatea, bunãoarã, constituie una dintre corelaþiunile substanþiale pe care le aflãm la baza vieþii sufleteºti; ea trebuie sã fie subiectivã ºi obiectivã. Subiectivã, fiindcã astfel este recunoscutã de conºtiinþã ºi prin aceasta determinã motive de activitate; obiectivã, fiindcã transmiterea ei, din generaþie în generaþie, nu se poate face decât prin mijlocirea energiei siatemului nervos. Aºa se întâmplã cu toate condiþiile substanþiale ale vieþii sufleteºti. Ele trebuie sã fie de naturã a primi lumina conºtiinþei subiective ºi totdeodatã sã fie subsumate energiei cosmice, fãrã al cãrei concurs viaþa nu este posibilã. De recunoaºterea acestei îndoite naturi subiective ºi obiective s-au ferit pânã acum psihologii. Prin ipoteza teoriei personalismului energetic, viaþa sufleteascã nu ºi-ar putea realiza finalitatea, dacã mediul cosmic în care ea este fixatã s-ar afla într-o imobilitate absolutã. Trebuie ca mediul cosmic sã fie ºi el în curs de schimbãri corespunzãtoare. De ce naturã poate fi acest curs? Urmeazã el o finalitate sau nu? Ipoteza adoptatã de noi presupune cã acest curs concordã cu evoluþia vieþii organismelor. Ceva mai mult: Cã schimbãrile din lumea materialã au un curs determinat de finalitatea vieþii sufleteºti ºi care este acela al unui continuu personalism. Energia fizicã, dupã aceastã ipotezã, s-ar identifica treptat, prin ciclul transformãrilor sale, procesului de personalizare pe care îl prezintã viaþa sufleteascã a omului”. Consider acest citat definitoriu deoarece creativitatea este forma concretã de manifestare ºi urma materialã pe care o lasã viaþa sufleteascã a omului. Iar, la preºcolar, viaþa sufleteascã începe sã se manifeste tocmai prin aceste forme de creativitate. Ceea ce ne conduce spre concluzia cã, dacã fiecare persoanã umanã îºi are amprenta ei proprie, atunci ºi creativitatea ei este proprie ºi specificã ei. Psihologia trebuie sã studieze diversitatea acestor forme de creativitate, pedagogia trebuie sã ajungã la metode mo- derne de stimulare sub orice aspect a acestor forme de creativitate ºi de educare a lor, iar sociologia trebuie sã postuleze acele deziderate prin care societatea sã beneficieze în dezvoltarea ei de toate aceste manifestãri de creativitate, fãrã a le stimula pe unele în detrimentul altora ºi fãrã a le neglija pe unele în detrimentul altora. Deoarece, numai prin dezvoltarea armonioasã a creativitãþii fiecãrei persoane se asigurã respectarea ritmului maxim de dezvoltare socialã pe care i-l asigurã energiile dezvoltate de continuul curs de schimbãri din mediul cosmic, conform ipotezei personalismului energetic. *** Este, poate, adevãrat cã, de la tematica propriu zisã a creativitãþii ºi de la problemele ei specifice, lucrarea de faþã poate pãrea cã a divagat ajungând la o problematicã mai complexã, aceea a vocaþiei ºi a valorificãrii tuturor direcþiilor ei. Am urmat ºi aici, tot exemplul marii opere pedagogice a lui Cons- tantin Rãdulescu-Motru care, de la 156
  13. 13. amploarea consideraþiilor filosofice ºi cosmogonice ale ipotezei sale privind Personalismul Energetic, revine cu perseverenþã la concretul psiho-pedagogic al studiilor de caz precum „Þãrãnismul”, „Psihologia industriaºului”, „Psihologia martorului”, „Psihologia ciocoismului” ºi pânã la „Psihologia poporului român”, pentru ca în alte lucrãri sã studieze probleme ale etnicului ºi ale etnopsihologiei, ale vocaþiei ºi ale teoriilor destinului, lucrarea sa „Vocaþia, factor hotãrâtior în cultura popoarelor” fiind fundamentalã nu numai pentru gândirea româneascã, ci afirmând o serie de idei noi pentru întreaga filosofie ºi psihologie. Este o temã largã, pe care doar am atins- o, deoarece consider cã ea justificã mai bine din punctul de vedere al perfecþionãrii so- ciale problema creativitãþii fiecãrei persoane ºi, astfel, am încercat sã pun problemele creativitãþii copilului în raport cu posibilitãþile formãrii lui pentru viaþa socialã ºi pentru o afirmare productivã la maturitate. ªi, tocmai din acest motiv, închei cu trei citate din „Sufletul neamului nostru, calitãþi bune ºi defecte” conferinþã þinutã de C. Rãdulescu Motru în anul 1910, dar demonstrând prin ideile ei generoase ºi realiste faptul cã nu ºi-a pierdut cu nimic actualitatea: „Când românul se desparte de grup ºi se priveºte ca persoanã aparte, atunci este totdeauna consumator; ca producãtor, niciodatã nu are acest curaj. Când este consumator, atunci el, bineînþeles, ca toatã lumea vieþuitoare, este individualist; dar ca producãtor de bunuri, el aºteaptã totdeauna sã vadã ce fac alþii pentru ca sã înceapã ºi dânsul… ªi, totuºi, rãsar din când în când ºi întreprinderi individuale! Sunt câþiva industriaºi români, câþiva capitaliºti întreprinzãtori români… Sunt, negreºit, dar cu un suflet cu totul special, adicã cu totul deosebit de sufletul unui industriaº sau al unui capitalist din þãrile apusene. Sufletul industriaºului de aiurea este stãpânit de frigurile muncii ºi de riscul luptei; în sufletul industriaºului român gãsim desfãºurându- se abilitatea politicianului. Profitul capitalistului român provine, de cele mai multe ori, de mãiestria cu care acesta îºi aserveºte bugetul statului…" "…Conoaºterea sufletului unui neam, cu dezvãluirea calitãþilor ºi defectelor acestuia, nu este o operã de patriotism, ci este o serioasã operã de ºtiinþã. Aceastã cunoaºtere trebuie sã o stabileºti cu aceeaºi obiectivitate cu care stabileºti oriºice altã cunoºtinþã despre lumea fizicã. Intenþia bunã ce vei fi având de a-þi preamãri neamul nu are ce cãuta aici. Cu atât mai mult nu are ce cãuta nici intenþia cealaltã, de aþi micºora neamul. Dupã ce conºtiinþa obiectivã este stabilitã, patriotismul poate sã intervina; cãci el ajutã sã se traducã în faptã ceea ce raþiunea þi-a impus ca o concluzie logicã…" "… Într-adevãr, între lumea de altãdatã ºi lumea de acum o mare schimbare s-a produs, o schimbare care face gregarismul din ce în ce mai inutil, ºi în schimb cere o cât mai intensã diferenþiere de aptitudini ºi de caractere între membrii unei societãþi. Aceastã schimbare consistã în însemnãtatea pe care a dobândit-o lupta economicã în determinarea existenþei ºi progresului statelor moderne. În lumea veche, lupta economicã nu era pe primul plan, cum este astãzi. Astãzi, aceastã luptã nu numai cã este pe primul plan înlãuntrul vieþii fiecãrui stat, prin urmare ºi la noi, dar este pe primul plan ºi în viaþa politicã internaþionalã. Acei care voiesc sã trãiascã ºi sã prospere urmeazã sã se conformeze noilor condiþii de viaþã 157
  14. 14. politicã, urmeazã sã-ºi dobândeascã virtuþile pe care le cere lupta economicã….” Consider cã actualitatea unor asemenea idei exprimate acum aproape o sutã de ani în premierã de gânditorul român, tocmai pentru cã veneau în virtutea culturii unei naþiuni ce se cerea afirmatã în contextul progresului întregii omeniri, este rãspunsul cel mai bun pentru întrebãrile pe care le-am formulat în legãturã cu punerea în valoare a unei pluralitãþi de aptitudini creative pe care le manifestã copilul chiar din vârsta sa preºcolarã. VASILECELMARE -Forsitia-temperapepânzã-1976 158

×