1. CREATIVITATEA COPILULUI IN
VIZIUNEA PERSONALISTA A LUI
CONSTANTIN RADULESCU MOTRU
Una dintre cele mai importante
contribuii rom`ne=ti ]n domeniul
psihologiei (=i chiar a form[rii sociale a
persoanei umane prin studierea psihologiei
sale individuale =i de grup) este opera
filozofului, psihologului =i pedagogului
rom`n Constantin R[dulescu-Motru. M[ voi
referi la dou[ importante teze ale marelui
savant =i g`nditor.
Prima este teza vocaiei cu care vine pe
lume persoana, vocaie care ]ncepe apoi a se
manifesta ]n aptitudini =i preocup[ri
creatoare ajung`nd, la maturitate, s[ fac[
parte din patrimoniul social al comunit[ii
respective =i chiar din patrimoniul naional,
vocaia av`nd, dup[ R[dulescu-Motru, di-
verse trepte, de la cea individual[ p`n[ la
cele de categorie social[, colectivitate sau
naiune. Iat[ c`teva citate elocvente ]n acest
sens:
„…Ce este vocaia? Dup[ etimologie, ea
este ]ndreptarea omului spre o voce care ]l
cheam[. Dar vocea este aici ]ntr-un sens
figurat. }n nici un caz nu este vorba de vocea
unei persoane str[ine de cel chemat. Este
vocea s`ngelui, a con=tiinei, a onoarei, a
str[mo=ilor, a p[m`ntului pe care cineva s-
a n[scut etc., ]n sf`r=it este vocea unei
de ANTOANETA MATEI
existene ]n care intr[ cu ceva acela care este
chemat. Chiar c`nd este vocea lui Dumnezeu
care cheam[, =i atunci, poate mai ales atunci,
acel chemat este presupus c[ nu este str[in
aceluia care cheam[. La aceast[ etimologie,
]nelesul popular al cuv`ntului mai adaug[
urm[toarele. Vocaia aduce ]ntregirea
muncii individului ]ntr-o oper[ de valoare
social[. Munca produs[ prin vocaie este
deasupra intereselor egoiste. Vocaia duce
]ntotdeauna la ]nf[ptuirea unui bine social.
Niciodat[, ]n limbajul popular, ea nu se
identific[ instinctului criminal. Oamenii cu
vocaie prezint[ o admirabil[ potrivire a firii
lor la munca pe care societatea o cere de la
individ. Din aceast[ admirabil[ potrivire
rezult[, pe de o parte, mulumirea intern[ a
celui cu vocaie, =i pe de alt[ parte avantaje
excepionale pentru societate… Limbajul
nostru zilnic ]n care de fapt se rezum[
experiena at`tor generaii de oameni care
ne-au precedat, pune ]n ]nelesul cuv`ntului
de vocaie =i o nuan[ de originalitate… Sunt
oare cazuri ]n care vocaia este orientat[ ]n
mod con=tient prin mijloacele obi=nuite ale
educaiei? Adic[, pot fi oamenii educai
pentru o vocaie, ]ntocmai cum sunt educai
pentru o profesie?… Dac[ p`n[ ast[zi
ADDENDA LA plEDOARII IN MISCAREA IDEILOR
145

2. problema cultiv[rii vocaiei, prin mijloace
educative nu s-a pus dec`t ]n mod inciden-
tal, cauza trebuie c[utat[ desigur, ]n primul
r`nd, ]n ]ns[=i organizarea pe care a avut-o
=coala tradiional[… +coala din zilele
noastre tinde la dezvoltarea aptitudinilor de
creaie a tinerilor ce aparin generaiilor noi.
Centrul de greutate al ei cade asupra
individualit[ii copilului. De aceea,
problema cultiv[rii vocaiei este discutabil[
]n principiu…>
Consider c[, pentru tema pe care mi-
am ales-o, o asemenea profunzime de analiz[
psihologic[, dublat[ de conotaii ]n planul
afirm[rii sociale, ]n cel care prive=te destinul
istoric al unor grup[ri umane =i ajung`nd
chiar la o filosofie politic[ prin care se fac
propuneri concrete de programe de
dezvoltare, de forme educaionale statale sau
ob=te=ti, de curente de opinie public[
s[n[toas[, de ]ncurajare a creativit[ii
personale =i de grup ca mijloc modern de
dezvoltare =i progres, poate constitui sursa
unor concluzii importante privind
instituionalizarea m[surilor =i mijloacelor
prin care, formarea pre=colar[ s[ identifice,
s[ pun[ ]n valoare =i s[ direcioneze pentru
etapele educaionale de mai t`rziu, cele mai
valoroase aptitudini ale copilului care s[
devin[, apoi, ]ntr-adev[r acea vocaie despre
care vorbea R[dulescu-Motru.
Pentru c[, atunci c`nd abord[m problema
creativit[ii pre=colarului =i chiar cea a
talentelor manifestate precoce, ar fi =i gre=it
=i incomplet s[ ne referim doar la ceea ce
este mai vizibil pentru toat[ lumea, adic[ la
talentele artistice, cele sportive sau chiar cele
tehnice care au ]nceput a fi luate ]n
consideraie ]n ultima vreme. Pornind ]nt`i
din impulsul anumitor instincte,
manifest`ndu-se apoi ca o imitare a ceea ce
vede sau ceea ce simte la p[rini, ]mplinindu-
se apoi ]n frumuseea imaginativ[ a jocului
prin care se ajunge p`n[ la anumite
armoniz[ri create, uneori surprinz[tor chiar
=i pentru maturi, de mintea copilului ]n care
]ncepe s[ se simt[ pl[cerea inventivit[ii
creatoare, capacit[ile sale psihofizice pot
avea tot at`ta diversitate c`te ]ndeletniciri =i
c`te capacit[i de manifestare a persoanei
umane exist[ pe lumea aceasta. Ar fi, deci, o
gre=eal[ ca, vorbind despre creativitate,
preocup`ndu-ne depistarea, stimularea =i
educarea ei p`n[ la formele cele mai ]nalte
ale realiz[rii persoanei umane, s[ ne
rezum[m doar la ceea ce am numi <talentele
clasice>, adic[ la ceea ce, printr-o simpl[
obi=nui[ a omenirii, pare a fi mai vizibil =i
mai evident, adic[ ceea ce marcheaz[ de la
]nceput ni=te fiine deosebite. Deoarece, de
la Creator, prin ]ns[=i natura sa, fiecare
persoan[ uman[ are tr[s[turile ei deosebite,
are punctele ei de v`rf =i cele de limit[
inferioar[, iar creativitatea poate fi atributul
oricui ]ntr-unul dintre largile domenii ale
vieii.
Nu m[ voi referi deocamdat[ la
talentul sau, implicit, creativitatea, care se
pot manifesta ]nc[ de la v`rsta pre=colar[
pentru anumite meserii, preocup[ri sau
manifest[ri de h[rnicie ori iniiativ[ care sunt
mai obi=nuite vieii de zi cu zi, care nu
surprind =i, prin asta, nu sunt remarcate. Este,
oare, mai puin creator un copil care ]nva[
s[ fie harnic de mic =i s[-=i ajute p[rinii,
dec`t unul care se remarc[ a =ti s[ bat[ bine
mingea,sau a dansa, iar p[rinii se g`ndesc
imediat s[-l fac[ fotbalist sau balerin[?!
Viaa este format[ din mii =i mii de
preocup[ri care presupun concentrare =i
creativitate =i, din acest motiv, nu dorim s[
fim de acord cu cei care v[d creativitatea
doar ]n ahtierea dup[ glorie, prin anumite
manifest[ri sau ]ndeletniciri care sunt prin
natura lor exibiioniste. Consider c[ =i f[r[
exhibiionism, ]n preocup[ri care, la prima
146

3. vedere par terne sau obi=nuite, creativitatea
depistat[ =i cultivat[ la pre=colar, poate
deveni mai t`rziu un mare bun ]n folosul lui
=i chiar al altora av`nd un impact social la
fel de vaoros ca orice form[ de creaie luat[
]n limitatul ]neles clasic. Din acest motiv,
psihologia pre=colar[ trebuie s[ aprofundeze
foarte mult opera sa de analiz[ asupra
creativit[ii, stabilindu-i ]ntreaga gril[,
]ntreaga diversitate a c`mpurilor ]n care ea
se manifest[, deoarece elementul creator se
poate manifesta ]n orice domeniu. Consider
c[ psihologia copilului pre=colar mai are
mult de f[cut ]n acest domeniu tocmai pentru
a-i instrumenta pe pedagogi cu priceperea
de a depista orice form[ de creativitate =i a-
i ajuta pe p[rini s[-=i ]ndrume copiii nu
numai spre preocup[ri artistice, sportive =i
de alt[ natur[ ]n care performanele par a fi
mai vizibile, ci exact pe calea mo=tenirilor
genetice, instinctuale sau imitative care-i
caracterizeaz[. Jocurile, care cap[t[ ast[zi o
mare diversificare datorit[ calculatorului pot
mima mult mai multe elemente din specificul
vieii curente direcion`nd creativitatea
fiec[rei persoane c[tre ceea ce este ea mai
dotat[. Astfel, de la o creativitate ]neleas[
doar ca un ]nceput de definire a elitelor ]nc[
din copil[rie, depistarea ei pe principii largi
=i moderne, stimularea ei prin convingerea
c[ fiecare fiin[ uman[ este dotat[ cu o
anumit[ tendin[ de creativitate pe care
societatea are datoria s[ o ajute s[ se afirme
=i s[ se realizeze, poate c[p[ta deosebit[
importan[ pentru devenirea copilului =i, de
aici, chiar pentru progresul social. O
societate ]n care fiecare persoan[ uman[
contribuie mai mult, la modul creator,
conform vocaiei sale se dezvolt[ mai repede
=i mai armonios ridic`ndu-se cu consecven[
pe noi trepte de civilizaie. Avem exemplul
marilor civilizaii ale lumii ]n care ]ntreaga
populaie se afl[ ]ntr-o efervescent[ activitate
c[ut`nd fiecare s[ creeze c`te ceva pentru
mai binele s[u =i av`nd, prin aceasta, ritmuri
de munc[ intense =i avem populaiile a=a zis
<bananiere> ]nv[ate a se mulumi cu puin,
dar =i a nu crea mai nimic. Categoric lucru
c[ o asemenea mentalitate se imprim[ ]nc[
din copil[rie =i cine =tie c`te generaii de
Ein=teini s-au pierdut astfel ]n primitivismul
unor populaii care nu au ajuns ]nc[ la
sentimerntul creaiei, chiar arta care posed[
calit[i creatoare distincte =i bine definite,
nemanifest`ndu-se la ale dec`t sub forma
unor ritualuri mai mult instinctuale. Studii
de psihologie a popoarelor =i populailor a=a
cum a inaugurat ]n =tina noastr[ Constantin
R[dulescu-Motru, pot trage din constat[rile
lor anumite concluzii pentru practica
pedagogic[ care poate contribui la redresarea
spiritual[ a unei naiuni prin modific[ri
conceptuale de mentalitate. Poate c[
]ndr[znesc s[ anticipez prea mult lucrurile,
dar nevoia unor studii comparatiste de
psihologie a creativit[ii copilului ]n diverse
societ[i pot ajunge la importante concluzii
pentru practica pedagogic[ ]n acest domeniu
ajut`ndu-i mult pe profesioni=ti =i, pe m[sura
con=tientiz[rii ]ntregii populaii, poate
deveni un sprijin ]n eforturile p[rinilor de
a-=i forma copii pentru un viitor mai bun.
Revenind la exemplul societ[ilor celor
mai civilizate care sunt =i cele mai active =i
cele mai creatoare, trebuie s[ remarc[m
faptul c[ progresul lor se bazeaz[ pe cele mai
diferite =i mai diverse forme de creativitate,
aproape ]ntreaga populaie g[sindu-=i un rost
creator ]n progresul social. Pluralismul, ]n
asemenea societ[i, nu este numai o modern[
concepie democratic[ aplicabil[ la viaa
politic[, ci devine chiar un fenomen de
psihologie social[ a aprecierii calit[ilor =i
drepturilor celuilalt, un respect ]ntre persoane
chiar de concepii, de mentalit[i =i cu
genetic[ diferit[, adic[ cu caracteristici
147

4. psihofizice deosebite. Or, tocmai prin acest
pluralism larg ]neles prin relaiile dintre
persoane care-=i f[uresc o economie durabil[
=i un ritm susinut de progres al civilizaiei
se provoac[ =i se obine contribuia creatoare
a fiec[rui membru al comunit[ii respective.
}n asemenea condiii pedagogia pre=colar[
care urm[re=te evidenierea direciilor =i
capacit[ilor de creativitate ale copilului are
]ndatoriri mult mai mari. Iar prima dintre
acestea este de a descoperi orice fel de
incipien[ spre care poate fi c[l[uzit[
educaia =i formarea viitoare. Convingerea
c[ omul ca fiin[ superioar[, este ]ntr-adev[r
superioar[ tocmai pentru c[, dep[=ind
existena instinctual[, este dotat cu
creativitate, trebuie s[ guverneze orice
demers al pedagogiei moderne. Problema
care se pune nu este dac[ copilul este dotat
cu creativitate sau nu. Problema progresului
modern ]n =tiine ca =i ]n viaa social[ este
ce fel de creativitate posed[ persoana
respectiv[, cum poate fi ea direcionat[ mai
bine ]n spirit creator =i de ce posibilit[i
dispune societatea respectiv[ pentru
educarea ei, perfecionarea ei =i punerea ei
]n valoare.
Dac[ accept[m un asemenea punct de
vedere care aparine unei metode de g`ndire
personaliste, pus[ cu eviden[ ]n slujba
afirm[rii pe toate c[ile a persoanei umane =i
a respectului reciproc ]n coexistena
comunitar[ a persoanelor umane dezvolt`nd
o filosofie de valorificare a tuturor calit[ilor
umane p`n[ =i la concepia religioas[ dup[
care omul a fost h[r[zit s[ fie unealta prin-
cipal[ a Creaiei Divine - concepie asupra
c[reia vom reveni pe scurt - atunci
creativitatea pre=colarului ]=i cap[t[ reala
importan[ at`t pentru familie c`t =i pentru
societate. Depistarea elementelor de
creativitate prin toate elementele
caracteristice v`rstei fragede, de la mimare,
imitare,imaginaia jocului, curiozitatea care
funcioneaz[ deosebit de activ, direcia
prioritar[ ]n percepie, chiar ]nc[p[`n[rile
sau atraciile, ne va pune de fiecare dat[ ]n
faa unor piste de real[ creativitate.
Prin aceasta consider[m c[ a trecut
momentul pedagogic al selecion[rii copiilor
pentru cor, dup[ ureche muzical[, pentru
gimnastic[ dup[ agilitatea demonstrat[,
pentru recit[ri =i pentru teatru ca s[ ne
l[ud[m cu ei la o serbare =i s[ se laude
p[rinii de ce copii talentai au. Fora
creativit[ii umane, demonstrat[ prin ]ntreg
progresul tehnic, social, economic, =tiinific,
artistic, moral =i ]n infinite alte direcii este
divers[ conform diversit[ii persoanelor
umane. Diversificarea profesiunilor
diversific[ tot mai mult at`t problemele
form[rii c`t =i aspectele creativit[ii. Din
experiena mea de educatoare iubesc enorm
=i ]mi face mare pl[cere s[ m[ joc cu acei
copii care c`nt[ frumos sau acei copii care
deseneaz[ frumos, dar asta nu ]nseamn[ c[
n-am simit eforturi de creativitate la acei
copii care au s[rit s[ m[ ajute s[ aranj[m
clasa ori sala de mese, la acei copii atra=i de
animale sau de mici ]ndeletniciri
me=te=ug[re=ti, la acei copii pe care i-am
v[zut mai mult dec`t alii atra=i de natur[,
ba chiar =i la acei copii care desfac imediat
o juc[rie. Imitaie, curiozitate, imaginaie,
ambiie, ascultare, ata=ament afectiv sau
oricare altul ar fi motivul, rezultanta este
aceea=i: un ]nceput de creativitate ]ntr-o
anumit[ direcie. Faz[ incipient[ care, cu c`t
este depistat[ =i definit[ mai devreme, cu at`t
va pune ]n valoare mai bine creativitatea
fiec[rei persoane. Ceea ce ]nseamn[ lucrul
cel mai important pentru o omenire care a
]nv[at s[-=i m[soare nivelul de trai Prin
Produsul Intern Brut. Or, acest Produs Intern
Brut, se realizeaz[ prin contribuia creatoare
a fiec[ruia. Omenirea modern[ se
148

5. caracterizeaz[ prin faptul c[ ]i antreneaz[ pe
toi membrii ei ]n marele proces al Creaiei
sau, ]n ori ce caz tinde spre aceasta.
+i, pentru c[ am ajuns la aceast[ viziune
modern[ a termenului de <Creaie> care are
=i permanente conotaii religioase, revin aici
la ideea de Om-unealt[-a-Creatorului despre
care am pomenit mai ]nainte, tocmai sub
semnul creativit[ii cu care este dotat[
fiecare persoan[ uman[:
Teologia modern[, printr-unul dintre
g`nditorii ei moderni de cel mai mare
prestigiu - Tayllerand de Chardin, preot
profesor =i filozof al religiilor, a pus ]n
circulaie teza <Creaiei Continue>. Adic[
lumea, cosmosul, universul se afl[ ]ntr-un
proces de Creaie Continu[ dirijat ]n mod
continuu de Creator. Moderniz`ndu-se astfel,
religia a dep[=it viziunea static[ a unei
Creaii iniiale care a produs ceva l[s`nd apoi
ca lucrurile s[ evolueze la voia ]nt`mpl[rii.
Bine ]neles c[ omenirea a ]neles mai demult
c[ toat[ Sf`nta Scriptur[ are elementele sale
simbolice tocmai pentru c[ exprim[
]nelesuri foarte profunde. Cartea Facerii
cuprinde metafore =i simboluri precum acea
minunat[ descriere a Facerii Lumii pe zile,
ajung`ndu-se la simbolica cifr[ =apte. E o
minunat[ alegorie din care avem de ]nv[at
tot timpul c`te ceva tocmai pentru c[ ne pune
la ]ncercare g`ndirea creatoare, adic[
creativitatea noastr[ ca persoane dotate cu
ea. Sigur c[ un anume dogmatism de
sorginte mult inferioar[ imaginaiei umane,
ar putea lua lucrurile ca atare num[r`nd zilele
=i faptele iar, apoi, r[m`n`nd cu un mare
semn de ]ntrebare: ce a f[cut Dumnezeu dup[
aceea, sau ce mai face ast[zi?... Oare, doar
ne controleaz[, ne supravegheaz[? }n logica
formal[ asta ar ]nsemna ca tocmai Creatorul
s[ nu mai creeze! Teza Creaiei Continue pe
care =i-o ]nsu=esc acum tot mai muli
g`nditori cre=tini, aduce aceast[ superb[
lumin[: Universul este ve=nic tocmai pentru
c[ Cel Ve=nic se afl[ ]ntr-o creaie continu[.
Iar omul, este una dintre uneltele Sale, poate
cea mai deas[v`r=it[ din c`te cunoa=tem noi
p`n[ ast[zi.
Abord`nd astfel lucrurile, r[spunsul vine
de la sine ]n favoarea tezei noastre privind
dotarea cu capacit[i creative a fiec[rei
persoane: Cum ]l folose=te Dumnezeu pe om
ca unealt[ a Creaiei Sale Continue? Simplu:
Conferindu-i o f[r`m[ din creativitatea Sa.
Studiul psihologiei persoanei =i a
atribuiilor ei de creativitate, nu are cum
neglija un asemenea raionament. L[s`nd
pentru mai t`rziu, ]ntr-un tabel care va trebui
mereu completat, am[nunirea a ceea ce
prive=te catalogarea miilor =i miilor de
preocup[ri ]n direcia c[rora se poate mani-
festa creativitatea, ghid`nd-o astfel ]nc[ din
faza pre=colar[, voi da un singur exemplu
tocmai pentru c[ este vorba de un caz care
poate fi generalizat. Este vorba de limbaj,
de aptitudinile de comunicare, de modul ]n
care copilul ]ncepe s[-=i creeze un mod
propriu de a se exprima =i a vorbi. Partizanii
<creativit[ii clasice>, limitat[ la anumite
superdot[ri, =i ele ]nelese restr`ns, ar spune
c[ acesta nu e un domeniu pentru
preocuparea noastr[, deoarece limbajul este
un mijloc de comunicare necesar oricui =i ]n
orice domeniu ]n care creativitatea nu i-ar
interesa dec`t, cel mult, pe literai. Dar lumea
comunic[rii este ast[zi at`t de larg[,iar
copiii, venind din familii cu diverse tare
lingvistice sau culturale, se exprim[ ]n
general prost =i rudimentar sau incorect, sau
cu accente vulgare ori neavenite. +i, totu=i,
foarte muli copii, fie ei educai sau
needucai, dovedesc un sim al limbii =i o
imaginaie a relat[rii de invidiat =i pentru
oamenii mari. Sintagma care d[ =i titlul
programului tv < Copiii spun lucruri tr[znite>
a intrat ]n limbajul curent =i chiar marcheaz[
149

6. srprizele de inteligen[ asociativ[ pe care le
poate produce mintea copilului, adic[
creativitatea lui =i, ]n acela=i timp,
ingenuitatea exprim[rii care, iar[=i, este o
form[ de creativitate. C[ut`nd forme de
exprimare cu ajutorul unui num[r limitat de
cuvinte pe care a reu=it s[ le deprind[,
pun`ndu-=i la ]ncercare at`t curiozitatea c`t
=i spiritul de observaie, for`nd oarecum
conexiunile raionale care, dup[ cum spune
Jean Jacques Rousseau se stabilesc cum
trebuie deabia dup[ v`rsta de 12 ani, copilul
mic, la v`rsta la care trece de la sunete =i
apelative la logica vorbirii ]n propoziiuni =i
fraze, face ]n permanen[ o serie de eforturi
creatoare pentru a reu=i s[ se exprime, pentru
a se face ]neles, pentru a comunica =i chiar
pentru a-=i spune sie-=i pove=ti. Oare aceasta
nu este o creativitate care trebuie nu numai
cultivat[, ci chiar f[cut[ s[ devin[
molipsitoare pentru c`t mai muli copii?...
Deoarece limbajul, corectitudinea lui,
formele imaginative care ]mbog[esc =i
]ntregesc exprimarea, vor folosi oricui, ]n
toate relaiile interumane, indiferent pe ce
cale se va realiza =i ]=i va manifesta
creativitatea.
Am ales dinadins un exemplu at`t de
general deoarece o asemenea categorie de
copii sunt, prin exemplul lor =i prin faptul
c[ pot s[ se fac[ imitai, un ferment deosebit
pe care pedagogul ]l poate generaliza la toi
copii devenindu-le folositor pentru orice fel
de creativitate ar fi ei dotai sau direcionai.
+i este foarte important ]n colectivele de
pre=colari deoarece exact aceasta este v`rsta
la care se pot fixa mai bine =i sonoritatea =i
accentul, =i acurateea limbii =i
corectitudinea de exprimare. Noi, ]n
grupurile pre=colare, facem teatru cu copii
=i ]i punem s[ recite nu pentru a pune ]n
valoare cine =tie ce veleit[i regizorale ale
educatoarelor, ci ne facem doar meseria
noastr[ privind primele noiuni de pedagogie
a exprim[rii =i limbajului. Din p[cate, unii
copii buni =i cu putere imaginativ[ ]n
exprimare ( simindu-i, a=adar, c[ fac acest
efort creator), vin din familie cu accente pri-
mitive, cu sonorit[i =i dezarticul[ri care
degradeaz[ limbajul, cu pociri de termeni =i
inflexiuni care nu fac parte din specificul
limbii rom`ne =i chiar cu sintagme
licenioase pe care ei le preiau de la p[rini
ca o exprimare fireasc[ a c[ror rostire
incon=tient[ poate duce mai t`rziu la fixarea
lor vulgarizatoare ]n limbajul omului matur.
Aceasta este v`rsta la care, stimul`nd
creativitatea copiilor dotai cu imaginaie
lingvistic[ =i maleabilitatea celorlali prin
imitare, ambiionare, dorin[ de afirmare,
etc, pedagogia pre=colar[ poate folosi
aptitudinile unora dintre copii pentru a
corecta tarele cu care alii vin din familie.
Am dat acest exemplu nu numai pentru
importana sa ]n sine ]n cadrul pedagogiei
pre=colare, ci =i pentru c[ asemenea concluzii
se pot trage =i ]n cazurile altora dintre
multiplele aptitudini ale copilului. Deoarece
aptitudinea este prima form[ a creativit[ii,
este baza ei. Psihologul atent, care
catalogheaz[ aptitudinile subiecilor s[i, va
avea un cuv`nt important de spus =i pe calea
stimul[rii creativit[ii acestora. Iar aceast[
creativitate odat[ stimulat[ pe calea spre care
persoana respectiv[ se simte mai mult atras[,
poate aduce mari beneficii dezvolt[rii unei
societ[i.
Datorit[ acestei diversit[i a creativit[ii
manifestat[ din fraged[ v`rst[, dar ]neleas[
ca rezultanta unor aptitudini pe care
psihologul le are de determinat, iar apoi abia,
]mpreun[ cu pedagogul, reu=e=te s[ ajung[
la forma superioar[ =i concret[ a acestor
aptitudini, care este creativitatea, eu am
insistat asupra termenului de vocaie pe care
at`t de clar ]l define=te Constantin
150

7. R[dulescu-Motru. Pentru c[ vocaia
cuprinde ]n sfera ei at`t aptitudinile c`t =i
creativitatea. +i mai cuprinde ceva: avantajul
colectiv pe care ]l poate avea societatea de
la vocaia pe care o cap[t[ sau =i-o definesc
membrii ei, ea devenind cu timpul, a=a cum
arat[ marele savant rom`n, vocaie
colectiv[, deci vocaie a unei comunit[i de
oameni sau chiar vocaie naional[.
Ca argument pentru aceast[ idee, revin
la exemplul de natur[ lingvistic[ pe care l-
am dat mai ]nainte, deoarece interesul
general pentru el este demonstrat, vocaia
limbii sale =i a perfecion[rii ei av`nd-o
fiecare naiune =i ca posibilitatea de
comunicare dar chiar =i ca liant social. Eu
am dat acest exemplu pornind prima dat[
doar de la dorina de a demonstra c[ exist[
=i alte forme de creativitate dec`t cele
consemnate la modul clasic =i s[ ar[t c`t de
important[ este datoria noastr[ de a defini la
modul modern ce ]nseamn[ creativitatea =i
c`t de divers[ poate fi ea ]nc[ de la v`rsta
pre=colar[. Acum ]ns[, ajung`nd de la
importana educaional[ a creativit[ii
pre=colarului la marea importan[ pe care o
are creativitatea ca afirmare a vocaiei, ]n
destinul =i dezvoltarea comunitar[ a
grupurilor de persoane, ]ntruc`t am venit
cu un exemplu de natur[ lingvistic[, a= vrea
s[ citez, din perioada marilor momente ale
afirm[rii noastre istorice, un fragment din
scrisoarea pe care marele c[rturar, pedagog
=i om politic din secolul al 19-lea Ion Heliade
R[dulescu o trimitea lui P. Poenaru,
directorul =colilor naionale din Principat,
publicat[ ]n <Curierul rom`nesc>, X/1839:
<... S[ nu par[ cuiva o ocupaie pedant[
a se ocupa un norod ]ntru cercetarea limbii
sale. Cine voie=te s[ aduc[ pe rom`ni pe
calea civilizaiei =i a m`ntuirei, trebuie s[ le
formeze =i s[ le des[v`r=easc[ limba. Toat[
lumea =tie c[ adev[rul aduce m`ntuirea =i
c[ f[clia adev[rului este filosofia...
Cercetarea numelor sau a vorbelor este
ocupaia ]ntru a da definiia cea adev[rat[
fiec[rui lucru; c`nd ajunge cineva a
cunoa=te cu des[v`r=ire un lucru atuncea
poate a ]i da =i definiia adev[rat[; =i, prin
urmare ]nceputul filosofiei-cercetarea
numelor. A=adar zic: cine voie=te a ar[ta
rom`nilor calea fericirei, trebuie s[ lucreze
spre a li se forma =i a li se des[v`r=i limba.}n
treapta c`t le este cultivat[ limba ]n acea=i
treapt[ se afl[ =i fiina lor naional[ =i
dreptatea dintre d`n=ii. Puine idei de
naionalitate =i de patriotism era ]ntre d`n=ii
c`nd ei nu se g`ndea nicidecum la limba lor,
cultiv`nd alte limbi. Dar acum sunt multe
idei de patriotism pe c`t =i-au cultivat =i ]=i
cunosc limba; =i iar p`n[ c`nd vom mai
vedea prin cancelarii =i prin tribunale o
limb[ pestri[ =i necorect[, p`n[ atunci s[
n-a=tept[m dreptatea, nici s[ fim at`t de
stra=nici ]ntru a o cere; c[ci cu cuno=tinele
judelui, =i ale dreg[torului vine =i limba cea
adev[rat[ a judelui =i a dreg[torului, =i p`n[
c`nd nu se vede ]nc[ acea limb[, e semn c[
]nc[ n-am dob`ndit acele cuno=tine...>
Iat[ cum, ]nc[ ]n urm[ cu dou[ secole,
pedagogia rom`neasc[, cea care g`ndea la
cultivarea simului de afirmare popular[,
generaliza problema de la fiecare persoan[
p`n[ la interesul public. Exemplul strict
filologic poate fi considerat limitat, dar
semnificaia lui este deosebit[ pentru tema
noastr[ care-=i une problema unei importante
valori naionale studiat[ la v`rsta cea mai
sensibil[, atunci c`nd ea poate fi pus[ =i ]n
valoare, poate fi =i direcionat[ =i, ]n ori ce
caz, poate fi salvat[ de marele pericol care a
]nt`rziat =i ]nc[ mai ]nt`rzie evoluia
omenirii: neglijarea, ignorarea =i, p`n[ la
urm[ pierderea pentru milioane =i milioane
de persoane a celei mai sensibile =i mai
produc[toare de beneficii valori umane:
151

8. creativitatea persoanei ca o cale principal[
de a-=i manifesta =i demonstra vocaia.
+i, pentru c[ am acordat p`n[ ]n prezent
preponderen[ autorilor rom`ni, iat[ c`teva
argumente culese din operele celor mai mari
pedagogi, educatori =i cercet[tori de prestigiu
a psihologiei copilului ]n dependen[ cu
devenirea sa social[:
La Jean-Jacques Russeau este bine
cunoscut[ teoria c[ < prin natura sa, copilul
este bun> =i, de aici, pledoaria pentru o
educaie adecvat[ naturii copilului. El este
cel care atrage atenia spre acea ]nsu=ire
proprie copilului care este tendina spre
activitate. Copilul, ]n concepia acestui
g`nditor care a pus ]n valoare tezele relaiei
copilului cu natura, <s[ nu =tie nimic pentru
c[ i-ai spus, ci pentru c[ a ]neles el ]nsu=i>.
Crez`nd ]n curiozitatea fireasc[ a copilului
care-l conduce =i spre descoperire =i spre
creativitate, Rousseau declar[: <scopul meu
nu este s[-i dau copilului =tiina, ci s[-l ]nv[
s-o dob`ndeasc[ la nevoie>.
Johann Heinrich Pestalozzi, cel care a
realizat ]mbinarea muncii cu instrucia,
vorbind despre dezvoltarea capacit[ii de
cunoa=tere, punea la baza ei intuiia =i
sublinia importana relaiei dintre intuiie,
g`ndire =i vorbire. Afirm`nd c[ marele rol
educativ ]l are stimularea intuiiei, el inea
seama, ]n acela=i timp, de importana vieii
afective a copilului, raionamentele fiec[rei
persoane depinz`nd de aceast[ via[ afectiv[
=i conduc`nd la formarea deprinderilor mo-
rale. }n acest fel, Pestalozzi vorbe=te despre
un alt aspect important al creativit[ii:
creativitatea copilului exercitat[ asupra
form[rii propriului s[u caracter =i nivel de
cuno=tine.
Johann Friedrich Herbart folose=te cu
acela=i ]neles un alt termen: interesul. El
este teoreticianul vieii psihice constituit[
din receptarea percepiilor, reprezent[rilor,
ideilor. Din combinarea acestora rezult[
emoiile, sentimentele, dar =i aspectele
voliionale care conduc spre atitudini =i
creativitate. Insist`nd asupra ]ndatoririi
educaiei de a insista asupra interesului
multilateral, el ne ofer[ argumente pertinente
privind multilateralitatea direciilor
creativit[ii, ceea ce ne face s[ deducem c[
acolo unde educaia =tie s[ cultive interesul
multilateral ]n perceperea lucrurilor, dintre
toate cele percepute se va defini =i direcia
unilateral[ a creativit[ii persoanei.
John Dewey, filozoful pragmatic
american, realizator al unor =coli-laborator
]n care experimenta procese de cre=tere =i
dezvoltare a fiinei umane prin diverse
metode educative =i de stimulare a
creativit[ii persoanei, afirm`nd necesitatea
libert[ii de expresie a personalit[ii, tocmai
ca form[ de creativitate proprie, subliniaz[
relaia intim[ =i necesar[ dintre procesul
experienei proprii =i cel al educaiei,
creativitatea perfecion`ndu-se prin educaie,
iar educaia consolid`ndu-se prin
pragmatismul experimentului propriu.
Pragmatismul s[u ]n aprecierea rolului
civilizator al persoanei umane ]l face s[
afirme c[: <Diferena dintre s[lb[ticie =i
civilizaie se ]ntemeiaz[ pe gradul ]n care
experienele anterioare au schimbat
condiiile obiective ]n care au loc
experienele ulterioare>, consemn`nd astfel
procesul de cre=tere =i de l[rgire a
creativit[ii umane. De fapt, pled`nd pentru
o educaie bazat[ pe experien[ =i pun`nd ]n
prim plan experienele noi, actuale, el vede
pragmatic viaa prin experiena creatoare a
fiec[rei persoane umane, educaia fiind:
<acea reconstrucie sau reorganizare a
experienei care se adaug[ la ]nelesul
experienei precedente =i care m[re=te
capacitatea de a dirija evoluia experienei
care urmeaz[>.
152

9. Mi-a= mai permite s[ citez aici trei
reprezentani ai =colii pedagogice rom`ne=ti
din secolul XX: George G. Antonescu,
creatorul principiului =colii formativ-
organiciste prin care educaia presupune
des[v`r=irea a ceea ce sufletul copilului
aduce de la natur[ prin ereditate, ele fiind
complementare =i av`ndu-=i fiecare rolul la
fel de important. Susin`nd ideea unei =coli
active-integrale care s[ stimuleze
autocreaia,Antonescu nume=te creativitatea
sau vocaia care trebuiesc stimulate la copil
<idealism activ>. Din Onisifor Ghibu,
susin[tor al demersului pedagogic nu numai
]n =coal[, ci ca pe o posibilitate concret[ =i
eficient[ de rezolvare a problemelor sociale,
atent la valenele educative ale
colectivit[ilor naionale f[c`nd din fiecare
individ un educator al s[u =i al altora ]n
sensul unor postulate superioare de aport
creator la acele nevoi sociale, citez
urm[toarele: <... eu n-am fost pedagog de
cabinet, de catedr[, de laborator, pedagog
de odrasle care a=teapt[ s[ fie crescute ]n
vederea unor diplome =i a unor cariere; eu
am fost pedagog de baricade, de tribune,
pedagog al neamului meu, al statului meu,
combatant neodihnit al solidarit[ii sociale,
naionale =i internaionale>. Al treilea este
un fin teoretician al personalit[ii umane din
des[v`r=irea calit[ilor creatoare ale c[reia
face idealul educaiei - Constantin Narly,
care teoretizeaz[ creativitatea ]ntr-un foarte
modern mod personalist: <... personalitatea
este maximum de des[v`r=ire ]ntr-o fiin[
uman[ a originalit[ii sale specifice, ]n
cadrul principiului social, principiu prin
care ]nelegem armonia productiv[ cu
mediul>.
Am c[utat toate aceste argumente
privind interferarea preocup[rilor pre=colare
]n dezvoltarea pe orice direcie a simului
creativit[ii la copil cu marile deziderate ale
dezvolt[rii naionale, tocmai pentru a
justifica ideea c[ evaluarea capacit[ilor
creative ale fiec[rei generaii =i stimularea
lor, este un pas important ]n ]ns[=i afirmarea
vocaiei unui popor, a=a cum spunea Cons-
tantin R[dulescu-Motru =i, cum, am v[zut,
filozofi, psihologi =i pedagogi de renume de
dinaintea lui sau urma=i ai lui, au spus-o ]n
egal[ m[sur[. De aici deducem ideea c[
problema este ]n egal[ m[sur[ =i de
domeniul psihologiei =i de domeniul
sociologiei, ]n aceast[ interdisciplinaritate
psihologia av`nd rostul s[-i aprofundeze
studiul acord`ndu-i importana pluralist[ pe
care o are =i g[sind mijloacele de stimulare
a ei ]n mod pluralist, iar sociologia studiind
acele c[i de instituionalizare at`t ]n ce
prive=te tratarea problematicii c`t =i a
propunerilor de soluii prin care societatea
contemporan[ s[ valorifice pentru propria ei
dezvoltare acest tezaur de creativitate uman[
]nc[ nevalorificat la scara lui general[.
Prin aceasta, ajungem la cea de a doua
tez[ pe care am dorit s[ o pomenesc aici din
opera lui R[dulescu-Motru, tez[ categoric
interdisciplinar[ ]ntre filosofie, psihologie =i
sociologie, ]n ciuda faptului c[ autorul ei i-a
dat cunoscutul titlu de <Psihologia poporului
rom`n> =i, f[r[ a comenta prea mult, ]mi per-
mit s[ citez c`teva extrase care, consider c[
ar putea conduce spre sensul practic,
pragmatic =i - de ce nu patriotic?- al acestei
cercet[ri:
<…a cultiva o vocaie ]n interesul
poporului ]ntreg este desigur tot a=a de
folositor, dac[ nu chiar mai folositor dec`t
de a cultiva o vocaie ]n interesul numai al
individului, care arat[ dispoziii
vocaionale… Vocaiile p`n[ acum erau
l[sate pe seama instinctului. Fiecare popor,
pentru noua sa adaptare, ]=i producea
vocaiile de care avea nevoie.
Ast[zi, ]ns[ instinctul este ]nlocuit prin
153

10. =coala raiunii. De ce nu s-ar putea vorbi
=i de o pedagogie social[ a vocaiei. Vorbim
de o medicin[ social[, care are drept scop
s[ previn[ bolile contagioase; de o igien[
social[, care are drept scop ]ntreinerea
s[n[t[ii publice, de o eugenie, care are
drept scop perfecionarea rasei omene=ti, -
de ce nu am vorbi =i despre o pedagogie
social[ a vocaiei, care s[ aib[ scopul de a
ar[ta condiiile ]n care se pot produce
vocaiile trebuincioase unui popor?… >
***
Oconcluzie foarte clarã ºi, desigur, cea
mai importantã pune accentul pe spaþiul
ierarhic de manifestare a creativitãþii, ceea
ce înseamnã recunoaºterea contribuþiei sau
a apariþiei creativitãþii prin mai multe
domenii de manifestare care se pot ierarhiza
dupã importanþã ºi conþinut, dar ºi dupã
nevoile de dezvoltare care existã la un mo-
ment dat într-o societate.
Dau un exemplu cu jocurile copiilor,
chiar dacã nu e vorba numai de preºcolari,
cunoscut fiind faptul cã, prin joc, copilul
îºi manifestã creativitatea: A existat o
îndelungã perioadã a jocurilor ºi jucãriilor
militare, copilul fiind soldat, sau ofiþer ºi
având printre jucãrii neapãrat cal de lemn
sau sabie, ori comandând armate de soldãþei
de plumb. Jocul de-a „hoþii ºi vardiºtii” este
iarãºi o tradiþie destul de veche,
transformatã acum, prin producþia de filme
în jocuri între bande mafiote sau în mimãri
de arte marþiale cu sãbii ninja. Într-o
perioadã în care se punea accentul educativ
pe patriotism ºi pe sacrificiul militar, era
firesc a fi influenþate astfel ºi jocurile
copiilor. Într-o perioadã pacifistã, cum este
a noastrã, exacerbarea unei asemenea
direcþionãri poate duce la întrebarea: Vrem
generaþii de militariºti sau vrem generaþii
de bãtãuºi?… Ca o contracarare au apãrut
jocurile pe celalatã direcþie, cea
constructivã: de la simplele cuburi, la
elementele prefabricate pentru castele, la
îndemânarea tehnicã prin jocuri de
asamblare, pânã la formele de simulare
electronicã prin care, de la joc se ajunge
chiar la exerciþiu de creativitate propriu
zisã, sau creativitate prin formarea
reflexelor. Iatã cum, creativitatea maturã în
materie de diversificare a jocurilor ne poate
conduce ºi spre o cercetare aplicatã asupra
diversitãþii direcþiilor de creativitate la
copil, care nu se mai confundã numai cu
creativitatea artisticã sau, cel mult, cea
sportivã, ci se dovedeºte, practic, existentã
ºi aptã a se manifesta într-o întreagã
pluralitate de direcþii.
În plus, printr-o asemenea cercetare, s-
ar diversifica ºi creativitatea pedagogicã
privind direcþionarea creativitãþii,
bineînþeles, încã din perioada preºcolarã.
Deoarece, situatã destul de aproape de
celãlalt element al formãrii personalitãþii
copilului: spiritul de imitaþie, prin lipsã de
grijã pedagogicã creativitatea se poate
dezvolta haotic, sau nedorit, dupã cum avem
în societatea noastrã exemplul unor tineri
ajunºi la vârsta stagiului militar, care provin
tocmai din generaþia hrãnitã cu filme de gen
„thriller”. Unii dintre ei, ajunºi la vârsta la
care li se pune în mânã o armã adevãrata,
ajung la gesturi necugetate tocmai datoritã
direcþionãrii haotice a creativitãþii prin
exemplul unor filme violente. La antipodul
acestor filme se poate da ca exemplu un
altul: musicalul „My Fair Lady” realizat
dupã piesa „Pygmalion” a lui George Ber-
nard Shaw, text dramatic bazat tocmai pe o
adâncã analizã psihologicã a aplicãrii unei
metode pedagogice de transformare a
personalitãþii construite strâmb prin
exemplul mediului ºi reconstruite prin
154

11. stimularea ºi direcþionarea unor forme la-
tente de creativitate.
***
Atât acþiunile cât ºi raportãrile
preferenþiale ale copiilor nu au, desigur,
numai direcþii artistice, ci mii ºi mii de alte
direcþii. La fel ºi creativitatea pe care ele o
provoacã. Datoria psihologului este sã le
descopere, sã le inventarieze ºi sã-i
catalogheze pe copii în funcþie de ele, iar
datoria pedagogului este sã gãseascã ºi alte
modalitãþi decât cele clasice ale desenului,
muzicii, recitãrilor, modelajului ºi ale altor
câtorva care, din pãcate, prea de puþine s-
au adãugat pe parcursul modernizãrii
practicilor pedagogice, sã inventeze jocuri,
lecþii, teste, forme de stimulare ºi de
atragere a interesului copiilor care sã poatã
valorifica tocmai ce are mai caracteristic
preºcolarul ca vocaþie. În America, unde se
practicã de multã vreme altfel de metode
pedagogice, funcþioneazã o organizare a
învãþãmântului diferitã de organizarea
clasicã europeanã. Aceasta este bazatã pe
nevoile sociale immediate ºi pe adaptarea
capacitãþilor fiecãrei persoane la nevoile
industriale de moment. Criteriul vine din
nevoile economice ale dezvoltãrii
industriale ºi nu din respectul pentru unele
teorii pedagogice depãºite. Astfel, Henry
Ford a experimentat în uzinele sale
principiul calificãrii rapide ºi a reciclãrii
profesionale tot rapide, pentru ca aceiaºi
angajaþi sã poatã rãspunde diverselor nevoi
tehnice pe care le avea industria lui de auto-
mobile în funcþie de cerinþele pieþii. Prin
aceasta se asigura atât continuitatea
producþiei cât ºi reducerea riscului de ºomaj
pentru angajaþi, rezolvându-se importante
probleme sociale, de la cele de interes
personal ale muncitorilor sau patronilor,
pânã la cea naþionalã a Produsului Intern
Brut. De aici porneºte concepþia nouã, a
ºcolarizãrii în funcþie de nevoile de resurse
umane, asigurându-se cât mai multe locuri
de muncã, atât pentru îndeletnicirile sim-
ple ale forþei de muncã obiºnuite, cât ºi
pentru superdotaþii care îºi gãsesc loc tot
mai bun în domeniul cercetãrii. Trãgând
concluziile cuvenite în planul psihologiei
sociale, filosoful ºi pedagogul John Dewey
ºi-a lansat teoria sa despre ºcoalã ºi
societate punând în practicã un alt sistem
de învãþãmânt, descentralizat, adaptat la
nevoile fiecãrei localitãþi sau comunitãþi ºi
la vocaþia fiecãrei persoane. El a
experimentat metodele educative de
stimulare a creativitãþii persoanei umane
stabilind, dupã cum am arãtat în primul
capitol, adevãrul cã, în relaþia intimã ºi
necesarã dintre procesul experienþei proprii
ºi cel al educaþiei, creativitatea se
perfecþioneazã prin educaþie, iar educaþia se
consolideazã prin pragmatismul
experimentului propriu, al fiecãrei
persoane. Astfel, ca ºi Constantin
Rãdulescu-Motru în þara noastrã, el a ajuns
la o concepþie filosoficã personalistã asupra
dezvoltãrii sociale, vocaþia devenind în
concepþia ambilor filosofi un factor princi-
pal de dezvoltare a popoarelor.
Din acest punct de vedere, eu aº pune
vocaþia la baza creativitãþii. Cu ea se naºte
copilul, pe ea o moºteneºte prin constituþie
somaticã, ea i se dezvoltã în mediul fami-
lial cu care are asemãnãri somatice.
***
Mi-am permis sã abordez problema
creativitãþii la modul larg, în perspectiva
evoluþiei generaþiilor ºi a interesului social
sau naþional, aºa cum o trateazã Constantin
155

12. Rãdulescu-Motru. Îmi permit sã prezint
citatul prin care el însuºi îºi rezumã vasta
teorie pe care, cu modestie o numeºte
„ipoteza personalismului energetic”:
„Viaþa sufleteascã, întreþinându-se prin
continua reciprocitate de influenþe între
conºtiinþa subiectivã ºi mediu,
substanþialitatea ei trebuie cãutatã dincolo
de aceea ce separã subiectivul de obiectiv,
ea trebuie sã cuprindã deopotrivã subiectivul
ºi obiectivul. Subiectivul, pentru ca ea sã
poatã ajunge la conºtiinþã ºi prin aceasta sã
determine activitatea omeneascã; obiectivul
pentru ca, prin energie cosmicã, ea sã-ºi
asigure o continuitate. Ereditatea, bunãoarã,
constituie una dintre corelaþiunile
substanþiale pe care le aflãm la baza vieþii
sufleteºti; ea trebuie sã fie subiectivã ºi
obiectivã. Subiectivã, fiindcã astfel este
recunoscutã de conºtiinþã ºi prin aceasta
determinã motive de activitate; obiectivã,
fiindcã transmiterea ei, din generaþie în
generaþie, nu se poate face decât prin
mijlocirea energiei siatemului nervos. Aºa
se întâmplã cu toate condiþiile substanþiale
ale vieþii sufleteºti. Ele trebuie sã fie de
naturã a primi lumina conºtiinþei subiective
ºi totdeodatã sã fie subsumate energiei
cosmice, fãrã al cãrei concurs viaþa nu este
posibilã. De recunoaºterea acestei îndoite
naturi subiective ºi obiective s-au ferit pânã
acum psihologii. Prin ipoteza teoriei
personalismului energetic, viaþa sufleteascã
nu ºi-ar putea realiza finalitatea, dacã
mediul cosmic în care ea este fixatã s-ar afla
într-o imobilitate absolutã. Trebuie ca
mediul cosmic sã fie ºi el în curs de schimbãri
corespunzãtoare. De ce naturã poate fi acest
curs? Urmeazã el o finalitate sau nu? Ipoteza
adoptatã de noi presupune cã acest curs
concordã cu evoluþia vieþii organismelor.
Ceva mai mult: Cã schimbãrile din lumea
materialã au un curs determinat de
finalitatea vieþii sufleteºti ºi care este acela
al unui continuu personalism. Energia fizicã,
dupã aceastã ipotezã, s-ar identifica treptat,
prin ciclul transformãrilor sale, procesului
de personalizare pe care îl prezintã viaþa
sufleteascã a omului”.
Consider acest citat definitoriu deoarece
creativitatea este forma concretã de
manifestare ºi urma materialã pe care o lasã
viaþa sufleteascã a omului. Iar, la preºcolar,
viaþa sufleteascã începe sã se manifeste
tocmai prin aceste forme de creativitate. Ceea
ce ne conduce spre concluzia cã, dacã fiecare
persoanã umanã îºi are amprenta ei proprie,
atunci ºi creativitatea ei este proprie ºi
specificã ei. Psihologia trebuie sã studieze
diversitatea acestor forme de creativitate,
pedagogia trebuie sã ajungã la metode mo-
derne de stimulare sub orice aspect a acestor
forme de creativitate ºi de educare a lor, iar
sociologia trebuie sã postuleze acele
deziderate prin care societatea sã beneficieze
în dezvoltarea ei de toate aceste manifestãri
de creativitate, fãrã a le stimula pe unele în
detrimentul altora ºi fãrã a le neglija pe unele
în detrimentul altora. Deoarece, numai prin
dezvoltarea armonioasã a creativitãþii
fiecãrei persoane se asigurã respectarea
ritmului maxim de dezvoltare socialã pe care
i-l asigurã energiile dezvoltate de continuul
curs de schimbãri din mediul cosmic,
conform ipotezei personalismului energetic.
***
Este, poate, adevãrat cã, de la tematica
propriu zisã a creativitãþii ºi de la problemele
ei specifice, lucrarea de faþã poate pãrea cã
a divagat ajungând la o problematicã mai
complexã, aceea a vocaþiei ºi a valorificãrii
tuturor direcþiilor ei. Am urmat ºi aici, tot
exemplul marii opere pedagogice a lui Cons-
tantin Rãdulescu-Motru care, de la
156

13. amploarea consideraþiilor filosofice ºi
cosmogonice ale ipotezei sale privind
Personalismul Energetic, revine cu
perseverenþã la concretul psiho-pedagogic al
studiilor de caz precum „Þãrãnismul”,
„Psihologia industriaºului”, „Psihologia
martorului”, „Psihologia ciocoismului” ºi
pânã la „Psihologia poporului român”,
pentru ca în alte lucrãri sã studieze probleme
ale etnicului ºi ale etnopsihologiei, ale
vocaþiei ºi ale teoriilor destinului, lucrarea
sa „Vocaþia, factor hotãrâtior în cultura
popoarelor” fiind fundamentalã nu numai
pentru gândirea româneascã, ci afirmând o
serie de idei noi pentru întreaga filosofie ºi
psihologie.
Este o temã largã, pe care doar am atins-
o, deoarece consider cã ea justificã mai bine
din punctul de vedere al perfecþionãrii so-
ciale problema creativitãþii fiecãrei persoane
ºi, astfel, am încercat sã pun problemele
creativitãþii copilului în raport cu
posibilitãþile formãrii lui pentru viaþa socialã
ºi pentru o afirmare productivã la maturitate.
ªi, tocmai din acest motiv, închei cu trei
citate din „Sufletul neamului nostru, calitãþi
bune ºi defecte” conferinþã þinutã de C.
Rãdulescu Motru în anul 1910, dar
demonstrând prin ideile ei generoase ºi
realiste faptul cã nu ºi-a pierdut cu nimic
actualitatea:
„Când românul se desparte de grup ºi se
priveºte ca persoanã aparte, atunci este
totdeauna consumator; ca producãtor,
niciodatã nu are acest curaj. Când este
consumator, atunci el, bineînþeles, ca toatã
lumea vieþuitoare, este individualist; dar ca
producãtor de bunuri, el aºteaptã totdeauna
sã vadã ce fac alþii pentru ca sã înceapã ºi
dânsul… ªi, totuºi, rãsar din când în când ºi
întreprinderi individuale! Sunt câþiva
industriaºi români, câþiva capitaliºti
întreprinzãtori români… Sunt, negreºit, dar
cu un suflet cu totul special, adicã cu totul
deosebit de sufletul unui industriaº sau al
unui capitalist din þãrile apusene. Sufletul
industriaºului de aiurea este stãpânit de
frigurile muncii ºi de riscul luptei; în sufletul
industriaºului român gãsim desfãºurându-
se abilitatea politicianului. Profitul
capitalistului român provine, de cele mai
multe ori, de mãiestria cu care acesta îºi
aserveºte bugetul statului…"
"…Conoaºterea sufletului unui neam, cu
dezvãluirea calitãþilor ºi defectelor acestuia,
nu este o operã de patriotism, ci este o
serioasã operã de ºtiinþã. Aceastã cunoaºtere
trebuie sã o stabileºti cu aceeaºi obiectivitate
cu care stabileºti oriºice altã cunoºtinþã
despre lumea fizicã. Intenþia bunã ce vei fi
având de a-þi preamãri neamul nu are ce
cãuta aici. Cu atât mai mult nu are ce cãuta
nici intenþia cealaltã, de aþi micºora neamul.
Dupã ce conºtiinþa obiectivã este stabilitã,
patriotismul poate sã intervina; cãci el ajutã
sã se traducã în faptã ceea ce raþiunea þi-a
impus ca o concluzie logicã…"
"… Într-adevãr, între lumea de altãdatã
ºi lumea de acum o mare schimbare s-a
produs, o schimbare care face gregarismul
din ce în ce mai inutil, ºi în schimb cere o
cât mai intensã diferenþiere de aptitudini ºi
de caractere între membrii unei societãþi.
Aceastã schimbare consistã în însemnãtatea
pe care a dobândit-o lupta economicã în
determinarea existenþei ºi progresului
statelor moderne. În lumea veche, lupta
economicã nu era pe primul plan, cum este
astãzi. Astãzi, aceastã luptã nu numai cã este
pe primul plan înlãuntrul vieþii fiecãrui stat,
prin urmare ºi la noi, dar este pe primul plan
ºi în viaþa politicã internaþionalã. Acei care
voiesc sã trãiascã ºi sã prospere urmeazã sã
se conformeze noilor condiþii de viaþã
157

14. politicã, urmeazã sã-ºi dobândeascã virtuþile
pe care le cere lupta economicã….”
Consider cã actualitatea unor asemenea
idei exprimate acum aproape o sutã de ani
în premierã de gânditorul român, tocmai
pentru cã veneau în virtutea culturii unei
naþiuni ce se cerea afirmatã în contextul
progresului întregii omeniri, este rãspunsul
cel mai bun pentru întrebãrile pe care le-am
formulat în legãturã cu punerea în valoare a
unei pluralitãþi de aptitudini creative pe care
le manifestã copilul chiar din vârsta sa
preºcolarã.
VASILECELMARE
-Forsitia-temperapepânzã-1976
158