1. Simbolismul este un curent literar aparut in Franta, ca reactie impotriva parnasianismului,a
romantismului retoric si a naturalismului ,promovand conceptul de poezie moderna.Considerat din
perspectiva social-istorica,simbolismul apare ca produs si expresie a starii de spirit generate de agravarea
contradictiilor societatii capitaliste de la sfarsitul secolului al XIX-lea.Numele curentului a fost dat de
poetul Jean Moreas,care in 1886,a publicat un celebru articol- manifest,"Le symbolisme".In acelasi an s-a
constituit gruparea care s-a autointitulat "simbolista"si in fruntea careia s- a gasit poetul Stephane
Mallarme.
Trăsături definitorii ale simbolismului: respingerea prozaismului , poezia fiind definită ca arta de a simţi.
Poezia simbolistă se constituie din “corespondenţe”,”sugestii”, “sinestezii” ,şi “simboluri”- ea nu descrie
,nu narează ci sugerează stări ale spiritului.
Trasaturile curentului :
1.Esenţiale sunt stările interioare inefabile, care nu pot fi comunicate decât prin mijlocul sugestiei: poezia
da expresie unei STARI (pasagera), nu unui SENTIMENT.
ex:nevroza ,angoasa ,plictis, anxietate, slpleen
2. Curent antiraţionalist
3.Contopirea poeziei cu muzica: muzicalitatea – nu se reduce doar la prozodie (ar fi prea mecanic), ci
înseamnă sonorităţi eufonice, asonanţe, aliteraţii, jocul consoanelor şi al vocalelor (pentru unii simbolişti,
muzica reprezintă esenţa universului, de aceea ei vor să ajungă la această esenţă prin cultivarea efectelor
acustice).
Muzicalitatea versurilor realizata prin: tehnica refrenului si tehnica paralelismului sintactic.
4. preferinta pentru SIMBOL (=asociatie spontana intre senzatie si imagine , o COMPARATIE
AMBIGUA in baza unei corespondente ).
Simbolul este mijlocul prin care aceşti poeţi încearcă să ajungă la realitatea transcendentă, la ceea ce se
ascunde în spatele lumii vizibile. Principala figura de stil este simbolul (cultivarea simbolului ca figura de
stil centrala)
Clasificarea simbolurilor:
spatiale: parcul, gradina
temporale: toamna, amurgul, ninsoarea, ploaia, zborul.
cromatice: culorile
vegetale si senzoriale: flori, copaci, parfumuri.
ale universului sufletesc: plansul, regretele, singuratatea.
estetizante (artistice): statui, lebedele albe, versurile, poezia, muzica, instrumentele muzicale, pietre
pretioase, matase, catifea.
5.Sugestia: ferirea de numirea directă a lucrurilor, pentru a se păstra misterul lumii; presupune cultivarea
vagului, a obscurului, a indeterminării (la nivelul vocabularului).
6 Versul nu trebuie sa exprime starea direct , ci sa o SUGEREZE , astfel incat se elimina descriptivul din
poezie . Poetii simbolisti resping ideea limbajului discursiv (explicit); simbolistii exprima vagul,
imprecisul, pe care le sugereaza invitand cititorul la decriptarea mesajului
7.Versul alb (fără rimă) şi versul liber (cu un ritm interior) – stările interioare impun ritmul
8.Purificarea poeziei de tot ceea ce îi este străin, astfel încât să se ajungă la esenţa lirismului: renunţarea
la limba uzuală pentru că este impură, deci escoperirea a ceea ce este esenţial şi atenâmporal în limbaj
2. 9. principiul corespondentelor si preferinta pentru sinestezie (intre diferite simturi ) .
sinestezia este o figura de stil specific simbolismului, care consta in asocierea mai multor senzatii intr-o
imagine poetica unica.
Teoria corespondentelor: corespondenta = analogie, legaturi secrete intre eul poetic si univers.
In viziunea simbolistilor, poetul se comporta ca un magician care le simte, le percepe, le transmite prin
poezie,Ex: “Flori albastre tremur ude, in vazduhul tamaiet”.
10. psihologia inadaptarii ca atitudine frecvent intalnita
11. spleenul ca stare generica, moartea visurilor, mediile sociale decadente ( poetii
‘blestemati’),uniformizante si insalubre fizic si moral.
cultivarea categoriilor psihice negative specific simbolismului decadent: nevroza,angoasa (spaima)
anxietatea (nelinistea),singuratatea,incapacitatea de a comunica, obscurul,estetica uratului, gustul pentru
macabru, morbid
12. teme: singuratatea, spleenul (stare de melancolie), evadarea/reveria (ca solutie pentru depasirea crizei
morale), exotismul, parfumul(narcoza a durerii existentiale) , sunetul (marsuri funebre, clavier strident ,
fanfara ), Prezenta spatiilor exotice
Motivul instrumentului muzical
13. mediul citadin: poezia simbolista este o poezie a orasului (caracterizata prin paradisuri artificiale,
parul, gradina publica, crasma, cafeneaua)
Concluzie : poezia simbolistă este o poezie CANTABILĂ, METAFIZICĂ, MAGICĂ, RELIGIOASĂ,
RUPTĂ DE LUMEA IMEDIATĂ, MISTERIOASĂ, BAZATĂ PE SIMBOL ŞI PE METAFORE CU
FUNCŢIE REVELATOARE.
