1. Simbolism
Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară de la
sfârșitul secolului al XIX-lea, apărută în Franța, care se
opunea romantismului, naturalismului și
parnasianismului și potrivit căreia valoarea fiecărui obiect
și fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și
descifrată cu ajutorul simbolurilor.
Caracteristicile esențiale
Poezia simbolistă pune accent pe stările
sufletești vagi, neclare ori nedefinite.
Se remarcă cultivarea culorilor, a pietrelor
prețioase, iar cu ajutorul lor se realizează
corespondența, transferul de sens.
Sugestia și simbolul sunt două instrumente
literare reprezentative simbolismului și sunt
cultivate în special de către poeții simboliști.
Temele și motivele curentului literar sunt:
iubirea, tristețea, singurătatea, nevroza, golul,
sentimental morții, oralul, ploaia, plictisul,
viața târgurilor provinciale.
Culoarea și instrumentele folosite în
simbolismau rolul de a exprima emoții și stări
sufletești și sunt definite prin alb, negru,
galben, violet și prin instrumente precum
flaut, pian sau fluier.
Natura simbolismului este dezolant, invită la
tristețe, angoase și nevroză.
Simbolismul în literatura română
Deschizătorul influenței simboliste înpoezia autohtonă este
Alexandru Macedonski, iar alți reprezentanți sunt Ștefan
Petică, Ion Minulescu șicel mai reprezentativ poetal
simbolismului GeorgeBacovia.