1. MARKERI AI ENDOTELIULUI
LIMFATIC
Biologia moleculara si patologia vaselor limfatice si a endoteliului limfatic sunt o arie de
cunoastere relativ recenta. De 40 ani, pionierii cercetarii vaselor limfatice, Leak si Burke, au
stabilit diferentele morfologice între vasele sanguine si limfatice.
Descoperirile recente se refera la evidentierea factorilor limfangiogenici, identificarea
markerilor celulelor endoteliale limfatice, izolarea acestor cellule si dezvoltarea unor modele
animale de studiu pentru limfangiogeneza.
Dezvoltarea sistemului limfatic embrionar a fost studiata descriptiv, dar studii
experimentale nu au fost definitivate pâna de curând . Au fost propuse diverse teorii privind
originea limfaticelor.Istoric, cea mai acceptata este aceea a lui Sabin si a fost fundamentata în anul
1904. El a sugerat ca, devreme în cursul dezvoltarii fetale, sacii limfatici primitivi izolati îsi au
originea în celula endoteliala, înmugurind din venele embrionare. Astfel, vasele limfatice
periferice se extind din acesti saci limfatici primari prin înmugurire endoteliala în tesuturile
înconjuratoare si organe, unde se formeaza apilare limfatice locale. Ca atare, celulele endoteliale
limfatice sunt derivate exclusiv din endoteliul sistemului venos. Acest punct de vedere este sus-
tinut si de Wigle.
Huntington (1908), Mc Clure (1908) si Kampmeier (1912) au sugerat ca vasele limfatice
primitive apar în mezenchim din limfangioblaste, independent de vene. Aceasta teorie este
concordant cu cele elaborate de Schneider si altii.
MARKERI AI CELULELOR ENDOTELIALELIMFATICE
2. Vasele limfatice exprima profilul complet al markerilor regasiti la limfaticele adulte numai
aproape de nastere. Câteva metode sunt sugestive pentru diferentierea vaselor sanguine de cele
limfatice în sectiunile histologice. Endoteliul limfatic este caracterizat folosindu-se dublul marcaj
cu 5-nucleotidaza (5N) si fosfataza alcalina (FA).Endoteliul limfatic este marcat de puternica
activitate a 5N, care este semnificativ mai scazuta sau chiar absenta în vasele sanguine. Alte
tehnici sunt marcajul cu albastru de toluidina urmarind perfuzia-fixatia arteriala si marcajul
componentelor membrane bazale, ca laminina si colagenul de tip IV.PECAM-1/CD31 si vWF sunt
molecule larg exprimate în toate celulele endoteliale. Totusi dublul marcaj CD31/FA-E este folosit
pentru detectia endoteliului limfatic .
Nici unul din markerii de mai sus nu sunt absolut specifici pentru endoteliul limfatic.
Markerul limfatic ideal ar trebui sa îndeplineasca anumite conditii: sa fie exprimat exclusiv în
celulele endoteliale limfatice, sa fie exprimat în toate tipurile de vase limfatice, nivelul expresiei sa
nu se modifice în conditii patologice, sa fie stabil în timpul tehnicii histologice si sa îsi pastreze
caracterele la celulele endoteliale în cultura.Nici un marker actual nu îndeplineste aceste condii,
dar câtiva sunt utili si au mare grad de specificitate:
a) VEGFR-3, pentru o perioada de viata intrauterine este exprimat simultan în sistemul venos si
limfatic, iar în tesuturile adulte este restrictionat la endoteliul vaselor limfatice. Supraexpresia
VEGF-C, ligand pentru VEGFR-3 în pielea soarecelui transgenic induce hiperplazia vaselor
limfatice. Inactivarea VEGFR-3 determina insuficienta cardiaca si moartea embrionului înainte de
formarea sistemului limfatic. Pe de alta parte, VEGFR-3 este exprimat de unele vase capilare
sanguine în angiogeneza tumorala si în tesutul de granulatie în timpul vindecarii plagilor. Desi
acesta este cel mai bine caracterizat marker limfatic, trebuie precizate conditiile în care se exprima
în capilarele sanguine (în vasele sanguine mari este constant absent).
b) LYVE-1, omolog al CD44, este un nou membru al superfamiliei link-proteice. Este o proteina
3. de suprafata care se exprima aditional si în macrophage.Receptorul LIVE-1 aplicat în paralel cu
markerul vascular sanguin FA-E si CD-34 a relevant expresia mutualå exclusiva. Rolul LYVE-1 în
transcitoza HA sau în reglarea intrarii leucocitelor si celulelor tumorale în lumenul capilarelor
limfatice aferente este sugerat în prezent. Mouta Carreira si altii au aratat ca LYVE-1 nu este
prezent exclusive în vasele limfatice, fiind exprimat de celulele endoteliale sinusoidale hepatice
normale la oameni si soareci, vasele sanguine din plamânul normal si sincitiotrofoblaste. LYVE-1
nu este exprimat de vasele angiogenice din tumorile hepatice si este slab prezent în microvasele
nodulilor de regenerare din
ciroze. În plus, vase limfatice au fost gasite în ariile fibroase parenchimatoase ce se dezvolta de
novo în ciroza, sugerând ca aceastå boala este asociata cu limfangiogeneza. Nivelurile crescute de
expresie imunohistochimica ale LYVE-1 au fost demonstrate în vasele limfatice din vilozitatile
intestinale, derm, limfonodulii periferici, apendice si stomac.
c) Podoplanina (OTS-8, T1alfa sau antigenul E11), mucoproteina din membrana podocitara
glomerulara de 38Kda, este un jucator nou care regleaza aspecte-cheie ale formarii vaselor
limfatice.Podoplanina nu este exprimata de endoteliul vaselor sanguine. Este exprimata însa si de
osteoblaste, podocite, celule alveolare de tip I, celule mezoteliale, mioepiteliale, reticulare si
dendritice foliculare . Desi nu este exprimata în epidermal normal, podoplanina a fost identificata
imunohistochimic în carcinoamele scuamocelulare, ceea ce ar indica un rol potential în progresia
tumoralå.
d) PROX-1 este un marker pentru subpopulatia de celule endoteliale care creste din sacii limfatici
în timpul dezvoltarii . Wigle a sugerat ca diferentierea celulelor endoteliale sanguine este
independent de PROX-1. Câteva rezultate sugereaza ca activitatea PROX-1 este ceruta atât pentru
mentinerea înmuguririi celulelor endoteliale venoase si diferentierea spre fenotipul limfatic.
4. Inactivarea functionala a PROX-1 la soarece duce la moartea embrionului si determina alterari ale
cristalinului, ficatului si vaselor limfatice.
e) Receptorul D6 beta-chemokinic este un receptor uman cu înalta afinitate pentru mai multe
chemokine proinflamatorii incluzând RANTES, MCP-1 si MCP-3, dar nu pentru MIP-1 alfa .
D6 a fost gasit pe celulele endoteliale ce limiteaza sistemul limfatic în dermul uman . O
imunoreactivitate de tip D6 a fost demonstrata în mucoasa intestinala, limfaticele aferente si
subcapsulare si sinusurile medulare ale nodulilor limfatici, dar nu si în celulele endoteliale ale
vaselor sanguine. A fost gasit de asemenea în unele tumori înalt vascularizate,sugerând originea
lor din celule endoteliale limfatice . Expresia acestui receptor numai pe un subset de limfatice
sugereaza o heterogenitate functionala în vascularizatia limfatica.
f) Desmoplakina este marker pentru vasele limfatice mici . Totusi, aceasta poate fi detectata în
jonctiunile dintre celulele endoteliale sanguine cultivate.
g) Receptorul manoza de 180 Kda al macrofagului este în principal exprimat pe celulele
macrofage, unde mediaza absorbtia microorganismelor si endocitoza virala . Rolul biologic al
acestuia în vasele limfatice este necunoscut. Poate intervene în captura antigenului si de clearing
în inflamatie si procese mediate imun .
Izolarea celulelor limfatice endoteliale se poate efectua prin tehnici superioare de selectie
pozitiva folosind anticorpi antipodoplanin , VEGFR3 sau LYVE-1 si prin selectie negativa cu
anticorpi antiCD 34 . Celulele endoteliale limfatice isolate folosind anticorpi VEGFR3 pot fi
partial contaminate cu celule endoteliale sanguine, întrucât VEGFR3 poate fi de asemenea
exprimat de endoteliul vascular sanguin.
