Alcătuirea sângelui

1. Sângele

2. Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)
Cunoștințe:
3.1.6. Descrierea anatomică şi funcţională a aparatelor -
respirator, cardiovascular, digestiv, excretor şi de reproducere
Abilități:
3.2.6. Reprezentarea funcţiilor organismului uman pe bază de
modele şi prin aplicaţii practice
Atitudini:
3.3.7. Asumarea responsabilităţii privind cultivarea
receptivităţii pentru aplicarea cunoştinţelor în exercitarea
profesiei
3.3.8 Asumarea responsabilităţii privind informarea,
consilierea pacienţilor cu scopul înţelegerii informaţiilor
referitoare la anatomia și fiziologia organismului uman

3. În corp circulă diferite lichide care
alcătuiesc mediul intern.
Acestea sunt: sângele, limfa și
lichidul care scaldă celulele (lichid
interstițial).

4. Sângele
Sângele este un lichid de culoare roșie (țesut conjunctiv fluid),
cu gustul puțin sărat; reprezintă 7-8% din greutatea corpului=volemie
El este alcătuit dintr-un lichid numit plasmă (55%) și elemente
figurate (45%).
Proprietăţi fizice:
•Culoare: roșie
•Densitate: 1055
•Ph: 7,35 -7,40
•Temp.: 36 – 38 grade C
Plasmă
(substanţă intercelulară)
Elemente figurate
Eritrocite, leucocite, trombocite.

5. Plasma constituie partea
lichidă a sângelui, care are în
compoziție:
• apă – 90%
• substanțe anorganice - 1%,
cum sunt apa și sărurile
minerale (Na, K, Ca, Mg, Cl,
HCO3), și
• substanțe organice - 9%,
cum ar fi fibrinogenul,
substanță cu rol în coagularea
sângelui, albumine, globuline,
glucide, lipide, hormoni,
vitamine, substanțe azotate
neproteice(acid uric, uree,
creatinină).

6. Plachetele sangvine și fibrinogenul sunt
factori ai coagulării sângelui.
În afară de intervenția la formarea
cheagurilor, plasma are și rol de transportor;
ea transportă de la locul de formare la cel de
acțiune următorii produși:
 substanțe nutritive (nutrimente, săruri
minerale, vitamine);
 hormoni produși de glandele endocrine;
 anticorpi;
 substanțe nefolositoare (dioxid de
carbon, uree, acid uric).

7. Globulele roșii (eritrocite, hematii) celule
mici, anucleate, au formă de disc biconcav,
cu diametrul de 7µ, aflate în suspensie în
plasmă. VSH=viteza de sedimentare a
hematiilor (6-8mm/h)
Un milimetru cub de sânge conține, în mod
obișnuit, 4,5 milioane hematii la femei și 5
milioane la bărbați.
• creşterea numărului= poliglobulie – la
altitudine sau stări patologice
• scăderea numărului = anemie – distrugeri
exagerate sau produceri deficitare
Eritropoieza are loc în măduva roşie a
oaselor spongioase=hematogenă, sub influența
eritropoietinei. Înainte de a intra în vasele de
sânge îşi pierd nucleul, se încarcă cu
hemoglobină, cu rol în transportul O2 şi a CO2.
Hematiile au viață scurtă (90-120 zile), apoi
sunt distruse în ficat și splină =hemoliză.
Număr constant–datorită echilibrului
între eritropoieză şi hemoliză

8. În plămâni, oxigenul adus de
aerul inspirat formează împreună cu
hemoglobina o substanță instabilă,
numită oxihemoglobină.
În interiorul hematiilor se găsește o
substanță numită hemoglobină,
alcătuită din globină și hem care
conține fier.
Datorită hemoglobinei, hematiilor le
revine rolul de a transporta oxigenul
și dioxidul de carbon.

9. Ajunsă la țesuturi,
oxihemoglobina se desface, iar
oxigenul este luat de celule,
unde este utilizat la oxidarea
nutrimentelor cu eliberarea de
energie.
În urma oxidării, rezultă
dioxidul de carbon, care
formează împreună cu
hemoglobina o substanță
instabilă, numită
carbohemoglobină. Hemoglobină +CO2 Carbohemoglobina

10. Carbohemoglobina
este transportată de la
țesuturi la plămâni, unde
eliberează dioxidul de
carbon, care este expirat.
În acest mod, hematiile
își îndeplinesc rolul de a
transporta gazele
respiratorii în organism.
Când în aerul atmosferic
apare CO hemoglobina îl
captează şi formează o
substanţa stabilă =
carboxihemoglobina, care
produce asfixia.
Methemoglobina este
un compus stabil, format
prin combinarea
hemoglobinei cu oxidanți.

11. Globulele albe (leucocitele) sunt mult mai puțin numeroase: aprox.
6.000-10.000/mm3 de sânge. Ele sunt celule incolore, cu 8-20 µ în
diametru, cu o durată de viață de la câteva zile la câteva luni, nucleate,
mobile.
Leucocitele se pot deplasa cu ajutorul pseudopodelor, ca și amiba,
trec prin pereții vaselor sangvine - fenomen numit diapedeză, pentru a
ajunge la locul invadat de microbi.
Tot cu ajutorul pseudopodelor, ele capturează microbii, pe care îi
digeră.
Acest fenomen este numit fagocitoză.
Tot leucocitele curăță sângele acumulat în hematoame (vânătăi) și
descompun hemoglobina din hematiile distruse.

12. Fagocitoză

13. Așadar, principalul rol al leucocitelor îl constituie apărarea
organismului împotriva unor factori străini de acesta.
• creşterea numărului = leucocitoză - cazul leucemiei
• scăderea numărului = leucopenie - hemoragii, infecţii
Creșterea numărului de leucocite reprezintă un semnal
de alarmă, deoarece acest fapt indică existența unui focar
de infecție în organism.
De aceea, în cazul multor afecțiuni, medicul recomandă să
se facă analiza sângelui, al cărui rezultat consemnat pe
buletinul de analiză, îl ajută să stabilească diagnosticul.

14. Clasificarea leucocitelor
1. Polinuclearele - au nucleul segmentat
- prezintă în citoplasmă granulaţii = granulocite
- după afinităţile tinctoriale pot fi:
a. Neutrofile - au granulaţii ce devin roz cu coloranţi neutri
(52-62%) - emit pseudopode, luptă împotiva microbilor
- ajung primele la ţesutul afectat şi fagocitează microbii
b.Eozinofile: - au granulaţii ce devin roşii cu coloranţi acizi
(1-3%) - numarul lor creşte în boli alergice şi parazitare
c. Bazofile: - celule sferice cu nucleu lobat
(<1%) - au in citoplasma granulatii care se coloreaza în albastru în
prezenta colorantilor bazici
- intervin în rol in inflamatie
2. Mononucleare – au un nucleu nesegmentat
- nu au granulaţii în citoplasmă = agranulocite
a. Monocite (3-9%) - pot părăsi vasul de sânge şi participă la atacul
agresorilor (fagocitoză)
b. Limfocite (25-33%) - apărarea imunitară prin producere de anticorpi

16. Plachetele sangvine (trombocite) sunt fragmente de citoplasmă
desprinse din unele celule (megacariocite) de talie mare, anucleate.
Sunt în număr de 150.000- 300.000/mm3 de sânge și au dimensiuni foarte
mici (2-3 µ). Au durata de viață de 3-5 zile. Conțin trombokinaza (cu rol în
coagulare) și retractozin, cu rol în retracția cheagului.
Ele au rol în hemostază, intervenind imediat unde se produc leziuni.
Aici, plachetele sangvine se unesc în grămăjoare și participă,
împreună cu alți factori din plasmă la formarea cheagului (trombus).

17. Hemostaza:
1. hemostaza primară =timpul vasculo-
plachetar -aderarea trombocitelor la nivelul
leziuii vasculare
2. hemostaza definitivă=timpul plasmatic
= coagularea sângelui – transformarea
fibrinogenului solubil în fibrină insolubilă, în
prezența ionilor de Ca. Constă în:
- formarea tromboplastinei
- transformarea protrombinei în trombină
- formarea fibrinei
Fibrinogenul în contact cu aerul, se
transformă într-o substanță filamentoasă și
insolubilă, numită fibrină.
Aceasta formează o rețea de fibre în
ochiurile căreia se opresc globulele.
În acest fel se formează cheagul care nu
permite scurgerea sângelui.

18. Hemostaza
a) Timpul vasculo-plachetar (2-4min)
b) Timpul plasmatic – coagularea (4 – 8 min)
c) Timpul trombodinamic (2 – 24 h)
Protrombina Trombina
Tromboplastina
Ca ++
Fibrinogen Fibrină
insolubilă
K
Intevin factori plasmatici, tisulari, trombocitari
•Retracţia cheagului
•Fibrinoliza
•Îndepărtarea cheagului

19. Funcţiile sângelui
• Transportul apei şi substanţelor nutritive
• Transportul substanţelor de excreţie
• Transportul gazelor respiratorii – oxigen,
dioxid de carbon
• Echilibru hidroelectrolitic
• Functie de apărare
• Termoreglare
• Funcţie hemostatică

20. Alături de sânge, circulația
substanțelor în corpul omului se
asigură de către lichidul interstițial
și limfă.
Lichidul interstițial, aflat între
celule, provine din sânge, însă,
spre deosebire de acesta, nu
conține globule - decât leucocite
mici, și nici fibrinogen.
Lichidul interstițial pătrunde
treptat în interiorul unor capilare,
chiar la nivelul spațiilor dintre
celule, formând limfa.

21. Limfa, care circulă prin
vasele limfatice, se varsă în
sânge și astfel, împreună cu
lichidul interstițial, contribuie la
transportul substanțelor în
organism.
Comparând-o cu sângele,
limfa conține mai multă apă și
mai multe leucocite, dar nu
conține hematii.

22. Numărul constant al
globulelor, cât și compoziția
plasmei, mereu aceeași la un om
sănătos, arată că mediul intern
al corpului are un echilibru
stabil (homeostazie), la
menținerea căruia participă
organismul în totalitate.