Din carte... mai departe Books... Pass Them on

Coordonatori / Coordinators:
Nicula Nelia
Cîmpean Emese
Mureșan Lavinia
Din carte... mai departe
Books... Pass Them on
Exemple de bună practică în promovarea lecturii
Best practices in teaching and promoting reading
Ghid metodologic
Beclean, 2023

Coordonatori/Coordinators:
Nicula Nelia
Cîmpean Emese
Mureșan Lavinia
Books... Pass Them on
Exemple de bună practică în promovarea lecturii
Best practices in teaching and promoting reading
Ghid metodologic
Beclean, 2023
ISBN 978-973-0-39617-1

Din carte... mai departe Books... Pass Them on
2
Această lucrare cuprinde, așa cum
precizează și titlul, exemple de bună practică în
promovarea lecturii, atât în limba română, cât și în
limba engleză sau chiar franceză. Cartea a fost
gândită ca activitate în cadrul proiectului „Prietenii
lecturii”, ediția a IX-a, inclus în C.A.E.N. nr.
24952/06.02.2023, pagina 2, nr. 17.
Fiindcă „Dacă citești, trăiești mai mult”
(Rodica Zane), noi – educatorii, învățătorii, profesorii
de română, de engleză, de franceză, din țară, dar și
din străinătate – ne-am unit, într-un efort comun,
acela de a promova lectura în rândul elevilor, vorbind
despre experiențele și experimentele noastre.
Astfel, a rezultat acest ghid metodologic, care
ne îmbogățește cu noi și variate modalități de
abordare și încurajare a lecturii.
Responsabilitatea calității corecturii
textelor incluse în această carte precum și
obligațiile privind drepturile de autor le aparțin
autorilor.
Beclean, 2023

3
CUPRINS pagina
Din carte ... mai departe 7
Un dascăl poate aprinde o scânteie -
modalități creative de motivare a elevilor,
prof. Barb Daniela-Eugenia........................ 8
Rolul lecturii în dezvoltarea personalității
copilului, prof. înv. preș. Bonciu
Daniela....................................................... 19
Promovarea lecturii prin intermediul
proiectului eTwinning „Books of our times”,
Prof. Emese Cîmpean & Prof. Tatiana
Popa.......................................................... 23
Bucuria de a citi, prof. înv. primar
Costaru Simona......................................... 30
Copilul versus citit-scrisul, prof. înv.
preșcolar Cuibari Loredana........................ 33
Lectura în preșcolaritate, prof. înv. preșc.
Dănilă Simona……………………………… 45
Pledoarei pentru lectură, prof. Dinculescu
Mariana-Simona……………………………. 55
Lectura – o provocare a profesorului
modern, prof. dr. Feldrihan Claudia………. 60
Învățarea bazată pe proiecte (BPL) în
cadrul cluburilor de lectură, prof. Ana
Haraga....................................................... 66
De ce să mai citim astăzi?, prof.
Harapașcu Sofia........................................ 73

4
Hai, copii, să citim!, prof. Ilina Elena........... 77
Vraja lecturii și a cunoașterii, prof. Ionele
Daniela....................................................... 93
O experiență de lectură, prof. Simona
Konradi...................................................... 95
Încercare de revigorare a unor texte
canonice. Incursiune în lumea miturilor,
prof. Marchiș Ramona Alina....................... 106
Lectura unui text liric – „Scara” de George
Coșbus, prof. Nicula Vasilica Nelia............. 115
La ce sunt bune cărțile? Modalități de
promovare a lecturii, prof. Nistor Simona.... 122
Stories to be told, prof. Popa Alina Mirela... 129
Lecție interactivă – Oglindirea scriitorilor în
interviurile din revista „România literară”,
prof. Maria Rodean.................................... 137
Magia lecturii, prof. Silveșan Tatiana.......... 142
Colajul – un exercițiu de literație, prof.
Siman Luminița Elena................................ 148
Proiect educaţional transfrontalier.
Educație online fără hotare-2022, prof.
Viorica Stavilă & prof. Didița Luchian……... 153
Exemple de bune practici - clubul de
lectură BoOKamic, prof. Alina-Ionela
Stoian......................................................... 163
Dacă n-ar exista cărți, prof. Suciu
Cristina....................................................... 171

5
Modalități de stimulare a lecturii de plăcere
prin intermediul proiectelor educaționale:
Picătura de lectură, prof. Szasz Carmen-
Valeria........................................................ 174
Despre prietenie și cărți…, prof. Szekely
Carmen-Monica......................................... 185
Formarea interesului pentru lectură la
copiii preșcolari, prof. înv. preșc. Tanase
Simona ...................................................... 189
Stimularea interesului pentru lectură, prof.
înv. primar Tămaș Amalia.......................... 197
Proiectul educațional „Cartea, sănătate
pentru suflet și pentru minte”, prof.
Țermure Voichița........................................ 202
Clubul de lectură „Prietenii Veronicăi”,
prof. înv. primar Zmău Cecilia-Elena.......... 212
Primii pași în lumea lecturii, prof. înv.
primar Zsigmond Anca Melania.................. 217
Books… Pass Them on 226
Reading Is for Super Heroes, prof. Barar
Tincuța-Ionela............................................ 227
The Pleasure of Reading, prof. Berceni
Camelia...................................................... 233
The Importance of Reading in Primary
School, prof. Beudean Simona................... 243
Enhancing Language Practices and
Critical Thinking Through Newspaper

6
Article and Multimedia Texts Reading,
prof. Burduhos Corina................................ 247
What a Blessing It Is to Love books!, prof.
Cîrlejan Alexandra-Daniela……………….. 251
Good Books - Happy Moments, prof.
Forestiere Nicoletta.................................... 257
The Importance of Reading Habits, prof.
Galben Florina Letiția................................. 262
The Utmost Importance of Reading, prof.
Iliin Ionela Carmina.................................... 267
The Role of Reading Skills in Primary &
Secondary Education, Dr. Lampaki
Olympia...................................................... 278
Creating a Reading Culture through
Projects, prof. Lazaric Anca....................... 287
The Power of Reading, prof. Mureșan
Lavinia....................................................... 291
Cultivating a Reading Culture: Nurturing
Minds, Shaping Futures, prof. Zinveliu
Diana......................................................... 296
Lecture - instruction et plaisir, prof. Ristea
Maria-Adelina............................................. 302

7
Exemple de bună practică în
promovarea lecturii

8
Un dascăl poate aprinde o scânteie
- modalități creative de motivare a elevilor
Prof. Barb Daniela-Eugenia
Colegiul Tehnic „Victor Ungureanu” Câmpia Turzii
„Dacă nu îți place să citești, înseamnă că nu
ai găsit cartea potrivită.” Sunt cuvintele lui J.K.
Rowling și probabil ecoul strigătului în fiecare suflet
gol și rece, lipsit de pasiunea lecturii.
Dar cum oare să găsim o carte potrivită? Ca
dascăli, ne retrăim zilnic misiunea de a ne lega de
oameni, de a lucra cu ei și a le demonstra că pot.
Cele mai bune resorturi sunt și vor rămâne, în acest
caz, aceia care oferim prin noi înșine exemplul
lecturii. Dacă putem face un copil să se
îndrăgostească de o disciplină pentru că îi iubim și
iubim totodată ceea ce facem, susțin din toată inima
puterea acestei conexiuni deosebite și atunci când
vine vorba de o carte. Pare o teorie îndepărtată de
realitate, dar cred că a sosit timpul să o punem la zid
și să o testăm.
Lectura nu este doar o parte componentă a
orei de limba română. Această preocupare a rămas,
din fericire, o latură importantă din viața celor mai
mulți profesori, indiferent de specializare. Dacă
suntem ceea ce suntem, aceasta se datorează, știm
cu toții, în cea mai mare măsură, cititului de romane,

9
cărți de specialitate, manuale, cursuri, biografii și nu
numai. Conștientizând aceasta, nu putem rămâne
indiferenți la starea de somnolență și amorțire a
generației tinere. Este momentul să ne ridicăm, chiar
noi, cei care ne mai simțim inimile bătând pentru
această cauză, ca niște făclii vii și să ne provocăm
elevii. Haideți să luam în considerare aceste câteva
modalități:
• Nu cred că este prea mult ca, o dată pe
săptămână să le povestim măcar cinci minute
despre o carte, un autor, o personalitate care
ne-a marcat viața, despre modul în care am
început noi înșine să citim și să ne deschidem
ochii larg asupra lumii înconjurătoare.
• Dacă încă nu ne simțim pregătiți pentru
aceasta, ca diriginți avem libertatea să
invităm în mijlocul copiilor de orice vârstă
oameni culți și iubitori de semeni, cu putere
de convingere și cu o sclipire specială în
suflet, care să le vorbească despre modul în
care cărțile le-au impactat viața. Nu este
vorba doar de un discurs, ci de o
demonstrație vie, palpabilă, a modului în care
lectura le-a influențat alegerile, relațiile cu
oamenii sau înțelegerea vieții.
• Această provocare ar putea intimida pe aceia
dintre noi care lucrează cu elevi proveniți din
medii defavorizate sau cu abilități limitate de

10
scriere sau lecturare. Cred că treptat, se vor
ridica generații de copii care nu știu nici măcar
ce înseamnă să ții o carte în mână, care nu
cred că te poți relaxa citind sau că asemenea
activitate poate aduce beneficii. Cu aceștia
acomodarea se face treptat, prin povestiri
deosebite pe care un narator talentat le poate
aduce în atenția lor, care mai apoi cresc ca
lungime și complexitate.
• Totodată, nu ar fi prea mult să organizăm
dezbateri cu opinii pro și contra despre cum
arată viața unui tânăr care citește spre
deosebire de un altul care nu are acest obicei.
Susțin această idee pentru că problema
cititului nu se discută suficient. Ne-am
obișnuit să ne lamentăm fără să ne aruncăm
înflăcărați în luptă.
• Nu în ultimul rând, fiecare dintre noi, dascălii,
recunoaștem că mai există copii care citesc
cu bucurie și sunt gata să își împărtășească
descoperirile. Dacă nu credem că îi vom găsi
în propria școală, de ce nu îndrăznim să
depășim granița liceului nostru și să invităm
elevi din alte instituții sau chiar studenți? De
ce nu le-am crea niște cadre potrivite, cu
ascultători respectuoși și curioși care să le
urmărească review-urile, realizate și ele cât
mai atractiv, în format video sau powerpoint?

11
• Există atâtea metode creative de a a duce în
mijlocul elevilor personaje celebre, atât cât să
stârnim curiozitatea, cum ar fi realizarea unui
monolog prin intermediul căruia un personaj
clasic celebru constată diferențele majore
între lumea lui și cea contemporană. Ori să
sărbătorim cărțile printr-o paradă a
personajelor celebre din literatura română și
universală, care, atât prin costumația
specifică, cât și prin replici profunde și
deosebite, să se întreacă pe o scenă de sală
festivă sau de teatru.
• O altă idee ar fi realizarea unui concurs
denumit „Convinge-mă să citesc!” în cadrul
căruia elevii care au îndrăgit o carte în mod
deosebit să găsească orice metodă artistică
de a-și convinge auditoriul să citească –
poate fi un monolog, un discurs liber, un
review, un spot video, un cântec sau poezie,
o secvență dramatică, etc.. În acest context,
s-ar putea realiza un dialog închipuit între o
persoană iubitoare a cărților și una care nu
deține cunoștințe generale inspirate din
lectură. Sub forma unei parodii, prin umor și
ironie, se pot scoate în evidență unele realități
dure. Pe de altă parte, într-o lume în care
tehnologia se dezvoltă sub toate fațetele sale,
elevii devin tot mai pricepuți în realizare de

12
spoturi video în care să își sensibilizeze
semenii în favoarea cărților.
• Mia mult decât atât, putem invita un scriitor
cunoscut din România în mijlocul copiilor,
pentru a le împărtăși despre pasiunea lui de
a scrie, despre aventura scrisului și sacrificiile
de pe parcursul întregului proces.
• Iar din când, se pot viziona filme celebre
inspirate din tema lecturii sau bibliografii care
îndeamnă spre aceeași nevoie.
Totodată, am plăcerea să vă împărtășesc un
episod aparte din cariera mea didactică, sau mai
bine spus, din viața mea, care mă urmărește și
acum, când am încercat să atrag adolescenții mei
rebeli spre lectură și lumea ei minunată realizând
piese de teatru scurt de tip parodie, inspirate de
opere celebre. Astfel, elevii au interpretat „Un
pedagog de școală noua” de I. L. Caragiale imitând
provocările școlii contemporane, „Alice în țara
minunilor” de Lewis Caroll, transpunând pe scenă
lumea fantastică și atât de pătrunzătoare a
personajelor sau „Romeo și Julieta” de William
Shakespeare. În această ultimă piesă personaje
dialogau în versuri intonate în stil shakespearean,
dar pline de umor și voie bună, astfel încât drama s-
a transformat treptat într-o comedie de neuitat.
Astfel, spectatorii nu numai că s-au amuzat, dar cu
siguranță au reținut nume de personaje, autorul și un

13
firul narativ. Foarte probabil, puțină curiozitate de a
afla mai mult a fost deja stârnită. Un alt exemplu este
tratarea acestui subiect în lucrarea mea didactică de
gradul I însoțită de punerea în practică a teoriei în
mijlocul elevilor. Cu această ocazie, am pregătit
secvențe din piesa de teatru „Visul unei nopți de
vară” de William Shakespeare, interpretată în limba
engleză. Este adevărat că întregul proces necesită
mult sacrificiu și pregătire, dar tot atât de adevărat
este faptul că, dacă noi dascălii considerăm că
merită, vom pune timp deoparte pentru a încerca
măcar. Nu în ultimul rând, am pregătit pe scenă, o
piesă de teatru care a prezentat Jocurile Olimpice și
istoria lor, așa cum o spun legendele grecești, - totul
sub formă de parodie, fără a neglija costumele
specifice, cadrul legendar și un povestitor care te
ajuta să intri în atmosferă. În urma unor asemenea
experiențe, am descoperit că puterea de atracție a
teatrului este imensă. Teatru nu în stil clasic, chiar
dacă mulți dintre noi cei mari încă îl adorăm, ci sub
forma parodiei. Iar parodia nu oricum interpretată, ci
într-un mod actual, care să fie ușor de descifrat
pentru generația tânără. Poate vor fi voci care vor
susține ideea că astfel îi îndepărtăm de
autenticitatea piesei, însă eu consider că asemenea
interpretări inedite au un alt rol: de a stârni
curiozitatea copiilor față de aceste opere, de a crea
un liant de prietenie și încredere între profesor și

14
elevul care pune întrebări, dar și de a crea o stare
de bună dispoziție conectată cu școala și, de ce nu,
cu operele literare. Doar așa putem să ne ajutăm
elevii ca, la gândul unei opere literare, să nu le apară
în fața ochilor imaginea unei cărți vechi, groase și
plictisitoare. Dimpotrivă, prin teatru le putem
prezenta lumea vie și colorată a personajelor.
Teatrul are darul nu numai de a educa tânăra
generație, ci și de a aduce câteva nuanțe în plus
operelor clasice, făcându-le mai actuale prin
costume sau anumite secvențe, adaptând limbajul la
registrul contemporan. Asemenea scene aduc buna
dispoziție, și niciodată momentele vesele nu se uită
ușor. Cu atât mai mult cu cât sunt împletite cu actul
educațional! Iată câteva imagini din aceste
spectacole:
(imagini din Romeo și Julieta, adaptare după
William Shakespeare)

15
(imagini din Un pedagog de școală nouă, adaptare
după I.L. Caragiale)
(imagine din Alice în Țara Minunilor, adaptare după
Lewis Caroll)

16
(imagini din Un alt fel de istorie a Jocurilor Olimpice)
(imagini din A Midsummer’s night dream, adaptare
după William Shakespeare)

17
Cu toate acestea, sugestiile de mai sus nu
reprezintă soluții viabile dacă sunt aplicate izolat și
doar sub o anumită formă. Copiii au nevoie de un
mediu favorabil, creat special cu aceasta prioritate-
LECTURA. Prin urmare, se impune o varietate de
activități, derulate cu o anumită frecvență. De
asemenea, un profesor ar putea realiza împreună cu
elevii săi creativi și talentați postere motivaționale pe
care să le atașeze pe pereții claselor. Este așadar
necesară o infuzie cu aspecte legate de acest
subiect, care, îmbinate cu pasiune și inspirație, pot
avea efect în timp.
Însă să nu uităm, nimic din cele menționate
nu ar avea succes dacă noi, coordonatorii, am fi
lipsiți de un foc adânc, nestins, de a nu ne da bătuți,
și de a-i educa în continuare, în ciuda tuturor
barierelor. Doar dragostea de oameni mai poate birui
uriașii care se ridică în ziua de azi să descurajeze
copiii: utilizarea excesivă și necorespunzătoare a
tehnologiei, conflictele în familie, familiile
monoparentale sau cu părinți plecați în străinătate,
lipsa motivației intrinseci în ceea ce privește
frecventarea cursurilor, invazia materialismului în
viața copiilor și nu numai, care îi îndeamnă să caute
modalități scurte și ușoare de a prospera financiar,
neglijând astfel școala. De ce? Pentru că iubirea
iartă, încurajează, speră mereu și caută răspunsuri
neîncetat. Iubirea mai dă o șansă acolo nu mai e

18
niciuna, și chiar dacă nu mai există nicio luminiță în
orizont, omul și-o creează ca mai apoi să o urmeze.
Stimați colegi, vă doresc și îmi doresc succes!

19
Rolul lecturii în dezvoltarea personalității
copilului
Prof. înv. preș. Bonciu Daniela
Grădinița P.P „Sf.Sava” Iași
Într-o lume dominată de tehnologie, lectura a
devenit pentru mulți dintre copii o ultimă prioritate în
viață. Televizorul, calculatorul, telefonul, internetul,
rețelele de socializare reprezintă principalele
modalități de petrecere a timpului liber, însă ele nu
vor putea înlocui niciodată valoarea morală,
culturală și educativă a unei cărți. Chiar dacă sursele
menționate pot avea și caracter educativ,nu vor avea
niciodată un rol important în formarea caracterului
unui copil.
Cum corpul nostru are nevoie de hrană
pentru a funcționa normal, așa și creierul nostru și al
celor mici are nevoie să învețe continuu pentru a
putea funcționa la nivel peste mediu, însă este foarte
important să fim atenți cu ce ne „hrănim” creierul.
Scopul lecturii, este acela de a forma
progresiv un tânăr cu o cultură comunicațională și
literară de bază, capabil să înțeleagă lumea din jurul
său, să comunice și să interacționeze cu semenii,
exprimându-și gânduri, stări, sentimente, opinii, să
fie sensibil la frumosul din natură și la cel creat de
om. Pasiunea pentru lectură ar trebui să apară la

20
vârste fragede, încă din familie, dar astăzi, după cum
bine se știe, unii părinți au înlocuit cărțile de povești
cu telefonul sau tableta.
Efectele cititului sunt observabile pe termen
îndelungat și de puține ori imediat. Însă beneficiile
pe care le aduce sunt fundamentale pentru o
dezvoltare armonioasă a organismului și a structurii
creierului copilului. Citindu-i copilului și
interacționând cu el prin intermediul gesturilor și
cuvintelor putem provoca o restructurare a
creierului. Copilul poate deveni mai empatic și cu o
dezvoltare cognitivă optimă.
Citind, intrăm într-o lume magică plină de
aventuri, de mistere sau armonie; ne bucurăm de
reușita unor personaje sau ne întristăm de eșecul
sau durerea altora, trăim suspansul sau ne
emoționăm, descoperim expresii pline de adevăr.
Cum contribuie lectura la dezvoltarea
copilului?
Lectura cu voce tare, încă de la vârste foarte
fragede, oferă o mulțime de beneficii pentru
dezvoltarea copilului, precum:
➢ le formează copiilor abilitățile de a
asculta, de a acorda atenție, de a se
concentra și de a memora;
➢ îi ajută să înțeleagă sensul cuvintelor,
familiarizându-i cu sunetele și limba,
construindu-le, în timp, vocabularul;

21
➢ le transmite copiilor dragostea pentru
lectură și învățat;
➢ le îmbunătățește abilitățile de
comunicare prin dezvoltarea
simțurilor;
➢ le stimulează imaginația și
creativitatea;
➢ le facilitează înțelesul unor concepte
precum poveste, numere, litere, culori,
forme și le oferă informații despre
lumea din jurul lor;
➢ îi ajută să deprindă abilități de gândire
încă de la vârste fragede;
➢ cu ajutorul lecturii copilul învață să
înțeleagă cauza și efectul, învață să
exerseze logica, dar și să gândească
în termeni abstracți;
➢ lectura îi ajută pe copii să depășească
stările de anxietate și stres;
Lectura antrenează și dezvoltă capacități
mintale, deoarece necesită un efort de gândire, de
învățare conștientă. Lectura are valoare, implicații și
eficiență deosebite, deoarece cartea reprezintă unul
din importantele mijloace de memorare (de stocare)
și transmitere de-a lungul generațiilor a tezaurului
cultural-științific al umanității, absolut necesar
continuității dezvoltării personalității tinerelor
generații.

22
Sfaturi pentru a încuraja lectura și
dragostea pentru cărți:
✓ Includeți cărți în cadouri;
✓ Stabiliți o oră pentru a împărtăși
lectura cu ei;
✓ Vizitați o librărie sau o biblotecă
ocazional;
✓ Creați un mediu propice acasă. Este
ideal să aveți un spațiu potrivit pentru
lectură.
✓ Descoperă alături de ei tipul de cărți
care îi atrag cel mai mult și lăsați-i să
își aleagă cărțile la librărie/biblotecă.
Importanța lecturii este evidentă și mereu
actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă
posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-
se ecoul capacităților de gândire și limbaj. În plus,
este evident că lectura permite imaginației să
zboare, să transporte copilul în lumi noi, urcând
evolutiv în capacitate creativă, făcându-l, în același
timp, mai conștient de propiile emoții și îmbunătățind
empatia față de ceilalți. Când cei mici citesc bine, își
măresc învățarea activă și se ivește un potențial
destul de mare în viitorul dezvoltării lor,
promovându-și autonomia și implicarea în propriul
proces de învățare.

23
Promovarea lecturii prin intermediul
proiectului eTwinning „Books of our times”
Prof. Emese Cîmpean
Colegiul Național „Petru Rareș” Beclean
Prof. Tatiana Popa
Heritage International School, Chișinău
Proiectul eTwinning „Books of our times” a
fost derulat în anul școlar 2020-2021, fiind un proiect
bilateral, derulat de Heritage International Chișinău,
în colaborare cu Colegiul Național „Petru Rareș”
Beclean.
Cărțile alese pentru activitățile din proiect au
fost:
- „Jurnalul Annei Frank”;
- „Zuleiha deschide ochii”, de Guzel
Iahina;
- „Printre tonuri cenușii”, de Ruta
Sepetys;
- „Un băiat pe lista lui Schindler”, de
Leon Leyson;
- „Noaptea despărțirii”, de Jennifer A.
Nielsen;
- „Pasărea albă”, de R.J. Palacio.

24
Scopul acestui proiect a fost dezvoltarea
dragostei de lectură, dar și a competenței
interculturale, printr-o serie de activități față în față,
virtual, dar și asincron, dorindu-ne să aducem
bucuria lecturii în sălile noastre de clasă. Pentru
realizarea acestui scop am ales o serie de
evenimente culturale, precum ar fi Ziua
internațională a Cărților, dar și cărți contemporane,
care sunt atractive pentru cititorii tineri.
Întâlnirile clubului nostru virtual de lectură au
fost pline de suflet, istorie, sentimente și cărți! La
fiecare întâlnire, aveam o carte de discutat, care
urma cu o serie de activități pentru elevii noștri.Am
discutat despre autori și motivarea scrierii,
evenimentele istorice descrise și veridicitatea lor.

25
Elevii au făcut referire la cunoștințele de la
lecțiile de istorie, la evenimentele sec. 20 și cât de
mult acele evenimente au făcut toți oamenii la fel, cu
aceleași suferințe și speranțe în viitor. Ca urmare,
după fiecare carte citită, elevii scriau în jurnalele lor
de lectură despre impresii, eroii preferați, momente
de neuitat sau cu un puternic impact emoțional.
Elevii au realizat postere, pe care cu mândrie le-au
prezentat la concursul care a urmat.
Tot ca parte a proiectului a fost și Concursul
Recenziilor de Cărți, organizat în format hibrid, unde
elevii de la Școala Internațională Heritage au
prezentat zeci de cărți, în biblioteca lor Mihai
Eminescu, iar elevii Colegiului Național Petru Rareș
din Beclean s-au conectat online pentru a asculta și
a prezenta recenzii de carte. De mare apreciere s-

26
au bucurat cărțile Jurnalul Annei Frank, dar și Printre
Tonuri Cenușii, de Ruta Sepetys. Mare ne-a fost
bucuria când însăși autoarea Ruta Sepetys a
răspuns pe Twitter la postarile noastre despre cărțile
sale.
Cu scopul promovării lecturii și proiectului
nostru în școală, am organizat cu elevii participanți
în proiect o prelegere pentru gimnaziu și liceu,
înregistrată, despre cărți preferate, în care elevii au
promovat cărți colegilor de școală, înregistrare care
este vizionată în fiecare sală de clasă. Au participat
nu doar elevi, dar și profesori, cu promovare de
carte, chiar și directorul școlii Heritage, Rob Ford.

27
De Ziua Internațională a Cărții și a Dreptului
de Autor, pe 23 aprilie, întreaga comunitate Heritage
a sărbătorit pe Măria Sa, Cartea. Deoarece școala
are o colaborare frumoasă cu Ambasada Regatului
Unit al Marii Britanii la Chișinău, l-am împrumutat pe
Ursul Paddington pentru o zi, ca să bucurăm cititorii,
îndeosebi pe cei mai mici, cu eroul lor preferat, și
astfel toată lumea a putut face poze cu Paddington,
dar și ore de lectură s-au organizat în cadrul claselor
primare, pentru a sărbători cartea preferată de toată
lumea.

28
Tot de Ziua Cărții, membrii Consiliului Elevilor
au organizat mai multe activități dedicate cărților,
cum ar fi Biblioteca Umană (Human library) - unde
elevii extrăgeau un număr care îi plasa în pereche
cu cineva și trebuiau pentru câteva minute să discute
cu acea persoană, ca și cum ar fi citit o carte; ore de
lectură celor mici (elevii din gimnaziu/liceu au vizitat
clase primare și le-au citit din cărți; dar și Cartea-
mister (Mystery Book), unde elevii donau și primeau
o carte ambalată, ce avea să fie desfăcută numai
după primire.
Ca produs final, elevii din proiectul Books of
Our Times au creat în colaborare o carte digitală,
folosind Storyjumper.

29
Activitățile din proiect i-au apropiat pe elevii
din cele două școli, iar lecturile comune au creat o
legătură și prilej pentru dezbateri și schimb de idei.

30
Bucuria de a citi
Prof. înv. primar Costaru Simona
Colegiul Național „Liviu Rebreanu” Bistrița
S-a demonstrat științific că organismul uman
are nevoie de stimulare pentru a rezista și performa
în tumultul vieții cotidiene. Așa cum mușchii trebuie
supuși unor exerciții pentru a fi mai puternici, mai
elastici, mai... pregătiți pentru orice, tot așa și
„mușchiul minții”, creierul, are și el nevoie de
stimulare continuă, iar cel mai bun exercițiu pentru
dezvoltarea acestuia este... cititul.
Teoretic - sună frumos, practic - devine cam
greu; mai ales când trebuie să convingi auditoriul că
cititul e benefic, muuuult mai benefic decât orice joc
sau aplicație pe fel de fel de... device-uri. Iar când
vorbitorul este dascăl, iar auditoriul este reprezentat
de puști de 6-10 ani care dețin secretele noilor
tehnologii... situația se cam complică. Dar cu
pasiune, creativitate, răbdare și perseverență, ca
dascăl reușești să deschizi drumul spre citit.
Pe un astfel de drum am pornit cu elevii mei
și... de la audieri ale poveștilor urmate de
transpunerea lor în desen am ajuns la adevărate
dezbateri, la convingeri și argumentări, la creații
colective sau individuale.

31
Una dintre activitățile de succes (măsurat în
reacțiile copiilor!) a fost o competiție finalizată cu
realizarea unor postere prin care elevii prezentau și
recomandau o carte preferată. Copiii au lucrat în
echipe, coechipierii fiind aleși în funcție de preferința
pentru o anumită carte. Și-au stabilit planul de
acțiune și au realizat o scurtă prezentare a cărții (atât
prin cuvinte cât și prin imagini) și câteva recomandări
punctuale. Sarcina a fost cu atât mai provocatoare
cu cât toți citiseră cărțile prezentate, iar creatorii
posterelor știau că orice mică greșeală de conținut
le-ar fi putut aduce dezaprobarea celorlalți. Acesta
este și motivul pentru care s-au consultat în
permanență cu colegii din echipă, iar atunci când
aveau dubii asupra vreunui aspect din carte, se
reîntorceau cu toții la text pentru a găsi fragmentul
cu pricina. Poate vă întrebați, pe bună dreptate, ce
rost a mai avut o astfel de activitate dacă toți copiii
au lecturat volumele respective; am realizat aceste
lucrări pentru a le prezenta unor colegi mai mici cu
care am avut câteva activități comune, pentru a le
arăta, prin ochi de copil, câteva cărți care pe noi ne-
au fascinat.
Totul a început la o oră de club de lectură,
atunci când am început să citim toți aceeași carte -
pentru a putea discuta pe baza subiectului și
folosind metoda RAI (Răspunde, Aruncă,
Interoghează) am început ușor provocarea... citirii

32
conștiente, am trecut apoi la exprimarea părerilor,
argumentarea opiniilor, critica apreciativă. Apoi,
având câteva activități comune cu colegii mai mici,
am început să povestim cu ei... de-ale cititului și ne-
am gândit să le recomandăm câteva cărți. Astfel,
ideea a fost lansată... iar finalul a fost unul minunat,
iar munca apreciată de toți cei implicați!
Și așa, am descoperit că e frumos, că e
relaxant; am descoperit BUCURIA DE A CITI!

33
Copilul versus citit-scrisul
Prof. înv. preșcolar Cuibari Loredana
G.P.P. „Sf. Sava’’ Iași
Tradiţia educaţională nu trebuie înlăturată;
valenţele ei instrucţionale, culturale, socio-morale
sunt de neînlocuit – un sat nu poate exista fără
bătrâni. Dar copiii de azi nu sunt aceiaşi cu cei de
acum câteva decenii. Influenţele primite din jur, mai
ales în domeniul valorilor culturale, sunt deosebite
de cele exercitate cu numai câţiva ani înainte.
Capacităţile, abilităţile copiilor sunt mult mai
dezvoltate; unele sunt noi. Este deja ceva normal ca
la vârste foarte mici, copiii să-şi cunoască adresa,
numărul de la acasă, numărul autobuzului sau al
maşinii familiei.
Copilul de 3-4 ani, dacă are un şcolar mic în
familie, îi va uimi pe toţi arătându-le că ştie să
citească, să scrie, să socotească numai pentru ca l-
a urmarit pe frăţiorul/surioara făcându-şi lecţiile. Nu
este vorba de copiiiminune, ci de copii obişnuiţi, puşi
în condiţii favorabile stimulării învăţării spontane. Ei
nu au avut timp să intre în încorsetările rigide ale
instituţiei (pre)şcolare, demonstrând astfel că nu
metodica bine pusă la punct este cea care primează
în succesul învăţării, ci chiar persoana copilului şi
condiţiile favorabile dezvoltării lui. Pentru a-l cita din

34
nou pe Lev Vîgotski, „trebuie numai să ne imaginăm
schimbările enorme în dezvoltarea culturală a
copilului, care apar ca rezultat al stăpânirii limbajului
scris şi al abilităţii de a citi, el devenind astfel
conştient de toate lucrurile create de geniul uman în
regatul cuvântului scris” (Vîgotskz, 1978, p. 116).
Copiii ştiu să viseze şi visează! Dar în spatele
visurilor stă dorinţa lor de a fi utili, pasiunea pentru
sensuri adânci, în care curajul capătă virtuţile unui
personaj omniprezent. Dincolo de jocul loc cotidian,
petrecut, aşa cum ştiu ei, cu pasiune şi fantezie, se
ascunde o lume complexă, cu trăiri adevărate.
Aceasta este lumea lor, iar ca 22 să poţi să-i înţelegi,
trebuie să te joci cu ei. Este „jocul” serios pe care
fiecare scriitor îl pune în practică pe o foaie albă,
rezultând în final strălucirea unei poezii, a unei
povestiri sau a unui basm (Raţiu, 2003, p.10).
Este bine ştiut că dezvoltarea psihică
intelectuală a copiilor se realizează de obicei,
datorită acţiunilor educative consecvene, organizate
prin intermediul grădiniţei şi şcolii, al familiei şi,
bineînţeles, un fapt cam neglijat, al literaturii. De aici
rezultă şi importanţa ce se acoră cunoaşterii
particularităţilor psihice de vârstă, obligaţia pe care
o au educatorii, dar şi cei care creează publicaţii, de
a aprofunda, diversificând conţinutul tematic astfel
încât prin intermediul unei mari varietăţi de mijloace
literarea adecvate să contribuie eficient la

35
dezvoltarea ritmică şi mereu ascendentă a copiilor.
Întocmai ca aerul şi apa, copilăria este pretutindeni,
„este fluviul cu cei mai mulţi afluenţi, minunea
nicicând secătuită”. Ea întreţine în lume basmul,
gingăşia şi zâmbetul.
Trăim, indiferent de statutul pe care îl avem,
într-o continuă fraternitate cu lumea lor; îi cunoaştem
pe toţi pentru că fiecare ne defineşte pe noi şi pentru
că în fiecare copil descifrăm acea materie vrăjită din
care umanitatea se creează şi se desprinde de vis,
dar se manifestă şi dăinueşte în tot ce are mai curat.
Datorăm copiilor cel mai mare respect, de aici
reieşind şi misiunea scriitorilor de a se apropia cu
interes şi generozitate de copii, pentru afirmarea
deplină a drepturilor celor mici la o literatură mare.
Copilul preşcolar este un „cititor’’ deosebit de
ceilalţi, în sensul în care nu este familiarizat cu
alfabetul şi nici cu tehnicile de utilizare a cărţilor.
Există posibilitatea ca aceştia, înainte de a intra în
grădiniţă, să fi avut contacte cu cărţi (cărţi de colorat,
caiete de desenat ş.a.), însă finalitatea era aceea de
a găsi un mijloc prin care copilul să-şi găsescă o
preocupare tipică vârstei. Stadiul dezvoltării în care
se află nu le permite să asimileze unele informaţii cu
privire la modul de utilizare a cărţilor, de aceea odată
cu intrarea în grădiniţă aceste orizonturi se lărgesc
şi încep să aibă un scop anume. Până să ajungă să
conştientizeze scopul utilizării cărţilor, acestea pot fi

36
utilizate şi în alte condiţii (căsuţă pentru păpuşi,
măsuţa păpuşii ş.a.).
Spre deosebire de preşcolari, cititorii maturi
au o experienţă de viaţă mai bogată şi se adaptează
cu mai multă uşurinţă noii preocupări. Copilul nu a
citit foarte mult, cunoştinţele sale despre viaţă sunt
sărace. Lui îi sunt încă necunoscute comorile din
cărţi, cum necunosute îi sunt multe alte descoperiri
ale creierului omenesc.
Preşcolarul nu capătă uşor deprinderea de a
citi. La început el este 23 atras mai mult de imagini
decât de text. De aceea, cartea pentru copiii de
vârstă preşcolară excelează în imagini cu culorii vii,
iar povestirea este scurtă şi atrage mai ales prin
acţiunea ei plină de dinamism. Nici copiii din primele
clase primare, la început, nu citesc cu plăcere. Ei, cu
greu, silabisesc până termină o frază, îi uită
începutul, se chinuiesc un timp, apoi se plictisesc şi
lasă cartea. Părinţii, educatorii sau învăţătorii şi mai
ales bibliotecarii le deşteaptă gustul pentru carte
citindu-le ei, o parte sau în întregime, povestirea.
Din interes pentru întâmplarea plină de
farmec, copiii, fie ei si de vârstă preşcolară, înfrâng
greutăţile începutului şi învaţă să ducă până la capăt
lectura unei cărţi (Stanciu, 1957, pp. 5-13). Cărţile
sunt întâlnite peste tot în ambianţa sălii de grupă,
activând permanent interesul copiilor. În fiecare
zonă de activitate a copiilor trebuie să existe câteva

37
cărţi al căror conţinut să aibă legătură cu activitatea
respectivă, oferind diferite informaţii care îi ajută pe
copii, în ceea ce au de realizat în perimetrul acelui
spaţiu. Aflându-se in permanenţă în câmpul lor
vizual, cărţile îi fac pe cei mici să conştientizeze
prezenţa lor şi, mai cu seamă, îi stimulează să le
folosească.
Educatoarea trebuie să schimbe din când în
când aşezarea cărţilor prin sala de gupă, precum şi
expunerea lor în mod special pe rafturile dulapurilor,
în funcţie de noile teme, de noile activităţi şi interese
ale copiilor, de evenimentele de sezon, de sărbători
ale grădiniţei sau comunităţii/ţării. Cărţile repartizate
prin clasă sunt fie împrumutate de la biblioteca şcolii,
fie aduse temporar de acasă de către copii, fie sunt
cărţi din biblioteca clasei. Educatoarea are grijă să
scoată din bibliotecă acele cărţi care tratează o
anumită temă şi să le pună în sală în locul special
destinat.
Dacă aceste cărţi nu sunt făcute vizibile, ar
rămâne ,„ascunse” în bibliotecă de aceea şi scopul
acesteia este să incite interesul copiilor în ceea ce
priveşte rezolvarea sarcinilor de învăţare, motivăţia
pentru utilzarea lor şi utilizarea spontană a limbajului
scris. Toate aceste lucruri se petrec odată cu cel de
al doilea nivel de vârstă, 5-6/7 ani (Dumitrana, 2001,
pp. 53-54). Preşcolarii nu şi-au format încă o
disciplină a lecturii, nu au învăţat să folosească fişele

38
de lectură sau fişele de împrumut. Ei nu ştiu care
dintre cărţi le sunt potrivite şi care depăşesc puterea
lor de înţelegere.
Pentru început atât educatoarea, are sarcina
de a-i învăţa pe cei mici să umble cu cartea şi să o
folosească, aşa cum părinţii îi învaţă să mănânce
sau să se îmbrace. 24 Respectul faţă de carte este
primul sentiment pe care trebuie să-l insuflăm
micului cititor, pentru că de aici va porni dragostea şi
interesul pentru cultură, înţelegerea şi pasiunea lui
pentru cuvântul tipărit. De la deprinderea
preşcolarilor de a umbla cu cartea, educatoarea îşi
va continua munca educativă formând copiilor
deprinderea lecturii şi scrierii. Cititul poate deveni
dăunător atunci când se face fără o finalitate anume,
nereţinându-se mare lucru (Stanciu, 1957, pp. 17-
20).
În afară de problema „cum citesc copiii”, mai
intervine o altă problemă, şi mai importantă: „ce
citesc copiii?”. Preşcolarii nu pot avea acces la orice
tip de carte, deoarece ei nu pot înţelege acele lucrări
care depăşesc cu mult cunoştinţele şi mai ales
experienţa lor de viaţă. Spre exemplu problemele
sociale şi politice, relaţiile dintre oamenii maturi, pot
fi accesibile copiilor numai în măsura în care sunt
expuse într-o formă corespunzătoare puterii lor de
înţelegere. Educatorii trebuie să ţină seama de
aceste condiţii specifice şi să îndrume, cu mare grijă,

39
lectura micilor cititori. Fără dragoste faţă de micii
cititorii, munca educatorilor, nu poate da roade.
Copiii sunt vioi, unii chiar zburdalnici peste măsură,
alţii gălăgioşi şi nerăbdători, neascultători şi
încăpăţânaţi. Neastâmpărul, specific copilăriei, este
pornit adesea din pasiunea fierbinte de a şti cât mai
multe şi de a face lucruri extraordinare; această
pasiune este motorul care pune în mişcare întreaga
activitate a copilului, chiar dacă uneori ea îmbracă o
formă dezordonată sau dacă, aparent, copilul pare
că se împotriveşte la unele norme de comportare.
(Dumitrana, 2001, pp. 50-51).
Micul cititor însă aşteaptă de la educator
îndrumări şi informaţii bogate în legătură cu cărţile
ce i se recomandă. Educatorul trebuie să prezinte
cărţile astfel încât copiii să-şi dorească să cunoască
mai îndeaproape personajele, să devină ei singuri
nerabdători de a „cerceta” întâmplările din cărţi.
Pentru o îndrumare cât mai bună a lecturii copiilor,
educatoarea trebuie să menţină o legătură strânsă
cu părinţii şi trebuie să deţină cunştinţe vaste în
domeniul pedagogiei şi psihologiei. Primul pas în
dezvoltarea acestei deprinderi de a lucra cu cartea
este apropierea de cei mici urmată de dragoste,
înţelegere şi observare continuă a dezvoltării lor, în
vederea câştigării încrederii şi prieteniei acestora
(Stanciu, 1957, pp. 5-17).

40
Dacă alături de amintirea primelor cărţi
răsfoite, preşcolarii se vor gândi cu dragoste şi
recunoştinţă la cel care i-a îndrumat primii paşi spre
cultură, aceasta va fi cea mai înaltă apreciere şi
recompensă pentru munca lui. Limbajul scris nu este
o simplă traducere a limbajului vorbit în semnele
scrierii, iar stăpânirea limbajului scris nu este o
simplă asimilare a tehnicii scrierii. În cazul acesta ar
fi trebuit să ne aşteptăm ca, odată cu însuşirea
mecanismului scrierii, limbajul scris să fie la fel de
bogat şi de dezvoltat ca şi cel oral, semănându-i în
măsura în care traducerea poate fi asemuită cu
originalul. Acest lucru nu se constată însă în
dezvoltarea limbajului scris.
Cei care continuă să considere
nedezvoltarea musculaturii fine şi alte momente
legate de tehnica scrierii drept principala dificultate
iau drept esenţial un element ce ocupă un al treilea
loc, adică văd esenţa scrierii într-un element periferic
(Vîgotski, 1972, p. 198) 49, şi anume motricitatea.
Contribuţia fundamenetală în cercetarea modului în
care copilul devine stăpân pe limbajul scris se
datorează Emiliei Ferreiro (1989).
Împreună cu Ana Teberoskz, ea a iniţiat o
cercetare de mari proporţii în Argentina, cercetare
care, reluată de investigatorii din alte ţări (din
America de Sud, Europa şi Asia), a fost pe deplin
confirmată în concluziile sale. Urmând linia

41
psihologiei genetice piagetiene în ceea ce priveşte
proiectarea experimentală şi pornind de la principiul
de bază care postulează nesuprapunerea limbajului
oral peste cel scris, autoarele ajung la câteva
concluzii importante atât în ceea ce priveşte
cunoaşterea psihologică a copilului, cât şi
consecinţele în plan educaţional ale cercetării.
Principala lor constatare este aceea că mult înainte
de a deveni cititori în accepţiune şcolară, copiii devin
cunoscători ai scrisului, în sens psihogenetic, iar
evoluţia lor în această direcţie cunoaşte anumite
stadii ce se urmează unele pe altele într-o
succesiune constantă. Cercetările au dovedit că
aceste etape sunt aceleaşi pentru copiii de limbă
spaniolă, italiană, engleză, ebraică etc. Se constată
de asemenea că felul în care copiii de vârstă
preşcolară ajung la înţelegerea semnificaţiei
cuvântului scris este total diferit – chiar opus –
sistemului instituţionalizat de predare a citit-scrisului
(Dumitrana, 2001, pp. 19-20).
O concluzie a acestor studii, dar importantă
pentru dezvoltarea ulterioară a implicaţiilor practice
ale rezultatelor cercetărilor este aceea că şcoala nu
ştie şi, în general, nici nu doreşte să afle ce ştie
copilul, silindu-l, prin metodologia sa. Pus în faţa 26
unor nesfârşite exerciţii care ţin să-l înveţe ceva ce
ştie deja, copilul îşi pierde încrederea în propria-i
putinţă de a afla adevărul, îşi pierde dorinţa şi

42
capacitatea de a investiga pe cont propriu,
transformându-se în obiect docil al exercitării
predării în şcoală (Ferreiro, Teberoskz, 1989, p. 279;
Goodman, 1986, pp. 21; Goodman, 1990, p. 21).
Pentru a răspunde, Dorit Ravid propune două
definiţii care, transced înţelegerea îngustă privind
cunoaşterea literelor şi trasarea lor grafică. Într-o
accepţiune psiholingvistică, este vorba de o
persoană capabilă să utilizeze conştient şi corect
limbajul, adaptându-l diferitelor situaţii socio –
lingvistice şi intelectuale pe care le traversează.
A doua definiţie, mai restrânsă, accentuează
caracterul funcţional al stăpânirii limbajului în toate
aspectele sale, referindu-se la persoana ce poate
funcţiona la toate nivelurile vieţii civilizate din
societate. În opinia autoarei, o persoană care ştie să
scrie şi să citească este o persoană capabilă să
utilizeze facilităţile civilizaţiei la nivelul vieţii zilnice,
obişnuite: să folosească telefonul, să calculeze
corect preţurile pe lista de cumpărături, să citească
şi să înţeleagă ziarul ce se adresează păturii sociale
din care face parte (Ravid, 1993, p. 36).
Trăsătura definitorie a acestor accepţiuni la
care aderă, cu unele specificări, toţi promotorii
abordării holistice a limbajului este accentul pe
utilizarea conştientă a limbajului oral şi scris, utilizare
care să asigure persoanei accesul la comunicarea
eficientă cu propriul său mediu social, dar şi cu sine

43
însuşi. Aşadar, dacă a şti să scrii şi să citeşti
înseamnă a achiziţiona instrumentele unei bune
adaptări la mediul social-lingvistic, este de presupus
ca procesul de învăţare a scriscititului trebuie să aibă
loc în situaţii similare cu cele ale vieţii zilnice. Mai
precis, învăţarea scris-cititului să se desfăşoare în
situaţii cu semnificaţii transferabile uşor în viaţa
reală.
Actele de vorbire şi scriere, spune K.
Goodman, se referă nu numai la discursul oral/scris
în sine, dar ele includ şi oamenii, în calitatea lor de
emiţători sau receptori, scopurile lor, intenţiile,
relaţiile sociale, emoţiile participanţilor aflaţi în
comunicare. Toate aceste variabile acţionează
direct în actul de vorbire orală şi indirect în textul
scris. Cu atât mai mult deci, textul scris trebuie să
aibă sens pentru cel care citeşte/scrie (Goodman,
1986, p. 31). Acesta este nivelul de bază care
susţine dezvoltarea nivelului următor, cel al
limbajului scris academic.
Bibliografie:
1. Dumitrana, M. (1999). Educarea limbajului în
învăţământul preşcolar. Volumul 1
(comunicarea orală). Bucureşti. Editura
Compania.

44
2. Dumitrana, M. (2001). Educarea limbajului în
învăţământul preşcolar. Volumul 2. Bucureşti:
Compania.
3. Ferreiro, E.; Teberoskz, A., (1989). Literacz
Before Schooling. Heinemann.
4. Goodman, K. (1986). What’s Whole in Whole
Language. Scholastic – TAB
5. Goodman, K. (1990). How Children
Construct Literacy. Piagetian perspectives.
IRA.
6. Raţiu, I. (2003). O istorie a literaturii pentru
copii şi adolescenţi, Bucureşti: Editura
Bibioteca Bucureştilor.
7. Ravid, D. (1993). Acquisition of Language
and Literacy, in Emergent Literacz in Earlz
Childhood Education, MCTC-UNESCO
(Mount Carmel International Trainin Center -
United Nations Educational, Scientific and
Cultural Organization). Haifa.
8. Stanciu, I. (1957). Literatura pentru copii şi
îndrumarea lecturii copiilor, Bucureşti: Editura
de Stat pentru imprimate şi publicaţii.
9. Vâgotski, L.S., (1978). Mind and Society.
Development of Higher Psihological
Processes. Harvard University Press.

45
Lectura în preșcolaritate
Prof. înv. Preșc. Dănilă Simona
Grădinița P.P. „Sf. Sava” Iași
Preșcolaritatea sau vârsta de aur a copilariei
înregistrează progrese mari în ceea ce privește
dezvoltarea fizică și psihică.
Preșcolaritatea este un moment important în
dezvoltarea psihosocială a copilului și în pregătirea
sa pentru adaptarea și integrarea școlară. Este o
etapă de trecere, în care copilul poate acumula
abilități noi sau poate stagna sau chiar regresa.
Activitățile educaționale au un caracter variat și
își propun să atingă mai multe aspecte ale
dezvoltării: cognitiv (dezvoltarea inteligenței), afectiv
(dezvoltarea capacității de a se exprima emoțional),
aptitudini, comunicare (dezvoltarea limbajului),
motor (manualitate și motricitate). Varietatea ariilor
de stimulare se regăsește în activitățile numeroase
în care este implicat copilul și își găsește utilitatea în
măsura în care aceste activități descoperă și sprijină
înclinații ale copilului, îi fac plăcere.
Aparent, lectura pare a fi o activitate destinată
vârstei școlare, după ce copilul învață să citească și
chiar este nevoit să ducă la îndeplinire teme pentru
acasă ce presupun cititul individual.

46
În realitate, cărțile, care reprezintă poate cel
mai la îndemână instrument pentru a modela
intelectual un copil, pot face parte din viața micuților
de la vârsta preșcolară.
Interesul pentru lectură începe să se formeze
la o vârstă preșcolară. Iar exemplul unui adult este
foarte important. Copilul ar trebui să vadă părinți
care citesc și citesc cu interes. Cititul la vârsta
preșcolară este o etapă foarte importantă în
dezvoltarea și formarea personalității copilului. O
carte pentru copii este o sursă de informații despre
lumea înconjurătoare, formarea culturii sale
intelectuale, emoționale, morale. „Fără exagerare,
putem spune că lectura în copilărie este, în primul
rând, educația inimii, atingerea nobleței umane până
la cele mai lăuntrice colțuri ale sufletului copilului.
Cuvântul, care dezvăluie idei nobile, depune mereu
în inima copilului boabe de umanitate care formează
conștiința.” Acestea sunt cuvintele lui V. A.
Sukhomlinsky. Poate pentru că copiii moderni nu
simt nevoia să citească, pentru că sunt din ce în ce
mai puține „boabe de umanitate” în viața noastră.
Lectura este un proces cognitiv, complex de
decodare a simbolurilor cu scopul de a construi sau
de a deriva sens și înțelegere. Procesul de lectură,
necesită preocupare continuă, care se dezvoltă și se
reformează în timp. De aceea dorim să insuflăm

47
dragul de lectură încă de la cele mai fragede vârste,
să conștientizăm în sufletele mici și fragile
importanța cărții, a textului și a dorinței de aciti.
Știm că, la vârsta preșcolarității, copilul face
cunoștință cu cartea, este pus în situația de a o
răsfoi, de a citi după imagini, de a face cunoștință cu
coperta, cu filele cărții, cu imaginile sugestive
contextului, cu autorii și ilustratorii, pe care-i
descoperă mereu, sub o înșiruire de litere, numite
numele și prenumele celor care-au scris și ilustrat
cartea.
La vârsta preșcolară, copiii iau contact cu
cartea prin intermediul activităților de la sectorul
Bibliotecă, Științe dar mai ales în cadrul domeniul
limbă și comunicare. Prin activitățile propuse a fi
desfășurate la aceste domenii sau sectoare,
educatoarea conduce copiii spre dezvoltarea
comunicării orale și mai ales spre dezvoltarea
limbajului, în toate formele lui.
Este foarte important ca atunci când lucrăm
cu o carte să facem mai întâi o prezentare a
acesteia, plecând de la ilustrația de pe copertă,
familiarizăm copiii cu titlul cărții, cu autorul, cu cel
care-a lucrat la ilustrarea cărții, copiii să poată astfel
să facă diferența între grafica titlului cărții, a numelor
de autori și alte înscrisuri ce se găsesc pe copertă.

48
Odată stabilite aceste lucruri copiii vor fi
dirijați să identifice elementele ilustrate pe coperții,
care vor identifica legături logice între elementele
ilustrate și conținutul poveștii, între imagini și
personajele cărții. Toate acestea se vor realiza,
recurgând la întrebări, la stârnirea interesului pentru
cunoaștere și descoperire a copiilor.
Pentru ca o poveste sau o carte să fie cât mai
plăcută copiilor, ar fi bine să fie frumos ilustrată, cu
imagini mari, îmbietoare, frumos colorate, astfel
copilului îi vor fi trezite curiozitatea și imaginația, iar
dorința de a asculta cât mai repede conținutul este
tot mai sporită.
Dacă altă dată, poveștile erau pitite sub un
text mic și îngrămădit, în interiorul unor culegeri de
texte literare, acum putem descoperi poveștile scrise
în cărți mari, cu pagini cartonate, plastifiate, cu
imagini mari, viu colorate, foarte antrenante. Și aici
pot aminti: Ursule Brun, Ursule Brun, tu ce vezi?,
Ursule Panda, Ursule Panda, tu ce vezi?, Ce
surpriză! Mai nou, au apărut și cărțile în format mare,
numite gigant, pe care educatoarele le folosesc mai
ales la lectura după imagini, la lectura
explicativă pentru a forma un contact
vizual adecvat între copil și carte și care facilitează
înțelegerea textului și accentuează atenția și
memoria vizuală a copiilor.

49
Dacă ne planificăm să citim copiilor o
poveste, mai întâi ne punem trei mari întrebări:
Ce facem în timpul citirii?; Cum citim?; Cum
ținem povestea vie?
Atunci când citim o poveste, vom avea mereu
contact vizual cu cei mici, privirea noastră să fie
mereu intersectată de privirea și mai ales mimica și
gestica lor. Copiii va trebui să aibă mereu contact cu
paginile de pe care se face lectura, de aceea lectura
va trebui făcută într-un mediu bine gândit,
educatoarea se va așeza pe un scaun sau pernuță,
la nivelul copiilor, cu cartea expusă spre aceștia,
astfel încât copiii să aibă contact vizual direct cu
imaginea și mai ales cu degetul care urmează
cursul scrisului pe pagină, astfel încât acestora să li
se imprime citirea de la stânga la dreapta și să-și
formeze capacitatea de a urmări cursul scrisului.
Citim rar, expresiv, punem accent mereu pe
cuvintele cheie, pe cuvintele noi și pe care dorim să
și le însușească în vorbirea curentă.
La prima lectură, este indicat ca să facem
lectura fără explicarea cuvintelor necunoscute, ca
apoi la următoarea întâlnire cu povestea, să punem
accent pe explicația cuvintelor necunoscute, a
expresiilor noi, astfel ca înțelegerea textului să fie
completă.
Pentru a fi mai captivant putem realiza citirea
pe roluri, pentru a face lectura mai atractivă, mimica

50
și gestica vor fi cele care vor completa tabloul unei
lecturi de calitate. Dar cum să faci citirea pe roluri,
când tu, educatoarea ești sigură în fața piticilor? Prin
modelarea vocii, devii alt personaj, foarte simplu și
de impact.
Dacă observăm o plictiseală din partea
copiilor, vom încheia lectura și vom reveni pe ea a
doua zi, pentru ca să nu intervină acea reacție de
refuz de a mai citi sau de a lucra cu cartea, din partea
copiilor.
Vom fi mereu atenți la legăturile făcute în
timpul citirii între context și imagini; copilul, când va
auzi vorbindu-se de câine, va duce mâna la
imaginea cu câinele sau eventual va folosi
onomatopeea „Ham, ham!”. Cu această ocazie, vom
analiza cogniția copilului din punct de vedere al
logicii, vom observa comportamentele acestora în
timpul citirii, interesul lor pentru cunoaștere și
ascultare, perioada de timp în care copilul se
concentrează asupra textului lecturat.
Nu trebuie uitate acele întrebări
premergătoare lecturii, care cu siguranță la vârsta
preșcolară pornesc de la imagini: Ce este aceasta?
De ce este îmbrăcată așa? Unde crezi că merge?
De ce crezi asta?, prin intermediul cărora copiii dau
frâu liber exprimării, comunicării, imaginației
creatoare, curiozității și chiar își doresc să afle care
este de fapt conținutul poveștii sau cărții etc.

51
Pentru a avea un impact mai pregnant, finalul
cărții sau poveștii mereu va fi citit mai rar, mai
sacadat, pentru un plus de valoare adus poveștii. Iar
la final, odată parcurs textul, este foarte important să
ținem povestea vie în inima copiilor, poate ne punem
întrebarea cum putem să facem acest lucru? Nu este
așa de greu, pentru că noi, ca modelatori de suflete,
avem acest har de a fi aproape de copii și de a ne
face înțeleși de ei, de aceea când avem în plan să
revenim pe poveste, găsim mereu portița de a-i
întreba „Oare ce mai face Pete Motanul?” sau „Cu
cine s-o mai fi întâlnit Ursul Brun?” – astfel de
abordări dau frâu liber imaginației copiilor și vom
descoperi foarte multe variante de răspuns.
Prin lectură, facilităm explozia vocabularului
la copii, pentru că în cărți copiii descoperă de trei ori
mai multe cuvinte decât într-o conversație ordinară.
Odată expuși lecturii, poveștii își dezvoltă
imaginația, capacitatea de a vedea cu ochii minții și
gândirii.
Beneficiile lecturii nu trebuie subestimate. În
primul rând, lectura dezvoltă vorbirea și afectează
calitatea și cantitatea vocabularului copilului. O
persoană care citește are o memorie și o
concentrare mai bune. Lectura ajută la dezvoltarea
gândirii imaginative și la predarea alfabetizării, face
posibilă învățarea analizei, captarea sensului,

52
dezvoltă abilitățile de oratorie. Dacă părinții îi citesc
sistematic cărți de ficțiune copilului lor, atunci
orizonturile copilului se extind, inteligența crește, se
formează activitatea cognitivă și calitățile morale
pozitive. Pe exemplul personajelor literare, copilul
învață să respecte lumea din jurul său, învață
complexitățile relațiilor umane. Dragostea unui copil
pentru o carte, care a fost stabilită în copilărie, va
ajuta la formarea perseverenței și a ajuta la învățare
(dezvoltarea efortului de voință puternică atunci
când îndepliniți sarcini de complexitate diferită). Se
pune întrebarea, când să începem să insufleți
dragostea pentru carte, să vă formați interesul
pentru lectura de ficțiune? De la o vârstă fragedă, îi
poți citi cu voce tare copilului tău. Câteva minute pe
zi.
Să fie distractiv și glume. O astfel de lectură
contribuie la dezvoltarea emoțională a bebelușului,
la apropierea lui de mama. Pe baza propriei
experiențe, pot spune că în câteva zile copilul va
începe să acorde atenție cărții în mâinile mamei și
să zâmbească. Am început să-i citesc fiului meu și
nu este ușor să spun basme și versuri cu voce tare
când avea 5-6 luni. Dar psihologii consideră că
vârsta de la trei până la șapte ani este cea mai
optimă pentru adaptarea la lectură. Cel mai bun
moment pentru a citi este înainte de culcare. Acesta
poate deveni un ritual bun care îl ajută pe copil să

53
elibereze tensiunea acumulată în timpul zilei, să
împingă toate problemele în fundal și să se relaxeze.
Cu toate acestea, merită citit în timpul zilei. Odată cu
vârsta, copiii au nevoie de tot mai multe informații,
crește și nevoia de emoții pozitive. Prin urmare,
merită să creșteți treptat timpul de lectură și să
creșteți nivelul de complexitate al cărților. Copiii
ascultă cu plăcere și de mai multe ori basme pe baza
cărora s-au filmat desene animate: „Aventurile lui
Leopold Pisica”, „Trei din Prostokvashino”, „Winnie
the Pooh”, „Carlson”, „Aventurile lui Pinocchio”. ”,
„Doctor Aibolit”, etc. e. Chiar dacă copilul a văzut
deja desenul animat, citiți povestea. Spre deosebire
de animație, care este percepută ca un set de cadre
individuale și copilul nu prinde sensul, cărțile te fac
să gândești și să experimentezi.
Părinții ar trebui încurajați să citească copiilor
lor cât mai mult posibil. Cititul va crește vocabularul
copilului, va ajuta la dezvoltarea auzului fonemic și a
capacității de a pronunța corect sunetele.
Lectura pune mintea în mișcare, oferă
oportunități pentru dezvoltarea emoțională a copiilor,
imaginația creatoare a acestora, gândirea prin
analize simple, de moment ale imaginilor, ale
acțiunilor, iar Maurice Blachat spunea că
„literatura este mai pozitivă decât creația, mai
creatoare, deși ea nu produce nimic”, dar noi știm că
ascultătorul face schimbări în comportament,

54
atitudine și acțiune, în urma lecturii, iar vocabularul
și limbajul copiilor se dezvoltă mult mai repede prin
comunicare și activități cu caracter literar.
Bibliografie
1 - 10 Reasons Why You Should Read to Your Kids,
link: https://www.earlymoments.com/Promoting-
Literacy-and-a-Love-of-Reading/Why-Reading-to-
Children-is-Important/
2 - Reading for pleasure puts children ahead in the
classroom, study finds,
link: http://www.ioe.ac.uk/89938.html
3 - 10 Tips to Help Raise a Reader,
link: https://www.earlymoments.com/Promoting-
Literacy-and-a-Love-of-Reading/
6 - Dumitrana, M. – Educarea limbajului în
învățământul preșcolar, col I, Editura Compania,
București,1999.
7 - Mitu, F. – Metodica activităților de educare a
limbajului, Editura Pro Humanitas, București, 2000.

55
Pledoarie pentru lectură
Prof. Dinculescu Mariana-Simona
Colegiul Național „Alexandru Odobescu” Pitești
Motto: Cărțile ne sunt prieteni statornici... Ne
sunt sfetnici și nu ne contrazic... Ele sunt faruri
înălțate pe malurile mării imense a timpului. (Mihail
Sadoveanu)
Lectura este o modalitate de a ne cultiva pe
noi înșine, nu doar ca ființe umane, dar și ca
personalități în societatea de astăzi. Fiecare pagină
citită contribuie la dezvoltarea noastră și ne oferă
încă o șansă la o bună educație. De ce ar trebui să
alegem lectura și de ce ar fi bine să insuflăm aceste
valori și pasiuni tuturor copiilor ne vor spune câțiva
elevi ai Colegiului Național ,,Alexandru Odobescu”
din Pitești, justificându-și opțiunile culturale.
În urma campaniilor de promovare a cărților și
a importanței acestora, am rugat elevii să ne descrie
lectura lor favorită și felul în care aceasta le-a
inspirat alegerile în viață. Ne-au povestit, prin
numeroase detalii, ceea ce le-a plăcut și ne-au
încântat sufletele cu experințele lor de lectură. Au
conștientizat faptul că, de-a lungul existenței sale,
omul trăiește experiențe care îl marchează cognitiv
și afectiv, de aceea impactul cărților asupra noastră
este, de cele mai multe ori, unul foarte puternic, care

56
ne conferă motivația și ambiția de a realiza ceea ce
ne propunem.
Conform unui articol publicat în revista
„Dilema Veche” în 2016, „Lectura este o experienţă
indisolubil legată de carte, de obiectul cu foi
numerotate prinse în cotor între coperţi, pe care
literele sunt tipărite una după alta, pentru a alcătui
cuvinte, propoziţii, fraze, rânduri, alineate.[...]
Dincolo de senzaţii stă o anumită disciplină a lecturii
care nu poate fi obţinută decât cu cartea în mână.
Lectura cărţii ordonează gândul, dă coerenţă
imaginaţiei inevitabile care se declanşează în
creierul oricui când dă cu ochii de un cuvânt scris.”
Scoatem, astfel, la iveală, „identitatea de
cititor a elevului”1 și îl transpunem în universul lecturii
și al (auto)învățării pe tot parcursul vieții sale.
Identificăm valorile care îl reprezintă și le
evidențiem, totul prin intermediul lecturii și al
proceselor laborioase ale cunoașterii de sine. Iată
câteva dintre multele experiențe fascinante de
lectură care ne-au surprins și care ne-au convins să
lecturăm și noi aceste cărți:
„Crimă și pedeapsă de Feodor Dostoievski
este o călătorie fantastică în universul întunecat al
minții umane. Prin această capodoperă literară, am
explorat intricatul labirint al conștiinței și al moralei
1
https://tribunainvatamantului.ro/lectura-poate-fi-o-experienta-
unica/

57
[…]. Cu fiecare pagină citită, am fost provocată să
reflectez asupra propriei convingeri etice și asupra
întrebărilor fundamentale despre natura umană.
Crimă și pedeapsă înseamnă mai mult decât o
lectură literară, pentru mine, este o incursiune
introspectivă în complexitatea morală a existenței
noastre.” - elev al clasei a X-a.
„Una dintre cărțile care m-au influențat de-a
lungul timpului a fost Daisy Jones & The Six de
Taylor Jenkins Reid. Cartea urmărește povestea
unei adolescente care avea un singur vis, de a
ajunge o cântăreață celebră […]. Într-un fel, mă
regăsesc în protagonista Daisy Jones, deoarece și
eu, la rândul meu, pe parcursul acestui drum, plin de
obstacole, dezamăgiri, dar și câștiguri, am picat în
plasa viciilor, însă am reușit să le înving și să ajung
să îmi întrec propriile limite.” - elev al clasei a X-a.
„Oliver Twist de Charles Dickens. În această
operă este vorba despre peripețiile unui copil, Oliver
Twist. El a fost singur de mic […]. Această carte m-a
impresionat fiindcă mi-a arătat că oricine are o șansă
de a trăi mai bine, că unii oameni au sentimente și
că niciodată nu ai de unde să știi din ce parte va veni
ajutorul. Este o carte citită acum mult timp, dar mi-a
rămas întipărită în minte și în suflet.” - elev al clasei
a X-a.
O carte pe care am citit-o și care a avut o
influență majoră asupra mea a fost Pollyanna. Jocul

58
bucuriei de Eleanor H. Porter. […]. Această carte
oferă tuturor cititorilor o lecție despre cum atitudinea
pozitivă îți poate schimba viața și cum prezența unui
om iubitor lângă tine te poate transforma în cea mai
bună variantă a ta. Povestea Pollyannei te
motivează și te face să realizezi că poți trece peste
orice problemă dacă rămâi optimist.” - elev al clasei
a X-a.
Din toate aceste experiențe de lectură
înțelegem că personajele create de autori sunt
asemănătoare cu noi, oamenii, și că ne regăsim din
ce în ce mai mult în povestirile și în aventurile
acestora. Ce ne face atât de speciali pe noi, cititorii?
Suntem cei care ne transpunem trup și suflet în
lectură și suntem singurii care putem trăi mai multe
vieți de-a lungul existenței. Trăim alături de „ființele
de hârtie” și împărtășim aceleași experiențe
ficționale, ajutându-le imaginar să treacă peste
anumite obstacole întâmpinate pe parcursul
povestirii.
Trecem prin fiecare capitol al vieții, retrăim
copilăria, vedem perspective ale adolescenței, ne
inspirăm viitorul din cărți, însă ne gândim și la marea
trecere... Inima ne bate, suntem emoționați, nu știm
ce ne așteaptă, iar, dacă s-ar putea, am trăi povești
exact ca cele pe care le visăm zi și noapte. Trecem
prin necunoscut și descoperim comoara de mult
ascunsă a lecturilor noastre preferate.

59
Așadar, experiențele de lectură sunt cele care
ne ghidează și care ne inspiră în crearea unui viitor
plin de puncte culminante, menite să ne țină în
suspans pe tot parcursul vieții. Cărțile sunt cele care
ne dau aripile către paradis, ele sunt cele care ne
deschid calea către o lume mai bună, de aceea
importanța lecturii trebuie valorizată încă de la vârste
fragede. Suntem oameni și avem nevoie de o hartă
a universului, care nu se poate regăsi decât în
paginile ascunse ale cărților citite.

60
Lectura – o provocare a profesorului
modern
Prof. dr. Feldrihan Claudia
Ṣcoala Generală „Ṣtefan cel Mare” Bistrița
Într-o societate digitalizată, perspectiva de
receptare și abordare a competenței de lectură s-a
reconfigurat continuu, însă indiferent de tipul
textelor sau formatul acestora, relevanța lecturii
pentru dezvoltarea personală și profesională a
adultului și implicit a tânărului în formare a rămas
vitală, lectura fiind cel mai important instrument de
combatere a analfabetismului funcțional care devine
o etichetă din ce în ce mai frecventă a sistemului de
învățământ românesc.
Inclusă în profilul absolventului în cadrul
competenței de comunicare în limba maternă,
lectura este un element cognitiv care susține toate
componentele profilului și dacă în trecut,
dezvoltarea acesteia era raportată exclusiv la
nivelul unei singure discipline - Limba ṣi literatura
română, odată cu noile programe abordarea sa ca
„metacomponentă” fundamentală, ca mijloc de
însușire și producere a culturii, a accentuat rolul
tuturor disciplinelor școlare în acest sens.
Din punct de vedere etimologic, conceptul
provine din latinescul lectura preluat prin filieră

61
romanică din francezul lecture, desemnând
semantic lectură, citire; de-a lungul timpului,
conceptul a făcut obiectul numeroaselor cercetări de
profil, pentru ca în postodernism, hermeneutica
modernă, prin Umberto Eco ajungând să puncteze
trihotomia intenționalităților, din care se desprinde
intenționalitatea cititorului în funcție de care sensul
și viața operei este conferită de cititor.
(Eco,Umberto, 2007) Textul astfel ajunge să își
„ispitească” cititorul spre lectură.
În acest context ideatic, profesorul
contemporan trebuie să „ispitească” elevul-cititor
spre lectură, folosind un arsenal întreg de strategii
didactice prin care reitereză conceptual începutul
romanului Dacă într-o noapte de iarnă un călător al
lui Italo Calvino, unde textul dialoghează cu cu
cititorul care tocmai deschide romanul, încercând
să-l învețe pe acesta cum poate fi citit cât mai
eficient. (Calvino, Italo, 2006)
Demersul cadrului didactic întâmpină
provocări ce în urmă cu puțin timp, nu puteau fi
imaginate, cea mai dificilă fiind generată de
asocierea lectură-device-uri percepută de elevi, din
start, ca o relație de opoziție. Competențele de
specialite și cel digitale ale celui de la catedră, pot
însă cu efort susținut și răbdare, să transforme
acestă opoziție într-o relație de conexiune, în care
să primeze rolul lecturii ce poate insera cu succes

62
platforme/aplicații, suport electronic, deoarece
indiferent dacă vorbim de textul tipărit sau varianta
digitală a acestuia, importantă e dezvoltarea
competenței.
Referitor la acest aspect, putem menționa că
în cadrul procesului de învățământ, o finalitate este
transformarea individului dintr-un lector inocent într-
un lector competent, or competenṭele de lectură se
dezvoltă gradual, din primii ani de viață când
copilului îi citesc părinții, până când stimulat de
cadrul didactic, în special de cel care predă limba și
literatura română, acesta ajunge la niveluri de
performare superioară.
Creativitatea cadrului didactic și instrumentele
pentru a facilita formarea competențelor de lectură
se reflectă în opinia noastră în metodologia
didactică, acea componentă a procesului de
învăṭământ care conferă interactivitate demersurilor
de învățare și susține în final, motivația intrinsecă.
Una dintre metodele de învățare pe care am
experimentat-o în acest sens, a fost Proiectul, în
contextul unor activităṭi în care elevii trebuiau să
prezinte o carte aleasă de cadrul didactic (varianta
Proiect pe grupe) sau cartea preferată (Proiect
individual).
Aleasă în funcṭie de gustul literar al fiecăruia,
cartea preferată/propusă a fost prezentată sub
forma unui proiect subordonat campaniei literar-

63
publicitare adresate elevilor din clasele V-VIII, cu
titlul „Fii Smart, citește!”.
Spiritul competitiv, i-a determinat pe elevii din
clasa a VIII-a spre exemplu, să aleagă între Marele
Gatsby de F.S.Fitzgerald, Bunica mi-a zis să-ți spun
că-i pare rău de F. Backman, Pasărea albă de
R.J.Palacio etc. și să creeze un
film/prezentare/quizizz/un poster, o „carte” despre
cartea preferată, conținutul acestora vizând, în afară
de elementele specifice precum coperta, pagina de
titlu ṣi cuprinsul propriu-zis, realizarea:
• Scheletului de recenzie (o propoziṭie,
un cuvânt, un desen, un gând/o idee,
un mesaj);
• „Hărṭii poveṣtii” (titlul, autorul,
personajele, locul, timpul, concluzia);
• Redării pe scurt a conṭinutului cărṭii;
• Prezentării personajelor;
• Unui mail pentru unul dintre
personaje;
• Selectării unui citat reprezentativ ṣi
argumentarea alegerii acestuia;
• Unui interviu (pe Messenger) cu unul
dintre personaje (altul decât celui care
i s-a trimis mail-ul);
• Jurnalului metacognitiv;
• Unui text multimodal care să convingă
cititorii să citească acea carte.

64
Pe lângă competențele de lectură, elevii și-
au dezvoltat și celelalte competențe din profilul
absolventului, în afară de lectură și cele specifice
disciplinei, exersând învățarea colaborativă,
sensibilizarea culturală, spiritul de antreprenor,
vorbitul în public, auto- și interevaluarea, ca repere
ale dezvoltării personale și nu în ultimul rând
competențele digitale. Prezentările în format online
se pot încărca pe Clasroom-ul clasei sau într-un
drive/padlet al acesteia, fiind autoevaluate și
interevaluate de elevi pe baza unei grile oferite de
cadrul didactic.
La finalul activității, elevii au înțeles că
resursele digitale pot fi valorificate și pentru a ne
performa competențele de lectură și că indiferent de
tipul, materialul-suport, contextul acesteia,
important este să citească și că o dată cu exersarea
lecturii, devin cititori competenți care în ultimă
instanță se autocunosc și se dezvoltă personal.
Bibliografie:
Calvino, Italo, Dacă într-o noapte de iarnă un
călător, Editura Polirom, Iași, 2006.
Dumitru, I., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea
eficientă, Editura de Vest, Timişoara, 2001.
Eco, Umberto, Limitele interpretării, ediţia a II-a
revăzută,Editura Polirom, Iaşi, 2007.
Ionescu, M., Bocoş, M., Tratat de didactică

65
modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2011.
Pamfil, Alina, Didactica literaturii. Reorientări,
Editura Art, București, 2016.

66
Învățarea bazată pe proiecte (BPL) în
cadrul cluburilor de lectură
Prof. Ana Haraga
Şcoala Gimnazială „Aron-Vodă” Aroneanu
Project-based learning (PBL) este o strategie
de lucru modernă, cu o valoare educațională
remarcabilă, deoarece își propune să stimuleze și să
dezvolte capacitatea creativă a elevilor de a rezolva
probleme dificile, de obicei în echipe mici. De regulă,
BPL se desfășoară într-o succesiune de etape: a.
definirea problemei; b. generarea ideilor; c.
proiectarea și dezvoltarea unui prototip al soluției; d.
expunerea și testarea/evaluarea produsului final de
către colegi/profesori îndrumători/colegi.
Exemplu de PBL descris în acest material a
avut ca avut ca punct de plecare următoarea
problemă: cunoașterea superficială și receptivitatea
scăzută a elevilor față de folclorului național. Fiind o
temă amplă, am optat pentru domeniul folclorul
copiilor. Din etapa de căutare a ideilor, am agreat
propunerea de a căuta soluții într-un parteneriat cu
elevi de aceeași vârstă de peste Prut.
Elevii Școlii Gimnaziale „Aron-Vodă”
Dorobanț au fost inițiatorii Proiectului Educaţional
Transfrontalier ,,Folclorul copiilor, între Dunăre și
Nistru”, desfășurat în perioada nov.2021-martie

67
2022. Proiectul a avut ca scop realizarea dialogului
intercultural, prin activități comune de lectură,
cercetare și învățare online, între elevii de la Şcoala
Gimnazială „Aron-Vodă”, Jud. Iaşi, România și
partenerii noștri - elevii clasei a VII-a de la de la
Gimnaziul Cotiujeni, raionul Briceni, Republica
Moldova.
Activitatea a oferit elevilor din cele două
intituții din România și Republica Moldova
oportunitatea de a aborda literatura din folclorul
copiilor într-un cadru nonformal, inovativ, atractiv și
eficient și a constat în derularea unor activităţi care
au avut ca principal scop dezvoltarea interesului
pentru lectură și studiu, prin activități de
documentare, pornind de la provocarea de a
descoperi frumusețea, bogăția și profunzimea
folclorului național. A fost un proiect cu o valoare
educativă remarcabilă.
Prin dimensiunea transnațională, Proiectul
Educaţional „Folclorul copiilor, între Dunăre și Nistru”
a stimulat interesul pentru comunicare
transfrontalieră și activități parteneriale. Prin
dimensiunea transcurriculară, incluzând ariile
curriculare Om şi societate, Arte, dar mai ales
domeniul Limbă şi comunicare, a contribuit la
cunoaşterea realităţii; sporirea volumului de
informaţii; îmbogăţirea vieţii sufleteşti; cultivarea
unor trăsături morale pozitive; dezvoltarea abilităților

68
de utilizare a instrumentelor media în cercetare și
expunerea rezultatelor; dezvoltarea abilităților de
comunicare și exprimare artistică.
Prin obiectivele urmărite, am realizat
cunoașterea tipurilor de texte literare din domeniul
folclorul copiilor; familiarizarea elevilor cu strategiile
și mijloacele de comunicare online în activitățile
parteneriatelor educative internaționale; dezvoltarea
abilității de utilizare a instrumentelor media în
realizarea unui produs intelectual care să reflecte
rezultatele experienței comune de învățare.
Activităţile proiectului s-au derulat în șase
etape, în intervalul noiembrie 2021-martie 2022.
În etapa salutului virtual, 23-30 nov. 2021, s-
au organizat echipele de elevi în ambele instituții:
echipa „Tezaur” - Republica Moldova și echipa „Club
DoRO” – România. În cadrul atelierului, fiecare
echipă a creat un poster de promovare, numit ”Salut
virtual”, în care au fost incluse numele echipei, tema
proiectului, instituția, logoul instituției și logoul
proiectului.
A urmat prima întâlnire virtuală, 5 dec. 2021.
A fost o întâlnire online, plină de emoții, cu
partenerul de peste Prut, o sesiune interactivă
desfășurată pe platforma Zoom. Elevii au comunicat
direct, au făcut cunoștință și au stabilit tematica,
programul colaborării transfrontaliere și soluția-
prototip. Dintre două variante: carte electronică sau

69
Google site, prin intermediul cărora să promovăm
rezultatele cercetării noastre, elevii au ales ca
produs final realizarea unui Google site. S-a stabilit
bibliografia proiectului, care să asigure suportul
teoretic al activităților de studiu în domeniul
folclorului.
În etapa de cercetare, dec. 2021 -ianuarie
2022, în fiecare unitate s-au desfășurat atelierele de
lectură, având ca temă creațiile literare folclorice din
domeniul folclorul copiilor. A fost încurajată
participarea tuturor elevilor, exprimarea opiniei
personale, iar activitățile au fost atractive, variate și
stimulative. S-au folosit instrumente de ghidare a
lecturii, de documentare, de culegere a datelor.
În penultima etapă, de acțiune în baza
cercetării, 1-28 februarie 2022, elevii din cele două
țări au desfășurat muncă de folcloriști; au mers pe
teren, în comunitate, au cules texte, le-au înregistrat
și tehnoredactat și au realizat portofoliul proiectului.
Au cules/înregistrat texte din folclorul local și au fost
surprinși să descopere un adevărat tezaur folcloric,
despre care nu știuseră mai nimic anterior. Învățarea
prin descoperire a fost deosebit de stimulativă. Toate
materialele au fost realizate în format electronic,
utilizând instrumente IT. A fost etapa cea mai
îndrăgită. S-a realizat implementarea cunoștințelor
acumulate; învățarea prin documentare; dezvoltarea
gândirii critice; creativitatea artistică; dezvoltarea

70
spiritului de echipă; stimularea inițiativei;
participarea activă a fiecărui elev; deschiderea către
activități de colaborare; atitudine tolerantă; abilitățile
de comunicare orală/scrisă; abilități de utilizare a
instrumentelor media.
În etapa de colaborare, martie 2022, s-au
alcătuit grupe mixte, din elevi din cele două
comunități școlare, având ca sarcină realizarea
portofoliului electronic al proiectului, numit „Folclorul
copiilor, între Dunăre și Nistru”, cu contribuția tuturor
elevilor înscriși. Rezultatul a fost excepțional. Prin
colaborare, participanții au realizat un site al
proiectului, cu secțiunile: poezia obiceiurilor; poezia
de ritual; poezii vesele despre vietăți; jocuri și
numărători; frământări de limbă și ghicitori, în care
au publicat rezultatele colaborării lor:
https://sites.google.com/view/folclorulcopiilor/pagina
-de-pornire
Figură 1 Site-ul „Folclorul copiilor între
Dunăre și Nistru”

71
Expunerea, testarea și evaluarea produsului
final s-a făcut în întâlnirea finală, pe Zoom. În cadrul
fiecărei grupe mixte sarcinile au fost precis
distribuite, așa încât fiecare elev participant a avut
posibilitatea să-și expună rezultatele activității. Un
feedback prețios a fost furnizat de elevi, prin
răspunsurile la chestionarul „Impresii din proiect”.
Impactul a fost pozitiv. Activităţile din cadrul
proiectului „Folclorul copiilor între Dunăre și Nistru”
au contribuit atât la educaţia intelectuală, estetică,
moral-civică a elevilor din instituțiile partenere, cât şi
la dezvoltarea instituțională, prin promovarea
parteneriatului internațional, schimb de experiență,
exemple de bune practici. Elevii și profesorii implicați
au avut oportunitatea de a cunoaște sistemele de
învățământ din cele două țări. Au fost încurajate
inițiativa și schimbul de idei. Participarea la proiect a
fost o bună oportunitate de a depăși barierele
comunicării între profesori și elevi din sisteme de
învățământ diferite, de a descoperi eficiența muncii
în echipă în dezvoltarea competențelor sociale,
civice și de comunicare.
Proiectul este sustenabil. În ambele instituții
au continuat activitățile de valorificare și promovare
a folclorului local în activitățile cultural-artistice.
Lucrul în ateliere de lectură l-am continuat, fiind
parteneri în concursul național „BookMasters”

72
• Agrigoroae, Dan – Cartea copiilor-folclor
literar, ed. ADAN, P. Neamţ, 2005.
• Comişel, Emilia – Folclorul copiilor. Studiu si
antologie, Editura Muzicală, Bucureşti, 1982;
• Breazul, G.; Saxu, N. (1985) – Carte de
cântece pentru copii, Editura Muzicală,
Braşov;
• Ionescu, Nelu – Cântece din folclorul
copiilor, Ed. Tineretului, 1955;
• Roşianu, Nicolae – Eseuri despre folclor,
Editura Univers, Bucureşti, 1981;
• Tocilescu, Barbu – Folclor literar românesc,
E.D.P., Bucureşti, 1975;

73
De ce să mai citim astăzi?
Prof. Harapașcu Sofia,
Colegiul Național „George Coșbuc” Năsăud
Trăind într-o societate informatizată, ancorată
mai mult într-o comunicare virtuală, în care accesul
la informație este doar la un click distanță, se pune
problema, tot mai des și tot mai repetitiv: „De ce să
mai citim astăzi?”, „Ce ar putea oferi lectura mai mult
decât rețele de socializare?” Ei bine, în zilele
noastre, lectura devine act de cunoaștere și act de
comunicare, în care cititorul are rol activ, dinamic, se
angajează într-un dialog cu textul, cu autorul care
comunică/ se comunică.
În acest context, rolul profesorului de Limba
română este major în stimularea gustului pentru
lectură, deși persoana acestuia reprezintă doar unul
dintre agenții modelatori ai personalității
adolescentului de azi. Prin lectură, se urmăreşte
formarea unor competenţe şi abilităţi care se vor
dezvolta pe mai multe tipuri de practici: lectura de
informare, lectura de plăcere, lectura
instituţionalizată. Se doreşte, aşadar atât formarea
unui lector competent, specializat, dar şi a unui cititor
care să-şi formeze gustul propriu de lectură, astfel
încât să fie un cititor activ pe tot parcursul vieţii sale.
Dacă lectura obligatorie este mai ușor de

74
urmat, deoarece există o legătură directă cu
parcurgerea programei școlare pentru examenul de
bacalaureat, atunci când este vorba de formărea
unui cititor activ pe tot parcursul vieții, rolul
profesorului de Limba română este de a apropia
elevul de literatură, de a accesibiliza trecerea de la
lectură școlară obligatorie la lectura de plăcere,
recreativă, prin care fiecare tânăr își creionează
propriul traseu aristic, își descoperă genurile literare
preferate.
În acest scop, orele de Limba și literatura
română la liceu trebuie să aibă în vedere și acest
deziderat esențial pentru formarea orizontului
cultural al tânărului absolvent de liceu. Ca profesor
de Limba română la cicul liceal, la Colegiul Național
George Coșbuc, din Năsăud, pentru mine această
preocupare de a facilita elevilor „întâlnirea” cu
literatura s-a realizat cu ajutorul unui opțional ca
disciplină nouă, „Lectura și abilitățile de viață”.
Propunând elevilor de liceu acest opțional, am avut
oportunitatea de a descoperi scriitori consacrați ai
literaturii române, scriitori din literatura europeană
sau tineri scriitori.
Trebuie să recunosc că acest parcurs este
interesant și atractiv și pentru profesor, dar și pentru
elev. Cunoașterea, studierea, descoperirea literaturii
contemporane este o adevărată provocare pentru
actanții procesului educațional. Ca profesor am fost

75
intrigată să aflu preocupările scriitorilor tineri, nume
cunoscute sau mai puțin cunoscute ale literaturii
contemporane.
Pentru elevi, literatura contemporană a oferit
prilejul descoperirii unei lumi ficționale apropiate de
limbajul lor, preocupările lor, probleme esențiale ale
lor, întrebările existențiale specifice vârstei lor.
Ora destinată opționalului „Lectura și
abilitățile de viață” a devenit teren propice pentru
noi emoții, pentru explorare și aventură, pentru
dezbateri serioase, pentru argumentări și
contraargumentări. Astfel, am constatat că tinerii se
exprimă mai ușor, mai implicat, deoarece au
libertatatea de a crea propria hermeneutică a
textului, de a își exersa analiza literară, de a depăși
limite dincolo de interpretările clasice.
Din acest punct de vedere am avut
posibilitatea de a citi autori aparținând generației
douămiiste, care au origini în zona Năsăudului. Mă
refer aici la Ioana Nicolaie, Dan Coman, Gelu Vlașin,
tineri scriitori cu origini năsăudene, dar și poeți
precup Cosmin Perța, Ștefan Manasia. În acest
sens, unii elevi au avut posibilitatea să participe la
lansările de carte ale Ioanei Nicolaie, Mircea
Cărtărescu, Gabriel Cărtărescu, organizate la
Bistrița, dar și prin întâlnirea poetului Gelu Vlașin,
prezent în Năsăud de mai multe ori alături de liceenii
noștri. Taberele de scriere literară reprezintă reale

76
contexte prielnice dezvoltării spiritului critic, dar și
creator, de aceea elevi ai școlii noastre au participat
la tabăra națională de creație „Tinere condeie”,
organizată la Călimănești sau tabăra de creație
„Locuiește în poveste”, organizată de Editura Arthur
sau „Tabăra de POVeste” organizată de POV 21.
Orele destinate lecturii scriitorilor
contemporani au stârnit curiozitatea elevilor, au
transmis dorința de a citi, de a descoperi scriitori
tineri, creativi, ancorați în realitatea lumii lor. Astfel,
opționalul a devenit modalitatea de a apropia liceeni
de lectură, de a dezvălui o lume nouă, fascinantă,
care intrigă și contribuie la formarea competenței de
lectură activă și conștientă. Fiecare profesor de
română își descoperă propria cale spre sufletul
elevilor, propria modalitate prin care face cunoscut
elevilor rostul și farmecul literaturii. Orele de limba
română încă mai transmit emoție, reprezintă puntea
spre frumusețe și sensibilitate. De ce să nu mai citim,
când lectura este una dintre puținele capricii pe care
ni le mai permitem?

77
Hai, copii, să citim!
Prof. Ilina Elena
Școala Gimnazială Nr. 1 Valea Danului
În multe școli de astăzi se desfășoară o
varietate de activități extrașcolare, inclusiv activități
cultural-artistice, care cuprind și literatura ca
domeniu principal. Aceste activități au scopul de a
încuraja și dezvolta interesul elevilor pentru
literatură, citit și scriere creativă, oferindu-le
oportunitatea de a explora și de a se angaja într-o
varietate de activități legate de literatură.
Cluburi de lectură: Elevii se pot înregistra în
cluburi de lectură unde discută despre cărțile citite,
își împărtășesc opiniile și experiențele, și pot
participa la activități interactive, cum ar fi jocuri de rol
bazate pe personaje literare. Acestea sunt o
modalitate minunată de a încuraja interesul pentru
literatură în rândul elevilor. Ele oferă un mediu în
care elevii pot explora cărți diverse și pot avea
discuții interactive pe marginea acestora. Cluburile
de lectură pot alege cărți dintr-o gamă largă de
genuri literare și stiluri, pentru a satisface diferitele
interese ale elevilor. Se pot alege cărți clasice,
romane contemporane, cărți pentru copii sau chiar
poezie. Când întâlnești un om cu un personalitate

78
deosebită ar trebui să-l întrebi ce cărți citește. (Ralph
Waldo Emerson)
După ce elevii citesc o carte în cadrul clubului,
se organizează ședințe de discuții în care aceștia își
împărtășesc impresiile, ideile și întrebările legate de
carte. Aceste discuții pot fi ghidate de un profesor
sau pot fi purtate în mod liber între elevi.
Pe lângă discuțiile despre cărți, cluburile de
lectură pot organiza și activități interactive. De
exemplu, elevii pot juca jocuri de rol bazate pe
personaje literare, pot crea prezentări vizuale sau
pot realiza scurte adaptări teatrale ale fragmentelor
din cărțile citite.
Ocazional, cluburile de lectură pot invita
autori, critici literari sau alte personalități din lumea
literară pentru a susține prelegeri sau pentru a
participa la discuțiile cu elevii. Aceasta poate fi o
oportunitate extraordinară pentru elevi de a
interacționa direct cu profesioniști din domeniul
literar.
Cluburile de lectură pot oferi, de asemenea, o
platformă pentru dezvoltarea creativității. Elevii pot fi
încurajați să scrie recenzii de carte, să creeze
ilustrații sau colaje inspirate de cărți, sau chiar să își
dezvolte propriile povestiri sau poezii.
Cluburile de lectură nu doar că încurajează
lectura, ci și dezvoltă abilități de comunicare, de
exprimare a opiniei și de gândire critică. Ele oferă

79
elevilor oportunitatea de a descoperi noi autori și
cărți, de a explora diferite perspective și de a
dezvolta o legătură mai profundă cu literatura.
Concursuri literare: Școlile pot organiza
concursuri de scriere creativă sau de recitare a
poeziei. Elevii pot să-și pună în valoare talentul și
creativitatea, iar câștigătorii pot fi premiați și
încurajați să-și continue pasiunea pentru literatură.
Acestea sunt o modalitate excelentă de a stimula
creativitatea și talentul în rândul elevilor. Aceste
concursuri pot fi organizate la nivelul școlii sau pot
implica și alte școli dintr-o regiune sau chiar la nivel
național. Cartea este cea mai bună armă împotriva
intoleranței și ignoranței. (Lyndon Baines Johnson)
Concursurile literare pot avea diverse
categorii de participare, în funcție de genul literar sau
de tipul de scriere. De exemplu, pot exista categorii
pentru povestiri scurte, poezie, eseuri sau chiar
scenarii de teatru. Aceasta permite elevilor să
aleagă categoria care se potrivește cel mai bine cu
interesele și abilitățile lor literare.
Lucrările depuse sunt evaluate de un juriu
format din profesori, scriitori sau alte persoane cu
expertiză în domeniul literar. Juriul evaluează
lucrările în funcție de originalitatea, stilul literar,
construcția poveștii sau poeziei, precum și de
îndemânarea în utilizarea limbii. În concursurile
literare, se pot organiza și secțiuni dedicate recitării

80
de poezie. Elevii pot alege poezii cunoscute sau pot
recita poezii scrise de ei înșiși. Această secțiune îi
încurajează pe elevi să exploreze ritmul, tonalitatea
și expresivitatea limbajului poetic.
Participanții și câștigătorii concursurilor
literare sunt recunoscuți și premiați pentru eforturile
și talentele lor. Aceasta poate include diplome, cărți,
premii în bani sau alte recompense. Premiile și
recunoașterea îi motivează pe elevi să continue să-
și dezvolte abilitățile literare și să-și exploreze
pasiunea pentru literatură. Să nu termini de citit o
carte doar pentru că ai început-o. (John
Witherspoon)
În unele cazuri, lucrările remarcabile depuse
la concursuri literare pot fi publicate într-un volum
sau pot fi prezentate într-un eveniment literar
special. Acest lucru oferă elevilor oportunitatea de a-
și vedea lucrările în print sau de a le împărtăși cu
publicul larg.
Concursurile literare nu doar că încurajează
elevii să-și exploreze și să-și pună în valoare
creativitatea și talentul literar, ci și le oferă o
platformă pentru a-și exprima ideile și emoțiile prin
intermediul cuvintelor. Ele stimulează imaginația,
abilitățile de scriere și pasiunea pentru literatură,
contribuind la dezvoltarea globală a elevilor.
Spectacole și reprezentații teatrale: Elevii pot
participa la punerea în scenă a pieselor de teatru

81
bazate pe opere literare celebre sau pot crea
spectacole adaptate după romane sau povestiri.
Spectacolele și reprezentațiile teatrale bazate
pe opere literare sunt o modalitate captivantă de a
aduce literatura în viață și de a oferi elevilor o
experiență directă și interactivă. Piese de teatru
celebre, bazate pe opere literare clasice sau
contemporane, pot fi adaptate pentru a fi interpretate
de elevi. Ei pot lucra în echipă pentru a adapta
povestea, a crea dialoguri și a stabili regia
spectacolului. Această experiență îi încurajează pe
elevi să exploreze și să înțeleagă mai profund
lucrările literare și să-și dezvolte creativitatea și
abilitățile de comunicare.
Elevii care participă la spectacole teatrale vor
avea oportunitatea de a lucra împreună pentru a-și
construi personajele, a învăța replicile și a practica
mișcările scenice. Rehearsalurile și pregătirea oferă
elevilor o experiență valoroasă în colaborare,
încredere în sine și disciplină. Elevii pot contribui, de
asemenea, la crearea decorurilor și a costumelor
pentru spectacole. Aceasta implică lucrul manual,
colaborarea și creativitatea în designul și realizarea
scenelor și a vestimentației adecvate pentru
poveste. Întotdeauna mi-am imaginat Paradisul ca
fiind un fel de bibliotecă. (Jorge Luis Borges)
Spectacolele teatrale pot fi prezentate în fața
colegilor de școală, a părinților și a comunității.

82
Aceasta oferă elevilor o oportunitate de a-și
demonstra talentele și de a primi feedback și
apreciere din partea publicului. Astfel de prezentări
dezvoltă abilități de comunicare și încredere în sine.
Prin intermediul spectacolelor teatrale, elevii
pot explora mai profund temele și personajele din
operele literare. Ei pot să intre în pielea personajelor
și să înțeleagă mai bine motivațiile și conflictele
acestora. Acest proces contribuie la înțelegerea și
interpretarea mai amplă a literaturii.
Spectacolele și reprezentațiile teatrale oferă
elevilor o platformă pentru a-și exprima creativitatea,
a dezvolta abilitățile de comunicare și a înțelege într-
un mod mai profund operele literare. Această
experiență le oferă și ocazia de a se bucura de
colaborare, de a-și demonstra talentele artistice și
de a crea amintiri durabile.
Festivaluri literare: Școlile pot organiza
festivaluri literare în care elevii pot prezenta propriile
lor scrieri sau pot susține recitaluri de poezie. De
asemenea, pot fi invitați și autori sau scriitori
cunoscuți pentru a ține prelegeri sau seminarii.
Festivalurile literare sunt evenimente speciale
organizate de școli pentru a celebra și promova
literatura și creativitatea elevilor. Aceste festivaluri
oferă o platformă pentru a-și exprima talentul literar,
a interacționa cu alți pasionați de literatură și a se
conecta cu scriitori profesioniști.

Din carte... mai departe Books... Pass Them on

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Din carte... mai departe Books... Pass Them on

Similar to Din carte... mai departe Books... Pass Them on (20)

More from Cimpeanemese

More from Cimpeanemese (20)

Recently uploaded

Recently uploaded (7)

Din carte... mai departe Books... Pass Them on