1. B R A Ş O V F o r t i f i c a ţ i i l e c e t ă ţ i i AVANSARE Manuală !

2. Nu ne interesează trecutul, numai prezentul. Iar asta ne taie rădăcinile. O lume fără rădăcini este o lume fără morală. Lumea a î nceput s ă uite s ă vorbeasc ă , pentru c ă nu mai cite ş te. Zoe Dumitrescu Buşulenga ( Maica Benedicta de la Văratec) M O T T O

3. Scurt Istoric introductiv Mărturiile dezgropate indică prezența unor mari culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei, Schnekenberg ) pe teritoriul de azi al Brașovului, apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului. Mai târziu, descoperirile arheologice au atestat existența unor temple dacice în zona Pietrele lui Solomon, a unor depozite de alimente în actuala Piaț ă a Sfatului, a unor așezări și cetăți pe Dealul Melcilor și în cartierul Valea Cetății. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de către autorități în cadrul programului de sistematizare. Până spre secolul al XIII-lea al erei noastre, niciun document nu pomenește de Brașov. Totuși, se remarcă o continuă locuire, mai ales în zona Șchei sau Bartolomeu. Actualul municipiu s-a format prin unirea mai multor nuclee: Bartholomä, Martinsberg, Cetatea (Corona), Șchei, Blumăna, Noua, Dârste, Stupini. Tot aici exista, cu mult înainte de înființarea cetății Brașovului medieval, o veche așezare românească cu numele "Cutun" sau "Cotun" de formă circulară, limitată de actualele străzi: Pe Coastă, I.Barac, Valea Morilor și Coastei, ai căror locuitori din vechime erau apărătorii cetății de pe Tâmpa. Această așezare a continuat să existe și după înființarea cetății Brașov, dar după înălțarea zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei.

4. Cetatea de la Pietrele lui Solomon este o fortificație antică aflată pe teritoriul Brașovului. Se află situată în zona „Între Chietri”, cu vedere directă înspre nord-estul Tâmpei și cu dealul Stejeriș - în ambele locuri fiind regăsite alte vestigii dacice. Avea rol de refugiu pentru populația dacă a așezărilor civile dimprejur. În urma c ercetări lor arheologice s-a putut constata o continuă locuire a cetății pe întreaga durată a neoliticului, epocii bronzului și cea a fierului. Cetatea era compusă dintr-o incintă împrejmuită cu ziduri dacice, val de pământ și palisade. Aceasta din urmă este presupusă a fi având rol de drum de rond pentru străji ori platformă pentru lupte. În incinta fortificației se mai afla și un turn-locuință. După o vreme, construcțiile s-au înmulțit prin terasarea unei părți a incintei. În acestea s-au descoperit urme de ceramică - atât comună cât și de lux - precum și obiecte de fier. Totodată s-a semnalat existența unei cisterne săpată în stâncă, pentru apă ori provizii. Tot prin metode arheologice a fost stabilit și sfârșitul cetății, care s-a petrecut în timpul războaielor daco-romane. Astăzi, zona care se afla cetatea este de nerecunoscut, pe locul acesteia aflându-se una din mesele junilor iar pe una din laturile turnului găsindu-se câteva trepte de piatră. Cheile Pietrele lui Solomon

5. 1211: Printr-o diplomă a regelui maghiar Andrei al II-lea al Ungariei, Cavalerii Teutoni sunt așezați în Țara Bârsei (Numele apare sub formele Borza în diplomă și Burszam în bula papală care a aprobat-o) Se pare că au întărit cetatea Brașovia de pe Tâmpa. Cavalerii teutoni construiesc cel mai vechi edificiu din ora ş , Biserica Bartolomeu (aproximativ anul 122 3 ) 1203: Tradiția și cronicile calendarelor brașovene îl consideră ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”. Totuși documentele și izvoarele sigure nu confirmă această dată.

6. Biserica “Sf. Bartolomeu” - 1223 - cea mai veche clădire a oraşului -

7. 1228: Se întemeiază la Brașov o mănăstire de surori ale ordinului călugăresc al . premonstratensilor, aflată lângă Biserica Neagră de mai târziu, 1234: Cercetătorul Norbert Backmund a editat așa-numitul „Catalogus Ninivensis” , care conține numele de Corona pentru aşezarea de la poalele Tâmpei. 1241: Invazie tătară, prilej cu care este cucerită cetatea Șprenghi, ale cărei . începuturi nu se cunosc (cel mai probabil pe locul unui vechi castru roman) . . Cetatea a fost distrusă două secole mai târziu, de către invadatorii turci. 1252 : Barassu : este numele sub care este numită localitatea , într-un act emis de . cancelaria regel ui Bela al IV-lea . 1271 : Brasu . Acest toponim este atestat într-un document latin . 1288 : Braso apare într-un document, aflat în Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia, . Urmează menționarea tot mai deasă a municipiului: Bra s ov (1294), Brassov . (1295), Brasso (1309), Brassou (1331), Korona (1336) etc. 1395: Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg semnează un tratat de . alianță împotriva puterii otomane. Doi ani mai târziu, regele Ungariei . eliberează un act care dă dreptul Brașovului de a-și construi fortificații de . piatră urmărind îndeaproape ridicarea acestora. 1421 și 1438: Invazie a turcilor. În urma acestor acțiuni militare, prin tratat, . dobândesc cetatea de pe Tâmpa. 1424: Blănarii brașoveni își alcătuiesc primul statut dintre bresle. 1448 - 1453: Iancu de Hunedoara răscumpără și dă ordin de distrugere a cetății . Brașovia de pe șaua Tâmpei.

8. Cetatea Brașovia Ocupând o suprafață de aproximativ 23.000 mp și având ziduri înalte și groase de 1,70 până la 1,80 m, cetatea Brașovia, aflată pe vârful Tâmpei, a constituit multă vreme un important punct de apărare pentru Brașov. Originea fortificației nu se cunoaște, cert este că aceasta datează încă dinaintea venirii teutonilor în Țara Bârsei. Prima dată, cetatea este menționată într-un document din 16 octombrie 1434. Arhitectura construcției este simplă, făcând ipoteza ca cetatea să aparțină epocii preromanice. În 1933, Muzeul Săsesc al Țării Bârsei a efectuat în cetate săpături arheologice, care au dus la degajarea fundațiilor capelei Sf. Leonhard din apropierea porții principale a cetății. Săpăturile au fost continuate în 1937 de către Alfred Prox, care a cercetat cisterna din incinta capelei. Atunci s-a putut constata că cisterna având un diametru de 6,8 m a fost adâncită în stâncă până la 5 m, unde s-a dat de un strat de apă, surprinzător la această înălțime. Faptul că din trei părți fortificația era înconjurată de prăpăstii, iar a patra era bine apărată, făceau din aceasta una dintre cele mai inexpugnabile (greu de cucerit) cetăți din Transilvania și Europa (de fapt, n-a fost ocupată niciodată, decât prin tratate).

9. Cetatea Braşovia în litogravură de epocă

10. Printre altele amintim că î n anul 1395, înaintea declanșării războiului cu turcii, Mircea cel Bătrân și-a adăpostit familia în cetate. La 1421 cetatea este dată ca zălog sultanului Murad al-II-lea , turcii dominând de pe înălțime orașul. Înțelegând repede pericolul, brașovenii au recuperat-o cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara. Acesta, poposind la Brașov în noiembrie-decembrie 1447, a vizitat personal „castrum Brassoviense” și a putut constata dificultățile survenite în apărarea și întreținerea acestei cetăți. De aceea, el a dat ordin de demolare pe deplin justificat și a dispus ca pietrele rezultate din demolare să fie utilizate la fortificarea zidurilor orașului din vale. În primăvara anului 1455, cetatea era deja demolată, dar a rămas întreagă capela cetății . Cu ocazia amenajărilor legate de construcția telefericului pe Tâmpa (1970) și a restaurantului „Panoramic”, s-a făcut un nou drum de acces, demolându-se o parte din bastionul porții principale.

11. Invaziile turco-tătare tot mai dese în Brașovul secolelor XIII - XV au făcut ca majoritatea populației care nu era legată de pământul fertil din Bartolomeu să se strămute pe locul dintre Tâmpa, Șchei și dealul Warthe. Înainte aici exista o pădure deasă, prin mijlocul căreia trecea pârâiașul dinspre Pietrele lui Solomon (Graft). Acolo unde acesta se despărțea în două, un braț luând-o spre Blumăna iar celălalt spre Brașovechi, exista un turn de observație în jurul căruia, începând cu 1420, s-a construit clădirea Casei Sfatului. După 1383, locul noii așezări a fost fortificat doar cu șanturi, valuri de pământ și palisade. La sfârșitul secolului al XIV incinta se reface în piatră. Treptat însă, a început construcția zidurilor și bastioanelor, care au dus faima Brașovului până departe ca fiind „cetatea celor șapte bastioane”. Braşovul la 1689

12. În total, zidurile aveau 3000 m lungime, fiind de 12 m înălțime și groase de 1,70 până la 2,20 m. Pe lângă bastioanele dispuse la fiecare 110 m, acestea mai erau apărate și de 28 de turnuri de pulbere, de formă pătrată. Astăzi se mai păstrează doar 6, 2 pe latura de sud și 4 pe latura nord-vestică a cetății. Zidurile erau duble și, uneori, - pe latura nord-estică mai ales - triple, între ele existând șanturi și valuri de pământ. Între ziduri se aflau așa numitele „țarcuri” (zwinger), stăpânite fiecare de câte o breaslă. Începând din secolul XV, sub supravegherea regelui Sigismund de Luxemburg, se construiră astfel primele fortificații ale cetății Brașov. Au fost ridicate începând cu secolul XV de către diferite bresle, care le foloseau pe timp de pace pentru depozitarea mărfurilor, iar la vreme de asediu sau atac deveneau fortărețe.

13. Bastionul Funarilor (sau Frânghierilor) este primul bastion menționat în documente, la 1416.

14. Bastionul Fierarilor exista deja la 1521 . Prima atestare documentară este în 1529. Actualmente adăposteşte arhivele statului.

15. Turnul Negru datează din secolul XV . M ai demult, turnul poseda un sistem de legătură cu Cetatea printr-un pod mobil ce se lăsa până la Bastionul Fierarilor.

16. Bastionul Graft sau Bastionul Poartă , cum s-a mai numit din pricina formei sale, a fost construit între anii 1515 - 1521 , apărat și întreținut pe costurile breslei șelarilor, fiind menit să facă legătura între oștenii din cetate și Turnul Alb.

17. Construit între anii 1460 și 1494 , Turnul Alb se află la 59 m depărtare de zidul cetății, cu care comunica printr-un pod mobil spre Bastionul Graft. reprezenta cel mai ridicat punct de fortificație din Brașov şi era apărat de bresl ele cositorari lor și arămari lor .

18. Bastionul Țesătorilor , construit de către breasla țesătorilor, pe patru nivele, are o arhitectură unică în sud-estul Europei . Ridicat între 1421 și 1436

19. Bastionul Postăvarilor , situat în colțul de nord-est al cetății Brașov, a fost apărat și construit de breasla aurarilor, între 1450 și 1455 . În 1640, punctul de apărare a fost preluat de către postăvari.

20. Bastionul Cojocarilor , sau Tăbăcarilor cum i se mai spune, a fost construit în jurul anului 1452 şi comunica cu Bastionul Postăvarilor printr-o galerie de-a lungul zidului exterior

21. În 1612 , judele orașului, Michael Weiss, a hotărât ridicarea a încă unui zid exterior al orașului. Planul a rămas nerealizat datorită morții judelui în bătălia de la Feldioara (16 octombrie 1612) împotriva principelui tiran Gabriel Bathori. În 1632, câțiva meșteri aurari au reluat ideea de a construi un bastion nou . în doi ani, Bastionul Aurarilor s-a aflat aproximativ la mijlocul laturii de nord și nord-est a cetății. Bastionul Aurarilor a fost demolat în 1886 . în spatele lui fiind construită Școala reală de stat (1888 - 1889), devenită mai târziu liceul «Dr. Ioan Meșotă», iar astăzi corpul T al Universității «Transilvania» din Brașov.

22. Poarta Ecaterinei a fost construită pe locul unei vechi porți din veacul al XIV-lea sau al XV-lea, distrusă în august 1526 . În 1559 a fost ridicat și turnul porții, care se vede și astăzi. A rhitectura acestuia este unică în lume . Cele patru turnulețe simbolizau „Jus Gladii”, un privilegiu medieval care dădea conducătorilor brașoveni dreptul de a aplica pedeapsa supremă .

23. Aflat în nord-vestul cetății Brașov, Bastionul Curelarilor avea o formă de potcoavă, de peste 40 m lungime și 14 până la 17 m lățime. Perimetrul exterior măsura 102 m, iar înălțimea zidurilor era de 15 m. Zidurile măsurau la bază peste 4 m în grosime, care se reducea apoi până la doi metri. Prima mențiune documentară a fortificației datează din 1525. Ca și Bastionul Țesătorilor și cel al Fierarilor, Bastionul Curelarilor avea trei nivele și un turn de observație. Incendiul din 1689 a lăsat neatinsă fortificația. Ruinat în mare parte, a fost demolat în 1887, pe locul lui construindu-se Casa Baiulescu.

24. Poarta Vămii sau a Mănăstirii , prima poart ă de acces din cele trei por ţ i ale cet ăţ ii, din Bra ş ov, situată la capătul străzii Mure ş enilor de astăzi (pe atunci strada Vămii), era compusă dintr-un veritabil bastion de formă circulară și un turn, fiind realizat un complex lung de aproape 100 m. Apărută în secolul XVI, poarta era întărită cu stâlpi grei de stejar . Turnul porții - cea mai veche parte a fortificației, datând din secolul XIV - era crenelat, pe partea dinspre oraș având un cadran solar. Pe frontispiciu, Poarta Vămii prezenta un tablou în culori - imaginea împăratului Sigismund, cel care la 10 martie 1395 a dat poruncă pentru fortificarea orașului. Dispunea de un pod mobil cu lanțuri, care se trăgea noaptea. . Spre interiorul orașului se întindea un coridor boltit, lung de 30 de m. Pe parcursul coridorului interior, drumul putea fi blocat prin mai multe porți și gratii, ceea ce facea ca bastionul sa fie inexpugnabil. Pe aceasta poartă a intrat în oraș, la 1 martie 1600, Mihai Viteazul. Tot pe aceasta poartă domnitorul a părăsit orașul la 1 iulie 1600, dupa încheierea victorioasă a campaniei din Moldova. Ea a fost puternic afectată de cutremurul din 1738, practic prăbușindu-se. A fost dărâmată abia în 1836.

25. În locul vechii căi de acces în cetate a fost construită, în 1838, o poartă asemănătoare celei din Șchei, în stil brandemburghez (meșter constructor: Andreas Dieners) având câte două treceri pentru vehicule și pietoni. Aceasta a durat doar jumătate de veac. În 1891, când au fost puse șinele pentru tramvai, locomotiva cu aburi nu a încăput pe sub poartă, așa că a avut aceeași soartă ca și predecesoarea ei.

26. Principala poartă a cetății Brașov se afla la capătul Uliței Căldărarilor, mai târziu a Porții, iar astăzi strada Republicii.

27. Incendiul din 1519 distruge o parte a clădirii, reconstruită între 1522 și 1524 sub formă de bastion semicircular, de 100 m lungime, având găuri de tragere și guri pentru smoală topită. În 1537, porții i se adaugă un turn, înlocuit în 1650 - 1651. Acesta din urmă avea un ceas mare și era împodobit cu fresce frumoase. Pe sub turn treceau care și pietoni cotind în unghi drept printr-un gang întunecos. Urma un coridor lung de 100 m care putea fi baricadat în mai multe locuri. Seara, de ambele părți ale turnului se închideau porti grele de stejar, mișcate pe șine de fier. Avea un pod mobil peste apă. Cutremurul din 1802 a fost decisiv pentru soarta sa. Fiind în pericol să se prăbușească, poarta a fost dărâmată în 1857. Pe o parte din teritoriul vechii porți a fost construită „Villa Kertsch” dărâmată și înlocuită în anii 70 cu turnul rotund „Modarom”. Tot în zona porții au fost ridicate noua primărie a orașului (astăzi sediul unor magazine și agenții) și Școala de meserii (azi Regionala CFR Brașov). Cu ocazia modernizării străzii Republicii, în anul 1977, s-a luat inițiativa de a marca pe noul pavaj contururile zidului exterior al bastionului de poartă și al turnului interior. Această inițiativă a fost reluată după refacerea pavajului în 2005 - 2006. Strada Republicii (fostă Porţii) Clădirea Modarom

28. O cale de acces mai puțin cunoscută și utilizată în cetatea Brașov, a fost Poarta Străzii Negre , astăzi Nicolae Bălcescu. Pomenită încă de la 1464, sub denumirea de „Swarczgas”, apoi la 1578, poarta a fost ulterior zidită. Redată în folosință după mai multe decenii, în 1785, aceasta a fost rezidită între 1788-1789. În 1873, atât turnul cât și bastionul exterior al porții au fost demolate pentru a permite un acces mai facil în cazarma „Neagră”, construită de curând pe această stradă. Poarta Străzii Negre dinspre exterior (sus) şi dinspre interior (jos )

29. În 1803, locuitorii din Șchei au cerut magistratului orașului deschiderea unei porți noi. Cererea a fost respinsă în mai multe rânduri „din lipsă de fonduri”. Negustorii români din Șchei au propus atunci înființarea unei porți cu fondurile lor. Cu toate acestea, rezolvarea problemei a fost tergiversată până în 1817, la sosirea împăratului Francisc I al Austriei. A stfel că în 1820 , în locul turnului fierarilor, dinspre Târgul Cailor, se ridică o poartă mai mică - finisată de către meșterul constructor Joseph Jani - având stema Brașovului pe frontispiciu. Datorită dimensiunilor sale, poarta s-a dovedit curând neîncăpătoare, fiind necesară construirea Porții Șchei, șapte ani mai târziu. În final, îngreunând foarte mult circulația, Poarta Târgul Cailor a fost demolată în 1874, pentru a facilita circulația sporită după construirea Gimnaziului de fete (azi Facultatea de Silvicultură).

30. Poarta Șchei c onstruită în 1827 de populaţia română din cartierul Şchei, pentru a facilita accesul în cetate, poarta Ecaterina ne mai făcând faţă numărului crescut de trecători.

31. Deși se știa de existența unei ieșiri înspre Tâmpa, pentru vitele care mergeau la păscut la poalele muntelui în vreme de asediu, se presupunea că aceasta se afla la Bastionul Funarilor. Totuși, în urma săpăturilor pricinuite de renovarea zidului de sud, poarta a fost găsită sub unul dintre turnurile de pulbere aflat între Bastionul Funarilor și Bastionul Țesătorilor: Braşovul la 1750

32. Săpăturile efectuate în 2005 - 2006 pentru renovarea porţiunii de zid de sub Tâmpa au scos la iveală, la baza unui turn de pulbere dărâmat, o mare poartă zidită. Aceasta este boltită şi suficient de largă (2 metri lăţime şi 3 înălţime) pentru a permite trecerea căruţelor pe sub ea. A fost descoperită în vara lui 2005 de către un grup de arheologi braşoveni . „Memoria acestei porţi s-a pierdut, atît în documentele scrise, cît şi în planuri, hărţi sau stampe. Nu putem avea o explicaţie. Această poartă deschidea un drum ce venea dinspre Tîmpa. Ea nu are caracterul amplu al celorlalte intrări în oraş cu incinte, cu barbacane, cu mai multe turnuri. Este o poartă simplă practicată într-un turn. Dar, indubitabil, este cea de-a cincea poartă de intrare în oraş.”Primele estimări plasează construcţia turnului – poartă în secolele XIV – XV şi se consideră că în jurul anului 1735 poarta era deja zidită.

33. Cetatea Brașovului a avut patru turnuri exterioare:Turnul Negru , Turnul Alb (amintite deja), Turnul Cizmarilor , Turnul Cuțitarilor și, în primă fază, și pe al cincelea, anume Turnul aflat pe locul Cetățuii de astăzi. Mai înainte, în actuala Piață a Sfatului, se afla doar mănăstirea de surori ale ordinului premonstratense și turnul de observație care se află și azi la baza turnului Casei Sfatului.

34. Lângă cetatea Brașovului, la poalele Tâmpei, s-au construit în secolul XV două turnuri de veghe, unite de cetate printr-un rând de ziduri, care se prelungeau, de asemena, de la turnuri către culmea muntelui. Probabil lăsate în paragină începând cu epoca armelor de foc, cele două puncte de observație au fost definitiv înlăturate în secolul XVIII (două stampe din același veac prezintă, pe rând, Tâmpa cu și fără ele). Turnul Cuțitarilor , aflat în dreptul Bastionului Țesătorilor, avea vederea deschisă înspre Șchei. Astăzi nu a mai rămas nici o urmă din acesta. Turnul Cizmarilor , situat mai sus de Bastionul Postăvarilor, domina Blumăna și Curmătura (zona dintre Tâmpa și Dealul Melcilor). În zilele noastre se mai pot observa platforma pe care se afla precum și o bună parte din baza zidului de legătură ce străbătea muntele. Ruinele Turnului Cizmarilor, cu o porţiune de zid Turnul Cuţitarilor

35. Nu trebuie uitate cele 28 de turnuri de pulbere , fiecare apărate de câte o breaslă, aflate pe zidurile cetății.

36. Un punct important de apărare, situat însă în afara cetății Brașovului, era Cetățuia de pe Strajă , sau Dealul Cetății, cum e numit astăzi. La începutul secolului XV , aici exista doar un turn de veghe, care a fost completat în 1524 cu un bastion de lemn cu patru turnuri. Distrus în 1529 de armata lui Petru Rareș, în locul lui au fost înălțate, un sfert de veac mai târziu, ziduri de piatră și au fost săpate șanturi. În 1627 a fost săpată în interior o fântână de 81 m. La 1630, cetățuia capătă cele patru bastioane de la colțuri. Pierzându-și importanța în secolul XVII, a slujit drept depozit și mai apoi de cazarmă plăieșilor. Din secolul XVIII și până în 1954 a servit și drept închisoare, apoi depozit pentru Arhivele Statului Brașov până în 1975, pentru ca din 1981, dupa o amplă restaurare să devină un complex turistic cu specific medieval.

37. Interior cetăţuie

38. Originea cetății de la Șprenghi din Brașov, pare a fi în vremea stăpânirii romane, când se presupune că pe locul ei exista un castru. Înainte de a doua jumătate a secolului XIII, pe deal se construia o mică cetate, formată din valuri de pământ și palisade. Invazia tătarilor din 1335, care au distrus fortificația, a făcut ca, după jumătatea secolului XIV, să apară o centură ovală de ziduri, de circa 1,80 m grosime . În secolul XV, la poarta cetății a fost construit un turn hexagonal, pentru a-i mări capacitatea defensivă. Cucerită de turci la 1421, treptat cetatea își va pierde din însemnătate, ajungând în ruine.In fața acesteia,a fost construitǎ de cātre Cavalerii teutoni, Biserica Sfântul Bartolomeu (122 3 ). În secolul al XIX-lea, Dealul Șprengi a fost transformat în carieră de piatră, astăzi fiind excavat în cea mai mare parte. În secolul al XX-lea au dispărut, o dată cu roca de sub ele, și o parte din vestigiile cetății. Astăzi, pe locul acesteia se află un catarg cu drapelul românesc, în amintirea ostașilor români care au pierit în tranșeea morții din apropiere (8 octombrie 1916). Dealul Şprenghi văzut din curtea bisericii Bartolomeu Schţa dispărutei cetăţi

39. Zidurile vechii cetăţi iluminate pe timp de noapte în Braşovul contemporan. Turnul Negru Bastionul Ţesătorilor Turnul Alb Bastionul Fierarilor Bastionul Funarilor Bastionul Postăvarilor Bastionul Cojocarilor Bastionul Graft Poarta Schei Poarta Ecaterina Turnul Cismarilor Turnul Cuţitarilor Cetatea Braşovia

41. Braşovul actual, zona Şchei Braşovul actual, zona cetăţii medievale Braşovul actual, vedere spre nord-vest Braşovul actual, vedere spre nord-est

42. F I N A L Montaj: DIEGIS << diegisro@yahoo.com >> Coloana sonor ă: Gheorghe Zamfir - Memory. 10.06.2011