Material relizat in cadrul proiectului interjudetean ,,Diversitate si interculturalitate,, editia a V-a , implementat de Scoala Gimnaziala Marginenii de Jos

2.  Localitatea Prejmer, ca şi întreaga Depresiune Braşov, reprezintă o zonă populată
intens şi constant, din cele mai vechi timpuri până în prezent. Prima atestare
documentară a localităţii pare să fie din anul 1211, printr-un document adresat de regele
maghiar Andrei al II-lea cavalerilor teutoni, prin care li se acordau acestora drepturi
asupra râului Tarlung (Tartillou), iar în imprejurimile acestuia se naşte localitatea
Prejmer (Tertillou). Documentul care arată cu certitudine naşterea Prejmerului medieval
datează din 1240, atunci când regele Bela al IV-lea al Ungariei, cedează biserica din
Prejmer cu „toate veniturile şi drepturile” sale, mănăstirii Cîteaux - Bourgogne, abaţia-
mamă a Ordinului Cistercian, pentru folosul obştesc al întregului ordin. De asemenea, la
începutul secolului al- XIII-lea, în zonă au fost colonizaţi saşii, într-un număr iniţial de
20-25 familii.
 Colegiul Pentru Agricultură şi Industrie Alimentară “Ţara Bârsei” se află în localitatea Prejmer din
județul Braşov, la 20 km de reşedinţa de judeţ - Braşov. Comuna Prejmer se situează în Grupa
Sudică a Carpaţilor Orientali, respectiv în subdiviziunea acesteia numită chiar Depresiunea Ţara
Bârsei sau Depresiunea Braşov.
 Colegiul „Ţara Bârsei”, Prejmer este o şcoală în slujba comunităţii, funcţionează ca o structură
eficientă şi echilibrată pentru toţi actorii implicaţi – îndemnându-i ca MÂINE SĂ FIE MAI BUNI CA
AZI!

3.  Izvorul cel mai important pentru istoria Prejmerului
(localitate situată la 17 km de oraşul Braşov) este
lucrarea cronicarului prejmerean Thomas Tartler, preot
la parohia din Prejmer, lucrare intitulată "Tartlauer
Chronic" (Cronica Prejmerului). Din cronica lui
Thomas Tartler aflăm o serie de evenimente ce au
marcat viaţa Braşovului şi a comunei Prejmer în
secolele XVII-XVIII.
 Am să redau doar câteva evenimente pe care le-a
surprins Tartler de-a lungul timpului. El menţioneză
despre Izvodul primului Calendar-almanah românesc
descoperit în Şcheii Braşovului.

4.  Contemporan evenimentelor, consemnează
evenimentul, dar îl plasează pentru anul 1737 afirmând
între altele ,,Un preot valah cu numele Petre, aici, în
Şchei, fără nici o îndrumare, a început să facă
tipografie şi să taie literele în plumb, însă nu în modul
obişnuit, ci foarte scurt, deoarece le-a lipit pe o
scândură şi aşa a tipărit Calendar valah, fără ajutorul
presei, ci numai cu vălătuc, deşi acesta este un fel
anevoios de a tipări şi întârzietor. Totuşi se vede că el
este invenţios. El, cel dintâi a tipărit un calendar
românesc pe trei coli şi vinde exemplarul cu 60
den(ari). După aceea a început să toarne litere,
învăţându-l puţin tipograful Michael Helzdorffer de la
Seuler, de aici. A turnat şi litere latineşti, care însă nu
sunt destul de acurate…’’

5.  Pentru anul 1739, acelaşi cronicar Tartler, adaugă
,,Preotul valah, despre care s-a vorbit ad annum 1737
mense Augusti ratione (despre) tipografia românească
a învăţat să toarne şi litere latine în matriţe, precum
arată aici proba. Nu sunt prea acurate, de aceea
rămâne la literele româneşti (n.n. chirilice). Dacă litera
ar fi fost acurată, dl. Seuler şi-ar fi primenit toată
tipografia sa prin acest preot’’.
 Pe harta întocmită de Giovanni Morando
Visconti în 1699, deasupra Braşovului, pe vârful
Tâmpei, se poate observa o cruce. Acest lucru îl
confirmă şi cronicarul sas Thomas Tartler, care
precizează: „...era o cruce mare cu un crucifix,
deoarece papistaşii au numit Tâmpa Dealul
Crucii (Kreuzberg)”.

6.  Crucea aparţinea românilor din chei, care ridicau (cuȘ
sau fără aprobarea autorităţilor din cetate) cruci şi troiţe
în tot spaţiul cheian, uneori chiar la distanţe foarteș
mici de zidurile oraşului. O cronică situează data
construirii acesteia pe 2 august 1696, dar o atribuie
„tâmplarilor” împăratului Hussein.
 Tartler, de asemenea, în Cronica Prejmerului face
referiri şi la cutremurele din secolul XVIII: cele mai
violente seisme din veacul al XVIII-lea, de origine
vrânceană, au avut loc în 1701, 1738 şi 1790, cu efecte
distrugătoare. Tartler, semnalează seismul din noaptea
de 31 mai/11 iunie spre 1/12 iunie 1701, între orele 12
şi 2, resimţit nu numai în întreaga Transilvanie, dar şi în
regiunile învecinate.

7.  Astfel, Tartler afirmă că acest "puternic cutremur de
pământ" a produs însemnate pagube la Braşov, în Ţara
Românească, Moldova şi chiar în Podolia, unde s-au
ruinat numeroase clădiri. Seismul s-a caracterizat prin 3
şocuri intense, consecutive, când la Braşov s-au
dărâmat clădiri, bolte ale bisericilor şi o porţiune de 15
stânjeni din zidul oraşului spre Tâmpa, lângă Bastionul
Pânzarilor; în Ţara Românească, acelaşi izvor (sursă
istorică) afirmă că multe mănăstiri au fost serios
avariate.
Impresionant prin amploarea sa a fost, însă, marele
cutremur vrâncean din 31 mai/11 iunie 1738, înspre
amiază, resimţit cu o deosebită intensitate pe întreg
teritoriul ţării noastre, precum şi în Balcani. Asupra
acestui seism, cu urmări dezastruoase, există suficiente
mărturii provenind atât din Ţara Românească, cât şi din
Moldova şi Transilvania.

8.  Astfel, pentru resimţirea cutremurului şi în
Transilvania, dispunem mai întâi de relatările
amănunţite ale cronicarului Tartler, ce istorisea că "în
1738 s-au cutremurat pământul în luna lui maiu în 31
de zile la amiază şi foarte tare şi s-au dus spre răsărit
şi iar s-au întors îndărăpt. Şi plopii se clătina ca de
vânt şi au clătinat casele. Şi au făcut pământul mare
dudet (=duduit, zgomot) ". Toata Transilvania, Ţara
Românească etc....au fost zguduite, multe clădiri s-au
ruinat. În Scaunul Rupea multe turnuri s-au năruit; în
Sibiu au sunat clopotele ca şi la noi în Ţara Bârsei, la
Rotbav, Codlea şi Bod. La Braşov aproape toate casele
au avut de suferit, Poarta Românească dinspre Schei
fiind "stricată", ca şi zidul cetăţii din apropiere şi turnul
tâmplarilor care "s-a prăbuşit" cu totul. La Prejmer s-a
dărâmat o porţiune din zidul deasupra intrării în
biserica-cetate.

9.  Tartler se ocupa şi de realizarea grafică a sigiliilor
comunelor din jurul Prejmerului: Feldioara, Codlea,
Râşnov, Ghimbav, Sânpetru, Hărman, Hălchiu, Rotbav,
Măieruş, Cristian, Vulcan, Bod, Prejmer.

12.  Erwin Neustädter a fost un scriitor german născut în
comuna Prejmer în 1879.
 După ce a luat parte la Primul Război Mondial (1914-
1918) a studiat germanistică, anglicistică şi teologie. În
romanul său de debut, Tânărul din tanc, subintitulat Poem
în proză, scris în perioada 1930-1932, Erwin Neustädter
ilustrează schimbările produse de Primul Război Mondial.
În perioada nazismului, din 1941 până în 1944, Neustadter a
fost preşedintele Camera scriitorilor din cadrul Grupului
Etnic German, un fel de Uniune a scriitorilor germani din
România. În calitate de şef al „Camerei scriitorilor“ din
cadrul Grupului Etnic German din România, Erwin
Neustädter a făcut un turneu de prelegeri prin Germania, pe
tema Relaţia între popor şi poet.

13.  Pentru că după al Doilea Război Mondial a
refuzat să colaboreze cu regimul comunist din
România, el a devenit o victimă a
comuniştilor, fiind un timp îndelungat închis
ca deţinut politic, în anii 60.
 În anul 1965 Neustadter a emigrat din
România şi s-a stabilit în Republica Federală
Germania, unde a trăit până la decesul său, în
1992.

14.  Născut în 1898, a studiat Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi
cu Octav Băncilă, continuând cu Ştefan Popescu şi Arthur
Verona la Academia Liberă din Bucureşti, având atelierul
la Lunca Calnicului, (ce aparţine de Prejmer) unde se şi
stinge din viaţă în 1984.
 Lucrările expuse şi spre vânzare în Galeria de artă
“Transilvania” denotă un modernism temperat,
impresionând prin frumuseţea şi acurateţea execuţiei lor,
definindu-l pe Brujan ca un artist complex, sigur pe sine
care prin subiectele alese sugerează un raport echilibrat
între structură şi organicitatea formelor, creând tranşante
reliefări şi prezente volumetrice într-o lumină confortantă,
de mare naturaleţe şi sensibilitate.

17.  NEUSTADTER, ERWIN, (2005), Monografie,
Sunhild Galter, Editura Alma Mater, Sibiu.
 NUSSBACHER, G, (1987), Din cronici şi
hrisoave, Editura Kriterian, Bucureşti.
 TATARKIEWICZ, W., (1978), Istoria esteticii,
vol. II, Editura Meridiane, Bucureşti.