1. gnoseologie
[teologie] (din gr. gnosis: cunoastere, respectiv din gr. logos: discurs)
Dincolo de cultura dobdnditd, gnoseologia patristicd are ca fundament
credinla. O cunoagtere in afara credinlei nu poate fi conceputd. Credin{a nu
este redusd la o dimensiune psihologicd, ci implic[ impartSgirea real6 a
credinciosului din raliunile dumnezeieqti ale lucrurilor, prin faptul cd acesta
trdiegte adeverirea celor nevizute. Credinciosul nu trliegte credinla in mod
imaginar, ca o sllgestie a unor realitali posibile dintr-o altd existenfd. Prin
credinlS este posibild impartaqirea realS din fundamentele realitdlilor, din
realitatea cea mai reald. in felul acesta cunoagterea devine o vedere reald. a
celor nevdzute, iar gnoseologia presupune o descriere a celor impdrtdgite prin
credinff,. Doar prin credinld gnoseologia patristic[ igi manifestd caracterul ei
ontologic, deoarece credinciosul are acces la fundamentul ontologic al lumii
dat de ra{iunea dumnezeiascd a fieclrui lucru.
Astfel, credinla este o premisa fundamentald a gnoseologiei patristice. Nu se
poate ajunge la o intelegere a lumii, la inlelepciune adevdratl, fdrd" credinld.
AtAt cunoaqterea celor sensibile, cAt qi contemplarea celor inteligibile se face
prin credin{6, fiind posibila o fericitd cunoa$tere a lui Dumnezeu: ,,Fericili cei
ce nu au vdzut gi au crezut"(In.20,29).
intreaga istorie a relaliilor omului cu Dumnezeu, actele petrecute in iconomia
mAntuirii pot fi inlelese doar prin credin!6. Totodat[ credin]a ne conduce la
Arhetipul gi Telosul intregii crealii (cosmos gi istorie): Iisus Hristos, Fiul
Dumnezeului Celui viu.
,,Iar credinp este incredinfarea celor ndd[jduite, dovedirea lucrurilor celor
nevdzute [...] Prin credin![ in{elegem ci s-au intemeiat veacurile prin cuvdntul
lui Dumnezeu, de s-au frcut din nimic cele ce se vdd" (Evr, I 1, 1, 3).
in gnoseologia patristicd cunoaqterea nu se bazeazd pe demonstra{iile date de
evidenlele ob{inute prin simluri. Cunoagterea prin senzalii (6ro0r1oecoq vou) cdt
gi cea discursivd, explicitat[ prin ra]ionamentele create prin furnizarea datelor
de cf,tre simluri (eznotrlpeg) rdmdn in sfera opiniilor. Contemplarea
Adevirului lumii line exclusiv de credin{[ qi in acest fel credin]a iqi vadegte
preeminenla in actul cunoagterii. Sunt diferite nivele de percepere gi de
cunoagtere a realitdlii, insd adevirata cunoagtere se bazeazd. mereu pe credintd.
Pentru slAntul Clement filosofia creqtind in{eleasd ca o gnozi des5vArgitd
constd in contemplare, implinirea poruncilor lui Dumnezeu qi formarea omului
virtuos. Toate acestea sunt posibile prin credinfd. O gnozd construitd fArS
credinfa este amdgitoare qi ddtdtoare de slavd degar1f,, deoarece ea trateazd,
despre lucruri imaginare cu increderea in for{a proprie a rationamentelor
umane. Filosofia cregtin[ admite reciprocitatea dintre credin]d qi ra]iune, insd
demonstralia qtiinlificd este consolidath de credinld. Astfel demersul raliunii
Iuminate de credinld realizeazd. demonstralii gtiinlifice prin care se transmit
adevdrurile descoperite de Dumnezeu.
Sfdntul Clement explicd semnificalia diferitelor tipuri de stiintd (eznorrlpl).
Er8rlorg este qtiinla lucrurilor distincte in funclie de diferite categorii existente.

2. epistemologie
o teorie care reduce realitatea studiatd la concepte imanente. Ontologia iconicd
permite ca gnoseologia teologic[ sd fie unitar[, integrdnd cuvdntul scris al
Evangheliei, cel rostit (sau scris) al Tradiliei, precum qi realitdlile concrete ale
experienlei liturgice. Nu existd cunoaqtere teologicd veridic[ fErd valorificarea
ontologiei iconice.
A se vedea qi: epistemoloeie, ontologie, teologie, credin![.
(din gr. episteme : cunoastere, stiin!6 + gr. logos : discurs)
Episternologia gtiinlifici actuald poate constitui cadru de deschidere gi de
intilnire cu diferite forme de cunoagtere. Paradigma contemporand a gtiinlei
presupune mutatii epistemologice sernnificative. Premisele gtiinlei moderne,
bazate pe matematizarea fenomenelor frzice de c[tre Galilei, pe construirea
filosofiei cartesiene in care adevdrul cunoagterii poate fi dobdndit printr-o
mathesis universalis, pe principiile fizicii clasice elaborate de Newton vor
favoriza o interpretare filosoficd tendenlioasd a datelor qtiin{ifice. Astfel ia
na$tere gdndirea mecanicistd qi deterministd care proclam[ autosuficienla
qtiinlei analitice in cunoagtere. $tiinla este inlocuita de cdtre scientism care va
ideologiza rezultatele cercetf,rii gtiinlifice gi va determina o opozilie artificiala
intre teologie gi qtiinta.
i, epistemologia gtiinlific[ actuald s-a optat pentru o metodologie
necartesian6, dep[qindu-se astfel autosuficienfa arogantI a scientismului
empirist gi pozitivist. Principiile epistemologice fundamentale ale fizicii
cuantice, teoremei lui Godel, a fenomenelor non-liniare postuleazd existenla
limitei in demersul qtiinfific. Thomas Kuhn in lucrarea sa Structura revoluliei
gtiinfifice qi Karl Popper in cartea Logica descoperirii gtiinlifice evrdenliazd.
premisele gi liniile directoare ale epistemologiei qtiinlifice din
contemporaneitate.
Epistemologia qtiinlificd actuald, recuperdnd valoarea sensului gi a simbolului
in cunoagtere, asumd limita ca deschidere, nu ca inchidere, dezvolt0nd astfel
posibilitatea dialogului dintre teologie gi qtiinla in planul cunoagterii.
,,Am putea spune cd evocarea situatiei pluraliste a qtiinlei poate fi interpretatd
ea insdgi ca un semn. Este indiciul unei situalii generale a raliunii umane care
reprezint[ in sine o intrebare deschisl descifrdrii. Noi suntem o m[surd a
adevdrului, dar nu qtim in totalitate care sunt exigenlele acestui adevdr. Ne
afldm intr-o claritate qi, totodatd, intr-o mare taind. Raliunea umanh poartd in
ea insiqi o transparenfd, dar niciodatd nu va putea fi explicitatd pe deplin. Este
suficient de lucidd cAt s[-qi recunoascd propriile limite, ins[ fbrf, a fi semnnl
finitudinii. Marcheazd mai degrabd urma finitudinii conqtientd de propria
neputin!6, dar care areindrdzneala s[ spere in deschidereacdtre infinit." I
Din perspectivd orlodoxd, dialogul teologiei cu qtiinla trebuie fundamentat qi
dezvoltat in duhul Tradiliei patristice deoarece gnoseologia patristicl
constituie stAlpul de referinld al oricdrui angajament al teologiei in dialogul cu
qtiinfa. In contextul contemporan al int6lnirii dintre diferite tradilii religioase,
diverse culturi qi teorii qtiinlifice, conturarea unei veritabile conqtiinte a
dialogului este indispensabild. Atitudinea Sfinlilor Pdrinli fa[[ de qtiinla vremii

3. minfile 9i inimile oamenilor.
Cunoagterea lui Dumnezet e o taini care poate fi desluqiti gi asumatd doar in
laboratorul sflnlitor al experienlei ecleziale, deoarece unirea cu Hristos e
posibild doar prin Duhul Sfdnt in Bisericd. Taina lui Dumnezeu nu poate fi
explicitatd exclusiv la nivel discursiv qi nici disecat[ in mod analitic. Fo4a
cunoagterii intemeiatd in Duhul Sffint nu constd in acumularea informa{iilor
sau in maiestria cuvintelor rostite, oricdt de impresionante ar fi acestea, ci in
adeverirea puterii Duhului Sfdnt, cu profunde implicalii existenliale. in acest
sens linia Sfdntului Apostol Pavel este continuatd qi exprimatl elocvent in
tradiiia cunoaqterii patristice.
"$i eu, fratilor, cdnd am venit la voi gi v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am
venit ca iscusit cuvdntdtor sau ca inlelept t. ] lar cuvdntul meu qi
propov[duirea mea nu stdteau in cuvinte de induplecare ale in]elepciunii
omenegti, ci in adeverirea Duhului qi a puterii [...] Iar noi n-am primit duhul
lumii, ci Duhul lui Dumnezeu, ca sI cunoagtem cele ddruite noud de
Dumnezeu; pe care le qi graim, dar in cuvinte inv[tate de la Duhul Sfdnt,
ldmtrrind lucruri duhovnicegti oamenilor duhovnicegti" (I Cor.2, 1,4, 12-13).
Prezenla autoritatii harismatice-duhovnicegti ca reper esenlial in actul
cunoagterii la Sfin{ii Pdrin(i nu anuleaza func{ia cognitivd in plan natural.
Existd o reciprocitate intre apofatism qi catafatism care se fundamenteazl. pe
relalia intrinseci dintre natural qi supranatural in cadrul Revelaliei
dumnezeiegti. In acest sens meritd investigat[ atitudinea Sfinlilor Pirinti in
demersul lor gnoseologic in contextul culturii vremurilor lor. Se va putea
verifica dimensiunea cuprinzdtoare a gnoseologiei ortodoxe, care nu este
exclusivd, ci inclusivd, dar fdrd. sh-qi reducd identitatea la o culturd sau alta.
Este esential ca in fundamentarea gi elaborarea cunoaqterii teologice
contemporane sd fie recuperatd qi valorificatd aceast[ atitudine a Sfin]ilor
Pf,rinti, nu atdt prin cunoaqterea in liter[ a textelor patristice gi folosirea lor
pentru legitimarea proprilor idei, ci mai ales prin eforlul de inscriere in aceeaqi
continuitate de duh, in acelaqi fel de a fi gi a cunoaqte al Sfinfilor PdrinJi. in
mentalitatea contemporand,in care cunoaqterea este cuprinsd intre o compilare
intertextual[ conjuncturald qi ciutatea ostentativd gi cu orice prel a
originalitalii, este imperativi dobdndirea semniflcaliei originare gi nu originale
a textelor patristice. Astfel se poate obline o bund vecindtate a subiectului
cercetdtor cu duhul Tradiliei, deoarece Traditria este cea care exprimd rodul
cunoaqterii teologice proprii, in m[sura existenlei unei continuitali de duh, qi
nu teologul este cel care expliciteazd qi interpreteazd. Tradilia in func{ie de
nigte criterii exterioare Traditiei propriu-zise.
Pentru pdstrarea adevdratei identitafi a cunoaEterii teologice se impune
recuperarea dimensiunii practice gi existenliale a teologiei. Nu este vorba doar
de coerenla rezultatd din coincidenla ideilor expuse de autor cu viata lui
efectivd, ci mai ales de formarea unei conqtiinle care sd reglementeze o
reciprocitate intre subiectul cercetdtor qi obiectul de cercetat izvorAtd, dintr-un
act de viald. Astfel va fi posibild prezena subiectului in obiectul de cercetat,
actul cunoaqterii devenind un act de viali, iar consecinla unei astfel de

4. cu care Pdrinlii Bisericii au ferit dogma de tot adaosul de interpretare sau de
eventualele propuneri de ,,corecturd" realizate prin exerciliul autonom al
rafiunii. Ei propuneau acea exercitare a rafiunii in lucrare divino-uman6,
induhovnicite, adicd innobilate qi fortificate prin puterea harului. Dogma este
fortdreata prin care adevdrul revelat este linut deoparte de pervertirea
manifestatd prin tendinfa de a explica exclusiv in planul orizontalitd{ii ceea ce
line fundamental de verticalitate, de transcendent:
,,Dumnezeu neapdrat rf,spunde la tot omul care se intoarce cf,tre D6nsul. Dacf,
insd experienfa impdrtdqirii lui Dumnezeu este nedeplind, omul va incerca sd
umple hdul ce rdmdne prin propriile puteri. in acest caz, el neapdrat va cddea
intr-o oarecare rdtdcire, iar elementul mincinos care s-a addugat adevdrului va
duce in sfArqit la micgorarea sau scdlcierea lui. Biserica, pdstrdtoarea plindtblii
Descoperirilor, prin dogmele ei nu ingdduie a depdqi granilele stabilite. Ea jine
mintea ornului ca gi in niqte chingi, de unde nu se poate slobozi prea u$or.
Aceastd minte neapdrat trebuie s[ pdrdseascd orice miqcare in planul gdndirii
qi sd se ridice ,,sus", intru indlfimi"2.
Dar odatd p[strat[ intactd comoara de Sus, rostul ei este de a-gi impdrtSgi
bogd{ia gi strdlucirea rdspunzdnd nevoilor de mAntuire ale omului fiecdrui veac
in parte:
,,in toate vremile dezvoltarea qtiinlei teologice a avut in esenld un singur lel: si
facd adevdrurile dogmatice, cele de neschimbat, accesibile inlelegerii
omeneqti, ,,traducindu-le" intr-un limbaj adaptat nevoilor celor c[rora le erau
destinate"3.
Iatd ce mlrturiseqte in acest sens p[rintele Dumitru Stdniloae in Dogmatica sa:
,,Ne-am strdduit [...] sa descoperim semnifica]ia duhovniceascd a invdldturilor
dogmatice, sd evidentiem adevdrul lor in legdturd cu trebuinlele adAnci ale
sufletului [...] prin care ajunge la o anumitd experientd a lui Dumnezeu [...].
Am p[rdsit in felul acesta metoda scolasticd a tratdrii dogmelor ca propozilii
abstracte, de un interes pur teoretic qi in mare mdsurd depdgit, fErd legdturl cu
via{a addncd, duhovniceascd a sufletului. t. .] Ne-am condus in aceastd
str[duint[ de modul in care au inleles invdldtura Bisericii Sfin]ii P[rin]i de
odinioard, dar am linut seama in interpretarea de fa{[ a dogmelor qi de
necesit6lile spirituale ale sufletului care-gi cautd mdntuirea in timpul nostru,
dupd trecerea prin multe gi noi experienle de viatd, in cursul atdtor secole care
ne despart de epoca Sfinlilor Plrinti. Ne-am silit s[ in]elegem invf,]dtura
Bisericii in spiritul Pirinlilor, dar in acelagi timp sf, o inlelegem a$a clrm
credem cd ar fi inteles-o ei astdzi. Cdci ei n-ar fi fEcut abstracfie de timpul
nostru, a$a cum n-au fdcut de al lor"4.
Aceasta nevoie de ,,traducere" in gest de viaiS concretd exprimd o trebuinlh a
fiecdrui veac in parte:
,,Pusd in fala dogmei, mintea omului va cduta mai departe a-qi afla cdi spre a
insuqi datele Dumnezeieqtii descoperiri qi spre a stip6ni confinutul ei. Anume
din acest moment incepe aqa-numita ,,devenire teologicd" "5, in timp ce in

5. ne6gdduit6 a acestui fapt sunt scrierile lor. PosedAnd o autoritate suverand, ei
au biruit limitarile logicii omenegti formale. Cdnd mintea omului, prin credinld
qi prin daml insufldrii de sus, se afld in fala evidenfei Faptului Celui mai lnalt,
aceastd depdqire ii este cdt se poate de fireascd, qi tocmai o astfel de experien{5
std la temelia oricdrei sinteze dogmatice"S.
Teologia ortodoxd este tradilionald, prin aceasta inleleg6ndu-se atdt fidelitatea
fa{6 de Sfdnta Scripturd, cdt qi, deopotrivd, fala de invdldtura Sfin}ilor Parinli
(prin vocea cdrora se exprim6, ca gi prin Scriptura, Traditia Bisericii). Aceastd
teologie, formulatd deseori ca r[spuns la deformdrile care tindeau s[-i
perverteascd conlinutul, a dat naqtere, in contextul gi prin intermediul
lucrdrilor sinoadelor ecumenice, unor formuliri concise qi dense privind
fondul invf,tdturii de credinf[ a Bisericii. Ele constituie dogmele. Dogmele
sunt precizdri la nivel terminologic qi conceptual ale credinlei creqtine, una
dintre misiunile lor fundamentale, gi, deopotrivS, raliune existenliala fiind
aceea de a anihila tendintele centrifuge de tip eretic din spa{iul credin}ei.
Dogmele cuprind in insugi miezul lor antinomii. Spre exemplu, cele doud
dogme fundamentale ale cregtinismului sunt: dogma Treimii - Dumnezeu este
Unul in Esenld gi Trei in Persoane, gi dogma intrupdrii - Hristos este om
adevdrat gi Dumnezeu adevdrat. Arhimandritul Sofronie afirmd cd antinomia
de cdpitdi a dogmei despre Treime constd in faptul c[ Fafa-Ipostasul (adicd
Persoana, n.n.) qi Esenta sunt absolut identice, dar in acelaqi timp des[v6rgit
deosebite. in privinla identitAlii, qtim cd Persoana exprimd Esenla qi nu existd
Esentd neexprimatd prin PersoanS; deopotrivd, in afara Persoanelor nu existf,
Esent6, dup6 cum nici Persoani abstracta in afara EsenJei. Dumnezeu este
,,Cel ce este" (legire 3, 74), este Fiinla prin excelenla qi trdiegte un Esenlial
,,ELl". Iar tr[irea ,,eu"-lui exprimd Persoana. ins6, dacd in Vechiul Testament
Esenla gi Persoana p[reau a manifesta o identitate totald., dogma Treimii vine
sd zguduie aceastd perspectivd adlugdnd o noud qi deopotrivd antinomicd
deschidere: principiul Persoanei, in vifiutea Triunit6lii, nu poate fi redus la
Esentd9.
Dogma propune cunoaqterea nu prin concept qi exerciliu al minlii, ci
cunoagterea fiinliali - cu toatd fdptura - prin gest de impdrtlqire din realitatea
vielii lui Dumnezeu. tn aceastd perspectivd, tendinla de dogmatism poate fi
in{eleash ca tendin![ de ratare a inlelesului autentic de dogmd, asumatd ca
intdlnire experien{iald cu Via}a inslqi, dogmatismul reprezintdnd cdderea
ideologizantd intr-o rigiditate decuplatd de autenticul trdirii cre;tine, in sensul
absolutizSrii dup[ literd a unor invd{aturi incdrcate astfel cu valoare de dogmd,
dar in fapt plost inlelese ;i deci prost asumate ca trdire.
Bibliograf,re: 1. Hilarion Alfeyev, Le mystdre de la foi - introduction ir la
th6ologie dogmatique ofihodoxe, ed. Ceri Paris, 2001 (coperta 2); 2.
Arhimandritul Sofronie, Nagterea intru impardlia cea necl[titd, ed.
Reintregirea, Alba Iulia, 2003, pp.78-79 ; 3. Ibidem, p.79;4. Prof. Dr.
Dumitru Stdniloae, Teologia dogmaticd ortodoxd, vol. 1, ed. EIBMBOR,
Bucureqti, 1996, prefald (la edilia I); 5. Arhimandritul Sofronie, op. cit., p.77;
6. Ibidem, p.79;7. Ibidem, p.16;8. Ibidem, p.77;9. Ibidem, pp. 80-81.

6. dogrnatic) al gtiin{ei.
Existd autori care pun in eviden{d gi alte dimensiuni ale dogmatismului in
qtiinfa. Charles Townes, laureat al premiului Nobel in fizicd,, vorbeqte despre
pozilia dogmatici (a se citi aici, dogmatistd) a Lrnora care incearcd sd explice
funcfionarea personalitdtii umane prin intermediul legilor cunoscute privitoare
la comporlamentul atomilor gi moleculelor. Aici dogmatismul relev[ in fapt o
atitudine de naturS scientistS2. Or, scientismul in sine este o ideologie, iar
odatd asumat, riscd sa permanentizeze dogmatismul in actul gtiinfei,
pervertindu-I. Fizicianul profesor gi preot catolic Thiery Magnin nu ezitd s[
enllmere ceea ce el numegte ,,cele trei dogme ale scientismului":
deterrninismul laplacian, reductionismul ontologic qi reduc{ionismul
metodologic. DeopotrivS, se aratd. preocupat gi de rezolvarea acestora
(determinismul laplacian prin notiunile de imprevizibilitate qi de incertitudine,
reduclionismul ontologic prin constatarea cf, exista mai multd informatie in tot
decAt in suma p6(ilor, reduclionismul metodologic prin incompletitudinea
pusd in evidenfd de teorema lui Godel).
$tiinta fiind un demers al raliunii critice, orice formd de imobilism prin
ancorarea in reprezentdri a c6ror perisabilitate este ignoratd deliberat constituie
dogmatism.
Bibliografie: 1. A. Migdal, De la indoiala la certitudine, ed. PoliticA,
Bucureqti, 1989, p. 34 ; 2. Andr6 Valenta, Le scientisme ou L'incroyable
s6duction d'une doctrine 6rron6e, 1995, Evry; 3. Thieny Magnin, Quel Dieu
pour un monde scientifique, ed. Nouvelle Cit6, Paris, 1993, pp. 13-15.
A se vedea qi: teorie, demonstraJie.
1.1