2. Sistemul digestiv face parte din categoria
sistemelor destinate schimburilor de materie şi
energie cu mediul înconjurător, fiind alcătuit
din totalitatea organelor care îndeplinesc
importanta funcţie de digestie şi absorbţie a
alimentelor.
Componentele sistemului digestiv sunt
segmente ale tubului digestiv
anexe ale acestui tub
Tubul digestiv comunică cu exteriorul la cele
două extremităţi ale sale şi, cu o lungime de
10-12 metri, străbate începând de la faţă, gâtul,
toracele, abdomenul şi pelvisul.
3. Segmentele tubului digestiv sunt, în
succesiune:
cavitatea bucală,
faringele,
esofagul,
stomacul,
ntestinul subţire
intestinul gros (cu subdiviziunile lor).
Glandele anexe ale tubului digestiv sunt:
glandele salivare,
ficatul
pancreasul.
4. În săptămânile trei şi patru intrauterine curbarea
cranio-caudală şi dorso-latero-ventrală transformă
discul embrionar trilaminar şi plat într-un cilindru
alungit, structurat dintr-o serie de trei tubi
concentrici.
tubul central, de origine endodermală, este tubul
digestiv primitiv sau intestinul primitiv
tubul exterior – ectodermul – acoperă întreaga
suprafaţă embrionară
între aceşti doi tubi se află un al treilea tub constituit
dintr-un strat mezodermal.
5. Tubul digestiv primitiv, endodermal (cu
originea în peretele superior al veziculei
viteline) este închis în fund de sac la ambele
extremităţi. În porţiunea sa mijlocie el păstrează
comunicarea cu sacul vitelin.
Porţiunea cranială a tubului digestiv primitiv,
obturată de membrana bucofaringiană este
cunoscută sub denumirea de intestin anterior.
Porţiunea caudală închisă de membrana cloacală
este intestinul posterior.
Între cele două porţiuni, intestinul mijlociu
prezintă ductul vitelin prin care este păstrată
continuitatea cu sacul vitelin.
7. Tubul digestiv primitiv este vascularizat
de ramurile ventrale, impare, ale aortei
descendente.
Pe seama arterelor viteline se organizează
trei artere care asigură vascularizaţia tubului
digestiv în evoluţie. Aceste trei artere sunt:
trunchiul celiac (pentru esofagul abdominal,
stomac şi jumătatea superioară a duodenului ce
şi pentru derivatele acestuia)
trunchiul mezenteric superior care
aprovizionează intestinul mijlociu
trunchiul mezenteric inferior pentru intestinul
posterior.
10. La sfârşitul săptămânii a patra, tubul
digestiv primitiv de la nivelul esofagului
abdominal şi până la nivelul cloacei,
atârnă suspendat fiind printr-un mezenter
dorsal.
În săptămâna a cincea porţiunea caudală
a septului transvers se subţiază pentru a
forma mezenterul ventral prin care
stomacul şi ficatul în evoluţie sunt ataşate
la peretele ventral al corpului embrionar.
12. DEZVOLTAREA
INTESTINULUI ANTERIOR
Dezvoltarea esofagului presupune mai
ales fenomenul de alungire în raport cu
creşterea corpului embrionar şi apariţia
diverticulului respirator.
13. Dezvoltarea stomacului
Stomacul devine aparent la începutul săptămânii a
patra intrauterine
în săptămâna a cincea peretele dorsal al stomacului
creşte mai rapid (comparativ cu cel ventral) schiţând
astfel curbura mare a stomacului. Pe seama peretelui
anterior gastric, astfel format, apare curbura mică a
stomacului.
creşterea diferenţiată, continuă, a porţiunii superioare a
curburii mari, conduce la formarea fundului şi incizurii
cardice la finele săptămânii a şaptea
în săptămânile a şaptea şi a opta, stomacul suferă o
rotaţie de 900 în jurul unui ax craniocaudal
• Rotaţia stomacului şi aplicarea pancreasului pe peretele dorsal
al trunchiului determină apariţia unui compartiment denumit
mica cavitate peritoneală – viitoarea bursă omentală.
15. Porţiunea cavităţii peritoneale mici strict
situată înapoia stomacului este acum
denumită reces superior, iar cavitatea din
interiorul omentului mare – reces inferior al
cavităţii peritoneale mici.
Recesul inferior se obliterează în timpul
vieţii fetale când foiţele anterioară şi
posterioară ale omentului mare fuzionează.
16. Dezvoltarea ficatului
Aproximativ din ziua 22 o îngroşare mică
endodermală, placa hepatică apare pe faţa ventrală
a duodenului.
Diverticulul hepatic dă naştere cordoanelor
celulare hepatice care vor forma hepatocitele,
canaliculelor biliare şi ductelor hepatice.
Stroma ficatului se dezvoltă pe seama
mezodermului splanchnopleural din vecinătatea
regiunii cardice a stomacului
18. La 30 de zile de gestaţie grautatea ficatului este egală cu a
corpului embrionar. La nou-născut ficatul ocupă mai mult
decât jumătate din cavitatea abdominală, iar raportul dintre
greutatea lui şi a corpului devine 1/20
În ziua 26, imediat caudal faţă de diverticulul hepatic apare o
îngroşare endodermală distinctă: diverticulul cistic
Vezica biliară şi ductul cistic se dezvoltă pe seama unor
populaţii de celule endodermale distincte histologic.
În săptămâna a şasea ficatul în creştere ajunge în contact cu
membranele superioară şi inferioară ale septului transvers şi
începe să le separe.
Contactul direct între ficat şi diafragmă la nivelul ariei nuda
permite formarea unor anastomoze între vasele portale
hepatice şi venele sistemice ale diafragmei
Regiunea omentului mic situată între ficat şi stomac este
denumită ligamentul hepatogastric.
19. Dezvoltarea pancreasului
în ziua 26 un alt mugure endodermal începe
să crească în mezenterul dorsal, opus
diverticului hepatic – mugurele pancratic
dorsal
21. În ziua 32 ductul principal al mugurelui pancreatic ventral se
conectează la capătul proximal al ductului biliar comun.
Pe parcursul săptămânii a cincea deschiderea orificiului ductului biliar
comun şi a mugurelui pancreatic ventral ocoleşte prin posterior
duodenul şi se orientează spre mezenterul dorsal. La începutul
săptămânii a şasea mugurii pancreatici dorsal şi ventral sunt situaţi
adiacent în planul mezenterului dorsal.
După fuziunea lor, la sfârşitul săptămânii a şasea, ei vor forma
pancreasul definitiv.
Fuziunea mugurilor pancreatici dorsal şi ventral determină
interconexiunea ductelor.
Ductul mugurelui dorsal până la duoden de obicei involuează aşa că
ductul mugurelui pancreatic ventral devine ductul pancreatic principal.
Acesta din urmă întâlneşte ductul biliar şi varsă secreţiile lor în
duoden la nivelul papilei duodenale mari (ampula lui Vater).
22. DEZVOLTAREA
INTESTINULUI MIJLOCIU
În săptămâna a cincea viitorul ileon începe să
se alungească rapid.
Ileonul creşte şi se alungeşte mult mai rapid în
comparaţie cu cavitatea abdominală şi de
aceea intestinul mijlociu se lansează într-o
curbă în “ac de păr” dorsoventrală denumită
ansă intestinală primitivă.
24. Braţul cranial al acestei anse dă naştere jejun-ileonului în timp ce
braţul caudal va deveni colonul ascendent şi transvers.
La începutul săptămânii a şasea alungirea continuă a intestinului
mijlociu combinată cu presiunea datorată creşterii organelor
abdominale – în special a ficatului – determină hernierea ansei
intestinale primitive în ombilic. Concomitent cu hernierea ansa
intestinală primitivă suferă şi o rotaţie de 900 (în sens invers acelor
de ceasornic) în jurul axului reprezentat de artera mezenterică
superioară.
În urma acestei rotaţii braţul cranial devine caudal şi în dreapta
embrionului iar braţul caudal se deplasează cranial şi în stânga
embrionului. Această rotaţie este completă la începutul săptămânii
a opta. Între timp intestinul mijlociu continuă să se diferenţieze.
Jejunul şi ileonul alungite sunt antrenate într-o serie de anse jejun-
ileale iar cecul emite o expansiune vermiformă – apendicele.
Mecanismul responsabil de rapida retracţie a intestinului mijlociu
în cavitatea abdominală pe parcursul săptămânii a zecea este
necunoscut dar se pare că ar fi implicată creşterea dimensională a
cavităţii abdominale în comparaţie cu celelalte organe abdominale.
25. Dezvoltarea intestinului gros
Când ansa intestinală primitivă reintră în abdomen ea se roteşte
adiţional cu încă 1800 în direcţie inversă acelor de ceasornic aşa
încât colonul retractat a efectuat un circuit de 2700 în relaţie cu
peretele posterior al cavităţii abdominale. Toate ansele intestinale
reintră complet în cavitatea abdominală până în săptămâna a
unsprezecea.
După ce intestinul gros revine în cavitatea abdominală, mezenterul
dorsal al colonului ascendent şi descendent se faldurează şi se
scurtează aducând aceste organe în contact cu peretele dorsal al
corpului unde aderă şi astfel, devin secundar retroperitoneale.
Cecul este suspendat la peretele dorsal al corpului printr-un mezou
scurt imediat după ce el se reîntoarce în cavitatea abdominală.
Colonul transvers nu devine aderent la peretele posterior al
trunchiului dar el este un organ intraperitoneal suspendat la acest
perete printr-un mezou scurt.
Colonul sigmoid – porţiunea cea mai inferioară a colonului -
rămâne suspendată printr-un mezou.
26. DEZVOLTAREA
INTESTINULUI POSTERIOR
Pe lângă treimea stângă a colonului transvers, colon
descendent şi sigmoid, intestinul posterior dă naştere şi
rectului - parţial.
Porţiunea tubului digestiv primitiv (şi a intestinului
posterior) situată în raport cu membrana cloacală
formează o porţiune mai dilatată denumită cloacă.
Marginea distală a acestui sept fuzionează cu membrana
cloacală divizând-o într-o porţiune anterioară:
membrana urogenitală şi alta posterioară – membrana
anală.
Din zona de fuziune între septul urorectal şi membrana
cloacală se va dezvolta perineul.
27. Plica lui Tourneux apare în săptămâna a patra ca
un ic semilunar mezodermal crescând inferior între
allantoidă şi extremitatea cranială a cloacei. Acest
sept coronal încetează să crească în momentul în
care atinge nivelul viitoarei uretre pelvine.
Plicile lui Rathke apar ca o pereche de bare
mezodermale situate de ambele părţi ale cavităţii
cloacale, aproape de membrana cloacală. Ele cresc
spre linia mediană unde fuzionează între ele dar şi
cu plica Tourneux pentru a structura septul
urorectal.
29. Cele două treimi superioare ale canalului anorectal se formează pe
seama porţiunii distale a intestinului posterior. Treimea inferioară
a canalului anal, în contrast, este derivată dintr-o fosetă
ectodermală denumită foseta anală sau proctodeum.
Formarea rectului
30. În timpul săptămânii a şasea epiteliul endodermal a
tubului digestiv proliferează aşa încât lumenul acestuia
dispare.
În intervalul următoarelor două săptămâni apar vacuole
în ţesutul care obturează lumenul. Prin confluenţa
vacuolelor tubul digestiv va fi retunelizat.
În săptămâna a noua stratul epitelial definitiv al
mucoasei digestive este diferenţiat pe seama
endodermului.
Stenozele sau duplicaţiile tractului digestiv pot rezulta
dintr-o incompletă recanalizare.
37. MORFOLOGIA ECOGRAFICĂ A
ABDOMENULUI FETAL
Vezicula ombilicală
5 mm – 11 săpt. scade dar vizibilă
14-15 săpt.
Anormal de mică sau mare – prognostic
nefast
Vena ombilicală
inserţia cordonului ombilical → ramura
stângă a venei porte
• 3 mm la 15 săptămâni
• 15 mm la termen
38. Ficat
5% din masa totală a fătului
greu de vizualizat < 28 săptămâni
lob stâng mai mare decât lob drept
Vezicula biliară
“picătură” între lobul drept şi stâng
> 20 săptămâni vizibilă
Stomacul
imagine anecogenă “în bulb” 13-16 săptămâni
> 18 săptămâni – absenţe = malformaţie
39. Intestinul subţire
penstaltică după 26 săptămâni
diametrul norma < 6 mm
Colon
> 26 săptămâni identificabil
diametrul < 23 mm
lichid amniotic
• cu meconiu > 37 săptămâni
• fără meconiu < 34 săptămâni
