Documentul oferă o prezentare a vieții lui Thomas More, inclusiv educația sa timpurie, cariera politică și scrierea operei sale celebre, 'Utopia'. More a fost un jurist și om de stat englez care a câștigat recunoaștere pentru abilitățile sale retorice și pentru critica socială din scrierile sale, în special în contextul politic al timpului său. 'Utopia' este o reflexie idealizată asupra societății și a politicii, având un impact semnificativ asupra gândirii politice și filozofice ulterioare.

1. http://www.ebooksread.com/
UTOPIA
de Sir Thomas Morus
INTRODUCERE
Sir Thomas More, fiul lui Sir John More, judecator la King's Bench, s-a
nascut in 1478 in Milk Street, in orasul Londrei. Dupa educatia sa timpurie la
Scoala St. Anthony, in Threadneedle Street si-a inceput de copil ucenicia in casa
Cardinalului John Morton, Arhiepiscop de Cantebury si Lord Cancelar al Angliei.
Acest lucru nu era unul neobisnuit in acele timpuri pentru persoanele cu avere
sau influenta si copiii de familebun, pentru a fi astfel plasati impreuna intr-o
relatie ca cea dintre patron si client. Tinerii purtau insemnele patronului si
contribuiau la situatia lui. Patronul se folosea ulterior de averea si influenta sa
pentru a-i ajuta pe tinerii clienti sa-si faca intrarea in lume. Cardinalul Morton a
fost in zilele sale de inceput Episcop de Ely, este cel pe care Richard al III-lea l-a
inchis in vestitul Turn londonez; intreaga perioada ce-a urmat, el ocupindu-se de
conducerea ostilitatilor impotriva lui Richard; a fost numit Prim Consilier al lui
Henric al VII-lea, care in 1486 l-a facut Arhiepiscop de Cantebury, iar noua luni
dupa aceea, Lord Cancelar. Cardinalul Morton -- despre a carui masa se
reaminteste in discutia din "Utopia" este cel ce a incintat atit de mult spiritul
tinarului Thomas More. Despre care a spus cindva: "Oricine va trai indeajuns
incit sa-l cunoasca, va vedea ca acest copil care serveste aici la masa se va
dovedi un personaj remarcabil si un om minunat."
La virsta de nouasprezece ani, Thomas More a fost trimis de catre patronul
sau la Colegiul Oxford din Cantebury, aici a invatat limba Greaca de la primii
oameni care au adus in Anglia studiul acestei limbi din Italia, William Grocyn si
Thomas Linacre. Linacre, un medic, ce dupa aceea va prelua conducerea
catedrei, era deasemenea si fondatorul Colegiului Medicilor. In 1499, More a
parasit Oxfordul pentru a studia dreptul in Londra, la Lincoln's Inn, iar in anul
urmator, Arhiepiscopul Morton a murit.
Seriozitatea personalitatii lui More justifica hotarirea luata in timpul studiului
drepului de a-si fixa drept obiectiv supunerea instinctelor, el poarta o camase
aspra de par, un bustean in loc de perna si se biciuie singur in fiecare Vineri. La
virsta de douazeci si unu de ani a intrat in Parlament si curind dupa ce a fost
chemat la bara a fost numit sub-Serif al Londrei. In 1503 se opune in Camera
Comunelor propunerii lui Henric al VII-lea de acordare a unei subventii in contul
casatoriei ficei sale Margaret si o face cu atita energie, incit Camera a refuzat
cererea. Cineva s-a dus si i-a spus Regelui ca baiatul acela barbos i-a dezamagit
toate asteptarile. Tocmai de aceea in ultimii ani ai domniei lui Henric al VII-lea,
More va fi in dizgratia Regelui si s-a gindit chiar sa paraseasca tara.

2. Henric al VII-lea a murit in Aprilie 1509, cind More avea putin peste treizeci de
ani. In primul an al domniei lui Henric al VIII-lea s-a ridicat la o inalta practica in
instantele judecatoresti, unde se spune ca a refuzat sa pledeze in cazurile pe
care el le credea injuste si nu a acceptat onorariu de la vaduve, orfani, sau de la
cei saraci. El ar fi preferat sa se casatoreasca cu cea de-a doua fica a lui John
Colt, din New Hall, Esex, dar a ales pe sora mai in virsta, pentru ca nu ar fi dorit
ca ea sa fie subiect al vreunei discreditari, ceea ce s-ar fi intimplat probabil daca
ar fi trecut peste ea, cerind mina surorii sale mai tinere.
In 1513, cind Thomas More e inca sub-Serif al Londrei, se spune ca ar fi scris
"Istoria Vietii si Mortii Regelui Eduard al V-lea si a Uzurpatorului Richard al IIIlea". Cartea, care pare sa contina cunostintele si opiniile patronului lui Thomas
More, Cardinalul John Morton, nu a fost tiparita pina in 1557, cind se implineau
douazeci si doi de ani de la moartea autorului. A fost mai apoi tiparita dupa MS.,
editia continind scrisul olograf al lui Thomas More.
In anul 1515 Wosley, Arhiepiscop de York, a fost facut Cardinal de Papa Leon
al X-lea; Henric al VIII-lea l-a facut Lord Cancelar si din acel an si pina in 1523
Regele si Cardinalul au condus Anglia cu autoritate absoluta, fara ca Parlamentul
sa mai fie convocat. In Mai 1515, Thomas More -- nu era inca innobilat -- a facut
parte dintr-o comisie, fiind trimis in Tarile de Jos impreuna cu Cuthbert Tunstal si
altii, pentru a participa la o conferinta cu ambasadorii lui Charles al V-lea,
singurul Arhieduce al Austriei, privind reinoirea aliantei. More avea treizeci si
sase de ani, absenta din Anglia de sase luni, timp in care a stabilit prietenia lui cu
Peter Giles (latinizat AEgilius), un tinar erudit si curtenitor, secretar al
Municipalitatii din Anvers.
Cuthbert Tunstal era un cleric educat, Cancelar al Arhiepiscopului de
Cantebury, care in acel an (1515), era numit Arhidiacon de Chelster si in Mai anul
urmator (1516), Maestru al Registrului. In 1516 a fost din nou trimis in Tarile de
Jos si More a ajuns impreuna cu el la Bruxelles, unde s-au gasit in compania
apropiata a lui Desiderius Erasmus din Rotterdam.
"Utopia" lui More a fost scrisa in latina si este compusa din doua parti, cea
de-a doua parte descriind locul [plecind de la doua cuvinte din limba greaca
"tinutul care nu exista", dar care prin analogie inseamna si "un tinut fericit"] -- sau
Nusquama, dupa cum a numit-o in scrisorile sale -- 'Nicaieri'), a fost scrisa
probabil catre 1515; prima parte introductiva e scrisa la inceputul anului 1516.
Cartea a fost tiparita prima data la Lovain, in Flandra, in 1516, sub redactia lui
Erasmus, Peter Giles si citiva alti prieteni ai lui More. A fost apoi revizuita de
More [care ulterior va avea suficient timp sa regrete, ca si prietenul sau Erasmus
dealtfel, atitudinea ingaduitoare fata de protestanti, fiind sustinator inflacarat al
unitatii Crestinatatii si intrind intr-o apriga polemica cu Martin Luther in apararea
lui Henric al VIII-lea. n.t.] si tiparita de Frobenius, la Basel, in Noiembrie 1518. A
fost retiparita la Paris si Viena, dar nu a cunoscut lumina tiparului in Anglia pe

3. timpul vietii lui More. Prima publicare in tara sa a fost dupa o traducere in limba
Engleza, in timpul domniei lui Eduard al VI-lea(1551), efectuata de Ralph
Robinson. A fost apoi tradusa intr-o forma literara de Gilbert Burnet, in 1684,
imediat dupa ce acesta a condus apararea prietenului sau Lordul William
Russell, a participat la executia sa, aparindu-i memoria si a fost dat afara intr-un
mod premeditat din postul de asistent la St.Clement, de catre James al II-lea.
Burnet a fost atras de traducerea "Utopiei" fiind minat de aceleasi sentimente
puternice de revolta in fata injustitiei, ce trebuie sa-l fi determinat pe Thomas
More sa scrie aceasta carte. Traducerea lui Burnet a dat in volum si numele
cartii, ce a fost luat de la un adjectiv din limba Engleza -- unde este numit un
regim impracticabil -- Utopie.
Totusi, sub masca unei fictiuni vesele, incintatoare, discutia este de-o
seriozitate extrema si este insotita pretutindeni de numeroase sugestii practice.
Este opera unui scriitor Englez savant si spiritual, care ataca in stilul propriu
principalele rele ale societatii si politicii timpului sau. Ea incepe cu povestirea lui
More asupra modului cum a fost trimis in Flandra impreuna cu Cumberth Tunstal,
"cel caruia majestatea sa regala, mai tirziu, spre marea bucurie a tuturor
oamenilor, l-a promovat in functia de Maestru al Registrului"; cum s-au intilnit cu
trimisii lui Charles la Bruges si s-au reintors intre timp la Bruxelles pentru a primi
noi instructiuni; si cum More, care a plecat la Anvers, a descoperit o mare
bucurie in societatea lui Peter Giles ce a reusit sa-i aline dorul de a-si revedea
patria. Apoi faptele aluneca intr-o fictiune cu descoperirea lui Rafael Hythloday
(al carui nume este realizat din doua cuvinte grecesti ce inseamna [ "valoarea
cunoasterii" ]), un om ce l-a insotit pe Amerigo Vespucci in ultimile trei calatorii
transatlantice efectuate catre Lumea Noua, ce va fi descoperita ceva mai tirziu, a
caror relatare va fi tiparita prima data in 1507, cu doar noua ani inainte ca
"Utopia" sa fie scrisa.
Intentionat fantastica in sugerarea detaliilor, "Utopia" este opera unui invatat
care a citit "Republica" lui Platon, a carui fantezie este impulsionata dupa lectura
istoriilor lui Plutarch despre viata Spartanilor sub legislatia lui Lycurg. Sub masca
unui ideal comunitarist, unde au fost introduse abil citeva excentricitati spirituale,
se afla ascunse aici argumentele nobilimii Engleze. Uneori More pune problema
Frantei, sub aparenta careia se ascund de fapt problemele Angliei. Alteori sint
aduse laude ironice bunei-credinte a capetelor incoronate ce domnesc peste
lumea crestina, pentru a feri cartea de rigorile cenzurii si ca un atac politic fata de
metodele absolutiste de guvernare ale lui Henric al VIII-lea. Erasmus din
Rotterdam i-a scris unui prieten in 1517 ca ar dori sa-i trimita "Utopia" lui Thomas
More, daca n-a citit-o inca si "isi doreste sa vada "adevarata sursa a tuturor
relelor politice". catre Thomas More, Erasmus va scrie: "Un Primar din Antwerp
este atit de incintat de ea, incit o cunoaste in intregime pe de rost".
H. M.

4. Conversatiile lui Raphael Hythloday asupra celei mai
fericite conditii a unui stat si despre noua insula Utopia
Cartea I -a
Henric al VIII-lea, nebiruitul rege al Angliei, un print inzestrat cu toate
virtutile necesare pentru a deveni un mare monarh, avind unele diferente nu
tocmai dintre cele de cea mai mica insemnatate cu Charles, stralucitul Print al
Castiliei, m-a trimis ca ambasador al sau in Flandra, pentru a duce tratative si a
aplana chestiunile aflate in disputa. Am fost coleg si partener cu acel
incomparabil om, Cuthbert Tonstal, cel pe care ceva mai tirziu Regele l-a numit in
aplauzele universale Maestrul Registrului, despre care. personal, nu voi spune
nimic; si nu din acele motive potrivit carora m-as teme ca marturia unui prieten ar
putea fi suspectata, ci mai degraba datorita faptului ca virtutile si cunostintele
sale ma depasesc cu mult, astfel incit sa pot eu sa le judec si este prea bine
cunoscut ca nici nu are nevoie de recomandarile mele, doar daca nu cumva s-o fi
adeverit intre timp proverbul potrivit caruia "se poate arata Soarele cu o
lanterna." Cei care au fost numiti de catre Print pentru a trata cu noi si i-am intilnit
la Bruges conform intelegerii, erau toti oameni vrednici de toata lauda. Margraful
orasului Bruges se afla in fruntea lor, detinind si functia de conducator al
delegatiei, dar cel considerat drept omul cel mai intelept, care vorbea in numele
tuturor celorlalti, era George Temse, din Casselsee, cel in slujba caruia si-au dat
concursul deopotriva atit arta cit si natura, pentru a-l inzestra cu darul elocventei,
fiind un foarte bun cunoscator in chestiunile legate de lege si avind o mare
abilitate de-a descurca acest gen de afaceri, dobindita printr-o lunga practica.
Dupa ce ne-am intilnit de citeva ori fara a putea ajunge la o intelegere, am
sosit la Bruxell pentru citeva zile pentru a face cunoscute dorintele Principelui. Si
intrucit au fost admise acele doleante ale caror purtatori eram, am plecat la
Antwerp. In timp ce ma aflam aici, printre vizitatorii mei se afla o persoana ce mi
s-a parut a fi mult mai agreabila decit toti ceilalti, este vorba de Peter Giles, ce
era nascut la Antwerp, un om de o mare onoare si ce purta unul din cele mai
inalte ranguri nobiliare in orasul sau, desi acesta era cu mult mai prejos decit cel
pe care l-ar fi meritat cu adevarat; personal nu cunosc sa existe undeva un om
mai invatat si mai bine educat decit acest tinar; pentru ca era o persoana
inzestrata atit cu acele cunostinte, cit si cu priceperea de-a se folosi de ele, pe cit
de bine poate fi cel mai educat dintre toti oamenii, mai ales avind o purtare atit de
aleasa fata de prietenii lui, plina de atita puritate si afectiune, incit probabil ca nu

5. pot fi descoperite nicaieri in lume doua astfel de persoane, care sa poarte un
asemenea respect fata de prietenii lor. Este de-o modestie extraordinara, fara sa
existe in el nici cea mai mica urma de falsitate; si niciun om nu poate manifesta o
naturalete plina de atita intelepciune; conversatia lui era atit de placuta si de-o
voiosie plina de inocenta, incit in compania sa simteam cum parca sub influenta
unei vraje imi piereau toate acele dorinte aprinse de-a ma reintoarce cit mai
curind in patrie, la sotia si la copiii mei, ce erau si mai mult stirnite de absenta din
ultimile patru luni. Intr-una din zile, pe cind ma reintorceam acasa de la liturghia
de la St. Mary, care este una dintre cele mai importante si mai frecventate
biserici din Antwerp, l-am vazut din intimplare in timp ce statea de vorba cu un
strain, ce parea trecut de floarea tineretii; fata sa era brazdata de semne adinci
lasate de scurgerea timpului si poate tocmai de aceea purta o barba lunga,
hainele lasind impresia ca nu acorda o prea mare importanta infatisarii sale,
astfel incit, dupa modul cum se comporta si arata acel personaj, am presupus ca
trebuie sa fie vorba de un om al marii.
Imediat ce m-a zarit, Peter a venit la mine si m-a salutat; si in timp ce
raspundeam gestului sau de politete, m-a luat deoparte si indicind catre cel care
i-a fost doar cu putin inainte partener de conversatie, a spus: "Il vezi pe acel om?
Tocmai ma gindeam sa-l aduc la tine."
Am raspuns ca: "Era foarte bine venit din moment ce se bucura de faptul ca
era prezentat de un prieten ".
"Si deasemenea, de modul cum se prezinta el insusi," a raspuns el 'doar daca
l-ai cunoaste pe acest om, pentru ca nu exista nimeni in viata care sa faca o
relatare atit de bogata despre natiuni si tari ce sint pentru noi inca necunoscute,
asa cum o poate face acest om; ceea ce dupa cite stiu, iti doresti foarte mult."
In acel moment am spus ca: "Se pare ca nu am gresit prea mult, atunci cind
am socotit sub influenta primei impresii, ca este vorba de un om al marii."
"Dimpotriva, gresiti foarte mult", mi-a raspuns el. "Pentru ca acest om nu a
navigat ca marinar, ci el a cutreierat marile dupa modelul unui explorator, sau mai
degraba al unui filozof. Acest Rafael, ce dupa familia sa poarta numele de
Hythloday, nu doar ca nu e nestiutor al limbii Latine dar este si un eminent
cunoscator al limbii vechilor Greci, pe care a practicat-o el insusi intr-un mod mult
mai aprofundat decit au facut-o primii cercetatori, pentru ca s-a aplecat tot mai
mult catre filozofie, cea care i-a permis cunoasterea faptului ca Romanii nu ne-au
lasat nimic de valoare, cu exceptia a ceeea ce poate fi descoperit in operele lui
Seneca si Cicero. Prin nastere, el este Portughez si a fost atit de fermecat de
ideea de-a vedea lumea incit si-a impartit averea fratilor sai, alegind mai repede
sa-si caute norocul asemeni lui Amerigo Vespucci, facindu-si cu multa osteneala
loc pentru a putea participa la trei dintre expeditiile acestuia, care sint tocmai
acum publicate; doar ca nu s-a mai reintors cu el din ultima calatorie, obtinind
mai mult prin forta permisiunea de-a ramine acolo, astfel incit a putut fi unul

6. dintre cei douazeci si patru de Castilieni ce au fost lasati in cel mai indepartat loc
ce l-au putut atinge in ultima lor calatorie catre Noua Spanie. Astfel l-au parasit,
ca pe unul ce nu isi dorea sa-si implineasca cu o mai mai mica ardoare visul sau
de-a calatori, decit cel ce isi doreste sa reintoarca acasa, pentru a fi ingropat in
patria sa; pentru ca el obisnuia adesea sa spuna ca drumul spre cer este acelasi
indiferent in ce loc te-ai afla; si ca cerul nu-i poate pregati o alta moarte decit cea
care i-a fost harazita lui inca de la inceput. Totusi, acest tip de temperament l-ar fi
costat destul de scump daca Dumnezeu in marea sa gratie nu s-ar fi indurat de
soarta sa; pentru ca dupa ce a calatorit impreuna cu cinci Castilieni prin multe din
tarile acelei lumi, datorita unei intimplari fericite a ajuns in cele din urma la
Ceylon si de aici la Calcuta, unde a fost foarte bucuros sa descopere citeva
corabii Portugheze; si tocmai atunci cind parea mai presus de toate asteptarile
ce le poate avea un om, a reusit sa se reintoarca in patria sa."
Cind Peter a terminat de spus toate aceastea i-am multumit pentru
amabilitatea de a-mi fi oferit ocazia sa fac cunostinta cu un om a carui
conversatie stia ca imi va fi atit de placuta; si imediat dupa ce acestea au fost
spuse, eu si acel Rafael ne-am imbratisat unul pe celalalt. Dupa ce au fost
indeplinite acele gesturi de politete ce sint cerute in impejurarile oferite de prima
intilnire a unei persoane straine, am poposit cu totii la mine acasa si indreptindune spre gradina, ne-am asezat pe una din bancile inconjurate de verdeata si neam angajat in conversatii. Ne-a relatat ca atunci cind Vespucci a navigat mai
departe reluindu-si drumul de inapoiere spre casa, el impreuna cu ceilalti tovarasi
ce au ales din propria lor vointa sa ramina in Noua Spanie, au introdus incetul cu
incetul sentimente de iubire in inima oamenilor acelei tari, intilnindu-se adesea cu
ei si tratindu-i cu o mare delicatete; astfel ca in cele din urma au ajuns nu doar sa
traiasca in mijlocul lor fara a simti nici cel mai mic pericol, ci au inceput sa le
impartaseasca liber gindurile si opiniile lor; si au cucerit intr-o asemenea masura
inima unui print, al carui nume sau al tarii asupra careia guverna le-am uitat din
pacate, incit acesta nu numai ca le-a oferit din belsug toate cele necesare pentru
a-si duce viata alaturi de ei, dar si tot ce era nevoie pentru a efectua calatoriile
lor; deopotriva cu barcile ce-i adusesera in apele din acele tinuturi, cit si cu
vehiculele necesare pentru a traversa tinutul uscat; a trimis impreuna cu ei o
calauza dintre oamenii sai de credinta, pentru a-i introduce si recomanda si
celorlalti printi, pe care gindea ca aveau sa-i intilneasca; si dupa multe zile de
calatorie au ajuns in cetatile si orasele unor republici, ce nu doar ca erau
guvernate in cel mai fericit mod cu putinta, dar aveau si o populatie destul de
numeroasa. Sub ecuator, atit de departe cit se misca soarele de ambele parti ale
sale, se afla zone intinse de desert, pirjolite de caldura lui fara sfirsit; pamintul
acelor tinuturi era uscat de focul sau mistuitor, toate avind o infatisare lugubra,
locurile aflate aici fie ca erau nelocuite, fie erau populate din abundenta cu fiare
salbatice, serpi si poate si citiva oameni, nu mai putin salbatici sau mai putin
cruzi decit bestiile insasi.
Dar pe masura ce inaintau, in fata ochilor se deschidea o noua perspectiva,
toate lucrurile capatau o infatisare ceva mai prietenoasa, atingerea aerului nu

7. mai era atit de fierbinte, pamintul incepea sa fie acoperit incet de verdeata, pina
si animalele de aici erau parca ceva mai putin salbatice; iar in cele din urma, aici
se aflau natiuni, cetati si orase, care nu doar ca practicau un comert intre ele si
cu vecinii lor, dar traversau in acest scop deopotriva marile si tinuturile uscate din
acele parti ale lumii, pentru a ajunge pina in cele mai indepartate tari. Aici au
descoperit oportunitatea de-a cunoaste tarile din acele parti ale lumii, unde nu
ajunsese pina atunci niciuna din corabiile plecate in calatoriile la care luasera
parte impreuna cu tovarasii lor, deoarece nu fusesera priviti cu ochi binevoitori de
populatiile din acele tinuturi. Primele vase pe care le-au zarit aveau fundul plat,
iar velele erau impletite din stuf si rachita, doar la citeva dintre ele erau facute din
piei de animale; dar mai apoi au intilnit si vase avind chila rotunda si pinzele din
canavas, construite dupa toate regulile cunoscute, ce erau intru-totul
asemanatoare vaselor noastre; iar marinarii de pe aceste vase cunosteau
deopotriva navigatia si astronomia. Le-au cistigat intr-un mod minunat favorurile,
aratindu-le modul de utilizare al acului magnetic, care le era cu totul necunoscut.
Ei navigau inainte de-a avea aceste cunostinte cu o mare prevedere si doar pe
timpul zilei, in timp ce acum se deplaseaza la fel pe intreaga perioada a unei zile,
avind deplina incredere in orientarea ce le-o ofera acesti magneti naturali pe care
ii considera probabil a fi mult mai siguri, decit sa se simta intru-totul in afara
oricarui pericol, astfel incit exista aici suficiente motive sa se teama ca aceasta
descoperire despre care s-a crezut la inceput ca le va oferi atit de multe
avantaje, s-ar putea indrepta impotriva lor, marea incredere ce au capatat-o in
navigatie ar putea duce in acest fel la o lipsa de prevedere, ocazie pentru multe
neajunsuri in viitor. Dar ei au insistat intr-atit de mult sa povesteasca toate
observatiile ce le-au facut in fiecare din locurile pe care le-am vizitat, incit ar
trebui sa ne indepartam mult de la scopul prezent, in ce priveste intelepciunea si
prudenta institutiilor ce le-am intilnit printre natiunile civilizate, pe care probabil le
voi relata cu cea mai potrivia ocazie. Le-am pus numeroase intrebari cu privire la
toate aceste lucruri la care ne-au raspuns foarte bucurosi; n-am intrebat nimic
despre acele creaturi salbatice, intilnirea unor astfel de monstri este pina la urma
un lucru destul de obisnuit; pentru ca probabil oricine a auzit de haitele de caini si
lupi hasmesiti si de acele creaturi crude, obisnuite a se hrani cu fiinte umane, in
vreme ce State guvernate cu atita intelepciune si pricepere, nu sint atit de des
intilnite.
Asa cum ne-au relatat si despre multe lucruri gresite ce exista in aceste tari
de curind descoperite, astfel incit el nu se bizuie doar pe citeva lucruri, ci plecind
de la astfel de modele ce pot fi luate drept exemplu, cu ajutorul caruia pot fi
corectate erorile natiunilor in mijlocul carora traim; si de la care poate fi data o
explicatie, asa cum am promis, dar asta cu o alta ocazie; pentru ca in acest
moment doresc sa ma refer doar la acele elemente legate de moravurile si legile
locuitorilor Utopiei; dar as dori sa incep cu intimplarea ce ne-a condus spre
discutia despre aceasta republica. Dupa aceea, Rafael a vorbit cu o mare
determinare despre numeroasele erori comune ce exista atit la noi, cit si in
interiorul acestor natiuni; apoi a tratat subiectul institutiilor ce au fost intemeiate
cu atita intelepciune la noi, cit si in acele tari si a vorbit distinct despre obiceiurile

8. si formele de guvernamint ale fiecareia din natiunile ce le-au cunoscut in
calatoriile lor, ca si cum si-ar fi petrecut acolo intreaga sa viata, intr-atit de bine
cunostea realitatile acelor State, incit Peter, plin de admiratie a rostit: "Sint
surprins Rafael, cum de s-a intimplat sa nu intri in serviciul regelui, pentru ca sint
sigur ca nu exista aici nimeni care sa fie mai potrivit pentru asta; astfel de
invataturi si cunostinte dobindite atit asupra oamenilor, cit si asupra lucrurilor, nu
ofera doar subiectul unor minunate conversatii ce pot fi intretinute cu o mare
placere, dar pot fi si de un mare folos, de exemplu pentru a fi determinate
anumite evenimente inainte ca ele sa aiba loc, iar recomandarile ce le poti da,
pot servi deopotriva propriului interes si intereselor prietenilor tai ."
"In ceea ce-i priveste pe prietenii mei." a raspuns Rafael, "nu am de ce sa imi
fac prea multe griji, deoarece cred ca am facut deja pentru ei tot ce era de
datoria mea; pentru ca atunci cind am fost nu doar un om sanatos, ci eram tinar
si pur, am impartit toate acestea printre apropiatii si prietenii mei, un lucru pe
care altii nu-l fac decit atunci cind au ajuns batrini si suferinzi, atunci cind fara
voia lor sint nevoiti sa renunte la acele bunuri de care ei nu se vor mai putea
bucura multa vreme. Cred ca prietenii mei ar trebui sa fie multumiti doar cu asta
si sa nu se astepte ca de dragul lor, ar trebui sa intru eu insumi in sclavia a nu
stiu carui rege."
"Usurel." a spus Peter. "Nu am intentionat sa spun ca trebuie sa devii sclavul
vreunui rege, ci doar aceea ca ai putea sa-l asisti si sa-i fii de folos."
"Schimbarea citorva cuvinte," a spus el, "nu schimba cu nimic sensul lor."
"Dar termenul este folosit dupa cum iti doresti." a raspuns Peter, "Pentru ca
nu vad un alt mod in care sa poti fi atit de folositor, atit pentru prietenii tai, cit si
pentru ceilalti si prin care totodata sa poti ajunge si in cea mai fericita dintre toate
conditiile posibile pentru tine insuti."
"Fericita!" a spus Rafael, "Este aceasta modalitate de-a ma compatimi intr-un
mod atit de dezgustator pentru geniul meu? Acum traiesc asa cum imi doresc, o
forma de viata la care putini curteni pot aspira. Si aici se regasesc atit de multi
dintre cei care cauta favorurile acordate de curtea regala celor mai mari dintre
oameni, incit nu va fi o prea mare pierdere daca societatea lor nu va fi tulburata,
fie de mine, sau de altii cu un temperament asemanator celui al meu."
Privitor la acest subiect am spus: "Inteleg Rafael ca nu esti manat nici de
dorinta de-a dobindi avere, nici de-a dobindi mariri si cu atit mai mult pretuiesc si
admir un asemenea om, cu mult mai mult decit as putea sa-o fac fata de cel mai
maret dintre oamenii intregii lumi. Totusi, cred totusi ca ar trebui sa faci tot ceea
ce i se potriveste atit de bine unui spirit generos si rational ca al tau, daca doresti
sa-ti folosesti si timpul si intelectul cu afacerile publice, desi poate ca s-ar putea
sa descoperi in asta anumite constringeri si nu vei reusi niciodata sa o faci intr-un
mod atit de avantajos ca cel pe care il poate oferi pozitia de sfatuitor al unui mare

9. print, pe care sa-l poti indruma catre cele mai nobile si vrednice actiuni, ceea ce
stiu cu siguranta ca e ceea ti-ai fi dorit daca ai fi fost intr-o asemenea functie;
caci acele actiuni ce pornesc de la un principe, deopotriva bune si rele, se
revarsa asupra unei intregi natiuni ca apa izvorita dintr-o fintina eterna. Invatatura
considerabila pe care o ai, chiar si fara o practica in aceste problematici, sau
practica atit de mare pe care ai dobindit-o, fara nicio alta invatatura, te-ar putea
recomanda drept unul dintre cei mai potriviti consilieri al oricaruia dintre regi."
"Faceti o dubla gresala Mr. More", a spus el", atit in privinta mea cit si in
modul cum judecati lucrurile; caci pe cita vreme eu nu sint inzestrat cu aceste
calitati pe care vi le inchipuiti ca le-as avea, tot asa de bine, in situatia in care leas putea avea, n-ar putea fi absolut deloc mai bine pentru ceilalti, din vreme ce
mi-am sacrificat linistea in folosul lor. Pentru ca cei mai multi dintre principi se
apleaca mai mult catre chestiunile legate de razboi, decit fata de folositoarea arta
a pacii; iar in acestea eu nu am nici cele mai mici cunostinte, nici nu-mi doresc sa
ma preocup cu acest gen de lucruri; ei sint interesati mai mult de modalitatea dea dobindi noi regate, indiferent daca modul lor de realizare este unul corect, sau
e unul gresit, decit de a guverna cum se cuvine ceea ce au deja in stapinire. Iar
printre ministrii principilor nu se gaseste niciunul care sa nu fie atit de intelept
incit sa aiba nevoie de orice fel de asistenta din partea cuiva, sau cel putin care
sa nu se creada el insusi atit de intelept incit sa nu isi imagineze ca nu ar avea
nevoie de ajutorul nimanui; iar daca vor avea la curtea lor vreunul, el va fi dintre
cei intrati in gratiile personale ale printului prin linguseala si slugarnicia lor, in
incercarea de a-si atinge interesul; si intradevar, Natura ne-a creat astfel, incit cu
totii iubim sa fim maguliti si sa fim flatati de proprile noastre pareri pe care ni le
facem in ceea ce priveste persoana noastra. Ciorile batrine le iubesc pe cele
tinere si maimutele isi iubesc puii. Acum, daca intr-o asemenea curte veti
introduce o persoana care sa fie obiect al invidiei tuturor celorlalti care se admira
doar pe ei insisi, o persoana, care doar sa ofere toate cunostintele sale, pe care
fie ca le-a citit in istorie, fie ca le-a observat in calatoriile sale, ceilalti vor putea
gindi ca reputatia de care se bucura intelepciunea lor se va narui si ca interesele
lor vor fi lezate, si asta doar in cazul in care nu se vor narui definitiv; si toate
celelate favoruri de care se bucurau pina atunci vor fi pierdute si vor fi jefuiti de
toate acestea, de astfel de privilegii si de altele asemanatoare de care s-au
bucurat stramosii nostri si ar fi fost cu mult mai bine pentru noi daca ne puteam
lipsi de ele. Toate acestea ii vor determina sa stabileasca un astfel de raspuns,
ce va putea fi suficient pentru a respinge tot ce s-ar putea spune, ca si cum ar fi
o mare nenorocire daca cineva ar putea fi socotit mai intelept decit stramosii sai;
si cu toate ca ei isi doresc sa lase sa treaca toate acele lucruri bune care au
existat printre cei din timpurile de altadata, totusi, daca sint propuse alte lucruri
mai bune, ei se acopera cu incapatinare cu scuza respectului fata de trecut. Mam intilnit in multe locuri cu aceasta forma de-a judeca lucrurile, plina de mindrie,
capriciu si absurd si in mod special o data in Anglia."
"Ati fost vreodata acolo?", am intrebat eu.

10. "Da, am fost", a spus el, "si am ramas aici vreme de citeva luni, nu cu mult
timp dupa ce a fost zdrobita rascoala din vest, cu un mare masacru al cetatenilor
saraci ce au luat parte la miscare. I-am ramas pentru asta recunoscator acelui
cucernic prelat, John Morton, Arhiepiscop de Canterbury, Cardinal si Cancelar al
Angliei; un om", a spus el, "care nu era mai putin venerabil pentru intelepciunea
si virtututile sale, decit pentru nobilul sau caracter innascut, draga Peter (pentru
ca Mr. More cunoaste foarte bine ceea ce el a fost). Era un om de statura
mijlocie, trupul lui nu s-a frint odata cu trecerea vremii; infatisarea sa impunea
mai degraba respect decit teama; conversatia lui era linistita, dar serioasa si
grava, iar uneori incerca sa convinga asupra celor sositi la el cu anumite
probleme, vorbind taios cu ei, desi facea asta intr-un mod decent, pentru a
descoperi cugetul si prezenta de spirit care ii produceau o mare incintare atunci
cind acesta nu era intru-totul lipsit de prevederea de a pastra o mare asemanare
cu propriul sau temperament; si ii privea pe acesti oameni ca fiind cei mai potriviti
pentru afaceri. Vorbea deopotriva, cu gratie si autoritate; avea cunostinte
eminente in privinta legislatiei, o mare intelegere si o memorie podigioasa; si
aceste extraordinare talente prin care l-a innobilat natura le-a perfectionat
continuu prin studiu si experienta. Atunci cind am fost in Anglia, Regele se
sprijinea intr-o mare masura pe sfaturile sale, iar guvernul parea a fi sustinut in
principal de el; intrega sa tinerete a fost dedicata practicii treburilor publice; si a
trecut prin multe incercari ale sortii si platind un mare pret a dobindit un nepretuit
bagaj de intelepciune, ce odata ce-a fost achizitionat atit de scump, nu este prea
usor pierdut.
"Intr-una din zile cind am luat masa impreuna cu el, s-a intimplat a fi prezent
aici unul dintre eminentii avocati englezi, ce a avut astfel ocazia de-a expune o
pledoarie elogioasa asupra modului sever de actiune al justitiei in privinta hotilor,
care, dupa cum spunea, au fost condamnati cu o asemenea rapiditate, incit
uneori s-a intimplat sa fie spinzurati pina la douazeci, pe o singura spinzuratoare;
iar despre acest fapt, a spus ca nu este un lucru de prea mare mirare cum s-a
putut intimpla ca au reusit sa scape citiva hoti, ci acela ca au ramas aici intr-un
numar atit de mare si jefuiesc inca pretutindeni prin tara. Mi-am luat indrazneala
de-a vorbi deschis in fata Cardinalului asupra acestei chestiuni, spunind ca nu
este niciun motiv de mirare in aceasta privinta, sustinind ca acest mod de-a
pedepsi hotii, nici nu este echitabil in sine, nici nu este folositor binelui public;
intrucit pe cit de mare a fost severitatea pedepselor, pe atit de ineficace a fost
corectarea lor; un simplu furt nu constituie in sine o crima atit de mare incit ar
trebui sa-l coste viata pe un om, nicio pedeapsa, oricit de severa ar fi, nu poate fi
in masura sa-i infrineze pe cei care jefuiesc, sa-i retina sa mai continue asta, din
momentul in care nu li se ofera nicio alta posibilitate de a-si cistiga existenta.
"In acest sens" am spus, "nu numai in Anglia, ci in cea mai mare parte a lumii
este imitat modelul acelor stapini rai, care mai degraba sint gata a pedepsi aspru
supusii, decit a-i invata. Aici au fost adoptate impotriva hotilor pedepse
inspaimintatoare, dar ar fi fost cu mult mai bine daca ar fi fost luate decizii
sanatoase, prin care fiecare om ar putea fi pus in conditia de a-si putea cistiga

11. existenta si astfel a de-a se putea feri de inevitabila necesitate de-a fura si a muri
pentru asta."
"Nu a fost acordata suficienta atentie acestui lucru', a spus el, 'pentru ca
exista aici numeroase meserii si o agricultura ce le permite o schimbare a
modului lor de viata; cu conditia sa aiba mai multa minte decit este suficienta
doar pentru a urma un mod gresit de viata."
"Acest lucru nu le va servi prea mult la transformarea de care vorbeati', am
spus eu, 'pentru ca multi si-au pierdut bratele in razboaiele civile sau straine, de
felul ultimei rascoale din Cornwall, iar cu ceva timp in urma in razboaiele pe care
le-ati purtat cu Franta si fiind astfel mutilati in serviciul tarii si regelui lor, nu isi mai
pot practica vechile meserii si sint prea batrini pentru a invata altele noi; dar din
vreme ce razboaiele sint lucruri care se petrec accidental la anumite intervale de
timp, sa luam in considerare doar aceste lucruri ce se petrec in fiecare zi. Exista
un mare numar de nobili printre voi, care sint la fel de inactivi ca si trintorii, care
isi duc viata pe baza muncii altor oameni, pe baza chiriasilor, de la care isi ridica
veniturile doar pentru a le toca cit mai repede. Si acesta este intr-adevar singurul
exemplu de cumpatare, caci in toate celelalte sint risipitori pina la desavirsita lor
saracie; si ca si cum asta n-ar fi de ajuns, se inconjoara cu un mare numar de
indivizi trindavi, care n-au invatat niciodata vreo arta prin care sa-si cistige traiul
si curind ce lorzii lor au murit, sau au cazut ei insisi la pat doboriti de cite-o boala,
sint alungati pe use afara; pentru ca stapinii lor sint pregatiti mai degraba sa
hraneasca niste pierde vara decit sa ingrijeasca de bolnavi; iar de multe ori
mostenitorii lor nu sint capabili sa intretina o familie atit de mare ca predecesorii
lor. Iar acum, cind stomacul celor aruncati pe usa afara, a inceput sa simta tot
mai tare ascutisul foamei, ei jefuiesc cu o sete nu cu mult mai mica; si ce altceva
ar putea sa faca? Cind in ratacirile lor si-au uzat si sanatatea si hainele, s-au
calicit si arata infiorator, incit oamenii de o buna conditie nici nu-i mai pot primi,
iar cei saraci nu indraznesc s-o faca, cunoscind ca cei care au crescut in lene si
placere si s-au obisnuit sa hoinareasca de colo, colo, insotiti de sabia si scutul
lor, isi dispretuiesc toti vecinii, aruncindu-le de departe batjocori insolente; iar
asta cu atit mai mult cu cit ei nu sint apti pentru a manui hirletul si sapa; nu vor
servi niciodata unui om sarman pentru o plata asa de mica, cel care nu-si poate
nici macar permite sa le ofere o hrana atit de saraca."
"Fata de acestea, el a raspuns: "Oameni de acest fel ar trebui sa pastreze o
legatura speciala intre ei, pentru ca tocmai in asta consta forta armatelor atunci
cind se iveste acest prilej; din vreme ce nasterea lor le inspira un nobil sens al
onoarei, altul decit cel ce poate fi intilnit printre negustori sau plugari."
"Puteti spune la fel de bine," am replicat eu, "ca ar trebui sa-i apreciati pe cei
ce se tin de tilharii pe socoteala razboiului, din moment ce nu-i veti dori niciodata
pe unii, atita vreme cit ii aveti pe ceilalti; si asa precum tilharii s-au dovedit uneori
soldati curtenitori, tot la fel si soldatii s-au dovedit adesea tilhari curajosi; pe atit
de apropiata este inrudirea intre aceste doua moduri de viata. Dar acest rau

12. obicei este atit de obisnuit printre voi, desi mentinerea unui numar atit de mare
de servitori nu este specifica doar acestei natiuni. In Franta exista un soi de
oameni inca si mai nocivi pentru linistea regatului, pentru ca intreaga tara este
plina de soldati care sint mentinuti si in vreme de pace, daca situatia unei astfel
de tari sau natiuni poate fi numita o stare de pace; iar ei sint tinuti in solda pe
seama aceleiasi justificari ce o invocati in cazul mentinerii suitei de trintori din
jurul nobililor; acesta fiind un perecept al pretinsilor oameni de stat, ca este
necesar pentru siguranta publica sa aiba un corp solid de veterani care sa fie
intotdeauna gata pregatit. Ei gindesc ca nu se pot baza pe oameni neinstruiti si
uneori chiar cauta prilej pentru a face un razboi doar pentru a-si putea antrena
soldatii in arta de-a taia gitlejuri; ori asa cum a observat Sallust, sa-i tina ocupati
pentru a nu deveni prea greoi printr-o pauza mult prea lunga. Dar Franta a aflat
pe propria ei piele care e pretul pe care trebuie sa-l plateasca si cit de periculos
este sa hraneasca astfel de bestii.
"Soarta Romanilor, Cartaginezilor, Sirienilor si a multor alte cetati si natiuni, ce
au fost deopotriva distruse si aduse la ruina totala de aceste armate permanente,
ar trebui sa-i faca pe altii mai intelepti; si nebunia acestui percept francez este
limpede infatisat chiar de asta, ca soldatii lor pregatiti in arta razboiului au
descoperit adeseori ca oamenii vostri neinstruiti s-au dovedit a fi prea puternici
pentru a putea fi infrinti; iar despre acest lucru nu voi spune mai multe ca nu
cumva sa credeti ca incerc sa-i magulesc pe englezi. Experienta de fiecare zi ne
arata ca meseriasii din orase, sau taranii de pe cimpurile agricole, nu sint
inspaimintati de gindul de-a lupta cu acesti gentelmani lenesi, daca nu sint adusi
in incapacitatea de-a putea lupta de cele citeva nenorociri din interiorul corpului
lor, sau daca nu sint demoralizati de nevoi extreme astfel incit sa nu trebuiasca
sa le fie teama de acesti oameni puternici si bine pregatiti (caci asta este ceea ce
iubesc nobilii sa fie mentionat despre ei, pina ce aceasta imagine este
deteriorata), a caror masa creste acum imperceptibil, putin cite putin si sint slabiti
de modul lor de viata efeminat si vor fi mai putin potriviti pentru actiune, decit
daca erau bine hraniti si folositi intr-un mod mult mai eficient. Si pare total lipsit
de temei, ca in perspectiva unui razboi de care n-ati fi avut niciodata nevoie daca
v-ati fi dorit cu adevarat asta, ar trebui sa mentineti atit de multi oameni
nefolositori, care va vor aduce intotdeauna atitea tulburari in vreme de pace, incit
vor fi mult mai considerabile decit razboiul insusi. Dar nu cred ca aceasta
necesitate de-a lua hotariri de acest fel fara niciun temei, se ridica doar de aici;
aici este implicata o alta cauza, mult mai specifica Angliei."
"Care ar fi aceasta? a intrebat Cardinalul.
''Cresterea pasunilor," am raspuns, 'prin care se poate spune ca oile voastre,
care in mod normal sint blinde si usor de tinut intr-o buna orinduiala, au inceput
acum sa devoreze oameni si depopuleaza nu numai satele, dar si orasele; de
unde se poate vedea ca oile pasunate pe orice fel de sol ofera o productie de
lina mai bogata si mai moale decit in mod obisnuit, in timp ce nobilii si mica
nobilime de la tara, chiar si acesti oameni sfinti ai bisericii, nu mai sint multumiti

13. de vechile chirii pe care le-au produs fermele lor, nici nu gindesc ca este deajuns
ca traiesc in dulcea lor lenevie, fara a face nimic pentru binele public si pentru a
rezolva asta ei fac ca situatia sa fie cu mult mai dureroasa in loc de-a o
imbunatati. Ei stavilesc dezvoltarea agriculturii distrugind case si orase, pastrind
doar bisericile si ingradind paminturile in care isi pot tine oile lor. La fel ca si in
cazul padurilor si parcurilor, care au fost inghitite deasemenea, incetul cu cu
incetul, de aceste domenii, astfel ca acesti destoinici compatrioti au transformat
cele mai potrivite zone de locuit in pustietati, pentru ca atunci cind o nefericita
lacomie, care este o plaga pentru tara sa, reuseste sa anexeze mai multe mii de
hectare de pamint, proprietarii, la fel ca si chiriasii, sint alungati de pe posesiunile
lor prin tot felul de tertipuri sau folosindu-se de toata forta lor, ori cind i-au acuzat
ca au epuizat terenul printr-o rau-intentionata intrebuintare, acestia sint fortati sa
le vinda paminturile lor. Ceea ce inseamna ca acesti oameni nenorociti,
deopotriva barbati si femei, casatoriti si necasatoriti, batrini si tineri, impreuna cu
saracile, dar numeroasele lor familii (din vreme ce indeletnicirile de la tara au
nevoie de multe brate de munca), sint obligati cu totii sa-si schimbe locul, fara sa
stie nici macar incotro sa se indrepte; si trebuie sa-si vinda aproape pe nimic
toate bunurile din gospodaria lor, care nu le pot aduce prea multi bani chiar daca
ar mai ramine in asteptarea unui alt cumparator. Si cind acesti putini bani sint la
sfirsit, pentru ca ei vor fi cheltuiti curind, atunci cind nu vor mai avea nimic, ce lea mai ramas de facut, decit fie sa fure si sa fie spinzurati pentru asta (Dumnezeu
stie cit de corect va fi asta!), sau sa umble mai departe mergind la cersit? Iar in
cazul in care vor apela la asta vor fi trimisi la inchisoare pentru vagabondaj; in
timp ce ei si-ar fi dorit din toata inima sa lucreze; dar nu se mai poate gasi nimeni
care sa-i angajeze; pentru ca aici nu mai exista ocupatii pentru munca de la tara
pentru care ei au fost crescuti, din vreme ce nu mai exista niciun teren arabil care
sa mai fi ramas pe aici. Un cioban poate avea grije de-o turma de oi care va
stoca in sine o mare suprafata de teren, ce altfel avea nevoie de un mare numar
de brate pentru a fi arat si cules. Tot la fel cum asta va duce in multe locuri la
cresterea pretului la cereale prin diminuarea suprafetelor cultivate.
"Deasemenea, pretul linei este atit de ridicat, incit acei oamenii sarmani care
obisnuiau sa faca pinza din ea, acum nu mai sint capabili s-o mai cumpere; ceea
ce face ca multi dintre ei sa devina la fel de nefolositori. Pentru ca odata cu
cresterea pasunilor, Dumnezeu a pedepsit avaritia proprietarilor cu o molima
trimisa in rindul turmelor de oi care a distrus un mare numar dintre ele; pentru noi
asta poate parea o pedeapsa mult mai meritata pe seama proprietarilor insisi.
Dar presupunind ca numarul ovinelor n-ar fi trebuit sa creasca niciodata atit de
mult, pretul lor probabil ca nici n-ar fi scazut; cu toate ca nu poate fi numit un
monopol, din moment ce nu au incaput pe miinile unei singure persoane, totusi,
ele sint detinute doar de un numar foarte mic de persoane, iar acestea sint atit de
bogate, incit nu vor fi constrinse sa vinda mai devreme decit isi propun, astfel ca
nu vor face niciodata asta pina cind preturile nu vor urca cit mai sus posibil. Si
potrivit aceleiasi socoteli, la fel se petrec lucrurile si in cazul celorlalte specii de
vite, care sint la fel de scumpe, pentru ca multe sate au fost demolate si munca
la tara a fost atit de mult desconsiderata, incit nu mai exista nimeni care sa-si

14. bazeze afacerile pe seama cresterii lor. Cei bogati nu mai cresc vite, asa cum se
intimpla in cazul oilor, dar le cumpara slabe si la preturi scazute; si dupa ce le-au
ingrasat pe terenurile lor le vind din nou, la preturi ridicate de asta data. Si nu
cred ca sint observate inca toate inconvenientele pe care le vor produce aceste
aspecte, pentru ca asa cum ei vind vitele la preturi ridicate, astfel incit sint
consumate mai repede decit isi pot permite cresterea lor cei din tarile de unde
ele sint aduse, tot la fel de bine si stocurile vor trebui curind sa inceapa sa scada,
iar asta va conduce in final la o mare raritate pe piata; prin aceste mijloace,
insula voastra, care parea in aceasta privinta cea mai fericita din lume, va avea
mult de suferit din pricina blestemului avaritiei citorva persoane; pe linga asta,
cresterea preturilor la cereale va face ca toti oamenii sa-si reduca numarul
membrilor familiei pe cit de mult o pot face; si ce le va ramine de facutl celor care
sint indepartati in acest fel din rindurile lor, decit fie sa cerseasca, fie sa fure?
Pentru ca in cele din urma toate sa conduca la retragerea mult mai din vreme din
activitate decit se intimpla in trecut a unui om de un mare spirit.
"In acelasi chip luxul se napusteste necrutator asupra voastra pentru a va
statornici pe mai departe saracia si mizeria; exista aici o vanitate excesiva in
imbracaminte si un cost ridicat al hranei; si asta nu se intimpla doar in familiile
nobiliare, dar si chiar printre negutatori, printre fermieri si toate celelalte ranguri
sociale. Aveti deasemenea, un mare numar de case rau famate pe linga cele
deja cunoscute, taverne si bodegi, care nu sint cu nimic mai bune; adaugati la
acestea zarurile, cartile, table, fotbalul, tenisul, aruncatul inelelor, cu ajutorul
carora banii se scurg mult mai repede, iar cei care sint initiati in ele vor trebui in
concluzie sa recurga la jafuri pentru a-si acoperi lipsurile. Alungati aceste molime
si dati ordine ca cei care au depopulat intr-un asemenea hal paminturile, fie sa
reconstruiasca satele pe care le-au distrus, fie sa le paraseasca pentru a fi
preluate de cei care doresc sa faca asta; staviliti ocuparea paminturilor de cei
bogati care sint aproape la fel de rai ca si monopolurile; oferiti mai putine prilejuri
trindaviei; permiteti o noua organizare a agriculturii si reglemetarea
manufacturilor ce prelucreaza lina, astfel incit sa poata gasi de lucru cei din
tagma celor fara ocupatie care au fost nevoiti sa devina hoti, sau care sint in
prezent vagabonzi sau servitori inutili si in cele din urma nu vor face altceva decit
sa sporeasca numarul hotilor. Daca nu veti gasi un remediu pentru aceste rele,
este un lucru zadarnic sa va mindriti cu severitatea voastra de-a pedepsi hotii,
care desi poate avea aparenta justitiei, nu este in sine nici justa, nici
avantajoasa. Caci daca tolerati ca oamenii vostri sa fie educati gresit si
moravurile sa fie corupte inca din copilarie doar pentru a-i pedepsi mai apoi de
aceste crime, dupa ce prima lor educatie i-a pregatit pentru asta, ce altceva se
poate intelege de aici, decit ca mai intii dati nastere la hoti doar pentru a-i putea
pedepsi mai tirziu?"
"In timp ce vorbeam astfel, avocatul care era prezent aici a pregatit un
raspuns in care s-a hotarit sa reia tot ce am spus pina atunci, conform
formalitatilor cerute de o dezbatere, unde lucrurile sint repetate in general cu o

15. mai mare precizie decit au fost date raspunsurile, ca si cum s-ar face o proba
decisiva asupra amintirilor unui om.
"Ati vorbit destul de frumos pentru un strain', a spus el, 'care a auzit multe
lucruri despre noi, pe care insa nu ati izbutit sa le apreciati in conformitate cu
originea lor; dar voi face intreaga chestiune destul de clara si voi repeta prima
data in ordine tot ce ati spus, apoi va voi arata cit de mare este neintelegerea
problemelor noastre, cea care v-a indus in eroare; iar in ultimul rind voi raspunde
argumentelor ridicate. Iar asta poate incepe, asa cum am fagaduit, de la faptul ca
aici au fost afirmate patru lucruri--'
"Pastrati-va pacea' a spus cardinalul, 'acest lucru va dura prea mult timp si de
aceea va voi scuti de povara de-a raspunde acum, rezervindu-va dreptul de-a o
expune la urmatoarea intilnire care poate fi chiar maine, bineinteles, asta in cazul
in care afacerile lui Rafael si ale voastre o vor permite. Dar Rafael, 'a spus
Cardinalul catre mine' as fi foarte bucuros sa aflu care sint acele ratiuni potrivit
carora socotiti ca hotii nu ar trebui pedepsiti cu moartea? Imi puteti raspunde la
asta? Sau puteti propune o alta pedeapsa care ar fi mult mai de folos binelui
public? Din moment ce pedeapsa cu moartea nu poate pune stavila tilhariei,
daca oamenii vor crede ca viata lor este in siguranta, ce alta teama sau forta ar
putea sa-i impiedice pe cei rai-voitori sa mai comita astfel de fapte? In mod
contrar, ei ar putea privi o micsorare a pedepselor ca pe o invitatie de-a comite
mai multe crime."
"Am raspuns ca: 'Asa cum imi apare, este un lucru foarte nedrept sa-i iei viata
unui om pentru o mica suma de bani; pentru ca nu poate fi nimic in lume care sa
aiba o valoare egala cu viata unui om; si daca se spune ca aceasta suferinta nu
este datorata unei anumite sume de bani, ci incalcarii legii, atunci trebuie sa spun
ca justitia extrema este o ofensa extrema; pentru ca nu ar trebui sa aprobam
astfel de legi extraordinare, ce fac ca o mica ofensa sa devina o vina capitala,
nici acea convingere a Stoicilor care face ca toate crimele sa fie privite ca fiind
egale, daca nu poate fi facuta nicio diferenta intre uciderea unui om si a i se lua
punga, intre care, daca examinam lucrurile impartial, nu exista nici asemanare si
nici proportie. Dumnezeu ne-a poruncit sa nu ucidem si noi vom ucide atit de
usor, doar pentru o mica suma de bani? Dar daca cineva va spune ca prin
aceasta lege ne este interzis sa ucidem, cu exceptia cazului in care legile
pamintului ne permit sa facem asta, pe aceiasi suprafata a pamintului, legile pot
fi facute astfel incit sa permita adulterul si sperjurul? Pentru ca Dumnezeu ne-a
diminuat dreptul de-a dispune, fie asupra vietii noastre, fie asupra vietii celorlalti
oameni, daca se pretinde ca prin stabilirea consensului mutual al oamenilor in
elaborarea legilor poate fi autorizata uciderea unei fiinte umane in anumite
cazuri, pentru care Dumnezeu nu ne-a dat niciun exemplu de acest fel, aceasta
inseamna o eliberare a oamenilor de obligatia legilor divine si in acest mod este
instituita crima drept o actiune perfect legala; ce poate insemna asta, decit a da
prioritate legilor umane inaintea celor divine?

16. "Si daca acest lucru este o singura data admis, pe baza aceleiasi reguli
oamenii pot dispune in privinta tuturor celorlalte orice fel de restrictii isi vor dori
asupra legilor lui Dumnezeu. Daca prin legea Mosaica, care cu toate ca a fost
aspra si severa si a pus in lanturi o natiune incapatinata, aducind-o in robie, omul
a fost doar pedepsit si nu a fost condamnat la moarte pentru furt; nu ne putem
inchipui sub nicio forma asta in Noua Lege, a milei si iertarii, in care Dumnezeu
ne trateaza pe noi cu toata blindetea unui Tata; ce sa intelegem de aici, ca ne-a
dat noua o mai mare libertate formala de-a folosi cruzimea, decit a dat Evreilor?
Din aceste ratiuni gindesc ca pedepsirea cu moartea a hotilor nu are un caracter
legal; si in mod clar si vadit, are un caracter absurd avind consecinte
defavorabile asupra statului, ca un hot si un criminal sa fie pedepsiti in mod egal;
pentru ca daca un hot va vedea ca pericolul este la fel daca este condamnat
pentru hotie, ca si cum ar fi vinovat de o crima, acest lucru il va incita in mod
natural la uciderea acelei persoane, pe care intr-o alta circumstanta doar ar fi
jefuit-o, dar din moment ce pedeapsa este aceiasi, este mult mai sigur si mult
mai putin primejdios pentru a fi descoperit, cind lucrul cel mai bun pe care-l are
de facut este de-a elimina cu totul din calea sa acea persoana ce poate deveni
un martor periculos; astfel incit acest lucru ii inspaiminta si mai mult pe hoti,
provocindu-i la cruzime.
"Dar la intrebarea: "Care este cea mai avantajoasa modalitate de aplicare a
pedepselor ce poate fi gasita?", gindesc ca este mult mai usor sa descoperi asta,
decit sa inventezi ceva ce poate fi un rau si mai mare; de ce ar trebui sa ne
indoim de procedura utilizata atit de multa vreme printre vechii Romani, cei care
au inteles atit de bine ca arta exercitarii autoritatii consta tocmai in aplicarea
pedepselor celor mai potrivite pentru crimele de care acuzatul se face vinovat? Ei
condamnau pe cei gasiti vinovati de cele mai mari crime sa lucreze legati in
lanturi pentru intrega lor viata in cariere, sau la sapatul minelor. Dar metoda ce
mi-a parut cea mai buna, a fost cea pe care am observat-o in timp ce traversam
Persia, printre Polileriti, care sint un popor remarcabil si foarte bine cirmuit. Ei
platesc un tribut anual catre Regele Persiei; dar in toate celelalte privinte sint o
natiune libera si guvernata de propriile lor legi. Ei se afla departe de mare si sint
impresurati de munti; sint multumiti cu ceea ce produce propria lor tara, care este
foarte roditoare si intretin un mic comert cu toate celelalte natiuni; tinind seama
de specificul tarii lor, nu cunosc nicio pornire in a-si largi granitele; astfel muntii
lor si tributul platit Persilor ii feresc de primejdia oricaror invazii.
"Astfel ca in mijlocul lor nu sint cunoscute nici razboaiele; traiesc mai degraba
intr-o situatie confortabila, fara a cunoaste lipsurile, decit in grandoare si pot fi
numiti mai curind o natiune fericita, decit una eminenta sau faimoasa; pentru ca
nu cred ca sint atit de bine cunoscuti dupa numele lor si de alte natiuni in afara
vecinilor cei mai apropiati. Cei care se fac vinovati de furt, sint obligati sa restituie
bunurile proprietarului si nu printului, asa cum se procedeaza prin alte parti,
pentru ca ei considera ca printul nu are mai multe drepturi asupra bunurilor furate
decit hotul; iar in cazul in care bunurile nu mai exista, este estimata valoarea lor
si este facuta restituirea plecindu-se de aici, ceea ce ramine este dat sotiilor si

17. copiilor; iar cei vinovati sint condamnati pentru a sluji la munca in folosul
comunitatii; insa nu sint inchisi, nici nu sint pusi in lanturi, cu exceptia cazului in
care se intimpla sa fie anumite circumstante extraordinare in crimele lor. Pot in
acest fel merge liberi si nestingheriti oriunde isi doresc pentru a lucra in folosul
public. Daca sint lenesi sau intirzie la munca sint biciuiti; dar daca lucreaza din
greu sint folositi asa cum trebuie si sint bine tratati, fara sa li se faca nicio urma
de repros si doar un numar foarte mic dintre ei sint chemati pentru a fi inchisi
intotdeauna pe timpul noptii. Nu au de suferit alte tulburari decit aceasta munca
permanenta; pentru ca asa cum ei muncesc pentru folosul public, la fel de bine
sint intretinuti din stocul de bunuri publice ce au fost stabilite a fi strinse in acest
scop si care difera de la un loc la altul. In unele regiuni tot ceea ce li se ofera se
ridica la o contributie caritabila; si desi acest ajutor poate parea incert, inclinatia
spre compasiune a acestui popor e inca si mai mare, astfel incit ei le suplinesc
nevoile pe deplin; dar in alte parti sint rezervate pentru ei anumite venituri
publice; ori exista aici o taxa permanenta de impozitare, ridicata in scopul
intretinerii lor. In unele regiuni nu este folosita munca publica dar fiecare cetatean
particular care are nevoie sa angajeze muncitori merge la piata si-i angajaza
public, doar ca o fac la un pret ceva mai mic decit ar plati pentru un cetatean
liber; iar daca se vor dovedi lenesi in indeplinirea sarcinilor ce li se vor incredinta,
ii pot grabi slujindu-se de bici.
"In acest fel exista intotdeauna aici unele munci sau altele care sa fie facute
de ei; si pe linga intretinerea lor mai cistiga inca ceva din aceasta munca publica.
Poarta cu totii un vesmint specific de-o anumita culoare, iar parul este taiat ceva
mai sus de urechi iar o parte din lobul uneia din urechile lor este taiat. Prietenilor
le este permis sa le dea carne, bautura sau haine, cu conditia sa fie de culoarea
specifica pe care sint obligati s-o poarte, dar este pedepsita cu moartea, atit
pentru cel care ofera, cit si pentru cel care primeste, sa li se inmaneze anumite
sume de bani; si nu este stabilita o pedeapsa mai mica pentru orice om liber care
primeste o suma de bani de la ei, indiferent care ar fi explicatia pe care ar putea
sa o dea; este deasemenea prevazuta pedeapsa capitala pentru oricare din
acesti sclavi (asa sint numiti ei), care este descoperit purtind arme. Pentru cei
impartiti pe aceste criterii pe intreg teritoriul tarii, ce se disting printr-un semn
specific, este capital sa-l inlature, sa depaseasca limitele de teritoriu impuse, sau
sa vorbeasca cu un sclav apartinind unei alte jurisdictii; si orice incercare de
evadare nu este pedepsita mai putin decit evadarea insasi; este pedepsit cu
moartea orice alt sclav care este dovedit a fi complice cu el; iar daca un om liber
se angajaza in aceasta actiune de evadare, este condamnat la sclavie. Cei care
descopera astfel de tentative sint rasplatiti-- daca este om liber, in bani, iar daca
sint sclavi, li se ofera libertatea impreuna cu o amnistie acordata pentru vinovatia
ce o poarta pentru faptul ca au fost complici; astfel incit ei pot gasi ca este mult
mai potrivit sa-si ispaseasca vina decit sa regrete ca s-au angajat intr-un
asemenea proiect temerar cu sanse atit de mici de izbinda si sa persiste in
executia lui.

18. "Acestea sint legile si regulile lor in ceea ce priveste tilharia si este destul de
limpede ca sint la fel de avantajoase pe cit sint de usoare si blinde, pe cita vreme
nu doar ca viciul este inlaturat si omul este conservat, dar ele trateaza lucrurile
intr-o asemenea maniera, incit poate sa-i ajute sa vada necesitatea de-a fi onesti
si de-a se angaja pentru restul vietii pentru a repara prejudiciile ce le-au produs
odinioara fata de societate. Si nu exista aici nicio primejdie de-a se reintoarce la
vechile lor obiceiuri; pe atit de mica este teama calatorilor de-a suferi daune din
partea lor, incit ii utilizeaza adesea ca ghizi pentru a-i insoti de la o jurisdictie la
alta; pentru ca nu le-a fost lasat nimic cu ajutorul caruia sa mai poata jefui, din
vreme ce sint dezarmati si poate tocmai datorita faptului ca nu se mai afla in
lipsuri, ceea ce constituie in sine un motiv suficient de convingator; si asa cum ei
sint pedepsiti cu siguranta daca sint descoperiti, tot asa nici nu pot spera la o
evadare; pentru ca imbracamintea lor este diferita in toate partile acestei tari de
cea pe care o poarta in mod obisnuit cetatenii liberi, astfel ca ei nu vor putea
ajunge prea departe, sau asta s-ar putea intimpla doar daca ar umbla dezbracati
si chiar si atunci urechea insemnata i-ar putea trada. Singurul pericol ce ar putea
veni din partea lor ar fi cel de-a conspira impotriva guvernului, dar aceasta
separare de vecinii lor nu permite realizarea unui scop comun, cu exceptia
cazului in care a fost pregatita o conspiratie generala a tuturor sclavilor din mai
multe jurisdictii, ceea ce nu se poate realiza, din vreme ce ei nu se pot intilni si
nu pot vorbi intre ei; nu se vor aventura niciodata intr-un proiect in care tainuirea
va fi atit de periculoasa, iar dezvaluirea atit de profitabila. Niciunul dintre ei nu sia pierdut speranta ca isi va putea recistiga libertatea, deoarece prin rabarea si
ascultarea lor si prin argumentele solide ce le-au fost date, ii fac sa creada ca
schimbandu-si modul de viata, in viitor, se pot astepta ca in cele din urma sa
obtina libertatea; si multi dintre ei sint repusi in drepturi in fiecare an pe baza
bunului comportament de care dau dovada.'
"Cind am relatat toate acestea am adaugat ca nu vad de ce o astfel de
metoda n-ar putea sa fie urmata cu un avantaj mult mai mare decit cel care s-ar
putea astepta vreodata de la aceasta justitie severa, al carei rol este exagerat atit
de mult de avocat. Fata de acestea el a raspuns ca este un lucru ce nu se poate
realiza in Anglia fara a pune in pericol intreaga natiune. Asa cum spunea asta, isi
scutura intre timp capul si facea unele grimase incercind a-si pastra cumpatul, in
timp ce intreaga companie parea a fi de aceiasi opinie cu el, cu exceptia
Cardinalului, care a spus ca nu este usor sa iti formezi o parere asupra
succesului sau insuccesului unei astfel de masuri, intrucit era o metoda care n-a
mai fost incercata niciodata pina acum in Anglia.
"Dar daca', a spus el, 'in momentul in care a fost pronuntata sentinta
pedepsei cu moartea asupra unui hot, Printul ar putea sa-l gratieze pentru o
perioada de timp si sa faca un experiment in cazul lui, interzicindu-i privilegiul
oricarui cetatean urmarit de stapinire de-a se adaposti in Biserica; si in cazul in
care acest lucru va avea un efect bun, el poate fi urmat; iar in cazul in care acest
experiment n-a fost incununat de succes, cel care reprezinta cazul cel mai rau
posibil, va fi urmat in cele din urma de punerea in executie a sentintei persoanei

19. condamnate. Si nu vad, ' a adaugat el, 'de ce ar putea fi fie injust, inconvenabil,
sau citusi de putin periculos pentru a admite o asemenea intirziere; in opinia mea
vagabonzii ar trebui tratati in aceeasi maniera; desi am facut numeroase legi
impotriva lor, totusi, inca nu am reusit sa cistigam de partea noastra batalia
finala.' Cind Cardinalul a terminat de spus toate acestea, ceilalti au vorbit in
termeni elogiosi despre aceasta schimbare, desi atunci cind aceasta idee a venit
din partea mea, au dispretuit-o cu totii; dar el a tratat mult mai specific
problematica legata de vagabonzi pentru ca propunerea era facuta pe baza
propriilor sale observatii.
"Nu stiu daca merita sa va relatez ceea ce a urmat, pentru ca a fost un lucru
foarte ridicol; dar ar trebui sa ma aventurez in asta, pentru ca la fel cum ea nu
este pentru noi o chestiune straina, tot asa pot fi trase si unele invataminte de
aici. Era prezent aici un bufon ce simula prostia atit de natural incit parea a fi cu
adevarat unul dintre ei. Vorbele batjocoritoare rostite si glumele pe care le facea
erau atit de seci si stupide, incit mai mult rideam de el decit de ele; cu toate
acestea, uneori spunea, ca si cum ar fi fost rodul intimplarii, lucruri care nu erau
chiar atit de neplacute; in asa fel incit parca isi dorea sa justifice vechiul proverb:
"Cel care va arunca zarurile deseori, intr-o buna zi va avea prilejul sa intilneasca
si lovitura norocoasa a vietii". Cind unul dintre invitati a spus ca aceasta
ingrijorare pe care o manifest in sprijin fata de soarta hotilor, aceiasi cu cea pe
care Cardinalul o manifesta fata de cea a vagabonzilor, va duce in cele din urma
la faptul ca nu va mai ramine aici nimic din ajutorul public pentru a mai putea fi
acordat si celor saraci, cei pe care boala sau virsta inaintata i-a adus in
incapacitatea de-a putea munci, aruncindu-i in cea mai neagra mizerie, bufonul a
spus: "Lasati asta in sarcina mea si voi avea eu grije de ei; pentru ca nu exista
aici oameni a caror vedere sa ma poata face sa-i detest mai mult dupa ce am
fost atit de des ofensat de ei si de plingerile lor jalnice; dar oricit de tinguitoare ar
fi aceste povesti ale lor, n-au putut niciodata sa ajunga atit de departe incit sa ma
convinga si sa reuseasca sa smulga din punga mea o singura piesa de un
penny; pentru ca, fie ca nu am destula minte incit sa le dau ceva, fie atunci cind
am avut de gind sa fac asta n-am avut nimic in punga; si ei ma cunosc acum atit
de bine incit nu isi vor mai pierde timpul cu stradaniile lor, dar cu toate acestea
ma vor lasa sa trec fara sa-mi faca necazuri, deoarece nu mai nadajduiesc la
nimic, nu mai au nicio speranta, nici macar mai multa credinta decit as fi avut eu
daca as fi fost popa; dar eu imi doresc sa fie facuta o lege pentru a-i trimite pe
toti acesti cersetori la minastiri, ca apoi cei din ordinul Benedictinilor sa-i poata
face frati mireni, iar femeile sa fie facute maicute."
"Cardinalul a zimbit si si-a dat acordul fata de aceasta gluma, dar restul
invitatilor probabil ca au luat-o in serios. Era aici prezent un calugar, care desi
era un om grav si ursuz, totusi, era atit de incintat de aceasta reflectie facuta pe
seama preotilor si calugarilor, incit a inceput sa joace cu bufonul, spunind catre
el: "Acest lucru nu va putea sa te scape de toti cersetorii, poate doar de cei ce
vor fi luati in grija fratilor nostri.'

20. "Acest lucru s-a intimplat deja', a raspuns prostul, 'Cardinalul a prevazut pentru
voi care sint acele propuneri pentru a restrictiona vagabondajul si a va pune la
munca, pentru ca nu cunosc niciun vagabond care sa se poata asemana voua."
"Aceasta gluma a fost primita bine de intreaga societate, care privind la
Cardinal a inteles ca acesta nu era deranjat deloc, doar singur calugarul era
contrariat, asa cum poate fi usor de imaginat si a cazut intr-o astfel de tulburare
sufleteasca, incit nu se putea stapini sa nu-i reproseze asta bufonului si sa-l
numeasca pungas, birfitor, calomniator si fiu al pierzaniei; iar apoi a citat din
Scriptura citeva amenintari inspaimintatoare impotriva lui. Acum mascariciul
gindind ca era in elementul sau a rostit catre el nestingherit:
"Bunule calugar', a spus el, 'nu fi suparat, pentru ca sta scris, "Cu ingaduinta
stapineste-ti sufletul."'
"Calugarul a raspuns (pentru a va relata propriile sale cuvinte),"Nu sint
suparat, calaule; cel putin eu nu am pacatuit in asta, pentru ca Psalmul spune,
"Miniati-va, dar nu pacatuiti."'
"La auzul acestor cuvinte, Cardinalul l-a admonestat cu blindete si l-a rugat sasi stapineasca tulburarea.
"Nu, my lord,' a spus el, 'pentru ca nu vorbesc decit de staruinta pentru bine pe
care s-ar cuveni s-o am; pentru ca oamenii sfinti au staruit pentru bine asa cum
se spune: "Staruinta pentru casa ta m-a absorbit intru-totul"; si cintam in biserica
noastra ca cel care sfideaza eforturile lui Elisha, asa cum el s-a inaltat pina la
casa lui Dumnezeu si a simtit efectele staruintei lui; pe care acesti impostori,
acesti pungasi, oameni de nimic, probabil ca le vor simti niciodata la rindul lor.'
"Vei face asta probabil cu bune intentii', a spus Cardinalul, 'dar in opinia mea
ar fi fost mult mai intelept si mult mai bine pentru tine sa nu te angajezi atit de
ridicol intr-o disputa cu un prost.'
"Nu my lord', a raspuns el, 'asta n-a fost facuta cu intelepciune; pentru ca
Solomon, cel mai intelept dintre oameni a spus, "Raspunde-i unui prost in deplina
concordanta cu prostia lui." ceea ce am si facut, 'si arata-i rigola in care va
cadea, daca nu va lua aminte la ea', pentru ca multi dintre defaimatorii lui Elisha,
care a fost un om simplu, au simtit efectele staruintei lui, va trebui ca acesta sa
devina unul din cuvintele jignitoare pentru cei mai multi dintre calugari, in mijlocul
carora exista un numar atit de mare de oameni simpli? Avem deasemenea o bula
prin care sint excomunicati toti cei care au fata de noi o atitudine batjocoritoare.'
"In momentul in care a observat ca nu se poate ajunge la un rezultat in
aceasta chestiune, Cardinalul a facut un semn catre clovn pentru a se retrage, a
indreptat discutia intr-o alta directie si curind dupa ce s-a ridicat de la masa si ne-

21. a dat o scurta pauza, a venit pentru a asculta cauzele ce-au condus la aceasta
confruntare.
"In felul acesta Mr. More, am alunecat intr-o poveste anosta si destul de lunga,
de care as fi fost rusinat daca nu m-ati fi rugat cu toata sinceritatea s-o povestesc
si daca nu as fi observat ca o ascultati cu atentie ca si cum nu doreati sa pierdeti
nicio particica din ea. Poate ca in anumite locuri am mai micsorat-o, dar am decis
sa v-o relatez pe larg, astfe incit sa puteti observa cum acei oameni care au
dispretuit propunerile facute atunci cind acestea veneau din partea mea, imediat
ce au inteles ca ele nu-i displac deloc Cardinalului, ci dimpotriva, erau aprobate
de el, l-au lingusit intr-o asemenea masura si l-au flatat intr-un asemenea grad,
incit luind asta in serios, au aprobat toate acele lucruri pe care el le-a acceptat
doar in gluma. Si de aici puteti foarte usor stabili cit de putini dintre curteni au
pretuit fie valoarea mea, ori cea a sfaturilor mele."
Fata de asta, am raspuns ca: "Simt ca mi s-a facut o mare favoare in acesta
privinta, pentru ca asa cum totul a fost relatat intr-un mod atit de placut si
intelept, la fel de bine asta m-a facut sa-mi imaginez ca sint in propria mea tara si
am devenit din nou tinar, amintindu-mi de bunul Cardinal, in a carui familie am
primit educatia in copilaria mea; si desi faci o prezentare diferita asupra unei
chestiuni foarte scumpa mie, imi esti si mai drag inca, pentru ca aduci o onoare
atit de mare memoriei lui; cu toate acestea eu nu-mi pot schimba opiniile, pentru
ca inca mai gindesc ca daca ai putea depasi aceasta aversiune pe care o ai fata
de curtile principilor, ai putea, prin sfaturile ce stau in puterea ta sa le dai sa faci
mari servicii in slujba oamenilor; iar acesta este principalul scop pe care fiecare
om ar trebui sa si-l propuna in viata; pentru ca prietenul tau Platon credea ca
toate natiunile vor fi fericite doar atunci cind, fie filozofii vor deveni regi, fie regii
vor deveni filozofi si nu este un lucru de mare mirare daca sintem atit de departe
de acea fericire, pe cita vreme filozofii vor gindi ca nu au datoria sa-i asiste pe
regi cu sfaturile lor.
"Nu sint chiar atit de rau intentionati,' a spus el, 'dar ceea ce si-au dorit din
toata inima sa faca, multi dintre ei au si facut-o deja prin cartile lor, daca cei
carora le sta in putere sa faca asta ar si asculta de bunul lor indemn. 'Dar Platon
a judecat drept aceea ca, exceptind cazul in care regii insisi ar deveni filozofi, ei,
care sint inca din copilaria lor corupti cu false notiuni, nu vor cadea niciodata in
acord deplin cu sfaturile filozofilor, iar asta a descoperit-o el singur a fi adevarata,
in persoana lui Dionysos, atunci cind atenienii l-au trimis la curtea lui pentru a-l
ajuta sa reformeze statul. [Dionysos cel Batrin: " Esti un batrin palavragiu".
Platon: " Iar tu un tiran!" ]
"Nu credeti ca daca as fi in anturajul unui rege si daca i-as propune cele mai
potrivite legi si m-as stradui sa smulg din radacini toate acele seminte blestemate
ale raului pe care le-as descoperi in el, ar trebui fie sa fiu izgonit de la curte, ori
cel putin sa fiu luat in bataie de joc pentru eforturile mele? De exemplu, ce
insemnatate ar fi avut daca as fi fost la curtea Regelui Frantei si eram numit in

22. Consiliul sau de Coroana, in cazul in care cei mai multi dintre inteleptii membri au
propus la audierea lor atit de multe lucruri utile: care este arta si rinduielile prin
care poate fi pastrat Milano si Neapole care adeseori le-au scapat din maini fiind
recucerite; cum poate fi supusa Venetia si dupa aceea si restul Italiei; apoi
Flandra, Barabantul si intreaga Burgundie; si alte inca citeva regate ce au fost
inghitite deja in planurile lor. Unul propune aici o alianta cu Venetia care sa fie
pastrata atita timp cit se va putea gasi in asta un folos si ca el este cel care va
trebui sa asigure comunicarea consilierilor cu ei si sa le dea o parte din prada
pina cind succesul lor ii va aduce in nenorocire ori ii va face mai putin tematori,
iar apoi le va fi mai usor sa le smulga din maini pina si aceasta parte. Un altul
propune sa-i angajeze pe germani si sa-i asigure pe elvetieni de faptul ca le va fi
platit un tribut. Altul propune sa-l cistige de partea lor cu o anumita suma de bani
pe Imparat, in felul acesta vor detine impreuna cu el puteri nelimitate. Altul
propune o pace cu Regele Aragonului si pentru a o intari sa capituleze in fata
pretentiilor Regelui Navarrei. Un altul crede ca Printul Castiliei este framintat de
sperata unei aliante; si ca unii dintre curtenii sai sint pe punctul de-a fi cistigati de
partea factiunei Frantei cu ajutorul unor stipendii. Cel mai greu punct dintre toate
este insa cum sa procedeze in cazul Angliei; un tratat de pace este gata de a fi
pus in miscare si daca alianta lor nu se poate baza pe el, vor trebui totusi sa-l
faca in termeni cit mai fermi posibil; si ei urmeaza sa fie numiti prieteni, dar vor fi
suspectati ca inamici; prin urmare Scotienii vor trebui sa fie tinuti in stare
permanenta de pregatire pentru a li se da frau liber asupra Angliei cu prilejul
primei ocazii; si vor trebui sa sprijine in ascuns pe unii din nobilii surghiuniti
(pentru ca datorita aliantei acest lucru nu poate fi realizat fatis), care au pretentii
la coroana, ceea ce inseamna ca acel print care va da de banuit poate fi tinut
usor la respect.
"Iar acum cind lucrurile sint intr-o astfel de efervescenta si un numar atit de
mare de oameni curtenitori se alatura consiliilor, cum sa se mai poata intreprinde
un razboi daca avem in vedere ca oameni de o asemenea calitate, pe care te
poti baza si carora le-as dori sa poata schimba toate acele consilii pentru a lasa
in pace Italia si sa-si mentina trupele acasa, din vreme ce Regatul Frantei este
intr-adevar mult prea mare pentru a putea fi bine guvernat de un singur om; si din
acest motiv nu ar trebui sa gindeasca la anexarea altor provincii; iar daca dupa
asta le-as propune rezolutia Acornienilor, un popor situat la sud-est de Utopia,
care cu mult timp in urma s-a angajat intr-un razboi pentru a adauga dominatiei
principelui lor un alt regat, asupra caruia au avut unele pretentii, bazate pe o mai
veche alianta. Acest regat a fost cucerit, dar curind ei au descoperit ca
problemele generate de mentinerea lui sub dominatie erau egale cu cele produse
de cucerirea lui; ca acest popor cucerit era intotdeauna, fie in lupta de eliberare,
fie expus unor invazii straine si in acest fel erau obligati la o stare permanenta de
razboi, fie impotriva lor, fie pentru a apara hotarele de noile invazii si in
consecinta nu puteau niciodata sa demobilizeze armata; astfel ca intre timp erau
impovarati de taxe, banii lor ieseau din regat, singele lor era varsat pentru gloria
Regelui, fara ca asta sa asigure pentru acel popor nici cel mai mic avantaj, care
n-a capatat nici cel mai mic beneficiu din asta chiar si in vreme de pace; si in

23. acest fel moravurile lor au fost corupte de lunga perioada de razboi, jafurile si
crimele se regaseau peste tot din belsug, iar legislatia lor a cazut in dizgratie, in
timp ce Regele lor, distras de grija pentru cele doua regate, era cu atit mai putin
capabil sa se aplece asupra interesului fiecaruia dintre ele.
"Cind au vazut asta si ca nu ar fi aici un sfirsit pentru toate acele rele, printr-un
acord comun al celor doua Consilii au facut o adresa umila catre Regele lor,
rugindu-l sa aleaga pe care din cele doua regate isi doreste in final sa-l pastreze,
din moment ce nu pot fi detinute ambele regate; pentru ca ei erau un popor mult
prea mare pentru a fi guvernati de un Rege divizat, din moment ce niciun om nu
ar putea fi incintat de ideea de-a avea un servitor care sa fie impartit in comun
intre el si o alta persoana. Prin urmare, bunul print a fost nevoit sa renunte la
noul regat in favoarea unuia dintre prietenii sai (care nu dupa mult timp a si fost
detronat) si sa se multumeasca cu vechiul sau regat. As aduga la asta, ca dupa
toate aceste incercari la care i-a supus starea permanenta de razboi, trebuie sa fi
urmat o mare dezordine si cheltuirea resurselor umane si a tezaurului acelei tari;
poate ca printr-o nenorocire au fost fortati sa renunte in cele din urma la tot, de
aceea parea mult mai de dorit ca Regele lor sa faca tot ce i-ar fi stat in puteri
pentru a imbunatati sistemul de guvernamint al vechiul sau Regat si sa-l faca pe
cit posibil de infloritor; astfel, ar fi trebuit sa-si iubeasca poporul si sa fie adorat
de ei; ar fi trebuit sa traiasca in mijlocul lor, sa-i guverneze cu blindete si sa lase
celelalte regate in liniste, intrucit statul ce a cazut in sarcina sa sa-l conduca era
suficient de mare, daca nu chiar prea mare pentru el. Intrebati-va sincer, ce ati
putea gindi daca ati auzi un astfel de discurs?"
"Trebuie sa marturisesc, am spus eu, 'ca nu m-am gindit foarte bine la acest
lucru."
"Dar de ce", a spus el, "daca poti alege si altfel de ministrii, cei prin al caror
principal mecanism si prin consultarile lor stabilesc arta prin care poate fi sporit
tezaurul principelui. Unde unul propune scaderea valorii monedei, atunci cind
debitul Regelui este mare si cresterea ei, daca se maresc veniturile ce intra la
tezaur, astfel incit sa se poata plati atit de mult cu doar foarte putin, iar cu foarte
putin poate fi incheiata o mare speculatie financiara; un altul face propuneri
pentru un pretext de razboi, astfel incit sa poata fi marite sumele impuse la plata
de catre populatie si ca o pace poate fi incheiata imediat ce s-a realizat aceasta
capodopera financiara; iar acest lucru sa fie facut sub o astfel de aparenta
religioasa, ca si cum ar lucra pentru binele public si sa-i faca sa atribuie asta
evlaviei principelui si grijii lui pentru vietile supusilor sai. Un al treilea ofera citeva
legi invechite ce au fost scoase din uz de multa vreme, nemaifiind folosite; si asa
cum ele au fost uitate de toti supusii, la fel de bine au si fost incalcate de ei; si
propune perceperea sumelor impuse, urmate si de penalitati in cazul acestor
legi, ca si cum asta ar putea sa le aduca o imensa comoara, astfel incit poate
trezi aici interesul de-a gasi un foarte bun pretext pentru asta, din vreme ce are o
dubla aparenta, cea a executarii unei legi, dar si ca un act de justitie. Un al
patrulea, propune interzicerea de la comercializare a unui mare numar de bunuri,

24. sub sanctiunea unor pedepse severe, in mod special sub pretextul ca ar fi
impotriva interesului public si apoi sa distribuie dispense la vinzarea acestor
bunuri prohibite, inventind diferite pretexte, incasindu-se astfel mari sume de la
cei ce pot gasi in evitarea lor legala avantaje substantiale pentru ei. Acest lucru
ar servi din doua puncte de vedere, atit prin faptul ca ele le vor servi interesului
lor, cit si datorita faptului ca vor fi acceptate de un mare numar de oameni, indusi
in eroare de aceste artificii; pentru ca asa cum cei care sint condusi de avaritie
vor incerca sa incalce legea, vor fi si amendati sever, tot la fel cum si vinzarea
licentelor la preturi ridicate, va parea ca si cum principele ar fi blind fata de
poporul sau si nu ar dori sa renunte, prin eliberarea acestor grase dispense, prea
usor sau la un pret scazut, la nimic din ceea ce ar putea fi indreptat impotriva
binelui public.
"Altul va propune ca judecatorii vor trebui sa fie siguri ca vor declara
intotdeauna sentintele in favoarea celor privilegiati, astfel vor trebui trimisi de mai
multe ori in fata curtii, incit Regele sa asculte modul in care argumenteaza acele
probleme care il nelinistesc; din vreme ce oricit de injuste pot fi oricare dintre
pretentiile sale, totusi, se poate gasi intotdeauna unul sau un altul dintre ei, care
fie din contradictie cu ceilalti, fie minat de trufia de-a se face remarcat, sau in
incercarea de a-i face curte printului, ce va putea descoperi in acest fel un
pretext sau altul, pentru a-i oferi Regelui un exemplu intemeiat de-a rastalmaci in
favoarea sa legea; pentru ca daca judecatorii difera in opinii, cel mai clar lucru
din lume poate fi facut pe aceasta cale discutabil si adevarul poate fi pus la
indoiala; Regele poate apoi sa profite de avantajul de-a interpreta legea in
propriul sau profit, in timp ce acei judecatorii care se distingeau prin a fi de partea
adevarului, isi vor schimba parerea, trecind de partea sa, fie din teama, fie minati
de umilinta; fiind in acest fel cistigati de partea sa, pot fi trimisi apoi cu totii pe
scaunul judecatoresc pentru a rosti cu indrazneala sentintele, asa cum Regele siar fi dorit; pentru ca un pretext just nu poate fi niciodata pus la indoiala atunci
cind sentinta este data in favoarea Principelui. Aceasta este un fel de-a spune
ca dreptatea este de partea sa, ori ca anumite cuvinte din lege vor justifica
emiterea unui asemenea sens, sau ca un sens fortat va fi pus in seama lor; si in
vreme ce in jur toate celelalte se vor narui, toate pretextele decurgind din
prerogativele Regelui vor fi mai presus de orice indoiala, ca cel care se afla situat
mai presus de lege; si fata de care un judecator evlavios ar trebui sa aiba un
punct de vedere special. Acest lucru poate fi apoi aplicat si in ceea ce-i priveste
pe toti ceilalti ministri. Care se vor gasi in acest fel la adapost de rigorile legii,
putind profita in acelasi timp pe cit de mult posibil de toate avantajele pe care le
ofera inaltele lor functii, fara nici cea mai mica teama ca vor fi vreodata judecati
pentru faptele lor. Caci pe cita vreme vor incerca sa-i acuze unii, ei se vor apara
pozind in victime ale represiunii politice ce ar fi indreptate chipurile impotriva lor,
desi faptele lor nu sint cu nimic diferite de cele ale tilharilor la drumul mare.
Obedienta si slugarnicia judecatorilor ce au fost numiti in aceste fotolii doar dupa
ce s-au asigurat de complicitatea lor, ii va feri insa de orice fel de raspundere.

25. "Astfel toate sint in deplin acord cu maxima lui Crassus potrivit careia, un print
nu poate avea nicodata un tezaur care sa-i fie indeajuns, pe cita vreme trebuie
sa-si intretina armatele din el; tot asa si in cazul unui rege, chiar daca el ar dori,
nu poate face nimic injust; pentru ca toata proprietatea este simbolizata de el,
fara a excepta tocmai persoana juridica reprezentata de supusii sai; si in acest
fel, niciun om nu are alte bunuri in afara de cele pe care Regele, in marea sa
generozitate, a gindit de cuvinta sa i le lase lui. Si ei cred ca este in interesul
Printului, ca aici sa fie lasate cit mai putin posibil din toate acestea, ca si cum ar fi
in avantajul sau ca supusii sai sa nu se bucure nici de bogatii si nici de libertate;
din vreme ce toate acestea ii fac sa devina mai putin supusi si mai putin dispusi
de-a sustine un guvernamint crud si injust, pe cita vreme saracia si mizeria le
toceste rezistenta fizica si morala, ii face rabdatori, ii culca la pamint si le
zdrobeste acea inaltime a spiritului, pe care altfel ar intrebuinta-o pentru a se
razvrati. Ce s-ar intimpla acum dupa ce toate aceste propuneri au fost facute,
daca m-as ridica si as sustine ca astfel de sfaturi sint deopotriva nepotrivite unui
Rege, dar si vatamatoare pentru el; si nu doar ca nu fac cinste onoarei lui, dar si
ca siguranta sa consta mai mult in bogatia supusilor sai, decit in a sa proprie;
daca le-as arata asta, ei si-ar alege un rege doar de dragul lor si nu pentru al lui;
ca prin grija si eforturile lui, ei sa poata fi depotriva lipsiti de griji, dar si lipsiti de
pericole; si prin urmare, ca un Principe ar trebui sa acorde mai multa atentie fata
de fericirea supusilor sai decit fata de a sa, tot asa cum pastorul poarta o mai
mare grije turmei decit fata de el insusi.
"Este deasemenea sigur ca se face o mare eroare atunci cind este gindit ca
saracia unei natiuni este un mijloc pentru siguranta publica. Unde exista mai
multe conflicte decit in breasla cersetorilor? Cine se ia mai in serios tinjind dupa
schimbare, decit cel care este tulburat de situatia lui din prezent? Cine
actioneaza pentru a crea confuzie cu o asa disperata indrazneala, decit cel care
nu mai are nimic de pierdut si nadajduieste sa cistige totul prin sine? Daca un
rege s-ar putea lasa prada unui asemenea dispret sau gelozii incit sa nu-si poata
pastra supusii in respectul ce li-l datoreaza, incit sa declanseze persecutia si
opresiunea, aruncindu-i prada saraciei si mizeriei, ar fi cu siguranta mult mai bine
pentru el sa-si paraseasca regatul, decit sa-l pastreze prin astfel de metode, ce
nu fac altceva decit sa spulbere total autoritatea care prin insasi numele
majestatii regale o datoreaza fata de supusii sai. Nici nu este de demnitatea unui
rege de-a se acoperi cu rusinea domniei peste un popor de cersetori, ca si cum
acestia ar reprezenta bogatii si fericitii sai supusi! Tocmai de aceea spunea
Fabricius, un om cu un temperament nobil si inflacarat, "ca isi doreste sa
guverneze mai degraba peste oameni bogati, decit sa fie el insusi bogat,
deoarece un asemenea om asupra caruia se revarsa atita fericire si placere, in
timp ce toti in jurul sau sint cufundati in doliu si in jale, este mai degraba
temnicer, decit principe domnitor." El este un medic nepriceput, care nu poate
vindeca o boala fara sa transfere boala pacientului sau intr-un altul; asemenea si
cel care nu poate gasi o alta cale pentru a indrepta erorile poporului sau, decit
prin a-l deposeda de toate avantajele vietii, arata ca acest om nu stie ce

26. inseamna sa guvernezi peste o natiune libera. El insusi, ar trebui cit de curind sa
se lepede de indolenta, sau sa-si sacrifice mindria; pentru ca dispretul si ura pe
care supusii sai o au pentru el iau nastere pornind de la viciile existente in el
insusi. Lasati-i sa traiasca potrivit celor ce le apartin, fara a le mai imputa pe
nedrept si alte rele si ajustati-le cheltuielile la veniturile lor. Lasati-i sa
pedepseasca crimele si minati de conduita lor inteleapta, lasati-i mai bine sa
incerce sa le previna decit sa faca legile severe, atunci cind ei le-au tolerat deja,
fiind mult prea comune. Lasati-i, nu va repeziti sa reinviati legi ce-au fost
abrogate ca fiind desuete, mai cu seama daca au fost demult uitate si n-au fost
dorite niciodata. Lasati-i fara a fi pedepsiti de incalcarea lor, mai cu seama pentru
acele fapte de la care un judecator nu s-ar da niciodata inapoi sa aplice o
pedeapsa aspra atunci cind este vorba de un simplu cetatean, ci s-ar uita la el ca
la un om siret, injust, doar pentru a putea apoi pretinde ca asa si este.
"La toate acestea as adauga acea lege ce domneste printre Macarieni, un
popor ce traieste nu departe de Utopia si prin care regele lor este legat printr-un
juramint confirmat de un sacrificiu solemn in ziua in care isi incepe domnia, ca
niciodata sa nu detina in trezoreria sa o suma care sa depaseasca valoarea a
1.000 de livre de aur, sau o cantitate de argint care sa fie egala cu aceasta
valoare. Aceasta lege, asa cum ne-a fost spus, a fost promulgata de un mare
rege, care era preocupat mai mult de bogatia regatului sau decit de propria sa
avere si tocmai de aceea a luat masuri impotriva acumularii unui tezaur atit de
mare ce ar fi putut sa duca la pauperizarea poporului. El a gindit ca o asemenea
suma modica ar fi fost suficienta in cazul oricarui accident, fie ca Regele ar fi fost
pus in situatia sa se apere impotriva unei forte rebele, ori daca regatul trebuia sa
fie aparat impotriva invaziei unui inamic extern; dar nu ar fi fost suficienta pentru
a incuraja un print sa incalce drepturile celorlalti oameni, o imprejurare care a
fost gindita drept principala cauza pentru care el a recurs la o asemenea masura
legislativa. A crezut deasemenea, ca ea reprezinta o prevedere excelenta pentru
asigurarea liberei circulatii a masei monetare, masura atit de necesara pentru
desfasurarea comertului si liberului schimb; si atunci cind un rege trebuie sa
distribuie toate aceste sporuri extraordinare, care cresc bogatiile dincolo de orice
nivel al asteptarilor, asta il va face mai putin dispus sa-i asupreasca pe supusii
sai. Un astfel de rege va fi teroarea celor rai si va fi iubit de cei virtuosi.
"Daca ar trebui sa vorbesc despre astfel de lucruri, sau de altele
asemanatoare, unor oameni care au ales partinitor o alta cale, cit de surzi vor
putea fi la tot ceea ce le voi putea eu spune?"
"Fara nici cea mai mica indoiala, vor fi complet surzi", am raspuns eu, "si nu e
de mirare pentru unii care nu isi vor da nicodata acordul fata de o propunere sau
recomandare ce cu siguranta nu le va parea deloc amuzanta. Conversatii care
se indeparteaza atit de mult de subiect n-au putut fi niciodata de vreun folos, nici
n-au putut avea vreun efect asupra mintii acelor oameni preocupati cu
sentimente atit de diferite. Acest tip de speculatii filozofice nu sint deloc
neplacute printre prieteni intr-o discutie libera, dar nu se gaseste nicio camera

27. potrivita pentru ele la curtea unui print, unde marile chestiuni de stat se confunda
cu dreptul celui ce detine puterea."
"Este exact ceea ce am spus." a raspuns el, "ca nu exista nicio camera
potrivita pentru filozofie la curtile princiare."
"Ba da, exista," am spus eu, "dar nu pentru aceasta filozofie speculativa care
face ca totul sa fie aproape la fel de potrivit in orice moment; aici exista o altfel de
filozofie care este mult mai flexibila, care isi cunoaste propria scena adaptindu-se
singura la ea si care il invata pe un om cu insusiri alese si decenta sa actioneze
asupra acelei parti ce a cazut in sarcina sa. Daca una din comediile lui Plaut este
pusa in scena si societatea unor servitori actioneaza asupra partilor ce le revin in
piesa, ar trebui sa iesi pe scena invesmintat in filozof si sa reciti din "Octavia"
unul din discursurile lui Seneca adresate lui Nero? N-ar fi mai bine pentru tine sa
nu spui nimic, sa introduci lucruri de o natura atit de diferita pentru a face ca
acea tragi-comedie sa devina insolenta? Pentru ca ai corupt si viciat intreaga
piesa ce se afla pe scena, din moment ce ai amestecat lucruri de naturi atit de
opuse, chiar daca ele ar putea fi cu mult mai bune. De aceea mergem mai
departe cu piesa aflata pe scena, e lucrul cel mai bun pe care il ai de facut si nu
trebuie sa confunzi rolul, chiar daca un altul care iti este mult mai placut iti trece
prin minte. Si chiar asa se intimpla lucrurile intr-o republica sau in consiliile
principilor; daca relele convingeri nu pot fi stirpite cu totul si nu poti vindeca unele
vicii capatate potrivit dorintelor tale, nu trebuie ca din acest motiv sa te lepezi de
republica; cel putin din aceleasi ratiuni pentru care nu ai parasi o corabie in
furtuna pentru ca nu le poti porunci vinturilor din ce parte sa bata. Nu esti obligat
sa asaltezi oamenii cu discursuri ce se afla in afara sferei preocuparii lor, cind
vezi care sint acele notiuni pe care ei le-au primit, iar asta ar trebui sa te previna
sa-ti faci o impresie asupra lor. Ar trebui mai degraba sa planuiesti si sa conduci
lucrurile cu toata abilitatea care-ti sta in putinta, astfel incit, daca nu reusesti sa
faci ca lucrurile sa mearga bine, cel putin ele sa decurga cit mai putin rau posibil;
pentru ca exceptind faptul ca toti oamenii sint buni, nu pot fi juste si toate
celelalte lucruri; iar asta este o binecuvintare pe care prezentul nu-mi ofera inca
speranta ca voi putea trai sa o vad.
"Conform argumentelor voastre", a raspuns el, "tot ce as fi capabil sa fac ar fi
sa ma feresc eu insumi de-a deveni smintit, pe cita vreme ma voi stradui sa
vindec sminteala altora; pentru ca daca voi rosti adevarul ar trebui sa repet ceea
ce v-am mai spus; si as spune o minciuna, daca un filozof poate sau nu poate sa
faca asta; si sint sigur ca nu pot s-o fac. Dar cu toate ca aceste discursuri pot fi
jenante si ingrate fata de ei, nu vad de ce trebuie sa para prostesti si
extravagante; intr-adevar, daca ar trebui sa propun fie lucruri asemanatoare celor
pe care Platon le-a conceput in "Republica" sa, sau a celor pe care le practica
locuitorii Utopiei in societatea lor, desi ele pot parea a fi cele mai bune, asa cum
cu certitudine ca si sint, totusi, ele sint atit de diferite de modul de organizare
statornicit printre noi care este fondat pe proprietate, in timp ce printre ei nu se
regasesc astfel de lucruri, incit nu ma pot astepta ca sa produca vreun efect

28. vizibil asupra lor; dar astfel de discursuri, asemeni celui al meu, care nu fac
altceva decit sa reaminteasca rele din trecut si sa avertizeze asupra a ceea ce
poate urma, nu au nimic in ele care sa fie atit de absurde incit sa nu poata fi
folosite in orice moment, pentru ca ele pot fi suparatoare doar pentru cei care sint
hotariti sa se repeada pripit intr-un sens contrar; si daca trebuie sa indepartam
tot ce este absurd si excentric, care datorita vietii imorale pe care foarte multi
oameni o duc, poate parea un lucru foarte straniu, chiar si pentru Crestini, sa-i
vindecam staruind cu acea parte pura din lucruri pe care am invatat-o de la
Hristos, chiar pentru ca El a poruncit sa nu le tainuim, ci sa vestim de pe
acoperisul caselor ceea ce el in secret ne-a predat.
"Cea mai mare parte din invataturile lui se afla intr-o mai mare opozitie cu
viata oamenilor acestor vremuri decit s-ar putea afla oricare parte a discursului
meu; dar predicatorii par sa fi invatat acea abilitate ce o recomandai in cazul
meu, pentru ca ei au observat ca oamenii nu vor renunta de buna voie la viata lor
pentru a o pune in acord cu regulile ce le-a dat Hristos si au modificat doctrina sa
ca si cum ar fi o regula de plumb pentru viata lor, astfel incit, intr-un fel sau altul,
in cele din urma sa poata consimti fiecare dintre ei la acest mod de viata. Dar nam vazut niciun alt efect al acestei adaptari, cu exceptia faptului ca ii confera
omului un sentiment de mai mare siguranta in ticalosia lui. Si acesta este tot
succesul pe care il pot avea la o curte, pentru ca trebuie sa fiu totdeauna diferit
fata de ceilalti si pe linga asta, nu trebuie sa declar nimic din intentiile mele; sau
in cazul in care voi fi de acord cu ei, atunci ii voi ajuta doar sa progreseze in
nebunia lor. Nu pot intelege ce vrei sa spui cu acele intentii ale tale, sau cu acea
conducerea si desfasurarea a lucrurilor cu atita ingeniozitate incit daca ele nu vor
decurge bine atunci sa mearga cit mai putin rau cu putinta, pentru ca acele curti
nu sint absolut deloc ingaduitoare fata de un om care isi pastraza linistea sau
inchide ochii la ceea ce fac ceilalti. Un om trebuie sa aprobe fara menajamente
cele mai proaste sfaturi si sa-si dea consimtamintul fata de cele mai abjecte
planuri; astfel ca ar putea trece drept spion, sau poate drept tradator, cel care a
aprobat astfel de practici daunatoare insa a facut asta fara nicio urma de
entuziasm; si prin urmare, cind un om s-a angajat sa intre intr-o astfel de
societate el va fi atit de departe de-a putea sa imbunatateasca lucrurile prin
bunele sale intentii, asa cum spuneai, incit nu va gasi nici macar o ocazie de-a
face cel mai mic bine; proasta companie in care se gaseste il va corupe cit de
curind, mai degraba decit sa poata fi mai bine pentru el; sau daca in ciuda
proastei companii el va ramine ferm si inocent, inca si nebunia si ticalosia lor ii va
fi imputata lui; si prin adaugarea sfaturilor lui alaturi de cele care le apartin lor, va
trebui sa-si poarte partea sa din intreaga vina ce revine in totalitate altora.
"Nu a ramas nicio ilustrare mai nepotrivita a contrariilor prin care Platon sa nu
dezvaluie absurditatea amestecului filozofilor in actul de guvernare. "Daca un
om,' spunea el, "a fost sa vada societatea unor oameni importanti alergind in
fiecare zi prin ploaie, care sa fie incintati de faptul ca sint uzi; daca el stia ca nu
ar fi avut niciun succes in a se duce sa-i determine sa reintoarca la casele lor
pentru a evita furtuna si ca tot la ce s-ar fi putut astepta de la faptul ca s-a dus sa

29. le vorbeasca, ar fi acela ca el insusi ar fi ajuns la fel de ud, cel mai bun lucru
pentru el ar fi sa ramina in spatele usii; si deoarece ca nu are destula influenta
pentru a corecta nebunia altor oameni, sa-si doreasca sa fereasca el insusi de
ea."
"Desi pentru a expune clar sentimentele mele reale, trebuie sa recunosc
deschis, ca atita timp cit aici exista orice fel de proprietate si cita vreme banul
este un etalon pentru toate celelalte lucruri, nu pot crede ca o natiune poate fi
guvernata, nici intr-un mod just, nici intr-unul fericit; nu poate fi guvernata corect,
pentru ca cele mai bune lucruri vor cadea de partea celor mai rai dintre oameni;
nu poate fi guvernata fericit, pentru ca toate bogatiile vor fi impartite doar intre
foarte putini (si chiar si acestia nu sint in toate privintele fericiti), restul fiind lasati
intr-o situatie absolut mizerabila. De aceea, atunci cind reflectez asupra
Constitutiei bune si intelepte a locuitorilor Utopiei - in mijlocul carora toate
lucrurile sint atit de fericit guvernate si cu un numar atit de mic de legi, unde
vitutea isi are recompensa sa meritata si exista aici o asemenea echitate incit
fiecare om traieste intr-o afluenta a bunurilor-- cind compar cu ei toate celelalte
natiuni, atit de numeroase, care cu toate ca elaboreaza anual un numar atit de
mare de noi legi, nu pot totusi aduce Constitutia lor la o reglementare corecta, cu
toate ca fiecare detine proprietatea sa; cu toate legile pe care ei le pot inventa,
nu au totusi puterea de-a o mentine sau de-a o apara, nici macar de a-i putea
permite unui om sa distinga cu certitudine intre ceea ce ii apartine lui, de ceea ce
se afla in proprietatea altcuiva; si de aici numeroasele procese ce sint declansate
in fiecare zi si aflate intr-o vesnica suspensie, ce ofera o dovada suficient de
clara; cind, asa cum obisnuiesc sa spun, am cumpanit toate aceste lucruri in
mintea mea, inclin tot mai mult in favoarea lui Platon si nu ma mai mir ca el a
decis sa nu faca niciun fel de legi pentru cei care nu ar indrazni sa sustina o
posesiune in comun a tuturor bunurilor; pentru un om atit de intelept, nu a putut
decit sa anticipeze ca asezarea tuturor pe o singura treapta era singura cale de a
face o natiune fericita, ce nu poate fi atinsa atita timp cit aici exista proprietate;
pentru ca atunci cind fiecare om trage catre sine tot ceea ce poate cuprinde cu
un titlu sau altul, aici trebuie sa urmeze nenorociri, astfel cum oricit de bogata ar
fi o natiune, doar citiva dintre membrii ei impart toata acea bogatia intre ei, restul
trebuind sa-si imparta mizeria.
"Astfel daca aici printre ei vor fi doua tipuri de oameni care sa merite ceea ce
soarta lor schimbatoare le va fi adus; primul total inutil, lipsit de orice valoare, dar
lacom si ticalos; si ultimul, format din oameni sinceri si modesti, care prin
sirguinta lor constanta servesc cauzei publice cu o mai mare daruire decit o fac
pentru ei insisi; si sint convins ca pina ce proprietatea nu va fi inlaturata, aici nu
se poate vorbi de echitate ori de o justa distribuire a bunurilor, nici ca lumea
poate fi intr-un mod fericit guvernata; pentru ca atita timp cit aceasta proprietate
este mentinuta, cea mai mare si de departe cea mai buna parte a omenirii, va fi
inca apasata de o mare sarcina de nelinisti si de necazuri. Marturisesc, fara a ma
indeparta prea mult, ca aceste dificultati care apasa asupra unei mari parti a
omenirii pot fi facute mai usoare; dar ele nu vor putea fi niciodata inlaturate intru-

30. totul. Pentru ca daca legile ar fi fost facute pentru a determina cit de mari si
extinse sa fie domeniile si ce suma de bani trebuie sa pastreze fiecare om,
pentru a limita puterile Printului, astfel incit acestea sa nu creasca prea mult si
pentru a-i impiedica pe oameni sa nu poata deveni prea insolenti si ca nimeni sa
nu poata sa aspire prin razvratire sa ajunga in slujbe publice, care nu ar trebuit
nici sa fie vindute, nici preturile lor sa fie oneroase, necesitind astfel o mare
cheltuiala; pentru ca astfel, cei care servesc in ele vor fi tentati sa restituie ei
insisi banii prin excrocherii si violente si va deveni inevitabil sa incerce sa
descopere oameni bogati pentru a le acorda aceste slujbe, care ar fi potrivite mai
degraba unor oameni pe a caror intelepciune sa te poti bizui -- aceste legi, spun
eu, ar trebui sa aiba astfel de efecte, la fel de bune ca un regim alimentar si grija
pe care ar trebui sa o arate fata de un om bolnav, a carui recuperare este
disperata; ei pot domoli si alina boala, dar ea nu va putea fi niciodata vindecata
complet , nici macar corpul politic nu va putea fi readus din nou la un bun obicei,
atita timp cit proprietatea ramine; si vor ajunge curind la o complicatie a bolilor,
unde aplicarea unui remediu pentru o nenorocire va produce declansarea altei
nenorociri, poate si mai mari inca, iar ceea ce va elimina simptomele unei boli, va
produce altele noi, pe cita vreme consolidarea unei parti a corpului, va slabi tot
restul organismului."
"Dimpotriva," am raspuns eu, "mie mi se pare ca omul nu poate trai
convenabil acolo unde toate bunurile sint detinute in comun; cum ar putea fi
creata aici orice forma de bogatie, in vreme ce fiecare om va gasi o justificare
pentru a fi scutit de la munca? Pentru ca lipsa perspectivei unui cistig nu il va mai
putea provoca, astfel incit increderea in harnicia celorlalti oameni il poate
determina sa devina lenes si indolent; daca oamenii ajung sa fie strimtorati de
nevoi si inca nu pot dispune de nimic ca de ceva aflat in proprietatea lor, ce
poate urma dupa asta, decit o razvratire si o varsare de singe perpetua, in
special atunci cind respectul si autoritatea datorata magistratilor se va prabusi la
pamint? Pentru ca eu nu-mi pot imagina cum ar mai putea fi mentinute in mijlocul
acestor oameni, care sint egali unul cu celalalt in toate lucrurile ."
"Nu e nimic de mirare," a spus el, " ca asa vi se infatiseaza lucrurile in fata
ochilor si asta pentru ca nu aveti notiuni, sau cel putin niciuna corecta, despre o
astfel de Constitutie; dar daca ati fi fost in Utopia impreuna cu mine si ati fi vazut
legile si regulile lor, asa cum am facut eu pe intreaga durata a celor cinci ani cit
am locuit printre ei; vreme in care am fost atit de fericit, incit intr-adevar, nu as fi
dorit sa-i parasesc niciodata daca nu ar trebuit sa fac cunoscuta descoperirea
acestei Lumi Noi pentru Europeni; ar fi trebuit atunci sa marturisiti ca nu ati vazut
niciodata un popor atit de bine guvernat ca acesta al lor."
"Nu va fi usor sa ma convingeti," a spus Peter, "ca oricare alta natiune din
aceasta Lume Noua este mai bine guvernata decit statele din sinul nostru.
Pentru ca aceste cunostinte pe care le detinem nu sint cu nimic mai neinsemnate
decit cele detinute de ei, tot asa cum forma noastra de guvernamint, daca nu
gresesc, fiind cu mult mai veche, o lunga practica ne-a ajutat sa descoperim

31. multe din avantajele vietii; si unele ocazii fericite ne-au dezvaluit multe alte
lucruri, pe care nicio forma a inteligentei omenesti n-ar fi putut sa si-o imagineze
in alt chip vreodata."
"In ceea ce priveste antichitatea, fie ca e vorba de forma lor de guvernamint
sau de cea a noastra," a spus el, "nu poti adopta in privinta ei o judecata
adevarata, pina in momentul in care nu ai citit istoriile lor; pentru ca in cazul in
care ele sint credibile, ei au cunoscut intemeierea cetatilor in mijlocul lor inainte
ca aceste parti ale lumii sa fi fost prea bine populate. Si cum aceste descoperiri
au fost facute, fie printr-o sansa, fie prin imaginatia unor oameni, aceasta s-ar fi
putut intimpla la fel de bine acolo, ca si aici. Nu pot nega insa ca noi sintem mult
mai ingeniosi decit ei, dar ne depasesc cu mult in studiul specializat si in
aplicabilitatea practica. Cunosc foarte putine in ceea ce ne priveste, inainte de-a
ajunge la ei; ne numesc utilizind pentru toti un nume comun al unei natiuni ce se
gaseste dincolo de linia ecuatorului; pentru ca in cronicile lor este mentionat un
naufragiu care a avut loc in zona lor de coasta in urma cu 1.200 de ani si faptul
ca la bordul navei se aflau citiva Romani si Egipteni ce au ajuns in siguranta la
tarm si au petrecut tot restul vietii alaturi de ei; au dat dovada de o asemenea
ingeniozitate, incit de la aceasta singura oportunitate au cistigat avantajul de-a
invata de la acesti oaspeti neasteptati si a-si insusi toate artele utile ce erau
atunci printre Romani si erau cunoscute de acesti naufragiati; si prin indiciile ce
le-au oferit, au descoperit ei singuri unele din aceste arte, pe care nu le-au putut
explica pe deplin; atit de fericit au pus in valoare aceasta intimplare ce le-a oferit
doar pe citiva dintre oamenii nostri, ce-au fost aruncati pe tarmul lor.
"Dar daca noi aveam o astfel de sansa, ce altfel s-a oferit de atitea ori, care
sa aduca pe citiva dintre cei de acolo in Europa, am fi fost atit de departe de-a o
valorifica, la fel de putin pe cit ne-am si putea reaminti de ea; tot la fel de bine
cum in timpul ce va urma probabli ca va fi si uitat de oamenii nostri ca eu am fost
cindva acolo. In vreme ce ei de la o astfel de intimplare au devenit maestri ai
tuturor inventiilor valoroase ce au fost descoperite de noi; cu toate acestea, cred
ca asta trebuie sa se fi intimplat cu mult inainte ca noi sa invatam, sau sa punem
in practica, unele din institutiile de valoare ce existau deja printre ei. Si asta
trebuie sa fie cauza adevarata, ei fiind mult mai bine guvernati si traind mult mai
fericit decit noi, desi nici noi nu am ajuns prea departe in ceea ce priveste
intelegerea beneficiilor aduse de calatoriile peste hotare."
La auzul aceastora, am rostit catre el: "V-as ruga cu toata staruinta sa
descrieti acea insulace pare a fi speciala pentru noi. Aceasta descriere sa nu fie
prea scurta, dar sa fie expuse in ordine toate lucrurile privitoare la solul, raurile,
orasele, obiceiurile, legile, constitutia, oamenii, si intr-un cuvint, tot ceea ce va
imaginati ca dorim sa cunoastem. Si va puteti foarte bine inchipui ca dorim sa
aflam absolut totul in ceea ce-i priveste pe acesti oameni, fata de care pina acum
am fost atit de ignoranti."

32. "O voi face cu mare placere," a raspuns el, "pentru ca voi sistematiza intreaga
problematica cu foarte mare atentie; dar asta va dura ceva timp."
"Atunci sa incepem," am spus eu, "dar mai intii sa luam masa si apoi vom
avea la dispozitie suficient timp liber."
A fost de acord. N-am dus si am luat masa impreuna iar dupa asta ne-am
reintors si ne-am asezat in acelasi loc. Le-am ordonat servitorilor sa vegheze
atent, astfel incit sa nu ne poata deranja nimeni. Si atit Peter cit si eu l-am rugat
pe Rafael sa-si tina promisiunea. Cind a vazut ca eram concentrati asupra lui, a
luat o mica pauza pentru a-si reaminti unde ramasese si a inceput in acest chip:
Cartea a II-a
Insula Utopia cuprinde in partea sa din mijloc cca. doua sute de mile terestre,
iar aceasta suprafata este mentinuta aproape pe intreg cuprinsul sau; apoi ea
incepe a se ingusta usor catre cele doua extremitati ale sale, imaginea ei nefiind
cu mult diferita de cea a Lunii aflate in ultimul patrar. In mijlocul acestei limbi de
pamant marea cuprinde intre cele doua limite unsprezece mile marine ce se
desfasoara intr-un golf imens inconjurat fiind de jur-imprejur de pamint pe o raza
de cca. 500 de mile, ce ofera in acest fel un adapost sigur in fata vinturilor ce
sufla in aceasta parte a lumii. In interiorul acestui golf nu sint prezenti curentii
marini ce fac ca navigatia de pe coasta sa fie atit de periculoasa, incit intreaga
zona de interior indeplineste conditiile perfecte ale unui vast port in care conditiile
naturale au dat nastere unui refugiu sigur fata de vitregiile marii, deschizind in
acest fel oportunitatea desfasurarii unei intense activitati comerciale prin
intermediul calatoriilor efectuate pe apa pentru toti locuitorii acestei insule; cu
toate acestea, marea nu este intru-totul lipsita de primejdii, la intrarea in acest
liman nascut in mod natural aflindu-se grupate formatiuni de stinci ascutite ce
uneori sint ascunse de apele marii, iar de cealalta parte se afla citeva bancuri cu

33. nisipuri primejdioase, ce pot pune oricind in pericol navigatorul neavizat. In
mijlocul acestui golf urias se afla o singura stinca masiva ce se ridica
maiestuoasa deasupra marii, oferind un punct de reper pentru marinarii ce
navigheaza in interiorul acestor ape, in virful sau fiind inaltat un far unde este
mentinuta o mica garnizoana permanenta; celelalte stinci, asa cum am mai spus,
sint ascunse in cea mai mare parte a timpului de ape, constituind un pericol real
pentru navigatorii ce se incumeta sa patrunda in aceste ape necunoscute.
Senalul navigabil ce permite accesul catre port este cunoscut doar de bastinasi,
astfel incit daca un strain va incerca sa intre fara a avea pilot pe unul dintre ei
pericolul de-a naufragia va fi foarte mare; pentru ca nici chiar pentru ei nu exista
o siguranta deplina in traversarea acestui canal, daca anumite semne de marcaj
ce se afla dispuse intr-un mod inteligent in regiunile de coasta nu i-ar directiona
pe adevaratul drum, lipsit de orice primejdii ascunse; iar daca acestea ar fi doar
putin schimbate, orice flota ce ar veni impotriva lor ar fi cu siguranta pierduta,
indiferent cit de mare ar putea fi intreaga ei forta.
De cealalta parte a insulei se afla deasemenea un mare numar de porturi, ce
sint situate de aceasta data la mari adincimi, asa cum o arata si tarmul daltuit
intr-un masiv muntos ce se ridica la o mare inaltime deasupra marii, regiunile de
coasta din exterior sint astfel fortificate, atit prin maiestria naturii, cit si prin arta
locuitorilor Utopiei, incit un mic numar de oameni pot opri oricind cu o mare
usurinta debarcarea unei mari armate. Dar asa cum reiese din unele rapoarte ce
s-au pastrat in mijlocul lor, (si au ramas aici si destule alte semne pentru a face
credibil acest lucru) aceasta n-a fost de la inceputurile sale o insula, ci era doar o
mica peninsula ce facea parte dintr-un mare continent. Utopus, cel care a cucerit
peninsula (de la al carui nume ei isi pastreaza denumirea pina in zilele noastre
pentru ca numele acestei peninsule a fost intial acela de Abraxa), i-a adus pe
primii sai locuitori ce se mai aflau intr-un stadiu primitiv in care germenii
civilizatiei nu aparusera inca, la un astfel de stadiu de evolutie asemanator celui
in care se gasesc astazi, cind modul lor de organizare reprezinta una dintre cele
mai fericite forme de guvernamint pentru natiuni si au o astfel de educatie aleasa
dovedita prin inaltul rafinament al manierelor locuitorilor sai, incit pot spune fara o
prea mare exagerare ca depasesc tot restul umanitatii; la scurta vreme dupa ce ia supus el a planuit sa-i separe complet de continent si sa inconjoare de mare
intreaga suprafata a noului sau stat. Pentru a realiza acest lucru, a dat ordin sa
fie sapat un canal adinc pe intreaga lungime a celor cincisprezece mile ce legau
acest promontoriu de continent, iar pentru ca bastinasii sa nu cumva sa
socoteasca aceea ca sint supusi unui rau tratament, asemanator celui ce il
cunosc numai sclavii, a ordonat soldatilor sai sa-i ajute in indeplinirea acestei
sarcini uriase. Astfel el a statornicit pentru aceasta munca un numar atit de mare
de oameni, incit au depasit toate asteptarile, reusind ca intr-un scurt timp sa
incheie intreaga lucrare. Iar vecinii sai, care la inceput au luat in batjocora
aceasta intreprindere, socotind-o drept o nebunie, curind ce au vazut-o adusa la
un asemenea grad de perfectiune, au fost cuprinsi deopotriva de astfel de
sentimente amestecate de admiratie si teroare.

34. Pe aceasta insula se afla cincizeci si patru de cetati, toate fiind construite cu
o deosebita maiestrie si arta, fiecare dintre ele intinzindu-se pe o mare suprafata;
uzantele, conventiile si legile lor fiind aceleasi in toate regiunile ocupate de ei si
toate sint concepute aproape in aceeasi maniera, la fel de bine cum regiunea
izolata in care se afla le permite pe deplin acest lucru. Cele mai apropiate cetati
se afla asezate la cel putin douazeci si patru de mile distanta una fata de
cealalta, iar cele mai indepartate dintre ele nu se afla la o distanta mai mare decit
cea pe care o poate strabate pe jos un om intr-o singura zi. Fiecare dintre ele
trimite o singura data pe an pe trei dintre cetatenii sai cei mai intelepti ce sint
alesi Senatori, pentru a fi prezenti la intilnirea anuala ce o tin in mijlocul cetatii
Amaurot, pentru a se consulta in legatura cu problemele comune ce privesc pe
toti locuitorii statului; alegerea acestui oras nu este deloc intimplatoare, el
reprezinta centrul administrativ si politic al intregului stat, fiind avantajat de
asezarea sa geografica, situat chiar in inima insulei, incit este si locul de intilnire
cel mai nimerit cu putinta pentru adunarea reprezentantilor de pe intreg cuprinsul
tarii. Jurisdictia fiecarei cetati se intinde in jurul sau pe o distanta de cel putin
douazeci de mile; iar acolo unde ele se afla asezate la o distanta mai
indepartata, ocupa o suprafata mult mai intinsa; nicio cetate nu doreste insa sa-si
largeasca granitele sale, deoarece locuitorii lor se considera mai degraba chiriasi
pe aceste paminturi decit adevaratii lor stapinitori. Au construit pretutindeni in
intregul tinut locuinte pentru fermieri, ce au fost concepute si inzestrate cu toate
cite sint necesare muncilor agricole. Locuitorii din interior sint trimisi pe rind sa
locuiasca aici si sa se acomodeze cu rigorile vietii de la tara; nicio familie ce
locuieste in aceste regiuni din afara cetatii nu poate numara mai putin de
patruzeci de membri, iar asta pe linga cei doi sclavi ce intra in mod obisnuit in
componenta lor. Printre ei este statornicit un barbat si o femeie care sint
considerati cei doi sefi ai intregii familii; iar peste un grup format din treizeci de
astfel de familii este desemnat intotdeauna un magistrat.
In fiecare an un numar de douazeci din aceste familii se reintorc in cetate
dupa ce au implinit mai intii un stadiu de sedere de cel putin doi ani in regiunile
din exterior, in locul lor fiind trimise alte douazeci de familii din interior, incit ei pot
invata deprinderile muncii prin intermediul celor ce au efectuat deja aici un an de
ucenicie si-i pot invata la rindul lor pe noii veniti toate secretele muncii pamintului.
Prin intermediul acestei forme de rotatii locuitorii fermelor deprind toate
cunostintele legate de lucrarile agricole, asfel incit este evitata pe deplin
comiterea unor erori care in alte situatii ar putea sa le fie chiar fatale, inlaturinduse in acest fel orice deficit de cereale ce ar putea fi provocat prin compromiterea
productiei agricole ce ar putea avea la origine ignoranta cultivatorilor. Dar cu
toate ca in fiecare an are loc o astfel de rotatie a celor ce muncesc terenurile,
tocmai pentru a se evita ca impotriva vointei sale sa fie cineva fortat sa urmeze o
astfel de viata, pe care unul o poate gasi prea impovarata de sarcini si ce
presupune mare efort pentru o perioada indelungata de timp, o mare parte dintre
ei gasesc in acest mod de viata o asemenea placere, incit isi doresc sa fie lasati
sa traiasca aici cit mai multi ani. Acesti fermieri cultiva pamintul, pasc vitele,
string lemnele si le transporta apoi in cetati, fie pe calea apei, fie pe uscat, dupa

35. cum i se pare fiecaruia dintre ei mai convenabil. Intretin aici o multime infinita de
pasari intr-o maniera foarte curioasa; pentru ca ei nu lasa gainile sa cloceasca, ci
un mare numar de oua sint asezate sub o sursa de caldura moderata si relativ
constanta oferita de apa gheizerelor din aceste tinuturi, tocmai pentru a fi clocite,
si curind ce puii au iesit din ghioace si sint capabili sa se tina pe picioare, alearga
incolo si incoace in jurul lor, considerind ca sint hraniti de adevaratele lor mame,
urmindu-i pretutindeni cu aceeasi supunere si ascultare pe care o manifesta in
mod normal toti acei pui ce au fost clociti de mamele lor naturale.
In general intretin un numar destul de mic de cai, dar acestia pe care ii detin
sint plini de agerime tocmai pentru ca ei sint folositi doar pentru a-i deprinde pe
cei mai tineri in arta calariei, deoarece ei nu sint folositi la celelalte munci, la arat
sau la transportul materialelor, in acest scop utilizind doar munca oferita de boi,
pentru ca desi socotesc calul un animal mai puternic, munca cu ajutorul boilor
permite utilizarea lor o mai lunga durata de timp, iar dupa firea lor aceste animale
fiind mult mai linistite si mai rabdatoare, tot asa cum si organismul lor este mai
rezistent, sint si mai ferite de numeroasele boli ce in mod natural afecteaza caii,
putind fi intretinute cu un efort si o cheltuiala mult mai redusa, dar si cu mai
putine necazuri; si chiar si atunci cind aceste animale si-au indeplinit in cele din
urma stagiul socotit pentru durata intrebuintarii lor, atingind virsta cind trebuie
inlocuite, mai pot fi inca fi utilizate pentru carnea lor, fiind ingrasate in acest scop
pentru sacrificare. Nu cultiva alte cereale decit cele necesare pentru painea lor
zilnica; beau fie vin, cidru sau perry si mult mai adesea apa, uneori incalzita cu
miere sau ramuri si rizomi de plante pentru a o indulci, acestea gasindu-se
pretutindeni din abundenta; si cu toate ca ei cunosc care este cantitatea exacta
de cereale ce va servi nevoilor fiecareia dintre cetati si care este suprafata de
teren ce va trebui cultivata in acest scop, cu toate acestea cultiva o suprafata mai
mare cu cereale si hranesc un numar mai mare de vite decit cantitatea necesara
doar pentru consumul lor; iar acest surplus care nu le este de niciun folos il
daruiesc din toata inima catre vecinii lor. Atunci cind isi doresc cele citeva dintre
acele bunuri pe care pamintul lor nu le poate produce, aduc aceste lucruri din
cetate fara a duce acolo nimic in schimb. Iar magistratii cetatii se ingrijesc ca ei
sa primeasca toate cele necesare, pentru ca ei viziteaza de regula o data pe luna
cetatea, cu prilejul unei zile festive. Iar atunci cind vine vremea recoltei,
magistratii din regiunile din afara cetatii ii trimit in interior pentru a face cunoscut
de cite brate de munca au nevoie pentru stringerea ei; iar numarul de culegatori
ce l-au solicitat sa fie trimis este in general suficient pentru a indeplini intreaga
munca intr-o singura zi.
DESPRE CETATILE LOR SI IN SPECIAL DESPRE AMAUROT

36. Acela care va cunoaste una din cetatile lor le va cunoaste pe toate, caci ele
sint atit de asemanatoare una cu cealalta, exceptind poate anumite situatii
specifice ce tin de unele considerente geografice, ce genereaza cele citeva mici
diferente. Prin urmare as putea sa va zugravesc doar una dintre ele, pentru a va
putea face astfel o imagine de ansamblu asupra lor; si niciuna nu se preteaza
mai bine unei astfel de descrieri, asa cum se poate intimpla in cazul cetatii
Amaurot, pentru ca niciuna nu este intr-atit de vestita incit sa poata intrece faima
ce o cunoaste aceasta cetate ce se bucura de recunoasterea generala, fiind
statornicita a fi scaunul de resedinta al Consiliului Suprem, tot la fel de bine cum
niciuna nu este pentru mine mai cunoscuta, cu atit mai mult cu cit aici am si trait
neintrerupt vreme de cinci ani.
Aceasta cetate este asezata la baza unei coline sau mai degraba pe un podis
montan; forma sa este una regulata, fiind aproximativ inscrisa intre laturile unui
patrulater incepind cu una din laturi ce se inalta aproape de culmea acestei
coline si se continua cu o alta latura, intru-totul asemanatoare, ce coboara intr-un
plan inclinat, urmind cursul accidentat al terenului pe o distanta de cca. doua mile
si ajunge pina pe malurile fluviului Anider, exceptind poate doar faptul ca aceasta
latura ce se continua de-a lungul malurilor fluviului este ceva mai intinsa. Fluviul
Anider apare ceva mai sus, cu aproape opt mile inainte de Amaurot, la inceput el
fiind un mic izvor in care se revarsa treptat apele provenind din cursul celor
citeva mici riuri, dintre care doua sint ceva mai insemnate decit celelalte. Si asa
cum apele sale alearga grabite catre Amaurot, albia sa sporeste treptat, ajungind
la o latime de cca. o jumatate de mila, dar pe masura ce isi continua coborirea,
devine treptat din ce in ce mai larg, pe intreaga distanta a celor inca cca. saizeci
de mile in care este purtat cu o forta sporita la vale, pina ce apele sale se pierd in
ocean, undeva intre cetate si mare; astfel fluxul si refluxul se fac simtite aici la
fiecare sase ore, cu intreaga forta ce este manata de curentii marii ce urca pina
la citeva mile mai sus de-a lungul fluviului. Mareea inainteaza in amonte pe o
distanta de treizeci de mile cu o asemenea forta, incit pe toata aceasta intindere
nu se poate intilni in albia fluviului decit apa sarata, toata cantitatea de apa dulce
fiind purtata inapoi de apele marii; iar mai sus de aici, vreme de inca alte citeva
mile, apa este inca salcie la gust, doar ceva mai sus ea devine din nou cit se
poate de buna; iar atunci cind marea se retrage, apa fluviului continua sa fie
dulce pina aproape de varsarea in mare, putind astfel satisface cetatea cu
intregul necesar de apa potabila. Aici este construit un pod peste fluviu ce leaga
cele doua maluri in fata cetatii, fiind ridicat in intregime din cea mai curata piatra
din care se inalta formele maiestuase ale arcadelor, fara ca lemnul sa fie utilizat
absolut deloc in constructia sa, din considerente destul de usor de inchipuit; el
este asezat pe acea latura a cetatii ce se afla cea mai indepartata fata de mare,
astfel incit corabiile sa poata circula mai departe fara nicio piedica de-a lungul
intregului tarm, putind ajunge neingradite pina la acea latura a cetatii ce are
deschidere libera pentru navigatie, prin intermediul fluviului Anider.

37. Mai exista aici si un al doilea riu care strabate cetatea si desi albia sa nu este
atit de mare ca cea a fluviului Anider, cursul sau este unul linistit; el izvorind din
aceeasi colina pe care este aflata si Amaurot, urmind a strabate orasul in drumul
sau de varsare in apele fluviului Anider. Locuitorii au fortificat izvorul acestui riu
cu sisteme de aparare inconjurate de ziduri ce merg pina in afara cetatii, astfel
incit daca s-ar putea intimpla vreodata sa fie supusi unui asediu, inamicul nu va
putea sa opreasca sau sa devieze cursul sau, nici macar sa isi arunce acolo
otrava pentru a-i ucide pe aparatorii cetatii; de aici apa este condusa prin
conducte ceramice pina si pe cele mai laturalnice dintre strazile orasului; iar in
acele parti ale cetatii unde nu poate fi transportata, se afla dispuse cisterne unde
se stringe apa din ploi, care in acest fel suplineste toate celelalte nevoi ale
populatiei. Orasul este inconjurat de un zid inalt si indeajuns de gros, de-a lungul
caruia se afla amplasate numeroase turnuri de aparare si fortificatii, menite a
asigura intarirea zidurilor; aici se afla sapat un sant de aparare larg si adinc, ce
este fortificat cu tepuse ascutite formate din trunchiuri intregi de copaci, ce sint
amplasate pe cele trei laturi ale orasului ce se invecineaza cu uscatul, pe ce-a
de-a patra latura, apa fluviului jucind tocmai rolul natural al acestui sant de
aparare. Strazile orasului sint destul de largi pentru a permite un trafic destul de
aerisit, fiind totodata ferite de vinturile puternice ce strabat aceasta regiune
intreaga perioada a anului. Constructiile din interiorul orasului sint facute cu o
mare indeminare si pricepere, fiind realizate intr-un mod atit de uniform, incit dau
impresia ca intreaga latura a unei strazi formata din fatadele constructiilor sale ar
fi ridicata dintr-o singura cladire. Strazile au o latime de douazeci de picioare; aici
se afla amplasate in spatele fiecarei case gradini pline de verdeata, ce ocupa
spatii destul de largi, ce sint marginite de o parte de catre cladirile care pe cealta
parte formeaza fatada ce margineste strazile, astfel incit fiecare casa are dispusa
in partea din fata o use ce se deschide catre strada si o alta in partea din spate a
cladirii, ce ofera accesul spre splendidele lor gradini. Aceste usi au doua canaturi
care asa cum le permit sa se deschida usor, tot asa se si inchid de la sine, iar in
mijlocul acestui popor nu exista proprietate particulara, astfel incit fiecare om
este liber sa locuiasca in oricare dintre aceste case, o data la fiecare zece ani ei
impartindu-si aceste locuinte ce sint ocupate prin tragere la sorti.
Cultiva cu deosebita atentie aceste gradini fata de care arata o mare pretuire,
avind plantate aici vita de vie, pomi fructiferi, diferite ierburi si plante dar si
numeroase straturi de flori si toate se afla in cea mai mare ordine si atit de bine
ingrijite, incit pot spune ca n-am vazut nicaieri altundeva o astfel de minunata
alcatuire, unde sa poata fi aratata o atit de mare admirate, deopotriva atit pentru
bogatele roade pe care ele le dau, cit mai ales pentru incintarea deosebita ce-o
ofera privirii. Si aceasta desfatare a ochilor, impletita cu cea mai desavirsita
ordine in care se afla aceste gradini, nu este mentinuta doar din placerea ce ar
putea sa o gaseasca in asta, ci poate tocmai din intrecerea ce-a fost statornicita
intre locuitorii celor citeva strazi, ce concureaza unii cu ceilalti in felul in care
arata acea parte a orasului lor, straduindu-se din rasputeri ca ele sa fie cit mai
frumos ingrijite, nu doar pentru locuitorii din acea zona, dar totodata si pentru
trecatorii ce strabat aceste strazi; si intr-adevar nu se poate gasi aici nimic mai

38. valoros si util totodata, care sa fie in acelasi timp si atit de placut privirii unui om.
Astfel incit poate parea ca in intregul oras ei nu acorda o asemenea grije fata de
nimic altceva asa cum arata fata de propriile gradini; pentru ca ei spun ca intrega
schema a orasului a fost proiectata pentru prima data de catre Utopius, dar ca el
a lasat ca tot ceea ce tine de ornamente si amenajarile exterioare sa fie
adaugate de cei ce vor veni dupa el, considerind ca ar depasi cu mult puterile
unui om pentru ca acesta sa incerce de unul singur sa atinga perfectiunea.
Inregistrarile oficiale ce contin istoria orasului si Statului lor sint pastrate cu o
deosebita grije si merg inapoi pina in urma cu 1.760 de ani. Din aceste insemnari
ne apare faptul ca pentru acea perioada de inceput constructiile lor erau mici si
aproape lipsite de orice importanta, doar niste biete colibe sau simple bordeie,
construite din diferite tipuri de lemn si avind peretii lipiti cu pamint, iar acoperisul
era de trestie ori din paie, sau poate dintr-un strat gros de pamint ce era acoperit
cu muschi si licheni. In vreme ce azi ele numara nu mai putin de trei etaje si au
fatadele exterioare placate cu piatra, gresie, sau caramida ornamentala, iar
amestecul de finisaj al peretilor interiori este decorat cu tot felul de fleacuri.
Acoperisurile sint plate, iar aici este asezata un fel de gresie care se gaseste la
un pret de cost foarte redus, dar care cu toate acestea ofera o protectie
deosebita, mai ales fata de pericolul unor incendii ce ar putea foarte usor sa fie
declansate datorita aglomerarii constructiilor in interiorul orasului, iar pe de alta
parte rezista cu succes in fata intemperiilor naturii, fiind chiar mult mai rezistenta
decit tabla de plumb. Ei se afla in posesia unor mari cantitati de sticla din care
utilizeaza diferite sortimente si culori pentru a le incastra in ferestre, sau pentru
a-si impodobi casele cu vitralii splendide alcatuite in cele mai vii culori. Mai
utilizeaza pentru ferestre o pinza de in ce este unsa cu diferite uleiuri, sau este
impregnata cu un tip de guma sau clei ce este secretat de un anumit soi de
copac, care ii fereste de vint si permite in acelasi timp si patrunerea nestingherita
a luminii in interior.
DESPRE MAGISTRATII LOR
Un numar de treizeci de familii isi aleg in fiecare an un magistrat, care in
antichitate era numit syfogrant, in timp ce in zilele noastre sint numiti philarchi; iar
peste zece syfogranti, cu toate familiile aflate in subordinea lor, este statornicit un
magistrat pe care anticii il numeau tranibor, iar mai tirziu s-a numit arfilarch. Toti
syfograntii, care sint in numar de 200, aleg un Print dintr-o lista de patru ce sint
desemnati in acest scop, ei fiind numiti de cetatenii din cele patru diviziuni ale
cetatii; dar inainte de a proceda la alegere, li se ia un juramint de credinta, astfel
asigurindu-se ca vor respecta in intregime dorintele cetatenilor si vor face
alegerea lor numai dupa ce vor gindi indelung asupra celei mai potrivite
persoane pentru aceasta inalta demnitate. Sufragiul lor este unul secret, astfel ca

39. nu poate fi cunoscut careia din cele patru persoane i-au acordat votul, in acest fel
asigurindu-se de faptul ca vointa lor este exprimata in deplina libertate, fara a
putea ca mai apoi sa fie in vreun fel urmariti, persecutati sau pedepsiti pentru
modul in care si-au exprimat vointa. Printul este ales pe viata, doar daca nu
cumva nu este inlaturat intre timp, ceea ce se intimpla destul de rar de altfel si
doar atunci cind asupra lui ar pluti banuiala ca isi doreste sa instaureze tirania si
urmareste sa transforme supusii in sclavi. Pentru noile functii de Tranibori
efectuate alegeri in fiecare an dar cea mai mare parte dintre ei continua sa
conduca pe mai departe. Toti ceilalti magistrati sint alesi anual. Traniborii intilnesc
la fiecare 30 de zile si uneori chiar si mai des, iar atunci cind este necesar ei se
consulta impreuna cu Printul, in general, fie cu privire la acele chestiuni ce
privesc afacerile de Stat, sau in ceea ce priveste diferendele private ce se pot
ridica uneori intre anumiti cetateni; desi acest gen de dispute se ivesc destul de
rar. Exista aici intotdeauna doi syfogranti sint prezenti in Camera de Consiliu si
acestia sint schimbati in fiecare zi. Este o regula fundamentala a sistemului lor de
guvernamint, astfel incit sa nu fie luata nicio hotarire in tot ceea ce este asociat
interesului public, pina ce problema nu este dezbatuta inca alte trei zile in
interiorul Consiliului. Este considerata o crima capitala pentru orice cetatean sa
se intilneasca si sa se consulte cu oricine altcineva in problemele ce privesc
soarta Statului, in afara Consiliilor ordinare sau a Adunarilor generale, formate
din intregul corp al cetatenilor.
Aceste lucruri au fost astfel statornicite printre ei pentru ca Principele si
traniborii sa nu poata conspira impreuna spre a schimba forma de guvernamint,
sa poata duce in sclavie poporul si de aceea atunci cind se ridica o chestiune de
o mare importanta pentru destinele Statului, ea este trimisa mai intai spre
dezbaterea syfograntilor, care dupa ce au comunicat-o spre dezbatere publica
familiilor ce fac parte din acea diviziune administrativa aflata sub jurisdictia lor si
au luat in considerare toate acele amendamente ce au fost propuse de ei, o trimit
mai departe spre dezbaterea Senatului; iar atunci cind este cazul unor probleme
de o mare importanta, ele sint supuse aprobarii Consiliului general, format din
cetatenii intregii insule. O regula observata in acest Consiliu al lor este aceea ca
nu este dezbatuta niciodata o problema in prima zi in care este propusa spre
aprobare; si tocmai de aceea ea este intotdeuna deferita intilnirii ce va avea loc
la o data ulterioara, astfel incit sa nu ia nimeni o hotarire pripita si in fierbinteala
discutiilor sa se angajeze prea curind in apararea unei anumite pozitii, putind in
acest fel deveni partinitor intr-o masura atit de mare, incit manat de dorinta de a
sustine acea prima opinie, sa piarda din vedere tocmai binele public si printr-o
perversa si ridicola alegere, sa puna mai degraba in pericol tara lor in locul
propriei lor reputatii si sa riste totodata sa fie suspectati ca au dorit sa calculeze
lucrurile astfel incit sa fie in avantajul acelei prime propuneri pe care au facut-o.
Si poate tocmai de aceea, pentru a preveni astfel de erori, au grije ca
mecanismul luarii deciziilor sa nu fie alterat de luarea unor hotariri grabite, ce-au
fost luate in pripa, de indata ce au fost facute si primele propuneri.

40. DESPRE MODUL LOR DE VIATA SI ACTIVITATILE LOR
COMERCIALE
Agricultura formeaza ocupatia lor de baza, astfel ca nu exista in mijlocul lor
nicio persoana, fie ca este barbat sau femeie, care sa nu cunoasca in cel mai
inalt grad practicarea ei; in acest sens ei sint introdusi in tainele acestei
indeletniciri inca din vremea copilariei, partial prin ceea ce invata la scoala,
celelalte cunostinte dobindindu-le direct prin mijlocirea practicii efectuate direct
pe cimpurile agricole. Ei sint condusi adesea in zonele din exteriorul orasului
unde nu se rezuma doar sa priveasca la ceilalti cum muncesc, ci exerseaza la fel
de bine ei insisi intreaga gama a lucrarilor agricole. Pe linga agricultura, cea care
reprezinta ocupatia de baza pentru toti locuitorii insulei, fiecare cetatean are o
meserie specifica, ocupindu-se de tesutul linei sau a inului, de constructii, de
prelucrarea metalelor sau de prelucarea lemnului, pentru ca aici nu exista nicio
meserie cunoscuta care sa nu se bucure de cea mai inalta pretuire printre ei.
Vesmintele ce le poarta pe intregul cuprins al insulei reprezinta acelasi gen de
haine, fara a avea vreo diferenta specifica, doar cu exceptia acelor obiecte
vestimentare ce fac deosebirea intre cele doua sexe si intre cei casatoriti, care in
acest fel sa poata fi deosebiti de persoanele necasatorite. Moda nu se schimba
niciodata si asa cum ea nu este nici incomoda si nici dezagreabila, tot la fel este
perfect potrivita climatului tarii si este in asa fel calculata, incit este potrivita
pentru a sluji deopotriva pentru cele doua sezoane principale ce exista in aceste
regiuni, atit pentru conditiile oferite de temperaturile din vara, cit si pentru
conditiile din timpul iernii. Fiecare familie isi croieste vesmintele, dar fiecare
dintre ei, femeile la fel de bine ca si barbatii, invata una sau alta din meseriile
mentionate anterior. In cea mai mare parte, femeile se ocupa cu torsul si tesutul
linei si inului, activitati ce se potrivesc cel mai bine aptitudinilor si fortelor de care
ele dispun, lasind meseriile mult mai grele si solicitante pe seama barbatilor. In
general, meseria este trecuta din generatie in generatie, de la tata la fiu,
descendentii urmand aceleasi inclinatii pe care le-au avut predecesorii lor; si cind
sint indeplinite toate acestea, grija lor nu este lasata in sarcina tatalui, ci in cea a
magistratului, cel care este indrituit a forma din el un adevarat om, sincer,
prudent si loial, dar care sa fie in acelasi timp si un suflet simplu, bun si modest.
Daca dupa ce o persoana ce a invatat o anumita meserie doreste sa-si
insuseasca si o alta, acest lucru ii este permis si se procedeaza in aceeasi mod
in care s-a procedat si la invatarea primei meserii. Atunci cind un cetatean a
invatat mai multe meserii o va urma pe cea care o va indragi cel mai mult, cu
exceptia cazului in care nevoile publice nu impun desfasurarea unei alte meserii.

41. Sarcina principala a syfograntilor aproape singura lor ocupatie, este de-a
veghea astfel incit niciun om sa nu traiasca in trindavie si fiecare sa-si urmeze cu
sirguinta indeplinirea obligatiilor ce le revin; cu toate acestea ei nu muncesc pina
la epuizarea totala, fiind fortati sa indeplineasca o munca istovitoare perpetua, de
dimineata si pina seara tirziu, intocmai unor vite de povara, cea care reprezinta
intr-adevar doar o stare de sclavie impovaratoare, tot la fel de bine cum acesta
este si cursul ei normal mai peste tot si pentru toti meseriasii, exceptindu-i insa
pe Utopieni; ei impart ziua si noaptea in douazeci si patru de ore, dintre care
sase sint dedicate activitatior productive; trei ore de munca sint prestate inainte
de masa de prinz si trei ore dupa masa. Ele sint urmate de servirea mesei de
seara, iar la orele opt, Utopienii se pregatesc pentru odihna rezervata dupa o
intreaga zi de munca, avind asigurate in acest sens opt ore obligatorii de somn.
Restul timpului este impartit, ceea ce ramine in afara orelor atribuite pentru
munca, masa si odihna, este lasat pentru a fi folosit dupa cum isi doreste fiecare
dintre ei; cu toate acestea nu-i este nimanui permis luxul trindaviei, astfel ca vor
trebui sa-si ocupe acest timp cu exercitii potrivite inclinatiilor de care da dovada
fiecare, cea mai mare parte a timpul liber ramas fiind in general dedicat lecturii.
Este un lucru obisnuit in a fi organizate aici lecturi publice in fiecare dimineata
inaintea micului dejun, la care insa nu este obligat nimeni ca sa ia parte, ci ele
sint organizate doar pentru aceia care au o chemare catre literatura; cu toate
acestea o mare parte dintre ei, deopotriva barbati si femei, de toate rangurile
sociale, merg sa asculte diferitele lecturi ce sint citite aici, fiecare alegind acele
subiecte ce sint cel mai potrivite inclinatiilor sale. Dar daca se intimpla ca alte
persoane ce nu sint facute pentru meditatie, aleg mai degraba sa petreaca acest
ragaz pentru a se ocupa cu meseriile lor, nu sint impiedicati sa o faca, indiferent
de cit de mare ar fi numarul lor, ci mai degraba ei sint laudati pentru ca astfel de
oameni se dedica in a sluji patriei in felul in care ei stiu s-o faca cel mai bine. De
regula, dupa masa este atribuita fiecaruia cite o ora ce este menita a fi utilizata
pentru diferitele forme de relaxare, vara petrecind-o plimbindu-se in splendidele
lor gradini, in vreme ce pe timp de iarna se reunesc in salile de mese; aici se
intrec unii cu altii, insotiti fiind fie de muzica, fie de declamarea discursurilor. Din
cite se cunoaste ei nu isi ocupa vremea cu zarurile, nici cu alte asemenea jocuri
prostesti si daunatoare; ei au doua genuri de jocuri nu cu mult diferit de sahul
cunoscut la noi; unul dintre ele este format din citeva numere in care un numar
cistiga altele; cel de-al doilea seamana cu o batalie ce este dusa intre virtute si
vicii, in care inamicul reprezinta viciile prezente printre ei, iar intelegerea in care
ei se afla impotriva virtutii este reprezentata aici intr-un mod minunat, impreuna
cu intreaga cohorta de conflicte specifice dintre vicii si virtuti; ca si metodele prin
care viciul isi incepe asaltul sau secret asupra virtutii, iar aceasta, pe de alta
parte, incearca din rasputeri sa-i reziste. Dar timpul stabilit pentru munca ar
trebui analizat ceva mai indeaproape, altfel v-ati putea imagina ca deoarece aici
au fost statornicite doar sase ore pentru lucru ei s-ar putea afla in situatia de-a
duce lipsa de cele necesare vietii de zi cu zi. Dar acest lucru este departe de-a fi
adevarat, cele sase ore nu doar ca sint suficiente pentru a-i aproviziona din plin
cu toate bunurile de care au nevoie, ci acestea sint produse chiar intr-o cantitate
mult mai mare decit necesarul pentru traiul zilnic, consemnindu-se producerea

42. unui surplus insemnat de bunuri de consum; iar acest lucru va fi destul de usor
de inteles doar daca va ginditi la faptul ca o mare parte din populatia celorlalte
natiuni nu-si ocupa timpul cu nimic util, ci mai degraba aleg sa-si petreaca viata
in lene si in trindavie.
In primul rind femeile, cele care formeaza jumatate din populatia lumii,
muncesc in general foarte putin; iar acolo unde doar vreo citeva dintre femei sint
deosebit de sirguincioase, veti afla in schimb cu siguranta, ca sotii lor trindavesc;
apoi luati in calcul toata aceasta multime numeroasa de preoti inutili, precum si
pe a celor asa-numiti oameni religiosi; adugati-le acestora toti oamenii bogati, in
cea mai mare parte avindu-si mosiile pe cuprinsul tarii, ce se numesc ei insisi
nobili si gentelmani, impreuna cu marile lor familii, care la rindul lor sint cele ce
produc o mare parte dintre acesti oameni nefolositori, ce sint tinuti mai mult
pentru a fi aratati decit pentru a fi folositi; iar la toti acestia adugati multimea
nesfirsita de cersetori ce se perinda pretutindeni, desi sint inca destul de vigurosi
si in deplina putere pentru a putea munci, dar care pretind ca au tot felul de boli
inchipuite ca pe o scuza fata de apucaturile lor, ce-i indeamna mai degraba la
furat si la cersit; facind socoteala, foarte repede veti putea descoperi, ca numarul
celor ce suplinesc intreaga munca a omenirii este mult mai mic decit probabil vati fi putut imagina. Apoi, luati in calcul citi dintre acestia care muncesc sint
angajati in activitati de un real serviciu omenirii; caci noi, cei care ne-am obisnuit
a masura toate lucrurile in bani, am dat nastere la tot felul de meserii inutile si de
prisos, ce servesc doar pentru a sprijini luxul si desfriul. Pentru ca daca toti cei
care muncesc ar fi angajati doar in astfel de activitati ce sint cerute doar de
necesitatile traiului zilnic, ar putea fi aici o asemene abundenta de bunuri, iar
pretul lor ar scadea atit de mult, incit negutatorii nu si-ar mai putea mentine
cistigurile; daca toti acestia care lucreaza la o sumedenie de articole total
nefolositoare omului, ar fi angajati in slujbe mult mai profitabile si daca toti cei
care lincezesc in lene si trindavie, fiecare dintre ei consumind de doua ori mai
mult decit un om care lucreaza, ar fi fortati sa munceasca, va puteti foarte usor
imagina de ce mica perioada de timp ar fi nevoie sa lucreze omul pentru a
produce tot ceea ce este cu adevarat necesar, profitabil sau placut omenirii, in
special atunci cind placerea este mentinuta in interiorul celor doua hotare ce i-au
fost statornicite.
Acest lucru va apare foarte clar in Utopia, pentru ca aici, in marele oras si in
teritoriul intins din jurul sau abia de vei putea gasi 500 de suflete, barbati si
femei, care prin virsta si starea lor de sanatate sa poata fi buni de munca, dar cu
toate acestea sa nu fie angajati; pentru ca pina chiar si syfograntii, sint scutiti de
la munca prin lege, cu toate acestea prefera din propria vointa sa munceasca, ca
prin exemplu lor sa stimuleze harnicia celorlalti locuitori. De aceeasi dispensa
beneficiaza si cei care la recomandarea poporului si a preotilor sint scutiti de la
munca prin sufragiul secret al syfograntilor, incit sa se poata apleca intru-totul
invataturii; si daca vreunul dintre ei va insela sperantele ce au fost puse inca de
la inceput in ei, vor fi obligati sa se reintoarca neintirziat la munca. Si nu rareori
se intimpla, ca un meserias ce isi foloseste orele sale de odihna pentru a realiza

43. progrese la invatatura, sa ajunga pina acolo incit sa fie ajutat sa devina negustor
si sa se poata astfel numara printre oamenii invatati. Din rindul acestora ei isi
aleg ambasadorii, preotii, traniborii chiar insasi Printii, pe care anticii ii numeau
Barzani, iar mai tirziu s-au numit Ademus.
Astfel, exista un mare numar dintre ei care nu accepta sa fie inutili, nici sa fie
angajati in sarcini fara folos si puteti foarte usor estima cit de multe lucruri se pot
realiza in aceste citeva ore in care toti cetatenii sint obligati sa munceasca. Dar
pe linga tot ce s-a spus deja pina acum, mai este inca un lucru demn de-a fi
mentionat si anume acela, ca in rindul lor meseriile folositoare sint realizate cu
mai putin efort decit oriunde altundeva. Constructia sau repararea locuintelor
necesita la noi un numar exagerat de maini de lucru, pentru ca adesea risipitorii
urmasi au de suferit neajunsurile unei case pe care parintii lor au construit-o doar
pentru a o lasa sa cada in ruina, astfel incit succesorii se vad obligati ca la un
cost ridicat sa repare ceea ce ar fi putut fi altfel intretinut cu o cheltuiala destul de
neinsemnata; se intimpla destul de frecvent ca aceeasi casa, pe care a construito o persoana cu un pret destul de ridicat, sa fie neglijata de un altul, care
gindeste ca are un mult mai delicat simt al frumosului in arhitectura decit
predecesorii sai; astfel ca o va lasa in ruina, alegind sa construiasca alta, la un
pret nu cu mult mai redus. Dar printre utopieni toate lucrurile sint asa de bine
statornicite, incit rareori se intimpla ca cineva sa ridice o constructie pe un nou
teren care sa fie alocat in acest sens; incit ei nu doar ca se vor grabi sa isi repare
cladirile, ci vor arata si o precautie deosebita fata de caderea lor in ruina; astfel
incit constructiile lor vor dainui multa vreme cu ajutorul unor mici reparatii, la fel si
constructorii, cei carora le apartine aceasta sarcina, ce sint cel mai adesea lipsiti
de lucrari noi, fara a avea altceva de lucru cu exceptia prelucrarii lemnului si
pietrelor necesare pentru consolidarea rapida a cladirilor, vor gasi in asta un bun
prilej atunci cind va exista aici vreo ocazie de acest fel.
In ceea ce priveste vesmintele lor, veti putea observa cu destula usurinta cit
de putin timp le va lua pentru a le produce; in vreme ce se afla la munca ei sint
invesmintati in haine din piei de animale, pe care le poarta aruncate neglijent pe
ei, urmind a le folosi vreme de sapte ani; iar atunci cind isi fac aparitia in public,
aseaza peste acestea o alta haina, care in acest fel sa le ascunda pe celelalte;
iar acestea sint de o singura nuanta, care de obicei pastreaza culoarea naturala
a linii. De aceea ei au nevoie de mai putine haine de lina decit sint folosite in
oricare alta parte a lumii, iar cele pe care le utilizeaza sint obtinute si la pretul cel
mai scazut. Folosesc foarte mult si pinza de olanda; dar aceasta este produsa cu
mai putina munca, iar valoarea ei o socotesc dupa albeata pinzei, in vreme ce
postavul il apreciaza dupa calitatea linei, acordind mai putina importanta finetei
firului; in vreme ce in alte parti, patru sau cinci haine de postav de diferite culori si
tot atitea de matase, cu greu il pot deservi pe un singur om pe timpul unei
perioade de un an; iar in timp ce acestia vor gindi ca zece astfel de vesminte sint
totusi intr-un numar prea mic, fiecare om de aici este multumit doar cu un singur
rind de haine, care cel mai adesea ii serveste vreme de doi ani. Aici nici nu exista

44. astfel de tentatii, care sa-l poata face pe un om sa-si doreasca mai mult decit
ceea ce-i este oferit; pentru ca si daca ar fi avut mai multe astfel de haine de lina,
ele n-ar fi putut sa-l incalzeasca cu nimic mai bine, nici nu ar fi putut sa-l faca cu
o iota mai aspectuos decit e. Astfel ca desi ei sint angajati cu totii doar in acele
meserii cu adevarat folositoare, se multumesc cu foarte putine lucruri, iar plecind
de aici se poate trage concluzia destul de simpla ca exista o abundenta a
bunurilor in mijlocul lor, incit se intimpla destul de frecvent ca din nevoia mainii de
lucru pentru alte munci, un mare numar dintre ei sa fie trimisi pentru a lucra la
reparatia si intretinerea drumurilor. Dar atunci cind nu se ridica nicio alta sarcina
publica orele lor de munca sint mult mai reduse. In vreme ce magistratii nu ii vor
obliga niciodata sa desfasoare sarcini fara de folos, din moment ce telul final ce a
fost stabilit prin Constitutia statului este sa adapteze munca nevoilor publice si sa
permita oamenilor cit mai mult timp necesar pentru a-si dezvolta si imbogati
intelectul, adica tocmai pentru ceea in ce consta pina la urma fericirea vietii
oricarui om traitor pe acest pamint.
DESPRE LEGATURILE LOR COMERCIALE
Acum a venit vremea sa va explic legaturile realizate de acesti oameni prin
intermediul comertului si regulile care stau la baza distribuirii tuturor bunurilor in
aceasta fericita insula Utopia.
Asa cum orasele lor sint in intregime alcatuite din familiile ce locuiesc aici, tot
asa aceste familii sint formate la rindul lor din acei membri ce se afla unul fata de
ceilalti in anumite relatii si raporturi de inrudire. Atunci cind fetele lor au ajuns la
virsta adolescentei ele sint maritate, trebuind astfel sa-si urmeze sotii; dar toti
copiii de parte barbateasca, deopotriva fii si nepoti, ramin sa locuiasca pe mai
departe in aceeasi casa impreuna, aratind o mare supunere fata de parintii lor,
pina ce virsta inaintata le slabeste acestora puterile, iar in acest caz, urmatorul
situat dupa ei vine sa le ia locul. Dar pentru ca fiecare oras existent pe teritoriul
lor sa fie ferit, fie de-a cunoaste o crestere prea mare a populatiei, sau datorita
unui accident sa fie depopulat, aprovizionarea cetatilor este astfel facuta incit
intotdeauna ele nu pot depasi un numar de 6.000 de familii, asta pe linga cei
asezati pe cimpiile din jurul oraselor. Nicio familie nu poate avea un numar de
membri mai mic de 10 si mai mare de 16; dar nu poate fi determinat numarul
copiilor aflati sub aceasta virsta. Aceasta regula este usor de pastrat prin

45. mutarea unora dintre copiii din rindul familiilor numeroase, in rindul familiilor cu
mai putini copii.
Prin aceeasi regula, ei se asigura ca populatia cetatii nu va creste intr-un mod
prea accelerat prin intermediul celor ce se inmultesc mai rapid; iar daca numarul
cetatenilor de pe intreg cuprinsul tarii cunoaste o crestere exagerata, atunci un
numar ales din cetatenii fiecarui oras sint stramutati in afara insulei, fiind trimisi
vecinilor de pe continent; unde daca observa ca acei locuitori au o rezerva de
pamint mai mare decit o pot cultiva, formeaza la rindul lor o colonie, integrindu-i
si pe acesti locuitori in interiorul societatii lor si daca si acestia vor fi bucurosi,
urmeaza sa traiasca fericiti impreuna; iar unde acest lucru se intimpla astfel,
printr-un acord comun isi stabilesc propriile reguli de viata, ajungind intr-un scurt
timp sa atinga fericirea pentru ambele natiuni; conform Constitutiei lor, este
aratata aceeasi grije si fata de pamintul care ii hraneste, in scurta vreme acesta
devenind destul de fertil pentru a asigura nevoile celor doua natiuni, desi intr-o
alta circumstanta el s-ar fi putut arata mult prea redus si neproductiv pentru a
putea sa acopere necesitatile doar pentru una dintre aceste natiuni. Dar in cazul
in care bastinasii vor refuza sa se supuna legii lor, ei vor fi condusi in afara noilor
granite trasate, iar daca acestia vor refuza, se vor vedea pusi in situatia de-a
utiliza impotriva lor forta armata. Pentru ca in constiinta lor ei considera
atitudinea acelor locuitori care ii impiedica a lua in stapinire o parte din pamintul
care lor nu le face nicio trebuinta, ci pe care continua sa-l mentina intelenit si
necultivat, drept o cauza foarte justa pentru declansarea razboiului; din vreme ce
orice om are lasat inca prin legile mostenite de la natura, dreptul de-a ocupa o
suprafata de pamint necesara pentru subzistenta sa. Daca printr-un accident se
intimpla ca populatia unui oras sa scada intr-un numar atit de mare, incit
pierderea nu poate fi suplinita prin intermediul celorlalte orase de pe insula, fara
a le depopula, lucru despre care se povesteste ca s-ar fi petrecut de doua ori pe
insula de la intemeierea ei de catre primii locuitori, cind un mare numar dintre ei
au fost secerati de o cumplita molima, pierderea este suplinita prin rechemarea
unui numar atit de mare pe cit isi doresc, dintre cei stabiliti in rindul acelor colonii;
pentru ca acestia vor alege mai curind sa-si paraseasca noile lor camine, decit
sa priveasca impasibili cum se prabusesc in ruina cetatile iubitei lor insule.
Dar sa ne reintoarcem la modul lor de viata in cadrul societatii; asa cum am
spus deja, barbatii cei mai in virsta din rindul familiei sint si capii de familie.
Sotiile isi servesc sotii, iar copiii parintii si intotdeauna cei mai tineri ii servesc pe
cei mai in virsta. Fiecare cetate este impartita in patru parti egale, iar in mijlocul
ei se gaseste piata publica; tot ce este adus acolo este produs de catre familii,
fiind pastrate in anumite depozite destinate acestui scop, unde toate lucrurile se
afla sortate si potrivite in functie de specificul lor; iar acolo merge fiecare tata de
familie pentru a face aprovizionarea cu acele bunuri de care are nevoie, fara sa
trebuiasca a plati sau a lasa ceva la schimb in locul acestor bunuri. Nu exista nici
cel mai mic motiv pentru a-i fi refuzat oricaruia dintre ei un produs anume, din
moment ce in mijlocul lor exista o astfel de abundenta a bunurilor; mai ales ca nu
exista niciun pericol din partea cuiva de-a cere mai mult decit are nevoie; si nu

46. poate exista nici cea mai mica ratiune in virtutea careia cineva ar putea cere mai
mult decit ii face trebuinta, din moment ce este convins ca necesitatile sale sint
acoperite in orice moment cu tot ce ii este necesar pentru asigurarea unei vieti
lipsita de cumplita nevoie, ferindu-l in acelasi timp de periculosul surplus. Pentru
ca intr-adevar, doar ea poate reprezinta acea teama ce este inspirata de nevoie,
cea care face pe oricare dintre vietuitoarele lumii animale sa devina lacome si
nesatioase; dar pe linga aceasta frica, omul a dobindit si o anumita trufie ce-l
face sa-si inchipuie ca pentru el ar putea insemna cistigarea vreunei glorii daca-i
poate depasi pe ceilalti in stralucire, in luciu si in exces. In vreme ce prin legile
instituite in Utopia, aici nu exista niciun loc pentru a se putea manifesta astfel de
insusiri false. Foarte aproape linga aceste locuri de aprovizionare se afla altele
unde nu se gasesc doar legume, fructe si paine, ci si peste, carne de pasare si
de vita, indeajuns pentru a suplini nevoile intregii comunitati.
Aceste animale de la care se obtin toate produsele necesare locuitorilor, nu
sint sacrificate in interiorul orasului, ci pentru a mentine curatenia si calitatea
apei, ele sint indreptate spre zonele din afara lui, unde exista anumite cursuri de
apa pentru a putea spala in urma mizeria ramasa; toate aceste sarcini revenind
sclavilor; pentru ca ei nu accepta ca niciunul din oamenii lor sa participe la
uciderea vitelor, deoarece gindesc ca aceasta compasiune si toate celelalte
lucruri bune pe care omul le mosteneste inca de la nasterea sa de la natura, vor
avea de suferit din pricina cruzimii aratate fata de animale; ei nu accepta ca
nimic din ceea ce este murdar sau lipsit de curatenie sa patrunda in interiorul
cetatii lor si cu atit mai putin sa le fie viciat aerul cu mirosuri pestilentiale, ce le
distrug intregul echilibru interior, putind astfel sa le pericliteze sanatatea. De-a
lungul fiecarei strazi exista cladiri maiestuoase, asezate la o distanta egala una
fata de cealalta, ce se disting prin numele lor specifice. Syfograntii in aceste
cladiri care sint menite a primi cite treizeci de familii, dintre care cincisprezece
locuiesc pe o parte a lor si tot atitia de cealalta parte. In aceste cladiri se intilnesc
cu totii pentru a lua masa impreuna. Intendentii fiecarei cladiri se deplaseaza in
piata la o anumita ora pentru a realiza aprovizionarea cu alimente; si conform
numarului acelor familii care locuiesc acolo, ei transporta acasa proviziile
necesare pentru toate mesele unei intregi zile. Dar ei se ocupa cu mai multa
atentie fata de bolnavi decit fata de toti ceilalti; acestia fiind trecuti in spitalele
publice pentru a fi ingrijiti, fiecare oras detinind patru astfel de spitale care sint
construite in afara cetatii, fara a fi inconjurate de obisnuitele lor ziduri si care sint
atit de spatioase incit pot fi cu usurinta considerate a fi ele insele mici orasele;
astfel incit daca exista in rindul lor un mare numar de bolnavi, ei pot fi pot fi
ingrijiti in cele mai bune conditii si la o astfel de distanta fata de cetate, incit daca
un anumit numar dintre ei sufera de pe urma unor boli infectioase, pot fi tinuti cu
usurinta departe de restul locuitorilor pentru a preveni raspindirea bolilor in rindul
lor si a indeparta astfel pericolului oricarei contagiuni. Spitalele sint aprovizionate
si inzestrate cu toate lucrurile necesare pentru a ameliora si vindeca starea
pacientilor; iar cei care lucreaza aici vegheaza cu o asemenea grije si tandrete
fata de bolnavi, iar medicii sint atit de experimentati, oferindu-si serviciile lor cu o
asemenea bunavointa si dragoste si intreaga atentie si priceperea de care

47. dispun fata de acesti bolnavi, incit nimeni nu este adus aici impotriva vointei sale
si cu mare greutate poate fi descoperit in intreaga cetate un singur locuitor care
fiind bolnav sa nu aleaga mai degraba sa mearga acolo, decit sa-si petreaca
singur suferinta, fiind uitat de toti in propriul sau pat.
Dupa ce intendentii spitalelor au luat pentru pacientii lor tot ceea ce medicii au
prescris, cele mai bune lucruri ramase in piata sint distribuite in mod egal
intendentilor salilor de masa, proportional cu numarul lor, doar Printii, Preotii sefi,
traniborii, impreuna cu intregul corp al ambasadorilor si strainilor aflati in acel
moment in cetate, vor fi serviti inaintea lor; dar asta doar in cazul in care exista
aici vreunul dintre acestia, lucru ce se petrece dealtfel destul de rar, pentru ei
fiind pregatite in acest scop anumite locuinte, foarte bine inzestrate, destinate
pentru aceste ocazii speciale prilejuite de sosirea lor. La ora cinei si supei toti
syfograntii reunesc aici fiind chemati de sunetul trompetei; ei se intilnesc si iau
masa impreuna, exceptindu-i doar pe aceia ce se afla internati in spital sau zac
suferinzi acasa. Imediat dupa ce masa a fost servita, niciun om nu intirzie in a-si
aduce acasa proviziile de la piata; pentru ca ei cunosc foarte bine ca nimeni nu
face acest lucru fara a fi manat de un bun motiv; si desi fiecare poate lua masa
acasa acest lucru nu este de dorit, din moment ce pare atit de prostesc si de
ridicol pentru oricare dintre ei sa-si asume toate dificultatile legate de sarcina dea gati acasa o mancare proasta, din vreme ce exista aici o asemenea abundenta
de bunatati, ce stau gata pregatite si aflate la buna lor dispozitie in orice moment
si toate se afla atit de aproape de tine, de parca intentionat ar fi asezate aici
pentru a te imbia sa le incerci savoarea. Intreaga gama de servicii din salile de
masa, ce nu sint deloc usoare si incumba o seama de lucruri neplacute, sint
prestate de catre sclavi; dar pregatirea si prepararea bucatelor si aranjarea lor pe
mese este sarcina exclusiva a femeilor; astfel incit toate iau parte la aceasta
sarcina, ea fiindu-le impartita tuturor familiilor ce se ocupa de acest lucru pe rind.
Ei sint asezati la trei sau la mai multe mese, in functie de numarul membrilor;
barbatii fiind asezati la perete, iar femeile in partea interioara, astfel incit daca se
intimpla ca vreuneia dintre ele sa i se faca deodata rau, ceea ce este un lucru
comun intilnit printre femeile ce poarta in pintece copii, sa se poate ridica si
indrepta degraba spre sala de nasteri fara a deranja pe cineva; iar acolo doicile
se afla intotdeauna prezente, veghind permanent asupra copiilor sugari, aici fiind
intotdeauna asigurata apa limpede pentru a se putea face curatenie si leagane in
care sa poata fi asezati tinerii copii, in cazul in care se iveaste aceasta
necesitate, precum si focul la caldura caruia sa poata fi schimbati si imbracati
sugarii.
Fiecare copil este ingrijit de propia sa mama, doar daca aici nu intervin situatii
speciale precum boala si moartea care sa impiedice acest lucru; in cazul femeilor
syfograntilor, cauta imediat o doica, ceea ce nu este un lucru atit de greu de
realizat; pentru ca oricine poate sa faca asta se va oferi de buna voie bucuros;
deorece ei sint atit de miscati de aceasta parte a sentimentelor umane ce tin de
compasiune, incit copiii vad in doici adevaratele lor mame. Toti copiii aflati sub
virsta de cinci ani locuiesc alaturi de doicile lor, ceilalti tineri aflati peste aceasta

48. virsta, de ambele sexe, servesc la masa publica pina atunci cind ajung la virsta
casatoriei, sau daca nu sint suficient de puternici pentru a indeplini aceasta
sarcina, stau linga ei in cea mai mare liniste si maninca ceea ce le este adus; in
rindul lor nu exista alte formalitati pentru a se servi masa. In mijlocul primei mese
aflata de-a lungul capatului cel mai de sus al salii de mese, sint asezati
syfograntii cu sotiile lor; pentru ca acesta este locul central si cel care ofera si
cea mai buna imagine asupra intregii sali; imediat linga ei sint asezati doi dintre
cei mai batrini, deoarece aici sint servite intotdeauna patru feluri de mancare.
Daca in apropiere se afla un templu in care syfograntii, preotii si sotiile lor se
inchina, atunci acestia vor sta impreuna cu syfograntii masa, fiind situati undeva
deasupra tuturor celorlalti; linga ei se afla un amestec de tineri si virstnici care
sint astfel plasati incit tinerii vor fi asezati alaturi de cei mai batrini; despre acest
mod de aranjare ei spun ca a fost astfel hotarit incit gravitatea celor batrini si
respectul datorat lor sa-i poata retine pe cei tineri de la orice cuvinte sau gesturi
indecente. Platourile nu sint asezate inca de la inceput pe mese, iar cele mai
bune feluri de mincare sint asezate prima oara in dreptul celor mai in virsta, ale
caror locuri se disting de ale celor mai tineri, dupa aceea toti ceilalti fiind serviti in
acelasi mod. Cei mai in virsta le ofera celor tineri din orice fel curios de mancare
ce este asezat in fata lor daca se intimpla ca aici sa nu exista suficiente portii
incit sa le fie servite tuturor.
Astfel cei in virsta sint onorati cu un respect deosebit; iar pe de alta parte, toti
ceilalti maninca la fel de bine ca si ei. Atit masa de prinz cit si cina incep cu
citirea unei lecturi inspirata din etica morala; dar ea este destul de scurta pentru
a nu deveni obositoare si de aici neplacuta pentru ascultator; Plecind de aici, cei
mai in virsta profita de ocazia de-a intretine discutii deosebit de utile cu privire la
subiectul in cauza, incercind largirea sferei de interes plecind de la tema centrala
a acestei povestiri; dar nu obisnuiesc sa acapareze in intregime discutia astfel
incit tinerii sa nu-si poata impartasi opiniile, ci dimpotriva, incearca sa-i angajeze
in conversatii, acestea devenind treptat libere, incit prin mijlocirea lor le pot
descoperi spiritul si forta, observind in acelasi timp si temperamentul fiecaruia
dintre ei. Prinzul este incheiat ceva mai repede in vreme ce masa de seara
dureaza ceva mai mult; pentru ca dupa prima masa vor merge cu totii la lucru, in
vreme ce dupa cea de-a doua vor pleca la culcare; in timpul somnului ei gindesc
ca stomacul realizeaza o asimilare mult mai rapida a hranei. Nu cineaza
niciodata in lipsa muzicii si intotdeauna dupa masa sint servite fructe; in vreme
ce se afla la masa sint arse plante aromate ce-si imprastie parfumul de jur
imprejur si le sint oferite totodata si minunate ape inmiresmate; pe scurt, ei nu
doresc nimic altceva decit sa-si elibereze spiritul; in acest fel cistigind o mare
toleranta, o eliberare ce le confera o stare interioara de pace ce le ingaduie sa
simta in toate o asemenea placere sublima, fara sa poata fi in niciun fel fi
deranjati de toate celelalte inconveniente marunte si inerente ale vietii. Astfel
traiesc in cetatile lor, ducind cu totii impreuna o viata comuna plina de bucuriile
simple, ce aduc atita din intreaga savoare a vietii; in vreme ce la tara, unde
fiecare locuieste la o mare distanta fata de ceilalti, fiecare obisnuieste sa ia masa
acasa fara ca nicio familie sa duca lipsa proviziilor necesare, mai ales datorita

49. faptului ca de la ei provin toate acele produse ce sint trimise spre a fi puse pe
masa comuna in interiorul cetatii.
DESPRE CALATORIILE UTOPIENILOR
Daca oricarui om ii trece prin minte sa-si viziteze prietenii ce locuiesc intr-o
alta cetate, sau isi doreste sa calatoreasca pentru a vedea intreaga tara, el va
obtine aceasta permisiune foarte usor de la syfogranti si tranibori, atunci cind nu
exista nicio ocazie speciala care sa-l poata retine acasa; astfel devenit turist de
placere, va purta asupra sa un pasaport eliberat de catre Print, ce va specifica
deopotriva aprobarea incuvintata lui pentru a intreprinde aceasta calatorie si
limitele de timp in care va trebui sa se reintoarca. Ei sint urcati intr-un vagon
purtat de catre boii pe care ii mana un sclav, dar atunci cind in compania lor nu
se afla nicio femeie, vagonul tras de boi este trimis inapoi la sfirsitul calatoriei,
fiind privit mai degraba ca o piedica de prisos. In timp ce se afla pe drum nu
poarta cu ei niciun fel de provizii, dar cu toate acestea nu duc nevoie de nimic
caci pretutindeni sint tratati ca si cum s-ar afla acasa. Daca vor intirzia intr-un loc
mai mult de o singura noapte fiecare isi va desfasura aici propria sa ocupatie, un
obicei extraordinar de folositor ce va fi deosebit de bine primit de localnici, fiind
folositi in scopul asigurarii necesitatilor proprii; dar daca orice om va iesi in afara
cetatii de care apartine fara a avea aceasta permisiune si va fi descoperit fara
pasaport, el va fi tratat cu o deosebita severitate, fiind pedepsit drept fugar si
trimis acasa in dizgratie; iar daca va cadea din nou in aceeasi gresala va fi
condamnat la sclavie. Daca un om isi doreste sa calatoreasca doar in hotarele
cetatii sale poate face asta fara nicio constringere, obtinind in acest scop
permisiunea tatalui sau si consimtamintul sotiei; dar atunci cind ajunge intr-una
din casele de pe teritoriul din exteriorul cetatii, daca se asteapta sa fie primit
acolo ca oaspete va trebui sa munceasca impreuna cu gazdele sale si sa se
supuna regulilor acestora; iar daca va accepta acest lucru va fi liber sa se
deplaseze de-a lungul intregii regiuni; fiind in acest fel de folos cetatii careia ii
apartine ca si cum s-ar mai afla inca in interiorul zidurilor ei. Astfel se poate usor
observa, ca nu exista printre ei oameni fara ocupatie si ca nimeni nu va ridica aici
pretentii pentru a incerca sa se sustraga de la indatoririle sale publice. Aici nu
exista taverne, nici circiumi, nici case ale placerilor; nici macar vreo alta
posibilitate de corupere a moravurilor, nici stringerea nemultumitilor pe la colturi
si nici macar formarea unor partide adverse; toti oamenii traiesc la lumina zilei
astfel ca sint obligati deopotriva sa-si realizeze sacinile ce le revin in mod firesc

50. si sa se bucure de odihna casei lor. Iar de aici decurge aproape firesc ca un
astfel de popor atit de bine organizat ar trebui sa traiasca intr-o mare abundenta
a bunurilor; iar acestea fiind distribuite in mod egal printre ei nici un om nu va
avea vreo necesitate care sa ramina neimplinita, sau sa se poata intimpla de-a fi
pus in cumplita situatie de-a fi nevoit sa cerseasca.
In Marele Consiliu al cetatii Amaurot in care sint trimisi cite trei reprezentanti
din fiecare cetate pentru a se intilni o data pe an aici, ei examineaza fiecare
cetate in parte pentru a afla care dintre ele se bucura de-o abundenta a bunurilor
si care se gasesc intr-o lipsa a lor, incit pot cu usurinta stabili modul in care pot fi
aprovizionate cu toate cele necesare prin schimburile realizate intre cetati;
aceste intrajutorari sint liber consimtite si fara sa impuna obligatia platii a ceva in
schimb, prin acordarea bunurilor pe care fiecare cetate le detine in exces catre
cele ce duc lipsa acuta a acestor bunuri, incit intreaga insula poate fi considerata
o mare familie. In vreme ce in acest fel au grije ca pe teritoriul intregii tari sa fie
acumulate provizii pentru doi ani pentru a preveni in acest fel orice consecinte
nefaste ce ar putea apare din pricina unor calamitati naturale ce ar putea afecta
productia agricola, ordonind totodata si exportul surplusului de produse, cereale,
miere, lina, in, lemn, ceara, untura si seu, piei de animale si vite, pe care le trimit
in mari cantitati, in mod obisnuit catre celelalte natiuni vecine. Au hotarit de
comun acord ca a saptea parte din toate aceste bunuri ce iau calea exportului sa
fie distribuite in mod gratuit in rindul acelor oameni nefericiti din corpul social
defavorizat al acelor natiuni catre care se indreapta toate aceste produse, in
vreme ce restul urmeaza a fi comercializat la preturi destul de moderate, pentru a
putea fi intr-adevar un sprijin real pentru intreaga populatie. Iar prin intermediul
acestor schimburi comerciale ei reusesc sa aduca in tara toate acele produse de
care au cu adevarat nevoie (pentru ca in realitate nevoile lor de-abia de se ridica
la necesarul de fier), dar este si un bun prilej pentru a asigura rezervele de aur si
argint necesare; iar prin acest comert practicat de-a lungul unei lungi perioade,
au ajuns la acumularea unui tezaur de-a dreptul imposibil de imaginat; astfel incit
ei nici nu mai acorda o mare atentie daca marfurile lor sint vindute pe bani lichizi,
sau sint acordate in avans in contul unor plati viitoare.
O mare parte din tezaurul lor este reprezentat astazi de creante; dar in fiecare
din contractele incheiate nu este inscris ca debitor nicio persoana particulara, ci
ele sint facute doar in numele acelui oras; iar orasele care le datoreaza plata
unor sume de bani le incaseaza de la persoanele private ce le sint datoare,
pastrind aceste sume in camerele publice sau bucurindu-se de utilizarea lor pina
atunci cind Utopienii vor veni sa le revendice; iar acestia vor alege mai degraba
sa lase cea mai mare parte din acest capital pentru a fi utilizat in continuare de
aceste orase ce pot in acest fel sa se bucure de sprijinul lor, mai degraba decit
sa-l incaseze imediat; dar daca vor sesiza ca unii dintre vecinii lor se vor afla intro mare nevoie, vor solicita aceste sume pentru a le inmana acestora; iar daca
vor fi implicati intr-un razboi, ceea ce reprezinta singura situatie in care tezaurul
lor isi arata cu adevarat utilitatea, se vor folosi ei insisi de acest capital. In
situatiile disperate, sau la ivirea unor accidente neprevazute, sint nevoiti sa

51. angajeze trupe de mercenari, deoarece prefera sa-i expuna pericolelor pe acesti
ostasi profesionisti, protejind in acest fel proprii cetateni; ei sint platiti cu mari
sume de bani, cunoscind foarte bine ca aceste metode sint utilizate chiar si in
cazul inamicilor, ce pot la fel de bine sa-i atraga si sa-i motiveze financiar pina ce
acestia ajung sa-i tradeze si sa treaca de partea lor; ori in cel mai fericit caz sa-i
paraseasca, lasindu-i descoperiti in fata amenintarii, ceea ce reprezinta mijlocul
cel mai eficace de-a ridica in rindul lor starea de nemultumire; pentru astfel de
situatii neprevazute au acumulat o cantitate incredibila de tezaur, dar pe care
evita s-o mentina in propria tara sub forma de moneda curenta, ci doar in acea
forma pe care am descris-o putin mai inainte, despre care aproape mi-a fost
teama s-o relatez, deoarece pe cit pare de extravaganta aceasta solutie, pe atit
este si de putin credibila. Tocmai de aceea am si avut in vedere aceste ratiuni ce
au fost determinate de o anumita retinere in istorisirea lor, pentru ca daca nu as fi
vazut eu insumi cu propri mei ochi, cu greu as fi putut da crezare la o astfel de
povestire, in cazul in care ar fi venit din partea unei alte persoane.
Este sigur ca toate aceste lucruri apar ca incredibile pentru noi in aceeasi
proportie in care ele difera de propriile noaste obiceiuri. Dar acela care poate
judeca drept lucrurile nu se va mira sa afle toate acestea din moment ce
constitutia lor difera intr-atit de constitutia noastra, iar valorile lor de aur si argint
sint masurate cu alte unitati decit cele pe care obisnuim sa le utilizam noi; pentru
ca desi ei nu cunosc circulatia banilor in mijlocul lor, le folosesc sub aceasta
forma de tezaur ce este mentinut tocmai pentru a se apara impotriva unor astfel
de evenimente neprevazute ce se petrec destul de rar si intre care se scurge un
lung interval de timp, iar valoarea lor nu este calculata decit in acea masura in
care se pot deservi de aceste bogatii, fara a le acorda importanta pe care noi neam obisnuit a le-o da, ci doar pe cea determinata de masura in care le pot fi de
un real folos. Astfel apare destul de clar pentru oricine, ca ei vor prefera mai
degraba fierul in schimbul aurului si argintului; pentru ca omul nu poate trai in
lipsa fierului, tot asa cum nu o poate face nici fara apa sau foc; iar natura nu a
harazit acestor metale o importanta atit de mare in viata noastra incit sa nu ne
putem dispensa intru-totul de folosul lor. Si doar nebunia omului a fost cea care a
sporit valoarea aurului si argintului datorita raritatii acestor zacaminte. In vreme
ce in opinia lor, ei considera ca natura se manifesta fata de noi asemeni unui
parinte plin de indulgenta fata de copiii sai, ce le-a oferit din abundenta cele mai
bune lucruri de pe cuprinsul intregului pamint, asemeni apei si tarinei roditoare,
de care sa se poata bucura liber ei si copiii lor, in vreme ce a ascuns de noi
cufundind in maruntaiele pamintului toate acele lucruri a caror valoare este lipsita
de orice folos ce-l poate aduce omului si ce odata patrunse in mijlocul lor vor fi
doar obiecte ale pizmei si vrajmasiei, supunindu-i la cele mai cumplite erori pe
care altfel omul nici macar nu si le-ar fi putut inchipui.
Daca aceste metale ar fi fost tezaurizate in interiorul regatului, atunci ele ar fi
putut naste gelozia Printului si Senatului si ar fi atras toate acele suspiciuni
nebunesti de care oamenii sint cel mai adesea inselati, o gelozie ce-i va face sa
sacrifice interesul public in favoarea maruntelor avantaje particulare, tulburindu-le

52. sentimentele si facindu-i sa-si piarda mintile. Daca ar fi permis ca aceste metale
sa fie utilizate pentru a lucra din ele diferitele obiecte necesare vietii cotidiene,
cum ar fi bunaoara vesela, cupele si platourile de pe mesele lor, se putea
intimpla ca dobindirea tuturor acestor lucruri minunat prelucrate sa le ia mintile
intr-o asemenea masura, incit atunci cind s-ar fi ivit un moment in care ar fi fost
necesara topirea lor pentru a putea plati armatele de mercenari, sa intilneasca
opozitie din partea lor, in final acestia putind refuza sa se desparta de toata
aceasta vesela stralucitoare pentru a o da in mina statului spre a fi topita si
transformata in mijloacele necesare. Pentru a se feri de toate aceste
inconveniente, ei au recurs la o astfel de masura care este in total acord cu
intreaga politica pe care statul Utopia o duce fata de supusii sai, in vreme ce este
cu totul diferita de obiceiurile din mijlocul nostru si tocmai de aceea cu mare
greutate va putea gasi intelegere pentru noi, cei care acordam aurului o valoare
exagerata si-l punem la pastrare cu o asemenea rivna si lacomie. Ei obisnuiesc
sa foloseasca vesela din pamint sau de portelan si pahare de sticla, pe care
reusesc sa le realizeze cu o maiestrie deosebita, utilizind forme si materiale ce le
permit modelarea cu aceasta mare indemanare artistica ce se apropie de
desavirsire. In vreme ce din aur si argint lucreaza doar plostele si vasele de
noapte, nu doar pe cele din salile publice dar si pe cele din casele particularilor;
din aceleasi metale sint facute lanturile si catusele sclavilor, ca si acele inele,
simboluri ale infamiei, care sint trecute prin urechile si prin nasul celor ce au
comis crime abjecte, pentru a putea fi astfel distinsi de restul cetatenilor onesti,
sau sint incoronati cu ele; si in acest fel se iau toate masurile posibile pentru a
impiedica sa fie acordata orice fel de pretuire acestor metale, ci dimpotriva,
pentru a fi dispretuite ca adevarate insemne ale unei stari rusinoase, infame. Si
astfel, in vreme ce la alte natiuni lipsirea de aceste metale este tot atit de
dureroasa si nedorita ca si cum cineva le-ar smulge inima din piept, aici in Utopia
ei le-ar oferi intru-totul, preferind sa lipseasca mai degraba de toate aceste
metale -din vreme ce si asa este atit de limitata utilizarea lor- tot asa de usor ca
si cum s-ar lipsi de un moft, ori de ceva estimat la aceiasi valoare cu cea a unui
firfiric. Pe coastele lor sint culese minunate perle in vreme ce din muntii lor extrag
diamante si safire, fara macar sa fie nevoie sa le caute in mod expres, ele
gasindu-se intr-o mare bogatie pe intregul cuprins al tarii; si cu ele isi
impodobesc copiii, care sint deosebiti de incintati de toate aceste pietre minunat
colorate ce imprastie pretutindeni lumina in toate culorile curcubeului, prin toate
fetele lor superb finisate, bucurindu-le copilaria cu stralucirea ce-o aduce in viata
lor; dar atunci cind ei au crescut, pe masura ce inainteaza in virsta, observa ca
nimeni in afara copiilor nu acorda atentie acestor fleacuri, iar atunci din propria
lor vointa si fara macar a fi rugati de parinti, inlatura toate aceste nimicuri din
viata lor; iar dupa aceea vor fi tot atit de rusinati sa le mai foloseasca, intocmai
cum s-ar simti printre noi un adolescent sau un om matur, care ar mai putea simti
vreodata nevoia de-a se juca cu papusile si jucariile destinate doar celor mici.
N-am putut observa niciodata pina atunci exemplul unor obiceiuri atit de
diferite ce pot exista intre doua natiuni asa cum s-a intimplat atunci cind am avut
prilejul sa asist la sosirea in Amaurot a unor ambasadori din Anemolia. Si asa

53. cum acestia trebuiau sa soseasca pentru rezolvarea unor chestiuni de prima
importanta, s-au intrunit aici deputatii din mai multe cetati in vederea intimpinarii
lor. Abasadorii celorlalte natiuni vecine Utopiei, cunoscind obiceiurile lor, faptul ca
tesaturile de pret sint considerate fara nicio valoare in rindul lor, ca matasea este
aici dispretuita iar aurul este considerat un simbol al infamiei, utilizau a folosi
vesminte foarte modeste; dar Anemolia se afla la o mare distanta fata de ei si
aveau doar un mic inceput de comert cu Utopia, acestia fiind incredintati ca aici
nu erau purtate hainele de pret datorita faptului ca nu era cunoscuta existenta lor
si gindind la fel, ca toate celelalte lucruri la fel de fine erau la fel de necunoscute
aici din pricina faptului ca nu se cunoastea utilizarea lor, ei fiind un popor mai
degraba trufas decit intelept, au hotarit sa se infatiseze inaintea lor cu cea mai
mare pompa, astfel incit sa le apara mai degraba asemeni unor zei ce au coborit
in mijlocul lor pentru a-i orbi cu maretia si splendoarea pe acesti sarmani
Utopieni. Astfel si-au facut intrarea fastuoasa cei trei ambasadori impreuna cu
100 de insotitori, cu totii invesmintati in haine de culori diferite, cea mai mare
parte a lor fiind din matase; insasi ambasadorii ce apartineau nobilimii cele mai
inalte din tara lor, erau invesmintati in haine cusute din fire de aur si argint,
impodobite cu pietre pretioase si purtind cercei si lanturi masive de aur; in
palariile lor straluceau diamante, perle si alte pietre pretioase de diferite marimi;
intr-un cuvint, erau acoperiti in intregime de toate acele lucruri care printre
Utopieni reprezentau simboluri ale sclaviei, semne ale infamiei, sau doar simple
obiecte fara niciun pret, destinate a fi jucarii stralucitoare pentru cei mici.
Si era o adevarata incintare sa vezi, pe de o parte, cit de mareti si stralucitori
aratau in vreme ce comparau vesmintele lor cu cele ale Utopienilor care venisera
in mare numar sa asiste la intrarea lor triumfala in oras; iar pe de alta parte, sa
observi cit de mult gresisera in aprecierea impresiei ce sperau s-o lase asupra
lor, prin toata aceasta pompa si fast orbitor. Parea un spectacol atit de ridicol
pentru toti cei care nu parasisera limitele granitelor statului si nu observasera
pina acum obiceiurile celorlalte natiuni, astfel incit multimea isi arata respectul
sau tocmai catre cei invesmintati cel mai putin fastuos din intregul alai, ca si cind
acestia ar fi fost adevaratii ambasadori; in vreme ce atunci cind i-au vazut pe
insisi ambasadorii acelei tari, intr-atit de impopotonati cu lanturi, pietre si aur,
priveau catre ei ca fata de niste sclavi, manifestind retinere pentru a le arata
consideratie. Ii puteai vedea pe acei copii ce crescusera indeajuns pentru a se
desparti de jucariile lor, in timp ce isi intrebau uimiti parintii: "Priviti la mascaricii
acestia, cum poarta perle si pietre pretioase ca si cind ar mai fi copii!" In timp ce
acestia, la fel de inocenti, le raspundeau: "Linisteste-te fiule; probabil ca sint doar
citiva dintre saltimbacii ambasadorilor." Altii masurau lanturile masive de aur de la
pieptul si de pe mainile lor exprimindu-si parerea ca n-au nicio utilitate, din vreme
ce erau prea subtiri pentru a oferi vreo siguranta, putind fi rupte cu mare usurinta
de acei sclavi; pe linga asta erau atit de lungi, atirnind in jurul lor, incit puteau fi
imediat scoase si aruncate pentru a se elibera.
Dar dupa ce ambasadorii au petrecut impreuna cu ei o intreaga zi si au putut
observa marea cantitate de aur existenta in casele lor si atitudinea lor fata de

54. acest metal, ce era aici tot atit de mult dispretuit pe cit de mare importanta i se
dadea in rindul celorlalte natiuni si vazind ca in catusele si lanturile unui sclav
intra o cantitate mai mare de aur si argint decit in podoabele pe care toti trei
impreuna le purtau, mindrindu-se cu ele, rusinindu-se de acea falsa glorie ce au
afisat-o prin aceasta exagerata pretuire de sine ce singuri si-au acordat-o, au
ales prin urmare sa scape de toate aceste insemne ale umilintei, renuntind a le
mai purta; o decizie pe care au pus-o imediat in practica, iar pe masura ce s-au
angajat cu Utopienii in discutii au putut descoperi multe din sensurile acestei
atitudini specifice lor, ca si multe alte obiceiuri ce existau printre ei. Iar Utopieni
nu incetau a se minuna, cum de un om poate simti o asemenea incintare privind
lustrul palid al unei bijuterii sau al unei pietre, in vreme ce puteau privi nestingeriti
la stralucirea vie si nemuritoare a stelelelor sau a soarelui insusi; sau cum de le
poate acorda cea mai mica valoare lor insisi faptul ca poarta o tesatura dintr-un
fir atit de fin; pentru ca pina la urma oricit de fin ar fi fost acel fir, el nu era altceva
decit lina, cu nimic mai buna decit cea din pielea unei oi, iar pina la urma o oaie
ramine tot oaie, indiferent de cine poarta pielea ei! S-au minunat si mai mult inca,
sa afle ca acel aur care prin sine nu aduce niciun folos, este pretutindeni socotit
a fi atit de valoros, incit pina si omul care il scoate din pamint si-i da aceasta
valoare pe care el o poarta, ar trebui pretuit mai putin decit el! Astfel incit un om ii
va putea conduce, desi n-are mai multa minte decit un bustean si este cel putin
tot atit de rau pe cit de mare natarau este, dar in schimb ar trebui sa aiba la
dispozitia sa numerosi oameni cinstiti si intelepti care sa-i satisfaca toate poftele
lui nebunesti, doar pentru ca a ingramadit o mare cantitate din acest metal; iar ca
toate acestea ar trebui cumva sa se petreaca in virtutea legii, ce prin intermediul
unui accident sau scamatorii (care adesea produc tot atit de mari schimbari ca si
soarta insasi), incit toata aceasta bogatie va putea sa treaca din mana stapinului
ei de drept, in cea a celui mai prapadit dintre lacheii acestei familii, astfel incit
pina si fostul stapin sa devina in scurt timp unul dintre servitorii sai, ca si cum nu
ar fi altceva decit un simplu lucru ce apartine acestei bogatii, fiind astfel silit sa
urmeze norocul ei. Dar si mai mult se mira si detesta nebunia acelora, care
atunci cind vad un om bogat, desi ei nu-i apartin acestuia cu nimic si nu sint in
niciun fel dependenti fata de el si de intelepciunea ori bunavointa lui, ci pur si
simplu doar pentru ca acesta este bogat, ii acorda cu nimic mai prejos decit
adevarate onoruri divine, desi cunosc prea bine de ceea ce-i poate in realitate
pielea, fiind un ipocrit si un ticalos si ca nu vor putea vedea de la un astfel de
zgircit in intreaga lor viata nici macar un firfirel, indiferent de cit de mult va putea
el sa traiasca.
Acestea sint notiunile pe care le-a primit acest popor, parte prin educatia sa,
crescind intr-o tara al carei obicei si legi sint in opozitie cu toate acele maxime
ticaloase ce umbla prin mintea otravita a conducatorilor altor popoare, ce privesc
la supusi doar ca la niste oi bune doar pentru muls si tuns si le arata intocmai
aceeasi iubire si ingrijire pe care lupul o poate arata fata de oaie, parte prin
invatamintele si lectiile pe care le-au tras de pe urma propriei lor experiente;
pentru ca aici in fiecare cetate exista citiva care sint exclusi total de la
indeplinirea altor sarcini pentru a se dedica in intregime studiilor, iar acestia sint

55. alesi inca din copilarie din rindul acelor persoane ce au fost descoperite a avea o
extraordinara capacitate si dispozitie catre lectura; cu toate acestea copiii si o
buna parte din natiune, deopotriva femei si barbati, sint deprinsi a petrece aceste
ore in care nu sint obligati sa munceasca, citind; iar acest lucru inseamna pentru
ei un proces continuu al progresului ce se manifesta permanent de-a lungul
intregii vieti. Poseda toate invataturile ce sint traduse in limba lor, care este atit o
limba deosebit de bogata, pe cit este si de frumoasa si curgatoare, fiind asemeni
unei ape de munte ce se prabuseste permanent catre vale prin mii de cascade si
stinci si virtejuri suieratoare, pastrindu-si permanent sursurul dulce si suav,
insotita mereu de acele note cristaline, ce parca sint scoase din gitul fermecat al
unei privighetori, ce ii permite pina la urma unui om exprimarea deplina a
propriilor ginduri si stari interioare. Ea se regaseste vorbita pe teritoriul multor tari
din acea regiune, dar nicaieri nu se afla sub o astfel de forma, continind atita
puritate si farmec si o linie atit de melodioasa, incit iti da senzatia unei nesfirsite
balade ce isi deapana blind firul povestii in urechile tale. Ei n-au auzit niciodata
prea multe despre acei filozofi ce sint atit de faimosi in aceasta parte a lumii pina
sa sosim noi in mijlocul lor; si cu toate acestea au facut intocmai aceleasi
descoperiri ca si Grecii in muzica, logica, aritmetica si geometrie. Dar asa cum
sint aproape in toate egali cu filozofii antici, tot asa reusesc sa exceleze si in
logicile moderne; pentru ca ei niciodata n-au utilizat acele metode pline de
barbarie prin care tinerii nostri sint obligati sa invete toate acele lucruri lipsite de
orice importanta ale scolilor de logica ce exista in rindul nostru; ei sint foarte
departe de imaginea acelor himere si de fantasmele plasmuite de mintea
omeneasca, incit niciunul dintre ei nu va putea intelege ce dorim sa spunem
atunci cind vorbim despre om la modul abstract, ca ceea ce il reprezinta si este
comun tuturor oamenilor si fiecaruia in particular (astfel ca desi ne vom referi la
ele ca la un lucru ce poate fi aratat cu degetul, cu toate acestea, niciunul dintre ei
nu va putea sa-l priceapa) si cu toate astea el detine acea caracteristica ce se
manifesta intr-un mod atit de diferit la fiecare dintre ei, ca si cum aici s-ar arata
un Colos monstruos sau un Gigant din vechime.
Cu toata ignoranta lor si lipsa acestor notiuni, ei cunosc astronomia si detin
toate cunostintele privioare la miscarile corpurilor boltii celeste si au numeroase
instrumente ce le permit calculul si diviziunea, putind in acest fel aprecia cu mare
acuratete drumul parcurs si pozitia soarelui, lunii si stelelor. Cit priveste
sarlatania profetiilor bazate pe miscarea astrelor si a ghicitului in stele prin care
sint amagiti pretutindeni credulii ce umplu pamintul cu prostia lor nemarginita,
aceste excrocherii nu intra in sfera lor de ocupatie. Ei au o inteligenta deosebita
bazata pe numeroasele observatii efectuate de-a lungul timpului ce le permite
prognoza vremii, cu ajutorul carora pot sti cind sa se astepte la ploaie, la
schimbarile vintului sau la alte modificari ce vor surveni in atmosfera; cit despre
filozofia acestor lucruri, a cauzelor salinitatii apelor marii, a cauzelor fluxului si
refluxului oceanului planetei, originii si naturii cerurilor si pamintului, ei se afla
intr-o permanenta disputa, la fel cum s-a petrecut si la noi in timpurile antichitatii,
dar sustin si alte ipoteze noi ce difera fundamental de acelea ce au circulat

56. odinioara printre noi, incit nu se poate spune ca in aceste chestiuni exista un
acord deplin nici chiar printre ei insisi.
In ceea ce priveste filozofia moralei pot fi intilnite aceleasi dispute ce se
regasesc si aici; ei fac o examinare amanuntita asupra a ceea ce este deopotriva
bun, atit pentru suflet cit si pentru trup, daca poate fi numit cu adevarat bun orice
lucru material, sau daca acesta (apar)tine in exclusivitate doar de fundamentele
sufletului, daca poate fi un lucru exterior noua, sau se poate regasi numai in noi
insine. Isi pun aceleasi intrebari cu privire la natura virtutilor si a placerii; dar
disputa lor centrala este axata pe fericirea omului; si in ce anume consta ea?
Daca la fundatia ei se afla ascuns un singur lucru sau un numar mai mare de
lucruri? Cea mai mare parte dintre ei par a fi inclinati sa sustina ca acea parte
esentiala a fericirii omului nu se poate regasi, fiind ascunsa tocmai in micile
bucurii si placeri ale vietii; iar ceea ce poate parea si mai straniu inca, ei
utilizeaza argumente chiar si din religie, neputind in niciun chip intelege
severitatea si asprimea ei, cautind a sustine acea opinie ce se arata toleranta in
fata placerii; pentru ca disputa lor privitoare la fericire nu este purtata niciodata
fara a atinge si a utiliza unele argumente preluate din principiile fundamentale ale
religiei, la fel de bine din anumite ratiuni firesti, de vreme ce inca de la inceput ei
socotesc ca toate intrebarile noastre cu privire la fericire trebuie sa fie doar in
stadiul unor ipoteze incomplete ce se afla pe acel drum ce cauta desavirsirea,
fara insa a o putea atinge niciodata.
Acestea sint principiile lor religioase, ca sufletul omului este nemuritor si ca
Dumnezeu in gratia sa si in marea sa bunatate a predestinat omul fericirii; si
plecind de aici a stabilit un sistem de recompense prin care sa fie rasplatite toate
actiunile bune si virtuoase, dar totodata si un sistem de acordare a pedepselor
pentru toate faptele pacatoase si vicioase din viata omului, care sa-i fie atribuite
dupa ce el si-a incheiat aceasta viata. Prin aceste principii generale ale religiei ce
sint stabilite prin intermediul traditiei religioase, ei gindesc ca acestea vor putea
contine in sine suficiente motive pentru a-i determina pe oameni sa creada in ele,
sa le accepte si sa declare din proprie vointa, ca daca acest intreg sistem de
valori pe baza carora este constituita insasi societatea umana, ar fi inlaturat sau
alterat de proastele moravuri si de obiceiurile intilnite adesea in mijlocul
oamenilor, ce sint nascute din acea goana nebuneasca spre inavutirea cu orice
pret, in speranta desarta ca le-ar putea astfel aduce si mult visata fericire si s-ar
putea naste astfel nefericita ocazie incit oricare dintre ei sa caute sa afle cu orice
chip si prin orice mijloace placerea, indiferent daca aceste cai si mijloace sint
indreptate impotriva tuturor celorlalti oameni, sint legale sau sint aflate intru-totul
in afara legii; utilizarea unor astfel de mijloace reprezinta o alta cale pentru a
preveni ca o mica placere sau placerea unui numar restrins de oameni, sa nu
stea in calea fericirii celor mai multi dintre ei, sau a unei mari fericiri de care sa se
bucure intreaga societate; si ca placerea acestui numar redus de persoane, ce
reprezinta in sine doar o mica placere, sa nu atraga dupa ea declansarea celor
mai mari nefericiri indreptate importiva celor mai multi dintre ei; pentru ca ei
considera drept cea mai mare nebunie din lume persecutarea virtuti, iar tocmai

57. de aici ar izvori si cele mai mari nenorociri; si ea nu va insemna doar renuntarea
la placerile vietii, ci si o alegere de buna voie a celor mai mari si a celor mai
multe dintre tulburarile si nenorocirile ei; in acest fel omul va fi lipsit de orice
perspectiva a acordarii oricaror recompense. Si ce rasplata va mai putea gasi
cineva care si-a petrecut cea mai mare parte din viata lui, nu doar in absenta
pina si a celor mai mici dintre placerile vietii, dar si in prezenta a celor mai mari
dintre suferintele ei, daca nu va exista nimic aici la care sa se poata astepta dupa
moarte? Cu toate acestea ei nu considera ca fericirea se poate regasi in intreaga
sfera a placerilor ce le poate oferi viata, ci doar in acelea care sint justificate in
sine, reprezentate prin bunatate, corectitudine, respect, onestitate.
Exista aici in mijlocul lor un partid ce plaseaza fericirea in sfera virtutilor; altii
gindesc ca natura noastra este condusa catre fericire prin intermediul practicarii
virtutii, cea care reprezinta principalul bun al omenirii. Ei considera astfel ca
virtutea ar fi, "sa traiesti in acord cu natura" si gindesc ca tocmai in acest scop
am si fost creati de Dumnezeu; exista credinta ca atunci cind un om urmeaza
sau evita anumite lucruri, el actioneaza conform acestor ratiuni superioare ce sint
dictate tocmai de catre natura; si ca prima dintre ele este aceea ce aprinde in noi
dragostea si respectul fata de Maretia Divina, careia ii datoram tot ceea ce noi
sintem si tot ceea ce avem, dar si tot ceea ce putem spera ca vom obtine sau
deveni vreodata. Ei, ii urmeaza acea ratiune ce ne conduce spre eliberarea
spiritului nostru de sub povara pasiunilor ce ne urmaresc cu atita inversunare, pe
cit de mult vom putea, astfel incit sa ne putem considera noi insine la fel de
atasati fata de acele valori mostenite prin natura noastra si prin umanismul ce ne
defineste, pentru a ne putea folosi in intregime de ele, incercind mai departe sa
contribuim din toate puterile pentru a asigura o fericire a tuturor; pentru ca n-a
existat niciodata un astfel de om care sa fie un urmaritor al virtutii, mai posac si
mai sever ca acela care este inamic al placerii, astfel ca desi a stabilit cele mai
aspre reguli pentru oameni incit acestia vor trebui sa treaca prin numeroase
incercari cunoscind astfel ce inseamna suferinta si avertizindu-i in acelasi timp
asupra pericolelor ce-i asteapta si ce ii vor putea face sa retraiasca aceste
nenorociri intr-o forma infinit mai mare de-aceasta data, daca nu vor alege ei
insisi sa reprezinte de buna voie tocmai aceasta parte a binelui si bunavointei
universale ce este existenta in insasi natura noastra. Iar plecind de aici vor putea
destul de lesne deduce, ca daca un om va pune intaietate, promovind
bunastarea si confortul omenirii, atunci nu va putea exista aici nicio virtute mai
mare si mai potrivita naturii noastre umane decit eradicarea mizeriei celorlalti
semeni ai nostri si eliberarea lor de sub tortura necazurilor zilnice si de
anxietatea ce le-o ofera sentimentul singuratatii in nefericire, asigurindu-le toate
cite sint necesare unei vieti zilnice, a carei placere consta tocmai in binele pe
care tu il poti face si nu in raul pe care ei il pot duce. Pentru ca niciun om nu se
poate considera fericit pe cita vreme se afla inconjurat de nefericirile celorlalti.
O viata plina de placeri este:

58. 1·
fie un rau, iar in acest caz nu ar trebui sa luam exemplul de la altii in
urmarirea ei intr-un asemenea sens, sau dimpotriva, ar trebui sa ne tinem
cit mai departe de a face aceeasi eroare, la fel de bine cum vom evita tot
ceea ce este vatamator si ce poate ajunge ca in cele din urma sa ne fie
fatal;
2·
fie este un lucru bun, iar atunci nu numai ca vom putea, dar sintem
pina la urma obligati, fiind o datorie fata de semenii nostri sa-i ajutam sa
atinga aceasta fericire.
Si de ce nu ar trebui ca un om sa inceapa a cauta mai intii pentru sine
aceasta fericire? De vreme ce niciun om nu se poate simti legat mai mult de
binele unui altuia decit de propriul sau bine; pentru ca natura nu ne poate
conduce la a fi buni si blinzi si ingaduitori cu altii si in acelasi timp sa fim
nerecunoscatori si cruzi fata de noi insine. Tocmai de aceea definesc virtutea
drept o viata dusa in acord deplin cu natura, pentru ca ei isi imagineaza ca
aceasta natura este cea care ii va determina deopotriva pe toti oamenii traitori in
omenire sa caute in viata fericirea ca pe un ultim tel al tuturor actiunilor
intreprinse de ei. Pentru ca apoi ei sa poata observa, ca pentru a te putea bucura
de placerea vietii, natura noastra interioara ne conduce spre o forma organizata,
singura cale in interiorul careia fiecare om isi poate duce existenta fiintei sale
umane, in care se pot regasi toti si fiecare dintre noi, cea care este reprezentata
de insasi societatea umana; pentru ca niciun om nu se poate ridica deasupra
umanitatii, nici nu poate ridica pretentii in a fi el singur un favorizat al naturii, din
moment ce este plasat pe aceeasi treapta cu toti cei care ii apartin aceleiasi
specii. Iar de aici se poate deduce ca niciun om nu ar trebui sa fie un cautator
fervent al fericirii personale, ce se poate adesea manifesta ca o nefericire si
prejudiciere a fericirii celorlalti oameni; si de aceea considera nu numai ca
trebuie avute in vedere toate angajamentele realizate intre persoanele
particulare, ci si toate acele legi pe care le-a statornicit un bun principe si au
primit acordul intregii natiuni, sau acele legi prin care un popor eliberat de tiranie
si opresiune, ale carui legi nu au fost inca alterate de coruptie si necinste, de
venalitatea si santajul magistratilor si functionarilor sai, a consimtit in mod liber si
stapin fiind pe destinele sale in a stabili aceste conventii ale vietii sociale care sa
permita fiecaruia si tuturor dreptul de-a aspira in mod liber catre fericire.
Obisnuiesc sa spuna ca adevarata intelepciune a unui om consta in a nazui
spre realizarea fericirii in acele limite ce-i sint impuse de lege; iar acele legi
trebuie sa fie in deplina concordanta cu interesul general. Pentru ca ei acorda
pietate tocmai binelui public, cel care este de-o mai mare importanta decit toate
celelalte adunate la un loc, fiind preferat inaintea binelui ce-l preocupa pe un
simplu particular; pentru ca este injust si umilitor pentru un om sa-si caute propria
fericire, furind fericirea celorlalti oameni. In vreme ce nu poate fi gasit nicaieri in
intreaga lume un lucru mai nobil si demn de respect, decit renuntarea la binele
propriu in favoarea binelui celor multi; iar pe aceasta cale un om poate afla mai
multa placere decit ar fi putut gasi in toate acele fericiri trecatoare ce-i erau

59. oferite doar pentru o scurta vreme, de care nici macar nu s-ar fi putut bucura,
atita timp cit in jurul sau toti ceilalti se aflau in nenorocire; pentru ca roata vietii
este mereu schimbatoare; si asa cum azi ii ajuta pe ceilalti, tot asa se poate
astepta ca maine sa primeasca ajutor de la ei, atunci cind el insusi se va afla in
nevoie, astfel incit chiar si atunci cind va fi doborit de cea mai cumplita
nenorocire ce-l poate lovi pe un om, el va afla totusi acea imensa multumire
sufleteasca, cind reflectind asupra vietii sale, va putea sa gaseasca totusi ca in
tot ceea ce a intreprins in viata sa a urmarit dragostea si gratitudinea celor fata
de care s-a simtit totdeauna atit de obligat, capatind in asta in schimb mult mai
multa placere decit ar fi putut vreodata descoperi in toate acele bunuri de care de
buna voie el insusi s-a lipsit. Sint de asemenea convinsi ca Dumnezeu va rasplati
toate aceste renuntari la citeva mici bucurii efemere cu o imensa si nesfirsita
fericire, ce reprezinta un mijloc prin care religia poate incredinta destul de usor
pe un om, determinindu-l sa adopte acea atitudine specifica unui suflet onest si
bun.
Astfel dupa cercetarea intregii chestiuni, ei recunosc ca toate actiunile
noastre, chiar si toate virtutile noastre, au drept obiectiv final cautarea fericirii; si
numesc toate starile si miscarile noastre, indiferent daca acestea sint
determinate si realizate prin intermediul corpului sau mintii, prin care natura ne
ofera si ne invata ce inseamna bucuria, placeri. Astfel ei limiteaza prudent
placerea doar la acele dorinte spre care ne conduce natura; deoarece ei spun ca
natura naste in noi doar acele dorinte la baza carora se regasesc doar acele
ratiuni la fel de bune ca si sensul spre care ele ne poarta si prin care nu vom
putea prejudicia nicio alta persoana si care nu vor putea atrage dupa ele orice
alte neplaceri; privesc in schimb la toate aceste dorinte pe care in imensa lor
prostie, ca o gresala comuna, oamenii le numesc placeri, ca si cum ei ar putea
schimba tot atit de usor natura lucrurilor, tot la fel de usuratic ca si modul cum
inteleg sa se foloseasca de juramintele lor; aceste lucrui sint tot atit de departe
de a-i asigura fericirea, la fel cum sint si cele mai mari obstacole in calea
realizarii ei, pentru ca in cele din urma ele le vor captiva intreaga ratiune a unui
om, hranindu-i doar cu false notiuni ale placerii, cu simple himere, ce le vor rapi
intru-totul orice placere adevarata si pura.
Exista o multime de lucruri aici ce nu au nimic in sine care sa le faca sa fie cu
adevarat incintatoare; ci dimpotriva, ele contin chiar o mare cantitate de
amaraciune; si cu toate acestea, in apetitul nostru pervers pentru obiecte
neingaduite, nu doar ca le inscriem in rindul acestor placeri, dar din ele sint
constituite si cea mai mare parte din planurile vietii omului. Printre aceste dorinte
ce urmaresc placeri atit de sofisticate ei le numara si pe acelea ce sustin ca ar fi
intr-adevar mai bine daca am purta haine din tesaturi mult mai fine si elegant
desenate; ceea ce constituie o dubla gresala, atit din prisma faptului ca ei
poseda propriile haine, cit si a faptului ca le poarta deja, fiind imbracati in ele;
pentru ca daca va veti gindi asupra utilitatii hainei, cu ce ar putea fi mai buna o
haina tesuta dintr-un material mai fin decit una lucrata ceva mai grosolan? Si cu
toate astea, acesti oameni se poarta ca si cum ar avea un avantaj real asupra

60. celorlalti si nu ar apartine intru-totul aceleiasi greseli, privindu-i pe ceilalti de sus
si imaginindu-si ca respectul datorat lor este cu mult ingreunat de bogatul lor
vesmint, pe care nici nu l-ar pretinde dealtfel daca ar fi mai simplu imbracati;
considerind chiar un afront daca acest respect nu le-ar fi aratat. Este o mare
nebunie sa fii tratat cu un asemenea respect pe baza unor semne exterioare, ce
pina la urma nu inseamna nimic; pentru ca ce placere reala sau adevarata poate
gasi un om in faptul ca un altul se va descoperi in fata sa si va face o
plecaciune? Reprezinta cumva vreun avantaj pentru tine aceasta simpla indoire
a genunchilor lui? Si cu toate acestea este uimitor sa vezi cum tot felul de false
notiuni de placere ii desfata pe multi dintre oameni, cita incintare simt ei in
aceasta plasmuire a nobletei lor si cit de minunati se considera a fi doar prin
aceea ca sint urmasii unor stramosi ce au stapinit ca urmare a unui sir de
succesiuni mari averi si posesiuni nesfirsite; pentru ca asta este pina la urma tot
la ceea ce se rezuma nobilimea azi; si cu toate acestea nu se considera a fi cu
nimic mai putin nobili, chiar daca parintii lor nu le-au lasat nimic din toata aceasta
bogatie sau daca ei insisi si-au cheltuit-o in intregime.
Utopienii n-au o parere mai buna nici despre cei care se dau in vint dupa
geme si pietre pretioase, cei ce socotesc in asta un ultim grad de fericire, alaturi
putindu-i sta doar cea divina, iar asta doar daca ei reusesc sa descopere o piatra
anume, avind o culoare si o claritate extraordinara, in special daca face parte din
acel tip de pietre care sint atit de cautate, pentru ca ele nu sint considerate avind
aceeasi valoare universala in toate timpurile; iar oamenii nici nu le cumpara pina
cind nu sint scoase din metalul in care au fost incastrate, luindu-si cele mai mari
masuri de precautie, ii cer bijutierului sa jure solemn ca piatra este adevarata,
astfel incit prin atitea masuri de prevedere incearca sa asigure ca nu vor
cumpara un fals in locul unei pietre adevarate; caci daca vei incerca sa le
examinezi cu ochii tai, nu vei putea gasi vreo diferenta intre piatra adevarata si
cea contrafacuta, astfel incit pentru tine ele vor fi totuna, ca si cum ai fi orb in fata
lor. Ori poate vor fi dintre aceia ce ingramadesc o mare cantitate de bogatii fara
niciun folos pe care sa il poata aduce, ci doar sa se incalzeasca singuri la
contemplarea lor, gasind cu toate acestea cine stie ce alte placeri adevarate in
asta? Placerea ce-o vor descoperi va fi insa doar o umbra falsa a bucuriei. Caci
ei nu vor fi cu nimic mai buni decit acei avari care au facut cumva aceeasi
gresala la inceput, si ascunzindu-si aurul de teama sa nu si-l piarda, pina la urma
chiar asta au si reusit; pentru ca ce alt nume li se potriveste acelora care isi
ascund aurul in maruntaiele pamintului pentru a fi in loc mai sigur si il restituie
astfel fara sa-l fi folosit, lipsindu-se singuri de beneficiul pe care l-ar fi adus atit
pentru posesorul sau, cit si pentru restul omenirii? Si cu toate acestea este
multumit de locul in care el l-a ascuns, gindind ca se afla acum la loc sigur. Iar
daca va fi furat, desi fostul sau stapin va mai trai cu siguranta inca zece ani dupa
aceea, nestiind despre acest lucru absolut nimic, nu va simti acum nicio
deosebire intre faptul ca il poseda sau ca l-a pierdut; pentru ca in ambele situatii
ii era la fel de nefolositor.

61. Printre urmaritorii acelorasi placeri nesabuite ii recunosc pe toti aceia care
simt o placere in vinatoare cu haitasi sau caini, in jocurile de noroc, despre a
caror nebunie doar au auzit, pentru ca printre ei nu-si pot avea locul asemenea
lucruri prostesti. In schimb am fost intrebati la rindul nostru de Utopieni, care este
placerea ce poate fi simtita de aceia ce se indeletnicesc cu aruncarea zarurilor?
Pentru ca daca poate fi descoperita orice placere in asta, ei gindesc ca
aruncarea lor atit de repetata ar fi putut cumva sa-i multumeasca, ajungindu-se
intr-un final pina la o adevarata suprasaturare. Si care este placerea pe care o
poate afla cineva in latratul si urletele scoase de cainii de vinatoare, ce pare mai
degraba un zgomot odios decit o sursa producatoare de-atita fericire? Nu pot in
niciun chip intelege ce placere poate fi resimtita in fata imaginii oferite de cainii
ce alearga in urma unui iepure, ce nu difera cu nimic de imaginea oferita de un
caine alergind in urma altui caine; pentru ca daca alergarea lor este cea care le
ofera toata aceasta placere, vei avea aceeasi reprezentare in fata ochilor in
ambele cazuri; iar daca placerea se regaseste in faptul ca iepurile este sfisiat de
caini, acest lucru ar trebui mai degraba sa-ti stirneasca mila, ca o fiinta slaba,
lipsita de aparare si atit de tematoare, este devorata de o alta, puternica, cruda si
feroce. Tocmai de aceea sarcinile vinatorii sint lasate de Utopieni pe seama
macelarilor; iar acestia sint cu totii sclavi; iar vinatoarea este privita ca parte
componenta a meseriei de macelar, pentru ca ei socotesc ca este necesar si
folositor omenirii sa ucizi aceste bestii salbatice, in timp ce sfisierea si uciderea
unui animal atit de mic si nenorocit nu-i poate atrage pe vinatori decit printr-un
fals spectacol al placerii, de pe urma caruia poate fi tras doar un mic avantaj.
Privesc la aceasta dorinta de-a vedea curgind singe, chiar si in rindul bestiilor,
drept marca a unei minti care este deja corupta de cruzime, sau cel putin ca pe o
necesitatea de-a se intoarce frecvent la o placere atit de brutala, ca un semn al
unei degenerari ce trebuie sa se fi petrecut in aceste biete fiinte.
Astfel incit desi cea mai mare parte a omenirii gaseste o placere in acestea si
in numeroase alte lucruri de aceeasi natura, Utopienii nu observa nimic cu
adevarat placut in ele, considerind ca nici nu pot fi inscrise in rindul placerilor;
pentru ca desi acestea pot da nastere unor anumite senzatii (care in niciun caz
nu pot fi considerate adevarate placeri!), cu toate acestea ele nu se ridica din
imaginea lor, ci din acele obiceiuri depravate ce pot intr-atit vicia gustul unui om,
incit pina si cele mai amare lucruri pot fi luate drept dulci; tot asa cum acelor
femei insarcinate smoala sau seul li se pare uneori a fi mai dulce decit mierea;
dar chiar si atunci cind simturile unui om sint corupte si viciate, fie de catre o
boala, fie de un obicei vatamator, pina nici atunci nu poate fi schimbata natura
lucrurilor, tot asa cum nu poate fi schimbata nici natura placerii.
Ei recunosc citeva sortimente ale placerii pe care le numesc a fi adevarate;
unele tin de corpul nostru, altele sint oferite spiritului. Placerea mintii consta in
cunoastere si in acea minunata incintare ce o ofera contemplarea adevarurilor pe
care aceasta cunoastere le dezvaluie in fata omului; la care se adauga bucuria
neinchipuita pe care o aduce reflectia asupra unei vieti traita in deplina
concordanta cu natura si cu acele principii sublime ce le-a inscris in insasi

62. umanitatea noastra, ce singure pot asigura speranta unui viitor fericit. Placerile
corpului le impart in doua tipuri; unul este cel care ne ofera acele sentimente ale
unor placeri reale ce sint obtinute prin refacerea naturii si suplinesc acele parti ce
alimenteaza caldura interna a vietii prin intermediul hranei si bauturii; sau atunci
cind natura este slabita de acel surplus ce o apasa, impovarind-o peste masura;
cind sintem readusi la viata de o durere neasteptata, sau cea care se ridica din
satisfacerea acelui apetit pe care natura in intelepciunea ei l-a lasat pentru
perpetuarea speciei. Exista un alt tip de placere ce nu se ridica nici de la ceea ce
receptam de la cererile pe care le inaintam corpului, nici de la ce traim atunci
cind sintem peste masura de impovarati si cu toate acestea, printr-o virtute
secreta, nevazuta, ce ne afecteaza in profunzime toate simturile de la care se
ridica mari pasiuni ce inspira spiritului impresii generoase; iar aceasta este
placerea ce se ridica din ascultarea muzicii. Un alt tip al placerilor corpului sint
cele ce isi au originea in constitutia calma si viguroasa a corpului, atunci cind
viata si spiritul activ par a fi dinamizate in fiecare particica din organism. Aceasta
traire sanatoasa, eliberata de amestecul oricarei dureri, ofera ea insasi o placere
launtrica, independenta de toate obiectele exterioare ale placerii; si desi aceasta
placere nu ne afecteaza atit de profund, nici nu actioneaza atit de puternic
asupra simturilor ca oricare alta dintre aceste placeri, cu toate acestea poate fi
estimata a fi una dintre cele mai mari si Utopienii o recunosc ca aflindu-se la
baza tuturor celorlalte bucurii ale vietii; de vreme ce ea singura poate face ca
viata sa para suportabila si mai usor de indurat; iar atunci cind ea este urmarita,
omul nu mai este realmente capabil sa-si doreasca nicio alta placere. Daca nu se
vor putea ridica la o stare de sanatate perfecta, ei privesc la eliberarea de
suferinta si durere mai degraba ca la o stare de stupiditate decit de fericire.
Acest subiect a fost cercetat indelung si in amanuntime printre ei; s-a
dezbatut daca o sanatate completa si ferma poate fi numita sau nu drept o
placere. Citiva au gindit ca nu exista aici nicio placere, ci doar ceea ce este
excitat prin intermediul unor miscari sensibile ce au loc in interiorul corpului. Dar
aceasta opinie a fost respinsa de multa vreme din mijlocul lor, astfel ca acum sint
aproape cu totii de acord ca starea de sanatate este cea mai mare dintre
placerile corpului; si astfel, tot asa cum o durere existenta in corp este in opozitie
prin natura sa oricarei placeri, tot asa cum insasi boala este in opozitie cu starea
de sanatate a corpului, ei sustin ca starea de sanatate este insotita de placere; si
daca cineva poate sustine ca suferinta nu este in realitate o stare de durere, ci
este o stare ce doar poarta durerea ce soseste odata cu ea, privesc aceasta
afirmatie drept o exprimare plina de subtilitate, care de altfel nici nu va influenta
prea mult chestiunea in cauza. Sint cu totii de aceiasi opinie asupra chestiunii
daca poate fi spus ca sanatatea este in sine o stare de placere, sau daca ea da
nastere la placere, tot asa cum focul da nastere la caldura; astfel este unanim
admis ca toti cei care poseda o stare de sanatate perfecta, au parte prin asta de
bucuria unei adevarate placeri; si ei motiveaza astfel -- care alta ar putea fi
placerea oferita de mancare decit aceea ca sanatatea unui om ce a fost slabit,
prin intermediul acestor alimente ii este inlaturata starea de foame, refacindu-se
organismul, caruia ii este redata tocmai acea vigoare pe care o detinea inca de la

63. inceput? Si fiind astfel revigorat, el descopera o placere in acest conflict; iar daca
va gasi conflictul drept o placere, victoria va trebui sa dea nastere la si o mai
mare placere, exceptind insa acel capriciu ce devine de-a dreptul o prostie curind
ce a fost atins scopul urmarit, astfel ca omul nici nu va putea cunoaste, nici nu se
va putea bucura, de propria sa stare de fericire si bunastare. Iar daca cineva va
spune ca starea de sanatate nu poate fi simtita, ei vor neaga acest lucru intr-un
mod hotarit; pentru ca cine poate fi acel om ce se bucura de o stare de sanatate
deplina care sa nu simta acest lucru de fiecare data atunci cind el se trezeste?
Pot exista aici astfel de oameni intr-atit de neghiobi si de stupizi, incit sa nu
priceapa nicio desfatare in sanatatea lor? Si ce este pina la urma desfatarea,
decit doar un alt nume ce i-a fost oferit placerii?
Dar dintre toate placerile ei le apreciaza cel mai mult pe cele ce pot fi aflate in
spiritul omului, de la care se ridica adevaratele virtuti si sint dovada celei mai
inalte constiinte, cea care il desparte pe om de restul lumii, ridicindu-l din starea
de animalitate. Considera sanatatea principala placere ce apartine corpului;
pentru ca ei recunosc ca placerea mancarii si bauturii si toate celelalte desfatari
ale simturilor sint inca realizabile doar atita vreme cit un om poseda si pastreaza
aceasta buna stare de functionare a corpului. Dar care nu au nimic atit de placut
in sine, decit pe acela de-a rezista la aceste impresii pe care infirmitatile
dobindite prin alienarea acestei bune stari a organismului le produce intr-un mod
inevitabil asupra noastra; tot asa cum un om isi doreste mai degraba sa evite
toate aceste boli decit sa recurga la un tratament pentru a se elibera de durere si
sa-si gaseasca vindecarea prin aceste remedii; tot astfel este mult mai de dorit
sa nu simta nevoia unor astfel de placeri, decit el sa fie nevoit sa le incurajeze ca
pina la urma sa ajunga ca se lase tirit de ele. Daca orice om isi va imagina ca
exista o placere reala in toate aceste desfatari, va trebui apoi sa recunoasca si
faptul ca el s-ar putea considera a fi cel mai fericit dintre muritori daca isi va
putea petrece intrega sa viata intr-o perpetua foame, sete si mincarime a pielii,
doar pentru a-si putea permite in consecinta sa-si petreaca viata apoi intr-o
perpetua mincare, bautura si scarpinare; astfel ca oricine poate vedea ca in fond
toate aceste lucruri nu reprezinta altceva decit o stare mizerabila a vietii, ce nu
doar ca este plina de suferinta, dar este si cea mai nenorocita dintre toate relele
posibile. Acestea sint intr-adevar cele mai mici dintre placeri si cele mai putin
pure dintre ele; pe care nu le-am putea niciodata gusta decit daca ele sint
amestecate cu acele suferinte contrare. Suferinta produsa de foame ne va
permite sa simtim placerea de-a manca; iar aici suferinta contrabalanseaza
aceasta placere; si cu cit suferinta produsa de foame va fi mai vehementa, cu atit
mai mare va fi si durata ei; pentru ca asa cum ea este declansata inaintea
placerii, tot la fel va si inceta doar prin satisfacerea acelei placeri care o
domoleste, astfel ca ambele vor disparea impreuna, anihilindu-se reciproc.
Prin urmare socotesc ca niciuna dintre placeri nu poate fi considerata a avea
vreo valoare decit in masura in care se dovedeste a fi necesara; cu toate acestea
se bucura de fiecare dintre ele acordind recunostinta cuvenita fata de grija
aratata de Marele Autor, cel care a sadit in noi toate aceste dorinte prin care

64. toate lucrurile care sint necesare pentru conservarea noastra, sint facute sa ne
ofere in acelasi chip si placere. Pentru ca ce lucru mizerabil ar putea fi viata daca
toate aceste suferinte zilnice produse de foame si sete, ar trebui inlaturate cu
ajutorul unor medicamente amare, asemeni celor pe care trebuie sa le inghitim
pentru acele boli ce se intorc adesea impotriva noastra? Si astfel toate aceste
placeri sint la fel de bune precum se si arata, ca adevarate daruri ale naturii ce
sint menite sa mentina frumusetea, forta si voiciunea corpului nostru.
Deasemenea, ei pretuiesc celelalte placeri de care se bucura prin intermediul
ochilor, urechilor si mirosului, cele care dau intreaga savoare si culoare vietii
noastre si pe care natura pare sa le fi creat doar pentru om, de vreme ce niciun
alt animal al planetei nu contempla cu aceiasi incintare si nu simte acelasi farmec
ce omul il resimte la admiratia acestei imagini ametitoare pe care o ofera
Universul; nici nu se bucura de miros decit in masura in care pot sa identifice si
sa distinga intre diferitele alimente; nu pot intelege acordul si dezacordul
sunetelor; cu toate acestea au grije ca in toate placerile, o mica desfatare sa nu
impiedice o mare bucurie si ca aceasta placere sa nu poata naste niciodata o
suferinta, despre care cred ca intotdeauna este urmare a unor false placeri. Dar
mai cred ca este o nebunie din partea omului sa dispretuiasca sau sa vatame
frumusetea corpului sau, ori forta si puterea sa naturala, coruperea voiciunii prin
lene si trindavie sau risipirea ei prin post si desfrinare; ca este o sminteala sa
slabeasca puterile organismului sau si sa refuze orice desfatare vietii, asta doar
daca prin renuntarea la propria satisfactie serveste sau sustine fericirea altora,
prin a caror sprijin va putea cindva obtine o rasplata de la Dumnezeu. Astfel ca
privesc un asemenea curs al vietii ca pe o trasatura a unui spirit ce este
deopotriva crud cu sine si nerecunoscator fata de Marele Autor, ca si cum un om
ar respinge toate binecuvintarile Lui pentru ca nu isi doreste in niciun chip sa fie
recunoscator pentru toate aceste favoruri ce-i vor fi acordate; ca unul ce se
flageleaza singur in vederea obtinerii unor fantasme ale unor virtuti pustiite, sau
pentru a atinge un tel mai putin fericit doar pentru a putea fi capabil sa duca el
insusi povara tuturor acelor nenorociri, ce foarte probabil nici nu se vor petrece
vreodata.
Aceasta este conceptia Utopienilor asupra virtutii si placerii si cred ca nu poate
exista o ratiune umana care sa aiba o idee mai adevarata asupra lor, iar asta s-ar
putea intimpla doar daca Cerul i-ar inspira cu astfel de descoperiri care sa le
permita elaborarea unor notiuni cu adevarat sublime. Nu am ragazul in a cerceta
daca ei gindesc gresit sau corect asupra acestei materii, nici nu cred ca este
necesara aceasta judecata, deoarece am incercat sa va ofer doar o imagine
asupra Constitutiei lor si nu sa apar acele principii aflate la baza ei. Sint convins
ca indiferent de tot ceea ce poate fi spus despre modul in care sint concepute
aceste asezaminte si regulile ce stau la baza societatii lor, ca nu exista in
intreaga lume oameni mai buni si un astfel de sistem de guvernamint care sa
poata fi mai fericit; desi sint de statura medie corpul lor este bine cladit si viguros,
fiind plini de viata si desi nu au nici cel mai roditor pamint din lume, nici cel mai
pur aer, isi fortifica permanent starea de sanatate la fel de bine prin viata

65. echilibrata plina de moderatie si cumpatare pe care o duc, incercind sa lupte in
acest fel impotriva aerului nesanatos, iar prin cercetarea neintrerupta si sirguinta
lor cultiva solul in asa fel, incit nu poate fi obtinuta in nicio alta parte a lumii o
productie mai mare la cultura de cereale si la cresterea vitelor, tot asa cum nu
pot fi gasiti in nicio alta parte a lumii oameni mai sanatosi, care sa aiba un numar
mai mic de boli in rindul lor; pentru ca aici totul se reduce la practica, care este
armonios imbinata cu arta, sotii fiind angajati in ingrasarea si imbunatatirea
solurilor sarace si in vreme ce intr-o parte copacii sint scosi din radacini, in alta
parte sint sadite paduri noi, ajungindu-se cu plantatiile pina si in acele locuri unde
nu au mai existat pina atunci paduri.
Principalul motiv este conventia realizata in privinta transportului, astfel incit
lemnul din padurile lor sa poata ajunge in apropierea cetatilor sau sa fie adus pe
calea marii sau fluviilor, pentru ca transportul lemnului cere o munca mult mai
mare decit transportul cerealelor pentru a traversa de-a lungul tara. Locuitorii sint
harnici si silitori, doritori sa invete tot la fel cum sint veseli si agreabili si nimeni nu
indura o munca exagerata, doar in cazuri exceptionale si doar atunci cind acest
lucru este absolut necesar, iar in aceste situatii stiu sa se bucure tot la fel de bine
si de odihna. Ei se afla intr-un proces permanent de acumulare a cunostintelor,
iar atunci cind le-am oferit citeva notiuni despre invataturile si disciplinele vechilor
Greci, in care am fost la rindul nostru instruiti (pentru ca in ceea ce-i priveste pe
Romani socotim ca nu au adus nimic nou, exceptind poate doar istoricii si poetii
lor), era destul de neobisnuit sa observi cu cita abnegatie s-au dedicat invatarii
acestei limbi. Si am inceput sa le citesc de aici cite putin, mai mult la insistentele
lor decit in speranta ca vor putea trage un folos din asta. Dar dupa o foarte scurta
perioada am descoperit cu surprindere ca au facut un asemenea progres, incit
ne-am putut bucura sa vedem ca efortul nostru a avut un mai mare succes decit
ne-am fi putut vreodata astepta. Au invatat sa scrie cu aceste caractere si sa
pronunte cuvintele atit de exact, reusind intelegerea lor intr-un timp atit de scurt
si memorarea lor atit de precisa, incit ar fi putut parea mai degraba rezultatul unui
miracol, daca cea mai mare parte dintre ei nu ar fi fost oameni inzestrati cu o
capacitate extraordinara de invatare si aflati la virsta ideala pentru instruirea
spiritului. In cea mai mare parte ei au fost alesi dintre invatatii lor de catre inaltul
Consiliu, desi citiva dintre ei au acceptat studiul din propria initiativa. In rastimpul
a trei ani de studiu ei au reusit sa stapineasca in intregime aceasta limba, incit ii
puteau citi singuri pe cei mai mari autori Greci si cu cea mai mare exactitate. Si
consider ca sint indreptatit sa sustin ca au putut invata atit de usor aceasta limba
deoarece exista anumite relatii si inrudiri intre limbile lor. Cred ca aici a existat
cindva o colonie intemeiata de Vechii Greci; pentru ca desi limba lor pare a fi mai
apropiata de cea Persana, cu toate acestea ea retine multe nume aflate si azi in
uz, in special in numele cetatilor si magistraturilor, care deriva de la alte nume
Grecesti.
S-a intimplat ca in ce-a de-a patra calatorie sa duc cu mine numeroase carti
pe care am ales sa le aduc aici in locul marfurilor, gindind ca nu voi reveni atit de
curind in Europa, caci credeam mai curind ca nu ma voi mai reintoarce niciodata

66. aici, astfel ca le-am daruit lor, printre ele gasindu-se multe dintre operele lui
Platon si Aristotel. Aveam deasemenea la mine "Asupra Plantelor", opera lui
Theofrastus, care spre marele meu regret era incompleta intrucit pe timpul
calatoriei pe mare fiind neatent, o maimuta ce se afla pe corabie a tabarit asupra
ei reusind sa smulga citeva file din mai multe parti ale acestui volum. Cum nu
aveau nici carti de gramatica le-am putut oferi pe Lascares, intrucit am uitat sa-l
iau pe Theodorus; si asa cum nu aveau nici dictionare, le-am lasat pe cele ale lui
Hesichius si Discorides. Au fost deosebit de incintati de Plutarch si au petrecut o
buna bucata de vreme in compania lui Lucian, bucurindu-se de stilul sau
fermecator. Iar dintre operele poetice, au putut face cunostiinta cu editiile Aldus
ale operelor lui Aristofan, Homer, Euripide si Sofocle, cu istoriile lui Tucidide,
Herodot si Herodian. Unul dintre companionii mei,Thricius Apinatus, avea citeva
din scrierile lui Hippocrate si opera "Microtechne" a lui Galen, care s-au bucurat
de o mare pretuire aici, pentru ca desi nu exista o natiune in lume care sa aiba
mai putine cunostinte de medicina decit ei, cu toate acestea medicina se bucura
de cea mai inalta onoare printre ei; ei recunosc astfel ca aceste cunostinte sint
partea cea mai placuta si profitabila a filozofiei, prin intermediul ei asa cum
cerceteaza lumea reusind sa patrunda secretele naturii, incit nu numai ca gasesc
in studiul ei cea mai inalta incintare, ci gindesc ca aceasta cercetare este in cel
mai inalt grad acceptata si de Marele Autor, imaginindu-si ca intocmai asa cum
marii inventatori au descoperit multe din secretele naturii, tot asa El ne va
dezvalui intreaga masinarie ce se afla la baza Universului, alegind sa ofere
aceasta viziune singurei creaturi capabile de contemplarea ei, tot asa cum un
observator curios si exact ce admira capodopera Sa este mult mai placut Lui
decit unul din turma care asemeni unei bestii salbatice este la fel de incapabil de
ratiune privind reprezentarea Sa glorioasa prin ochii unui spectator marginit,
incapabil sa distinga nimic, a carui minte va ramine pururi la fel de obtuza si
nemiscata ca si la Inceput.
Spiritul Utopienilor este obisnuit cu dragostea fata de invatatura, dobindind o
mare ingeniozitate ce le-a permis descoperirea unor asemenea arte ce ii pot
duce catre perfectiune. Doua lucruri ne datoreaza noua, descoperirea hirtiei si
inventarea tiparului, dar cu toate acestea ele nu sint in intregime opera noastra,
pentru o parte din aceste inventii unele merite le revin in intregime lor. Le-am
aratat citeva din cartile tiparite de Aldus explicindu-le modul in care este
preparata pasta ce intra in compozitia hirtiei si misterul tiparului; dar asa cum noi
n-am practicat niciodata pina atunci aceste arte, descrierea facuta de noi era
destul de sumara si superficiala. Cu toate acestea, au luat in stapinire aceste
indicii destul de vage pe care am putut sa le oferim si cu asemenea maiestrie au
reusit sa completeze toate neajunsurile explicatiilor noastre, incit in scurta vreme
au ajuns sa efectueze citeva probe in care au descoperit si au corectat multe
erori, depasind toate dificultatile ce au aparut pe parcursul intregului proces. Pina
atunci scrierile lor erau efectuate pe pergamente si papirusuri ce erau obtinute
din pielea unor animale, din stuf si din scoarta unor copaci de aici; acum insa au
reusit realizarea unor manufacturi de hirtie si a unor tiparnite, incit un mare
numar dintre vechii autori Greci cunosc o mare raspindire in rindul lor prin

67. intermediul acestei minunate inventii care este tiparul si cu toate ca nu cunosc
decit pe acei autori ce au fost deja mentionati, doar in urma a citorva imprimari ei
au fost multiplicati, editiile scoase numarind azi pina la citeva mii de exemplare.
Daca va ajunge in mijlocul lor unul dintre acei oameni inzestrati cu un
extraordinar talent sau dintre aceia care prin numeroasele calatorii pe care le-au
efectuat au reusit sa acumuleze un bagaj de cunostinte iesit din comun despre
diferitele locuri, obiceiuri si natiuni pe care le-au intilnit in drumurile lor (ceea ce a
si facut sa fim atit de bine primiti), vor fi intimpinati cu cea mai mare bucurie;
deoarece ei sint foarte doritori sa cunoasca statele existente pe suprafata
intregului pamint. Pentru ca acolo ajung foarte putine din vasele comerciale,
insula lor nefiind plasata pe o ruta comerciala foarte circulata, deoarece tot ceea
ce poate fi negociat si cumparat de aici este fierul, aurul si argintul, adica tocmai
acele bunuri pe care un negustor experimentat isi doreste tocmai sa le exporte
mai degraba decit sa le importe aici, intr-o astfel de tara atit de stranie, unde nu
valoreaza aproape nimic; cit despre exporturile lor sint de parere ca este mult
mai bine sa si le administreze ei insisi decit sa le lase pe seama strainilor,
deoarece cunosc atit de bine obiceiurile si starea vecinilor, incit asta le asigura
suficiente motive sa intretina singuri navigatia comerciala pentru a furniza toate
bunurile necesare si sa prezerve in intregime binele ce a fost intemeiat de primul
sau Rege, mentinind acea stare fericita a acestei insulei binecuvintate.
DESPRE SCLAVII SI DESPRE CASATORIILE LOR
UTOPIENII nu obisnuiesc sa aduca in sclavie prizonierii de razboi, cu exceptia
acelora ce se dau de bunavoie prinsi in timpul bataliei, inca de pe atunci cind
soarta ei nu este decisa; nu sint considerati nascuti sclavi nici fii sclavilor, nici cei
apartinind altor natiuni, singurii sclavi in rindul lor sint cei care sint condamnati de
catre stat pentru a plati in acest mod si cu o astfel de viata pentru crimele lor, sau
cei mai multi dintre ei sint descoperiti de comerciantii lor printre condamnatii la
moarte din acele parti ale lumii in care ei isi desfasoara negotul si pe care ii
rascumpara uneori la preturi foarte mici, iar in alte locuri sint obtinuti chiar pe
nimic. Ei sint mentinuti intr-o munca perpetua, aflindu-se totdeauna in lanturi, cu
singura exceptie ca nativii lor sint tratati mult mai rau decit ceilalti; ei sint
considerati mult mai desfrinati decit ceilalti, deoarece nu au putut sa-si infringa
pornirile josnice in pofida tuturor avantajele ce le-au fost oferite prin educatia

68. excelenta de care au beneficiat si sint socotiti astfel ca-si merita pe deplin
cumplita lor soarta, fiind pusi la cele mai grele si umilitoare munci spre a oferi un
exemplu pentru toti ceilalti locuitori ai insulei. O alta categorie de sclavi o
constituie locuitorii saraci ai statelor vecine ce se ofera din proprie initiativa sa
vina si sa serveasca in acest fel; acestia sint tratati mult mai bine si sint folositi cu
acelasi respect ce-l arata si fata de cetatenii Utopiei, cu exceptia faptului ca
asupra lor sint fixate un numar mai mare de sarcini, care cu toate acestea nu sint
atit de grele pentru cei care s-au deprins deja cu ele; iar daca unii dintre ei vor
dori sa se intoarca in propria tara, ceea ce se intimpla destul de rar, ei nu vor
incerca sa-i oblige sa ramina si nici nu vor fi lasati sa plece de aici cu mainile
goale.
Am aratat deja grija pe care o arata fata de bolnavii lor, astfel ca nu este lasat
nefacut nimic din toate cite pot contribui la alinarea situatiei sau la vindecarea lor,
iar pentru cei care sint gasiti cu boli permanente si incurabile, folosesc toate caile
posibile pentru ingrijirea lor si pentru a le face viata cit mai confortabila, atit cit
este si posibil. Ii viziteaza adesea si simt fata de ei o mare suferinta incercind sa-i
faca sa-si petreaca timpul cit mai usor; dar atunci cind se abate asupra cuiva
tortura unei mari suferinte de o lunga durata, astfel incit nu mai exista nicio
speranta, nici pentru alinarea ei, nici pentru vindecare, se prezinta alaturi de el
preoti si magistrati care il sfatuiesc, aratindu-i ca de vreme ce nu-si mai poate
duce mai departe viata ca si pina acum, devenind o povara pentru el insusi si
pentru cei din apropierea lui, si ca in realitate, acea forma mizerabila de existenta
nu mai are nicio legatura cu viata, incit nu ar trebui sa mai hraneasca o astfel de
stare de boala adinc inradacinata in el si ar trebui mai degraba sa aleaga
moartea, de vreme ce nu poate trai decit intr-o astfel de forma plina de mizerie; ii
asigura ca astfel va scapa de toata aceasta tortura sau sint incredintati ca pot sa
faca acest lucru in locul lor altii, astfel incit vor putea sa ajunga a fi fericiti urmind
calea mortii. Actionind astfel, ei nu vor pierde niciuna din placerile vietii, ci doar
acele suferinte oferite de ea, gindind nu numai ca se manifesta rezonabil, ci si
intr-o maniera ce este conforma religiei si pietatii; pentru ca urmeaza un sfat care
le-a fost dat de catre preoti, cei care sint exponenti ai vointei lui Dumnezeu. Cei
care sint astfel convinsi, fie ca isi pun capat zilelor prin foame, ori cu ajutorul
opiului prin intermediul caruia mor fara dureri. Dar niciun om nu este fortat ca in
acest fel sa-si puna singur capat zilelor; iar daca nu pot fi convinsi sa se sinucida
asta nu va afecta cu nimic modul in care sint ingrijiti, iar tot asa cum ei cred ca
moartea voluntara, atunci cind este aleasa sub o astfel de autoritate, este un
lucru foarte onorabil, tot asa daca un om isi va pune capat singur vietii fara a
avea aprobarea preotilor si Senatului, nu-i vor fi acordate onorurile unor funeralii
decente, corpul sau fiind aruncat intr-o mlastina.
Fetele nu se pot marita pina la virsta de optsprezece ani, in timp ce barbatii nu
o pot face inainte de douazeci si doi de ani, iar daca este descoperit ca unul
dintre ei a gustat din placerile interzise inca inainte de casatorie, este pedepsit
aspru si ii sint interzise toate privilegiile oferite de casatorie, pina atunci cind va
oferi o garantie suplimentara din partea Printului. Asemenea tulburari atrag

69. asupra stapinului acelei familii unde ele s-au ivit mari reprosuri, considerindu-se
ca el a dat gres in indeplinirea datoriilor sale. Motivul pentru severitatea acestor
pedepse este datorat faptului ca ei gindesc ca daca nu vor reprima cu strictete
toate aceste dorinte ratacitoare, atunci foarte putini dintre oameni vor mai alege
de buna voie sa se angajeze intr-o casatorie ce va pune capat la toate aventurile
pasagere, aducind monotonia unei intregi vieti la fel de limitata precum o colivie
in care ti-ai pierdut intreaga libertate daruindu-te unei singure femei si fiind
obligat sa induri toate inconvenientele de care ea este acompaniata.
La alegerea sotiilor ei utilizeaza o metoda ce va parea pentru noi de-a dreptul
absurda si plina de ridicol, dar este foarte des intilnita printre ei si in deplina
armonie cu intelepciunea prezenta in mijlocul lor. Inainte de casatorie citeva
femei respectabile vor prezenta mireasa goala in fata mirelui pentru ca el sa se
poata convinge daca ea este virgina sau daca este vaduva; iar dupa aceea un
barbat respectabil il va prezenta miresii pe mirele ei la fel de gol. Probabil ca
auzind acestea vom ride si vom condamna aceasta actiune gasind-o indecenta.
In vreme ce ei se minuneaza de prostia celor apartinind altor natiuni, care daca
isi vor cumpara un cal la un pret de nimic vor fi atit de precauti, cercetindu-l
amanuntit pe toate partile, cautind sub harnasament si sub sa sa vada daca nu
se ascunde acolo un ulcer secret; si cu toate acestea atunci cind vine vorba de
alegerea unei femei, de care va depinde fericirea sau nefericirea pentru tot restul
vetii sale, un om ar trebui sa riste totul bazindu-se doar pe incredere si vazind
doar o palma din fata unei femei, tot restul corpului fiind acoperit si putindu-se
ascunde aici ceva contagios, sau ceva ce se poate dovedi a fi la fel de
dezgustator. Nu toti oamenii au acea intelepciune de-a alege o femeie doar
pentru calitatile ei; si chiar si cei mai intelepti dintre oameni considera trupul doar
ca pe un simplu adaos ce-i este adus spiritului; si este sigur ca aici se pot
ascunde asemenea deformitati care sint acum acoperite de haine, ce pot
instraina complet un barbat de soata sa, dar asta abia atunci cind va fi prea tirziu
pentru a se mai putea desparti de ea. Daca un asemenea lucru este descoperit
dupa casatorie, barbatul nu va mai avea alt leac decit consolarea. De aceea
gindesc ca este mult mai intelept sa fie mult mai precauti, punindu-se la adapost
in fata unor asemenea inselatorii vatamatoare.
Tocmai de aceea exista aici numeroase motive pentru a stabili o
reglementare in aceasta materie, deoarece ei sint singurii din aceaste parti ale
lumii care nu permit nici poligamia, nici divortul, exceptind doar cazul de adulter
si preversitatea insuportabila din caracterul unuia dintre miri; iar in aceste cazuri
Senatul anuleaza casatoria si garanteaza partii vatamate dreptul de-a se casatori
din nou; in vreme ce vinovatul este este condamnat pentru infamie si nu-i mai
este permis niciodata privilegiul de-a se casatori a doua oara. Nu-i este ingaduit
nimanui izgonirea sotiei fara vointa ei, indiferent de cit de mare ar fi acea
calamitatea ce a vatamat starea ei, pentru ca ei privesc drept cea mai mare
miselie si cea mai inalta cruzime abandonarea unei persoane casatorite tocmai
atunci cind are cea mai mare nevoie de tandrete, de grije, de afectiune si de cele
mai bune conditii, iar asta in principal in cazul unei virste inaintate, ce aduce

70. impreuna cu ea multe neplaceri, fiind ea insasi o mare suferinta. Dar destul de
adesea casatoriile lor se spulbera destul de repede, mai ales atunci cind au
hotarit de comun acord sa se separe şi au intilnit o alta persoana alaturi de care
speră ca pot avea o viata mai fericita. Totuşi, acest lucru nu poate fi realizat fara
a obtine permisiunea in acest sens din partea Senatului, divortul nefiind admis
decit in urma unei atente cercetari ce este efectuata atit de catre senatori cit si de
sotiile lor asupra motivelor ce determina aceasta cerere; şi chiar şi atunci cind
acestea sint intemeiate divortul este aprobat cu destula greutate, pentru ca e
destul de usor de imaginat ca o prea mare usurinta in acordarea divortului si
aprobarea noilor casatorii poate foarte usor influenta afectiunea existenta intre
persoanele casatorite. Aceia care vor necinsti patul conjugal sint pedepsiti cu cea
mai mare severitate. Daca ambele parti sint casatorite, se pronunta divortul in
cazul lor, iar persoanele ce au fost lezate se pot recasatori cu cel pe care si-l vor
alege, iar aceia care sint dovediti ca s-au facut vinovati de adulter sint
condamnati la sclavie. Cu toate acestea, daca acele persoane ce au fost lezate
in drepturile lor de catre partenerul de casatorie sint strins legate in lanturile iubirii
printr-o mare dragostea fata de cel pe care l-au ales pentru a trai alaturi de el,
vor putea locui in continuare împreună cu ei în interiorul acelui stat, dar vor trebui
sa-l urmeze insotindu-l la acea munca la care doar sclavii sunt condamnati; şi
uneori se intimpla ca Principele sa fie induiosat de cainta amarnica a celui
condamnat, care acum isi regreta faptele sale din trecut, dar mai cu seama de
devotamentul pe care sotii lor il arata in fata acestor nenorociti, pe care in marea
lor dragostre sint gata sa ii urmeze pina in moarte; astfel incit in marea sa
milostenie le ofera amindoura libertatea, pentru a se bucura de acea fericire
oferita de institutia casatoriei pe care pina acum n-au stiut s-o pretuiasca
indeajuns; dar aceia care vor cadea in aceiasi gresala nesocotind legile si
iertarea acordata de Principe vor fi condamnati la moarte.
Dar legea nu stabileste pedepse si pentru alte tipuri de infractiuni; acest drept
este lasat in seama Senatului, pentru a hotari asupra lor in functie de
imprejurarile in care au avut loc toate aceste evenimente si de gravitatea faptelor.
Soţilor le este oferit dreptul de a pedepsi sotiile, iar parintilor de a-si putea
pedepsi aspru copiii, cu excepţia cazului în care vina este atit de mare incit este
nevoie de aplicarea unei pedepse publice, lucrurile fiind astfel gindite incit prin
asprimea si duritatea acestor pedepse sa fie indusa teama in rindul celor ce sint
predispusi sa incalce legile. Pedeapsa aplicata pentru cele mai multe dintre
crime este sclavia si chiar si pentru cele mai mari dintre ele; pentru ca pina la
urma ea nu este cu nimic mai puţin teribila decit moartea insasi, iar in acest mod
ei socotesc ca este in insasi interesul statului sa-i mentina mai degraba in starea
de sclavie, decit ca ei sa fie ucisi; de vreme ce munca lor este mult mai de folos
in fata societatii decit ar putea fi moartea lor; pina si expunerea publica a situatiei
lor de mizerie in care au ajuns, este menita a fi un exemplu capabil de-a insufla
mai multa teama pentru ceilalti decit ar putea sa le ofere prin moartea lor. Pentru
ca vor avea in fata ochilor zilnic astfel de exemple, ale unor oameni care n-au
stiut a pretui libertatea lor, prin slabiciunile lor lasindu-se purtati pe cel mai
cumplit dintre drumurile vietii, in fata caruia doar moartea insasi poate fi

71. izbavitoare. Iar daca se intimpla cumva sa aiba loc rebeliuni ale sclavilor, ca ei sa
refuze indeplinirea sarcinilor, a obligatiilor si a ordinilor ce le sint date, vor fi tratati
intocmai fiarelor sălbatice ce nu pot fi domesticite, nici nu pot fi infrinate prin
lanturi, nici inchise in temnite, in cele din urma trebuind sa fie date mortii. In
schimb, aceia ce suporta rabdatori situatia lor acceptindu-si soarta si prin munca
grea si supunerea neclintita de care vor da dovada, vor arata ca manifesta cainta
pentru faptele lor din trecut, nu le este intru-totul rapita speranta ca intr-o buna zi,
prin clementa Principelui si mijlocirea semenilor, le va fi redata libertatea; sau cel
putin sa le fie redusa pedeapsa. Chiar pina si acela care indeamna o femeie
casatorita sa savirseasca un adulter nu este cu mai putina severitate pedepsit
pentru fapta sa; pentru ca Utopienii sint de parere ca intentia de-a savirsi o crima
este egala cu crima insasi; doar faptul ca ea n-a fost inca pusa in realizare nu
face ca acea persoana care a esuat in mirsava ei incercare, sa fie mai putin
vinovata.
Bufonii le ofera prilejul Utopienilor pentru o mare desfatare si gasesc a fi un
lucru gresit si ticalos pentru aceia ce manifesta un comportament rautacios, sau
se poarta urit fata de ei, astfel incit nu considera a fi gresit ca oamenii sa se
distreze in compania lor; in opinia lor acesta este si un mare avantaj pentru
bufoni insasi, pentru ca daca oamenii ar fi asa de severi si de posaci incit n-ar
putea gasi nicio incintare in comportamentul lor ridicol si in glumele lor stupide,
nu ar avea niciun respect fata de ei, nici nu i-ar recomanda altor persoane si nu
s-ar putea astepta nici la un tratament foarte bun din partea lor, gasind aceste
glume mai degraba rautacioase, mai ales atunci cind este bine stiut ca ele sint
intotdeauna facute pe socoteala altor oameni. Daca un cetatean doreste sa-i
reproseze unui altuia forma rau intocmita sau unele parti imperfecte ale corpului
sau, aceste aprecieri nu vor fi considerate drept o reflectie a acelei persoane ce
a fost tratata intr-un mod atit de gresit, dar in schimb va fi socotit un lucru
scandalos sa critice in altul insusiri ce-au fost lasate de la natura si pe care el
prin propria vointa nu poate sa si le schimbe. Este considerat drept semnul unei
minti sordide si al unei personalitati lipsite de sensibilitate, sa nu conserve cu cea
mai mare grije o frumusete ce-a fost lasata de la natura, in vreme ce utilizarea
fardurilor este socotita un lucru rusinos si degradant. Au putut observa cu totii ca
ceea ce recomanda o sotie in cel mai inalt grad este probitatea vietii ei,
respectul, supunerea si grija ce o aratata fata de sot, pentru ca asa cum doar
citiva au fost prinsi in mrejele dragostei doar de frumusetea lor, tot asa toti ceilalti
sint fermecati doar de acele virtuti care fascineaza intreaga lume si in fata caruia
niciun suflet de om nu poate ramine rece si nepasator.
La fel cum procedeaza in cazul celor ce se fac vinovati de crime si sint aspru
pedepsiti pentru faptele lor, tot asa acopera cu onoruri publice pe aceia ce se
arata a fi plini de virtuti, ridicind statui in pietele publice pentru a cinsti onoarea
acelor oameni care si-au servit tara in cel mai inalt mod, ca un omagiu adus
memoriei acelor fapte deosebite de care ei au dat dovada, pentru a fi incrise in
constiinta urmasilor si a le inspira modele de conduita care sa constituie pentru ei

72. cele mai inalte exemple de viata.
Daca oricare dintre ei va nazui sa ajunga cu orice pret la o anumita demnitate
in Stat, este un lucru sigur ca n-o sa reuseasca niciodată sa o atinga; cu totii
locuiesc impreună in buna intelegere si orinduiala, fara ca aici sa existe conflicte
intre cetateni si autoritati, pentru nici unul dintre magistrati nu se arata a fi prea
aspru, arogant, sau crud si insolent fata de cetateni; iar acest lucru face ca ei sa
fie mai degraba numiti parinti, precum se si arata dealtfel a fi meritindu-si pe
deplin acest nume, iar oamenii manifesta fata de ei intreaga onoare si respect ce
de drept li se si cuvine fara a fi nevoie sa fie constrinsi in acest sens pentru ca
niciunul dintre ei nu se da in laturi de-a arata acest lucru in modul cel mai deschis
si mai liber cu putinta. Insusi Printul nu se distinge intru nimic de ceilalti cetateni,
nici prin infatisarea sa, nici prin faptul ca ar simti nevoia sa poarte o coroana, el
se remarca doar printr-o manunchi de spice pe care-l poarta permanent in mina,
iar asa cum el este totodata si marele preot, este precedat intotdeauna de o
persoana ce poarta inaintea sa o luminare de ceara.
Ei au doar citeva legi scrise pentru ca prin insasi modul in care este redactata
Constitutia lor nu au nevoie de existenta mai multor intocmiri decit cele pe care
le-au mostenit de la primii legislatori. Gasesc de condamnat toate acele natiuni a
caror legislatie, impreuna cu toate tomurile de comentarii facute asupra acestora,
se ridica pina un numar atat de mare de volume; pentru ca ei cred ca este un
lucru total nerezonabil sa obligi oamenii sa asculte de un corp de legi care sunt
intr-o astfel de cantitate si cu toate acestea arunca lucrurile intr-un si mai mare
intuneric, incit ele nici nu pot fi citite si nici intelese de fiecare dintre supusii
statului.
In rindul lor nu exista nici profesia de avocat, aceasta fiind considerata o
incercare de-a ascunde adevarul problemelor si de-a denatura legile; si tocmai
de aceea, ei cred ca este mult mai bine ca fiecare om sa isi pledeze propriul sau
caz si sa aiba incredere deplina in judecator, la fel cum in alte locuri clientii au
incredere in consilierii lor. Acest lucru va insemna ca multe din intirzierile si
aminarile ce fac ca un proces sa ajunga o actiune aproape perpetua vor fi
inlaturate, iar adevarul va fi cautat cu mai multa convingere, pentru ca dupa ce
partile isi vor expune punctele de vedere asupra cazului fara toate acele
rastalmaciri si artificii pe care avocatii vor incerca sa le sugereze, mai apoi
judecatorul va examina in intregime chestiunea sprijinind cu simplitate acele
persoane ce sint manate doar de bune intentii, care intr-o alta situatie ar fi fost
inlaturate prin viclenia unor astfel de persoane versate in rastalmacirea legilor si
in ascunderea adevarului sub o perdea de cuvinte bine mestesugite, in fata
carora un judecator poate fi mai temator sa recunoasca unde se afla adevarul si
mai putin obisnuit cu tot acel hatis de legi carora legislatorii le-au dat o
asemenea forma, incit parca in mod intentionat au dorit sa apere furii si
raufacatorii si sa pedepseasca tot pe cei pagubiti. Incit numai de justitie nu se

73. mai poate vorbi intr-un astfel de Stat, in care mai degraba domneste dreptul celui
puternic, sau s-a ajuns pina acolo incit tilharii sa intocmeasca legile dupa bunul
lor plac, iar judecatorii fie ca se tem sa nu isi piarda slujbele, fie au ajuns pe
deplin la mana lor, se feresc sa mai vada dreptatea acolo unde se afla, incit se
poate spune pe buna dreptate ca Zeita dreptatii este cu desavirsire oarba iar
balanta ei trage cu tot dinadinsul spre talerul puterii, nepastuindu-l intotdeauna
pe cel nevinovat, tot pagubasul fiind pus sa plateasca, cel fara putere celui
puternic si saracul celui bogat. In vreme ce aici in Utopia, fiecare cetatean poate
intelege toate aceste legi doar printr-un simplu studiu, intr-atit de clar este
exprimat prin cuvinte intelesul legii, ceea ce face ca sensul ei sa fie unul clar, fara
sa mai poata fi interpretat dupa cum ii dicteaza fiecaruia interesul. Iar Utopienii
argumenteaza acest lucru astfel:
3·
toate legile sint promulgate in scopul ca fiecare om sa-si cunoasca
drepturile si datoriile,
4·
plecind de aici ele trebuie redactate in cuvintele cele mai clare si
acordindu-se frazei cel mai evident sens, din vreme ce frazele cele mai
rafinate si subtile lasa locul la atitea speculatii ce se pot face, incit nici nu
pot fi deplin intelese, nici nu doresc a se face explicite pe deplin, ci isi
doresc sa serveasca doar a face aceste legi cu totul nefolositoare pentru
cea mai mare parte a omenirii si in mod special, tocmai pentru aceia care
au si cea mai mare nevoie de existenta lor, incit se dovedeste dorinta lor
vadita ca acestia sa fie lasati la buna placere a stapinirii;
5·
pentru ca pina la urma ar fi mult mai bine fara existenta lor, decit sa le
formuleze in asemenea termeni, incit chiar pina si omul care s-a dedicat
celui mai aprofundat studiu si poseda cea mai vioaie putere de intelegere,
nu poate descoperi in niciun chip care ar putea fi intelesul lor; atunci ce sa
mai zici despre omul de rind, care prins in menghina strinsa dictata de
ocupatiile zilnice necesare existentei lui, nu are nici ragazul, nici
capacitatea ceruta de-o asemenea temerara intreprindere.
Utopienii se bucura de o astfel de legislatie, incit pina si citiva dintre vecinii lor
care sint astazi oameni liberi si stapini pe destinele lor, ce nu cu multa vreme in
urma au fost ajutati de Utopieni sa scuture lanturile tiraniei, sint atit de incintati de
virtutile ce se gasesc in mijlocul acestui popor, incit si-au exprimat fata de acestia
dorinta lor expresa de-a trimite acolo magistrati pentru a-i guverna; citiva dintre ei
sint schimbati in fiecare an in vreme ce altii doar dupa un interval de cinci ani, iar
la sfirsitul mandatului fiecaruia dintre ei sint insotiti pina in Utopia fiind acoperiti
cu onoruri si laude ca un semn de inalta cinste si de mare respect aratat fata de
faptele lor, urmind a lua de aici alti oficiali care sa urmeze intocmai exemplul lor.
O astfel de inalta cinste aratata fata de ei reprezinta recunoasterea faptului ca sau dovedit pe deplin capabili sa se inalte pina la nivelul datoriei fata de supusii lor

74. si sa lucreze spre fericirea si siguranta tuturor. Iar de vreme ce conditia fericita
sau nefericita in care se gaseste la un moment dat o anumita natiune depinde
intr-o masura atit de mare de magistratii pe care ii are in fruntea sa, nici nu
puteau sa faca o alegere mai buna, de vreme ce acei oameni nu sint tentati de
niciunul dintre acele avantajele ce le poate oferi puterea unor oameni slabi si
urmariti de interese meschine, pentru ca in mijlocul lor dobindirea de mari
latifundii si bogatii nu poate avea nicio insemnatate, deoarece in cele din urma
vor trebui sa-i paraseasca si sa intoarca in patria lor, in timp ce ei fiind acolo
straini nu se pot implica in niciun fel in animozitatile si amicitiile ce exista aici,
devenind astfel membrii unor grupuri oligarhice ce doresc acapararea bogatiilor
si a puterii din acea tara in dauna celei mai mari parti a populatiei ce este adusa
in cea mai lucie saracie, pentru a fi apoi mai usor guvernata dupa cum o cer
interesele acelei oligarhii corupte, tot la fel de sigur cum ei vor actiona si asupra
judecatorilor care vor fi influentati in hotaririle lor fie de avaritie, fie de slugarnicia
sau de interesul dictat de anumite amicitii si cirdasii, astfel incit acolo va urma o
disolutie a intregii justitii, cea care este principala temelie si adevaratul izvor de
putere al intregii societati.
Utopienii numesc prietene toate acele natiuni vecine ce folosesc magistrati
din rindul lor dar in mod special acele natiuni carora le-au facut odinioara servicii
atit de mari, eliberindu-i de jugul sclaviei sub care ii adusesera tiranii ridicati chiar
din mijlocul lor. Pentru ca mult mai adesea se intimpla ca o natiune sa fie
subjugata chiar de cei provenind din rindul ei, fata de care intotdeauna cetatenii
arata o slugarnicie, o toleranta si o supunere oarba, pe care n-ar fi aratat-o altfel
niciodata in fata unui strain, mintindu-se singuri si incercind sa impace cu ideea
falsa ca raul ce vine din interior este totdeauna si cel mai mic rau, ca si cum
acesta ar fi tot un gen de bine, ajungindu-se pina la a pierde cu desavirsire
notiunea de Bine, ce este inlocuita intru-totul cu alegerea dintre un Rau si un alt
Rau. Cit despre aliantele pe care Utopia le realizeaza cu celelalte state, datorita
faptului ca acolo exista o permanenta intocmire de aliante ce sint urmate
perpetuu de ruperea lor, ei evita sa intre in astfel de tratate ce nu le pot oferi nici
cel mai mic beneficiu, ci sint mai degraba urmate de dobindirea de noi vrajmasii,
care altfel n-ar fi avut nici cel mai mic motiv sa se nasca. Dupa credinta lor toate
acele ligi sint lipsite pina si de cea mai mica insemnatate, de vreme ce acele
legaturi comune ce intreaga umanitate le imparte prin insasi fiinta ei nu sint
capabile sa-i unifice pe oameni, cu atit mai putin cele citeva vorbe goale pline de
desarte promisiuni de credinta nu pot sa aiba nici cel mai mic efect; si sint tot mai
convinsi de asta prin tot ceea ce vad ca se petrece in jurul lor, unde niciuna din
natiunile intrate in astfel de tratate si aliante nu are de gind sa-si onoreze nici
macar acele obligatii care au fost luate chiar de ei insisi. Stim foarte bine cu cita
credinta sint tinute promisiunile date chiar aici in Europa, unde doctrina Crestina
este unanim acceptata, iar ele sint considerate drept sacre si inviolabile! Acest
respect se datoreaza in parte spiritului de justitie si cucernicie al principilor, iar pe
de alta parte datorita respectului si veneratiei aratata in fata papilor, care tot asa
cum sint cei si mai credinciosi dintre cei ce isi respecta promisiunile facute, tot la
fel ii indeamna si pe alti printi la realizarea acelor obligatii ce le revin; iar atunci

75. cind cele mai slabe masuri dau gres, recurg la intreaga severitate oferita de
mijloacele de blamare bisericeasca, gindind ca va fi cel mai indecent lucru posibil
daca un om ce se distinge in mod special prin titlul sau de "cel mai credincios
supus al lui Hristos", nu isi va respecta cuvintul pe care l-a intarit printr-un tratat.
Dar in aceasta lume descoperita de curind ce nu se afla la o prea mare
distanta fata de noi in ceea ce priveste modul de viata si obiceiurile oamenilor de
aici, cu toate acestea nu exista printre ei credinta in trainicia acestor ligi, desi ele
sint facute cu toata pompa celor mai sacre dintre ceremonii; ba chiar aceste
legaminte sint cu atit mai repede rupte pe seama anumitor pretentii ce sint
stipulate in frazele din tratate care in mod intentionat sint alese sa fie trecute in
forma cea mai ambigua, astfel incit sa nu poata sa fie niciodata obligati sa le
respecte intocmai si sa gaseasca intotdeauna citeva chichite inventate pentru a
scapa de obligatiile pe care si le-au asumat; si astfel ei vor putea sa distruga
dintr-o singura lovitura si cu atita usurinta atit acele ligi cit si credinta lor. Si
acestea sint facute cu o asemenea imprudenta incit orice om care se respecta pe
sine se va declara imediat cu o infacarata mindrie dispretuitoare impotriva tuturor
acestor siretlicuri si viclenii injositoare, pentru a rosti clar ca daca asemenea
fraude si inselatorii ar fi descoperite in afacerile incheiate intre oameni particulari,
ar merita a fi dusi imediat la spinzuratoare.
Pentru ca scopul lor este sa descurajeze omul de rind in a-si mai cauta in
orice fel dreptatea in aceasta lume, aruncind in derizoriu orice act de justitie, sau
cel putin acela de-a stabili aici doua tipuri de dreptate:
6·
una jalnica si nenorocita, ce trebuie sa tirasca la picioarele celor
puternici, la mai marii zilei, care sa-i priveasca asemeni unor zei din
inaltele lor functii, pentru ca ea este dreptatea norodului, tocmai prin
aceea ca apartine celor mai de jos si mai umili dintre oameni, ce trebuie
astfel mentinuti in saracie, mizerie si austeritate, impovarati de nevoi si de
griji prin numeroase restrictii, impozite si dari la care trebuie vesnic supusi,
pentru ca astfel ingenunchiati, sa nu cumva sa le treaca prin minte sa
depaseasca acele granite pe care ei le-au fixat pentru dinsii.
7·
celalta dreptate reprezinta o virtute speciala, un act de justitie aleasa,
de care se pot bucura doar cei puternici, cei care au in seama lor toate
grijile patriei, cei care intocmesc legile si isi impart dreptatea in asa fel incit
sa le permita sa subjuge prostimea si sa mane gloata, scutind-o de efortul
de a-si mai dramui singura averea si libertatea, pe care altfel n-ar sti s-o
foloseasca in directia potrivita. Astfel in marea lor marinimie ei iau asupra
lor si povara de-a mina aceasta turma de vite turbate si a se ingriji cu folos
pentru tara, insusindu-si toata bogatia si bunurile pe care acesta prostime
le produce, avind grije totodata sa-i mentina in acelasi tarc strimt, pentru a
nu se putea destepta prostimea si sa inceapa care cumva sa gindeasca
cu propriile capete.

76. Astfel ca intotdeauna ceea ce este legal si ceea ce este ilegal va fi
masurat in functie de placere si de interes.
O astfel de practica existenta in unele State vecine Utopiei ce au dovedit
deplin credinta de care pot da dovada citeodata oamenii ce au ajuns sa conduca
destinele popoarelor, pare sa-i fi determinat sa nu se angajeze in astfel de
aliante, in care cuvintul dat nu are nicio valoare si nimeni nu are de gind sa
respecte acele tratate pe care le-a semnat; si cu cit mai pline de Credinta par
acele cuvinte inscrise in rindurile lor, cu atit mai mult le provoaca repulsie, de
vreme ce cuvintul dat a devenit un percept mincinos si nu mai exista aici nicio
legatura naturala care sa apropie o natiune de alta, ce constituie pina la urma
aceeasi oameni, tot la fel de umani cum sint si egali in fata vietii si a mortii, doar
ca se afla separati de un munte sau o apa curgatoare, lucru care ajunge pina
intr-acolo incit ei sa se nasca intr-o stare de ostilitate unii fata de ceilalti! si la fel
plecind de la aceste principii, ar trebui sa fie legalizate toate daunile si
nenorocirile ce le pot abate asupra acestor vecini, fata de care n-au stabilit niciun
fel de dispozitii care sa fie semnate prin tratate si chiar si atunci cind aceste
tratate sint incheiate, ele nu vor trebui sa curme dreptul de-a organiza campanii
de calomnie si prada, dar mai ales vrajmasia ce a fost nascuta de acest nefericit
munte sau de aceasta blestemata apa, daca prin maiestria exprimarii folosita in
aceste tratate, vor fi strecurate tot felul de chichite si prevederi ce se vor dovedi
curind a fi atit de eficace aplicate, intorcindu-se chiar impotriva lor.
Pe cita vreme aici se considera ca niciun om nu poate fi socotit inamicul
nostru, atita vreme cit nu ne prejudiciaza cu nimic si ca tocmai acel parteneriat
bazat pe aceleasi interese comune ce exista intre oameni inca de la natura, este
cel care tine locul acestor ligi. Iar acea bunatate si intelegere ii uneste pe oameni
cu mult mai multa eficacitate si forta decit ar putea s-o faca orice fel de tratat, de
vreme ce angajamentele ce sint luate din toata inima de oameni se dovedesc a fi
mult mai puternice decit catusele si obligatiile unor simple cuvinte.
DESPRE DISCIPLINA ARMATA
Utopienii detesta razboiul considerindu-l un lucru foarte brutal de care sint
demne doar fiarele salbatice si tocmai de aceea este considerat o rusine pentru

77. specia umana, care prin practica lui este mai tenace decit toate bestiile si nu se
dovedeste a fi cu nimic mai buna, actionind din aceleasi instincte primare ca si
jivinele codrului, intocmai unor umbre ale trecutului ale carui himere nascute le
bintuie noaptea constiinta, care n-au invatat nimic si nu cunosc nimic din tot ceea
ce apartine maretiei naturii umane. In contradictie cu aproape toate celelalte
natiuni ei considera ca nu poate fi nimic mai dezonorant decit gloria ce este
cistigata in razboaie. Dar cu toate acestea obisnuiesc a se dedica zilnic
exercitiilor militare si studiului disciplinei razboiului, in care alaturi de barbati sint
initiate si femeile, astfel incit in caz de necesitate sa nu fie prinsi pe picior gresit,
sa fie luati prin surprindere si nepregatiti in fata unui pericol ce s-ar putea naste
intr-o buna zi, la care sa poata participa si femeile lor; dar asta doar pentru a se
apara ei insisi, sau sa-i apere pe prietenii lor in fata oricarei agresiuni ce ar fi
pornita miseleste impotriva lor, sau pentru a-i asista in campaniile de ajutor
pentru infringerea tiranilor ce au preluat puterea Statului subjugind si exploatind
poporul. Pentru ca ei isi ajuta prietenii nu doar in razboaiele de aparare dar chiar
si in campanii ofensive; dar niciodata nu se angajaza intr-o asemenea actiune
pina ce nu s-au consultat inainte pentru a analiza toate posibilitatile prin care pot
fi aplanate conflictele aparute, sa analizeze terenul pe care se va duce lupta si
pina nu au gasit ca toate cererile de reparatii solicitate au fost respinse, astfel
incit razboiul devine inevitabil. Ei nu doar ca socotesc incursiunile de jaf
efectuate asupra unor state vecine perfect juste, dar considera ca ele sint cerute
si de ordinea publica si in acest sens este perfect justificata si deposedarea lor
de bunuri pentru a fi aduse in tara drept parada de razboi, tot la fel cum se
intimpla adesea ca negustorii unei tari sa fie deposedati de toate bunurile lor intro alta tara sub pretextul incalcarii unei legi injuste, sau prin interpretarea
perversa a unei legi bune de catre magistratii corupti din acea tara in beneficiul
unuia dintre ai lor. Iar acesta este socotit un mai bun motiv de razboi decit toate
celelalte, deoarece aceste injurii sint facute sub aparenta legii.
Aceasta a fost singura cauza ce a stat la baza declansarii razboiului cu
Nefelogetii, impotriva Aleopolitanilor, doar cu ceva vreme mai inainte, deoarece
negustorii din acele vremuri de inceput aveau sa se intilneasca, asa cum
obisnuiesc sa spuna ei, cu marea nedreptate de mai tirziu, care indiferent daca
era prin ea insasi buna sau gresita, a condus la declansarea unui mare razboi in
care au fost angajati multi dintre vecinii lor, iar forta lui de desfasurare a fost
sprijinita de taria de care au dat dovada in intretinerea acestui conflict deschis, ce
nu doar ca a zguduit din temeli multe din Statele infloritoare din acea regiune si a
afectat atit de teribil pe celelalte ce au fost pustiite de flacarile acestui dezastru,
dar dupa o serie de nenorociri s-a sfirsit prin cucerirea si caderea in sclavie a
Aleopolitanilor, care desi inaintea acestui razboi se gaseau intr-o situatie mult
superioara Nefelogetilor, aveau sa fie cu toate acestea supusi; iar Utopienii, desi
i-au ajutat in acest razboi luptind de partea lor, cu toate acestea nu au avut
pretentii pentru a participa la impartirea tarii sau a pradei de razboi.

78. Dar i-au sprijinit pe prietenii lor cu atita vigoare in obtinerea reparatiilor pentru
injuriile si daunele ce le-au fost produse, incit daca ar fi fost produsa in dauna lor
orice fel de paguba nu ar fi dat dovada de atita violenta fata de acele persoane
ce le afectau interesul propriu, ci ar fi dorit mai degraba sa-i pedepseasca pe cei
care le-au refuzat astfel dreapta despagubire prin retinerea in intregime a
comertului practicat cu astfel de oameni. Iar asta s-a intimplat nu datorita faptului
ca ei ar fi tinut la vecinii lor mai mult decit la proprii cetateni, ci pentru ca vecinii
lor facind negotul prin intermediul fiecaruia dintre cetatenii statului, o frauda este
capabila intr-o mai mare masura sa afecteze capitalul comercial al acestor
particulari, in vreme ce in Utopia proprietatea fiind publica, desfasurarea
comertului este facuta doar cu acele bunuri aflate in surplus, pierderea putind fi
acoperita mult mai usor. Tot la fel cum Utopia nu se asteapta sa obtina nimic din
schimbul acestor mafuri exportate, care pentru ei reprezinta un surplus ce are o
mai mica importanta, in acest fel fiind si mai putin afectati; si de aceea ei cred ca
ar fi prea aspru sa pedepseasca o neplacere atit de mica cu declansarea unui
razboi in care ar putea sa-si piarda viata sau libertatea un numar atit de mare de
oameni; in schimb, daca se intimpla ca unul din supusii Statului sa fie ucis sau
ranit infiorator de autoritatile publice sau cetatenii unui alt Stat, ei isi vor trimite
imediat ambasadorii pentru a cere ca persoanele ce se fac vinovate sa le fie
inmanate imediat, iar daca acest lucru le va fi refuzat, nu se vor da in laturi sa
declanseze impotriva lor ostilitatile razboiului; pe cita vreme daca aceste cereri
sint indeplinite vinovatii vor fi condamnati la moarte sau la sclavie.
O victorie singeroasa obtinuta in razboi ii mihneste si ii rusineaza deopotriva
si o considera o fapta tot atit de nechibzuita ca si cum un negustor nepriceput ar
cumpara cele mai bune marfuri de pe piata la preturile cele mai ridicate. In nicio
victorie obtinuta in batalie nu gasesc o glorie la fel de mare ca in cea cistigata
prin intelepciunea unei bune conduceri si astfel purtate incit sa obtina victoria
fara nici cea mai mica varsare de singe, doar prin abilitatea si destoinicia
strategilor, folosindu-se de cele mai surprinzatoare si desavirsite tactici militare.
In asemenea cazuri este organizata primirea lor cu cele mai mari onoruri militare
si sint ridicate monumente triumfale in onoarea invingatorilor, pentru ca ei
recunosc ca astfel de oameni actioneaza in deplina conformitate cu regulile
naturii umane prin obtinerea unor victorii prin inteligenta lor si curajul lor, cucerind
inamicul intr-un astfel de mod in care nicio alta creatura de pe aceasta planeta
nu poate actiona, cu exceptia omului, cel care utilizeaza forta si puterea sa de
intelegere. Ursii, leii, mistretii, lupii, cainii, se folosesc de forta corpului pentru a-si
invinge adversarul, toate acele calitati prin care fiecare dintre aceste animale ii
sint superioare omului atit prin forta cit si prin ferocitatea lor naturala, in vreme ce
omul le poate supune pe toate doar prin puterea sa de judecata si intelepciunea
spiritului sau.
Singurul scop pe care Utopienii il urmaresc in razboi este sa obtina prin
mijlocirea fortei acele obiective ce le-ar fi putut obtine daca ar fi reusit sa
preintimpine razboiul, iar daca acesta nu poate fi evitat, sa cistige o victorie atit

79. de hotarita incit sa fie razbunate toate jignirile suferite si sa introduca in rindul
inamicilor o asemenea teroare, incit niciodata in viitor sa nu-si mai doreasca un
astfel de afront. In acest sens sint concentrate toate actiunile si planurile lor si
sint conduse intr-un astfel de mod, din care reiese destul de evident, ca toate
acele actiuni care primeaza nu sint dorinta de faima sau obtinerea unor victorii
incununate de o glorie fastuoasa lipsita de onoare, ci isi afla obirsia plecind de la
ceva mult mai simplu si usor de inteles, din nevoia de a mentine propria lor
siguranta si securitate.
Imediat ce este declansat razboiul, Utopienii sint preocupati sa intocmeasca
numeroase anunturi oficiale ce sint insemnate cu sigiliile lor obisnuite si sint duse
in secret intr-un mare numar, pentru a fi afisate in acelasi timp in locurile publice
cele mai frecventate din tara inamica. Prin acestea ofera o mare rasplata acelora
ce se vor incumeta sa-l asasineze pe principele acelei tari, oferindu-se totodata
si alte recompense atragatoare pentru uciderea demnitarilor situati imediat dupa
print pe scara ierarhica in conducerea statului, prin toate aceste oferte generoase
ei reusind sa intoarca balanta victoriei de partea lor. In acelasi timp sint dublate
sumele cuvenite celor care in loc de-ai ucide pe principalii lor inamici, vor reusi
sa-i ia prinsi si sa-i ofere vii in mainile lor. Totodata ei fac propunerea celor mai
importante personaje aflate in jurul printului sa-si tradeze compatriotii, oferindu-le
in schimb imunitatea asupra persoanei si familiei lor, impreuna cu o mare
recompensa; in acest fel sadesc samanta neincrederii in rindurile dusmanului,
nascind animozitati si creind confuzie printre apropiatii printului, care vor simti
permanent teama inspirata de un mare pericol, pentru ca deseori s-a intimplat ca
multi dintre ei sa fie atrasi in cursele intinse de dusmani, fiind tradati tocmai de
catre aceia in care aveau si cea mai mare incredere; si cu atit mai mult vor simti
dureros plutind deasupra lor spectrul tradarii avind in vedere uriasele
recompense ce sint oferite de Utopieni, tot asa cum se obisnuieste a se spune ca
nu exista cetati inexpugnabile ale caror porti sa nu se deschida in fata unor asini
incarcati cu saci de aur. Iar Utopienii cunosc foarte bine riscurile la care se supun
cei care isi asuma o asemenea intreprindere si maresc aceste sume proportional
cu pericolul la care se expun. In acest scop le ofera alaturi de marile sume platite
in cel mai curat aur si intinse domenii in interiorul acelor natiuni prietene, unde le
pot asigura un adapost sigur si ferit de orice primejdii din exterior. Iar ei sint bine
cunoscuti drept un popor religios care isi respecta cu cea mai mare strictete
cuvintul dat si isi onoreaza cu sfintenie promisiunile facute.
Desi acest obicei de-a trata inamicii le poate aparea altora drept nemilos si
infam ei il apreciaza intr-un mod deosebit, pentru ca este privit mai mult ca un
mijloc intelept de-a pune capat rapid unui razboi intr-o maniera destul de simpla
si fara varsare de singe si care in alte circumstante ar putea fi unul destul de lung
si de singeros, unde cistigarea unei batalii nu va mai tine atit de mult de hazard.
Aceasta modalitate, in care prin uciderea citorva persoane vinovate sint crutate
vietile a numerosi supusi si adversari, este privita ca un gest de indulgenta si
milostenie fata de inamici, care sint tratati in acest fel cu cea mai curata dragoste

80. fata de omenire de care un popor intelept poate da dovada; caci prin sacrificarea
celor citiva vinovati este ferita intreaga tara de furia razboiului ce se va napusti in
toate acele teritorii si care va duce la uciderea celor mai multi dintre locuitori si la
caderea celorlalti in robie. In acest fel ei isi arata bunatatea si ingaduinta chiar si
fata de inamicii lor, fata de care dovedesc aceiasi compasiune ca si fata de propri
cetateni, cunoscind foarte bine ca cea mai mare parte a lor nu se angajaza de
buna voie in razboi, ci sint tiriti cu forta, de pasiunile nascute in principii lor.
Daca nici aceasta metoda nu va avea niciun efect, vor sadi in rindul inamicului
samanta zizaniei, stirnind si incurajind pe fratele printului si pe citiva dintre cei
mai puternici oameni din rindul nobililor, sa aspire la cistigarea tronului. Iar daca
nu vor reusi sa produca haosul pornind din interior, atunci ii vor incuraja pe acei
vecini ce le poarta o veche dusmanie, determinindu-i sa reia ostilitatile impotriva
lor, ridicind din nou toate acele vechi pretentii ce-au nascut o permanenta ura
intre cele doua tari si care de fapt n-a incetat niciodata, ci doar asteapta prilejul
cel mai potrivit pentru a iesi din nou la suprafata. In acest scop ii vor sprijini prin
toate mijloacele, oferindu-le din plin ajutoare in bani si chiar si un sprijin militar,
care cu toate acestea va fi destul de limitat, mai mult constind in trupe auxiliare,
tocmai pentru a proteja pe cit posibil propri supusi, caci asa cum am vazut au o
grije deosebita fata de ei, ajungind pina acolo, incit nu ar accepta sa schimbe pe
niciunul dintre ei, fie chiar si pentru un principe vrajmas.
Pentru ca asa cum string mari cantitati de aur si argint tocmai pentru
asemenea ocazii neprevazute, nici nu precupetesc cheltuirea lor, din vreme ce
pentru ei toata aceasta bogatie nu reprezinta nicio valoare in sine. Si asa cum
detin toate acele mari bogatii in propria tara, unde pentru ei reprezinta doar un
semn rusinos de care sint vrednici doar sclavii, tot asa detin si vaste tezaure in
statele vecine, ce le sint indatorate profund, astfel incit isi pot usor permite sa
angajeze soldati din toate regiunile invecinate pentru a purta povara razboiului,
dar in mod special lefegii lor sint angajati din Zapolet, o tara ce se afla la cca.
500 de mile la rasarit de Utopia. Ei sint o natiune cruda, salbatica si feroce, ce
traieste in muntii stincosi si in codrii adinci in mijlocul carora s-au nascut si unde
si-au petrecut cea mai mare parte din viata. Sint obisuiti cu viata dura, cu frigul si
arsita din muntii lor arizi, in care trebuie sa munceasca din greu pentru a cistiga o
hrana mizerabila, necunoscind nimic din toate bucuriile oferite de viata. Nu
cunosc mestesugurile, nici cultivarea pamintului si nu-si fac prea multe griji in
privinta locuintei si hainelor pe care le poarta, cresterea vitelor fiind singura lor
ocupatie; cei mai multi dintre ei traiesc din vinatoare si din jaf, fiind facuti parca
doar pentru a se ocupa cu sarcina razboiului. Tocmai de aceea ei cauta orice
prilej favorabil pentru a se oferi mercenari in slujba altor state ce se afla in
disputa, fiind pregatiti in orice moment sa asigure trupele necesare oricarui
solicitant. Un mare numar dintre ei se afla in cea mai mare parte in afara tarii,
angajati fiind in armatele tarilor vecine in shimbul unei simbrii destul de modeste,
gata oricind sa-l serveasca pe acela ce le asigura aceasta leafa mizera. Nu
cunosc niciuna din celelate meserii pe care viata le ofera, ci doar pe cea a

81. razboiului, pentru care sint si angajati mercenari. Servesc in armatele oricui ii
angajeaza in acest scop, slujindu-i deopotriva cu un mare curaj si o credinta
nestramutata fata de cel care le cumpara serviciile, dar nu pot fi determinati sa
se angajeaze pe o durata de timp determinata, conditiile in care se face
intelegerea permitindu-le ca a doua zi sa treaca de partea inamicului, daca
acesta se ofera sa le plateasca o simbrie mult mai atragatoare; si cel mai
probabil se vor reintoarce iarasi impotriva lui in ziua urmatoare, daca vor primi o
oferta mai tentanta din partea adversarului.
Cu toate acestea, se intimpla sa existe aici si citeva razboaie in care ei sa nu
faca parte din armatele ambelor tabere combatante si din cite este relatat,
adesea s-a intimplat sa fie cu totii angajati in teritoriile aceleiasi tari, astfel ca sau acomodat deplin cu aceasta natiune si cu tovarasii lor, insa in timp, atrasi fiind
de mirajul unor bogatii efemere ce le-au fost trecute prin fata ochilor de acesti
principi straini, au ajuns pina acolo incit sa uite legaturile si prieteniile lor de la
inceput si sa se ucida intre ei doar pentru o mica suma de bani, lipsita de orice
fel de insemnatate; iar in zilele noastre manifesta un asemenea interes pentru
bani incit au ajuns sa shimbe zilnic tabara doar pentru diferenta oferita de o solda
mai mare cu un singur penny pe zi. Astfel ca cea care ii mana azi este in
intregime doar avaritia lor si cu toate acestea, acesti bani pe care ii pretuiesc atit
de mult, au o atit de mica utilitate pentru ei, pentru ca tot ceea ce cistiga prin
singele varsat pe cimpul de lupta este repede risipit pe cele mai luxoase lucruri,
ceea ce pentru ei nu reprezinta pina la urma nimic altceva decit cea mai jalnica si
nenorocita forma a vietii.
Aceasta natiune ii serveste pe Utopieni impotriva tuturor inamicilor sai, pentru
ca ei ofera si cele mai mari sume pentru sustinerea razboiului. Utopieni nu se
arata a precupeti niciun efort financiar, in acest scop mentinind si uriasele comori
si asa cum ei cauta pe cei mai buni dintre oameni pentru a-i aduce in tara lor, tot
asa profita pe deplin si de acesti mercenari ce sint angajati in armatele lor,
nedindu-se la o parte de-a se folosi de acest soi rau de oameni dar care sint cei
mai vrednici in a intretine si a hrani razboiul, pe care-i atrag destul de usor
oferindu-le o mare rasplata pentru a-si expune viata sortii norocului si intimplarii,
cea mai mare parte dintre ei nemaiintorcindu-se niciodata pentru a incasa
recompensa hotarita. In vreme ce acelora ce reusesc sa scape le platesc cu cea
mai mare generozitate si credinta sumele promise. Acest lucru ii va determina sa
se aventureze din nou atunci cind se va oferi o noua ocazie; pentru ca Utopienii
nu-si fac probleme in ceea ce priveste numarul celor cazuti din rindurile lor si
considera intocmai ca pe un serviciu facut omenirii daca vor reusi sa scape
lumea de un astfel de soi rau si vicios de oameni ce pare a alearga dupa un
cistig murdar incolo si incoace, ca o adevarata scursura a umanitatii; Pe linga ei
mai folosesc in rindul armatelor si pe cei pe care se bizuie pina la urma intreaga
lor actiune, cei carora in trecut le-au facut servicii atit de mari impreuna cu
trupele auxiliare ale natiunilor prietene, alaturi de care lupta si trupele formate din
proprii supusi. Iar conducera armatelor este incredintata unor oameni eminenti,

82. recunoscuti unanim pentru geniul si virtutile lor dovedite, pentru a fi numiti
generali en chef. Alaturi de el sint trimisi inca doi oameni de credinta ce nu sint
mai putin cunoscuti pentru faima lor, care vor ramine consilierii sai particulari dar
in acelasi timp fiind desemnati sa-i succeada la conducerea armatelor daca
printr-o intimplare nefericita primul va cadea pe cimpul de batalie sau va fi prins
de dusman; in acest fel ei se asigura impotriva oricaror evenimente neprevazute
pe care hazardul le poate aduce, ca un astfel de accident determinat de
pierderea generalului en chief nu puna in pericol intreaga armata.
Trupele formate din proprii supusi sint constituite doar din acei cetateni ce se
ofera de buna voie pentru a participa la campaniile militare si nu forteaza pe
cineva sa inroleze impotriva vointei sale, deoarece ei cred ca atunci cind un om
este obligat sa lupte fara sa-si doreasca asta, nu doar ca o va face fara nicio
hotarire, ba chiar mai mult, el ar putea fi de-a dreptul inspaimintat, frica sa
putindu-se transmite intregii ostiri, care vazind lasitatea lui in fata inamicului se
poate contamina, stiut fiind ca intr-o batalie este destul sa fuga din fata
dusmanului doar citiva osteni si urmindu-le exemplul, o va lua pe urmele lor
intreaga armata. Insa atunci cind se intimpla ca razboiul sa fie purtat pe teritoriul
propriu, in urma unor invazii straine, sint chemati la oaste toti locuitorii valizi, fara
a se mai tine seama de bravura lor pe cimpul de batalie; si ,fie ca sint asezati pe
zidurile de aparare, fie sint urcati la bordul navelor de lupta, cei mai putin curajosi
dintrei ei sint astfel postati incit sa nu poata sa dea indarat in fata dusmanului
provocind panica in rindul armatei si devina rusinea semenilor. Fie datorita
faptului ca sint prinsi in mijlocul luptei sau ca sint astfel asezati incit nu se pot
retrage, se vad nevoiti sa-si infringa lasitatea, adesea intimplindu-se ca impinsi
de virtutea necesitatii, atunci cind nu le-a mai ramas nimic de pierdut, sa dea
dovada de o bravura deosebita pe cimpul de lupta, devenind un exemplu pentru
camarazi si dovedind inca o data adevarul acelor cuvinte ce spun ca disperarea
este cea care da nastere la cei mai viteji dintre ostasi. Si asa cum nu obliga pe
nimeni sa lupte impotriva vointei sale, nici nu impiedica pe acele femei ce isi
doresc sa lupte alaturi de sotii lor, mai mult inca, ei le incurajeaza laudindu-le
bravura si curajul si asezindu-le in rindurile din fata ale armatei ca pe cei mai
merituosi dintre soldati, avind onoarea de a porni batalia si a-i lovi primii pe
inamici. In rindurile armatei sint intotdeauna plasati alaturi, tot asa cum parintii
lupta alaturi de copii, iar cei de acelasi singe si vechii prieteni de arme lupta umar
linga umar, ajutindu-se unul pe altul si incurajindu-i pe ceilalti cu barbatia si zelul
lor; si este una dintre cele mai mari rusini pe care le poate suferi un om in
aceasta viata, ca unul dintre soti sa-i supravietuiasca celuilalt, sau copii sa scape
teferi din batalia in care si-au pierdut parintii, astfel incit atunci cind va incepe
batalia ei vor lupta pina la ultimul om cu o ferocitate ce va inspaiminta adversarul
si se va vedea nevoit sa retraga in fata unor oameni atit de hotariti, ce sint atit de
strins legatii unii de ceilalti, atit in viata cit si in moarte.
Si asa cum utilizeaza cele mai intelepte strategii pentru a cruta supusii si a
evita angajarea lor directa in lupta, daca este posibil, fac ca furia bataliei sa

83. loveasca in acele trupe de mercenari pe care le-au angajat sa poarte greul
razboiului, insa atunci cind devine necesara intrarea in lupta a propriei armate,
aceasta va ataca cu un curaj egal acelei prudente ce-a determinat evitarea
angajarii lor inca de la inceput in toiul luptei si desi forta de izbire nu va avea o
extraordinara violenta de prima data, presiunea exercitata asupra inamicului va
spori treptat, pe masura ce trupele se desfasoara, forta lor presind continuu
asupra liniei inamice cu o asemenea hotarire, incit mai degraba vor trebui ucisi
decit sa poata fi respinsi; pentru ca intr-adevar, dupa moartea lor intreaga datorie
le va reveni copiilor, care eliberati de orice temeri si nelinisti isi vor putea indrepta
intreaga atentie asupra inamicului intocmai acelor mari maestri in arta razboiului
ce se dovedesc purtatorii celui mai dirz curaj, intr-atit sint de insufletiti de cea mai
nobila si nebiruita hotarire. Priceperea lor in arta razboiului sporeste curajul si
acele sentimente intelepte, care conform legilor acestei tari le sint insuflate odata
cu educatia, le ofera un indoit curaj, pentru ca ei sint inzestrati pe deplin cu
intelegerea tuturor acelor valori si stiu ca nu se merita sa-ti risipesti aceasta
singura viata ce i-a fost daruita omului printr-o fericita intimplare, lasind-o sa
treaca asemeni unui lucru lipsit de orice fel de importanta, ori s-o cheltui in van
cu nimicuri fara de niciun folos, care nu-ti vor putea aduce niciodata nici cea mai
mica bucurie, dar inteleg totodata ca nici nu trebuie sa traiesti cu orice pret intr-o
viata lipsita de libertate si onoare si sa-ti doresti sa-o pastrezi sacrificind toate
bucuriile ei, alegind astfel cea mai ticaloasa si infama forma de existenta, care in
cele din urma iti va produce mai multa suferinta decit moartea insasi. Si in cel
mai cumplit foc al luptei si in cele mai riscante misiuni sint angajati tocmai acesti
tineri care s-au devotat de buna voie cauzei lor, cei ce vor fi insarcinati a incerca
sa-l captureze sau sa-l ucida pe comandantul armatei dusmane, fie intilnindu-l in
cimp deschis, fie prin organizarea unei ambuscade, urmarindu-l pretutindeni si
rupind pe rind apararea inamica, vor incerca sa apropie de el sau chiar sa-l
raneasca de la distanta, in asa fel incit asigurindu-si deplin protectia prin curajul
si ferocitatea atacului declansat, rareori se intimpla sa dea gres in incercarea lor
si in cele din urma sa nu-l captureze sau sa-l ucida in plina lupta.
Atunci cind obtin o victorie incearca sa ucida cit mai putini dintre dusmani,
dorind mai degraba sa-i ia prinsi pe cei mai multi dintre ei si preferind sa pastreze
rindurile armatei in ordine, sa-i retina pe soldati sa porneasca in urmarirea
resturilor imprastiate ale ostirii dusmane, asa incit daca au angajat in lupta pina si
ultimile rezerve ramase fara insa sa cistige batalia decisiva, vor prefera mai
degraba sa lase inamicul sa scape, decit sa permita ruperea armatei in urmarirea
trupelor inamice ce se retrag in dezordine, reamintindu-si foarte bine ca adesea
s-a intimplat ca inamicii sa cada in aceasta capcana ce le-a fost intinsa deliberat,
tocmai atunci cind au crezut ca armata lor a fost infrinta si se retrage in deruta,
iar inamicul imaginindu-si ca a obtinut victoria, pornind in urmarirea lor a permis
armatei sa rupa ordinea de bataie pentru a se pierde intr-o urmarire
dezorganizata; astfel incit, socotind acest moment potrivit interventiei lor, au
cazut ca un adevarat traznet peste acea intreaga armata aflata in toatala
disolutie, declansind o adevarata vinatoare si trimitind asupra lor toate trupele
pastrate in rezerva. Aprecierea inteligenta a acestui moment decisiv a intors

84. intreaga soarta a bataliei si dupa o rasturnare de situatie au ajuns ca dintr-o
pozitie ce parea a fi disperata, sa-i rapeasca din mina dusmanului o victorie ce
se arata a fi fara dubii de partea lui si doar prin aceasta mutare inteligenta cei
care pareau a fi deja infrinti, au devenit deodata invingatori.
Este foarte greu de spus daca ei sint mai mari mesteri in intinderea curselor
dusmanului sau in evitarea lor. Uneori ei par ca se pregatesc sa retraga, in
vreme ce nici nu se gindesc la asa ceva, iar atunci cind doresc sa paraseasca
cimpul de lupta, in situatia in care ii defavorizeaza pozitia trupelor lor fata de cele
dusmane, executa aceste manevre in asa fel incit este imposibil de crezut ca
acest lucru se va putea intimpla. Pentru ca daca vor observa ca sint intr-o pozitie
defavorabila sau sint coplesiti numeric de adversar, vor porni imediat in mars
intreaga armata in toiul noptii, pastrind cea mai desavirsita ordine si tacere
pentru a se pune intr-o noua pozitie, sau prin anumite strategii abile vor induce in
eroare inamicul cu privire la manevrele ce doresc sa le execute. Iar daca vor
executa retragerea pe timpul zilei, intreaga armata se va afla intr-o asemenea
ordine incit nu va fi mai putin periculos sa cada asupra lor intr-o retragere
strategica decit intr-un astfel de mars. Obisnuiesc sa fortifice cimpul de lupta cu
santuri adinci si largi de aparare, in timp ce pe marginile lor cladesc valuri inalte
de pamint intarite cu palisade; toate aceste lucrari sint realizate prin intermediul
muncii oferite de sclavii lor, alaturi de care participa intreaga suflare a armatei,
exceptindu-i doar pe cei care asigura paza, asa incit, atunci cind sint puse la
lucru un numar atit de mare de brate de munca, este terminata in scurt timp o
linie de fortificatii cum greu s-ar putea altfel inchipui. In privinta echipamentului lor
de razboi este acordata o deosebita atentie inzestrarii cu tehnica de aparare, fara
a folosi insa greoiul echipament defensiv ce impiedica manevra rapida a trupelor
si i-ar impiedica in marsurile lor, fiind gindit in asa fel incit sa le poata permite
chiar si traversarea unor cursuri de apa inot, pentru ca toti cei care sint antrenati
in arta razboiului, printre celelalte sporturi se ocupa si cu practicarea acestuia.
Atit trupele de infanterie cit si cavaleria sint inzestrate cu arcuri de razboi fiind cu
totii adevarati maestri in manuirea lor. Nu sint inzestrati cu sabiil fiind echipati in
schimb cu securi de lupta ce sint destul de grele si de bine ascutite, pe care le
invirt cu o agilitate uimitoare doborindu-si dusmanii la pamint sau azvirlindu-le in
ei. Sint experti in constructia si utilizarea masinariilor de razboi pe care le ascund
cu o asemenea abilitate incit inamicul nici nu le sesizeaza prezenta pina nu sint
asezate in linia de bataie si dezlantuie iadul asupra lor, mergind pina acolo incit
nici nu inteleg ca ar putea fi realizata o defensiva eficienta fara utilitatea
extraordinara pe care o ofera aceste masini de lupta. Cel mai important
considerent care sta la baza utilizarii lor in toate conditiile pe care le ofera o
batalie este faptul ca pot fi transportate si folosite cu o mare usurinta aproape in
orice fel de situatie
Atunci cind se intimpla sa intre intr-o alianta ei isi vor respecta cu sfintenie
cuvintul dat, nicio provocare nefiind in stare sa-i determine sa incalce acele
conditii ce au fost stipulate in tratat. Niciodata nu se intimpla sa pustiasca

85. teritoriile statelor inamice, nici sa dea foc holdelor de cereale si chiar si atunci
cind pornesc in mars fortat isi iau cele mai potrivite masuri de siguranta astfel
incit recoltele sa nu fie calcate in picioare de trupele de infanterie sau de
cavalerie, pentru ca nu se stie niciodata cind le vor fi necesare chiar lor, putinduse intimpla in anumite situatii limita sa-i salveze de la un iminent dezastru. Nu
ranesc niciodata un om neinarmat daca acesta nu se intimpla sa fie o iscoada
inamica trimisa pentru a spiona, iar atunci cind un oras se preda de buna voie el
este luat sub totala lor protectie. Atunci cind cetatile sint cucerite cu forta armelor,
trec prin ascutisul securilor doar pe aceia care s-au impotrivit cedarii fara lupta,
intreaga garnizoana pierzindu-si libertatea si fiind transformata in sclavi, in vreme
ce cetatenilor de rind nu le este adusa nici cea mai mica atingere; iar acelora ce
au sustinut predarea le ofera o recompensa din bunurile celor condamnati, restul
fiind distribuit trupelor auxiliare formate din cetatenii statelor prietene, nepastrind
nimic din intreaga captura de razboi pentru ei insisi.
La sfirsitul razboiului nu ii forteaza pe aliatii lor sa le ramburseze cheltuielile
prilejuite de intreaga expeditie, urmand sa le recupereze pe seama celor cuceriti,
fie sub forma de moneda, care este pastrata mai apoi pentru o situatie de acelasi
gen, fie sub forma de domenii, din a caror renta periodica urmeaza sa-si achite
intreaga datorie de razboi. Veniturile ce sint ridicate din aceste citeva teritorii
ocupate si printr-o crestere treptata au ajuns sa se ridice la aproape 700 de mii
de ducati pe an. In scopul recoltarii acestor impozite sint trimisi acolo citiva dintre
oamenii lor de credinta care au ordin sa duca o viata grandioasa, magnifica,
asemeni unor adevarati printi, ceea ce inseamna ca vor trebui sa consume in
acea tara cea mai mare parte din sumele ce sint colectate, iar asta tocmai pentru
a stimula si incuraja dezvoltarea mestesugurilor aici, doar o mica parte din
intreaga suma revenind Utopiei si care este lasata la rindul ei pentru a forma un
capital ce este imprumutat locuitorilor de aici in vederea dezvoltarii legaturilor
comerciale si stimularii comertului. Si aceasta este metoda aplicata in cea mai
mare parte a timpului in toate regiunile aflate sub stapinirea Utopiei, doar daca
nu se iveste o situatie speciala ce impune stringerea acestor taxe doar pentru a fi
utilizate de ei, lucru care se petrece insa destul de rar. Parte din domeniile noii
tari cucerite sint atribuite drept rasplata acelora pe care i-au incurajat doar ceva
mai devreme sa se aventureze intr-o intreprindere atit de disperata. Daca oricare
print ce s-a angajat sa poarte razboi impotriva lor va face pregatiri sa invadeze
tara, mai intii va fi prevenit de pericolul la care singur se expune si de faptul ca va
transforma propria lui tara intr-un cimp al razboiului, peste care va domni doar
moartea si jalea, pentru ca nu vor suferi transformarea iubitei lor insule intr-un
teatru de razboi, iar daca acest lucru va trebui cu toate acestea sa se intimple, ei
vor prefera sa-si apere patria doar cu cetatenii poprii, evitind sa aduca trupe
auxiliare, care nu vor face altceva decit sa mareasca si mai mult distrugerile si
nenorocirile pe care in mod inevitabil le va produce razboiul.

86. DESPRE RELIGIA UTOPIENILOR
In Utopia exista citeva religii recunoscute intre care se impart cetatenii tarii, iar
acest lucru se intimpla nu doar in fiecare parte a insulei, ci chiar in fiecare dintre
orasele ei; unii dintre ei se roaga la soare, altii la luna, in timp ce o alta buna
parte se inchina la planete; in vreme ce unii au ales sa venereze omul, acea
stralucire pe care el o avea in timpul antichitatii, tot la fel de bine cum el si a fost
in acele vremuri de inceput, pline de virtute si de glorie, iar acest lucru nu se
intimpla a fi totuna cu veneratia ce-i este aratata unei zeitati obisnuite, caci aceea
este aratata numai in fata unei fiinte supreme, a unui adevarat Dumnezeu; cea
mai mare parte dintre ei nu se inchina insa niciuneia din aceste zeitati, adorind
drept zeitate unica o fiinta eterna, invizibila, infinita si de nepartuns, ca pe o fiinta
aflata cu mult deasupra intelegerii noastre omenesti si a carei esenta se afla
imprastiata pretutindeni in Univers; nu atit prin toate acele particule ce stau la
baza a tot ceea ce exista si se gasesc raspindite pretutindeni in jur, cit prin
puterea si virtutea Sa; aceasta zeitate este numita Tatal tuturor lucrurilor si
considera ca El se afla la temelia inceputului, cresterii, progresului, vicisitudinii si
sfirsitului tuturor lucrurilor, care numai de la El isi pot afla obirsia; si doar Lui i se
cuvine si ei ii ofera intreaga onoare si respectul cuvenit unei fiinte divine, singura
careia i se inchina si o venereaza ca pe unicul si adevaratul Dumnezeu. Si asa
cum parerile lor difera in toate celelalte, in aceasta privinta sint cu totii de acord,
gindind ca aici exista o Fiinta Suprema, cea care a creat si guverneaza intreaga
lume, pe care in limba lor o numesc Mythras. Singura diferenta este aceea ca in
timp ce o parte dintre ei cred ca aceasta fiinta careia ei se roaga este tocmai
Fiinta Suprema, in vreme ce cealalta parte cred ca numai idolul ales de ei poate
fi acest Dumnezeu unic; cu toate acestea sint de comun acord asupra unui
singur principiu, ca indiferent de cine sau de ceea ce ar putea fi, prin natura ei ea
este imaginea vie a acestei Fiinte Supreme. Ea reprezinta acea grandioasa
Esenta in fata maretiei si gloriei careia se inchina toate natiunile planetei.
Treptat, cei mai multi dintre ei s-au indepartat de toate acele superstitii ce pina
nu demult erau prezente in mijlocul lor si au imbratisat cu totii aceasta religie
unica ce pare sa o reprezinte pe cea mai buna dintre ele, fiind in acelasi timp si
cea mai apropiata de asteptarile pe care omul le are fata de religie, care sa poata
fi capabila sa-i ofere o mangaiere pentru o viata de suferinta a carei singura
incununare este moartea, singura cale prin care se poate gasi o impacare cu
viata si o acceptare a tot ceea ce destinul unui om ii poate aduce in aceasta
singura viata. Pentru ca daca ar fi lipsiti si de aceasta ultima credinta intr-o viata
aflata undeva dinolo de moarte, ce le-ar mai putea ramane celor mai multi dintre
oameni, cei care isi duc viata asemeni unei eterne poveri, fiind mereu aplecati de
nevoi si lipsiti de cele mai multe dintre bucuriile vietii? De aceea Utopienii
socotesc ca pina si o religie ce propovaduieste transmigratia sufletelor dupa

87. moarte si trecerea lor in corpul unor animale, este cu mult mai utila tuturor
acestor nenorociti ai vietii, decit o religie care nu ofera nicio recompensa dupa
moarte. Tocmai de aceea nu este nicio indoiala, ca in scurta vreme vor imbratisa
cu totii aceasta credinta, tot asa cum cu multa vreme in urma au disparut si multe
din celelalte credinte; intocmai asa vor dispare si cele ce mai exista astazi in
rindul lor, daca cei care ii indeamna sa paraseasca toate aceste superstitii nu sar lovi de anumite accidente nefericite, pe care oamenii le socotesc ca fiind
semne trimise din Ceruri si-i fac sa se teama ca acel Dumnezeu caruia ei se
roaga, aflind ca doresc sa-l paraseasca, se interpune, pedepsindu-i pe toti aceia
care dispretuiesc autoritatea lui. Dupa ce au aflat de la noi relatarea vietii si
miracolelor lui Christos, minunata credinta a numerosilor martiri si singele pe
care ei de buna voie l-au varsat in apararea bisericii sale, toate acestea au creat
o extraordinara ocazie pentru raspindirea religiei lor peste un mare numar de
natiuni; si nici nu poate fi imaginat cu cita bucurie a fost ea primita in sinul lor, cit
de multa influenta a exercitat pentru a-i convinge sa treaca la aceasta religie
unica. Nici nu cred ca vom putea vreodata determina daca aceasta actiune a
purtat pecetea secreta a inspiratiei divine, sau daca toate acestea s-au intimplat
doar pentru ca pareau sa fie favorabile zeilor carora se inchinau acele
comunitati, care tot asa cum erau foarte specifici fiecarora dintre ele, erau si
foarte indragiti de ei, sau poate ca totul s-a petrecut numai datorita faptului ca ei
au inteles de ce l-au urmat pe Christos apostolii si au ales sa traiasca dupa acele
reguli lasate de el, ce mai sint inca pastrate in citeva comunitati formate de cei
mai devotati dintre Crestini. Indiferent de motivele ce au stat la baza alegerii lor,
adevarul este ca ei au fost atrasi si au imbratisat credinta noastra, un mare
numar fiind botezati in noua religie a lui Christos. Dar doi dintre tovarasii nostri
murisera deja si nu mai ramasese din nefericire niciun preot printre noi, mai eram
acum doar doi din cei patru citi fusesem la inceputul calatoriei, incit marele nostru
regret era ca nu le puteam impartasi sfintele taine, care nu pot fi oficiate decit de
un preot, in ciuda faptului ca ei au fost instruiti in toate celelalte invataturi ale
religiei noastre si s-au dovedit unii dintre cei mai inflacarati credinciosi. Cu toate
acestea s-a nascut in rindul lor o disputa aprinsa, astfel incit daca cei care au fost
alesi de catre ei sa le fie preoti s-ar putea sa nu aiba si caderea de-a oficia toate
slujbele sfinte, datorita faptului ca nu ar avea acea autoritate care sa emane si sa
fie primita din partea Sfintului Scaun; dar se pare ca aceasta disputa ar fi fost
rezolvata prin desemnarea anumitor persoane din rindul lor, desi acestea nu
fusesera inca numite pina in momentul in care i-am parasit.
Cei care nu au imbratisat religia noastra nu se temeau cu toate acestea de noii
sai adepti, nici nu incercau sa exercite asupra lor presiuni sau incerce sa-i
prigoneasca in vreun fel pentru a-i indeparta de credinta lor si atita vreme cit mam gasit printre ei n-am putut observa decit un singur om care a fost pedepsit din
motive religioase. El facea parte dintre cei botezati de curind si care, fara a
intelege pe deplin invatatura lui Christos pe care am incercat sa le-o impartasim
dupa puterile noastre si fara sa asculte de sfaturile noastre, a declansat o disputa
publica cu privire la religia Crestina, lasindu-se manat mai mult de zel, decit de
discretie si nu doar ca s-a aratat entuziasmat de serviciile divine oferite de noua

88. religie, dar a pornit si o apriga campanie de defaimare a vechilor ritualuri
religioase, pe care a inceput sa le condamne si infiereze in public, considerindule profanatoare; si a creat o si mai mare zarva, blamindu-i public pe toti cei care
continuau sa se inchine vechilor zei, acuzindu-i de erezie si impietate, numindu-i
blasfemiatori si blestemindu-i cu arderea vesnica in flacarile iadului. Dupa mai
multe astfel de predici in care a reusit sa iste destula vilva si tulburare in rindul
locuitorilor cetatii, a fost in cele din urma arestat si dupa o cercetare prealabila a
fost condamnat la exil, iar asta nu pentru ca ar fi defaimat si calomniat semenii
sai, ci pentru ca a produs zarva incitind cetatenii la revolta; pentru ca aceasta
este una din vechile lor legi, potrivit careia niciun om nu poate fi condamnat
pentru credinta sau religia sa. Inca de la prima Constitutie ce-a fost pusa la baza
sistemului lor de guvernamint, Utopus a inteles, ca inainte de a sosi si a lua in
stapinire aceste paminturi aici a domnit o mare revolta, generata de diferentele
dintre religia primilor locuitori, care erau atit de divizati, incit acest lucru i-a permis
o cucerire facila a intregii tari; din vreme ce in loc de a-si uni fortele, fiecare
factiune religioasa prefera sa lupte doar in numele ei. Astfel incit dupa ce el i-a
supus, a statornicit prin lege ca fiecare om sa fie liber sa-si aleaga acea religie
pe care el si-o va dori si ca poate sa incerce sa cistige adepti pentru ea, atit prin
forta reprezentata de argumentele pe care le va putea prezenta, cit si prin orice
alta cale prin care va reusi sa-i atraga pe oameni printr-o atitudine blinda si
pacifista de partea acelei doctrine religioase, insa fara sa incerce vreodata un
atac indreptat impotriva celor care apartin unei alte religii si fara a-i pizmui,
ponegri sau oropsi in vreun fel pe cei care vor continua sa fie de o alta parere; si
fara a se folosi de o alta forta decit aceea reprezentata de puterea sa de
convingere, careia nu va trebui sa i se alature niciodata vreo forma de repros sau
de violenta; si oricine va cuteza sa procedeze altfel va fi neintirziat condamnat la
exil sau la sclavie pentru intreaga sa viata.
Aceste legi au fost gindite de Utopus nu doar pentru a mentine pacea publica,
cea care asa cum putem vedea astazi are destul de suferit in urma
controverselor zilnice si a pasiunilor ireconciliabile stirnite de adeptii diferitelor
religii, tocmai datorita faptului ca pierd din vedere acest bine comun si singurul ce
poate avea vreodata vreo importanta, punind intotdeauna mai presus de toate
doar pretinsul interes al acelei religii careia ei ii slujesc, reusind ca pina la urma
sa faca mai mult rau, uitind ca rapindu-i religia unui om care crede totusi in ceva,
doar pentru a o inlocui cu acea noua religie ai carei propovaduitori sint, vor
submina in sine insasi credinta acelor oameni, determinindu-i sa-si piarda pentru
totdeauna increderea in orice posibil Dumnezeu, a carui fata poate fi asa de
schimbatoare, fiind mult mai greu de inteles, dar si mai greu de crezut. Ei nu-l
judeca decit intr-un mod pripit si nu dupa cum se poate potrivi credintei acelor
oameni, ce par tot mai mult a se indoi ca toate aceste religii atit de diferite ar
putea veni din partea unui Dumnezeu unic, care sa-i inspire pe oameni cu o atit
de mare varietate de credinte si ca acest lucru l-ar mai putea si multumi; tocmai
de aceea ei judeca lucrurile in cel mai prostesc si indecent mod cu putinta,
gindind ca un om il poate inspaimanta si teroriza pe un altul pentru a-l face sa
creada in ceva ce nu-i poate apare lui inca de la inceput a fi drept adevarat. Si

89. presupunind ca doar o singura credinta poate fi adevarata, in realitate tot restul
celorlalte credinte fiind false, el isi poate foarte usor imagina ca forta naturala a
adevarului ce salasluieste in acele principii universale va rupe toate acele umbre
nascute din ceata necunoasterii si-l vor lumina in cele din urma, distrugindu-i
orice incredere in aceste fantasme menite doar a-l supune unei vieti de sclav si
pentru a-l face sa creada intr-o ordine universala ce in realitate a fost gindita doar
de citiva sarlatani. Si toate acestea doar pentru ca ei n-au stiut a se folosi decit
de forta argumentelor lor asupra unor minti luminate si lipsite de orice
prejudecati; in vreme ce pe de alta parte, tot asa cum aceste dezbateri vor isca
violenta si tumult, tot asa si cei mai ticalosi dintre acesti predicatori ai mortii sau
ai vietii vesnice sint si cei mai indaratnici dintre toti, astfel incit pina si cea mai
buna si mai sfinta dintre religii poate fi inghitita de superstitiile proprii, tot la fel de
usor cum un lan minunat de grine poate fi napadit si inabusit de maracinisul si
buruienile ce cresc alaturi de spicele de griu.
Tocmai de aceea Utopus a lasat omului intreaga sa libertate, astfel incit sa
poata alege singur propria sa credinta in deplina conformitate cu acea cauza
careia el intelege sa se dedice; el doar a stabilit o lege solemna si severa
impotriva celor ce vor degenera intr-atit incit sa-si piarda pina si acea demnitate
umana mostenita de la Natura, incit sa-i lase pe ceilalti sa creada ca sufletul va
muri odata cu trupul sau, ca lumea este doar rodul guvernarii intimplarii, fara o
intelepta ordine a Providentei; pentru ca toti oamenii au crezut inca de la inceput
in puterile unei fiinte divine si ca aici exista un sistem de acordare a
recompenselor si pedepselor dupa moarte fiecarui om, intocmai dupa cum el s-a
comportat in aceasta viata, alegind sa fie bun sau rau; iar acum privesc la toti
acesti predicatori care gindesc lucrurile atit de diferit, ca la niste oameni pe care
de-abia se poate cineva bizui, de vreme ce au descompus si decazut un lucru
atit de nobil ca sufletul unei fiinte inzestrate cu inteligenta si ratiune, ce nici
macar nu mai poate fi deosebit azi de acela al unei fiare salbatice. Astfel ca un
astfel de om este tot atit de departe de-a fi potrivit unei societati umane pentru a
fi cetateanul unui stat guvernat de ordinea impusa prin legile sale, tot atit ca si
acele jivine feroce ce locuiesc in codrii intunecosi; din moment ce un om de acest
fel isi permite tot ceea ce poate indrazni, dispretuind toate legile si cutumele ce
au fost stabilite de oameni inca de la inceputul societatii pentru a putea convietui,
pentru ca este mai limpede decit lumina zilei, ca un astfel de om care nu se teme
de nimic altceva decit de legile tarii sale si care nu se asteapta la nimic altceva
dupa moarte decit la neantul din care s-a nascut, nu va avea niciun scrupul in a
incalca si evita toate ingradirile ce-ar putea fi impuse prin legile unui stat, fie prin
fraudarea lor, fie fortind acele limite, cind prin toate aceste actiuni isi va putea
permite sa-si satisfaca toate dorintele si sa-si implineasca orice poate naste
vointa sa fara limite. In mijlocul lor un om cu o minte atit de sordida ce pune la
baza principiilor sale astfel de reguli si maxime calauzitoare in viata, nu va fi
niciodata numit intr-o pozitie oficiala sau intr-un loc onorific, asa cum se intimpla
bunaoara prin alte state ale Europei; si cu toate acestea nici nu-l vor pedepsi
pentru egoismul si ticalosia lui, pentru ca la baza societatii lor stau tocmai aceste
sfinte principii, ca fiecare om sa poata gindi si alege liber calea ce isi doreste s-o

90. urmeze in viata, altfel putindu-se naste pericolul deschiderii drumului catre un
regim tiranic, ce va permite mai apoi ingradirea libertatii fiecaruia si a tuturor doar
pe baza aceluiasi principiu; nici nu-i va fi permis cuiva sa incerce sa schimbe
modul sau pervers de-a judeca lucrurile intr-un mod la fel de fatarnic, folosinduse de astfel de mijloace si incercind sa-l inspaiminte cu vorbe la fel de
mincinoase si inselatoare, pentru ca asemenea oameni care sint tentati sa-si
ascunda adevarata opinie in vorbe mincinoase sint dispretuiti public, toate aceste
stratageme mincinoase fiind considerate o frauda la fel de mare, sint la fel de
detestate de Utopieni. Ei manifesta o deosebita rezerva pentru ca asemenea
dispute sa aiba loc public in fata poporului de rind, in schimb chiar incurajeaza ca
aceste controverse sa fie abordate in particular, de catre preoti si alti oameni
importanti, fiind increzatori ca nebunia lor se va vindeca curind si va putea lasa
drum liber ratiunii.
Exista in schimb printre ei numerosi oameni ce cad in cealalta extrema, care
insa nefiind de o parere total daunatoare, nici intru-totul lipsita de intelepciune, nu
sint descurajati. Ei considera ca sufletele animalelor, ca si ale noastre, sint
nemuritoare, desi sint aflate intr-o pozitie total inferioara acelei demnitati pe care
se situeaza sufletul unui om si nu vor fi niciodata capabile de o fericire atit de
mare. Cea mai mare parte dintre ei sint ferm convinsi ca omul care va fi bun aici
pe pamint isi va putea gasi o fericire fara sfirsit intr-o alta stare; astfel incit desi ii
compatimesc profund pe toti aceia care se afla in suferinta aici, nu depling
moartea niciunui om, exceptind poate doar aceasta despartire pe care se vad
obligati sa o accepte atunci cind sint parasiti de cei dragi, cu inima strinsa si
impotriva vointei lor; pentru ca ei privesc la aceasta ca la o prevestire de rau
augur, asa cum sufletul unui om constient de greselile sale, parasind orice
speranta, s-ar teme sa lase in urma sa acest trup muritor, presimtind acea vreme
a ispasirii si suferintei pentru tot raul pe care l-a facut in aceasta viata. Considera
ca un astfel de om nu este primit cu placere in fata lui Dumnezeu, daca el nu a
pasit vesel si fara regrete din aceasta viata, ci este tirit fara voie sau impotriva
vointei lui. Imaginea unui astfel de sfirsit ii umple de oroare si-l poarta spre cele
vesnice plini de tristete si in tacere, rugindu-se pentru iertarea greselilor lui, in
timp ce acestuia ii vor ingropa trupul in pamint; dar atunci cind cineva isi incheie
viata plin de voiosie si speranta, nu se gaseste in jurul sau nimeni care sa fie
trist. Trupul sau este purtat pe ultimul sau drum in timp ce i se ridica imnuri in
care il lauda in termenii cei mai elogiosi pentru viata sa fara nicio gresala,
recomandindu-l astfel in fata lui Dumnezeu pentru purtarea sa aleasa; iar
intreaga procesiune ce-i poarta trupul spre locul de incinerare pare mai degraba
plina de solemnitate decit una trista, in acest loc urmind a se ridica un stilp ce va
purta o inscriptie in onoarea celui decedat.
Iar atunci cind se reintorc de la funeralii sint tinute discursuri despre viata sa
merituoasa si despre actiunile pline de onoare pe care le-a intreprins in timpul
vietii, dar se vorbeste mai ales si cu o deosebita placere despre seninatatea si
bucuria ultimilor ceasuri ale vietii sale. Ei considera ca respectul aratat in fata

91. memoriei unui om bun si merituos este totodata un bun moment pentru a-i
determina si pe ceilalti sa aleaga aceeasi cale demna de-a fi urmata, dar si cea
mai potrivita forma de veneratie ce-i poate fi aratata; pentru ca ei cred ca datorita
imperfectiunilor vederii umane sufletul este invizibil pentru noi, cu toate ca el isi
afla prezenta aici si poate sa auda tot ceea este spus despre cel care l-a purtat in
aceasta viata. Considera incompatibila cu fericirea acestor suflete ce s-au
desprins de trup, libertatea de-a se duce acolo unde ele isi doresc si nu si le pot
in niciun chip imagina a fi capabile de ingratitudine, sau sa nu-si doreasca sa-i
mai vada pe toti acei prieteni alaturi de care au trait in viata de pe acest pamint in
cea mai perfecta legatura a dragostei si prieteniei; pe linga asta, ei mai cred ca
toti acei oameni buni vor pastra dupa moarte intreaga afectiune ce-au
manifestat-o in timpul vietii, alaturi de cele mai nobile dintre sentimentele ce pot
salaslui intr-o fiinta umana si ca toate acestea vor fi prezente chiar intr-o forma
mult mai accentuata decit s-au facut simtite in aceasta viata si tocmai de aceea
ei ar continua sa se afle alaturi de cei dragi, putind sa observe tot ceea ce se
petrece aici si angajindu-se in sprijinul lor cu cea mai ferma convingere pentru a
le asigura succesul actiunilor ce le vor intreprinde, oferindu-le in acelasi timp
incredere prin protectia asigurata de ei; totodata, aceasta credinta in continua
prezenta a sufletului stramosilor alaturi de cei vii, ii determina sa fie retinuti fata
de orice actiune nechibzuita, motivindu-i sa caute in viata un tel nobil pentru a
carui implinire sa merite sa traiasca.
In egala masura dispretuiesc si ridiculizeaza orice fel de superstitii, precum si
credinta in tot felul de prororoci si in prevestirile aduse de acestia, impreuna cu
toata suita de ghicitori si cititori in stele, in zatul din cafea si in maruntaiele
animalelor sacrificate, care sint atit de adesea observate in rindul atitor natiuni ce
se lasa purtate de tot felul de sarlatani ce-i amagesc cu puterile lor vindecatoare
si viziunile inchipuite ale unor minti bolnave; in acelasi timp acorda intregul
respect si veneratia cuvenita acelor miracole adevarate, ce nu-si pot avea
originea plecind de la fortele naturii, care sint privite asemeni unor indicii si efecte
ale prezentei Fiintei Supreme, despre care exista numeroase marturii in mijlocul
acestei natiuni ce dovedesc aceasta existenta fara nicio urma de indoiala; iar
uneori, prin rugaciunile publice ce le inchina lui Dumnezeu primesc confirmarea
ferma ca ele au fost auzite, raspunzindu-li-se intr-un mod la fel de miraculos.
Ei gindesc ca prin contemplarea operei lui Dumnezeu si prin adoratia Sa
pentru aceasta mareata realizare implinesc una dintre cele mai placute forme de
veneratie ce ii este inchinata Lui.
Cu toate acestea exista un numar destul de mare in rindul lor, cei care din
motive religioase desconsidera invatatura si nu se apleaca niciodata catre orice
fel de studiu, dar fara a-si lasa un singur moment de ragaz se afla intr-o perpetua
corvoada, incredintati fiind ca fericirea ce va urma dupa moarte va fi asigurata de
toate lucrurile bune pe care un om le face in aceasta viata. Unii dintre ei se

92. ocupa de cei bolnavi, altii repara drumurile, spala farfuriile, repara podurile sau
sapa santuri, scot pietrele sau netezesc nisipul. Unii doboara si cara lemnele din
padure, altii se ocupa de transportul lor si al cerealelor si de tot ceea ce este
necesar a fi adus in cetatile lor. Iar acestea nu sint singurele indeletniciri,
limitindu-se sa serveasca doar la muncile publice; ei ii slujesc la fel de bine si pe
particulari si chiar intr-o masura mai mare decit o fac sclavii insisi; pentru ca daca
exista pe aici pe undeva o sarcina mai grea, care sa solicite o munca mai aspra,
intr-unele dintre cele mai grele conditii, de care toti ceilalti sa fie inspaimintati,
indepartindu-se cu groaza de la indeplinirea ei, in a carei realizare nu mai exista
aproape nicio nadejde, ei se ofera de buna voie s-o duca la bun sfirsit, luind-o
plini de voiosie de partea lor si asa cum toti ceilalti dupa o intreaga zi de munca
isi cauta binemeritata odihna a zilei, ei din propria lor vointa se impovareaza cu
cele mai grele sarcini, petrecindu-si intreaga viata intr-o munca fara ragazul unei
singure clipe irosite; si cu toate acestea nu-si doresc nicio rasplata pentru
aceasta truda neincetata, nevoind sa micsoreze cu nimic din valoarea muncii
celorlalti; si desi sint angajati in muncile cele mai grele si umilitoare ce sint
dispretuite de toti, acest lucru este tot atit de departe in a diminua pretuirea de
care ei se bucura, pe cit de mult sint stimati de intreaga natiune pentru meritele
lor de necontestat.
Acesti oameni se impart in doua categorii, unii care sint necasatoriti, sobri,
care au ales sa traiasca o viata plina de castitate, ce se abtin pina si de la
consumul oricarui fel de carne, intelegind sa traiasca o viata plina de modestie,
hranindu-se doar cu putin si incercind sa detaseze de toate placerile vietii si
optind doar pentru suferintele ei, urmarind sa poarte cele mai grele poveri si pe
cele mai dureroase din aceste nefericiri in speranta unor mari bucurii ce le vor fi
daruite intr-o viata viitoare; si cu cit se apropie mai mult de sfirsitul acestei vieti,
ei sint cu atit mai bucurosi si increzatori ca stradania lor va fi in cele din urma
rasplatita. Ceilalti, sint mai putin doritori sa accepte o viata asemeni supliciului
unui condamnat la munca silnica si toate privatiunile pe care primii si le-au ales
singuri si de aceea prefera casatoria, iar asa cum nu-si refuza niciuna din
placerile vietii, tot asa gindesc ca prin mariajul lor implinesc acea datorie de-a
zamisli prunci, ce-o au fata de insasi natura umana si totodata si fata de patria
lor; iar asa cum aleg sa traiasca aceste mici bucurii si mari satisfactii pe care
viata le daruieste omului, inteleg si sa se hraneasca cu carne, cu atit mai mult cu
cit au observat ca o hrana buna le sporeste puterea in implinirea sarcinilor grele,
fiind capabili sa depuna o cantitate sporita de efort; Utopienii ii privesc pe acestia
drept o secta ce da dovada de mai multa intelepciune, in timp ce pe ceilalti ii
considera a fi mult mai sfinti. Ei vor ride de buna seama de orice om care din
anumite principii va prefera statutul de celibatar sau o viata de munca si
suferinta, unei vieti tihnite si intelepte, dar ii admira si isi exprima consideratia
fata de cei care aleg toate acestea manati fiind de acele percepte existente in
religia lor. Pentru ca aici nu exista nimic fata de care sa fie mai prevazatori in
exprimarea unei opinii fatise decit credinta fiecaruia dintre locuitori. Acesti
oameni ce duc cea mai cumplita viata, impovarati fiind de cele mai grele dintre

93. sarcinile ei sint numiti Brutheskas, corespunzind la ceea ce noi numim un ordin
religios.
Preotii lor sint de-o pietate remarcabila si de aceea ei sint in numar foarte mic,
in fiecare oras fiind in numar de treisprezece, cite unul pentru fiecare templu; dar
atunci cind pleaca in razboi sapte dintre ei ii urmeaza, raminind ca in locul lor sa
fie alesi alti sapte care sa le preia temporar toate obligatiile in timpul acestei
absente; la reintoarcere urmind a prelua din nou toate atributiile pe care le-au
avut mai inainte, iar cei care au fost numiti pe locurile vacante ramin mai departe
in slujba inaltilor preoti, pina ce aceste locuri vor fi eliberate la moartea lor; pina
atunci ramin in subordinea lor ajutindu-i la implinirea datoriilor religioase. Ei sint
alesi de intregul popor prin sufragiu secret la fel cum sint alesi si magistratii,
pentru a preveni orice tulburari ce ar putea apare ca urmare a numeroaselor
factiuni religioase existente aici; iar atunci cind sint alesi in functie sint hirotonisiti
de insasi Colegiul Preotilor, cel caruia ii revine sarcina de-a se ingriji de toate
cele sfinte, de veneratia in fata lui Dumnezeu si atentia acordata credintei de
locuitorii cetatii si de moravurile lor. Si este una dintre cele mai mari umilinte sa fii
trimis in fata lor pentru a raspunde in fata unor acuzatii ce ti-au fost aduse sau
chiar sa-i intilnesti in secret, acest lucru atragind asupra ta suspiciunea celorlalti
locuitori. Datoria lor este doar sa predice multimii pentru a o reintoarce la
credinta si sa-i admonesteze pe cei ce se abat de la perceptele propovaduite de
ei, puterea de-ai pedepsi apartinindu-i in intregime Printului si magistratilor.
Singura pedeapsa ce pot sa o dea acesti preoti este excluderea din sinul
comuniunii religioase a celui ce a pacatuit, dar cu toate acestea nu exista aici
nicio alta pedeapsa mai inspaimintatoare decit aceasta, pentru ca asa cum acest
lucru ii va acoperi de infamie, tot asa le va incarca cugetul cu o teroare secreta,
intr-atit de mare este respectul aratat de ei fata de religie; niciunul dintre ei nu-si
va dori scutirea de noianul de sarcini ce apasa asupra lor ca o pedeapsa pe care
sint meniti s-o ispaseasca in aceasta viata; iar daca nu vor multumi pe preoti cu
raspunsurile date si cainta ce-o manifesta, vor fi dusi inaintea Senatului si
pedepsiti pentru necredinta lor fata de Zei. Educatia celor tineri este lasata pe
seama preotilor care ii introduc in tainele scrisului si-i formeaza modelindu-le
spiritul dupa invatatura ce-au primit-o din cartile lor sfinte, obisnuind inca de
timpuriu sa insufle acestor tineri credinta ca tot ce se gasest bun in ei va fi
deopotriva folositor pentru ei insisi si pentru toti din jurul lor, pentru ca ei au
observat in general ca atunci cind aceste invataturi bune sint sadite in sufletul
plin de inocenta si candoare al acestor copii, vor putea forma din ei adevarati
oameni, determinindu-i sa urmeze intreaga lor viata acest curs si asigurind in
acest fel linistea sistemului lor de guvernamint, deoarece astfel de oameni ce au
fost crescuti in frica fata de Dumnezeu si in speranta intr-o viata de apoi, vor fi
mult mai supusi si maleabili, fara sa poata creste in ei orice germeni ai revoltei
fata de ordinea ce-a fost stabilita in interiorul statului si fata de abuzurile si
privilegiile de care se inconjoara inteleptii lor cirmuitori, care au inteles sa se
slujeasca in acest fel de intreaga putere ce au conferit-o acestor clerici asupra
spiritului supusilor. Sotiile preotilor sint cele mai extraordinare femei din intregul
stat, putind la rindul lor sa ajunga preotese, la fel cum in vremurile indepartate se

94. petrecea cu fecioarele ce intrau in rindul ordinului religios pentru a sluji in
templele vechilor Zei.
Niciunul dintre magistratii statului nu se bucura de onoarea ce este aratata in
fata preotilor si chiar daca se va intimpla ca unii dintre ei sa comita anumite
crime, ei nu vor fi chemati sa dea socoteala pentru ele, urmindu-se exemplul
legiuitorilor statului pe care ii slujesc la rindul lor in mentinerea ordinii stabilite de
Dumnezeu pe acest pamint. Pedeapsa lor este lasata in sarcina Zeilor si
constiintei fiecaruia dintre ei, pentru ca ei socotesc ca nu sta in puterea
oamenilor sa-i judece pe cei care slujesc divinitatii sau au fost alesi de aceasta
sa conduca destinele celor multi, gindind ca este cu totul nepotrivit sa nu se tina
seama de aceste virtuti de care au dat dovada pentru a se ridica la un rang atit
de inalt si sa se ia in calcul doar faptul ca s-au lasat atrasi de luciul tuturor
acestor bogatii efemere si au decazut pina aici lasindu-se prada coruptiei si
viciilor ce-i atrag pe cei mai multi dintre oameni. Iar daca acest lucru se poate
intimpla destul de des, pentru ca omul este o creatura supusa greselii si
tentatiilor pe care viata i le ofera, fara a putea decurge de aici nicio consecinta
periculoasa, imunitatea de care se bucura in fata legilor fiind restrinsa doar la
aceste categorii ce se afla in numar destul de mic, in acest fel siguranta publica
nu va putea avea cu nimic de suferit, ordinea continuind a fi mentinuta in rindul
tuturor celorlalte clase sociale in virtutea acestei impartiri a lumii pe care Zeii au
hotarit-o in rindul oamenilor.
Pentru ca intr-adevar numarul lor fiind foarte mic reputatia de care ei se
bucura nu trebuie a fi stirbita cu nimic, mai ales cind sint atit de putini cei care isi
impart toate aceste demnitati apartinind acestei caste de binefacatori ai natiunii
ce se bucura de toate onorurile unor adevarati cirmuitori nascuti pentru a
conduce toata aceasta multime aflata in totala deruta, incit nici nu se poate vorbi
de prabusirea reputatiei de care ei se bucura, ce altfel ar putea duce la ruinarea
ordinii de stat si instaurarea anarhiei. Ei cred deasemenea, ca este o sarcina
imposibila sa poti gasi alti oameni de acest fel care sa se poata ridica pina la cele
mai inalte demnitati si sa duca toata povara statului pe umerii lor, incit este usor
de inchipuit ca unor astfel de persoane ce sint situate undeva deasupra
muritorilor de rind nu li se poate cere o moralitate obisnuita. Si aceste minunate
fiinte sint la fel de pretuite si de celelate natiuni vecine ce contempla modul
desavirsit in care este pastrata aceasta organizare a societatii si impartirea ei in
Utopia, pe care in admiratia lor socotesc ca numai intelepciunea dictata de o
vointa divina o putea lasa oamenilor.
Atunci cind Utopienii pornesc atacul pe cimpul de batalie, preotii care-i
insotesc se tin la o buna distanta de focul luptei, tocmai pentru a se putea ruga
asezati in genunchi si invesmintati in hainele lor sfinte, spre a inclina soarta luptei
si a aduce victoria de partea lor, dar si pentru cere indurare fata de sufletele celor
cazuti, rugindu-se pentru pace si ca un numar cit mai mic de razboinici sa fie

95. jertfiti de ambele parti pe altarul zeului Marte. Iar atunci cind victoria inclina
decisiv de partea lor ei alearga in mijlocul razboinicilor pentru a le potoli furia si
setea fata de varsarea de singe, iar daca unii dintre inamici vazindu-i, ii vor
chema alaturi de ei, vor fi crutati de toate umilintele la care ar putea fi supusi, iar
daca vor ajunge pina in preajma lor si le vor atinge vesmintele, nu doar ca vietile
le vor fi crutate, dar va fi aparata si intreaga bogatie de care ei se bucura; si
datorita acestor binefaceri toate celelalte natiuni ii privesc cu respect si
consideratie, pentru ca cel mai adesea ei nu pot sa-si apere nici macar propri
supusi si cu atit mai putin sa-i fereasca pe inamici de furia lor nestapinita
declansata in toiul bataliei, adesea s-a intimplat ca acesti preoti sa se interpuna
intre armatele lor ce se retrageau in dezordine si erau fortate sa fuga, salvind
viata multora dintre ei si evitind o mai mare varsare de singe, intermedierea
pentru tratativele de pace realizata de ei sfirsindu-se cu o pace incheiata in
termenii cei mai echitabili cu putinta; tocmai de aceea nu exista aici nicio natiune
intr-atit de cruda, de feroce si barbara, incit sa nu priveasca la ei ca la niste fiinte
sacre si inviolabile.
In prima zi a lunii si a noului an este organizat aici un mare festival la care
participa toata suflarea tarii. Ei masoara curgerea timpului dupa cursul astral
urmat de Luna, in vreme ce anii sint calculati dupa drumul parcurs de Soare in
trecerea lui. Prima zi este numita in limba lor Cynemernes, iar ultima este numita
Trapemernes, avind drept corespondent pentru noi festivalurile de la inceputul si
sfirsitul anotimpurilor.
Aici in Utopia sint construite temple splendide, ce nu doar ca sint ridicate intr-o
forma extraordinara, dar ocupa si o vasta suprafata, ce este cu atit mai necesara
cu cit numarul lor este destul de mic. Interiorul lor este ceva cam intunecat, insa
acest neajuns nu este datorat vreunei erori in arhitectura, ci vine mai mult din
faptul ca preotii lor au hotarit sa fie concepute astfel; deoarece ei socotesc ca
existenta unei cantitati prea mari de lumina in astfel de lacasuri de reculegere
duce la ravasirea gindurilor, in vreme ce disiparea ei moderata ajuta deopotriva
la concentrarea mintii si cresterea puterii de consacrare celor sfinte. Cu toate ca
in mijlocul lor exista un mare numar de religii, ele se regasesc la un moment dat
reunite printr-un punct comun, reprezentat de devotamentul aratat fata de Esenta
Divina; de aceea n-o sa poti vedea sau auzi niciodata in aceste temple nimic
altceva decit spiritul comun al tuturor acestor credinte, pentru ca acele secte
practica ritualurile particulare ale credintei lor doar in casele de rugaciune
inchinate acestor culte, fara sa incerce sa exercite acele rituri si rugaciuni ce sint
contrare celorlalte credinte religioase in locurile publice. Iar in interiorul templelor
nu exista reprezentata nicio imagine a lui Dumnezeu, astfel incit fiecare dintre ei
si-l poate infatisa in cugetul sau in concordanta cu acea imagine ce este
reflectata de cultul religios caruia ii apartine. Iar Dumnezeul propriu fiecaruia
dintre ei este chemat sub numele de Mythras, cel care reprezinta expresia
Esentei Divine, sau orice altceva fiecare dintre ei gindeste ca poate sa fie si nu
exista printre ei un singur credincios indiferent de cultul caruia ii apartine, care sa

96. utilizeze vreo rugaciune ce ar putea sa prejudicieze pe cineva in propria sa
credinta.
Se intilnesc de fiecare data in dimineata festivalului ce marcheaza sfirsitul
sezonului in temple pentru a ridica imnuri de multumire in fata lui Dumnezeu
pentru binefacerile ce le-a adus in timpul acelei luni sau an ce se afla acum la
sfirsit, cu toate acestea fara sa-si intrerupa postul; iar in ziua urmatoare, inca
devreme, se reintilnesc aici pentru a inalta rugaciunile lor in speranta ca noua
perioada ce incepe cu aceasta zi va fi una profitabila si fasta pentru toate
actiunile ce le vor intreprinde in viitor. In timpul festivalului ce va incheia aceasta
perioada, inca inainte de-a merge la templu, femeile si copii vor cadea in
genunchi inaintea sotului sau tatalui lor si-i vor marturisi toate greselile si
abaterile de la datoria lor, cerindu-si iertare pentru ele. In acest fel sint inlaturate
toate micile neintelegeri si nemultumiri ce pot afecta bunul curs al vietii si se pot
infatisa in templu cu inima curata pentru a marturisi credinta lor sincera, fara a fi
intunecati de niciunul din acele pacate ce altfel le pot umbri sufletul si incatusa
constiinta. Pentru ca ei considera unul dintre cele mai mari acte de impietate sa
intre in templu cu gindurile ravasite si constiinta incarcata, ori sa poarte in sufletul
lor orice urma de minie, ura, sau vrasmasie impotriva oricarei persoane,
indiferent de cit de mare ar fi acel rau pe care aceasta l-a comis fata de ei.
Gindind ca devin in acest fel ei insisi demni de cea mai grozava dintre pedepse,
daca vor oferi sacrificiul si devotamentul lor Zeilor fara sa-si curete mai intii
sufletul de toate aceste pacate si sa se impace cu ei insisi pentru a-si putea
regasi linistea si reconcilierea. In interiorul templului barbatii sint separati de
femei, primii fiind asezati in partea dreapta, in vreme ce femeile vor sta in partea
din stinga; iar cei care apartin de una dintre familii, vor fi asezati in spatele
capului acelei familii, astfel incit sa poata fi aratat si in public respectul de care se
bucura cel care ii conduce si in viata lor obisnuita; iar ei sint astfel amestecati
incit cei tineri sa afle asezati linga cei mai in virsta, pentru ca daca s-ar intimpla
ca tinerii sa fie impreuna s-ar putea foarte probabil sa se apuce de tot felul de
glume in loc de-a se naste in ei tocmai acel respect si teama religioasa in fata
Fiintei Supreme, singurul si cel mai important indemn ce poate aduce omul spre
supunerea neconditionata si catre o viata plina de virtute.
In sacrificiile inchinate de ei nu sint oferite fiinte vii, pentru ca ei considera ca
nu sint potrivite unei Fiinte Divine, astfel incit sa poata simti o placere perversa
din moartea unui animal tocmai acea Fiinta din gratia careia exista toate
creaturile ce poarta viata in trupul lor muritor. In acest scop este arsa tamiie si
alte plante minunat parfumate ce-si raspindesc mireasma in aer si sint aprinse
numeroase luminari de ceara in vreme ce-si inchina rugaciunile lor. Si nu incape
nicio indoiala, ca un asemenea prinos nu poate adauga nimic mai mult fata de
veneratia ce-o arata ei insisi in fata lui Dumnezeu, ci este doar o alta cale la fel
de pura si inocenta prin care isi manifesta credinta lor, crezind ca toate aceste
parfumuri si luminite, impreuna cu celelalte ceremonialuri religioase, printr-o
virtute necunoscuta si inexplicabila, innobileaza sufletul omului, ridicind in el cele

97. mai mari energii, pline de una dintre cele mai inalte virtuti, reprezentata de
bunatatea si voiosia ce se inalta dintr-o inima curata pentru a se inchina sincera
si senina in timpului serviciului divin, aratind intreaga sa adoratie fata de singurul
Dumnezeu.
Toata suflarea este imbracata in templu in haine tesute din cea mai alba
olanda, in timp ce vesmintele preotilor sint colorate in diferite nuante si lucrate
intr-un mod minunat. Cu toate astea nu sint confectionate din materiale
extravagante, nici nu sint ornate in fir de aur si argint sau impodobite cu dantele
si pietre pretioase, ci este compus din penele frumos colorate provenind de la
citeva specii de pasari si impletite cu o asemenea arta incit adevarata lor valoare
depaseste cu mult pe a celor mai pretioase materiale. Ei spun ca ordinea in care
sint asezate aceste pene reprezinta in sine tot atitea mistere ce sint trecute in
rindul preotilor prin acea traditie secreta ce insoteste cultul practicat de ei inca
din vremurile cele mai intunecate. Si asemeni acelor scrieri antice sacre pierdute
din pacate astazi, poarta in insemnele ce le reprezinta semnificatii ascunse si
misterele binecuvintarii acelor stiinte oculte ce-au fost lasate de la Dumnezeu
pentru a-i sluji Lui si in fata semeniilor. Iara in vreme ce preotii isi fac aparitia
invesmintati in aceasta tinuta sacra, se prosterneaza cu totii in genunchi in fata
lor cu o asemenea veneratie si supunere ca si cind s-ar fi aratat acolo insasi
acea zeitate careia ei i se inchina si-o proslavesc. Dupa o scurta perioada in care
isi manifesta in acest fel credinta, se ridica cu totii in picioare inaltind imnuri de
slava spre gloria lui Dumnezeu, fiind acompaniati de intreaga suita de
instrumente muzicale din care se inalta in acelasi timp sunetele lor, impletindu-si
armonia intr-o minunata forma. Multe dintre ele sint asemanatoare celor ce exista
si la noi insa acordurile ce se inalta din ele par a fi mult mai suave, in timp ce
altele au o forma asa cum nu am mai intilnit pina acum.
Si intr-un singur domeniu ne depasesc fiind mult mai avansati decit noi in
aceasta stiinta si anume in muzica; caci atit muzica lor vocala cit si cea
instrumentala este adaptata pentru a imita si a da expresie la intreaga pasiune
de care omul este capabil, acest gen fiind atit de potrivit pentru fiecare ocazie
fericita si indiferent daca este vorba de un imn vesel dintre cele ce erau cintate
odinioara pentru a alina sau a tulbura amintirea unor clipe fericite, fie pentru a da
expresie sentimentelor pornite din mihnire sau cainta, aceasta muzica lasa
impresia exacta a ceea ce doreste sa exprime prin intermediul ei, stirnind si
stimulind pasiunile si dind glas celor mai inalte sentimente ce patrund pina adinc
in inima si in constiinta ascultatorului. Cind incep sa fie intonate aceste imnuri
acompaniate de instrumente, atit preotii cit si multimea exprima toate aceste
simtaminte sub forma solemna a rugaciunilor inchinate lui Dumnezeu, in care
cuvintele sint aranjate in acea organizare desavirsita, versurile fiind in asa fel
compuse incit tot ceea ce rosteste intreaga multime intr-un singur glas se poate
regasi in fiecare dintre oamenii ce sint prezenti aici, iar invatatura ce este
transmisa sa poata fi folosita in fiecare caz particular, indiferent de conditia
fiecaruia dintre ei. Prin intermediul lor este recunoscuta existenta lui Dumnezeu

98. in calitatea Sa de autor si guvernator a lumii si sursa a tuturor lucrurilor bune ce
de la El le primesc, pentru care ii inalta acest tedeum si ii multumesc pentru
bunatatea si gratia Sa nesfirsita, pentru ca le-a oferit fericirea sa se nasca sub
cea mai minunata forma de guvernamint existenta in lume, daruindu-le o religie
in care speranta reprezinta singurul adevar din care decurg toate celelalte; iar
daca se intimpla sa greseasca si sa existe pe aici pe undeva un sistem de
guvernamint si o religie mult mai buna si mai placuta Lui, il implora sa le ofere
aceasta minunata ocazie incit sa o poata cunoaste, legindu-se prin juraminte
solemne sa-L urmeze oriunde El va hotari sa-i conduca. Dar daca sistemul lor de
guvernamint este cel mai bun, iar religia lor este singura adevarata, se roaga sa
intareasca aceasta regula ce domneste aici astfel incit ea sa poata fi cunoscuta
si impartasita incit intreaga lume sa fie guvernata urmind aceleasi reguli de viata
si aceeasi credinta in Singurul si Unicul Creator al tuturor lumilor posibile; asta
doar daca din anumite motive ce vor ramine pentru totdeauna de nepatruns si
necunoscute pentru ei, El nu va fi incintat de existenta unui numar atit de variat
de religii. Apoi isi inalta rugaciunile catre Dumnezeu pentru a le permite o trecere
cit mai usoara in imparatia stapinita de El, fara insa a banui ca doreste in vreun
fel sa limiteze sau sa ingreuneze accesul lor spre aceasta imparatie in care mai
devreme sau mai tirziu vor ajunge cu totii; dar daca se poate intimpla sa existe
aici anumite exceptii, atunci sa poata fi dupa dorinta lor luati cit mai repede din
aceasta lume desavirsita si din sinul sistemului lor de guvernamint exemplar,
pentru a ajunge cit mai repede alaturi de El, fara insa ca asta sa-i diminueze in
vreun fel autoritatea suprema, iar daca se poate acest lucru, fie chiar si prin cea
mai teribila dintre formele pe care Moartea le poate infatisa pe acest pamint, care
ar fi mult mai de dorit oricarui curs fericit din aceasta viata plina de bucurii si
impliniri, caci ei prefera mai degraba o moarte cumplita si in cele mai mari
chinuri, decit sa mai fie retinuti o singura clipa aici, fiind tinuti departe de El.
Atunci cind rugaciunile lor se incheie, cad cu totii din nou la pamint si dupa un
moment de reculegere se ridica pentru a se imprastia pe la casele lor, urmind asi petrece restul zilei in diferite forme de recreere sau cu practica diferitelor
exercitii militare.
In acest chip am putut sa descriu pe cit de bine am inteles eu insumi
Constitutia acestui sistem de guvernamint, despre care cred nu doar ca este cel
mai desavirsit din intreaga lume, dar ca este si singura forma de organizare
social-politica a unui stat, ce intr-adevar isi merita acest nume. Si in vreme ce in
toate celelalte parti ale lumii este destul de vizibil, ca atunci cind se vorbeste de
forma de organizare a unui anumit stat, un om intotdeauna se gindeste la situatia
sa, la pozitia, drepturile, avantajele ce decurg din calitatea de membru al acelui
stat, fiecare dintre oameni cauta propria sa bogatie si bunastare. Pe cind aici
niciun particular nu poseda niciun fel de proprietate sau de avere, toti oamenii
slujind interesului public. Si nu este nimic de mirare sa vezi oamenii slujind unor
scopuri atit de diferite, pentru ca pe cita vreme in rindul celorlalte guvernaminte
fiecare om stie ca daca nu se va ingriji el insusi sa-si umple hambarele proprii
pentru a-si asigura painea pentru ziua de maine va putea pieri de foame, tot la fel
va putea prevede si necesitatea de a favoriza binele public, punindu-l deasupra

99. intereselor personale, insa acest lucru se poate petrece numai atunci cind acea
forma de organizare a societatii ii ofera lui garantia ca de roadele muncii sale se
va bucura el si semenii sai, fara ca acestea sa fie acaparate de acea patura
destul de restrinsa, dar deosebit de avida si ticaloasa si toata aceasta bogatie a
unei natiuni sa incapa doar in depozitele fara fund a celor ce au fost hotariti de
soarta intimplatoare sa conduca vremelnic destinele acelui stat. In vreme ce aici
in Utopia fiecare om are dreptul la orice si este stiut de toti ca grija de capatii a
fiecaruia dintre oameni este aceea de-a mentine hambarele tarii pline
intotdeauna si deschise fiecaruia dintre ei, astfel incit orice particular sa se poata
aproviziona de aici; pentru ca intre ei nu-si gaseste locul distribuirea inegala a
bunurilor, astfel incit niciun om sarman nu se poate afla vreodata in nevoie si desi
niciun om nu detine nimic in proprietatea sa, toti oamenii acelei tari sint bogati,
pentru ca ce bogatie poate fi mai mare pentru un om, decit aceea de-a duce o
viata tihnita si lipsita de griji, eliberata de toata suita de nelinisti ce ii macina
permanent sufletul si-i trezeste indoiala? Fara ca aceste nelinisti zilnice sa apese
continuu asupra lui ca o nesfirsita povara, ce este permanent intretinuta si sporita
de vaicarelile fara sfirsit ale sotiei sale? Nici sa se teama de viata mizerabila pe
care sint sortiti sa o duca fii sai, nici sa fie chinuit de planurile fara sfirsit cum sa-i
incropeasca ficei sale o zestre? Si sa fie sigur ca toate acestea sint asigurate din
belsug si se gasesc chiar aici pentru el, copii, nepotii, stranepotii, pina la atitea
generatii cit singur isi poate inchipui? Si cu totii vor trai rasfatati intr-o astfel de
viata plina de toate bucuriile acestei lumi. Iar de vreme ce printre ei cei care sint
ajunsi de povara batrinetii si nu mai pot munci, pot sa duca in continuare o viata
la fel de lipsita de griji, atunci ce sa mai spunem despre aceasta cohorta
nesfirsita reprezentata de toti acei oameni care muncesc pretutindeni in lume,
fara sa poata cistiga prin sudoarea fruntii si bratelor lor nici macar atit cit sa duca
o viata mizerabila si plina de cele mai mari umilinte si constringeri, ce este
comuna doar vietii ce poate s-o duca un caine?
Si mi-as dori sa incerce sa compare cineva aceasta forma a dreptatii si
echitatii sociale ce exista in mijlocul acestor oameni, cu toate acele forme de
organizare sociala ce sint cunoscute in mijlocul celorlalte natiuni. Pentru ca eu
insumi mi-as pune propria viata garantie, ca aici nici macar nu se poate intrezari
vreo forma care sa poata macar sa aduca a justitie sau echitate. Pentru ca de ce
forma a dreptatii sociale poate fi vorba aici, de vreme ce un bancher care el
insusi nu detine nimic, ci doar este obisnuit a se folosi de banii celorlalti oameni,
un bijutier, care la fel lucreaza metalul pe care il scot din maruntaiele pamintului
si il cistiga ceilalti cu truda lor, sau unul dintre cei meniti sa conduca bunul mers
al tarii sau al treburilor obstesti, ce se bucura de toate privilegiile, ducind o viata
de lux si de huzur, toate aceste bunuri pe care el le capata fiind dobindite pe o
cale atit de ticaloasa, din vreme ce cei mai multi dintre oameni, cei care scot
intreaga bogatie din miezul pamintului, duc o viata tot atit de nefericita si
mizerabila pe cit este de mare splendoarea in care se scalda asupritorii lor. Pe
cind un plugar, un mestesugar, sau cei care transporta rodul muncii tuturor
celorlalti, ce muncesc mai din greu decit insasi dobitoacele pamintului, fiind
angajati in dobindirea tuturor bunurilor unei societati, fara de existenta carora

100. insasi acel stat va putea cade chiar maine in ruina, impovarat de datoriile imense
pe care ceilalti le fac in numele celor multi, insa doar in folosul lor, duce un trai
atit de saracacios si este silit sa infrunte o viata atit de mizerabila, incit conditia
unui dobitoc va fi intotdeauna mai buna decit a lui? Pentru ca asa cum nici macar
vitele nu sint silite la o munca permanenta si apasatoare si sint hranite mult mai
bine decit ei, sint si ingrijite cu mai multa atentie decit este aratata fata de acesti
nefericiti. Iar ele nici macar nu pot simti toata aceasta nefericire ce apasa asupra
lor cu atita indirjire, fiind minata mereu catre ei corvoada poverilor nesfirsite ce
trebuie sa le poarte pentru a potoli acesta setea nesfirsita de bogatie a
cirmuitorilor lor, pina cind povara anilor, a unei vieti private de cele mai multe din
necesitatile ei si a muncii depuse ii va dobori la pamint, lasindu-i la mila celor
dintai, care ii vor privi mai degraba asemeni unor unelte nefolositoare ce trebuie
trimise pentru a fi topite si vindute la fier vechi, sau unei vite ce nu mai este in
stare sa poarte povara datoriilor ei si va trebui in curind sa fie sacrificata. Pentru
ca asa cum viata lor este petrecuta in aceasta conditie mizera, fara sa-si poata
cistiga nici macar traiul zilei de azi, tot la fel nici nu vor putea stringe o singura
letcaie care sa le poata incalzi oasele obosite si batrine atunci cind se vor gasi la
Sfirsit.
Si oare nu poate fi numit un astfel de sistem de guvernamint deopotriva
nedrept si nerecunoscator, cind se arata in a fi atit de generos si risipitor in
favoarea acelora ce sint numiti bancheri, bijutieri ori cirmuitori, ce sint atit de
trindavi, de incompetenti, de lingusitori si inteleg doar sa se bucure de bunurile
produse de ceilalti, parca tocmai pentru a le fi date spre proasta lor administrare,
iar pe de alta parte nu arata niciun fel de grije sau interes fata de cei mai
nenorociti dintre supusii lor, asemeni acestui plugar, ori miner, sau mestesugar,
pe care ii lasa sa se stinga in cea mai cumplita mizerie, ducind o viata sub orice
limita inchipuita subzistentei unei fiinte omenesti? Iar dupa ce au extras din fiinta
lui orice urma de energie prin corvoada tuturor acestor munci obstesti la care il
supun si ajunge sub apasarea de neclintit a virstei, neputintei, sau bolii, orice
servicii sau bunuri pe care el le-a facut fata de intreaga societate sint cu
desavirsire uitate? Iar cea mai mare recompensa ce-i poate fi facuta dupa o
astfel de viata, este aceea ca-l lasa sa se stinga uitat de toti semenii sai in cea
mai neagra si desavirsita mizerie? Astfel ca cei ce detin intreaga putere in
mainile lor vor dori intotdeauna sa plateasca pe cei carora le-au luat totul,
deposedindu-i de intreaga avere prin tot felul de legi si biruri intelepte ce le
aseaza mereu pe umerii lor, straduindu-se doar cum sa gaseasca acele forme si
motive pentru a pune altele noi, aducindu-i in situatia sa se vada siliti sa-si vinda
forta de munca pentru care ei sint dispusi sa plateasca tot mai putin, iar asta nu
doar prin acele mijloace frauduloase, ci chiar prin insasi legile acelei tari, prin
care vor gasi intotdeauna numeroase motive sa vinda pe nimic bogatiile solului si
subsolului acelei natiuni, astfel incit aceasta sa nu poata trage niciun fel de
foloase, care vor curge toate, de parca ar fi manate chiar de pronia Cereasca
spre sacul lor fara fund. Caci de buna seama, ce ar mai putea opri toata aceasta
gloata, daca s-ar vede in situatia sa dispuna de atita timp liber in care sa poata
sa inceapa a gindi singura? Din vreme ce exista aici numerosi oameni chiar

101. dintre ei, ce sint meniti tocmai a gindi in locul tuturor celorlalti, scutindu-i in acest
fel de efortul epuizant de-a judeca lucrurile cu propriile lor capete, din moment ce
sint tot atit de doritori si nepotoliti in dorinta lor fierbinte de-a inghiti pe
nemestecate toate acele adevaruri ce au fost nascocite pentru mintea lor
obtuza? Si desi lucrurile pot aparea a fi atit de injuste, prin a rasplati cu foarte
putin pe cel ce deserveste cu atita abnegatie si efort binele public, prin
intermediul acestor mecanisme complicate ce le ofera la indemina legile acelui
stat, gasesc tot felul de formulari colorate si de sperietori nascute din crize
inventate pentru a instaura ordinea stabilita si supunerea datorata in interiorul
acelui binecuvintat si preafericit stat!
Tocmai de aceea ma vad nevoit sa implor ingaduinta, deoarece eu insumi nu
am alte notiuni despre toate celelalte sisteme de guvernamint pe care le-am
vazut, sau despre existenta carora am auzit. Si care sa reprezinte in sine altceva
decit o conspiratie a oamenilor puternici si influenti care au pretentia sa conduca
treburile publice urmarind doar realizarea acelor scopuri personale, in
defavoarea celor mai multi dintre oameni, ticluind in acest sens cele mai
complicate intrigi si tesaturi si folosidu-se de intreaga arta teatrala pe care o
stapinesc pentru a atinge aceste teluri inalte. Prima data ei vor incerca sa puna
la adapost peste hotarele tarii toata aceasta agoniseala strinsa cu atita truda
pentru care nu vor putea gasi niciodata vreo justificare posibila, oriciti ascendenti
de la care ar fi mostenit bogatii neinchipuite vor putea naste cu imaginatia lor
febrila, iar asta tocmai pentru a pune la loc ferit ce au cistigat pe cai ilicite. Mai
apoi, isi vor dori sa angajeze toata aceasta intreaga gloata pentru a servi acestor
interese, la cel mai scazut pret posibil si sa-i oprime pe cit de mult vor putea
descoperi o placere in asta. Si bazindu-se pe aceasta organizare a legislatiei lor,
plecind de la faptul ca sint reprezentantii intregii natiuni, toate aceste obiceiuri
statornicite de ei vor capata putere de lege, tocmai in virtutea acelei autoritati
publice, ai carei reprezentanti au fost desemnati. Si chiar si atunci cind acesti
oameni ticalosi isi vor fi impartit intre ei toata avutia publica, manati de lacomia
lor fara sat, care in alte conditii ar fi fost mai mult decit indestulatoare pentru
intreaga populatie a acelui stat, se vor afla tot atit de departe de fericirea de care
se bucura locuitorii Utopiei; deoarece pe cita vreme in aceasta tara a fost stinsa
orice dorinta ce ar fi pornit din intrebuintarea banilor, cei care se fac vinovati de
cele mai multe dintre motivele de neliniste din viata oamenilor, au fost
indepartate totodata si cele mai mari ocazii oferite rautatilor ce veneau din
intrebuintarea lor. Si cine nu poate vedea toate acele fraude, hotii, jafuri, certuri,
tumulturi, dispute, revolte, crime, tradari, traficul de influenta, injustitia, coruptia,
pe care legea oricit de severa ar fi, poate cel mult doar sa le pedepseasca fara a
le putea infrina insa niciodata, care ar disparea pentru totdeauna daca oamenii ar
intelege sa nu-i mai acorde banului nicio valoare, din moment ce este o simpla
hirtie pe care guvernamintele rele din aceasta lume inteleg sa o foloseasca prin
tot felul de siretlicuri, devalorizind aceasta valoare ipotetica ce i-a fost acordata
prin nascocirea a tot soiul de inflatii si crize ce sint declansate chiar de ei, ce nu
au alt rol decit expolierea gloatei de intreaga ei bogatie si s-o forteze la acesta
munca silnica si la cea mai mizerabila forma de viata? Toate grijile omenirii,

102. temerile, nevoile, nesfirsita corvoada si continua supravegere la care este
supusa, ar disparea cu toate asemeni unui fum in acelasi moment cu aceasta
valoare falsa ce este acordata banilor; pina chiar si saracia insasi, in a carei
alinare ar parea ca intervin acesti bani ce pina la urma sint tocmai sursa tuturor
acestor rele, ar disparea intru-totul de pe aceasta lume. Dar pentru a fi intelese
asa cum ar trebui toate aceste drepturi, este nevoie de multa staruinta.
Luati in consideratie fiecare an secetos si in care nu s-au sfirsit mai multe mii
de oameni ce se aflau in cea mai mare saracie, iar daca la sfirsitul acelui an unul
dintre supravietuitori ar fi aruncat o privire in hambarele celor ce au strins
intreaga recolta a tarii, ar fi putut lesne constata ca era aici o cantitate de cereale
ce ar fi putut acoperi usor consumul tuturor acelor nefericiti ce au pierit in
mizerie; iar daca toate acestea ar fi fost distribuite celor nevoiasi, nici macar nu
s-ar fi simtit efectul teribil al acelei foamete; intr-atit de usor ar fi putut fi suplinite
toate necesitatile vietii daca aceasta binecuvintare, numita moneda, ce a fost
pretins inventata pentru a procura toate acestea, n-ar fi fost in realitate si singura
stavila pusa numai sa impiedice tocmai procurarea lor!
In acelasi timp, nici nu am cea mai mica indoiala ca toti acesti intelepti
cirmuitori ai destinului oamenilor sint perfecti constienti ca cea mai mare fericire
din viata unui om nu consta in a detine tot felul de bogatii si lucruri ce nu-i vor
oferi in sine niciun folos in plus in aceasta viata, ci tocmai in a nu-ti dori nimic mai
mult din toate acestea, exceptind doar putinul care iti este cu adevarat necesar.
Si la fel de bine cum intelegi sa te feresti de o saracie prea mare, trebuie sa stii
sa te feresti de-a dobindi si o bogatie prea mare, ceea ce reprezinta in sine un
lucru la fel de intelept. Nu ma pot gindi decit la sentimentele fiecaruia dintre acei
oameni ce-si arata interesul de-a se afla sub autoritatea si conducerea lui
Christos, care asa cum a fost de-o infinita intelepciune, cunostea la fel de bine si
ceea ce este cel mai potrivit si bun pentru om si asa cum nu s-a dovedit in a fi cu
nimic mai prejos in dezvaluirea bunatatii sale fata de noi, tot la fel ar fi putut sa
aduca binefacere in intreaga lume prin supunerea ei sub legile ce domnesc
printre Utopieni, daca trufia, aceasta adevarata plaga a naturii umane, sursa la
atit de multa mizerie, nu ar fi oprit acest lucru. Caci acest viciu cumplit nu
intelege sa masoare cantitatea de fericire dupa gradul de comoditate de care se
bucura fiecare, ci dupa starea de mizerie a celorlalti! Si care nu se va multumi
nicicind cu faptul ca este gindita ca o fiinta asemeni unei zeite, daca aici in lume
n-ar mai ramine niciunul dintre toti acei nefericiti pe care sa-i poata trata in cea
mai abjecta forma a dispretului sau nesfirsit si asupra carora sa poata sa arunce
noianul insultelor sale. Trufia gindeste ca propria fericire luceste mult mai orbitor
in comparatie cu nefericirea celorlalti oameni; si prin desfasurarea bogatiilor sale
ei vor simti mult mai dureros povara saraciei ce apasa pe umerii lor. Astfel se
manifesta acest sarpe al infernului ce se strecoara cu viclenie la sinul muritorilor
si ce reuseste sa puna stapinire pe de-a-ntregul pe ei si intr-o forma atit de
pregnanta, incit nici nu mai pot fi scosi de sub autoritatea lui. Tocmai de aceea
ma bucur ca Utopienii au asezat la temelia statului acesta forma de guvernamint,

103. pe care o doresc din tot sufletul, visind la acea zi in care intreaga omenire va da
dovada de atita intelepciune si va alege sa imite modelul lor. Pentru ca intradevar ei au intemeiat fundatiile unei astfel de scheme politice intelepte, astfel
incit oamenii pot trai fericiti sub un asemenea asezamint, ce se arata a fi tot atit
de solid si temeinic pentru a oferi societatii umane cea mai inalta forma de
organizare capabila a dainui peste veacuri, caci ei au smuls din inima poporului
toate acele seminte ale raului ce fac sa cresca in sufletul omului deopotriva
ambitia si vrajba, incit nu a mai ramas aici niciun pericol care sa ameninte
fundatiile statului. Care in alte conditii ar fi putut ajunge in aceeasi stare de ruina
in care se gasesc azi multe din acele State ce ar fi parut altfel sa se afle in cea
mai deplina siguranta. Si pe cita vreme se vor simti in cea mai mare siguranta in
interiorul granitelor lor, fiind guvernati de cele mai intelepte legi din aceasta lume,
invidia tuturor acelor printi straini care au uneltit impotriva lor adesea incercind in
van ruinarea Statului, nu va fi capabila sa provoace nici cea mai mica tulburare
sau dezordine in rindul lor.
Cind Rafael a ajuns la sfirsitul discursului sau mi-a venit in minte un noian de
ginduri, deopotriva legate de obiceiurile si legile acestui popor ce pareau cu toate
acestea a fi atit de absurde, atit in ceea ce priveste modul lor de-a purta
razboaiele, cit si in ceea ce priveste toate acele notiuni de religie si in materie
divina prezente in rindul lor; impreuna cu alte citeva particularitati, dar in principal
legat de tot ceea ce parea a se afla la originea tuturor celorlalte lucruri, modul lor
de a trai in comun, inexistenta monedei prin care sint inlaturate toate celelalte
manifestari ale bogatiei si luxului ce dau oamenilor un luciu palid, iar prin
aceastea intreaga falsa importanta pe care si-o acorda oamenii, care conform
convingerii comune reprezinta tocmai adevarata frumusete a unui stat, pe cind in
mijlocul lor toate acestea au fost inlaturate; cu toate acestea am inteles ca Rafael
se simtea slabit in urma lungii povestiri si nu eram atit de sigur ca va putea face
fata unei noi discutii, amintindu-mi in acelasi timp de faptul ca facuse unele
remarci acide fata de unii oameni pe care ii considera prea plini de mindrie
pentru a accepta drept bune toate cite erau spuse de o alta persoana, fara ca
aceste lucruri sa fie intarite prin propria lor intelepciune, facind intotdeuna cite o
descoperire in discursul celorlalti pe linga cele nascute de propria lor minte; mam multumit doar sa laud Constitutia inteleapta ce se gasea in acea tara si
descrierea generala ce ne-a facut-o referitor la situatia Utopiei si in vreme ce
discutam astfel cu el, l-am luat de brat pentru a-l conduce la masa, marturisindu-i
ca voi incerca sa-mi gasesc alta data timp pentru a examina acest subiect mai pe
indelete si mult mai in detaliu; si in acest fel vom putea incepe o conversatie mai
aprinsa pe aceasta tema si m-as simti intr-adevar onorat sa imi ofere o astfel de
ocazie minunata. Intre timp va trebui sa recunosc ca se dovedeste a fi deopotriva
un om luminat si unul dintre cei care isi doresc sa obtina cele mai mari cunostinte
pe care le poate oferi aceasta lume, dar cu toate acestea nu pot fi de acord cu tot
ce a fost relatat aici; si cu toate ca exista multe lucruri intelepte in forma de
guvernamint a Utopiei, pot spune ca mai degraba imi doresc sa le vad infaptuite,
decit sa am si speranta ca ele vor fi urmate in sistemul nostru de guvernamint.

104. [SFIRSIT]
Tr. ~ CasCarino ~