1. [Modifica]
http://www.ebooksread.com/
CETATEA SOARELUI
Un Dialog poetic intre Marele Maestru al Cavalerilor Ospitalieri
si un Capitan de Mare Genovez, oaspetele sau.
de Tommaso Campanella
G.M. Acum spune-mi te rog, ce s-a intimplat in acea calatorie?
Capt. Tocmai ce am relatat cum am ratacit prin intreaga lume. In cursul calatoriei mele
am ajuns la Taprobane si am fost obligat sa debarc intr-o regiune in care, de teama
bastinasilor, am fost nevoit sa ramin ascuns in padure. Cind am parasit acest loc am
descoperit ca ma gaseam intr-o cimpie deschisa ce se intindea pe o mare suprafata
aflata intr-un tinut situat imediat dupa ecuator.
G.M. Si ce s-a intimplat aici?
Capt. M-am trezit in mijlocul unei multimi de barbati si femei inarmati, multi dintre ei
nici nu intelegeau limba noastra si indata ce m-au descoperit m-au condus la
Cetatea Soarelui.
G.M. Spune-mi ceva despre planurile dupa care este construita aceasta cetate
si despre modul cum este ea guvernata?
Capt. Cea mai mare parte a cetatii este construita pe o colina inalta ce se ridica
in mijlocul unei vaste cimpii, dar citeva din inelele sistemului sau de aparare se
prelungesc departe, dincolo de baza colinei, care este de o asemenea marime incit
diametrul cetatii are mai bine de doua mile, astfel incit circumferinta sa poate ajunge in
jur de sapte mile. Tinind totusi seama de faptul ca ea poarta forma arcuita a muntilor,
ceea ce inseamna ca diametrul cetatii este in mod real mult mai mare decit daca el ar
fi fost ridicat pe un teren plan.
Cetatea este divizata in sapte inele sau cercuri imense ce poarta numele celor sapte
planete, iar comunicarea intre un inel si celalate este realizata prin intermediul a
patru strazi, pazite de patru porti, ce privesc catre cele patru puncte cardinale.
Mai mult inca, planul cetatii este astfel realizat incit daca primul inel a fost luat cu asalt,
trecerea la asediul celui de-al doilea inel sa impuna cu necesitate cheltuirea unei
cantitati duble de energie; si a unei mase de energie inca si mai mare pentru asediul
celui de-al treilea inel; iar pe masura ce acesta avanseaza, forta si energia asediatorilor
trebuie sa se dubleze pentru fiecare inel; astfel incit cel care si-ar dori sa
captureze intregul oras trebuie sa-l asedieze de sapte ori succesiv.
Insa din punctul meu de vedere consider ca nici macar primul zid nu ar putea fi
ocupat, caci pe cit de groase sint intariturile zidurilor, pe atit de fortificati sint
parapetii, cu santuri de apa si turnuri inzestrate cu tunuri de aparare.

2. Cind am fost adus prin poarta de nord (care este inchisa cu o usa de fier in asa
fel lucrata incit poate fi ridicata, lasata jos si blocata in cel mai usor mod cu
putinta, ce-i confera o si mai mare rezistenta printr-un mecanism extraordinar
care asigura protectia marginilor sale ce aluneca de-a lungul unor stilpi masivi),
am observat ca distanta dintre primul si cel de-al doilea zid este de saptezeci de
picioare latime. De aici pot fi zarite palate impunatoare legate de zidul celui
de-al doilea dispozitiv de aparare in asa maniera incit toate formeaza un singur
palat. Puntile de trecere se afla la jumatatea inaltimii palatelor si sint mentinute
in jurul intregului inel de fortificatii. Aici exista galerii ridicate deasupra podurilor
de trecere ce cuprind coloane puternice ce inchid arcadele asemeni peristilului
sau coridoarelor exterioare ale minastirilor, ce sint imprejmuite la exterior cu bolte
arcuite si coloane de sustinere.
Aceste palate nu au nicio intrare situata la nivelul inferior podurilor, cu
exceptia unui pasaj interior format dintr-un perete concav, prin intermediul caruia
se face trecerea directa catre partea inferioara a cladirii. Cele mai inalte culmi
sint atinse de treptele de marmura ce conduc la galeriile de promenada din
interior construite intru-totul asemanator celor situate la exterior. Urmind acest
parcurs se poate ajunge la incaperile situate la nivelul cel mai inalt al cladirii
ce ofera perspectiva unui spatiu mirific cu ferestre dispuse pe planurile convexe
si concave oferite de peretii despatitori. Camerele sint separate prin pereti
interiori decorati somptuos. Zidurile de exterior, sau cele convexe din fortificatia
unui inel au o latime de aproximativ opt palme; cele concave au trei palme, in
timp ce zidurile interioare au o palma, sau poate o palma si jumatate in grosime.
Parasind acest prim inel ajungem la al doilea loc deschis, mai ingust cu aproape
trei pasi decit primul. Apoi primul zid al celui de-al doilea inel este desavirsit
decorat in partea superioara dar si la nivelul inferior cu galerii similare destinate
rondului garnizoanei si este protejat de un alt zid interior ce imprejmuieste
palatele. Ele sint fortificate deasemenea cu peristiluri similare, cu arcadele
sprijinite in partile cele mai joase de coloane de marmura ce privite de sus, asa
cum sint asezate de jur imprejurul aleilor ce duc spre cladirile de la etajele
superioare, ofera un minunat tablou. Ce se continua mai departe in zare, urmind
aceiasi linie cu spatii asemanatoare si ziduri duble ce inlantuie palatele decorate
cu galerii de acces, prelungite de-a lungul liniei de exterior cu arcade sprijinite
de coloane, pina ce este atins cel din urma circuit prin spatiul intermediar de
acces, ce se afla intotdeauna asezat pe un plan deschis.
Dar odata ce au fost trecute cele doua porti, cea aflata in limita exterioara a
zidurilor si cea ascunsa de intreg sistemul de fortificatii ce apara zidurile
ultimului inel, se profileaza un urcus realizat prin intermediul unor trepte in asa
maniera asezate, incit ascensiunea de-abia este simtita; intrucit evolutia lui este
piezise si treptele urmeaza unele dupa altele intr-o succesiune continua, avind o
inaltime aproape imperceptibila. In virful acestei coline se gaseste o cimpie
larga, iar in mijlocul ei se ridica un templu construit cu o maiestrie desavirsita.
G.M. Spune, te rog! Spune! Sint mort de curiozitate sa aud mai mult.
Capt. Templul este construit in forma unui cerc si desi nu este inconjurat de ziduri
de aparare este sprijinit de coloane solide grupate intr-un mod nemaipomenit.
Un dom de mari dimensiuni se ridica in centrul sau, sau la pol si se continua in
exterior cu o mica bolta deasupra careia este inserat un spatiu deschis, situat

3. chiar deasupra altarului. Exista un singur altar aici, construit in mijlocul templului
si inconjurat de jur imprejur de coloane. Templul este asezat pe un spatiu ce in
total insumeaza ceva mai mult de 350 de pasi. In exteriorul lui arcadele se intind
aproximativ opt pasi in afara, de la capatul ultimei coloane, in timp ce coloanele
din exterior sint ridicate la numai trei pasi departare de la zidul ce se ridica vertical,
astfel inaltat, incit sa-i ofere cea mai mare trainicie. Intre acestea si primele
coloane exista galerii splendid pavate, iar in angrenajul zidului impodobit cu un
numar mare de porti largi exista banci imobile in asa fel plasate intre coloanele
de interior de aici, incit creaza senzatia ca pe ele ar fi sprijinit intregul edificiu.
Nu lipsesc insa nici bancile portabile ce exista intr-un numar destul de mare, si sint
impodobite cu o mare maiestrie artistica. Sub altar nu se poate distinge nimic
altceva, cu exceptia unui glob imens pe care este pictata bolta cereasca si un
alt glob, o reprezentarea a pamantului. Mai departe, pe bolta domului, pot fi distinse
toate astrele cerului infatisate de la prima pina la ultima magnitudine, cu numele lor
proprii si puterea de-a influenta lucrurile terestre marcata in trei mici strofe pentru
fiecare din ele.
Aici sint reprezentati polii, iar in cercuri mai mici sau mai mari este redata
latitudinea ce corespunde acelor parti ale boltei ceresti; dar aceasta nu este
realizata perfect, deoarece in partea inferioara nu exista un perete care sa fie
situat aici. De alminteri, ele par sa fie realizate intr-o anumita relatie cu globurile
din altar. Pavajul templului este luminat de pietrele pretioase. Cele sapte lampi
de aur ce sint atirnate si ard aici poarta numele celor sapte planete.
In virful grandioasei constructii sint plasate citeva camere splendide de
dimensiuni mici ce inconjoara un mic dom, iar in spatele spatiului existent
deasupra boltelor dintre coloanele de la exterior si din interior, sint amplasate
numeroase camere, unele de mici dimensiuni, altele spatioase, unde locuiesc un
numar de patruzeci si noua de preoti si ofiteri apartinind ordinului religios.
Deasupra domului cel mic se proiecteaza un steag indicator fixat permanent
pe un pilot rotitor aratind in acest fel directia in care sufla vintul. Steagul este
marcat cu treizeci si sase de figuri si in functie de acestea preotii pot distinge
diferitele tipuri de vinturi ce se abat deasupra regiunii de-a lungul intregului an si
care vor fi schimbarile climatice ce se vor petrece, pe mare si pe uscat. Mai mult,
sub acest steag se afla intotdeauna o carte ale carei literele sint inscrise in aur.
G.M. Nobile cavaler, te rog sa-mi explici intregul lor sistem de guvernamint,
pentru ca sint nerabdator sa-l aflu.
Capt. In mijlocul lor, cel mai inalt cirmuitor este un preot, dupa numele sau Hoh,
desi ar trebui sa il numim Metafizica. El este capetenia aflata deasupra tuturor,
atit in materie temporala, cit si spirituala si toate procesele atit cele comerciale,
cit si cele judiciare sint rezolvate de el, ca singura autoritate suprema. In acest
scop este asistat de trei principi cu puteri egale -si anume, Pon (Ratiunea), Sin
(Pacatul) si Mor (Spiritul) ---, dar in limba noastra ii vom numi Puterea, Intelepciunea
si Dragostea. Puterii ii sint atribuite toate chestiunile ce tin de declararea razboiului
si instaurarea pacii. Preocuparile sale se indreapta spre arta militara si imediat
apoi el se afla in serviciul Metafizicii, el este cel ce guverneaza asupra tuturor
afacerilor de natura razboinica. El este guvernatorul magistratilor militari si al
soldatilor si are in sarcina sa inzestrarea cu echipament militar, munitie, intretinerea
fortificatiilor, declansarea furtunii razboiului asupra diferitelor teritorii, realizarea

4. razboiului, dar are in subordine si mestesugari, fierari, pe toti cei care prin natura
meseriei lor se afla in conexiune directa cu afaceri de acest gen.
Intelepciunea este care guverneaza artele liberale, mecanica, stiintele, impreuna
cu intregul corp al magistratilor si doctorilor apartinind diferitelor ramuri oferite
de disciplinele de invatamint. Toti doctorii ce exista aici se afla sub controlul sau
direct. Ei sint reprezentati de: un doctor numit Astrologia, un al doilea,
Cosmologia; al treilea, Arithmetica; al patrulea, Geometria; al cincelea,
Istoriografia; al saselea, Poezia; al saptelea, Logica; al optulea, Retorica; al
noulea, Gramatica; al zecelea, Medicina; al unsprezecelea, Fiziologia, al
doisprezecelea, Politica; al treisprezecelea, Etica. Ei poseda doar o singura
carte pe care o numesc Filozofia si aici sint inscrise toate stiintele, intr-o
minunata concentrare si fluenta a exprimarii. De aici le citesc cetatenilor, potrivit
obiceiului Pitagoreenilor. Intelepciunea are sarcina de-a impodobi cu cele mai
frumoase picturi zidurile de interior si exterior, pe cele mai inalte, dar si pe cele
mai joase dintre ele; si obligatia ca toate stiintele sa fie pictate intr-o admirabila
maniera. Pe peretii templului si pe cupola domului, care este lasata jos cind este
adresata o cerere in acest sens preotilor, unde dainuie sunetul vocii sale
imprastiat difuz pentru a zbura mai departe catre ascultatorii sai, sint pictate
astrele celeste aflate in diferitele grade de magnitudine, conform puterii si
miscarii fiecareia dintre ele, iar toate acestea sint exprimate separat in cuvinte,
prin intermediul a trei mici strofe.
Pe zidul interior al primului circuit sint pictate cu mare acuratete toate figurile
matematice, aflate aici in numar mult mai mare decit cele pe care le-a descoperit
Arhimede sau Euclid; reprezentate simetric, impreuna cu cu cea mai ingrijita
explicatie ce le poate descrie, scrisa alaturi pentru fiecare dintre ele intr-un mic
vers. Aici sint declaratiile, definitiile, etc. Pe zidul convex de la exterior este un
desen imens reprezentind pamintul in intregul sau, redat intr-o singura perspectiva.
El este urmat de o serie de tablite asezate in afara lui in care pentru fiecare tara
separat sint descrise uzantele publice si private, legile, originea si forta locuitorilor
ei si alfabetele utilizate de diferitele popoare; toate acestea pot fi vazute zugravite
pe zidurile acestei Cetati a Soarelui.
In interiorul celui de-al doilea circuit, cum s-ar zice, in cel de-al doilea inel ce
inconjoara cetatea, pot fi vazute picturi ce reprezinta toate tipurile de pietre,
obisnuite si pretioase, de minerale si metale, dar este totodata asezat aici si un
mic exponat din insusi metalul reprezentat, impreuna cu explicatia
corespunzatoare pentru fiecare metal sau piatra, prin care sint descrise in doua
mici versuri. In partea de exterior a zidului sint reprezentate toate marile, riurile,
lacurile, toate cursurile de apa ce exista pe suprafata pamintului; sint
reprezentate deasemenea vinurile, uleiurile, si diferitele lichide, impreuna cu
sursele de unde ele sint extrase, de calitatea si puterea lor. Deasupra arcadelor
sint asezate vase incastrate in zid pline cu lichide avind de la un an pina la trei
sute de ani vechime, cu ajutorul carora sint tratate toate bolile. Grindina si
ninsoarea, furtunile si descarcarile electrice si orice altceva exista in aer, sint
reprezentate prin figuri si explicate prin citeva mici versuri. Locuitorii acelei cetati
poseda arta reprezentarii in piatra a tuturor fenomenelor ce au loc in aer, ca:
vintul, ploaia, furtuna si curcubeul, etc.
Pe zidul interior al celui de-al treilea circuit sint zugravite toate familiile de arbori
si ierburi, iar in exteriorul arcadelor sint vase de ceramica in care se afla cite un

5. exemplar din fiecare planta ce exista pe pamint. Alaturi de aceste exponate sint
inserate note explicative in care sint descrise: locul unde au fost descoperite
pentru prima data, care este puterea si natura lor, asemanarea ce exista intre
corpurile celeste si metalele, intre partile corpului uman si a lucrurile ce exista in
mare, ca si modul de utilizare in medicina, etc. Pe zidul exterior sint pictate toate
speciile de pesti descoperite in riuri, lacuri si mari, aspectul si valoarea lor,
modul cum se reproduc, cum sint ademeniti si cum traiesc, scopul pentru care
fiecare dintre ei exista in lume si foloasele ce le aduc omului. Mai departe sint
zugravite reprezentarile corpurilor celeste si terestre, produse atit de natura cit si
prin intermediul artei atinse de om, in asa fel executate incit am ramas surprins
cind am vazut un peste ce arata ca un episcop, unul asemeni unui lant, altul
asemanator unui corset, un al patrulea sub forma unui cui, un al cincelea avind
forma de stea si alte imagini asemanatoare reprezentind aceste lucruri ce exista
in mijlocul nostru, fiind deplin dovedite in acelasi timp relatiile de rudenie ce
exista intre fiecare dintre aceste cazuri. Pot fi vazute aici diferite exemplare, un
arici de mare, un peste purpuriu cu cochilie, meduze, tot ceea ce apele lumii
poseda, demn de-a fi cunoscut, toate sint reprezentate aici prin cele mai
minunate forme ale desenului si picturii.
Pe cel de-al patrulea zid exterior sint pictate diferitele specii de pasari, cu natura
lor, marimea, obiceiurile, coloritul, modul de viata, etc.; si singura pasare
Pheonix existenta in lume se afla in posesia locuitorilor acestei cetati. In
exteriorul zidului sint infatisate toate speciile creaturilor taratoare, viermi, serpi si
dragoni; insectele, mustele, tantarii, carabusii, etc., in diferitele lor stadii
evolutive, puterea veninurilor si utilizarea lor si multe alte legaturi la care eu sau
voi, cu greu ne-am putea gindi.
Pe cel de-al cincelea zid interior sint toate animalele de mari dimensiuni de pe
pamint, atit de multe la numar, incit veti ramine surprinsi. Pentru ca intr-adevar,
noi nu cunoastem nici a mia parte din ele; pe zidul exterior sint zugravite
portrete de dimensiuni uriase de animale, caii in mod exclusiv; pe cit de
numeroase sint rasele acestor nobile animale, pe atit de frumoase sint formele in
care le-au expus intr-un mod atit de inteligent!
Pe cel de-al seaselea zid interior sint pictate toate artele mecanice, impreuna cu
citeva din instrumentele specifice si modul in care sint intrebuintate de diferitele
natiunii ale lumii. Alaturi sint consemnate prestigiul de care se bucura fiecare
dintre ele si numele celor citiva inventatori ce le-au dat nastere. Pe exterior sint
zugraviti toti inventatorii apartinind diferitelor stiinte, cei care au pus bazele artei
militare, dar si principalii legislatori. Aici i-am vazut pe Moise, Osiris, Jupiter,
Mercur, Lycurg, Pompilius, Pithagora, Zamolxis, Solomon, Charonadas,
Phoroneus, si multi, multi, altii. Ei il situeaza la acelasi nivel si pe Mahomed, cu
toate ca pastreaza anumite rezerve, considerindu-l un legislator sordid si fals. In
cea mai respectabila pozitie am vazut imaginea lui Isus Christos si a celor
doisprezece Apostoli pe care ii considera a avea pe deplin meritul de-a fi situati
in virful ierarhiei. Printre figurile oamenilor i-am zarit pe Cezar, Alexandru cel
Mare, Pyrrus, si Hanibal, situati printre locurile de frunte; si alti eroi celebri prin
faptele lor in slujba pacii si in arta razboiului, in special eroii Romei, sint zugraviti
in pozitiile de jos aflate sub galerii. Si cind am intrebat plin de uimire cum se
poate intimpla acest fapt uimitor sa cunoasca istoria noastra, mi-au raspuns ca
printre ei se pot regasi cunostintele tuturor limbilor vorbite pe pamint si prin
neintrerupta staruinta de-a trimite exploratori si ambasadori pretutindeni in lume,

6. au invatat detaliat obiceiurile, fortele, regulile si istoria natiunilor, raul si binele
deopotriva. Toate acestea le-au aplicat in republica lor si sint multumiti de
rezultate. Am invatat astfel ca tunul si tipografia au fost inventate de Chinezi
inca inainte ca noi sa avem cunostinta de existenta lor. Pretutindeni de-a lungul
zidurilor se gasesc functionari publici care deslusesc pentru privitori sensurile
imaginilor prezentate si aici sint adusi copiii pentru a fi obisnuiti sa invete fara
dificultate, doar din placerea ce o ofera cunoasterea; parcurgind drumul istoriei;
dar asta doar pina implinesc virsta de zece ani.
Dragostea este situata pe primul loc in ce priveste sarcina ce si-au asumat-o,
de-a schimba firea umana. Ei au vazut ca pe masura ce legatura dintre barbat si
femeie este mai strinsa, impreuna dau nastere la cei mai vrednici urmasi. Intradevar,
ei rid de noi, considerind ca aratam cea mai mare atentie fata de reproducerea
raselor noastre de cai si de caini, dar neglijam aproape in totalitate problemele
egate de perpetuarea speciei. In acest mod chiar si educatia copiilor se afla sub
aceleasi reguli. La fel se petrec lucrurile si cu medicamentele ce sint vindute,
cu semanatul si culesul roadelor pamintului si al pomilor fructiferi, cu agricultura,
apicultura, cu pregatirile lunare, rinduielile culinare si tot ce are orice fel de legatura
cu mincarea, hainele, si raporturille sexuale dintre parteneri.
Dragostea insasi este regula, iar aici exista numerosi barbati si femei avind
statutul de functionari publici, ce sint intru-totul dedicati acestei arte.
Apoi, cu aceste trei reguli Metafizica guverneaza toate chestiunile enumerate
mai sus si tocmai pentru ca singura, numai prin ea insasi nu poate realiza nimic,
toate problemele sint despovarate fiind impartite laolalta la patru; dar tot ce va
decide Metafizica este sigur ca va fi acceptat si de catre ceilalti.
G.M. Spune-mi te rog despre functionari, despre serviciul si datoria lor, despre
educatia si modul de viata, daca guvernamintul este o monarhie, o republica sau
o aristocratie.
Capt. Aceast neam de oameni au sosit aici din India, eliberindu-se de sub
sabia Magiei, o specie de pradatori si tirani care le-au pustiit tara si i-au
determinat sa se indrepte catre un stil de viata filozofic, sa caute sa traiasca in
prietenie unii cu altii. Desi comunitatea sotiilor nu este instituita printre ceilalti
locuitori ai provinciei lor, la ei este cunoscuta in aceasta forma: toate bunurile
sint comune si distribuirea lor este realizata prin intermediul autoritatii
functionarilor publici. Toate cunostintele, onorurile si placerile sint comune si
mentinute in asa fel, incit nimeni sa nu si le poata insusi numai pentru sine.
Ei obisnuiesc sa spuna ca toate proprietatatile private au fost cistigate si
imbunatatite din ratiunea ca fiecare dintre noi are dreptul de-a avea propriul sau
camin, sotie si copii. Dar de aici a aparut dragostea de sine. Pentru ca atunci
cind ridicam un fiu pentru a ajunge in toate demnitatile si lasam unui mostenitor
prea multa bogatie, fiecare dintre noi devenim egoisti si sintem gata sa punem
stapinire pe intrega proprietate a Statului, daca in orice caz, ar putea fi inlaturata
teama de puterea care este detinuta de cei bogati, de cei care apartin claselor
de rang inalt; sau avarilor, viclenilor, ipocritilor; daca este cineva din cei cu
punga subtire, cu un slab sprijin si de neam nenorocit. Dar in momentul in care
am indepartat din noi dragostea de sine, va ramine aici doar dragostea fata de
stat.
G.M. In asemenea cicumstante nimeni nu va fi dispus sa munceasca, atita timp

7. cit se asteapta ca altii sa munceasca in locul sau si pe ale caror roadele ale
muncii sa poata trai el, asa cum argumenta Aristotel impotriva lui Platon.
Capt. Nu stiu cum sa tratez cu acest argument dar pot declara aici in fata ta ca
ei sint mistuiti de o asemenea dragoste aprinsa fata de patrie asa cum n-as fi
crezut niciodata ca ar putea fi posibil; si intr-adevar ei iubesc cu mult mai multa
dragoste decit istoria ne spune ca s-ar fi gasit in mijlocul Romanilor, care au
decazut puterea particulara nesiliti de nimeni, doar din dragoste pentru tara lor,
luind in considerare ca ei au rascumparat o mare parte din proprietatile private si
le-au trecut inapoi in seama statului. Gindesc adevarat ca acei calugari pribegi,
preoti, clerul din tara noastra, daca puterea lor n-ar fi slabita de dragostea fata
de rubedeniile si prietenii lor sau de ambitia de-a se ridica in cele mai inalte
demnitati, ar fi mai putin atrasi de mirajul proprietatii si ar cuprinde mai mult din
spiritul bunavointei universale, asa cum a fost in vremea apostolilor si cum se
intimpla inca si acum in multe alte cazuri.
G.M. Sfintul Augustin putea spune asta, dar eu spun ca in mijlocul acestei rase
de oameni prietenia nu valoreaza doi bani, din vreme ce ei nu isi ofera nici cel
mai mic prilej de a-si face cea mai mica binefacere unul altuia.
Capt. Nu, intr-adevar. Si pentru asta merita osteneala sa cercetezi de ce pe aici
nimeni nu primeste daruri. Pentru ca ei au tot ce este necesar, toate acestea sint
primite de la comunitate si sarcina magistratilor este sa vegheze ca nimeni sa nu
primeasca mai mult decit merita. Pina acum nu i s-a refuzat nimanui nimic din
ceea ce este cu adevarat necesar. Prietenia este recunoscuta in mijlocul acestei
comunitati in orice imprejurari, in razboi, in infirmitate, in arta controversei, ceea
ce inseamna ca ei se ajuta reciproc unul pe celalalt, obicei cistigat cu ajutorul
deprinderii. Uneori ei incearca sa se perfectioneze reciproc prin elogii,
conversatii, prin diferite fapte si prin reducerea lucrurilor de care au nevoie. Cei
de aceeasi virsta se numesc intre ei frati. Pe toti cei care au depasit virsta de
douazeci si doi de ani ii numesc tata; iar cei sub aceasta virsta sint numiti fii.
Oricum, magistratii guverneaza atit de bine, incit nimeni din aceasta fratietate nu
poate prejudicia pe cineva.
G.M. Si cum reusesc asta?
Capt. Pe cite nume ale virtutilor exista aici printre noi, pe atiti de multi magistrati
sint in mijlocul lor. Pentru ca aici exista un magistrat numit Noblete, un altul
Curaj, un al treilea Virtute, al patrulea Toleranta, un al cincelea Justitia,
un al saselea Confortul, un al saptelea Adevarul, un al optulea Bunatate, un al
noualea Generozitate, al zecelea Recunostinta, al unsprezecelea Voiosia, al
doisprezecelea Exercitiul, al treisprezecelea Sobrietatea, etc.
Ei sint alesi sa ocupe acele functii pentru care fiecare dintre ei sint potriviti, fiind
recunoscuti inca din copilarie pentru faptul ca ating perfectiunea in indeplinirea
acestui tip de indatoriri. Tocmai de aceea printre ei nu exista nici tilharii, nici
asasinate, nici obscenitati, incest, adulter, sau alte crime de care sa se poata
acuza reciproc nu se gasesc in mijlocul lor. Se acuza ei insisi de ingratitudine
si rea-vointa cind unul dintre ei refuza cuiva o compensatie legala pentru indolenta,
rautate, suparare, injurii, calomnie, minciuna, pentru acele lucruri ce poarta
stigmatul blestemului pe care ei intradevar le urasc. Persoanele acuzate ce
primesc o pedeapsa sint private de drepturile comune si alte onoruri pina cind
judecatorul considera ca si-au ispasit fapta.

8. G.M. Spune-mi ceva despre modul in care sint alesi magistratii.
Capt. Nu vei putea intelege corect asta pina nu vei intelege mai intii modul
lor de viata. Caci poate cunosti ca barbatii si femeile poarta acelasi tip de
imbracaminte, hainele specifice razboinicilor. Femeile poarta toga peste
genunchi, in timp ce la barbati este mai scurta; si ambele sexe se instruiesc
impreuna in toate artele. Asa cum am amintit la inceput, inainte de-a trece in
cel de-al treilea an copiii invata alfabetul si limbile de pe ziduri, in timp se
plimba in jurul lor. Ei au patru lideri si patru persoane mai in virsta, primii pentru
a-i conduce si cei din urma pentru a-i invata; iar acestia sint alesi dintre oamenii
ce se dovedesc a fi deasupra tuturor celorlalti. Dupa un anumit timp ei incep sa
faca singuri exercitii de gimnastica, alergare, aruncarea inelelor si alte jocuri ce
au avantajul ca le dezvolta toti muschii in aceiasi masura. In tot acest timp nu
poarta nimic in picioare si au capul descoperit si asta se petrece pina ajung la
cel de-al saptelea inel. Dupa aceea ei sint indrumati catre oficiile de meserii:
cizmarie, prelucrarea metalelor, timplarie, pictura, etc. In asa fel incit in functie
de aptitidinile fiecaruia pentru o meserie sau alta, sa poata fi descoperit talentul
fiecaruia dintre ei, asta dupa cel de-al saptelea an cind au trecut deja peste
zidurile unde este predata matematica si au ajuns sa citeasca toate celelalte
stiinte; exista patru lecturi la fiecare prelegere si in decursul celor patru ore cei
patru insotitori alesi pentru a-i invata le explica absolut totul, in ordinea dinainte
stabilita.
Unii se ocupa cu exercitiile fizice, ori sint insarcinati cu serviciile sau functiile
publice, in timp ce altii se indreapta catre lectura. Parasind aceste studii se
dedica cu totii unor subiecte mult mai dificile, abstruse: catre matematica,
medicina, si diferite alte stiinte. In mijlocul lor exista o permanenta controversa si
studiaza argumentele dezbaterii continuu, iar dupa un timp devin magistrati ai
acestor stiinte sau ai artelor mecanicii, in materia in care ei sint experti; fiecare
urmeaza opinia liderului sau si pe cea a expertului in materie; si reiese destul de
clar din practica efectuata direct la locul de munca, daca indeplineste conditii
necesare pentru a atinge acest scop, sau daca i se potriveste mai bine sa se
familiarizeze cu pasunatul animalelor. Si pe masura ce se dedica studiului mai
multor arte si invata sa le practice cu mai multa intelepciune, se considera a fi cu
atit mai nobili si mai merituosi. De aceea ei obisnuiesc sa rida de noi, pentru ca
ii consideram pe meseriasii nostri a fi de origine modesta, rusinoasa si
consideram nobili pe cei care nu urmaresc niciun scop, n-au nicio indeletnicire,
nu se pricep la nimic, dar traiesc cu usurinta si au atit de multi sclavi si se lasa in
seama placerilor si dorintelor senzuale ca si cum aici ar fi o scoala a viciilor, intratit
de multi indivizi trindavi si pacatosi isi fac aparitia pentru a contribui la
ruinarea Statului.
Restul oficialilor sint alesi de cei patru sefi, Hoh, Poh, Sin si Mor si de profesorii
acelei arte pentru care sint cei mai nimeriti sa o conduca. Si acesti profesori
cunosc foarte bine cine sint cei mai indicati pentru a guverna. Anumiti candidati
sint propusi de consiliul magistratilor; ei insisi nu cauta sa devina candidati si se
opun tuturor acelora impotriva carora detin dovezi ca ar fi favorizati pentru a fi
alesi; sau tin discursuri in favoarea celor care nu sint in aceasta ingrata postura.
Dar nimeni nu reuseste sa ajunga la demnitatea Metafizicii, exceptindu-i pe cei
ce cunosc istoria natiunilor, obiceiurile, sacrificiile si legile lor, formele lor de
guvernamint, indiferent daca acestea sint reprezentate de republica sau de

9. monarhie. Ei trebuie sa cunoasca numele legislatorilor si inventatorilor, stiintele,
istoria; si legile pamintului si al corpurilor ceresti. Considera deasemenea, ca ar
fi necesar sa inteleaga toate artele mecanicii, stiintele fizicii, astronomia si
matematica. Aproape la fiecare doua zile ei se instruiesc in artele mecanicii. Nu
le este permis sa depuna un efort exagerat, dar procesul invatarii devine pentru
ei extrem de usor, fiind simplificat prin intermediul picturilor redate pe ziduri si
printr-o practica repetata. Nu este aratata o grije speciala fata de cultivarea
limbilor, atita vreme cit aici exista un numar destul de mare de traducatori
angajati ca profesori de gramatica in slujba Statului. Dar mai presus de toate,
Hoh ar trebui sa inteleaga metafizica si teologia; iar asta trebuie cunoascuta ca
origine, temelie si demonstratie a tuturor artelor si stiintelor; asemanarea si
deosebirea lucrurilor; necesitatea, destinul si armonia universului; puterea,
intelepciunea si dragostea tuturor lucrurilor si a lui Dumnezeu; stagiile viatii si
simbolurile ei; tot ce se afla in legatura cu cerurile, pamintul si marea; si
gindurile lui Dumnezeu, atit cit ii este dat omului muritor sa poata cunoaste; el
trebuie sa fie un bun intepret al profetiilor si astronomiei. Si astfel ei pot anticipa
cu mult inainte cine va fi Hoh. El nu este ales intr-o demnitate artit de inalta pina
nu a implinit virsta de treizeci si cinci de ani. Si functia sa este pe toata durata
vietii, deoarece nu este cunoscut sa existe cineva traitor mai intelept sau mai
competent pentru a guverna.
G.M. Intr-adevar, cine poate fi atit de intelept? Caci chiar daca cineva poate sa
ajunga in posesia tuturor cunostintelor detinute de stiinte, este foarte probabil ca
el sa fie nepriceput in arta guvernarii.
Capt. Tocmai aceasta intrebare le-am pus-o si eu si mi-au raspuns astfel:
"Intradevar, noi consideram mult mai sigur ca un astfel de om, atit de invatat,
sa posede si cunostiintele necesare unui conducator, asta spre deosebire de
voi care numiti in functii de autoritate oameni ignoranti si-i considerati cu totul
potriviti deoarece au rasarit din rindul cirmuitorilor sau au fost alesi conducatori
de catre o clica puternica. Dar Hoh, cirmuitorul nostru, este cel mai capabil
dintre oameni nascuti cu acest dar al guvernarii, este de partea celor care n-au
fost niciodata cruzi, haini, si mai ales nu este un tiran si asta tocmai datorita
faptului ca a fost inzestrat cu atita intelepciune. Mai mult decit atit, nu este total
necunoscut ca acelasi argument nu se poate aplica in cazul vostru, din
momentul in care considerati ca omul cel mai invatat este cel care cunoaste cea
mai multa gramatica, sau logica, sau cele mai multe dintre operele lui Aristotel,
ori a oricarui alt autor. Pentru astfel de cunostinte pe care voi le pretuiti tot ce e
necesar este un efort de sclav si o buna memorie, astfel ca daca toate acestea
se intimpla sa fie predate intr-o asemenea maniera gresita unui om, intrucit el nu
a examinat nimic altceva decit niste cuvinte inchise intre paginile unor carti, ii
vor fi oferite cunostinte fara nicio valoare, rezultat al observatiilor efectuate
asupra unor semne moarte ale lucrurilor. Pornind de aici, el nu va cunoaste
modul in care Dumnezeu guverneaza universul, nici caile si deprinderile naturii
si ale celorlalte natiuni. Prin urmare el nu poate fi niciodata egalui lui Hoh.
Intrucit nimeni nu poate cunoaste profund atitea arte si stiinte, nu poate exista
nimeni mai pretuit pentru indeminarea si ingeniozitatea sa care sa fie mai
capabil din toate aceste motive si in mod special pentru arta guvernarii. Pentru
noi este destul de clar ca acela care cunoaste doar o singura stiinta nu o
intelege in mod real nici pe aceea si nici altele; si ca acela care este indicat doar
pentru o singura stiinta si si-a insusit cunostintele din carti, este ignorant si
inabil. Dar asta nu este valabila in cazul acelor spirite agere, cunoscatoare in

10. oricare din bransele preocuparilor umane, cele mai nimerite a face aprecieri si a
emite judecati asupra subiectelor naturii, asa cum in mod obligatoriu ar trebui sa
fie Hoh. Pe linga faptul ca in Statul nostru stiintele sint predate cu o astfel de
usutinta (asa cum ati putut sa vedeti), incit cei mai multi scolari invata intr-un an
cit reuseste un copil sa ivete la voi in zece, sau chiar in cinsprezece ani. Si
pentru a va edifica, va rog sa puneti la incercare acesti copii."
In acest moment am ramas incremenit de uimire in fata discursului sau sincer si
experientei acumulate de acesti copii care nu intelegeau prea bine limba mea.
Intr-adevar este esential ca trei dintre ei sa fie pregatiti in limba vorbita de noi,
trei in Araba, trei in Poloneza si urmind acelasi model cite trei dintre ei sa fie
pregatiti in fiecare din celelalte limbi; nu le este permisa nicio distractie pina in
momentul in care fac progrese reale in aceste discipline. In acest scop sint scosi
pe cimp pentru a exersa alergarea, aruncarea lancii, exercitiile cu arcul si
archebuza, expeditii de vinatoare, o mai buna cunoastere a plantelor si pietrelor,
a agriculturii si pastoritului; copiii se ocupa pe rind, in grupe, cu fiecare din
aceste activitati.
Ei nu considera ca ar fi necesar ca celalti trei conducatori care asista Metafizica
sa cunoasca altceva in afara acelor arte care au legatura cu domeniile aflate
sub directa lor autoritate; astfel ca ei au doar acele cunostinte istorice asupra
artelor ce sint general cunoscute. Dar in schimb stapinesc foarte bine acele
domenii ce le apartin in exclusivitate si studiului carora s-au dedicat. Astfel
Puterea este cea mai pregatita in artele ecveste, in conducerea armatei, in
pregatirea taberelor de razboi, in fabricarea oricarui tip de arma si masina de
razboi, in strategiile si planurile de razboi si in orice alta chestiune de natura
militara. Si din acest motiv ei considera ca era mult mai bine ca acesti sefi sa fie
filozof, istorici, politicieni si medici. In ceea ce-i priveste pe ceilalti doi triumviri,
au obligatii similare ce pot fi deduse din observatiile pe care le-am facut in
legatura cu Puterea.
G.M. Realmente imi doresc sa povestesti despre toate indatoririle lor publice,
astfel incit sa pot face o deosebire intre ele si deasemenea, as vrea sa explici cit
se poate de clar modul cum sint mentinuti ei in aceasta strinsa legatura.
Capt. Au dormitoare, hamacuri si toate celelalte lucruri necesare si locuiesc
in comun. Dar la incheiarea fiecarui interval de sase luni, sint separati de
cirmuitorii lor. Unii vor locui in interiorul acestui inel fortificat, in timp ce altii vor fi
mutati intr-un alt inel al fortificatiilor; primele apartamente sint destinate anumitor
locuitori, in timp se altii vor locui in apartamentele secundare si fiecare dintre
acestea sint insemnatete pe pragul usii, in ordinea alfabetica. Aici sint trecute
ocupatiile, mecanice si teoretice comune tuturor, barbati si femei, cu singura
diferenta ca ocupatiile care necesita un efort fizic mai intens si alergarea unor
distante mai sint practicate de barbati, ca: aratul, semanatul, stringerea fructelor,
treieratul ariilor si poate si la culesul strugurilor si fabricarea vinurilor. In mod
obisnuit femeile se ocupa de mulgerea vacilor si prepararea brinzeturilor. In
acelasi mod ingrijesc gradinile aflate la periferia cetatii, la semanatul si culesul
plantelor. De fapt toate muncile fixe si stabile sint indeplinite de femei, ca: torsul,
tesutul, cusutul, tunsul si barbieritul, prepararea medicamentelor si tot ceea ce
tine de confectionarea articolelor de imbracaminte. Este oricum exclusa munca
lor in padure si la fabricarea armelor. Daca o femeie este priceputa la pictura, ea
nu este impiedicata sa faca asta; cu toate acestea muzica este destinata

11. femeilor singure, deoarece ele o indragesc cel mai mult, desi asta se intimpla si
in cazul celor ce au un iubit. Totusi, femeile nu se ocupa cu practica tobelor si
cornului.
Pregatirea mincarurilor si arajarea meselor este facuta dupa cum urmeaza.
Sarcina de-a servi la mese este exclusiv a baietilor si fetelor sub douazeci de
ani. In fiecare dintre inelele fortificate exista bucatarii, magazine si depozite cu
ustensilele adecvate pentru mincat si baut si activitatea din fiecare sectie este
condusa de un barbat si o femeie in etate. Ei au sub conducerea lor pe cei care
servesc si au puterea de a-i pedepsi sau de-a stabili temeiul acestor pedepse
pentru cei care sint neglijenti sau nesupusi; si tot ei examineaza si apreciaza
activitatea fiecarui om din subordinea lor, barbat sau femeie, care s-au remarcat
in indeplinirea datoriilor.
Toti cetatenii tineri ii servesc pe cei mai in virsta care au depasit patruzeci de
ani, iar seara cind se retrag la culcare, cei alesi sa conduca desemneaza pe cei
care vor trebui sa plece la lucru dimineata, dupa care acestia se retrag in unul
sau doua apartamente separate, in succesiunea in care le-au fost stabilite
obligatiile. Cei mai tineri asteapta oricum pe cei mai in virsta si asta vai! fara
nicio placere. Lor le este rezervata prima si cea de-a doua masa, ce sint
inconjurate de scaune pe ambele parti. Pe o parte se aseaza femeile, de
cealalta parte, barbatii; si la fel ca in refectoriul calugarilor, nici aici nu se aude
nici cel mai mic zgomot. In timp ce ei maninca, un tinar citeste pe o platforma
dintr-o carte cu o intonatie sonora si distincta si adesea chiar magistratii ii
chestioneaza cu privire la partile importante continute in lectura. Si este o
adevarata placere sa observi in ce mod se prezinta acesti tineri, atit de frumosi
imbracati in vesmite ce se potrivesc pe trupul lor zvelt si sa poti vedea prezenti
in acelasi timp atitia prieteni, frati, fii, mame si tati, traind impreuna cu atit de
multa onestitate, decenta si dragoste. Fiecaruia i se da un servetel, o farfurie, un
peste si un platou cu mincare. Este datoria ofiterilor medicali sa comunice
bucatarilor ce feluri de mincare vor pregati pentru fiecare dintre zile si in ce va
consta alimentatia celor in virsta, a tinerilor si a celor suferinzi. Magistratii vor
primi portiile cele mai bine pregatite si bogate si vor imparti intotdeauna din
acestea cite ceva pentru a fi distribuit la masa baietilor, celor pe care i-au vazut
ei insisi a fi mai silitori de dimineata la lecturi si dezbateri, sau preocupati de
studiul filosofiei si minuirea armelor. Iar acest gest este socotit a fi unul dintre
cele mai distinse onoruri. Ei au stabilit ca timp de sase zile servirea mesei sa fie
insotita de muzica. Doar citiva dintre ei vor cinta, desigur; o voce va acompania
flautul si va fi insotita de cite una pentru fiecare alt instrument. Si cind toti isi vor
asocia vocile pentru a cinta intr-un singur glas, va parea ca nu ar lipsi nimic de
aici. Persoanele in virsta insarcinate sa conduca activitatile din bucatarie si
deservirea la mese au numai cuvinte de lauda pentru ordinea in care se afla
strazile, cladirile, vesela, imbracamintea, atelierele si depozitele.
Poarta haine de interior de culoare alba, peste care au un acoperamint de
exterior lipsit de orice fel de cute, care le protejaza trupul si picioarele. Marginile
tivurilor sint garnisite cu nasturi rotunzi, se infasoara de jur imprejur si se prind
aici cu lanturi. Invelitoarele picioarelor se prelungesc ajungind la pantofi si se
continua pina la calcai. Sosetele sint de mari dimensiuni, legate in catarame, iar
desupra poarta o pereche de cizme scurte; peste toate acestea, cum am spus
deja, sint infasurati intr-o toga. Aceasta imbracaminte se fixeza atit de bine pe
corp, incit atunci cind toga este distrusa, imediat se poate distinge intregul corp

12. fara ca niciuna din partile lui sa ramina ascunse. Hainele sint schimbate de patru
ori pe an, asta se intimpla atunci cind soarele intra in constelatiile Berbec,
Cancer, Balanta, Capricorn si ori de cite ori se impune asta, in conformitate cu
deciziile ofiterului ce se ocupa cu prezervarea starii de sanatate in cetate. Cei
care pastreaza imbracamintea pentru diferitele inele sint obisnuiti cu distribuirea
ei si este un lucru minunat ca detin in orice moment haine subtiri sau groase, in
functie de sezon, dar intotdeauna suficiente pentru a acoperi intreg necesarul.
Toti poarta haine albe, pe care le spala in mod regulat in fiecare luna cu lesie
sau sapun si pot fi intilnite la fel de bine aici magazine pentru comert cu
amanuntul, bucatarii, camari, depozite, armurarii, sali de mese si bai.
Mai mult, hainele sint spalate la coloanele ce sprijina peristilurile si apa este
adusa aici prin intermediul retelei de canale ce sint continuate prin intermediul
canalelor colectoare. Pe fiecare din strazile oricaruia dintre inelele fortificate sint
plasate fintini care trimit mai departe apa prin intermediul canalelor; apa este
adusa dintr-un loc aflat linga baza muntelui, printr-un intermediul unui mecanism
ingenios realizat folosind propria miscare. Exista apa colectata din apa de ploaie
ce cade pe acoperisurile caselor si este adusa prin conducte pline cu nisip in
fintini si cisterne, pentru a fi filtrate. Se spala adesea pe corp, in concordanta cu
prescriptiile medicilor si ordinile conducatorilor. Toate artele mecanice sint
practicate sub peristile, pe cita vreme cele teoretice sint practicate desupra
galeriilor si bastioanelor de aparare unde exista peisaje splendide, exceptie
facind artele sacre, care sint predate in temple. In holuri si pe aripile inelelor sint
dispuse ceasuri solare, clopotele si indicatoare, cu ajutorul carora sint marcate
orele si anotimpurile.
G.M. Vorbeste-mi despre copiii lor.
Capt. Cind femeile lor au nascut un copil ii cresc si ii educa in temple intr-un loc
separat de toti ceilalti. Ii hranesc cu lapte timp de doi ani sau mai mult, in functie
de ceea ce hotaraste medicul. Dupa aceasta virsta copii intarcati sint dati in
sarcina stapinei, daca este de sex femeiesc, sau in sarcina maestrului, daca
este baiat. Impreuna cu ceilalti copii sint introdusi intr-un mod facil in tainele
alfabetului si familiarizati cu pictura; dar practica si exercitii de alergare, marsuri
si lupte libere; sint initiati in studiul desenelor istorice si in al limbajelor si sint
impodobiti cu haine de viu colorate. Dupa ce au implinit sase ani le sint predate
stiintele naturale, iar apoi stiintele mecanice. Cei slabi de minte sint trimisi la
ferme si cind devin mai priceputi, unii dintre ei, sint admisi in interiorul Statului.
Iar cei care sint de aceiasi virsta si sint nascuti sub aceleasi constelatii se
asemana indeosebi in ceea ce priveste forta si infatisarea lor si de aici decurge
o mare parte din trainicia armoniei Statului; acesti oameni se cinstesc unii pe
ceilalti prin dragostea si ajutorul lor reciproc. Numele le este dat de catre
Metafizica si nu este chiar intimplator, ci el este dat in functie de particularitatile
fiecaruia, asa cum era obiceiul printre Romanii antichitatii.
Prin urmare unul este numit Frumosul (Plucher), altul Nas-mare (Naso), altul
Piciorgros (Cranipes), altul Cocosatul (Trovus), altul Uscatul (Macer), si asa mai
departe. Dar atunci cind devin foarte priceputi in profesiile lor si se remarca prin
acte de vitejie in vreme de razboi sau in timp de pace, li se atribuie un nume de
familie inspirat din arta, astfel Mare Pictor Frumos (Plucher, Pictor Magnus), cel
de Aur (Aureus), cel Minunat (Excellens), sau cel Puternic (Strenuus); sau de la
faptele lor de vitejie, Nasul cel Viteaz (Naso Fortis), sau Istet, ori cel Mare, sau

13. Marele Cuceritor; sau de la oricare dintre inamicii pe care i-a invins, Africanus,
Asiaticus, Etruscus; sau daca cineva l-a invins pe pe Manfred sau Tortelius este
numit Macer Manfred sau Tortelius si asa mai departe. Toate aceste porecle sint
adaugate de cei mai inalti magistrati si foarte adesea sint insotite de o coroana
potrivita faptei sale de vitejie sau artei in care se distinge si este incoronat cu ea
pe ritmul muzicii. Corespunzind aurului si argintului sint recunoscuti putini
oameni de valoare printre ei, in schimb materialele utilizate la confectionarea
veselei si ornamentelor sint comune tuturor.
G.M. Spune-mi te rog, in mijlocul lor nu se regaseste nici macar o urma de
gelozie sau dezamagire care sa intunece cugetul celui care n-a fost ales intr-o
magistratura ori intr-o alta demnitate la care a aspirat?
Capt. Cu siguranta nu. Pentru ca nimeni nu isi doreste nimic extravagant sau sa
detina mai mult decit ii este absolut necesar. Aceasta natiune este guvernata
dupa principiul binelui general si nu de cel personal, al indivizilor; iar magistratii
sint obligati si ei sa supuna acestor reguli. Ei resping acele prevederi pe care
noi le sustinem ---si anume: este o obligatie si un drept natural ca omul sa-si
recunoasca urmasii si sa le ofere acestora posibilitatea de-a avea acces la
educatie; si sa utilizeze sotia, casa, copii sai, ca pe niste bunuri ce-i apartin de
drept. Pentru ca ei obisnuiesc sa spuna ca educatia copiilor este facuta pentru
prezervarea speciei si nu pentru placeri individuale, asa cum a afirmat si Sf.
Thomas. Tocmai de aceea educatia copiilor se raporteaza la bunastarea
generala si nu la cea individuala, lasind la o parte faptul ca ei sint elementele
constitutive ale republicii. Si deoarece in cea mai mare parte indivizii dau
nastere la erori ce duc la o educatie gresita a copiilor, ei considera ca astfel
inlatura raul de la care vine distrugerea Statului; si din aceasta ratiune, isi
asuma obligatia educatiei copiilor, pentru a fi dati in ingrijirea magistratilor; iar
pentru siguranta comunitatii, aceasta nu este obligatia doar a citorva dintre ei.
Astfel ei despart educatia copiilor de sex feminin de cea a celor de sex masculin
potrivit celei mai bune dintre naturi, cea a regulilor filosofice. Platon gindea ca
aceasta impartire ar trebui sa fie facuta de sorti ca nu cumva unii dintre oameni
vazind ca sint dati la o parte din compania celor mai frumoase femei s-ar putea
ridica minati de ura impotriva magistratilor; si a gindit inca si mai departe, ca
aceea care nu sint vrednici sa convietuiasca cu cele mai frumoase femei ar
trebui amagiti in timp ce sint trasi sortii in cetate de catre magistrati, astfel incit
intotdeauna sa fie alese de sorti femeile ce li se potrivesc si nu acelea pe care si
le doresc ei. Orcum, aceasta abilitate nu este necesara printre locuitorii Cetatii
Soarelui. Pentru ca printre ei nu este cunoscuta deformarea adevarului. Cind fac
exercitii femeile capata trasaturi luminoase, devenind zvelte, puternice si agile,
iar in mijlocul lor frumusetea consista tocmai in forta si talia subtire si inalta. De
aceea daca o femeie isi coloreaza obrajii ca sa devina mai frumoasa, sau daca
foloseste incaltaminte cu tocuri inalte sa pare cu atit mai zvelta, ori daca imbraca
trena pentru a-si acoperi sabotii de lemn, este condamnata la pedeapsa
capitala. Dar chiar daca o femeie si-ar dori toate acestea, ea nu are posibilitatea
sa-si indeplineasca aceste dorinte. Pentru ca cine i-ar putea oferi toate aceste
facilitati? Mai departe, ei sustin cu tarie ca utilizarea abuziva a acestui gen de
lucruri vine de la lincezeala si trindavia femeilor noastre. Tocmai de aici ar porni
si pierderea culorii si aspectul lor palid, devenind mici de statura si plapinde. Din
aceste motive nu au cel mai fericit aspect si utilizeaza sandalele inalte, iar
frumusetea lor nu vine din vigoare, ci de la o sensibilitate ce isi are originea in
debilitate produsa de lipsa lor de ocupatie. Si astfel ele isi ruineaza

14. temperamentul si natura proprie si in consecinta si pe cea a urmasilor. Pe linga
asta daca se intimpla ca un barbat sa fie mistuit de o dragoste inflacarata pentru
o femeie, celor doi le este permis sa stea de vorba si sa glumeasca impreuna,
sa-si ofere ghirlande de flori sau de ramuri si sa compuna versuri inchinate
persoanei iubite. Dar daca este periclitata specia, nu este permisa sub niciun
motiv uniunea dintre cei doi. Mai mult, in mijlocul lor nu este cunoscuta
dragostea nascuta din dorintele pornite din poftele trupesti; ci doar cea nascuta
din prietenie.
Chestiunile particulare si cele generate din asocieri intre citiva dintre membrii
societatii au o importanta mai mica, cu exceptia insemnelor de onoare, pentru ca
fiecare primeste tot ceea ce ii face trebuinta. Este un obicei in a se acorda
eroilor si eroinelor natiunii in timpul sarbatorilor daruri placute ca un insemn al
onorurilor de care se bucura; ghirlande, dulciuri, haine minunat impodobite. In
interiorul cetatii sint imbracati toti in haine albe pe timpul zilei; iar noaptea sau in
exteriorul cetatii folosesc vesminte rosii din lina sau din matase. Ei urasc
culoarea neagra la fel cum dispretuiesc murdaria si de aceea au o antipatie fata
de japonezi, cei care iubesc culoarea neagra. Mindria este considerata viciul cel
mai condamnabil, iar cel care da dovada de mindrie in actiunile sale este
pedepsit aspru, cu cea mai cruda dintre pedeapse. Prin urmare nimeni nu
considera injositor sa serveasca la masa, sau sa munceasca la bucatarie sau pe
cimp. Toate muncile sint numite discipline si obisnuiesc sa spuna ca este un
lucru onorabil sa mergi pe jos, sa dai curs oricarei actiuni a naturii, sa privesti cu
ochii si sa vorbesti cu limba; si cind este nevoie ei disting filozofic intre lacrimi si
saliva.
Cind ii este repartizata o sarcina oricaruia dintre ei considera indatorirea lor o
mare onoare. Nu este in obiceiul lor sa detina sclavi. Pentru ca ei sint suficienti
sau mai mult decit suficienti pentru ei insisi. Dar in cazul nostru, vai! nu se
intimpla la fel. In Neapole sint 70.000 de suflete si din acestia de abia 10.000
sau 15.000 lucreaza si sint impovarati peste masura, fiind sleiti de puteri cu
fiecare zi. Ceilalti, devin o prada pentru indolenta, avaritie, boala, dorintele
carnale, camata si alte vicii ce contamineaza si corup multe alte familii, tinindu-i
in puterea constringerilor propriilor dorinte pe care si le impartasesc, aruncindu-i
in mizerie si sclavie. De aceea sclavia publica duce la ruina statului;
folositoarele munci ale cimpului, serviciul militar si artele, care inca n-au fost
corupte, nu mai sint cultivate; iar cei care inca le mai practica o fac cu aversiune.
Dar in Cetatea Soarelui unde munca si datoriile civile sint impartite intre toti
locuitorii ei, astfel incit nu va cadea in sarcina nimanui sa lucreze mai mult de
patru ore in fiecare zi. Orele ce ramin sint alocate studiului, dezbaterilor, lecturii,
recitarii, scrisului, plimbarii, exercitiilor corpului si a mintii, distractiei. Ei interzic
jocurile statice, ca sahul, jocurile cu zaruri, etc. In schimb practica jocurile cu
mingea, alergatul in saci, aruncarea inelelor, luptele libere, aruncarea potcoavei.
Ei spun ca nevoile pe care le aduce saracia, mizeria, macina sufletele oamenilor
ca o piatra de moara si-i pregatesc pentru a fi oferiti drept prada unora dintre
cele mai mari pacate ale omenirii: ticalosiei, vicleniei, rautatii, necinstei,
necredintei, vagabondajului, minciunii, etc; in timp ce bogatia le mutileaza
sufletul facindu-i mindri, insolenti, perfizi, ignoranti; ii face sa-si asume calitati si
merite pe care nu le-au avut niciodata, laudarosi, fanfaroni, impostori,
defaimatori, etc. Dar in mijlocul acestui popor cei bogati se inteleg cu cei saraci,
cu totii formind impreuna o comunitate. Ei sint bogati - pentru ca nu au nevoie de
nimic. Si sint saraci - pentru ca nu poseda nimic. Si in consecinta ei nu pot

15. ajunge in sclavie din intimplare. Dar intimplarea ii serveste pe ei. Si in acest
punct esential ei recomanda cu tarie religia crestinilor, in special vietile
apostolilor.
G.M. Acesta e un lucru minunat si sacru, dar pentru comunitatea femeilor este
mult prea dificil ca sa poata fi atins. Sfintul Parinte Roman Clement al V-lea
spunea despre casatorie ca ar trebui sa fie in acord general cu normele
apostolice si a laudat pe Platon si Socrate care ne-au invatat asta, dar Lexiconul
interpreteaza aceasta comuniune facind referire la supunere. Iar Tertullian este
in deplin acord cu cele inscrise in Lexicon, aceea ca primii Crestini detineau in
comun toate bunurile, cu exceptia sotiilor.
Capt. Nu cunosc foarte multe despre aceste lucruri. Insa asta este ceea ce am
vazut printre locuitorii Cetatii Soarelui; si anume, ca ei nu fac aceasta exceptie.
Si se apara in aceasta privinta cu ideile lui Socrate, Cato, Platon si Sf. Clement,
dar asa cum ai spus, ei interpreteaze in mod gresit opiniile acestor ginditori. Si
locuitorii cetatii solare pun toate acestea pe seama lipsei lor de educatie, intrucit
ei nu sint citusi de putin initiati in tainele filozofiei. Cu toate acestea, ei au trimisi
pretutindeni in lume emisari pentru a descoperi obiceiurile natiunilor si
intotdeauna le adopta pe cele mai bune dintre acestea. Practica permanenta
face ca femeile sa devina potrivite pentru razboi si alte indatoriri de acest fel.
Astfel in aceasta privinta ei sint de acord cu Platon, in a carui opera am citit
aceleasi lucruri. Rationamentele lui Cajetan nu m-au convins deloc si cu atit mai
putin toate argumentele lui Aristotel! Oricum, acest lucru ce exista in mijlocul lor
este un lucru excelent si merita a fi imitat--- cu alte cuvinte, nicio imperfectiune
fizica nu determina la un om incapacitatea de-a se putea adapta, cu exceptia
slabiciunii batrinetii, din vreme ce este util ca pina si cei cu defecte fizice sa fie
supusi unei examinari. Cei schiopi servesc de straje, supraveghind cu ochii cu
care i-a inzestrat natura. Cei lipsiti de lumina ochilor daraca lina cu miinile lor,
separind puful de firele de par pe care mai tirziu le vor indesa in cusete si
canapele; cei lipsiti de posibilitatea de-a se folosi de mainile si ochii lor se
folosesc de urechile sau vocea lor pentru a se pune in slujba Statului si daca
exista cineva care are doar un singur simt, pina si acela este folosit in munca
de la ferme. Acesti infirmi sint tratati cu respect si unii dintre ei devin chiar
spioni, aducind informatii ofiterilor Statului despre ceea ce au auzit.
G.M. Spune-mi te rog ceva in legatura cu organizarea lor militara. Apoi
poti face o expunere asupra artelor, modul de viata si ramurile stiintelor, iar la
sfirsit despre religia lor.
Capt. Triumvirul Puterea are sub ordinea sa toti magistratii militari, ai armelor,
ai artileriei, ai cavaleriei, infanteriei, cei care au in subordine arhitectii si strategii;
dar si cei care au in subordine maestrii si cei mai priceputi mestesugari
aflati sub ascultarea magistratilor; toti oamenii, indiferent careia dintre arte ii
apartin, depun juramint de credinta fata de sefii acelei arte. Mai mult inca,
Puterea este cea care guverneaza peste profesorii de gimnastica, cei care
predau exercitiile militare si care sint genarali prudenti ce au avansat in functii
pe masura trecerii anilor. Ei sint cei care vor antrena pe copii ce au implinit
virsta de doisprezece ani. Inainte de aceasta virsta ei au fost deprinsi deja cu
luptele libere, alergarea, aruncarea greutatii si alte exercitii minore, sub
indrumarea unor maestri de rang inferior. Dar la doisprezece ani ei sint invatati
cum sa izbeasca inamicul in lupta cu elefanti si cai, cum sa manuiasca lancea,

16. sabia, arcul si prastia; cum sa conduca caii, sa atace si sa retraga, sa pastreze
formatia de lupta, sa-si ajute camarazii de arme, sa-si anticipeze adversarul si
sa-l atraga cu viclenie in cursa si sa-l invinga.
Femeile sint initiate in aceste arte sub comanda magistratilor si capeteniilor
proprii, astfel incit ajung la o asemenea maestrie, incit daca este nevoie sint
capabile sa ofere asistenta barbatilorn in bataliile de linga cetate. Sint pregatite
pentru a veghea fortificatiile, iar in anumite situatii sa surprinda inamicul prin
atacuri fulgeratoare in exteriorul zidurilor. In aceasta privinta ei sint vrednici de
gloria Spartanilor si Amazoanelor. Femeile cunosc deasemenea foarte bine cum
sa arunce peste ziduri globuri incandescente si tehnica realizarii lor utilizind
plumbul topit; cum sa arunce pietre din turnuri si sa impiedice un atac. Sint
obisnuiti a inchina impreuna vin neindoit cu apa si acela care arata orice urma
de teama este pedepsit cu cea mai mare severitate.
Locuitorii Cetatii Soarelui nu se tem de moarte pentru ca ei cred ca sufletul este
nemuritor iar atunci cind paraseste corpul el este asociat cu alte spirite, rele sau
bune, in concordanta cu meritele din aceasta viata. Desi in aceasta privinta ei
merg partial pe urmele lui Brahma si Pitagora, nu cred in transmigratia sufletelor,
cu exceptia unor cazuri care sint in mod clar hotariri apartinind lui Dumnezeu. Ei
nu au retineri in a lovi intr-un inamic al republicii si religiei care este vrednic de
dispret sau demn de compasiune. In cea de-a doua luna, armata este trecuta in
revista si in fiecare zi sint practicate aici exercitii de razboi, fie in interiorul zidurilor,
fie in exterior cu cavaleria. Nu lipsesc de aici nici prelegerile asupra artei razboiului.
Au grija sa fie citite povestirile despre Moise, Joshua, David, Juda Maccabaeus,
Cezar, sau Alexandru Macedon, Scipio, Hanibal, sau alti mari soldati ai antichitatii.
Apoi fiecare dintre ei isi spune opinia despre modul cum au actionat acesti generali,
bine sau rau, util sau onorabil, iar la sfirsit intervine profesorul care le da raspunsuri
la intrebari si-i indica pe cei care au avut dreptate.
G.M. Cu cine poarta ei razboiul si din ce motiv, din moment ce ei sint atit de
prosperi?
Capt. Aici n-ar trebui sa aiba loc niciodata razboaie, cu toate ca ei sint pregatiti
in tacticile militara si in vinatoare; dar asta poate doar din teama de-a nu se
molesi si a fi luati prin surprindere de ceea ce poate aduce neprevazutul.
Insa nu departe de aici exista alte patru regate care sint pline de invidie fata de
situatia lor prospera si din motivul ca toate aceste popoare doresc sa traiasca
dupa modelul locuitorilor Cetatii Soarelui, si sa fie mai degraba sub conducerea
lor, decit sub a propriilor regi. Din aceasta cauza Statul declanseaza adesea
razboi impotriva lor, pentru ca fiind vecini si lipsiti de pietate, incearca uzurparea
puterii Cetatii Soarelui, pe cita vreme ei n-au nicio preocupare, nu produc nimic,
nici macar nu respecta religia altor popoare, ori pe cea a Brahmanilor. Impotriva
lor s-au razvratit si celelalte popoare ale Indiei ai caror supusi au fost odinioara,
ridicindu-se la lupta insurectionala, asa cum a procedat Taprobanese, pe care
au dorit sa-l anexeze prima data. Razboinicii Cetatii Soarelui sint intotdeauna
incununati cu laurii victoriei. Imediat ce locuitorii ei au suferit o insulta, o ocara,
sau au fost deposedati prin forta de bunurile lor, ori cind aliatii au intreprins
expeditii de jaf pe teritoriul lor, sau poporul a fost oprimat de unul din tiranii
Statului (pentru ca ei sint intotdeauna aparatorii Libertatii), ei se prezinta
intotdeauna in fata Consiliului pentru dezbaterea cazului.

17. Dupa ce au ingenunchiat in fata lui Dumnezeu cel care singur are puterea de
a-i inspira in hotarirea lor, purced la examinarea avantajelor si dezavantajelor
chestiunilor aflate in dezbatere si doar in acest mod este aleasa calea razboiului.
Imediat dupa aceasta este trimis un preot pe care ei il numesc Judiciar. El
inainteaza inamicului o cerere ferma de-a restitui toate bunurile de care i-au
deposedat prin forta, sau ii intreaba pe aliati daca doresc sa elibereze de jugul
opresiunii sau sa-i detroneze pe acei tirani care au uzurpat puterea. In momentul
in care sint respinse aceste cereri este declarat razboiul invocindu-se razbunarea
lui Dumnezeu. Dumnezeul ostilor lui Sabaoth-- pentru distrugerea acelora ce
sustin o cauza injusta. Dar daca inamicul refuza sa raspunda, preotul le ofera un
ragaz de o ora pentru a inainta hotarirea lor - daca este un regat, in cazul unei
republici - sint acordate trei ore; astfel incit nu pot scapa fara a inainta un
raspuns. In acest mod este initiat razboiul impotriva adversarilor obraznici ai
drepturilor naturale si religiei lor. In momentul cind a fost declarat razboiul,
reprezentantul Puterii executa toate hotaririle, iar Puterea, asemeni dictatorilor
Romei, planuieste si executa totul, astfel incit intirzierile ce pot provoca atita
suferinta sa poata fi evitate. Si atunci cind nu poate lua singur cea mai buna
decizie, potrivita pentru acest moment de mare insemnatate, se consulta cu
Metafizica, Intelepciunea si Dragostea.
Inainte de asta, este anuntata in mod solemn de catre un crainic in fata marelui
Consiliu motivatia care sta la baza hotaririi razboiul si justetea intreprinderii
expeditiei. In acest Consiliu sint admisi toti cetatenii care au implinit virsta de
douzeci de ani si acestia hotarasc asupra a tot ce este necesar in aceasta
chestiune. Ei detin in armurarii toate genurile de arme pe care le utilizeaza
destul de frecvent si in bataliile simulate. Zidurile de exterior sint impinzite cu
tunuri ce sint gata pregatite pentru sarcina lor si pe linga acestea mai detin
astfel de piese de artilerie care sint purtate pe cimpul de lupta cu ajutorul
echipajelor tractate de catiri si asini. Cind au ajuns in loc deschis inchid in
mijlocul lor proviziile, echipamentele si masinile de razboi impreunind carutele
legate intre ele si se arunca in lupta cu un curaj exemplar. Apoi fiecare dintre ei
se retrage catre locul impresurat unde sint inaltate steagurile de lupta, astfel
incit dusmanii care gindesc ca au fost infrinti si se pregatesc sa scape prin fuga,
sint inselati si slabesc ordinea de bataie; in acel moment razboinicii Cetatii
Soarelui executa o miscare de invaluire pe aripi si inainteaza in coloane pe
fiecare din partile laterale si recistigindu-si respiratia si forta, isi concentreaza
focul artileriei asupra dusmanului, incit atunci cind lupta este reluata, in fata lor
se afla o armata dezorganizata. Acesta este doar unul din viclesugurile pe care
le detin. Ei sint de neinvins pentru orice muritor cu ajutorul acestor startegeme si
inginerii. Tabara lor de lupta este fortificata dupa modelul Romanilor. Palisadele,
corturile si fortificatiile cu ziduri de pamint si santuri, sint ridicate cu o uimitoare
rapiditate. Cei care conduc activitatea muncitorilor, inginerilor si a utilajelor de
transport sint pregatiti si soldatii inteleg foarte bine utilitatea hirletului si toporului
manuite de ei.
Cinci, opt, sau zece lideri experti in strategie si modul de conducere a unei
batalii, se consulta reciproc in ceea ce priveste desfasurarea armatei si isi
comanda formatiunile de lupta in concordanta cu aceste hotariri luate in comun.
Este in deprinderea lor ca din aceste trupuri firave de copii inarmati pentru lupta
pedestra sau in rindul cavaleriei sa modeleze soldati dirzi, gata sa lupte cu
ferocitatea unor catalandri de lup, sau curajul unor pui de lei ce au fost deprinsi
cu gustul singelui. Si in timp de pericol acestia se indreapta impreuna cu multe

18. femei inarmate catre locuri sigure. Dupa batalie femeile si copii isi alina durerile
si retraiesc suferinta razboinicilor si-i urmeaza permanent incurajindu-i cu
imbratisari si cuvinte frumoase.
Si cit de minunat este acest ajutor! Pentru acesti soldati, care trebuie sa se achite
fata de datoria lor de viteji in ochii sotiilor si urmasilor, sa indure cu tarie toate
loviturile si privatiunile razboiului, tocmai aceasta dragoste este cea care ii face
invingatori. Ei, care ataca in primele valuri zidurile dusmanilor, ce primesc dupa
lupta o coroana de iarba ca simbol al onoarei si prezenti la spectacolele femeilor
aplauda zgomotos; soldatul acesta, care-i ofera ajutorul aliatului sau si primeste
coroana civila din frunze de stejar;
el, care ucide un tiran pentru a oferi armele sale ofranda in templu si primeste de
la Hoh porecla faptelor sale; si toate aceste i se intimpla lui; in timp ce multi alti
razboinici, primesc cu totul alt fel de coroane...
Fiecare soldat calare poarta o lance si doua pistoale bine calite, ceva mai
inguste la capatul tevii, pe care le poarta atirnate la spatele seii. Si pentru a
obtine aceste pistoale duc cu ei barili din metalul pe care-l vor transforma mai
tirziu in arme. Fiecare dintre ei detine o sabie si un pumnal. Restul trupelor,
cei care formeaza trupele cu armament usor de infanterie, sint inarmati
cu maciuci de metal. Pentru ca daca inamicul nu poate duce metalul pentru
pistoalele sale si nu poate face sabii, arunca impotriva lui trupele inzestrate cu
maciuci pentru a le rupe rindurile si a-i arunca inapoi. De capatul acestor bite
atirna doua lanturi in lungime de sase palme ce se termina la capat cu doua bile
de otel, iar cind aceste a sint aruncate impotriva dusmanului, se invaluie in jurul
gitului si-l trintesc la pamint; pentru a utiliza cu mai multa abilitate maciuca, ei nu
tin friul in maini, in acest scop folosindu-se de picioare. Daca este posibil, fraiele
sint racordate deasupra scarilor seii, capetele fiind legate cu bucle de coliere si
nu direct de picioare. Bratarile scarilor sint astfel orientate pentru a oferi
posibilitatea miscarii rapide a fraului, astfel incit ei trag sau slabesc capastrul cu
o uimitoare rapiditate. Cu piciorul drept indreapta calul spre stinga in timp ce cu
piciorul sting il orienteaza catre dreapta. Acest secret nu le este cunoscut
Tatarilor. Si desi ei conduc harnasamentul cu picioarele, sint atit de ignoranti
incit intorc calul, il elibereaza sau il opresc, prin intermediul unui capat de lemn
legate de fraie. Cavaleria usoara inarmata cu maciuci este angajata in batalie
inca din primele valuri, ei ii urmeaza o formatie inarmata cu armuri grele
organizata in rinduri strinse sub forma unei falange, inarmata cu lanci lungi, apoi
vin arcasii, pentru serviciul carora este platit un pret exorbitant si sint obisnuiti
sa lupte in linii ce trec unele peste celelalte asemeni firelor unei tesaturi, unii
alergind pentru a ajunge in frunte sa-si arunce sagetile in trupurile dusmanilor,
altii retragindu-se pentru a pune sageata in arc. Au o formatie de lancieri care
consolideaza linia bataliei si abia la sfirsitul bataliei isi incearca pe dusmani
ascutisul sabiilor.
Dupa incetarea bataliei celebreaza triumful militar dupa obiceiul Romanilor, sau
chiar intr-un mod mult mai grandios. Sint inchinate ofrande si rugaciuni de
multumire lui Dumnezeu, iar apoi se prezinta in templu insusi generalul ce a
obtinut victoria, in vreme ce poetii si istoricii, ce potrivit obiceiului au insotit
expeditia, relateaza faptele de vitejie pentru a fi inscrise in memoria urmasilor.
Iar cel mai mare dintre ei, Hoh, incoroneaza generalul cu lauri si imparte daruri
si onoruri celor mai valorosi dintre soldati, care sint scutiti pentru citeva zile de la

19. indeplinirea obligatiilor publice. Dar aceasta dispensa nu este in niciun caz
placuta pentru ei, din vreme ce nici macar nu cunosc ce este tihna, astfel incit isi
dedica acest timp pentru a-si ajuta companionii. Pe de alta parte, cei care au
fost infrinti prin propriile lor erori, sau au pierdut victoria, sint invinuiti; si cei care
au intrat in batalie in primele rinduri nu merita pentru nimic in lume sa scape de
sub aripa mortii; facindu-se o exceptie doar in cazul in care intreaga armata cere
indurare pentru vietile lor si fiecare ia asupra sa o parte din pedeapsa lor. Dar
aceasta indulgenta este acordata in cazuri extrem de rare si doar atunci cind
exista motive temeinice in favoarea lor. Iar cei care n-au acordat ajutor unui aliat
sau prieten, sint batuti cu vergele. Cei care au nesocotit ordinile sint aruncati in
custile fiarelor salbatice pentru a fi devorati de vii; ei sint inarmati doar cu un
simplu bat pentru a infrunta leii si ursii si se va da dovada de bunavointa fata de
ei doar in cazul in care vor invinge aceste bestii, lucru ce practic e imposibil de
realizat. Statele ce au fost cucerite, sau cele ce se bucura ca au fost eliberate
de sub dominatia straina sau a propriilor tirani, sint imediat organizate pe
principiul proprietatii comune, toate bunurile particularilor fiind trecute in
proprietatea publica si primesc garnizoana si magistrati din partea Cetatii
Soarelui si incetul cu incetul, sint obisnuiti cu modul de organizare al cetatii
suverane, cea care primeste si pe copii noilor supusi, pentru a fi educati pe
socoteala sa, fara niciun fel de contributie din partea acestora.
Ar fi destul de dificil sa incerc sa relatez despre spioni si stapinii lor, despre
garzile, legile si ceremoniile lor, despre cei care sint atit din interiorul, cit si in
afara Statului si a caror existenta va puteti imagina si singur ca este reala. Ei
sint alesi inca din copilarie in functie de inclinatiile lor si de steaua sub care s-au
nascut; si de aceea fiecare dintre ei actioneaza conform aptitudinilor naturale,
executindu-si datoria cu placere si poate tocmai de aceea ireprosabil, pentru ca
este rezultatul inzestrarii native. Si acelasi lucru il practica si in ceea ce priveste
strategia, dar este la fel de valabil si in cazul celorlalte ocupatii.
In oras exista o garda permanenta ce isi efectueaza rondul atit pe timpul zilei, cit
si pe timpul noptii; ei sint plasati la cele patru porti si in afara zidurilor celor
sapte inele, pe balustrada zidurilor, in turnuri si in interiorul valurilor de pamint.
Aceste locuri sint pazite in timpul zilei de femei, iar noaptea de barbati. Cel putin
oamenii din garda pot obosi din cauza solicitarii atentiei permanente la
supravegherea miscarilor trupelor inamice si pentru a preveni un atac prin
surprindere sint schimbati la interval de trei ore, asa cum este impamintenit
obiceiul si printre soldatii nostri. La asfintit, cind se aude sunetul si simfonia
tobelor, sint repartizate garzile inarmate. Trupele de cavalerie si infanterie
participa la competitii de vinatoare, care este privita ca un simbol al razboiului,
practica jocuri si tin festivitati pe cimpiile din jurul cetatii. Apoi incepe sa cinte
muzica si iarta cu mare generozitate ofensele si vinovatiile din trecut ale fostilor
inamici si dupa victorie se intorc catre ei plini de bunavointa si prietenie, daca sa
decretat ca trebuie sa le distruga zidurile cetatilor si sa le fie lasata lumina
vietii. Toate acestea se intimpla in aceeasi zi in care este dobindita victoria, iar
dupa aceea niciodata nu inceteaza sa-i copleseasca pe invinsi cu atentii si
favoruri, pentru ca ei spun in general ca aici n-ar trebui sa existe lupte, cu
exceptia celor date pentru ca invingatorii sa nu-i parasasca pe cei cuceriti. Daca
exista dispute intre ei ce implica injurii sau alte chestiuni de acest gen (iar pe
acestea ei de abia de le ia in considerare, cu exceptia celor ce tin de onoare),
magistratii pedepsesc in secret cu mare asprime pe cei care s-au lasat coplesiti
de furie si purtati de ea au provocat daune prin actiunile lor. Daca ei vor astepta

20. pina ce se va lua decizia inceperii bataliei vor avea prilejul sa isi descarce furia
asupra dusmanului sau, iar cei care se arata cei mai cutezatori prin faptele lor
de vitejie, sint considerati a fi aparat cel mai bine cauza dreptatii in lupta, iar
ceilalti, cei care au cazut in lupta, sint considerati pedepsiti pe drept de catre
justitia divina. Cu toate acestea nu le este permisa lupta individuala, intrucit
dreptatea este atributul tribunalelor si pentru ca o cauza injusta devine aparent
justa cind cei mai multi dintre aparatorii cauzei juste mor in lupta si cei care sint
aparatorii pretinsi ai adevarului se arata a fi cei mai buni.
G.M. Asta este valabila cita vreme aceasta sciziune nu capata asemenea
amploare incit sa aduca atingere patriei si cita vreme nu exista aici nici cel mai
mic germen din care sa nasca amenintarea izbucnirii unui razboi civil, asa cum
ni se arata din exemplul Atenei sau Romei antice. Dar acum te rog sa-mi relatezi
ceva despre preocuparile lor si chestiunile aflate in directa conexiune cu
acestea.
Capt. Cred ca ai aflat deja ceva despre organizarea lor militara si despre viata
agricola si pastorala si modul in care sint practicate in comun si ca cei
considerati a avea onoarea nobiliara de prim rang in acest stat sint familiarizati
cu toate aceste cunostinte. Cei care sint cei mai indeminatici in cele mai multe
dintre arte sint considerati a fi superiori acestora si sint separati, pentru a preda
acele arte in care exceleaza. Ocupatiile care necesita cel mai mult efort fizic, ca
mestesugul metalelor si munca in constructii, sint considerate a fi cele mai
admirabile printre ei. Nimeni nu refuza aceste meserii, pentru ca abilitatile lor
sint cunoscute inca din timpul copilariei si se tine seama de asta in momentul in
care are loc distribuirea indatoririlor, astfel incit nimeni sa nu indeplineasca o
sarcina care l-ar putea vatama. Ocupatiile care impun mai putina munca sint
distribuite femeilor. Se asteapta de la ele ca toate sa stie sa inoate si din acest
motiv canalele de apa din exteriorul zidurilori si cele din interiorul cetatii care vin
pina la fintini sint indiguite cu valuri inalte de pamint.
Se ocupa mai putin cu activitati comerciale, dar cu toate acestea cunosc
valoarea banilor si ii ia in considerare pentru utilitatea lor in cazul ambasadorilor
si exploratorilor pe care-i au si carora moneda le furnizeaza mijloacele de
intretinere in lumea din exterior. In Statele lor sosesc negustori din toate partile
lumii, care cumpara bunurile pe care cetatea le produce in exces. Locuitorii
Cetatii Soarelui refuza sa ia banii, dar primesc in schimbul lor acele produse
de import care le sint necesare si pe care uneori trebuie sa le cumpere in monede;
iar cetatenii mai tineri ai Cetatii Soarelui se amuza copios cind vad ca pe acele
mici piese de metal primesc in schimb o cantitate atit de mare de bunuri. Insa cei
mai in virsta nu rid deloc; mai mult inca, ei sint pe buna dreptate contrariati,
aratindu-se destul de ostili in fata acestei imagini ce se desfasoara sub ochii lor,
in care Statul ajunge in situatia de-a putea fi corupt prin imprumuturile obiceiurilor
acestor straini ce pot aduce in mijlocul lor deprinderi vicioase si mult detestata
institutie a sclaviei. Tocmai de aceea afacerile sint incheiate in exteriorul portilor
unde sint vindute acele obiecte care le-au luat ca prada de razboi, sau le pastreza
pentru a sapa santurile cetatii, ori pentru alte munci grele efectuate in afara cetatii;
si din aceste ratiuni trimit intotdeauna patru grupuri de soldati pentru a pazi
cimpurile si a supraveghea muncitorii. La iesirea din cetate drumul este imprejmuit
cu ziduri inalte de ambele parti, conducind catre mare; astfel ca bunurile pot fi
carate cu destula usurinta iar strainii nu pot intilni nicun fel de dificultati in drumul lor.

21. Sint draguti si politicosi fata de strainii, iar acestia sint gazduiti timp de trei zile pe
socoteala publica; dupa ce s-au spalat prima data picioarele, au obiceiul de-a le
arata cetatea si le acorda onoarea de a le oferi un scaun la masa publica si la
cea a Consiliului; si aici exista oameni pregatiti in acest sens, care au datoria
sa-i serveasca si sa-i pazeasca pe oaspeti. Iar daca strainii manifesta dorinta
de-a deveni cetateni ai Statului lor, ei sint mai intii supusi la probe, fiind trimisi
timp de o luna pentru a munci la o ferma in exteriorul zidurilor si o alta luna in
cetate; si abia apoi se ia hotarirea cu privire la ei, fiind admisi in cadrul unor
ceremonii, dupa ce mai intii este depus juramintul de credinta.
Agricultura este ocupatia cea mai prezenta in mijlocul lor; nu exista aici nicio
palma de pamint care sa nu fie cultivata si in acest sens sint facute observatii
asupra celor mai favorabile vinturi si stelele sub auspiciile carora sint executate
lucrarile. Cu exceptia celor citiva care ramin in interiorul cetatii, toti ceilalti ies la
munca cimpului in afara zidurilor inarmati si insotiti de flamuri, in timp ce sint
acompaniati de sunetul tobelor si trompetelor, pentru a executa araturile,
insamintarile, sapatul si plivitul plantelor, pentru a culege strugurii si fructele; si
pun totul in ordine, indeplinindu-si sarcinile in numai citeva ore si cu multa
atentie. Ei utilizeaza carute prevazute cu pinze, care sint purtate inainte de vint
chiar si atunci cind directia in care bate este potrivnica, printr-un inventia unui
minunat mecanism ce permite reorientarea directiei prin intermediul introducerii
unor roti interioare in cele deja existente.
Si atunci cind nu adie nicio pala de vint, un animal trage un caruta de mari
dimensiuni, oferind o imagine destul de interesanta.
Garzile inarmate de pe cimp se misca tot timpul incolo si incoace, executind
intotdeauna o intoarcere foarte precisa. Ei nu utilizeaza gunoiul de grajd de la
animale pentru a ingrasa terenul, gindind ca daca fructele string ceva din
aceasta putreziciune, atunci cind vor fi mincate vor determina o scurta si
nenorocita subzistenta, asa cum acele femei care se dau cu rosu pe obraji
pentru a se face frumoase, datorita lipsei de exercitii dau nastere unor urmasi
debili. Din aceasta pricina ei nu urmeaza exemplul nostru de-a ingrasa pamintul,
dar il sapa bine si utilizeaza remedii secrete, astfel ca fructele cresc mai repede
si recolta este mai mare decit la noi si nici nu se intimpla ca ea sa fie distrusa.
Toate aceste cunostinte se gasesc inscrise intr-o carte numita Georgicele [
poeme rurale continind regulile de cultivarea pamintului Virgilius]. Este cultivata
suprafata de pamint necesara pentru a satisface nevoile cetatii, restul fiind
utilizat pentru pasunarea vitelor.
Sint deosebit de priceputi in cresterea animalelor, detin mari turme de vite, oi,
dar in acelasi timp cresc cai si caini, iar animalele domesticite sint pretuite si
respectate in cel mai inalt grad printre ei, asa cum erau apreciate in timpurile din
vechime, pe vremea lui Abraham. Animalele sint astfel dresate incit sa stea in
perechi pentru a se inmulti mai usor.
Pe zidurile cetatii sint minunate reprezentari de vite, cai si oi si alte specii de
animale. Ei nu se folosesc de iepe pentru a scoate caii afara pentru a se prasi,
ci ii tin impreuna permanent intr-un loc imprejmuit, special amenajat in interiorul
fermelor de la cimp. Si acest lucru se petrece atunci cind observa ca este timpul
propice, ce le e aratat de constelatia Sagetatorului aflata in conjunctie favorabila
cu planetele Marte si Jupiter. In cazul vitelor observatia este facuta asupra

22. constelatiei Taurului, iar in cazul oilor de constelatia Berbecului si asa mai
departe. Sub constelatia Pleiadelor cirdurile de gaini, de rate, de giste, sint duse
de femei in exteriorul zidurilor la ferme, pentru a se reproduce. Si femeile
indeplinesc aceasta sarcina numai atunci cind simt ca acest lucru este dorit de
ele. Si ele sint la fel asezate intr-un loc inchis unde pregatesc brinza, untul si
smintina. Aici sint preparate clapoane, fructe, si alte bunatati de acest gen, a
caror reteta este tinuta intr-o carte numita Bucolicele [Pastoralele]. Ei au toate
bunurile in abundenta de cind fiecare dintre ei lucreaza cu silinta si devotament
iar activitatile lor sint reduse si profitabile. Sint blinzi si ascultatori iar acela
dintre ei care dau dovada de cea mai multa imaginatie in indeplinirea celorlalte
datorii de acest gen este numit de ei rege. Deoarece ei spun ca acesta este
numele cuvenit liderilor si el nu poate fi intrebuintat in cazul persoanelor ignorante.
Este minunat sa poti vedea atitia barbati si femei ce marsaluiesc impreuna ca un
singur corp si intotdeauna aflati in totala supunere fata de vocea regelui lor.
Nici nu il privesc cu adversitatea de care noi dam dovada pentru ca ei cunosc ca
desi este aflat deasupra tuturor, el este pentru toti tatal si fratele lor. Intretin
dumbrave si paduri pentru animalele salbatice pe care adeseori le vineaza.
Stiinta navigatiei este considerate printre ei una dintre cele mai nobile ramuri ale
cunostintelor omenesti, detin plute si trireme cu ajutorul carora strabat intinderea
apelor fara ajutorul vislasilor sau vintului, ci prin intermediul unei inventii
extraordinare. Celelalte tipuri de vase pe care le detin se deplaseaza cu ajutorul
vintului. Poseda cunostintele adevarate asupra stelelor si fluxului si refluxului
mareelor Oceanului. Navigatia este realizata din dragostea de-a cunoaste toate
celelalte natiuni, tari si lucruri ce exista sub soare. Nu lezeaza pe nimeni si nu
se afisaza ofensator in fata nimanui, iar razboiul este declansat doar atunci cind
sint provocati. Ei afirma ca in timp, intreaga planeta se va trezi din acest somn al
ratiunii si va incepe sa traiasca in concordanta cu aceste nobile conventii ce le
apartin lor, tocmai de aceea ei cauta permanent sa descopere daca poate fi pe
aici o natiune ale carei reguli de viata sa fie mai bune si mai valoroase si ce
merita sa fie acceptate, altele decit se regasesc la celelalte natiuni. Ei admira
institutiile Crestinismului si cauta sa inteleaga viata apostolica ce exista printre
ei, dar si in mijlocul nostru. Au incheiat tratate cu Chinezii si multe alte natiuni,
atit insulare cit si continentale, ca Siam si Calcuta, pe care tocmai acum se
pregatesc sa le exploreze. Mai mult decit atit, ei detin focul artficial folosit in
bataliile pe mare si uscat si multe secrete strategice. De aceea sint aproape
intotdeauna invingatori.
G.M. Acum ar fi incintator sa aflam cum se alimenteaza, ce mincaruri si bauturi
folosesc, in ce mod traiesc si care este durata lor de viata
Capt. Hrana lor consista in carne, unt, brinza, miere, legume si vegetale de
diferite feluri. La inceput ei au fost ostili uciderii animalelor, pentru ca li se parea
un obicei crud; dar apoi au gindit ca la fel de cruda este si distrugerea plantelor,
care au o parte a sensibilitatii simturilor si au constatat ca vor pieri de foame
daca nu vor ingadui o actiune inadmisibila, imposibil de justificat ,de dragul
uneia pe deplin justificabila; astfel ca astazi maninca cu totii carne. Cu toate
acestea nu ucid cu placere animale precum vitele si caii. Ei remarca diferenta
dintre alimentele valoroase si cele daunatoare, primejdioase pentru organism si
in acest scop au dezvoltat stiinta medicinei. Intotdeauna schimba alimentatia.
Prima data maninca carnea, apoi pestele, dupa care se reintorc la carne si in
acest fel nu tulbura sau slabesc niciodata organismul. Cei mai in virsta utilizeaza

23. alimentele mai usor digerabile si toate acestea la o singura masa pe zi, mincind
doar putin din fiecare meniu. In general masa este servita de doua ori pe zi, iar
pentru copii sint patru mese, pentru a putea satisface necesitatile organismului
lor in crestere. Virsta la care ajung in mod obisnuit este 100 de ani, dar adesea
ajung pina la 200 de ani.
In ceea ce priveste bauturile, sint extrem de moderati. Vinul nu intra in
alimentatia tinerilor pina nu au implinit zece ani, exceptindu-se situatia in care
starea organismului lor necesita acest lucru. Dupa aceasta virsta intra in mod
regulat in alimentatia lor, dar si a femeilor, insa este diluat cu apa, doar cei in
virsta de peste cincizeci de ani il folosesc in cantitati mici sau fara apa. Maninca
alimentele cele mai sanatoase, adaptate in functie de virsta lor.
Ei gindesc ca nu este nimic daunatror care sa vina de la Dumnezeu, exceptie
facind doar cazul in care se face abuz si sint folosite in cantitate mai mare decit
era necesar. Din acest motiv ei se hranesc vara cu fructe pentru ca ele sint
apatoase, zemoase si racoritoare si in acest fel este neutralizata caldura si
uscaciunea verii, in timpul iernii folosesc alimente uscate, iar toamna maninca
struguri, intrucit ei au fost daruiti de Dumnezeu pentru a alunga tristetea si
melancolia; ei utilizeaza deasemenea intr-o mare masura aromele si
parfumurile. Dimineata, in momentul in care se trezesc, isi piaptana parul si se
spala pe fata si maini cu apa rece. Apoi mesteca cimbru, chimen, patrunjel si isi
freaca mainile cu aceste plante. Cei mai in virsta ingenunchiaza si cu fata
indreptata spre rasarit si rostesc o scurta rugaciune dintre cele lasate de Isus
Christos noua. Dupa asta o parte se indreapta catre sala de mese pentru a servi
pe cei in etate, unii merg sa danseze, in timp ce altii se duc sa-si indeplineasca
datoria fata de Stat. Mai tirziu, o parte dintre ei se intilnesc la conferinte, apoi in
templu si la exercitiile fizice. Apoi pentru o vreme se aseaza jos intr-o pauza de
odihna, iar dupa o scurta perioada de timp urmeaza ia masa.
Printre ei nu sint cunoscuta guta mainilor sau picioarelor, guturaiul, sciatica,
colicile, meteorismul, respiratia dificila. Pentru ca aceste afectiuni sint cauzate
de indigestii si acumularea de gaze in stomac, iar prin cumpatare si exercitiile
fizice ei inlatura orice spasm sau umoare. De aceea este extrem de rusinos
pentru ei sa fie vazuti vomitind sau expectorind, deoarece spun de obicei, ca
acestea sint semnele ce indica fie lipsa de exercitii fizice datorata rusinoasei
trindavii, fie o stare de euforie bahica datorata sfintei lacomii. Ei sufera mai
curind de spasme uscate, dar le combat cu o multime de fructe zemoase,
apetisante. Febra este combatuta cu lapte si bai fierbinti, dar si prin exercitii
graduale si viata linistita in mijlocul naturii oferita de locuintele din exteriorul
cetatii. Afectiunile produse de murdarie sau nerespectarea masurilor de igena
nu sint cunoscute printre ei, deoarece obisnuiesc sa faca bai in vin si sa isi unga
corpul cu uleiuri aromate, iar prin transpiratia abundenta din timpul exercitiilor
fizice sint eliminati din organism vaporii otravitori ce ce viciaza singele si
maduva. In rindul lor sint putine cazuri de tuberculoza pentru ca ei nu transpira
la piept, dar nu s-au intilnit niciodata cazuri de astm, care necesita un mediu
ambiant incarcat de umiditate si persoane supraponderate. Febra puternica este
tratata cu mici inghitituri de apa rece cu miros placut, cu paine si brinza, insotind
cu muzica si dansuri timpul afectat perioadei de refacere din timpul somnului.
Febra de gradul trei este tratata prin luarea de singe, cu purgative din revent,
sau prin frectii cu macerate din plante similare, sau cu apa in care au fost
macerate radacini de plante, cu purgative si plante cu proprietati vezicante,

24. iritative. Insa sint destul de rare cazurile in care sint folosite medicamentele
purgative. Febra care se repeta la fiecare patru zile este combatuta usor, luind
brusc prin surprindere bolnavul nepregatit si prin intermediul unor plante care
produc efecte contrare umorilor febrei. Toate aceste secrete mi le-au spus
impotriva vointei lor. Ei depun un efort considerabil sa trateze frigurile de durata,
cele de care se tem cel mai mult si nazuiesc sa le infringa cu ajutorul
observatiilor stelelor si a plantelor si prin rugaciunile inchinate lui Dumnezeu.
Fierbintelile recurente la fiecare cinci, sase, opt, sau mai multe zile, nu se vor
intilni niciodata in lipsa umorilor grele.
Utilizeaza in mod frecvent baile si au chiar unele cu apa calda termala, dupa
obiceiul Romanilor si la fel cunosc si intrebuintarea uleiurilor de masline. Au
descoperit deasemenea multe tratamente secrete pentru a conserva curatenia si
sanatatea. Pe alta parte, depun eforturi considerabile sa descopere un remediu
pentru epilepsie, cea care le provoaca necazuri destul de frecvent.
G.M. Inca o dovada ca aceasta maladie este extrem de problematica, pentru ca si
Hercules, Scotus, Socrates, Callimachus si Mahomed au suferit de ea.
Capt. Ei o tamaduiesc prin mijlocirea rugaciunilor inaltate spre ceruri, incercind
sa mareasca rezistenta organismului prin intermediul unor acizi, cu exercitii
fizice planificate si cu paine cu brinza grasa presarata cu faina de griu. Sint
foarte priceputi la pregatirea mincarurilor si pun condimente, miere, unt, si multe
alte tipuri de mirodenii ce consolideaza organismul si mai atenueaza din mirosul
si taria lor cu ajutorul acizilor, astfel ca ei nu vomita niciodata. Nu folosesc
baturile reci cu ghiata, nici bauturile calde din compusi preparati de oameni asa
cum fac Chinezii; pentru ca ca nu sint de niciun ajutor impotriva umorilor
corpului, bazate pe caldura naturala ce o asimileaza organismul prin intermediul
apei; dar intaresc corpul cu usturoi pisat, cu otet, cu cimbru salbatic, cu menta si
cu busuioc, pe timpul verii sau in timpul sarcinilor speciale. Cunosc secrete ce
permit reinoirea vietii dupa virsta de saptezeci de ani pentru a-i ridica din
nefericire, iar asta o fac cu placere si e adevarat, cu o minunata arta.
G.M. Pot spune ca pina acum n-ai relatat nimic privitor la stiintele si magistratii lor.
Capt. Fara indoiala ca am facut asta. Dar deoarece esti asa de curios, voi
adauga mai multe. Cind este luna noua si luna plina, aici este convocat un
Consiliu dupa efectuarea unui sacrificiu. In acest Consiliu sint admisi toti cei
care au indeplinit virsta de douazeci de ani si fiecare este intrebat separat,
sa spuna care sint neajunsurile in Stat si care sint asteptarile supusilor, care
dintre magistrati si-a indeplinit datoria corect si care a gresit. Apoi, dupa opt
zile sint convocati toti magistratii, adica in primul rind Hoh si impreuna cu el
Puterea, Intelepciunea si Dragostea.
Fiecare dintre ultimii trei magistrati are sub el alti trei magistrati, insumind in
total treisprezece magistrati si ei gindesc problemele artelor in legatura cu
specificul fiecaruia dintre ei: Puterea, chestiunile razboiului;
Intelepciunea, problemele stiintelor; Dragostea, afacerile legate de hrana,
vesminte, educatie si demografie. Sefii trupelor, care sint capitani ai unor
detasamente de zece, cinnzeci, sau o suta de oameni, se intrunesc la rindul lor,
intii femeile, urmate de barbati. Ei discuta despre acele chestiuni legate de
bunastarea si fericirea Statului si aleg magistratii dintre acei care au fost deja

25. numiti in marele Consiliu. In acest mod se intilnesc in fiecare zi, urmind ca
Hoh impreuna cu ceilalti trei principi sa rectifice, confirme si execute problemele
care au fost inaintate in sarcina lor, ca hotariri luate in alegeri; de celelalte
chestiuni esentiale se ingrijesc ei insisi. Nu folosesc sortii pina cind nu sint cu
totul nesiguri cum sa decida, neputindu-se astfel ajunge la un rezultat. Cei opt
magistrati aflati in subordinea lui Hoh, Puterea, Intelepciunea si Dragostea, sint
schimbati in conformitate cu vointa cetatenilor, dar primii patru nu sint niciodata
schimbati; asta se petrece numai in cazul in care s-au sfatuit intre ei si ajung la
concluzia ca trebuie sa se retraga din demnitate in favoarea unui altuia, care
este cunoscut printre ei a fi mai intelept, mai renumit si cu atit mai apropiat de
perfectiune. Si apoi ei sint socotiti cu atit mai supusi si respectabili, intrucit ofera
din toata inima aceste functii unor oameni mai intelepti si sint instruiti de ei.
Oricum, aceste lucruri se intimpla foarte rar. Principalii conducatori ai stiintelor -
cu exceptia Metafizicii, care este Hoh insusi, cel care este arhitectul tuturor
stiintelor guvernind asupra tuturor- sint anexati Intelepciunii. Este un lucru
umilitor ca Hoh sa fie nestiutor in orice chestiune posibila. Sub autoritatea
Intelepciunii se afla Gramatica, Logica, Fizica, Medicina, Astronomia, Astrologia,
Geometria, Cosmografia, Muzica, Perspectiva, Aritmetica, Poezia, Retorica,
Pictura, Manufactura, Pastoritul, Monetaria.
G.M. Ce poti spune despre judecatorii lor?
Capt. Acesta este un punct pe care tocmai m-am gindit sa-l explic. Fiecare
este judecat de primul sef din domeniului sau de activitate. Astfel toti sefii de
meserii sint judecatori. Pedepsele ce le ordona ei sint: contumacia, biciuirea
publica, blamarea publica, pierderea dreptului de-a se aseza la masa publica;
excluderea din biserica si excluderea din compania femeilor. Cind este cazul
unei mari injurii pedeapsa este moartea; legea generala sub care se afla toti
cetatenii cetatii este cea a talionului, conform principiului "ochi pentru ochi si
dinte pentru dinte", recurgindu-se la represalii direct proportionale cu daunele
produse. Daca ofensa este deliberata, hotarirea este luata de Consiliu. Cind
exista o neintelegere sau un conflict ce ia nastere involuntar, neintentionat,
pedeapsa este diminuata; cu toate acestea, sentinta nu este schimbata de
judecatori, ci de triumvirat, care oricum ii va remite cazul lui Hoh, cel care va lua
hotarirea nu in contul justitiei, ci din milostenie, pentru ca Hoh este indriguit sa
acorde iertarea. Aici nu exista prizonieri, cu exceptia unui turn in care sint inchisi
inamicii razvratiti si nu exista nici o formulare specifica continind declaratiile
scrise ale unui caz, ceea ce noi numim in general proces. Dar invinuirea si
marturia sint facute in prezenta unui judecator si a Puterii; persoana acuzata
pledeaza in apararea sa si este imediat achitata sau condamnata de judecator,
iar daca apeleaza la triumvirat, in ziua urmatoare primeste sentinta achitarii sau
condamnarii. In cea de-a treia zi este eliberata prin clementa si marinimia lui
Hoh, sau primeste rigoarea inviolabila a sentintei sale. O persoana acuzata este
reconciliata cu martorii si acuzatorii ei, se imbratisaza si se saruta in public -
asta cum s-ar spune ca un bolnav este obisnuit sa ia cu placere medicamentul
amar prescris bolii sale.
Nimeni nu este ucis sau omorit cu pietre, in afara de cazul cind este inmanat
cetatenilor, iar acuzatorul si martorii sint cei care vor arunca primii cu pietre.
Nu au calai si lictori de teama ca s-ar putea ca Statul sa prabuseasca in ruina.
Alegerea pedepsei cu moartea este lasata in seama celorlalti cetateni, cei care
dupa ce au implinit sentinta, baga intr-un sac ramasitele lipsite de viata ale

26. condamnatului si le dau foc in prezenta incitatorilor si predicatorilor mortii
prezenti aici pentru a povatui multimea cu privire la alegerea celei mai bune
metode de executie a condamnatului. Cu toate acestea intrega natiune deplinge
moartea lor si adreseaza rugaminti fierbinti lui Dumnezeu ca sa poata fi alinata
mihnirea ce ar putea fi pricinuita ingerilor sai de taierea unui membru nefericit
al Statului. Anumiti ofiteri vorbesc celui condamnat si incearca sa-l convinga
cu ajutorul argumentelor pina cind si condamnatul insusi accepta sentinta
pedepsei cu moartea ce-a fost trecuta asupra sa, dar exista si alte cazuri in
care condamnatii nu se impaca cu ideea mortii. Dar daca a fost comisa o crima
impotriva libertatii republicii, sau impotriva lui Dumnezeu sau a magistratilor
supremi, ea este condamnata imediat fara nici cea mai mica urma de mila.
Si doar aceste crime sint pedepsite cu moartea. Cel condamnat la moarte
este constrins sa declare in fata cetatenilor, pios si cu exactitate, ratiunile pentru
care el nu merita moartea si deasemenea, trebuie sa arate crimele celor care ar
trebui sa fie condamnati la moarte in locul sau, iar mai departe sa indice greselile
facute de magistrati in judecarea cazului sau. Si pe linga acestea, daca ar rosti
adevarul catre acele persoane in fata carora el se apara, ar trebui sa expuna si
motivele pentru care ceilalti acuzati merita o pedeapsa mai mica decit el. Si daca
prin argumentele sale cistiga procesul, el este trimis in exil si se impaca cu
Statul cu ajutorul rugaciunilor si sacrificiilor si prin modul sau exemplar de viata
din viitor. Persoanele numite de acuzati nu sint supuse la torturi, dar in schimb
sint avertizate. Vinovatiile ca slabiciunea si ignoranta, sint pedepsite doar cu
blamarea publica si cu obligatia de-a continua sa fie socotiti invatacei in fata
legii si a acelei discipline aflata sub stiintele sau artele impotriva carora se
considera ca au gresit. Si toate aceste lucruri sint respectate reciproc de fiecare
dintre ei, deoarece ei par sa fie cu adevarat membrii ai unuia si acelasi corp.
Mai departe am dorit sa cunosc daca este posibil ca o persoana care a incalcat
legea, fara a astepta sa fie acuzata, sa ia din propria sa initiativa decizia de-a se
acuza ea insasi inaintea unui magistrat si sa ceara sa fie amendata; daca o
persoana eliberata de sub pedeapsa unei crime secrete, intrucit nu a fost
acuzata public de o astfel de crima, pedeapsa sa poate fi comutata intr-o alta.
Iau masuri speciale astfel incit nimeni sa nu poata inventa calomnii, acuzind pe
nedrept o persoana, iar daca acest lucru se intimpla, pedepsesc aceste incalcari
potrivit legii talionului. Deoarece intotdeauna se deplaseaza si isi desfasoara
activitatea in mijlocul comunitatii, sint ceruti cinci martori pentru condamnarea
unei persoane acuzata ca a incalcat legea. Daca insa cazul se infatisaza a fi
altfel decit este prezentat, dupa ce au fost avertizati asupra pedepsei ce-i asteapta
sint eliberati, insa nu inainte de-a fi obligati sa depuna un juramint solemn, ca o
garantie a unei bune conduite. Ori daca este acuzat a doua sau a treia oara,
pedeapsa ramasa este sporita prin declaratiile a doi sau trei martori. Au doar citeva
legi, foarte scurte si clare, ce sint inscrise pe o tablita atirnata intre coloane, la usa
templului. Si doar pe o singura coloana poate fi vazuta descrierea esentei tuturor
lucrurilor scrise in citeva versuri de o mare intelepciune, in stilul succint al Metafizicii
- si anume, esenta lui Dumnezeu, substanta ingerilor, a lumii si a stelelor, fiinta
omului, a credintei si a virtutii. Definitiile tuturor virtutilor sint schitate aici, in locul ce
se afla si tribunalul unde sint asezati judecatorii tuturor virtutilor. Definitia unei virtuti
este scrisa sub acea coloana sub care sta judecatorul ei, iar in momentul in care da
verdictul, el rosteste astfel: "O fiule, tu ai pacatuit inpotriva acestei definitii sacre a
caritatii, sau a generozitatii, sau a altei virtuti, in functie de caz. Si dupa discutarea
legalitatii hotaririi, condamna acuzatul pentru crima facuta - dupa cum este cazul
- pentru calomnie, deznadejde, mindrie, ingratitudine, indolenta, etc. Sentintele