Studiu de caz privind rolul familiei in educatie.

1. STUDIU DE CAZ 1
Andrei este un copil în vârstă de șapte anișori, este în clasa întâi și este un copil foarte
studios. Are calificative de foarte bine și îi plac foarte mult benzile desenate. Are o cameră
numai a lui, foarte frumos aranjată și decorată după bunul lui plac. Nu simte lipsa nicunui
obiect, are tot ce își dorește din punct de vedere material. Însă simte lipsa unei persoane, a
mamei lui. Andrei este orfan de mamă de la vârsta de patru anișori și din cauza asta se simte
complexat. Tatăl său lucrează la o companie de construcții, fiind chiar directorul firmei
respective. Având foarte multe îndatoriri, acesta uită de ceva timp de cele mai importante
lucruri pentru Andrei și anume, meciurile de fotbal și antrenamentele sale de înnot. Tatăl lui
Andrei își iubește enorm fiul, așa că obișnuiește ca de fiecare dată când ajunge seara acasă săi
lase bani pentru a doua zi și bacșiș, în cazul în care mai are nevoie de ceva. Doamna
Veronica are grijă de Andrei de când s-a născut și ține la el ca la un fiu. Din toate punctele de
vedere, Andrei nu ar avea niciun motiv să fie nemulțumit, însă există ceva în sufletul lui ce îi
provoacă o durere de nedescris: faptul că nu petrece timp cu tatăl lui aproape deloc. Copilul
prezintă o sensibilitate crescută, nemulțumire și tristețe profundă. În fiecare seară, înainte să
meargă la culcare, Andrei o roagă pe mama lui din ceruri să-l ocrotească și să-l facă pe tatăl
lui să nu mai uite de el, să se intereseze mai mult de el. Andrei își dorește acest lucru cu
ardoare. Așa cum am mai spus, tatăl îi oferă bacșiș lui Andrei pentru nevoile sau satisfacțiile
sale, dar Andrei nu consumă banii, ci îi strânge. Așa că are economii în valoare de două sute
de lei. Într-o seară, tatăl ajunge destul de târziu de la lucru, foarte obosit de altfel. Este
surprins să vadă că Andrei încă este treaz la ora aia, având în vedere că a doua zi trebuie să
meargă la școală. Copilul îi explică că este treaz pentru că vrea să-i pună o întrebare tatălui
său. Crezând că este vorba despre bani, scoate portofelul și-i întinde o sută de lei, dar Andrei
apleacă capul în jos, trist, acceptându-i totuși banii. Când tatăl își dă seama că nu este vorba
despre asta, îl lasă pe Andrei să-i adreseze acea întrebare pentru care l-a așteptat atât. Andrei
își face curaj și își întreabă tatăl cât câștigă el într-o oră, acesta răspunzându-i că în jur de
cincizeci de lei. Atunci, Andrei urcă în camera lui, își aduce economiile în valoare de trei sute
de lei (o sută de lei fiind cei pe care îi acceptă la începutul conversației) și îi dă tatălui,
spunându-i că vrea să-i cumpere șase ore din timpul lui, pe care să le petreacă împreună. În
acel moment, tatăl său, cade pe canapea, înecat în lacrimi, neputând să-și stăpânească plânsul.
Atunci tatăl îi promite lui Andrei că va face până și imposibilul să ajungă la antrenamentele
sale și la meciurile importante și că cel puțin două ore din timpul său i le va dedica lui,
indiferent de ce se va întâmpla la birou, ceea ce pentru Andrei înseamnă enorm, luminându-
ise chipul într-o clipă.