Discriminarea, un atac asupra drepturilor omului, afectează diferite grupuri din societate, inclusiv persoanele cu handicap și cele de etnie romă, care se confruntă cu refuzuri în integrarea socială. Chiar dacă există legislație anti-discriminatorie, indiferența și ignoranța din partea societății și autorităților contribuie la perpetuarea acestui fenomen. Soluția constă în a oferi șanse egale tuturor, a conștientiza nevoile celor discriminați și a sprijini initiativele de reintegrare socială.

1. Stop discriminării, aceasta dăunează grav vieţii !!
de Alisa Vîrtic, Rus Anca, clasa a X-a
Colegiul Naţional „Petru Rareş” Beclean
Coord. prof. Emese Cîmpean
Discriminarea reprezintă un atac asupra drepturilor omului. Ea poate fi datorată unor factori
precum rasa, etnia, naţionalitatea, clasa socială, religia sau credinţa, sexul sau orientarea sexuală,
vârsta sau starea de sănătate, dar poate fi cauzată şi de un cumul de factori.
Cu toate ca legislaţia privind drepturile internaţionale ale omului are la bază principiul non-
discriminării, ea se manifestă sub diferite forme în fiecare ţară. Dacă în ţările Uniunii Europene
românii sunt cei discriminaţi, priviţi cu suspiciune sau chiar ură, trataţi diferit din momentul în
care ajung pe un aeroport, pentru simplul fapt că au paşaport românesc sau carte de identitate
românească, nici ţara noastră nu face excepţie, deoarece şi în România discriminarea este majoră.
Aici ne confruntăm cu discriminarea romilor, probleme sociale şi economice, dar nu în ultimul
rând cu discriminarea persoanelor cu handicap .
Atunci când o persoană cu handicap îşi caută un loc de munca, este refuzată cu „amabilitate”,
spunându-i-se că tocmai postul respectiv tocmai a fost ocupat de altă persoană – asta în cel mai
fericit caz. Alteori, li se trânteşte uşa în nas, li se vorbeşte urât şi sunt ignoraţi de societate .
Celor care provin din medii sociale cu condiţii de viaţă precare, de cele mai multe ori, le se
refuza şansa integrării normale în societate. De acelaşi refuz au parte şi persoanele de etnie romă,
sau cei care, din diverse motive, au săvârşit infracţiuni, refuzându-li-se o nouă şansă de integrare
în societate .
Cine este de vină pentru aceste idei preconcepute, pentru discriminare, cine împiedică aceşti
oameni să ducă o viaţă normală???
Noi, societatea civilă, oamenii de rând, de fiecare dată când rămânem nepăsători şi indiferenţi le
nevoile altora; legile prea blânde din această ţară, şi nu în ultimul rând, indiferenţa autorităţilor.
Poate dacă nu ar exista atâta indiferenţă, ignoranţă, nepăsare din partea noastră, a tuturor, toate
acestea ar dispărea, si, lucrurile care par atât de mărunte pentru unii dintre noi, dar vitale pentru
ceilalţi, ar fi percepute raţional şi cu un pic de atenţie, ne-am da seama că această societate ar
putea avea şansa de a deveni mai bună dacă ne-am implica, dacă ne-ar păsa de semenii noştri,
indiferent de etnie sau handicap.
Aşadar, soluţia constă în atenţia acordată semenilor, în şansa acordată, o şansă cât de mică pentru
a putea demonstra că, de fapt, nu sunt diferiţi de noi, că sunt la fel ca noi.

2. De aceea, mesajul nostru este: „Opriţi discriminarea, spuneţi stop indiferenţei, deoarece aceasta
dăunează grav vieţii!”
Cum am putea face acest lucru? Respectând şi acordând tuturor oamenilor şansa de a-şi exercita
drepturile, şansa de a putea participa şi a se putea implica în orice activitate îşi doresc, fără a face
diferenţe. De asemenea, încetarea de a trata oamenii cu indiferenţă, cu ignoranţă. Nu în ultimul
rând, ar trebui să se acorde mai multe locuri de muncă persoanelor cu handicap, să fie sprijiniţi
mai bine copiii romi să meargă la şcoală, dar şi să existe programe de reintegrare socială a celor
care au săvârşit fapte penale.
Dacă ne întrebaţi pe noi, credem că schimbarea vine doar prin schimbare (de mentalităţi, de
atitudine, de prejudecăţi). Dacă ne întrebaţi pe noi, credem că este nevoie de această schimbare,
dacă dorim să devenim o societate tolerantă, deschisă, în care se pot naşte idei şi vise, nu una în
care acestea se distrug.