Documentul detaliază structura și funcțiile sistemului osos uman, incluzând descrierea oaselor, țesutului osos și procesului de osteogeneză. Acesta subliniază importanța scheletului în suport, protecție și mișcare, precum și afecțiunile comune care afectează oasele, cum ar fi artrita, rahitismul și osteoporoza. De asemenea, oferă informații despre cele 206 oase ale corpului uman și funcțiile specifice ale diferitelor tipuri de celule osoase.

1. Clasa: a XI-a A
Tema: Sistemul osos- structură şi funcţii
Tipul lecţiei: asimilare de cunoştinţe
Competenţe derivate:
- descrierea unităţilor structurale şi funcţionale ale ţesutului osos
- descrierea procesului de osteogeneză
- reactualizarea componentelor scheletului
- identificarea funcţiilor scheletului
- recunoaşterea oaselor principale ale scheletului uman, cu ajutorul
imaginilor
- stabilirea modului de funcţionare al pârghiilor osoase şi articulaţiilor
- precizarea principalelor afecţiuni ale scheletului şi ţesutului osos

2.  În corp sunt 206 de oaseÎn corp sunt 206 de oase
 Oasele sunt alcătuite din maiOasele sunt alcătuite din mai
multe ţesuturi,principalul fiind:multe ţesuturi,principalul fiind:
Ţesutul conjunctiv durŢesutul conjunctiv dur, cu o structură, cu o structură
organică de colagen impregnată cuorganică de colagen impregnată cu
hhiidroxdroxiiapatitapatităă- Ca- Ca1010(PO(PO44))66(OH)(OH)22 ..
ScheletulScheletul
oasele + articulaţiileoasele + articulaţiile

3. Structura osului
matur
Osteonul – unitate structurală şi funcţională a ţesutului osos compact
- lamele osoase dispuse concentric in jurul unor canale subţiri,
- canale Havers (ce conţin capilare sanguine, terminaţii nervoase
si ţesut conjunctiv lax in cantitate redusă).
- celule osoase

4. Imagini elecronomicroscopice ale ţesutului osos

5.  periost – acoperă la
exterior osul
– Strat celular de creştere si
reparare
 ţesut osos compact – în
diafiză, strat foarte dur cu:
– celule osoase, vase de
sânge, oseina impregnată
cu calciu şi fosfor
 ţesut osos spongios – la
capetele oaselor (epifize)
– sunt multe spaţii mici –
areole – densitatea osului
fiind mai mică
 cavitatea medulară – zonă
în mijlocul diafizei oaselor
lungi- conţine măduvă
osoasă galbenă
StructurStructura osului:a osului:

6. Măduva oaselorMăduva oaselor
 Măduva roşie – produce
celule ale sângelui şi factori
de coagulare
- se găseşte în humerus,
femur, stern, coaste,
vertebre,oasele coxale
- produce 2 milioane de
celule noi (globule roşii)
pe secundă
 Măduva galbenă (depozit de
lipide)
- se găseşte în foarte multe
oase

7. Caracteristicile unui os lung:
Epifizele: capetele oaselor
Diafiza: porţiunea osului care
înconjoară cavitatea medulară.

8.  scheletul iniţial înainte de naştere este
cartilaginos sau membranos, apoi este înlocuit
de ţesut osos de către osteoblastele active.
 la naştere sunt 300 de oase care ulterior
fuzionează până la 206
 celulele conjunctive osoase: acţionează
constructiv şi distructiv asupra ţesutului osos:
a) osteoblasteosteoblaste - celule tinere care secretă
substanţa preosoasă - oseina
b) osteociteosteocite - celule ovale, cu prelungiri
(înconjurate de substanţa preosoasă), se
găsesc în cavităţi numite osteoplaste
c) OsteoclasteOsteoclaste - celule gigante, multinucleate
cu funcţia de distrugere si limitare a
formarii ţesutului osos, are un bogat
echipament enzimatic
Formarea oaselor – osteogeneza
1. Osificarea de membrana
2. Osificarea de cartilaj
osteoblaste
osteocite
osteoclaste

9. - acoperă capetele în mişcare ale oaselor şi reduce fricţiunea prin lichidul sinovial lubrifiant
- învelesc capetele terminale ale oaselor şi permit mişcarea uşoară a oaselor.
Cartilaj de creştere:
- zona cartilaginoasă la nivelul diafizelor care permite creşterea în lungime.
Structura histologică a cartilagiilor
Cartilajele articulare

10.  SUPORT: formează un cadru
rezistent care suportă şi ancorează
organe ale corpului.
 PROTECŢIE: formează în jurul
unor organe (encefal, măduvă, inimă)
adevărate cutii de protecţie.
 MIŞCARE: permite muşchilor
inserţie şi de aceea oasele au rol de
pârghii în mişcare.
Funcţiile ţesutului osos:
1. ţesutul osos, caracterizat printr-un bogat conţinut în săruri minerale, conferă
echilibru fosfocalcic
2. prin măduva roşie, oasele generează o mare parte a elementelor figurate din
sânge, funcţie hematogenă
3. funcţie antitoxică
Funcţiile scheletului

11.  Scheletul capuluiScheletul capului
- neurocraniu- neurocraniu
- viscerocraniu- viscerocraniu
 Scheletul trunchiuluiScheletul trunchiului
– cu rol de suportcu rol de suport
– iincludenclude coloana vertebrală , coastele şi sternulcoloana vertebrală , coastele şi sternul
 ScheletulScheletul membrelormembrelor
– membrele superioare si inferioaremembrele superioare si inferioare
Componentele scheletuluiComponentele scheletului

12.  Ansamblu elementelor ce
unesc între ele două sau
mai multe extremităţi
osoase
 Ligamentele – ţin capetele
oaselor în articulaţie
 Tipuri de articulaţii:
– sinartroze: fixe , imobile
– amfiartroze: mobilitate
redusă
– diartroze : grade diferite
de mobilitate
ArticulaţiileArticulaţiile

13. FracturileFracturile
 Reprezintă ruperea, fragmentarea unor structuri osoase
 Pot fi închise sau deschise
 Refacerea ţesutului osos se realizează pe seama
periostului:
– în primele zile se formează un ţesut membranos
endoconjuctival, calus
– se refac vasele de sânge şi ţesutul conjuntiv
membranos se întăreşte prin activitatea osteoblastelor
– regenerarea şi vindecarea durează 1-2 luni
Afecţiuni ale scheletului şi ţesutului osos

14. Disfuncţii determinate de vârstăDisfuncţii determinate de vârstă
Artrita:
Osteoartrita - 90% din populaţia de peste 40
de ani,
inflamarea cronică a cartilagiilor
articulare
apare odată cu înaintarea în vârstă
şi pot fi patologice datorită:
• schimbărilor legate de vârstă
• scăderea fluxului sanguin prin ţesutul osos
• traume

15. Dezechilibre în formarea si menţinerea structurii oaselor
Rahitismul
•Maladie la copii determinată de lipsa vitaminei D
•Calciul nu se fixează în oase
•Oasele devin moi si fragile
•Oasele se deformează şi apar diferite modificări ale scheletului
Osteomalacia
•Specifică adultului datorită lipsei vitaminei D.
•Calciul nu se depune în oase si acestea devin fragile, deformabile.
Osteoporoza
•resorbţia osoasă este mai intensă decât depunerile de calciu
•scăderea concentraţiei de hormoni: estrogeni , testosteron.
Cauze:
• sedentarismul
• dezechilibre în metabolismul calciului şi fosforului , alimentaţie necorespunzătoare
• dezechilibre în metabolismul vitaminei D
• pierderea masei musculare

16. Creşte riscul fracturilor:
• compresie şi fracturi ale vertebrelor
• fracturi de şold
Influenţe în evoluţia procesului are:
• calciul, vitamina D, hormonii estrogeni, androgeni,
exerciţiile fizice
• raportul dintre hormonii calcitonină şi parathormon
OsteoporozaOsteoporoza