Sim

UNIVERSITATEA DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL
Sisteme Informatice
de Management
note de curs
Svetlana BÎRLEA
CAHUL, 2015

2
CZU 004.45:005(075.8)
B 54
Aprobată spre publicare de către Comisia Metodico-
Ştiinţifică a Universităţii de Stat „B. P. Hasdeu” din Cahul,
proces verbal nr. 1 din 12.11.2015 în calitate de note de curs.
Recenzenţi:
Braicov Andrei, doctor conferențiar universitar, decan al
Facultății de Fizică, Matematică și Tehnologii Informaționale,
Universitatea de Stat din Tiraspol.
Todos Irina, doctor, conf. univ., Universitatea de Stat
„B.P. Hasdeu din Cahul”.
Velicova Tatiana, doctor, Universitatea de Stat din
Comrat.
ISBN 978-9975-88-004-6.
Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul
Sisteme Informatice de Management. Note de curs /
Svetlana Bîrlea. – Cahul: Universitatea de Stat "B. P. Hasdeu"
din Cahul, 2015 (Tipogr. "Centrografic"). – 66 p.
150 ex.
ISBN 978-9975-88-004-6.
004.45:005(075.8)
B 54

3
CUPRINS
PREFAȚĂ.................................................................................4
TEMA I. ELEMENTE DE MANAGEMENT..........................6
1.1. Management – noțiuni generale ....................................6
1.2. Abordări conceptuale privind funcțiile și nivelurile de
management...........................................................................9
1.3. Rolul informației în procesul de management.............11
TEMA II. SISTEME ECONOMICE, SISTEME
INFORMAȚIONALE ȘI SISTEME INFORMATICE...........16
2.1. Sistem economic și sistem informațional.....................16
2.2. Sistem informatic: structura, arhitectura și clasificare .22
2.3. Sisteme informatice de management............................27
TEMA III. SISTEMUL INFORMATIC DE GESTIUNE ......31
3.1. Structura și componentele sistemului informatic de
gestiune................................................................................31
3.2. Clasificarea sistemelor informatice de gestiune ...........37
3.3. Sisteme informatice destinate conducerii.....................41
TEMA IV. ETAPE DE ANALIZĂ ȘI PROIECTARE A
SISTEMULUI INFORMATIC ...............................................47
4.1. Necesitatea și etapele analizei și proiectării sistemului
informatic.............................................................................47
4.2. Proiectarea sistemului informatic .................................52
4.3. Implementarea sistemului informatic...........................59
4.4. Exploatarea și administrarea sistemului informatic......62
BIBLIOGRAFIE .....................................................................66

4
PREFAȚĂ
Potrivit literaturii de specialitate, noţiunea de „societate
informaţională” apare în jurul anilor 1960 în ţări precum SUA
şi Japonia, iar informaţia a devenit recunoscută pe măsura
trecerii timpului ca o importantă resursă cu efecte pozitive
asupra tuturor domeniilor societăţii.
Astfel s-au produs schimbări majore în toate domeniile de
activitate, inclusiv și în mediul de afaceri, care s-au datorat în
principal dezvoltării tehnologiei informaţiei (IT), competiţiei şi
adaptării la cerinţele pieţei. Acest lucru a permis o serie de
transformări în organizarea şi conducerea organizaţiilor, scopul
fiind cel de creştere a eficienţei activităţii desfăşurate.
Postulatul de bază al întreprinderilor moderne constă în
faptul că informația și IT au devenit resurse strategice de
producere, dezvoltare socială, educație etc. În acest context, în
orice întreprindere/organizație un rol important în ansamblul
operaţiunilor pe care le generează îl ocupă prelucrările
informaţionale. Orice activitate exercitată în cadrul unei
întreprinderi/organizații necesită într-un anumit stadiu o
prelucrare a datelor şi informaţiilor după o anumită
specificaţie.
La etapa actuală, practic toate organizaţiile dispun de
sisteme informatice integrate în cadrul sistemelor
informaţionale proprii, care au ca scop operaţii de colectare,
prelucrare, depozitare şi transmitere ale datelor.
Cursul respectiv oferă posibilitate studenților,
potențialilor antreprenori, managerilor de diferite nivele etc. să
se familiarizeze cu noile tehnologii, cu sistemele informatice și
în deosebi cu sistemele informatice de management, care sunt
create și utilizate pentru a oferi suport şi informaţii pentru
autoritatea efectivă de luare a deciziei.
Scopul principal al acestei lucrări constă în cultivarea
deprinderilor de organizare și utilizare a IT, a sistemelor
informatice în cadrul întreprinderilor comerciale.

5
Lucrarea este structurată pe 4 teme. Fiecare temă conține
obiectivele de referință, cuvinte cheie, sarcini/teme de discuții
pentru seminare, lucrul individual și referințe bibliografice
relevante la temă.
În finalul lucrării este inserată o listă a surselor
bibliografice care au stat la baza creării acestei lucrări și care
sunt recomandate spre o studiere mai detaliată a tematicii
cursului respectiv.

6
TEMA I. ELEMENTE DE MANAGEMENT
1.1. Management – noțiuni generale
1.2. Niveluri de management
1.3. Rolul informației în procesul de management
OBIECTIVELE PRECONIZATE:
să însușească ce este managementul și care este
importanța procesului managerial;
să cunoască nivelurile de management;
să explice managementul ca activitate umană specifică;
să identifice rolul informației în procesul de
management.
Concepte cheie: manageri, organizație, niveluri ale
managementului, sistem managerial, informație, tehnologia
informației.
1.1. Management – noțiuni generale
Considerăm necesar să începem această lucrare prin
explicarea semnificației pe care o are termenul management și
care este rolul informației în procesul de management.
Noțiunea de management a fost introdusă în circulație la
înc. sec. al XXI-lea de americani.
Etimologic, termenul de management provine din
latinescul „manus” cu înțelesul de mînă, fiind sinonim cu
englezescul „to manage” care se traduce: a dirija, a conduce, a
coordona grupuri de oameni.
Managementul are o triplă semnificație: al procesului, al
persoanei care conduce și ca știință.
Managementul ca proces reprezintă un mod special de
muncă intelectuală prin care cei ce o practică îi determină pe
alții să facă ceva. De asemenea, prin management se înțelege

7
uzual și un grup sau o persoană investiți cu autoritatea,
competențele și răspunderile funcției de conducere într-o
organizație.
Ca știință, managementul are drept scop explicarea
naturii și trăsăturilor managementului ca proces, ca activitate
practică, cu scopul conturării unui ansamblu structurat de
cunoștințe privind această activitate, în vederea formării
managerilor și orientării activității lor.
Conform DEX-ului – dicționarul Explicativ al limbii
române, noțiunea de ”management” înseamnă:
- activitatea de a conduce;
- ansamblul activităților de organizare și de conducere, în
sensul adoptării deciziilor optime în proiectarea și
reglarea proceselor microeconomice;
- știința organizării și conducerii întreprinderii.
Așadar, putem spune că managementul este un concept
polisemantic și mai poate fi definit astfel [9, p. 10]:
- ansamblul de tehnici de conducere, de organizare și
gestionare a organizației și ansamblul conducătorilor unei
organizații;
- procesul de obținere și combinare a resurselor umane,
fizice în vederea îndeplinirii scopului primar al organizației;
- combinația între politică și administrație, pe de o parte,
și oamenii ce decid și supraveghează realizarea obiectivelor
proprietarilor firmei, stabilirea și creșterea acesteia, pe de altă
parte;
- dirijarea eficientă a unei activități complexe spre un
anumit scop.
Ca proces, managementul poate fi definit ca format din
activități fundamentale, aflate într-o succesiune logică, care
cuprinde următoarele activități [2, p. 43]:
1. Identificarea obiectivelor generale ale organizației.
2. Stabilirea obiectivelor pe termen scurt.
3. Elaborarea planurilor de acțiune.
4. Organizarea resurselor.
5. Comunicarea.

8
6. Motivarea.
7. Controlul.
8. Acțiuni corective corespunzătoare.
Activitatea de management dintr-o organizație presupune
utilizarea a 4 tipuri de resurse: umane, financiare, materiale și
informaționale. Astfel, munca unui manager presupune
combinarea și coordonarea acestor resurse variate în scopul
atingerii obiectivelor organizației.
În acest context (figura 1.1.), o posibilă definiție a
managementului este: un set de activități, incluzînd
planificarea, luarea deciziei, organizarea, conducerea
(dirijarea) și controlul, toate orientate spre folosirea
resurselor umane, financiare, materiale și informaționale ale
organizației, într-o măsură efectivă și eficientă, în scopul
atingerii unui obiectiv [3, p. 16].
Fig. 1.1. Resurse și activități ale managementului [3, p. 16].

9
Este necesar de reținut anumite aspecte din definiția dată
mai sus. Primul, managementul implică activitatea oamenilor,
iar managerii acționează pentru atingerea obiectivelor prin
membrii organizației. Al doilea, managementul implică
deciziile conștiente ale managerilor în ce privește stabilirea și
realizarea obiectivelor. Luarea deciziilor este o parte critică a
tuturor activităților manageriale.
Din definițiile de mai sus se pot concluziona următoarele:
managementul implică o combinație ingenioasă între artă,
știință și experiență în planificarea, organizarea și controlul
unor activități.
1.2. Abordări conceptuale privind funcțiile și nivelurile de
management
Una dintre premisele majore pentru înțelegerea
conținutului științei managementului o reprezintă cunoașterea
funcțiilor managementului.
Prima identificare a funcțiilor managementului a fost
realizată de Henry Fayol, în lucrarea „Administrația industrială
și generală”, în care acestea sunt prezentate sub forma a cinci
infinitive: a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona și a
controla.
Henry Fayol a acordat următoarele semnificații funcțiilor
de management [9, p. 13]:
 A prevedea înseamnă a evalua viitorul și al pregăti.
 A organiza înseamnă a întreprinde, a dota o
întreprindere cu tot ceea ce este necesar pentru
funcționarea ei (materiale, utilaje, capital, personal
etc.);
 A comanda înseamnă a trage cele mai mari foloase
de la cei care compun întreprinderea, în interesul
acesteia.
 A controla înseamnă a verifica dacă totul se petrece
conform programului adoptat, ordinelor date și
principiilor admise.

10
Analizînd literatura de specialitate, constatăm faptul că
numeroși specialiști în domeniu au divizat în mod diferit
funcțiile managementului. Astfel, în literatura de specialitate,
cel mai des, întîlnim următoarea divizare a funcțiilor
managementului: previziune, organizare, coordonare, antrenare
și control-evaluare.
Previziunea reprezintă procesul de stabilire a obiectivelor
organizației și de identificare a celor mai eficiente căi de
realizare a acestora.
Organizarea reprezintă procesul de alocare și repartizare
a resurselor financiare, materiale și umane în așa fel încît
obiectivele stabilite în cadrul previziunii să fie realizate în cele
mai bune condiții.
Coordonarea reprezintă procesul prin care se
armonizează deciziile și acțiunile personalului întreprinderii și
ale subsistemelor sale, în cadrul obiectivelor stabilite prin
previziune și a sistemului organizatoric creat.
Antrenarea este activitatea de influențare și motivare a
personalului întreprinderii pentru ca aceasta să contribuie la
stabilirea și realizarea obiectivelor organizației.
Controlul reprezintă procesul de adaptare a activităților
unei întreprinderi în așa fel încît performanțele acesteia să
corespundă standardelor și obiectivelor stabilite.
În activitatea celor mai multe întreprinderi/ unități
economice, echipa de manageri este structurată pe cîteva
niveluri de conducere, niveluri ce formează piramida
managerială (figura 1.2.):
Nivelul de vîrf, Top management, este responsabil de
conducerea de ansamblu a organizației. La acest nivel se
stabilesc strategia și politicile operaționale, obiectivele
generale ale organizației cît și mijloacele de realizare fiind
definite pe un interval de timp de ordinul anilor.
Nivelul Tactic, în care se urmărește realizarea nemijlocită
a strategiei și politicilor managementului de vîrf. Astfel, în
cadrul acestui nivel are loc urmărirea realizării sarcinilor
specifice și se iau decizii de corecție a abaterilor ce pot apărea

11
în subsistemele conduse și coordonate de acest nivel. Acest
proces are un caracter periodic.
Nivelul Operativ, treapta cea mai de jos, unde are loc
conducerea directă și nemijlocită a proceselor și activităților
direct specifice pentru respectivul sistem de producție. Aici are
loc realizarea nemijlocită a operațiilor de care depinde
atingerea obiectivelor planificate. La acest nivel se efectuează
o mare cantitate de operațiuni de rutină, acest proces avînd un
caracter curent.
Fig. 1.2. Piramida managerială
1.3. Rolul informației în procesul de management
În practica de toate zilele, mulți manageri sunt sufocați
de cantitatea mare de informații ce le parvine, dar cu toate
acestea în multe situații nu dispun de toate informațiile
necesare adoptării unor decizii importante, care presupun
informații cu un grad mare de agregare. Informațiile sunt în
Top
Strategic
TACTIC
(Funcțional)
OPERATIV

12
directă legătură cu nivelul de conducere (decizie) și cărora
acestea le sunt utile.
Astfel, procesul managerial este înțeles, în primul rînd, ca
un proces de folosire a informației, actul conducerii realizîndu-
se în cadrul ciclului [3, p. 18]:
INFORMAȚIE DECIZIE ACȚIUNE
Momentul central al acestui proces îl reprezintă luarea
deciziei. Adoptarea acesteia generează informația decizională,
care transmisă la executanți, se traduce în acțiuni de producție
propriu-zisă [3, p. 18].
O problemă esențială pentru managementul unei
organizații o constituie organizarea unui sistem rațional și
eficient, care în condițiile creșterii complexității activității, a
cantității de informații necesare procesului de conducere – să
reducă durata procesului informațional-decizional prin
folosirea unor mijloace adecvate de culegere, prelucrare și
transmitere a informațiilor, raționalizarea acestora între diferite
nivele ierarhice și verigi ale structurii organizatorice. Acest
lucru presupune preocupări susținute din partea conducerii
organizațiilor pentru perfecționarea sistemului informațional.
Unul din instrumentele prin care se pot rezolva asemenea
situații îl reprezintă sistemele informatice pentru asistarea
deciziei. Un sistem informatic pentru asistarea deciziei este ”o
aplicație a oricărei tehnologii, fie ca un instrument independent
sau în combinație cu alte tehnologii informaționale, al cărui
obiectiv îl constituie asistarea procesului managerial și, în
particular, asistarea procesului de adoptare a deciziilor” [10].
Principalele caracteristici ale unui sistem informatic de
adoptare a deciziilor sunt [5, p. 26]:
- este interactiv: beneficiarii au un rol important în
proiectarea, dezvoltarea și exploatarea sistemului;
- asistă beneficiarii în adoptarea deciziei (deciziile le adoptă
beneficiarii, nu sistemul);
- utilizează date, modele, cunoștințe în elaborarea soluțiilor;
- sunt destinate utilizării în situații în care alte metode sau
aplicații sunt depășite.

13
Deci principalele pîrghii prin care se realizează procesul
de management sunt: informația și decizia, și un rol deosebit în
asigurarea utilității informației în procesul decizional îl are
transmiterea exactă a acesteia. Rolul esențial în transmiterea
exactă, completă și continuă a informației în are sistemul
informațional, anume prin intermediul său se asigură informații
specifice fiecărui manager.
Managerii recunosc că la etapa actuală sistemele
informatice integrate în sistemele informaționale pot fi folosite
să îmbunătățească performanța întreprinderii. Pentru a realiza
acest obiectiv este nevoie să aibă acces la date corecte,
tehnologia corectă şi un mediu de comunicații corect.
Constatăm faptul că tehnologia informației joacă un rol,
chiar în creştere, în întreprinderile moderne. Investițiile mari în
tehnologie, care includ: rețelele de telecomunicații, bazele de
date ale corporației şi sistemele de automatizare a biroului
(birotica), cer o planificare şi un control centralizat. Funcția de
management a informației este responsabilă pentru conducerea
rețelei de comunicații, datelor corporației şi dezvoltării
sistemelor de informație ale organizației. Un manager de viitor
trebuie să înțeleagă rolurile şi responsabilitățile leadership-ului
sistemului de informație al managementului. Unul din cele mai
importante roluri este cel de planificare a tehnologiei.
Ținînd seama de legătura strînsă dintre sistemul
informațional și structura organizatorică, devine evidentă
necesitatea ca în cadrul procesului de perfecționare a sistemului
informațional să se realizeze și o îmbunătățire a structurii
organizatorice. De aceea se poate spune că sistemul
informațional constituie un mijloc eficient al managementului
activității organizației. Ele pot duce la succese, la mărirea
eficienței operațiilor, la un management efectiv și la avantaje
competitive.
Sistemele informaționale reprezintă pentru management
[3, p. 19]:
- o arie de activitate majoră, la același nivel cu marketingul,
contabilitatea etc.;

14
- una din resursele majore;
- un factor major important ce afectează eficiența,
satisfacția;
- o sursă bogată de informare în scopul luării deciziilor;
- un catalizator sau ingredient în dezvoltarea altor produse;
- o importanță vitală.
Sistemul informaţional are un grad ridicat de
complexitate şi pentru înţelegerea necesităţii sale, a conceperii
şi utilizării lui, este nevoie să se cunoască şi să se interpreteze
corect noţiunile ce stau la baza definirii acestuia: datele,
informațiile, fluxul informaţional, circuitul informaţional,
sistemul informaţional și sistemul informatic, pe care le vom
analiza în capitolul ce urmează.
Teme de discuții la seminare/ studiu individual:
1. Gradul de informatizare a întreprinderilor comerciale
din Republica Moldova/Regiunea de Sud a Moldovei.
2. Importanța TIC în noua economie.
3. Rolul managerului în elaborarea și proiectarea
sistemelor informaționale.
4. Ciberspațiu: concept și caracterizare generală.
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE:
1. Andronie M. Analiza și proiectarea sistemelor informatice
de gestiune. București: Editura Fundației România de Mâine,
2007. 360 p.
2. Bragaru T. Management informațional: complex educațional
metodic informatic (iCEM) pentru instruirea la distanță.
Chișinău: CEP USM, 2010. 350 p.
3. Bulgaru O. Managementul sistemelor informaționale: note
de curs. Chișinău: Tacis, 1998. 112 p.
4. Cornford T., Shaikh M. Introduction to information systems.
2013.
http://www.londoninternational.ac.uk/sites/default/files/progra

15
mme_resources/lse/lse_pdf/subject_guides/is1060_ch1-4.pdf
(vizitat la 10.08. 2015)
5. Manole A., Sistemul informatic pentru modelarea deciziei
financiar-contabile. București: Artifex, 2008. 263 p.
6. Moscove S., Simkin M., Bagranoff N. Core concepts of
accounting Information System.
http://www.amazon.com/Core-Concepts-Accounting-
Information-Systems/dp/0470045590 (vizitat la 10.08.2015).
7. Nicolescu, O., Verboncu, I. Fundamentele managementului
organizaţiei. Bucureşti: Tribuna Economică, 2002. 415 p.
8. Nicolescu, O., Verboncu, I. Management. Bucureşti: Editura
Economică, 1997. 597 p.
9. Todos I., Chiciuc C. Managementul resurselor umane în
instituțiile educaționale, vol. II. Cahul: Univ. De Stat „B.P.
Hasdeu” din Cahul, 2011. 220 p.
10. Zaharie D. ș. a. Sisteme informatice pentru asistarea
deciziei. București: Duall Tech, 2001. 318 p.

16
TEMA II. SISTEME ECONOMICE, SISTEME
INFORMAȚIONALE ȘI SISTEME
INFORMATICE
2.1. Sistem economic și sistem informațional
2.2. Sistem informatic: structura, arhitectura și clasificare
2.3 Sisteme informatice de management
să înțeleagă și să însușească noțiunile de bază precum:
date, informația, sistem informațional, sistem
informatic;
să însușească ce este sistemul economic și sistemul
informațional;
să definească sistemele informatice, sistemele
informatice de management;
să stabilească locul și rolul unui sistem informatic într-
o unitate economică.
Concepte cheie: date, informații, flux informațional, sistem,
sistem economic, sistem informațional, sistem informatic,
sistem informatic de management.
2.1. Sistem economic și sistem informațional
Conceptul de sistem apare în forma embrionară încă din
filozofia antică greacă. Aristotel dă o primă definiție noțiunii
de sistem, care se va dezvolta și va evolua pentru a ajunge la
forma actuală de abia la începutul secolului XX.
În general prin sistem se înțelege un ansamblu de
elemente, structurat cu ajutorul relațiilor, al cărei părți se află
într-o puternică interdependență și independență față de mediul
înconjurător, atît elementele, cît și relațiile endogene (relațiile

17
dintre elementele sistemului) sau exogene (relațiile dintre
elementele sistemului și mediul înconjurător) avînd un caracter
dinamic, iar existența și funcționarea sa fiind subordonată unui
scop.
Mulțimea relațiilor între componentele unui sistem,
precum și a relațiilor între componente și ansamblu formează
structura sistemului (figura 2.1.):
Fig. 2.1. Structura sistemului informațional [10, p. 12]
În acest context, sistemul informațional este un ansamblu
organizat de resurse materiale, personal, date mijloace și
proceduri de culegere, memorare și comunicare a informațiilor
sub diferite forme (date, sunete, texte, imagini), precum și
circuitele informațiilor utilizate.
Conform acestei definiții, orice organism economic
(organizație, întreprindere etc.) reprezintă un sistem economic,
deoarece este compus din mai multe compartimente
independente (departamente, secții, direcții etc.), cu reguli de
acțiune specifice (legislative, organizaționale etc.), care
interacționează între ele și formează un întreg organizat pentru

18
îndeplinirea obiectivului declarat la constituirea sa: realizarea
produselor și/sau serviciilor specificate în documentele de
înființare. La rîndul său, fiecare compartiment independent al
unui sistem economic reprezintă un subsistem economic,
deoarece este compus din mai multe locuri de muncă
individuale (subunități, subdiviziuni, birouri etc.), cu
regulamente interne specifice de funcționare și/sau de
gestiune, care colaborează între ele și formează un întreg
organizat pentru realizarea serviciilor/produselor finale oferite
de sistemul economic clienților săi. Rezultă că sistemul
economic este format din subsisteme economice.
Potrivit teoriei sistemelor, un sistem poate fi izolat, închis
sau deschis, după modul în care comunică cu mediul său
exterior. Orice organism economic se definește ca fiind un
sistem deschis [9], deoarece realizează un schimb permanent
de resurse cu alte organisme economice.
În analiza structurii organizatorice şi funcţionale a unui
sistem economic complex, se disting următoarele componente:
subsistemul decizional;
subsistemul operaţional;
subsistemul informaţional.
Subsistemul decizional este format din ansamblul de
specialişti care, prin metode şi tehnici specifice planifică,
decid, organizează, coordonează, urmăresc şi controlează
funcţionarea subsistemului operaţional, cu scopul îndeplinirii
obiectivelor stabilite (valorifică informaţiile oferite de
subsistemul informaţional în fundamentarea deciziilor).
Subsistemul operaţional reprezintă ansamblul de resurse
umane, materiale şi financiare, precum şi întregul ansamblu
organizatoric, tehnic şi funcţional, care asigură realizarea
efectivă a obiectivelor stabilite prin deciziile transmise de
sistemul decizional
Un sistem informațional se compune dintr-o mulțime de
subsisteme intercorelate care lucrează împreună pentru
colectarea, prelucrarea, stocarea, transformarea și distribuirea
informației pentru planificarea, luarea deciziilor și control.

19
Scopul principal al sistemului informațional este de a
furniza fiecărui utilizator, în funcție de responsabilitățile și
atribuțiile sale, toate informațiile necesare.
În cadrul oricărei organizații economice se produc:
fluxuri materiale (de materii prime, semifabricate,
produse finite etc.);
fluxuri financiare;
fluxuri informaționale.
Fluxurile informaționale reprezintă totalitatea
informațiilor care se vehiculează între emițătorul de informație
și receptor.
În acest context, în cadrul sistemului economic, sistemul
informațional nu trebuie privit doar ca o interfață între sistemul
operativ și sistemul de conducere, ci ca elementul de legătură a
mediului intern al organizației cu cel exterior (mediul bancar,
financiar etc.). Astfel, un sistem informațional poate fi
interpretat ca un proces complex de prelucrare a datelor în
cadrul organizației (figura 2.2.), datele și informațiile
reprezentînd componentele primare ale unui sistem
informațional.
Fig. 2.2. Prelucrarea datelor în sistemul informațional

20
Intrările, din cadrul sistemului informațional, reprezintă
datele care sunt transformate, prin prelucrare sau procesare
(manipulări și analize a datelor cu scopul de a le transforma în
informații), în ieșiri. Sistemul de procesare a datelor folosește
memoria de date (sistem de stocare a datelor) în scopul
utilizării ulterioare a datelor.
Ieșirile sunt reprezentate de rapoarte, documente și alte
rezultate ale sistemului, care furnizează informațiile necesare
pentru adoptarea deciziilor.
Controlul (bucla feedback) reprezintă o măsură de
protecție pentru asigurarea faptului că rezultatele sunt
corespunzătoare scopurilor propuse.
Sistemul informațional se află în relație de subordonare
față de sistemul de conducere al sistemului economic, el
trebuie să producă acele informații (ieșiri) care sunt utile
procesului de conducere al sistemului economic.
În concluzie, sistemul informațional poate fi definit ca un
set de mijloace, metode și proceduri destinate colectării,
procesării, stocării și distribuirii informațiilor, în baza cărora se
vor adopta decizii, se vor concepe planuri etc.
Odată cu apariția calculatorului și constituirea
informaticii ca știință s-a produs o revoluție în societatea
umană, cu implicații fenomenale în sfera informațională (prin
modificarea activității intelectuale a omului), cu preponderență
în activitatea de management (conducere).
Automatizarea prelucrării datelor cu ajutorul
tehnologiilor informaționale prezintă saltul calitativ major de
automatizare a unor părți ale sistemului informațional.
Creșterea numărului de organisme economice care
vehiculează volume mari de informații complexe, a impus
integrarea sistemelor informatice în sistemele informaționale
tradiționale pentru gestionarea și prelucrarea automată a
acestora.

21
Importanța și locul tehnologiilor informaționale, precum
și a sistemelor informaționale în procesul de management este
ilustrată în figura 2.3.
Fig. 2.3. Sistemul informațional și tehnologiile informaționale
în contextul managementului [1, p. 42]
Cunoașterea de către manageri a tuturor aspectelor
sistemelor informaționale duc la un evident succes
organizațional, unele din beneficiile datorate utilizării
sistemelor informaționale sunt următoarele [1, p. 45]:
siguranță mai bună;
servicii mai bune;
avantaj competitiv;
mai puține erori;
calitate mai bună a produselor;
îmbunătățirea condițiilor de muncă;
îmbunătățirea comunicațiilor;

22
creșterea eficienței;
creșterea productivității;
administrare de nivel mai superior;
posibilități mai mari;
reducerea necesităților în brațe de muncă;
un control superior al operațiilor etc.
2.2. Sistem informatic: structura, arhitectura și clasificare
Evoluția TIC a contribuit la perfecționarea modelelor
economice, ceea ce a făcut posibilă apariția sistemelor
informatice și de conducere.
Ținînd cont de cele spuse în paragraful anterior se poate
afirma că partea automatizată cu ajutorul TIC, din cadrul
sistemului informațional al unui sistem se numește sistem
informatic (prima dată aceste sisteme erau cunoscute sub
denumirea de sisteme de prelucrare automată a datelor,
SPAD).
Definiția din DEX pentru informatic este: ”știința
aplicată care studiază prelucrarea informațiilor cu ajutorul
sistemelor automate de calcul” [3].
În literatura de specialitate, sistemul informatic este
definit drept: ”un sistem informațional care are ca element de
culegere, stocare, transmitere și transformare un calculator
electronic” [5, p. 23].
Bulgaru O. definește sistemul informatic ca fiind: ”sistem
informațional care folosește sisteme, echipamente și tehnologii
computerizate, el întrunește și conlucrează cu mijloace tehnice
(Hard), mijloace programate (Soft), baze de date,
telecomunicații, oameni și proceduri” [1, p. 42].
În acest context, devine evident faptul că sistemul
informatic este parte a sistemului informațional, care execută
prelucrări automate cu ajutorul sistemelor de calcul.

23
Fig. 2.4. Locul sistemului informatic în cadrul unei entități
economice
În orice entitate economică, pentru asigurarea bunei
funcționări, este necesară integrarea funcțiilor lor într-o bază
mare de date, sau într-un depozit de date. Această integrare
permite managerilor și, cu oarecare extensii, părților externe să
obțină informațiile necesare pentru planificare, luarea deciziilor
și control, fie că informațiile sunt pentru marketing,
contabilitate, sau alte arii financiare ale entității economice [6].
Coordonatele moderne ale realizării sistemelor
informatice relevă preponderenţa utilizării sistemelor de
gestiune a bazelor de date ca suport software și a reţelelor de
calculatoare ca suport hardware, baza de date fiind nucleul
informaţional al oricărui sistem informatic.
Deschiderea largă oferită de Internet face din utilizarea
bazelor de date distribuite pe reţele de calculatoare
implementate la nivelul firmei şi interconectate în reţele mai
mari, soluţia cea mai viabilă şi cea mai des aplicată pentru
valorificarea eficientă în procesul de management a
performanţelor remarcabile oferite de performanţele PC-urilor
de astăzi.
Importanța sistemelor informatice rezidă, în deosebi, în
înțelegerea efectivă și responsabilă de către toți managerii a

24
necesității adaptării la societatea informațională globală. Astfel,
sisteme informatice devenind o componentă vitală a succesului
în afaceri pentru o organizație sau un întreprinzător. Structural
sistemul informatic este format din:
a. hardware;
b. software;
c. comunicație;
d. baza științifico-metodologică (metode, procedee și
mijloace de prelucrare a datelor);
e. baza informațională, fluxurile informaționale și
suporturile de informații;
f.utilizatorii;
g. cadrul organizatoric.
Componenta hardware, reprezintă totalitatea
componentelor fizice folosite pentru culegerea, stocarea,
prelucrarea datelor și transmiterea informațiilor rezultate [8, p.
12]. Aceasta poate include: calculatoare, imprimante, scanere,
dispozitive de comunicare și interconectare etc.
Component software se constituie din totalitatea
programelor și aplicațiilor care realizează funcționarea
sistemului informatic: sisteme de operare, aplicații software de
comunicare în rețea, programe de editare de texte, de calcul
tabelar etc.
Componenta de comunicație se constituie din toate
echipamentele și tehnologiile utilizate pentru comunicația
datelor între părțile componente ale sistemului informatic.
Datorită faptului că în ultimul timp Internetul a început să fie
utilizat ca suport pentru afacerile întreprinderilor, dezvoltarea
acestor sisteme de comunicație capătă o amploare din ce în ce
mai mare.
Baza științifico-metodologică se compune din
metodologiile, metodele și tehnicile de realizare a sistemelor
informatice [4, p. 23].
Baza informațională se constituie din totalitatea
fluxurilor informaționale și a datelor de prelucrat.

25
Resursele umane și cadrul organizatoric cuprind
totalitatea persoanelor angajate în funcționarea sistemului
informatic și structura corespunzătoare (stație, oficiu sau centru
de calcul) în vederea realizării acelor activități necesare
exploatării sistemului informatic.
Sistemele informatice depind în mod esențial de resursele
software care ajută utilizatorii să lucreze cu echipamentul
hardware și să acceseze rețele de calculatoare. Astfel, software-
ul asigură introducerea, prelucrarea, ieșirea, datelor precum și
controlul sistemelor informatice.
La începutul utilizării calculatoarelor sistemul de lucru
era organizat într-un compartiment distinct - centralizarea era
singura opţiune - prin dezvoltarea tehnologiei informaţiei, a
computerelor puternice a determinat centralizarea hard-ului,
software-ului şi a specialiştilor din sistemele informatice la
nivelul organizaţiilor. După care a urmat o tendinţă de
descentralizare mai ales că au apărut reţelele de calculatoare ce
puteau fi accesate de orice utilizator.
Sistemele informatice actuale pot fi proiectate astfel încît
să poată fi utilizate atît în mod centralizat cît şi descentralizat,
în activităţile operaţionale şi de luare a deciziei.
Avantajele centralizării: acest mod de lucru poate conecta
toate componentele unei organizaţii prin reţele de comunicaţii
care oferă managementului posibilitatea de a centraliza
procesul de luare a deciziei (deciziile ce erau luate la niveluri
inferioare se pot lua centralizat); se poate promova
centralizarea operaţiilor care reduce numărul de birouri,
depozite şi alte spaţii de muncă.
Avantajele descentralizării: utilizarea de reţele distribuite
de calculatoare la mai multe puncte de lucru ce oferă
managerilor de vîrf posibilitatea de a delega deciziile la nivelul
managementului de nivel mediu; managementul poate
descentraliza activitatea operaţională prin creşterea numărului
de grupuri care au acces la informaţie şi comunicaţie.

26
Analizînd structura sistemului informatic al organizației
putem realiza următoarele clasificări legate de componentele
acestuia:
1. după aria de întindere există:
subsisteme informatice în cadrul organizației:
subsistemul producției, subsistemul de marketing,
subsistemul resurselor umane, subsistemul de
management, subsistemul contabilității etc.
subsisteme interorganizaționale, concepute să
asigure fluxuri informaționale între: organizație și
parteneri sau între organizație și filialele sale.
2. în funcție de natura activităților susținute există: sisteme
destinate conducerii, sisteme destinate nivelului operațional,
sisteme destinate gestiunii cunoașterii.
3. în funcție de rolul lor în procesul de conducere al unui
sistem economic, sistemele informatice pentru conducerea
activităților economice se împart în următoarele categorii:
Sisteme informatice de gestiune: SIG, utilizate
pentru administrarea și controlul resurselor unui sistem
economic, de exemplu – sistem informatic pentru
evidența studenților unei facultăți/universități, sistem de
evidență a angajaților unei întreprinderi etc.
Sisteme informatice de auditare, ASI, utilizate
pentru auditarea activităților unui sistem economic, de
exemplu pentru auditarea activităților bancare, contabile
etc.
Sisteme informatice de management, MIS
(Management Information System), utilizate pentru
monitorizarea și controlul activităților unui sistem
economic în vederea fundamentării deciziilor
manageriale, pe care le vom analiza în paragraful ce
urmează.

27
2.3. Sisteme informatice de management
Această categorie de sisteme informatice sunt create și
utilizate pentru a oferi suport şi informaţii pentru autoritatea
efectivă de luare a deciziei. Ele asigură suportul pentru
necesităţile decizionale de la nivelul de vârf (Top), la cel de
mijloc (Tactic) sau cel operaţional. Sistemele informatice
pentru management oferă o varietate de rapoarte specifice
folositoare în activităţile manageriale curente. Produsele
informatice pot fi obţinute la cerere, periodic sau când apar
necesităţi excepţionale. În funcție de complexitatea și
performanțele lor, sistemele de management pot fi de mai
multe tipuri:
Sisteme de procesare a datelor, care au posibilitatea de a
prelua rapid, ieftin și precis cantități mari de date. Procesarea
automată a datelor este prima aplicație majoră a calculatoarelor
în management. Salarizarea și anumite operațiuni contabile au
fost printre cele mai populare sisteme de automatizat [11].
Sisteme informatice pentru activitatea executivă, care
asistă nivelul mediu şi de vârf al managementului organizaţiei.
Oferă un acces imediat şi uşor la informaţiile necesare atingerii
obiectivelor strategice ale firmei. Au un mod uşor de operare şi
înţelegere.
Sistemele de suport a deciziei sunt o categorie deosebit
de importantă a sisteme informatice pentru management.
Aceste sisteme sunt sisteme bazate pe computer care oferă un
sprijin informaţional interactiv managerilor în timpul
procesului de luare a deciziei. Oferă managerilor utilizatori
informaţii într-un mod interactiv ori de câte ori este nevoie.
Managerii îşi generează informaţiile de care au nevoie pentru
decizii, utilizînd modele decizionale şi baze de date
specializate.
Sistemele pentru fundamentarea deciziei utilizează:
1. Modele analitice
2. Baze de date specializate
3. Modele interactive (bazate pe computer)

28
Cele mai utilizate programe pentru sistemele de fundamentare
a deciziilor sunt:
1. Programele de baze de date
2. Programele de calcul tabelar
1. Programele de baze de date (managementul bazelor de date)
sunt programe specializate care permit crearea, utilizarea şi
întreţinerea bazelor de date integrate unui sistem de
fundamentare a deciziilor. Aceste soft-uri fac posibilă definirea
şi modificarea structurii bazei de date, a înregistrărilor şi
relaţiilor stabilite între câmpuri, stocarea şi regăsirea datelor
precum şi actualizarea şi controlul bazei de date.
2. Programele de calcul tabelar sunt programe tot specializate
cel puţin la fel de importante ca soft-urile precedente. Acestea
oferă cele mai multe facilităţi în elaborarea de modele analitice,
interactive care utilizează numeroase variabile. Programele de
calcul tabelar sunt utilizate pentru sistemele de fundamentare a
deciziilor, pentru analiza business-ului, precum şi pentru
rezolvarea de probleme ce necesită comparaţii, estimări şi
evaluarea alternativelor.
Sisteme de informare a managerilor, care pregătesc
informații cu privire la trecut, prezent și viitor și le oferă
anumitor grupuri de manageri din organizație. Asemenea
informații, care sunt concentrate în rapoarte periodice, sunt
destinate identificării și rezolvării unor probleme decizionale.
Sisteme de birotică, care înglobează tehnici și
echipamente destinate automatizării muncii de birou bazate pe
calculatoare și telecomunicații, asemenea sisteme vizează
prelucrarea și comunicarea informației sub formă de text,
imagine, video sau sunet. Există o mare diversitate de aplicații
care pot fi înglobate în sisteme de birotică.
Sisteme expert, sunt aplicații informatice destinate să
simuleze raționamentul experților în domenii specifice de
cunoaștere. Sistemele expert permit managerilor sa-și
îmbunătățească procesele decizionale, oferindu-le mai multe
alternative de acțiune și un înalt nivel logic de evaluare a
acestor alternative. Asemenea sisteme sunt utilizate de

29
persoane din domeniul cercetării sau de persoane ce posedă o
calificare specială.
Avantajele competitive care se pot obține prin utilizarea
unui sistem computerizat sunt [11]:
Reducerea costului informației, calculatoarele pot
procesa date primare mult mai ieftin și mai precis decît
ființele umane, ceea ce a însemnat o reducere substanțială
a costului procesării elementare a datelor.
Accentuarea potențialului de dezvoltare.
Automatizarea deciziilor.
Sprijinirea activității de decizie. O mare parte din
efortul de dezvoltare al sistemelor informatice pentru
management a fost dedicat îmbunătățirii calității
deciziilor umane. Scopul acestor dezvoltări este de a
furniza managerului informația necesară luării unei
decizii bune, informație obținută cu ajutorul unui model
pe calculator în care să apară toți factorii implicați.
1. Importanța sistemului informațional în activitatea
întreprinderii.
2. Componentele sistemului informatic.
3. Explicați principiile de realizare a unui sistem
informatic.
4. Locul și rolul sistemului informatic într-o întreprindere.
5. Definiți sistemele informatice de management.
1. Bulgaru O. Managementul sistemelor informaționale: note
de curs. Chișinău: Tacis, 1998. 112 p.
2013.

30
(vizitat la 10.08. 2015)
3. Dicționar Explicativ al Limbii Române.
(http://dexonline.ro/)
4. Lungu I., Sabău G., Velicanu M. Sisteme informatice:
Analiză, proiectare și implementare. București: Economică,
2003. 527 p.
5. Lupulescu M. coordonator, Dănăiața D., Muntean M. Bazele
computerelor: Hard & Soft. Timișoara: Mirton, 2001. 281 p.
6. Moscove S., Simkin M., Bagranoff N. Core concepts of
accounting Information System.
http://www.amazon.com/Core-Concepts-Accounting-
Information-Systems/dp/0470045590 (vizitat la 10.08.2015).
7. Oprea M. Metodologii pentru dezvoltarea sistemelor bazate
pe agenți inteligenți. In: Revista Română de Informatică și
Automatic-, vol. 20, nr. 1. 2010.
http://rria.ici.ro/ria2010_1/art07.pdf - art 07...in (vizitat
12.07.2015).
8. Roșca I. ș. a. Informatica de gestiune. Manual pentru licee
economice clasa a XII-a. București: Didactică și Pedagogică,
1996. 206 p.
9. Udrică M. Proiectarea sistemelor informatice. București:
Editura Universității Titu Maiorescu, 2005. 120p.
10. Stepan A. Sisteme informatice în Management și
Neteconomie: suport de curs, 2009.
http://file.ucdc.ro/cursuri/T_M_n18_Sisteme_informatice_in_
management_si_neteconomie.pdf.pdf (vizitat 19.10.2015).
11. Volovici R., Cosmovici A. Necesitatea cunoașterii de
către manageri a sistemelor informatice.
http://abr.org.ro/www.abr.org.ro/BD%20full%20text%20Buleti
n%20ABIR/97.pdf ------97.pdf (vizitat 12.07.2015).

31
TEMA III. SISTEMUL INFORMATIC DE
GESTIUNE
gestiune
3.2. Clasificarea sistemelor informatice de gestiune
3.3. Sisteme informatice destinate conducerii
să însușească ce este sistemul informatic de gestiune;
să identifice componentele unui sistem informatic de
gestiune;
să identifice care sunt sistemele informatice destinate
conducerii;
să fie capabili să clasifice sistemele informatice de
gestiune în funcție de rolul lor în cadrul sistemului
economic.
Concepte cheie: subsistem, sistem economic, sistem
informatic de conducere, sistem informatic de gestiune, sisteme
informatice de gestiune integrate, domeniu de gestiune, baza de
date.
gestiune
Premisa iniţială a activităţii economice este prezenţa
resurselor – mijloacelor, elementelor, posibilităţilor utilizate
pentru producerea de noi bunuri şi satisfacerea nevoilor
umane. Aceste resurse sunt limitate, deci trebuie gestionate
corespunzător, în vederea satisfacerii prioritare a nevoilor mai
stringente.
Criteriul satisfacerii nevoilor, în cazul unei organizații,
se transformă în scopul principal al activității oricărei

32
întreprinderi/organizații – obținerea profitului. Pentru
realizarea acestui scop este necesar ca întreprinderea să fie
gestionată eficient. Automatizarea activității întreprinderii este
unul din factorii care asigură creșterea eficienței economice a
întreprinderii. În acest context, suportul informațional necesar
managerilor pentru fundamentarea deciziilor, care determină
direcțiile de evoluție ale întreprinderii este oferit, în cea mai
mare parte, de sistemele informatice de gestiune (SIG).
Cunoașterea și utilizarea eficientă a resurselor
informaționale de către manageri implică gestionarea acestora
cu ajutorul sistemelor informatice de gestiune integrate, în care
datele se introduc o singură dată în baza de date unică și se
exploatează diferențiat, în funcție de necesități, pentru
obținerea situațiilor specifice fiecărui utilizator.
După cum am mai menționat și în capitolul II al acestei
lucrări, SIG este sistemul informatic folosit pentru
administrarea și controlul resurselor unui sistem economic,
deoarece termenul de gestiune are semnificația, pe de-o parte,
de ”administrare a bunurilor unei întreprinderi” și, pe de altă
parte, de ”răspundere a păstrării bunurilor și a mînuirii
fondurilor unei întreprinderi”, ”unitate economică de producție,
de prestații de servicii sau de comerț” ale cărei bunuri sunt
reprezentate de resursele necesare pentru realizarea
obiectivelor sale, denumită generic sistem economic [1, p. 85].
Luînd în considerație faptul că prin intermediul SIG are
loc prelucrarea automată a datelor primare de evidență și
control care circulă în cadrul unui sistem economic, putem
afirma că un SIG este sistem informatic de evidență și control a
resurselor și activităților unui sistem economic.
Relația dintre conceptele de gestiune, evidență și control,
document primar de evidență și control, sistem informatic și
sistem informatic de gestiune este prezentată, schematic, în
figura 3.1.:

33
Fig. 3.1. Relația dintre conceptele: gestiune, evidență și
control, documente primare de evidență și control, SI și SIG [1,
p. 87].

34
Indiferent de nivelul și complexitatea lor, SIG au, de
regulă, trei componente structurale: intrările în sistem,
prelucrările SIG și ieșirile din sistem.
1. Intrările în sistem, după cum am mai menționat, sunt
datele primare de care au nevoie managerii pentru
fundamentarea și controlul deciziilor operaționale.
Intrările SIG pot fi [1, p. 93]:
Externe – totalitatea datelor care provin din exteriorul
SIG, acestea pot fi: date externe sistemului economic
(date referitoare la încasări și plăți, consemnate în diverse
documente), date impuse de legislația în vigoare (cota
TVA, cote de impozit pe profir etc.), date referitoare la
aprovizionare (consemnate în documente ca: contract sau
comandă de achiziții materii prime și/sau materiale
consumabile, proces verbal de recepție etc.), date
referitoare la personal (consemnate în: buletin de
identitate, diplome de studii, livret militar etc.), date
provenite de la alte sisteme informatice.
Interne – totalitatea datelor care provin din interiorul
sistemului informatic de gestiune. Acestea sunt date
intermediare, obținute prin prelucrări efectuate în
interiorul SIG (de exemplu: valoarea totală a producției
realizate sau livrate pe perioada de timp analizată,
valoarea totală a plăților sau încasărilor pentru o anumită
perioadă de timp etc.), care reprezintă intrări pentru alte
tipuri de prelucrări, care se efectuează tot în interiorul
SIG (de exemplu: determinare indicatori
sintetici/analitici/statistici, stabilire producție aflată în
stoc/în curs de execuție pe perioada de timp analizată
etc.).
2. Prelucrările SIG sunt, în general, operații care se
efectuează asupra bazei de date, deoarece SIG sunt, din
punct de vedere al modului de organizare internă a datelor,
sisteme informatice cu bază de date.
SIG care utilizează bază de date prezintă unele avantaje pentru
utilizatori, și anume:

35
- Reducerea considerabilă a nivelului de redundanță al datelor
memorate, se evită actualizările parțiale a acelorași date în
fișiere diferite;
- Utilizarea acelorași date în mai multe activități. Avînd un
sistem unitar pentru definirea și regăsirea datelor, exploatarea
lor fiind mult mai sigură și mai ușoară pentru utilizatori;
- Controlul centralizat, integritatea și securitatea datelor sunt
posibile în astfel de sisteme deoarece definirea structurilor de
date, modul lor de gestionare și accesul la acestea sunt în mîna
unui singur grup coordonator (administrator al bazei de date).
- Independența datelor față de programe și suporturile fizice
de memorare generează creșterea calității și fiabilității
sistemului informatic.
Gestionarea bazelor de date se face printr-un sistem
specializat denumit sistem de gestiune a bazelor de date.
Sistemele informatice cu baze de date sunt cele mai
eficiente sisteme pentru definirea, organizarea, memorarea și
actualizarea datelor în forme din ce în ce mai performante.
Drept urmare, se deosebesc următoarele tipuri de prelucrări [1,
p. 94]:
creare bază de date: realizarea schemei unei baze de
date (descrierea baze de date în limbajul sistemului de
gestiune a bazelor de date utilizate pentru dezvoltarea
aplicației cu bază de date integrată în SIG);
actualizare bază de date: adăugarea, ștergerea și
modificarea datelor dintr-o bază de date;
exploatare bază de date: prelucrarea datelor stocate în
baza de date conform cerințelor specificate de utilizatori;
salvare bază de date: transferul datelor organizate
sub formă de bază de date pe un suport permanent de
memorie pentru a le proteja la distrugeri accidentale sau
intenționate;
arhivare bază de date: transferul datelor care nu mai
sunt actuale din baza de date aflată permanent la
dispoziția utilizatorului numai pe perioadele de timp
solicitate de acesta;

36
reorganizare bază de date: modificarea structurii unei
baze de date;
restaurare bază de date: repararea unei baze de date,
cu reconstituirea datelor în forma inițială de organizare.
3. Ieșirile SIG, sunt datele obținute în urma prelucrării
datelor primare, care sunt furnizate de sistem tot sub formă
de documente avînd diferite forme de prezentare: pe suport
de hîrtie, sub formă electronică etc.
Ieșirile SIG depind, ca formă de organizare, de tipul
utilizatorului pentru care se realizează. Din acest punct de
vedere se deosebesc [1, p. 95]:
documente, destinate utilizatorului uman, care pot
fi ca formă de prezentare: în format clasic (rapoarte/
liste/ situații imprimate pe suport de hîrtie); în format de
ecran, care pot fi vizualizate de utilizator direct pe
ecranul calculatorului; în format electronic (pdf, word
etc. ), fișier document care poate fi transmis prin rețea,
poate fi imprimat etc.;
colecții de date (fișiere), destinate altor sisteme
informatice care continuă prelucrarea lor, de exemplu:
fișierele de tip bază de date pe care angajatorii le
transmit lunar către diverse instituții de stat, către banca
care face plata salariului lunar etc.
Din punct de vedere funcțional, SIG implică următoarele
componente:
domenii de gestiune;
date;
modele;
reguli de gestiune.
Domeniile de gestiune corespund activităților desfășurate
în cadrul întreprinderii, de exemplu: activitatea comercială,
activitatea financiar-contabilă etc.
Datele reprezintă materia primă care urmează a fi
prelucrată prin intermediul sistemului informatic pentru
obținerea informațiilor necesare adoptării deciziilor la toate
cele 3 nivele manageriale: operațional, tactic și strategic.

37
Modele de gestiune grupează procedurile specifice unui
domeniu, iar regulile de gestiune definesc prelucrările ce se
efectuează asupra datelor și modul de utilizare a informațiilor
conform obiectivelor sistemului.
3.2. Clasificarea sistemelor informatice de gestiune
În sursele de specialitate sistemele informatice de
gestiune sunt clasificate după diverse criterii, cele mai esențiale
criterii fiind:
1. după funcțiile pe care le îndeplinesc în cadrul
sistemului economic;
2. după domeniul de gestiune;
3. după natura prelucrărilor efectuate asupra fluxului de
date pe care le gestionează.
După funcțiile pe care le îndeplinește în cadrul unui
sistem economic, SIG poate fi: sistem informatic operativ (care
au rolul de culegere, organizare, prelucrare și stocare a datelor
primite); sistem informatic de sinteză (produce date sinteză,
primite de la sistemul informatic operativ, care ca urmare,
generează informații de sinteză necesare managerilor pentru
fundamentarea deciziilor manageriale); sistem informatic de
asistare a deciziei (al cărui obiectiv îl constituie asistarea
procesului de adoptare a deciziilor; principalele caracteristici
ale unui sistem informatic de asistare a deciziei sunt: este
interactiv, asistă beneficiarii în adoptarea deciziei, utilizează
date și cunoștințe în elaborarea soluțiilor etc.); sistem
informatic de control al execuției (organizează și verifică
activitățile specifice domeniului de activitate propriu sistemului
economic; transformă deciziile primite de la sistemul
decizional în ordine pentru a fi executate de către sistemul
condus).
După domeniul de gestiune, Gherasim Z., clasifică SIG
în următoarele categorii:
sisteme informatice pentru producția/prestarea
serviciilor, care au ca obiectiv principal creșterea

38
productivității prin automatizarea activităților
administrative și de control la nivelul (sub)sistemelor
executive din cadrul sistemelor economice, de exemplu:
sisteme informatice pentru gestiunea producției finite
sau a serviciilor prestate etc.;
sisteme informatice comerciale care au ca obiectiv
principal gestionarea eficientă și controlul activităților
comerciale, de exemplu: sistem informatic pentru
distribuția și vînzarea unui anumit produs/serviciu,
sistem informatic pentru vînzarea angro și/sau en-detail
etc.;
sisteme informatice de cercetare-dezvoltare care au
ca obiectiv principal gestionarea eficientă și controlul
activităților de cercetare-dezvoltare, care au
semnificația, conform Dex-ului de ”a examina cu
atenție, a căuta să afle”. Aceste sisteme sunt printre cele
mai costisitoare, motiv pentru care nu le putem regăsi în
orice sistem economic. Drept exemplu de astfel de
sistem poate fi sistemele informatice de gestiune a
activităților de îmbunătățire a performanțelor
învățămîntului online (e-learning).
sisteme informatice financiar-contabile, care au ca
obiectiv principal gestionarea eficientă și controlul
activităților financiare și contabile: organizarea
finanțelor, circulația banilor, a creditelor etc., precum și
a activităților contabile. Orice sistem economic, pentru
a-și atinge obiectivele sale, are nevoie să desfășoare
minimum de activități financiar-contabile sau să
colaboreze cu un sistem economic specializat în
desfășurarea de asemenea activități. Un exemplu de
astfel de sistem este: sistemul informatic de
contabilitate, sistem informatic de încasări și plăți etc.;
sisteme informatice de evidență personal-
salarizare, care au ca obiectiv principal gestionarea
eficientă și controlul activităților de evidență a
personalului și de plată a salariilor. Orice sistem

39
economic, indiferent de domeniul de activitate, este
obligat să desfășoare activități de evidență personal și
salariu sau să colaboreze cu un sistem economic
specializat în desfășurarea de astfel de activități.
Exemplu: sistem informatic pentru plăți salariale,
sistem informatic pentru evidența asiguraților etc.
După natura prelucrărilor care se efectuează asupra
datelor gestionate, SIG se împart în mai multe categorii, dintre
cele mai importante menționăm [1, p. 104]:
sisteme informatice pentru prelucrarea
tranzacțiilor, se folosesc la nivelul sistemului operativ
din cadrul unui sistem economic. Prezintă ca: intrări –
datele privind tranzacțiile, de regulă, zilnice; prelucrări
– actualizări, sortări, generări de rapoarte; ieșiri –
rapoarte analitice și sintetice; caracteristici – grad mare
de repetatibilitate și volum mare de date procesate;
utilizatori – conducătorii serviciilor funcționale.
Exemple: sistem informatic de gestiune a producției,
sistem informatic de contabilitate financiară, sistem
informatic de gestiune stocuri etc.;
sisteme informatice de birotică, destinate pentru
desfășurarea eficientă a activităților de birou, se
folosesc la nivelul sistemului informațional al
sistemului economic, de către personalul implicat în
prelucrarea informației. Prezintă ca: intrări – date
primare; prelucrări – procesare date organizate sub
formă de document (text/tabel) și comunicații de date
(email); ieșiri – documente, corespondență, mesaje;
caracteristici – lucrează cu colecții de date organizate
în format document și/sau bază de date; utilizatori –
funcționari, contabili, secretari și manageri. Exemplu:
sistem informatic de secretariat;
sisteme informatice de conducere, se folosesc la
nivelul sistemului de conducere (decizional) din cadrul
unui sistem economic pentru desfășurarea eficientă a
activităților de conducere. Asigură rapoartele sintetice

40
de rutină care stau la baza fundamentării deciziilor
imediate, controlului și planificării pe termen scurt;
permit evaluarea efectelor pe care le au deciziile asupra
sistemului operativ, prezintă ca: intrări – date provenite
de la sistemele informatice pentru prelucrarea
tranzacțiilor, de la sistemele de cercetare-proiectare-
dezvoltare, de la sistemele externe sistemului economic
(curs valutar, prețul produselor etc.); prelucrări –
analize pe bază de modele și tehnici de simulare; ieșiri
– rapoarte/situații sintetice, modele de analiză necesare
în fundamentarea deciziilor; caracteristici – volum
mare de date procesat; utilizatori – managerii sistemului
economic, pe domenii de activitate și diferite nivele
ierarhice. Exemplu: sistem informatic pentru evaluarea
activității financiare a unui sistem economic în vederea
fundamentării deciziei băncii de acordare a creditelor,
sistem informatic de evaluare a direcțiilor de evoluție a
producției sau prestării de servicii de către un sistem
economic etc.;
sisteme informatice pentru cercetare proiectare-
dezvoltare, se folosește în activitatea de cercetare-
proiectare-dezvoltare pentru crearea noilor tehnologii și
integrării lor în activitatea sistemului economic,
prezintă ca: intrări – cunoștințe tehnico-științifice,
specificații de proiectare etc.; prelucrări – modelări,
simulări, testări etc.; ieșiri – modele, proiecte, schițe
etc.; utilizatori – ingineri, proiectanți, specialiști din
diverse domenii de activitate. Exemplu: sistem
informatic pentru determinarea unei tehnologii de
fabricație în condiții de consumuri minime și preț de
cost scăzut.

41
3.3. Sisteme informatice destinate conducerii
Din punct de vedere al mecanismului de conducere al
sistemului întreprinderii se disting următoarele subsisteme: de
execuție, informațional și de conducere.
În cele ce urmează vom analiza subsistemul de
conducere, care cuprinde ansamblul activităților de conducere,
coordonare, comandă, reglare și control în vederea asigurării
optimului în funcționarea întregului sistem al întreprinderii prin
fundamentarea unor decizii pertinente cu caracter tactic,
strategic și operativ. Acest sistem primește informații de la
subsistemul informațional și transmite decizii către acesta [6, p.
9].
Sistemele informatice destinate conducerii sunt cele mai
vizibile aplicații din cadrul unui sistem economic. Reputația
funcției managementului sistemului informațional și chiar a
managerilor poate crește sau scădea în raport cu rezultatele
implementării a astfel de sisteme. În continuare vom studia
echipamentele informatice destinate conducerii, utilizarea
cărora asigură succes garantat întreprinderii.
Echipamentele informatice destinate conducerii includ:
funcțiile sistemului informatic pentru conducere; accesul la
baze de date externe; videoconferințele; tele-conferințele;
trimiterea de faxuri; email-ul; sisteme de calcul performante;
imprimante etc.
Scopul utilizării acestor echipamente în cadrul sistemului
de conducere este de a obține avantaje competitive pentru
întreg sistemul economic prin lărgirea accesului managerilor la
informații și prin facilitarea procesului de adoptare a deciziilor.
Altfel spus, prin utilizarea acestor echipamente se caută
”atingerea performanțelor dorite prin utilizarea a cît mai puține
resurse”. Lucru posibil de realizat odată cu dezvoltarea și
diversificarea pieței mijloacelor informatice (hardware și
software).
Este necesar de a avea în vedere, că un rol destul de
important în atingerea performanțelor, adică obținerea de

42
profit, unei întreprinderi îl au și resursele umane. Avînd în
vedere, că permanent apar noi mijloace, programe, tehnologii
etc. este necesar ca și personalul angajat să fie calificat în
domeniul informatizării.
În acest context, managerii trebuie să stăpînească
concepte precum managementul resurselor informaționale,
planificarea, implementarea și controlul sistemelor
informaționale [2, p. 58].
În cele ce urmează vom prezenta cîteva reguli pentru
asigurarea succesului implementării sistemelor informatice și a
echipamentelor informatice pentru conducere [7, p. 51]:
Este necesară existenţa la nivel managerial a unui
adept al echipamentelor informatice pentru conducere. Acest
adept trebuie să fie un utilizator activ, pentru a-i putea
convinge pe alţii de valoarea sistemului.
Implementarea are rareori succes, dacă utilizatorii finali nu
sunt adepţi ai sistemului, ai implementării şi ai dezvoltării
proceselor.
Pentru ca adeptul să fie un utilizator activ, trebuie ca
sistemul să fie uşor de utilizat. Uşurinţa utilizării derivă din
existenţa a doi factori:
proiectarea interfeţei umane trebuie să fie cât mai intuitivă
posibil;
atunci când doreşte să utilizeze sistemul, managerul trebuie
să dispună de consultanţă imediată.
Sesiunile de instruire a managerilor în vederea
utilizării echipamentelor informatice pentru conducere trebuie
să fie individuale. În general, managerii nu dispun de timp
pentru a participa la ore de pregătire în cadrul unor grupuri
organizate și pregătirea individuală este nu numai mult mai
eficientă şi mult mai uşor de realizat, având în vedere timpul de
care dispun managerii, ci este şi o metodă care permite
managerilor să-şi concentreze atenţia asupra propriilor
performanţe.
Cerinţele informaţionale disponibile de obicei cu
ajutorul echipamentelor informatice de conducere trebuie

43
definite prin prototipizări repetate până cînd utilizatorul va fi
mulţumit de prezentare. Nu este de aşteptat ca toţi managerii să
înţeleagă tehnologia de bază a echipamentelor informatice de
conducere. Astfel, este mult mai eficient să se furnizeze pe
monitoare prototipurile sau demonstraţiile privind posibilităţile
de utilizare a informaţiilor prototip, pentru că utilizatorilor le
este mai uşor să spună "îmi place aşa cum este" sau "mută
această coloană la stânga", decât să proiecteze formate şi
grafice pe ecran.
Este esenţial să se evite supraîncărcarea cu
informaţii. Echipamentele informatice de conducere au
capacitatea de a elimina rapoartele curente care nu sunt
folosite sau de a simplifica (adesea sub formă grafică)
rapoartele prea detaliate. Folosirea rapoartelor existente la
nivel managerial în vederea identificării iniţiale a cerinţelor
este cea mai avantajoasă metodă în ceea ce priveşte timpul
acordat de manageri şi realizarea prototipurilor. Totuşi, odată
ce se foloseşte un anumit raport, inerent există şi tendinţa de a-l
prezenta managementului în formatul uzual. Crearea unui
echipament informatizat pentru conducere constituie o
oportunitate deosebită pentru reevaluarea întregii structuri de
raportare destinate managementului.
Deciziile economice sunt luate adesea pe baza unei
relaţii între informaţiile interne şi cele externe.
Pentru a se putea realiza o imagine completă a
contextului decizional, pentru analiza şi asimilarea
informaţiilor interne poate fi solicitat suportul echipamentelor
informatice pentru conducere. Multe dintre sistemele
implementate nu au avut succes total datorită faptului că ele se
bazau pe percepţiile greşite ale creatorilor lor, conform cărora
deciziile se iau pe baza informaţiilor interne. Bineînţeles că
aceste informaţii sunt necesare, dar nu sunt suficiente. Într-o
întreprindere, deciziile luate la nivel înalt trebuie să fie
fundamentate pe baza informaţiilor externe, aşa cum sunt:
preţul stocului corporaţiei, preţul stocului corporaţiilor
concurente, tendinţa înregistrată de vânzările realizate de

44
concurenţi, tendinţele producţiei şi ale pieţei etc. Dar nici
obţinerea de informaţii externe nu este suficientă. Ideal ar fi ca
echipamentele informatice pentru conducere să aibă capacitatea
de a determina relaţiile existente între informaţiile externe şi
cele interne relevante pentru procesul de adoptare a deciziilor
de către manageri.
Prelucrarea datelor şi funcţiile complexe ale
echipamentelor informatice pentru conducere vor necesita
participarea activă a managementului.
Managerii utilizatori ai sistemelor informatice trebuie să
înţeleagă că tehnologia curentă nu va putea să furnizeze
răspunsuri la toate întrebările pe care le au direct printr-o
interfaţă cu sistemele informatice pentru conducere. Cu alte
cuvinte, cerinţele speciale vor necesita în continuare asistenţă
din partea unor persoane specializate, până când sistemele
informatice pentru conducere vor dispune de inteligenţa şi
cunoştinţele pe care le are personalul specializat. Cu siguranţă
că astfel de posibilităţi vor exista, însă nu ne putem aştepta ca
ele să apară într-un viitor apropiat.
Managerii trebuie să fie convinşi de securitatea
informaţiilor stocate în echipamentele informatice pentru
conducere şi de comunicarea acestor informaţii.
Planificarea strategică şi, chiar mai des, planificarea tactică a
corporaţiei se realizează la nivel managerial, unde sunt
direcţionate echipamentele informatice pentru conducere.
Astfel, procesele informaţionale, păstrarea şi comunicarea
informaţiilor presupun păstrarea confidenţialităţii, absolut
necesară în această lume a concurenţei. Practica securităţii
informaţiilor arată că trebuie avute în vedere trei puncte critice:
confidenţialitatea, disponibilitatea şi integritatea informaţiilor.
Numai păstrarea confidenţialităţii este insuficientă pentru
asigurarea securităţii echipamentelor informatice pentru
conducere. În cadrul sistemului trebuie asigurat un control care
să ateste că informaţiile nu pot fi accesate de persoane
neautorizate, că informaţiile vor fi disponibile atunci cînd
managerii le solicită şi că nu vor fi distorsionate în nici un fel.

45
Funcţiile cheie şi accesoriile informatice pentru
conducere trebuie să funcţioneze de prima dată când sunt
accesate de manageri şi trebuie, de asemenea, să funcţioneze
foarte bine şi după prima utilizare.
Sistemul trebuie supus unor teste adecvate înainte de instalare,
înainte de implementarea unor noi tipuri de prezentare şi
periodic, atunci când nu este utilizat de către manageri.
1. Care sunt metodele de analiză și dezvoltare a sistemelor
informatice.
2. Componentele sistemului informatic de gestiune.
3. Explicați relația dintre sistemul economic și sistemul
informatic de gestiune.
4. Impactul SIG asupra activității întreprinderii.
5. Sistem informatic global: concept, structură și rol în
cadrul unui sistem economic.
1. Andronie M. Analiza și proiectarea sistemelor informatice
de gestiune. București: Editura Fundației România de Mâine,
2007. 360 p.
2. Bragaru T. Management informațional: complex educațional
metodic informatic (iCEM) pentru instruirea la distanță.
Chișinău: CEP USM, 2010. 350 p.
2013.
(vizitat la 10.08. 2015)
4. Iordache A. Sisteme informatice cu baze de date. București:
Universitară, 2015. 200 p.

46
5. Lungu I., Sabău G., Velicanu M. Sisteme informatice:
Analiză, proiectare și implementare. București: Economică,
2003. 527 p.
6. Roșca I. ș. a. Informatica de gestiune. Manual pentru licee
economice clasa a XII-a. București: Didactică și Pedagogică,
1996. 206 p.
7. Stepan A. Sisteme informatice în Management și
Neteconomie: suport de curs, 2009.
http://file.ucdc.ro/cursuri/T_M_n18_Sisteme_informatice_in_
management_si_neteconomie.pdf.pdf (vizitat 19.10.2015).
8. Stephen Harsh. Management Information System.
http://departments.agri.huji.ac.il/economics/gelb-manag-4.pdf
(vizitat 12.07.2015).

47
TEMA IV. ETAPE DE ANALIZĂ ȘI
PROIECTARE A SISTEMULUI INFORMATIC
informatic
4.2. Proiectarea sistemelor informatice
4.3. Implementarea sistemului informatic
4.4. Exploatarea și administrarea sistemului informatic
să însușească noțiunile de bază legate de arhitectura
unui sistem informatic;
să stabilească necesarul de resurse și modul de
implementare hardware și software;
să cunoască care sunt etapele analizei, proiectării și
implementării SI.
să asimileze cunoștințe și să formeze deprinderi privind
întreținerea și administrarea SI.
Să fie capabili să elaboreze documentația de utilizare a
sistemului dat.
Concepte cheie: sistem informatic, proiectare fizică,
proiectare logică, metode de implementare, întreținere SI,
administrare SI, ciclu de viață.
informatic
Analiza și proiectarea sistemelor informatice reprezintă
un ansamblu de principii, metode și tehnici utilizate în vederea
conceperii, realizării și implementării sistemelor informaționale
bazate pe utilizarea sistemelor electronice de calcul.

48
Obiectivele generale ale analizei și proiectării sistemelor
informatice au în vedere următoarele aspecte: automatizarea și
cibernetizarea tuturor proceselor din cadrul unui sistem
economic; optimizarea proiectării noilor tehnologii în scopul
reducerii consumurilor materiale și de energie; asigurarea
adoptării deciziilor în urma utilizării echipamentelor TIC, a
rețelelor de comunicație etc., în scopul creșterii eficienței în
toate domeniile de activitate.
Procedeele pentru definirea, organizarea practică și
etapizarea activităților analizei de sistem constituie așa
numitele metodologii pentru analiza și proiectarea sistemelor și
reprezintă obiectul preocupării unui număr mare de specialiști
din întreaga lume [12, p.37].
Metodologia de analiză și proiectare a sistemelor
informatice constă în parcurgerea mai multor etape care, în
final, conduc la conceperea și realizarea unui sistem informatic
adecvat condițiilor pentru care a fost conceput.
Metodologiile de realizare a sistemelor informatice cuprind
[12, p.38]:
1. Modalitatea de abordare a sistemelor.
2. Regulile de formalizare a datelor și a proceselor de
prelucrare.
3. Instrumente pentru concepția, realizarea și elaborarea
documentației.
4. Modalitatea de derulare a proiectului si acțiunile specifice
fiecărei etape (ciclul de viață).
5. Definirea modului de lucru.
6.Modalități de administrare a proiectului.
Intervalul de timp care începe cu decizia de elaborare a
unui sistem informatic și se încheie cu decizia de abandonare a
acestuia și înlocuirea lui cu un nou sistem informatic, care să
corespundă cu noile cerințe ale utilizatorilor, este cunoscut sub
numele de ciclul de viață al unui sistem informatic.
Ciclul de viață al unui sistem informatic parcurge
următoarele faze [3, p. 85]:
- analiză și planificare;

49
- proiectare și elaborare;
- testare și implementare;
- întreținere și administrare.
Aceste faze se desfășoară pe parcursul a două perioade
distincte [1, p. 123]:
1. perioada de analiză, proiectare și implementare, care
definește ciclul de realizare al unui sistem informatic,
este perioada de timp cuprinsă între momentul cînd a
început conceperea sistemului informatic și
momentul în care a fost pus la dispoziția utilizatorilor
pentru a-l folosi;
2. perioada de exploatare, întreținere și dezvoltare, care
definește ciclul de utilizare al unui sistem informatic,
este perioada de timp cuprinsă între momentul în care
a început utilizarea sistemului informatic și momentul
în care a fost scos din uz.
Ordinea și felul în care se parcurg aceste etape poartă
numele de modele ale ciclului de viață al dezvoltării sistemelor.
În general, majoritatea modelelor parcurg practic aceleași
etape: analiză, proiectare și implementare. Acestea sunt etapele
de bază, care trebuie desfășurate pentru realizarea unui sistem
informatic. Însă prin parcurgerea materialelor de specialitate
putem constata că numărul fazelor sau etapelor de realizare a
unui sistem informatic variază de la trei (cele de bază) la peste
douăzeci.
Pe parcursul ciclului de viață al sistemului informatic
sunt posibile diferite întoarceri înapoi, revederi ale fazelor,
corectări etc., toate avînd scopul de a construi un sistem
informațional adecvat cerințelor [3, p. 85].
Astfel, există mai multe modele ale ciclului de viață,
multe din ele cunoscînd o evoluție în timp, de exemplu: model
cascadă, model V, model spirală, model incremental, model
piramidă etc.
Cel mai utilizat model este modelul cascadă (waterfall
model), prevede parcurgerea mai multor etape ale ciclului de
viață care se derulează secvențial, de abia după ce se încheie o

50
etapă se poate trece la următoarea, fiind însă permisă la nevoie
revenirea la etapa parcursă anterior, în vederea îndepărtării
neajunsurilor identificate în etapele superioare ale ciclului de
viață (figura 4.1.). Revizuirea unei etape poate avea loc doar
înainte de a trece la faza următoare. Acest model este unul
dintre cele mai răspîndite în firmele IT și se poate aplica în
general proiectelor simple, cu un ciclu de viață scurt.
Fig. 4.1. Modelul cascadă [7, p. 88].
Etapa de analiză specifică ce anume trebuie să facă
sistemul, pornind de la analiza cerințelor utilizatorului, aici
sunt definite scopurile, serviciile și restricțiile pe care trebuie să
le îndeplinească sistemul informatic.
Proiectarea presupune identificarea celei mai adecvate
modalități prin care să definească modul cum cerințele din
etapa de analiză vor fi satisfăcute, are loc rafinarea
reprezentărilor obținute în etapa de analiză.
Implementarea înseamnă transformarea specificației într-
un program executabil, scris într-un limbaj de programare. Tot
în cadrul acestei etape are loc testarea modulelor pentru a

51
vedea dacă execuția este corectă, după care urmează integrarea
modulelor în cadrul sistemului și testarea ca ansamblu.
Ultima etapă cuprinde utilizarea sistemului care, de
regulă, este efectuată de către utilizatorul final și întreținerea,
care presupune corectarea erorilor depistate pe parcursul
utilizării precum și actualizarea sistemului ca urmare a
modificărilor ce apar în activitatea utilizatorului sau în
tehnologia utilizată.
Un alt model de dezvoltare a sistemelor informatice este
modelul spirală, care a fost prezentat în 1998 de Barry Boehm
și combină elemente cheie ale modelului cascadă și a
metodologiei Rapid Application Development (RAD) [2, p.
16]. În cazul utilizării modelului spirală, caracteristica
principală este prezența managementului riscului în diverse
etape ale ciclului de dezvoltare. Acest model propune o analiză
iterativă a riscului, potrivită mai ales proiectelor mari.
Specialiștii în domeniu sunt de părerea că nici o
metodologie nu reprezintă garanția succesului, deoarece nici
una din metodologii nu este generală și nici completă. Practic,
toate metodologiile utilizează modelul cascadă de dezvoltare a
unui produs software.
Alegerea unei metodologii potrivite dezvoltării unei
anumite aplicații depinde de domeniul aplicației, de
complexitatea acesteia și de caracteristici specifice ce pot fi
furnizate de anumite metodologii de realizare a unui sistem
informatic [7, p. 95].
Experiența în domeniu a demonstrat că, pentru realizarea
unui sistem informatic performant, care să răspundă nevoilor
utilizatorilor săi, în condiții de eficiență ridicată și preț de cost
redus, trebuie îndeplinite, în principal, următoarele condiții [1,
p. 138]:
- stabilirea inițială a modelului ciclului de viață pentru
dezvoltarea sistemului informatic;
- antrenarea utilizatorului în procesul de dezvoltare a
sistemului informatic;

52
- constituirea unor echipe mixte, formate din specialiștii
în domeniu și utilizatorii finali, pentru stabilirea clară a
cerințelor.
Necesitatea de a analiza și crea un sistem informatic,
derivă din următoarele: sistemele actuale nu mai sunt eficiente,
sunt problematice; dorința de a lărgi asortimentul
produselor/serviciilor, de a lărgi piața de desfacere și nu în
ultimul rînd, de a mări competitivitatea organizației;
concurența pe piață, posibilitatea de a produce cît mai mult și
mai calitativ cu costuri mici, utilizînd sisteme informatice;
eliminarea proceselor de dublare a informației; schimbările
care se produc în jur etc. Cu cît sistemul informatic va fi mai
eficient, mai perfect, cu atît competitivitatea întreprinderii va fi
mai mare.
4.2. Proiectarea sistemului informatic
La elaborarea unui sistem informatic necesită să participe
nu doar echipa de proiectare, ci și potențialii utilizatori
(manageri, clienți, furnizori, vînzători etc.), top managerii
(director general și/sau directorul adjunct), managerii
sistemelor informaționale (managerul secției sisteme
informaționale și personal executiv) și personal de asistență
(persoane din cadrul subdiviziunii sisteme informaționale:
programatori, ingineri, administratori sisteme informatice etc.).
Top-managerii, de regulă, inițiază proiectul și îl aprobă în
final după implementare, iar managerul subdiviziunii sisteme
informaționale este responsabil de analiză [3, p. 97].
În literatura de specialitate activitățile principale pentru
proiectarea unui sistem informatic sunt grupate în două
categorii:
- proiectarea generală (de ansamblu, logică);
- proiectarea de detaliu (fizică).
Proiectarea generală a unui sistem informatic are ca
obiectiv elaborarea concepției logice a sistemului prin

53
stabilirea componentelor, a legăturilor dintre acestea în scopul
asigurării funcționalității întregului sistem ca un tot unitar.
Astfel, în cadrul proiectării generale se elaborează
modelul de ansamblu al unui sistem informatic, în sensul că se
stabilește ce trebuie să se construiască și care sunt specificațiile
logice ale sistemului informatic, pe cînd proiectarea de detaliu,
fizică, arată cum trebuie să fie construite și cum să funcționeze
în mediul real, în funcție de resursele disponibile.
Structura de ansamblu a unui sistem informatic este
formată din intrări, ieșiri și prelucrări (figura 4.2.).
Fig. 4.2. Structura de ansamblu (generală) a unui sistem
informatic [8, p. 81].
Intrările sunt reprezentate de:
- tranzacții externe (provin din exteriorul sistemului
informatic și sunt furnizate de proceduri automate,
exemplu: înregistrarea unei operații de aprovizionare cu
marfă);
- tranzacții interne (redau modificările structurale din
interiorul bazei de date și sunt asigurate în sistemul
informatic prin intermediul procedeului de exploatare sau
de actualizare a bazei de date. Exemplu: totalul facturilor

54
primite de la un anumit furnizor, în scopul actualizării
soldului furnizorului respectiv).
Prelucrările sunt asigurate de o serie de proceduri
automate care realizează actualizarea și exploatarea colecțiilor
de date ca urmare a tranzacțiilor interne sau externe în vederea
obținerii situațiilor de ieșire ale sistemului informatic.
Ieșirile sunt rezultatul prelucrării bazei de date și sunt
redate sub diferite forme, în dependență de conținutul și
structura lor. Ele pot fi sub formă de: rapoarte, liste, grafice etc.
Proiectarea generală presupune abordarea următoarelor
faze [9, p. 185]:
- organizarea și conducerea proiectării generale;
- definirea obiectivelor sistemului informatic;
- proiectarea listei-situațiilor de ieșire;
- proiectarea conținutului și a structurii bazei de date;
- formalizarea datelor de intrare;
- proiectarea funcțională și structurală a sistemului
informatic;
- elaborarea documentației proiectării generale.
Pentru proiectarea sistemelor informatice se folosesc
individual sau combinat, în funcție de complexitatea
domeniului de gestiune care se informatizează, trei tipuri de
tehnici de proiectare, în jurul cărora s-au dezvoltat trei tipuri de
metode, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale [1, p. 181]:
1. metode de proiectare funcțională, conduc la sisteme
informatice modulare cu structură ierarhic-funcțională
descendentă, ascendentă sau mixtă, cea mai uzuală fiind
metoda mixtă care definește componentele sistemului
informatic prin strategia descendentă, proiectarea și integrarea
lor într-un tot unitar fiind făcute pe baza strategiei ascendente.
Metoda mixtă se bazează pe principiul potrivit căruia
proiectarea sistemelor informatice este mai eficientă de sus în
jos (de la general la detaliu), în timp ce programarea acestora
este mai eficientă de jos în sus (de la detaliu la general). Oferă
o soluție unitară de sistem informatic ușor de verificat din
punct de vedere funcțional și de întreținut.

55
2. metode de proiectare sistemice, cea mai reprezentativă
și utilizată metodă este MERISE. În acest model elementele
realității de informatizat, datele și prelucrări efectuate asupra
acestora, sunt reprezentate separat, pe 3 nivele de abstractizare:
conceptual (trebuie să răspundă la întrebarea ce trebuie să facă
sistemul informatic?), logic (trebuie să răspundă la întrebările:
cine face, unde face și cînd face activitățile care generează
datele și determină prelucrările care se aplică asupra acestora)
și fizic (răspunde doar la întrebarea Cum face, în mod concret,
sistemul informatic să satisfacă cerințele utilizatorilor săi).
3. metode de proiectare obiectual, conduc la proiectarea
celor mai performante sisteme informatice la ora actuală,
deoarece se bazează pe standardul UML, care reprezintă un
mediu de dezvoltare propice a produselor software, datorită
avantajelor sale de a descompune complexitatea în elemente
mai puțin complexe, de a crea module reutilizabile, folosind o
notație unitară accesibilă tuturor celor implicați într-un proces
de dezvoltare software.
Metodele utilizate în proiectarea sistemelor informatice
reprezintă modul unitar sau maniera în care analiştii de sistem,
programatorii realizează procesul de analiză a sistemului
informaţional - decizional existent, proiectarea şi introducerea
sistemului informatic. Metoda are un caracter general, în cadrul
ei aplicându-se anumite tehnici de lucru. Tehnicile de lucru
utilizate în proiectarea sistemelor informatice reprezintă felul
în care se acţionează eficient şi rapid, în cadrul unei metode,
pentru soluţionarea diferitelor probleme ce apar în procesul de
proiectare. În activitatea de realizare a sistemelor informatice
unele dintre metode şi tehnici sunt specifice activităţii de
analiză, proiectare sau programare,altele sunt generale şi pot fi
utilizate în toate etapele de realizare a sistemelor informatice.
Dintre metodele şi tehnicile utilizate în realizarea sistemelor
informatice enumerăm [8, p. 43]:
- Metoda descendentă (Top-Down);
- Metoda ascendentă (Bottom-Up)
- Metoda LCS/LCP(Logical Construction of System Programs)

56
- Tehnica concordanţei intrări-ieşiri
- Tehnica HIPO;
Metoda descendentă (Top-Down) [8, p. 43], constă în
descompunerea unui sistem complex pe niveluri ierarhice,
succesiv, până la module elementare, simple şi relativ
independente care sunt controlate de module coordonatoare.
Metoda are ca cerinţă de aplicare modularizarea sistemului,
obiectivul principal fiind realizarea modularizării de sus în jos,
rezultând şi obiectivele specifice: crearea posibilităţii de
realizare în paralel a componentelor sistemului informatic şi
eliminarea din sistem a redundanţelor. Rezultatul realizării
modularizării este modulul. Modulul terminal este cel care nu
mai poate fi descompus. Orice modul se poate integra cu un alt
modul formând noi module şi poate fi integrat mediului din
care provine. Procesul de descompunere se repetă până când
toate modulele sunt considerate terminale.
Această metodă prezintă avantajul că oferă în orice
moment o imagine de ansamblu asupra problemei de rezolvat
şi nu este necesară cunoaşterea apriori a domeniului problemei,
aceasta realizându-se pe parcurs. Prezintă dezavantajul unei
analize complexe, laborioase, care antrenează un personal
numeros şi conduce la prelungirea timpului de realizare a
sistemului iar strecurarea unor erori sau imprecizii în definirea
structurii şi a relaţiilor dintre componentele sistemului afectând
activitatea până în momentul respectiv.
Metoda ascendentă (Bottom-Up) [8, p. 44], constă în
agregarea modulelor de jos în sus punând în evidenţă legăturile
dintre ele pînă se ajunge la un singur modul. Modularea şi
abordarea sistemică sunt conceptele care stau la baza acestei
metode, aceleaşi ca la metoda de abordare descendentă.
Regulile care stau la baza metodei sunt: nivelul de agregare
iniţial este nivelul la care se află modulele terminale; agregarea
se face succesiv de jos în sus; cînd se obţine un nivel de
agregare se realizează integrarea modulelor de nivel inferior în
module de nivel superior; agregarea este terminată când la un
nivel de agregare se obţine un singur modul.

57
Avantajul folosirii acestei metode ar fi acela că sistemul
informatic se dezvoltă treptat, în corelaţie cu cerinţele
beneficiarului. Beneficiarul beneficiază de rezultatele
prelucrării automate a datelor mai repede, se familiarizează cu
noul sistem gradat. Se reduce riscul realizării unui sistem
neoperaţional în momentul punerii în aplicaţie.
Dezavantajul acestei metode rezultă din gradul de
integrare redus al modulelor datorită lipsei unei concepţii
iniţiale de ansamblu, ceea ce face necesară reproiectarea unor
componente.
Metoda LCS/LCP (Logical Construction of System /
Programs ) [8, p. 44], cunoscută şi sub denumirea de metoda
Warnier sau ”Legi de concepere/construire a
sistemelor/programelor”, această metodă are la bază un
ansamblu de principii de structurare a modulelor în funcţie de
structura datelor de ieşire. Ea permite specificarea condiţiei de
executare şi a numărului de efectuări ale procedurilor care sunt
structurate pînă la nivelul elementar.
Tehnica concordanţei intrări-ieşiri [8, p. 45] este o
tehnică ce se utilizează atât la analiză, cât şi la proiectare.
Plecând de la informaţiile necesare fundamentării deciziilor se
determină mulţimea informaţiilor primare ale sistemului
respectiv. Pe baza sistemului de decizii identificat se determină
în continuare informaţiile de ieşire din sistemul informaţional,
necesare fundamentării acestor decizii. Această metodă de
determinare a informaţiilor de intrare pe baza celor de ieşire
este utilă în cazul sistemelor complexe, cu multe informaţii.
Abordarea analizei poate fi făcută şi plecând de la intrări şi
ajungând la ieşirile sistemului informaţional. Metoda prezintă
dezavantajul că nu este posibilă punerea în evidenţă a tuturor
legăturilor dintre datele primare existente în sistem.
Tehnica HIPO [8, p. 45] este concepută pentru abordarea
ierarhizată a sistemului informaţional urmărind descrierea
fluxului INTRĂRI – PRELUCRĂRI – IEŞIRI. Această tehnică
se concretizează în elaborarea unei documentaţii care este
alcătuită din:

58
- HIPO general;
- HIPO de detaliu;
- HIPO de întreţinere.
HIPO general prezintă structura funcţională a sistemului
şi stă la baza proiectării şi a comunicării în cadrul echipei de
proiectare a sistemului.
HIPO de detaliu prezintă o descriere generală şi de
detaliu a structurii tuturor fişierelor/entităţilor/relaţiilor folosite.
HIPO de întreţinere prezintă documentaţia corectată şi
completată după testarea şi implementarea sistemului
informatic.
Combinarea acestor tehnici de proiectare și realizare a
unui sistem informatic performant este foarte actuală la etapa
actuală. Elaborarea cu succes a sistemelor depinde de următorii
factori [3, p. 100]:
- susținerea din partea top-managerilor;
- implicarea tuturor utilizatorilor în toate etapele de
elaborare,
- utilizarea metodologiilor de elaborare a sistemelor
aprobate;
- definirea clară a scopurilor și obiectivelor;
- atragerea atenției la cele mai importante probleme și
necesități;
- proiectarea simplă și clară;
- programe de instruire calitative pentru cei implicați;
- reexaminarea graficului după elaborarea proiectului;
- programe bine definite și organizate de exploatare.
Problemele posibile ce intervin în procesul de elaborare
pot fi cauzate de [3, p. 100]:
- comunicații slabe;
- proiect ambițios;
- lipsa de susținere din partea top-managerilor;
- neimplicarea managerilor și utilizatorilor;
- proiectarea greșită sau neadecvată;
- testare și implementare slabă.

59
După finisarea fazei de proiectare urmează o altă etapă,
nu mai puțin importantă, și anume faza „de testare și
implementare a sistemului informatic, care o vom analiza în
paragraful ce urmează.
4.3. Implementarea sistemului informatic
După finisarea lucrărilor de planificare și elaborare a
sistemului informatic urmează faza de testare a sa. Prin
intermediul fazei de testare, se verifică corectitudinea realizării
sistemului informatic și capabilitatea de a efectua lucrările
propuse. Testarea este efectuată, de regulă, de personal
specializat, care coordonează întreaga activitate.
Implementarea sistemelor informatice valorifică
rezultatele activității de analiză și proiectare și reprezintă etapa
de testare și dare în exploatare a sistemului informatic, această
fază se regăsește în toate metodologiile de realizare a
sistemelor informatice. În acest scop au loc următoarele
activități [9, p. 191], [3, p. 101]:
- pregătirea utilizatorilor;
- aranjarea și instruirea personalului nou;
- instalarea echipamentelor și a programelor;
- testarea elementelor;
- testarea funcționării întregului sistem în condițiile
concrete de unitatea beneficiară;
- definitivarea noului sistem pe baza concluziilor
rezultate în urma testării și elaborarea documentației;
- darea în folosință a sistemului informatic (se reduce la
semnarea unui document de acceptare de către
utilizatori);
- recepționarea sistemului informatic de către unitatea
beneficiară;
- adaptarea la sursele externe sau vecine.
Deci, în cadrul acestei etape se verifică absolut toate
soluțiile stabilite în etapele anterioare și se validează rezultatele
obținute. Doar că, mai întîi de toate, este necesară o pregătire a

60
mediului în care va fi implementat sistemul informatic, adică:
instruirea personalului care va urma să utilizeze/exploateze
sistemul informatic, asigurarea resurselor hardware necesare
pentru funcționarea optimă a sistemului și nu în ultimul rînd,
asigurarea fondului informațional.
Astfel, după ce au fost testate toate componentele
sistemului informatic, individual, poate începe și
implementarea, în sensul că poate fi asamblat întregul sistem
informatic. Implementarea sistemului se va face în baza unui
plan stabilit anterior, la începutul proiectului, de către o echipă
specializată formată din manageri și specialiști în domeniu.
Fazele procesului de implementare sunt redate în figura 4.3.
Fig. 4.3. Fazele procesului de implementare a sistemului
[8, p. 135].

61
Planul de implementare este revizuit și modificat la
intervențiile comitetului de informatizare, ale utilizatorilor, ale
conducătorilor sistemului, înainte de a începe operațiunea de
implementare [8, p. 134].
Tot în etapa de implementare are loc evaluarea eficienței
economice reale pentru sistemul informatic proiectat, care se
calculează în baza raportului dintre rezultatul economic util și
efortul depus (efortul pentru analiza, proiectarea,
implementarea sistemului; cheltuielile de exploatare și
întreținere a sistemului) pentru realizarea acestuia.
Procesul de abandonare a utilizării sistemului vechi și
trecere la sistemul nou se numește tranziție. Există 4 metode de
tranziție [3, p. 101]: pilot (implementarea noului sistem în
unele subdiviziuni; dacă sistemul funcționează bine, atunci se
implementează peste tot), imediată (schimbarea imediată a
unui sistem vechi cu altul nou), pe etape (are loc trecerea la
sistemul nou pe etape), paralelă (sistemele (vechi și nou)
funcționează o perioadă de timp în paralel, executînd același
lucru; sistemul vechi se abandonează imediat ce se
implementează cel nou; este cea mai sigură metodă, asigură o
securitate înaltă, însă este și costisitoare).
În funcţie de modul de implementare a sistemului, pot
apărea anumite modificări în concepţia acestuia, ca urmare a
unor neajunsuri semnalate. Aceste modificări trebuie operate în
structura sistemului proiectat şi în documentaţia acestuia pentru
a evita eventualele dificultăţi în exploatarea şi întreţinerea
ulterioară. La terminarea fiecărei faze de dezvoltare a
proiectului, liderul de proiect redactează un raport care
detaliază activităţile, constatările şi rezultatele acelei faze,
precum şi planurile pentru fazele următoare, document ce va fi
supus spre avizare de către beneficiar. Documentaţia se
elaborează la momente specifice în timpul realizării
proiectului, fie ca urmare a directivelor utilizate.

62
4.4. Exploatarea și administrarea sistemului informatic
Următoarea, și ultima, fază este cea de exploatare sau
utilizare, de întreținere într-o stare funcțională, de administrare
din partea utilizatorilor.
Deci, exploatarea sistemului informatic asigură punerea
în stare funcțională a întregului sistem informatic prin
derularea ciclică a activităților de exploatare curentă care
presupun efectuarea mai multor operații și anume:
- culegerea datelor;
- validarea datelor introduse la intrarea în sistem;
- actualizarea fluxurilor de date pentru obținerea
informațiilor de ieșire;
- actualizarea programelor;
- actualizarea bibliotecilor de programe;
- introducerea de noi versiuni ale sistemului de operare
utilizat (update).
Exploatarea curentă şi menţinerea în funcţiune a
sistemelor informatice, asigură funcţionarea acestuia pe toată
durata lui de execuţie. Ea încetează în situaţia în care se
renunţă la sistemul existent în funcţiune pentru a se trece la
utilizarea altui sistem mai evoluat şi eficient.
Întreţinerea sistemului informatic constă în totalul
activităţilor desfăşurate pentru asigurarea funcţionării
sistemului la parametri normali, corectarea, eliminarea tuturor
erorilor care apar pe parcurs, dar şi introducerea în sistem a
unor îmbunătăţiri, perfecţionări, modernizări etc., menite să
crească nivelul parametrilor de funcţionare ai sistemului
economic [8, p. 144].
Activităţile implicate de întreţinerea sistemului sunt [8, p.
144]:
obţinerea cererilor de întreţinere;
transformarea cererilor în propuneri de schimbări;
proiectarea schimbărilor;
implementarea schimbărilor.

63
Perfecţionarea sistemului informatic presupune [8, p.
144]:
folosirea de tehnică de calcul care să permită
înregistrarea directă a datelor de intrare la locul şi-n
momentul producerii lor;
perfecţionarea sistemului de operare prin optimizarea
programelor şi a tehnicii de operare;
optimizarea şi parametrizarea programelor care să
asigure portabilitatea acestora;
utilizarea reţelelor de calculatoare pentru realizarea
obiectivelor din unitatea economică beneficiară.
În concluzie, dorim să reliefăm complexitatea deosebită a
activității de proiectare, realizare și perfecționare a unui sistem
informatic precum și faptul că această activitate nu se poate
finaliza cu succes fără existența unei echipe de cercetare
formată din specialiști cu experiența în domeniu și fără o
implicate totală a factorilor de decizie și a viitorului personal
utilizator.
1. Identificați etapele de implementare a SI.
2. Realizați o aplicație funcțională utilizînd baze de date.
3. Care sunt metodele de analiză și dezvoltare a unui
sistem informatic?
4. Explicați modul de exploatare și întreținere a unui
sistem informatic.
5. Realizați un sistem informatic pentru o întreprindere
comercială utilizînd SGBD Access și/sau un limbaj de
programare pe care îl cunoașteți: introduceți informații
în sistem și afișați o parte din informații sub formă de
rapoarte.

Sim

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Sim

Similar to Sim (20)

Sim