Revista ”Natură și viață” nr. 4

Revista școlară
NATURĂ ȘI VIAȚĂ
NR. 4, AUGUST 2021
Coordonator:
prof. Rus Alexandrina-Corina
ISSN 2734 – 6293
ISSN-L 2734 - 6293

REVISTA ȘCOLARĂ
NATURĂ ȘI VIAȚĂ
COLEGIUL NAȚIONAL ”PETRU RAREȘ” BECLEAN
NR. 4, AUGUST 2021
COORDONATOR:
PROF. RUS ALEXANDRINA-CORINA
ISSN 2734 – 6293
ISSN-L 2734 - 6293

Referent științific:
 Prof. Doina Macarie, inspector Proiecte europene ISJ Bistrița-Năsăud
Coordonatori proiect național IA ATITUDINE!:
 Prof. Rus Alexandrina-Corina
 Prof. Cîmpean Marika Emese
Colectivul de redacție:
 Prof. Rus Alexandrina-Corina, CNPR Beclean
 Prof. bibliotecar Moisil Octavia, CNPR Beclean
 Prof. logoped Mureșan Simona Camelia, CSEI Beclean
Colaboratori:
Prof. Mureșan Simona Camelia Prof. Pop Oana Nicoleta
Prof. Năstase Delia Mirela Prof. Georgeta Şerban
Prof. bibl. Moisil Octavia Prof. Negoescu Stela
Prof. Angela Liță
Prof. Avram Laura-Mădălina
Prof. Trăistaru Cristina
Prof. Vaculea Irina
Prof. Badea Ionela Prof. Cîrcotă Roxana
Prof. Beca Felicia Prof. Ionescu Maria
Prof. Bușcă Daniela Prof. Alina Natalia Pop
Prof. Cune Narcisa Prof. Picovici Mariana
Prof. Ivașcu Paula Mirela Prof. Popa Maria Liliana
Prof. Marinică Florenţa-Teodora Prof. Voicu Daniela
Prof. Mihaela Gula Prof. Stanciu Adina Mixandra
Prof. Sirbu Violeta Diana Prof. Deminescu Jurca Violeta Mirela
Prof. Niţă Viorica Prof. Birgăuan Anuța
Prof. Lupu Tania Grațiela Prof. Ciuhan Domnica
Prof. Dumitru Streinu Prof. Balteș Aurelia
Prof. Onica Elena Mihaela Prof. Mazilu Oana Andrada
Prof. Prisecaru Andreea - Georgiana Prof. Alexe Nicoleta-Monica
Prof. Dodiş Elena Prof. Mihailo Maria-Magdalena
Prof. Popa Simona-Dorina Prof. Răduc Ancuța
Prof. Mioc Adina-Daniela Prof. Dragomir Maria Mădălina
Prof. Dragomir Ioan Cristian Prof. Vârtosu-Toma Florentina
Prof. Chiciudean Nicoleta Prof. Lupescu Luminița Silvia
Prof. Manole Andreea-Loredana Prof. Oprea Gabriela
Prof. Cioacă Cristina Minodora Prof. Bica Mirela
Prof. Preda Cerasela Prof. Tănase Silvia
Prof. Cornelica Ghiras Prof. Iaru Mihaela
Prof. Dumitru Loredana Prof. Covaci Ana-Maria
Prof. Furdui Amalia Prof. Radu Nicoleta Mihaela
Prof. Ene Viorica Mihaela Prof. Dicu Elena-Liana
Prof. Tecsan Florina Prof. Zaboloteanu Georgiana
Revista a fost realizată în cadrul proiectului național IA ATITUDINE!
proiect inclus în CAEN 2021
Beclean, 2021

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice
Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2021
3
EDUCAȚIE ECOLOGICĂ

4
Educație, natură și creativitate
Prof. înv. preșc. Voicu Daniela
Grădinița „Frații Grimm” 2 Mai, Constanța
„Educaţia trebuie să fie dirijată în sensul dezvoltării personalităţii şi talentelor copilului
pregătindu-l pentru viaţa activă ca adult.”
(Convenţia cu privire la Drepturile copilului, art. 29)
Educația formală oferită de școală poate și este necesar a fi completată cu activități
educative nonformale, care să acopere în cât mai mare măsură bogata paletă a nevoilor de
dezvoltare ale fiecărui elev.
Educând, ne propunem formarea unor oameni cu virtuți, căci ,,a educa” – înseamnă ,,a
conduce” deci a îndruma într-un scop anumit – a conduce undeva nu e de ajuns: destinația
educației este ADEVĂRUL, BINELE, FRUMOSUL. Idealul educațional al școlii românești
este întemeiat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societății românești
și contribuie la păstrarea identității naționale. De aceea, în vederea atingerii acestui ideal,
educația este concepută ca o rezultantă a acțiunii sistemice, interdisciplinară. Educația trebuie
să dezvolte copiilor sentimente ca: respectul și stima față de sine, respectul față de semeni,
convingerea că orice comportament își are consecințele sale, rezistența la presiunile sociale,
negative de altfel.
Programele școlare conțin diverse exemple de activități de învățare de tip nonformal,
propuse pentru contribuția lor la formarea unor competențe specifice sau la realizarea unor
obiective de referință, cele mai relevante fiind: vizitarea unor librării, biblioteci, muzee,
expoziții; participarea la serbări școlare; realizarea unor proiecte care presupun documentare,
fotografiere, colectarea și organizarea datelor culese; plimbări în natură pentru observarea
schimbărilor petrecute în funcție de anotimp; excursii pentru observarea formelor de relief,
transformările din natură, fenomenele meteorologice. Aceste activități de educație nonformală
oferă contexte concrete de explorare a unor realități mai puțin cunoscute și de exersare a unor
abilități potrivit intereselor specifice vârstei, precum și a celor personale, constituindu-se în
experiențe de învățare necesare copilului pentru a avea succes în programul școlar zilnic.
În situația actuală, cauzată de pandemia Covid 19, trebuie să reorganizăm aceste
activități, trebuie să regândim activitățile de învățare de tip nonformal, dar nu trebuie să
renunțăm cu totul la acest tip de formare ce completează atât de bine învățarea formală.
Activităţile outdoor reprezintă un stimulent pentru dezvoltarea personală a copiilor
mici.
Astfel, educaţia outdoor, prin activităţile specifice, oferă posibilitatea contactului direct
cu natura sau cu un mediu non formal, altfel decât sala de grupă, promovând shimbarea
atitudinii şi comportamentelor faţă de mediu corelat cu puternica sursă de experienţe de
învăţare. Acest tip de educaţie conţine majoritatea influenţelor educative, care au loc în afara
clasei, acestea sunt activităţi extracurriculare. Are un caracter mai puţin formal, dar cu acelaşi
rezultat formativ. Acţiunile educative, care sunt plasate în cadrul acestui tip de educaţie, sunt
flexibile, şi vin în întîmpinarea diferitelor interese, particular pentru fiecare individ.

5
„Educația nu înseamnă umplerea unei găleți, ci aprinderea unui foc.”W.B. Yeats.
O plimbare pe malul Mării Negre ne oferă posibilitatea de a face mișcare, de a admira
marea și de a aduna scoici, melci, pietricele pe care să le folosim în activitățile de la clasă.
Acestea dezvoltă creativitatea, imaginația, abilitățile practice și apropie copiii de frumos.
Activitățile desfășurate în natură sunt relaxante și utile, oferă material de lucru la clasă.
În mânuţele creative ale copiilor, o piatră poate deveni maşină, albinuţă, cactus, căsuţă
sau locomotivă ce trage după ea vagoane din melci sau alte pietre. Cine spune că o piatră nu
poate semăna cu un măr galben-auriu?
Din scoci îşi iau zborul în lume fluturi sau gărgăriţe cu buline.
Educaţia, imaginaţia, ceativitatea, spiritul de observaţie şi iniţiativa le fac pe copiii să
se diferenţieze de restul grupului, să vină cu idei noi, originale, să fie unici.
Destinația educației este ADEVĂRUL, BINELE, FRUMOSUL!

6
Un mediu curat pentru o viață sănătoasă
Prof. Dicu Elena-Liana
Școala Gimnazială ,,Nicolae Iorga’’Pitești
Educaţia pentru mediu are scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii prin cunoştinţele, dar
mai ales prin motivaţiile și conduitele pe care le oferă pentru a acorda mediului atenţia şi
îngrijirea necesară.
Şcoala, alături de alte instituţii educative şi formative, vine să îşi asume un rol
fundamental în realizarea dezideratelor educaţiei pentru mediu şi pentru dezvoltare durabilă.
Semnificaţia educaţiei pentru mediu implică aprofundarea unor aspecte ale relaţiei om–
natură din perspectiva informaţiilor furnizate de mediu pentru a proiecta şi a promova trasee
educative operaţionale şi eficiente.
Prin educaţie ecologică se cultivă dragostea şi respectul elevilor pentru lumea
înconjurătoare, se formează atitudini de dezaprobare faţă de cei care încalcă normele de
protecţie a mediului şi se cultivă interesul pentru promovarea ideii unui mediu natural sănătos.
Din acest motiv am considerat necesară derularea proiectului „Un mediu curat pentru o
viață sănătoasă.”
Proiectul urmărește implicarea elevilor, profesorilor și a comunității locale în acțiuni
ecologice, dezvoltarea conștiinței și a conduitei ecologice la elevi bazată pe respectul față de
natura și protecția mediului, transformarea comportamentelor cotidiene ale elevilor în stiluri
de viață ecologice, economice, sănătoase şi durabile prin întreţinerea unui ambient curat,
responsabilizarea pentru prevenirea poluării și gestionarea resurselor fără a periclita echilibrul
mediului și sănătatea comunității.
Realizarea activităţilor de către elevi alături de cadrele didactice, părinţi şi de alţi
membri ai comunităţii este o modalitate eficientă de a face în mod conştient educaţie ecologică
prin care se pot rezolva o parte dintre problemele mediului.
Pe parcursul anului școlar 2020-2021 în cadrul proiectului „Un mediu curat pentru o
viață sănătoasă” s-au desfăşurat următoaree activități:
15 MARTIE – 15 APRILIE LUNA PĂDURII
- realizarea de desene, postere şi prezentări PPT despre importanţa pădurii;
22 MARTIE – ZIUA MONDIALĂ A APEI
- participarea la concursul organizat de societatea Apă Canal 2000 S.A Pitești, în cadrul
Programului Educațional Piky;
- realizarea unor referate şi prezentări PPT despre importanţa apei;
În urma participării la concursului de videoclipuri „Apa pentru mine” elevii au obinut
2 premii speciale.
22 APRILIE- ZIUA PAMÂNTULUI
- Dezbatere pe tema ,,SĂ AJUTĂM PĂMÂNTUL SĂ RESPIRE!
22 MAI – ZIUA INTERNAȚIONALĂ A DIVERSITĂȚII BIOLOGICE
- realizarea unor lucrari artistico-plastice
- organizarea unei expoziţii cu desene, articole informative, postere, creaţii literare referitoare
la problemele globale ale mediului

7
5 IUNIE – ZIUA MONDIALĂ A MEDIULUI
- realizarea de afișe si pliante cu mesaje ecologice având ca temă „Protejarea mediului”
Toate activităţile desfăşurate de elevii sub atenta îndrumare a profesorilor, au fost
eficiente, plăcute, elevii au dat dovadă de multă implicare, seriozitate şi devotament în analiza
şi mai ales în rezolvarea problemelor legate de poluarea mediului înconjurător.
Scopul principal al educației ecologice este formarea unei conduite ecologice, care
începe în familie și se continuă în școala primară până la integrarea în structurile superioare ale
învățământului printr-o instruire continuă și permanentă. Această cultură ecologică trebuie
îmbogățită tot timpul, „fiind necesar să devină o preocupare importantă a omului modern”.
Bibliografie:
1. Barna A., Pop I., Moldovan A.- Predarea biologiei în învăţământul gimnazial, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998
2. Dobrota A.,Barna A.-Modalități de abordare a educației ecologice, Tribuna
Învățământului, București, 1997
3. Marinescu M.- Noile educații în societatea cunoașterii, Editura Pro Universitaria,
București, 2013

8
Este necesara educația ecologică în școală?
Prof. Dragomir Ioan Cristian
Școala Gimnazială Poiana Copăceni
Atitudinea faţă de natură este în primul rând o chestiune de educaţie, de cultură. Omul
se naşte şi trăieşte într-un mediu natural, dependent de celelalte elemente ale biosferei cu care
poate şi trebuie să stabilească relaţii de armonie şi respect faţă de particularităţile specifice
regnului sau speciilor din care provin. Ca membru al naturii, omul trebuie să cunoască legile
ei şi să se supună lor pentru a evita un conflict din care, cu siguranţă, ar ieşi învins.
Prin activităţi şcolare şi extraşcolare elevul conştientizează faptul că mediul
înconjurător constituie un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integrare şi
bună funcţionare depinde întreaga activitate umană.
Programa şi conţinutul disciplinei Matematică şi explorarea mediului/ Ştiinţe ale naturii
abordează interrelaţia om-mediu şi problematica complexă a educaţiei ecologice într-o manieră
sistemică şi interdisciplinar, deoarece tratează nu numai relaţia vieţuitoare-mediu şi modul cum
omul transformă natura, ci propune elevului să descopere complexitatea acestor relaţii, formele
de poluare fizică, chimică şi chiar biologică şi consecinţele dezastruoase ale acestora asupra
vieţuitoarelor.
Prin activităţi specifice şcolare şi extraşcolare, elevul trebuie să devină conştient că
mediul înconjurător constituie un mecanism viu, cu o complexitate deosebită, de a cărui
integrare şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană. Întrucât societatea actuală are
nevoie de oameni care să se remarce nu numai prin ceea ce ştiu, ci şi prin ceea ce pot să facă,
ameliorarea relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător se poate realiza numai prin activităţi
practice la care trebuie să participăm cu toţii. A venit vremea când omul trebuie „să încheie
pace cu natura”, o pace cu condiţii de reciprocitate pentru „ambii combatanţi”.
Este necesar să urmărim formarea unor trăsături pozitive de caracter – respect,
admiraţie, ocrotire, apreciere, compasiune – care să se statornicească în relaţia omului cu
natura. Fără aceste trăsături, fără o conştiinţă şi o conduită adecvate, există pericolul distrugerii
oricăror relaţii şi al trecerii de la armonie la un război din care omul ar avea cel mai mult de
pierdut.
Conştient de responsabilitatea ce îmi revine, mi-am fixat ca obiective ale educaţiei
ecologice să ajut elevii:
• să perceapă realitatea înconjurătoare ca pe un mediu de viaţă, activând pentru gestionarea
corectă, îngrijirea şi protecţia mediului;
• să recunoască varietatea lumii vii, plante, animale, mediu şi interrelaţiile dintre acestea;
• să înţeleagă că orice activitate comună trebuie să aibă ca prim obiectiv protejarea mediului;
• să conştientizeze necesitatea de a economisi apa, energia electrică, lemnul şi celelalte resurse
naturale;
• să-şi însuşească anumite cunoştinţe ecologice prin activităţi experimentale şi practic-
aplicative;
• să adopte norme de comportare specifice echilibrului dintre sănătatea individuală, colectivă
şi a mediului;

9
• să devină participanţi activi la activităţile de îngrijire a mediului, de ocrotire a plantelor şi
animalelor, a spaţiilor verzi.
Consider că aceste obiective sunt accesibile şi realizabile prin utilizarea unor strategii
activparticipative care permit trecerea barierei dintre cunoaştere şi acţiune prin transferul
cunoştinţelor din planul teoretic în cel acţional-practic. Voi prezenta, în continuare, câteva
aspecte concrete ale intervenţiei nefaste a omului în natură.
Cu ocazia drumeţiei pe care am efectuat-o de-a lungul pârâului Crasna, în scopul
vizitării Mănăstirii Crasna (aşezare monahală din secolul al XV- lea), am putut surprinde
aspecte variate ale poluării solului, apei şi consecinţele lor asupra vieţuitoarelor. Pe anumite
segmente ale cursului apei elevii au văzut apa plină de rumeguş, de resturi menajere, de obiecte
uzate aruncate la întâmplare; au observat că în apă algele au culoare maronie; pe maluri au
observat arbori cu ramuri strivite, rupte, cu tulpinile scrijelate de cuţit, flori culese la întâmplare
şi aruncate, pungi de plastic, PET-uri.
Traseul fiind mai lung, am făcut un popas pe un tepşan şi am discutat cu elevii despre
cele observate, încercând să găsim răspuns la problemele: „De ce algele aveau culoarea
maronie?” „De ce nu e bine să zgâriem/ crestăm tulpina copacilor?” „Unde ar trebui să arunce
oamenii resturile din gospodărie?” etc.
Cu această ocazie am făcut şi un mic exerciţiu. Le-am cerut copiilor, împărţiţi în cinci
grupe, să culeagă câte un bucheţel de flori diferite (câte o floare de fiecare fel), pentru mame,
bunici sau pentru aşi completa ierbarele. După ce copiii au cules bucheţele mici, am luat şi am
analizat fiecare specie de floare găsită de cele cinci grupe, identificând totodată şi care specie
era mai rară. Copiii au explicat apoi rezultatul obţinut (unele flori, fiind mai atrăgătoare, sunt
culese mai des şi astfel, încet-încet, ele vor dispărea).
Altă dată, vizitând Cetatea Neamţului din Târgu-Neamţ, am atras atenţia elevilor asupra
consecinţelor defrişării pădurilor, chiar dacă acest lucru se face pe porţiuni mici. Pe culmea
Pleşului, unde sunt instalate antenele reţelelor de telefonie mobilă, elevii au remarcat că
pădurea s-a uscat, iar solul era sărac în plante. Astfel, au descoperit că uneori progresul poate
distruge, în unele cazuri chiar iremediabil.
În urma activităţilor de observare a efectelor intervenţie nefaste a oamenilor asupra
mediului înconjurător, se poate realiză o lecţie-dezbatere, axată pe metoda cubului, cu titlul
„Poluarea mediului înconjurător”, valorificând impresiile şi constatările copiilor. Astfel, am
încercat ca împreună (elevi de clasa a V-a şi a VI-a) să găsim soluţii la problemele întâlnite.
Descrie: Cum arată locurile poluate?
Compară: Cu ce alt fenomen poate fi asemănată poluarea?
Asociază: Asociază măsurilor de protecţie a mediului câteva desene sugestive.
Analizează: Care sunt factorii care poluează mediul?
Aplică: Ce puteţi face voi pentru protejarea mediului?
Argumentează: Care este părerea ta despre căile de protejare a mediului?
Elevii s-au dovedit foarte activi în găsirea de soluţii pentru a proteja mediul
înconjurător, pentru a trăi în armonie cu natura.
De sănătatea Pământului depinde sănătatea noastră; de aceea trebuie să-i învăţăm pe
copii să iubească, să respecte şi să ocrotească natura. Trebuie să refacem şi să protejăm ceea ce
ni se pare inepuizabil şi gratuit, să protejăm singura planetă din Sistemul Solar pe care există

10
viaţă, pe care existăm noi. Avem datoria morală ca, împreună cu familia şi comunitatea, să-i
ajutăm pe copii să găsească răspunsuri la o serie de întrebări legate de tainele naturii, de strânsa
legătură care e între om şi mediul înconjurător, de influenţa pe care o are omul asupra naturii.
Educaţia ecologică în şcoală este necesară, posibilă şi utilă, este o nouă ofertă de învăţare
care a dus la schimbări importante în comportamentul elevilor noştri. Lor nu le este greu să
planteze o floare, un copăcel, să se bucure de sosirea păsărilor călătoare, să asculte susurul apei,
să descopere micile minuni ale naturii şi, de ce nu, să ia atitudine când întâlnesc aspecte
negative care degradează mediul înconjurător.
Bibliografie:
1. Toth Maria (coord.), Metode participative în educaţia ecologică, Editura Studium, Cluj
Napoca, 2001. Abrudan Ioan, Bulgărean Sanda, Dehelean Claudia, Onaci Mariana,
Educaţie pentru mediu, Editura Silvania, Zalău, 2005

11
Educația ecologică- o necesitate în viața noastră!
Eleva: Peneș Andra Maria, clasa a VIII-a
Prof. coordonator: Dragomir Ioan Cristian
Şcoala Gimnazială Poiana Copăceni
Educația este un transfer interpersonal de idei, abordări şi date considerate a fi
fundamental relevante pentru o viață umană armonioasă; aceste informații sunt prezentate şi
preluate într-un cadru formal (şcoala, facultate) sau non-formal (discuții personale).
Cât privește ecologia, ea este ştiința interrelațiilor ecosistemice dintre organisme vii și mediul
abiotic, o ştiință sintetică focalizată pe înțelegerea integrată a proceselor din mediul nostru.
Educația ecologică devine astfel încercarea transferării unor moduri de gândire
pragmatica privitor la ecosisteme, specii, populații inclusiv umane, înțelese în contextul lor
evolutiv, în transformările petrecute în plan spațial şi temporal.
Totodată, pe lângă partea stiințifică/eminamente pragmatică, educația ecologică are şi aspecte
filosofice, legate de etică, moralitate, axiologie etc, toate acestea contribuind la poziționarea
individului uman în cadrul societății, în cadrul larg al civilizației şi al ecosferei.
Educația ecologică este o simbioza între 1. abordări ştiintifice hiper-raționale, de genul
biologiei, chimiei, fizicii, geografiei, geologiei, paleontologiei, demografiei etc, 2. abordări
legate de societatea umanăin aspectele sale istorice, politice, sociale, economice, totodată
integrând şi 3 moduri de abordare filosofică şi artistică. Prin educația ecologică se contribuie
la o întelegere mai profundă a conexiunii dintre acțiunile noastre (individuale sau de grup, la
nivel social), şi schimbările mediului nostru de viață (actual şi în viitor).
În cadrul activităților de educație ecologică, pe lângă înțelegerea fenomenelor derulate în
ecosisteme, a interrelațiilor dintre om şi mediul de viață, este necesar a se insista asupra
dezvoltării capacității analitice ți sintetice, a gândirii critice raționale, a utilizării argumentației
logice, a capacității de analiza a datelor şi de rezolvare de probleme, a creativității şi
independenței în gândire, a dezvoltării capacității de comunicare, a muncii în echipă, a simțului
artistic/ estetic şi a fundamentului etic/ moral etc. Se întărește astfel capacitatea de analiză,
sinteză, constientizare a problemelor şi încercarea găsirii de soluții la problemele de mediu.
Trebuie să existe o întrepătrundere între activitățile teoretice şi cele practice, care să se
susțină reciproc, pentru a putea progresa rapid în înțelegerea naturii și în regândirea abordării
noastre față de natură şi societate. Educația ecologică formală şi nonformală trebuie să fie
fundamentată în sistemul de învățământ obligatoriu, dar ea trebuie să continue de-a lungul
existenței individuale. Diversitatea modurilor de realizare este extraordinar de mare, de la orele
din învățământul obligatoriu la transferul informației prin mass-media, cursuri/ traininguri,
activități artistice, ecoturism.
Actualitatea ecologiei este dată de problemele majore cu care civilizația umană
globalizată se confruntă în ultima perioadă, mai cu seamî cele legate de 1. creşterea
exponențială a populației umane, 2. creşterea impactului de mediu produs de o economie din
ce in ce mai mare. Problema resurselor finite, atât a materiilor prime, cât a energiei fosile
accesibile, problema poluării de diferite tipuri, a schimbărilor climatice, a declinului
biodiversității globale, a deşertificării, a scăderii suprafețelor acoperite de pădure, şamd, toate

12
sunt chestiuni fundamentale în dezbaterea privind viitorul civilizației noastre. Ar fi bine să ne
amintim de spusele lui Albert Einstein: “Avem nevoie de o modalitate de gândire substanțial
diferită, pentru ca omenirea să supraviețuiască.” We shall require a substantially new manner
of thinking if mankind is to survive.
Mediul înconjurător constituie un mecanism viu, cu o complexitate deosebită, de a cărui
integritate şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană.
Omul s-a aflat în mijlocul naturii de la începutul existenţei sale, folosindu-i toate darurile.
Nu rareori, însă, ea îi opune şi manifestări oarbe, brutale, în faţa cărora rămâne înmărmurit şi
neputincios.
Cu timpul, oamenii au început să facă cercetări ştiinţifice şi să-i descifreze multe din
tainele ascunse, înţelegând că manifestările ei se petrec sub acţiunea legilor ce o guvernează,
pentru că în natură nimic nu se desfăşoară haotic şi întâmplător, ci numai sub impulsul
implacabil al legilor obiective.
Menţinerea echilibrului ecologic este esenţială pentru desfăşurarea normală a vieţii.
Orice copil poate deveni un prieten al naturii, cu condiţia să respecte natura. Natura are
nevoie de prieteni. Nu mila de vieţuitoare, ci respectul este necesar unei adevărate prietenii cu
natura.
A educa înseamnă a instrui, a îndrepta, a forma o conştiintă, a forma şi dezvolta anumite
însuşiri; educația ecologică se referă la formarea unei conduite absolut necesare în societatea
prezentă privind protecția mediului înconjurator.
Educația ecologică ar trebui să înceapă din fragedă pruncie, să se cultive, dezvolte până
la a forma o conduită stabilă în acest sens, asta pentru ca anumite gesturi să nu fie opționale:
“astăzi reciclez mâine nu”.
Este interesant de remarcat de atitudinea oamenilor față de mediu nu s-a schimbat
semnificativ de-a lungul existentei umanității. O mulțime de documente atestă exploatarea
irațională a pădurilor (Grecia, China), degradarea solurilor, distrugerea unor specii. Diferența
între noi şi stramoşii noştrii este legată de capacitățile noastre atât de a distruge cât şi de a îngriji
mediul. De-a lungul timpului prin ocuparea extensivă a planetei calitatea aerului şi a apei s-a
degradat, grosimea stratului de ozon a scăzut, punând într-o stare critică întreaga planetă.
Şcoala ar trebui să aibă un rol esențial în modelarea şi formarea unei conduite ecologice.
Pentru aceasta este însă nevoie de cadre didactice educate şi ele în acest sens, pentru că nu poți
învăța un copil să facă ceea ce tu nu faci.
Am participat la proiecte privind protecția mediului (ECO SCOALA). Participăm la
acțiuni de ecologizare: grădina şcolii, parcurile din oraş, sau din pădure cu ocazia unor
evenimente importante: Ziua mediului, Ziua Pământului, Ziua internațională a Mării Negre.
Observăm problemele de mediu ale oraşului, le notăm şi le fotografiem
Organizăm expoziții de desene, fotografii, referate cu informații despre mediu
Participăm la concursuri pe teme de mediu
Organizăm parade de costume confecționate din materiale reciclabile
Bunicii şi părinții nostri nu au auzit de educație ecologică. Au trăit într-o lume şi o
perioadă în care nu s-au confruntat cu probleme majore aşa cum se întâmplă în prezent. Dar
remarcăm astăzi: boli datorate poluării, schimbări climatice majore, dispariția unor specii de
plante şi animale, topirea ghețarilor.

13
În concluzie, consider că este o datorie cetăţenească, o datorie de conştiinţă şi etică, să
contribuim la ocrotirea naturii, pentru că ea aparţine nu numai generaţiilor actuale ale Terrei,
ci, cu deosebire, generaţiilor viitoare, în care ne proiectăm idealurile cu toate speranţele noastre
de continuitate, de nemurire.
Cred că a venit timpul să avem un comportament civilizat față de mediul înconjurător.
Respectând planeta ne respectăm pe noi înşine!
Bibliografie:
1. Revista Terra Magazin, martie 2011
2. Petre Gâştescu, Fluviile Terrei, Editura CD PRESS, Bucureşti, 2010

14
Educația ecologică realizată prin activități școlare și extrașcolare
Prof. Dumitru Loredana
Școala Gimnazială Bărăștii de Vede
Mediul înconjurător este un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui
integritate şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană.
Formarea elevilor cu o conştiinţă şi o conduită ecologică devine o cerinţă deosebit de
importantă pentru orice demers educativ şcolar şi extraşcolar.
Educaţia ecologică sau educaţia relativă la mediu vizează formarea şi cultivarea
capacităţilor de rezolvare a problemelor declanşate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale
şi postindustriale la scara socială, care au înregistrat numeroase efecte negative a nivelul naturii
şi al existenţei umane.
Educaţia pentru mediu are ca scop schimbarea viziunii pe care noi o avem asupra lumii
şi înţelegerea relaţiilor care se ţes în interiorul sistemelor ecologice, între om şi natură.
Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate: şcolară, extraşcolară, activităţi
ştiinţifice, literare, artistice, plastice, sportive etc.
Formele de realizare sunt diversificate: observaţii, experimente, povestiri ştiinţifice,
desene, activităţi practice, plimbări, drumeţii, excursii, vizionări de diapozitive, jocuri de
mişcare, distractive, orientări turistice, labirinturi ecologice, colecţii, expoziţii, spectacole,
vizionări de emisiuni TV, expediţii, tabere scenete ecologice, concursuri.
Prin educaţie ecologică, copiiii trebuie să dobândească cunoştinţe, atitudini şi motivaţii
pentru a acţiona individual şi în echipă la soluţionarea problemelor care ţin de protecţia
mediului înconjurător.
Prin educaţie ecologică se cultivă dragostea şi respectul elevilor pentru lumea
înconjurătoare, se formează atitudini de dezaprobare faţă de cei care încalcă normele de
protecţie a mediului şi se cultivă interesul pentru promovarea ideii unui mediu natural sănătos.
Educaţia ecologică trebuie începută încă de la vârstele cele mai mici, tocmai pentru a
reuși în timp, formarea unei conduite adecvate, omul de mâine să fie capabil să discearnă asupra
binelui şi a răului, să acţioneze în folosul naturii.
Educaţia ecologică este un domeniu extrem de generos, interesant şi atractiv pentru
majoritatea copiilor.
Copilul de vârstă şcolară mică nu trebuie bombardat cu cunoştinţe teoretice, ci trebuie
implicat în activităţi practice cât mai variate şi mai atractive, care să vină în întâmpinarea
curiozităţii senzoriale în plină dezvoltare. Nu bogăţia cunoştinţelor de biologie interesează în
primul rând , ci cunoaşterea şi menţinerea în forul interior al copilului a următoarelor stări:
o dorinţa de a cunoaşte universul lumii vii;
o puterea de a ocroti formele de viaţă.
Obiectivele educaţiei ecologice în şcoală se pot realiza pe două căi:
 prin contribuţia mai multor discipline de studiu;
 prin activităţi extracurriculare.
Pornind de la premisa că educația ecologică presupune mai multe componente (cunoştinte,
atitudini, conduite) care se dobândesc într-un timp îndelungat, este firesc ca această latură a

15
educaţiei să se afle în atenţia mai multor discipline şi în toate etapele de pregătire şi formare a
elevilor.
Disciplina Ştiinţe are un mare potenţial în educaţia ecologică a elevilor. Această disciplină
asigură în mod organizat însuşirea unor cunoştinţe prin activităţi de observare, identificare,
grupare, jocuri, activităţi practice a lumii care ne înconjoară.
O reală educaţie ecologică se realizează şi în cadrul activităţilor extraşcolare. Modul cel
mai elocvent îl reprezintă proiectul de mediu. Prin complexitatea sa şi prin timpul pe care
fiecare coordonator de proiect şi-l alocă pentru desfăşurarea sa, proiectul poate atinge mai
multe obiective.
Totodată, proiectul presupune o gamă largă de activităţi şi, din acest motiv, tematica
poate fi diversă. Proiectul de mediu este unul dintre proiectele care se poate realiza având
suportul total al copiilor implicaţi.
Utilitatea lui constă în aceea că îi ajută pe elevi să înţeleagă legătura care există între
om şi natură, între cunoştinţele dobândite la diferite discipline de studiu şi lumea din afara
şcolii, dă posibilitatea elevilor de a se implica şi organiza prin investigare individuală sau în
grup, autoconducându-şi procesul de educaţie, îi pune în contact cu comunitatea şi le creează
posibilitatea de a-şi susţine în mod public opiniile.
În întreaga muncă de educaţie ecologică cu şcolarii mici trebuie să ajungem la
convingerea că mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi (5 iunie), ci în toate cele 365
de zile ale fiecărui an, în fiecare clipă a fiecărei zile, de toţi locuitorii planetei. Trebuie să
apărăm Planeta Albastră, leagăn al civilizaţiei şi al vieţii, ea fiind casa noastră şi a tuturor
vieţuitoarelor de pe Pământ.
Problema protecției mediului ambiant are o importanță majoră printre multe alte
probleme ale omenirii, de a pastra patrimoniul natural de bogăției, de a proteja fauna, flora,
resursele solului și subsolului, să aibă ape limpezi și o atmosferă cât mai curată.
Degradarea mediului inconjurator se petrece de multe ori sub ochii nostrii și aceasta se
datorează tocmai intervenției omului în natură.
Pericolul este foarte mare si de aceea trebuie constientizată necesitatea protecției mediului în
care trăim, a ocrotirii vieții pe pământ în cele mai variate forme ale sale.
A proteja mediul înseamna a rezolva problema combaterii poluării, indiferent de unde
ar veni această poluare care amenință în primul rând culturile agricole și implicit sănătatea
oamenilor.
În acest context școala este cea căreia îi revine rolul de a educa tânăra generație în
spiritul mediului ambiant, educatorilor le revine deci obligația de a-i învăța pe copii să înțeleagă
și să iubească natura, să-i pătrundă tainele și să o protejeze, să urmărească formarea și
dezvoltarea conștiinței ecologice a copiilor.
Copiii trebuie învățati să ocrotească natura și să o respecte, să iubească pământul și să
participe direct, în limita posibilităților lor, la anumite activități în cadrul carora pot sa înțeleagă
ce înseamnă să lucreze corect pământul care ne hrăneste cu tot ce intră în componenta lui (ape,
viețuitoare, plante).
Trebuie să-i educăm pe copii încă din preșcolaritate, în sensul păstrării mediului natural
în care trăiesc, să le dăm posibilitatea să contribuie la plantarea și îngrijirea unui pom, a spațiilor

16
verzi, a florilor ce înfloresc și infrumusețează locul în care trăiesc, prin acțiuni practice de
protejare a vegetației, toate acestea constituind principalul factor de regenerare al atmosferei.
Pentru aceasta trebuie sa organizăm cu copiii acțiuni care să-i pună în situația de a
cunoaște ființe și fenomene din lumea înconjuratoare, caracteristicile acestora, favorizarea
însușirii unor cunostințe ecologice prin activități cu caracter experimental și demonstrativ,
antrenarea copiilor in desfașurarea acestora.
În cadrul activităților pe care le desfașurăm cu copiii, este necesar să le dezvăluim
pericolul dispariției unor specii de plante și animale, efectele nocive ale vânării unor animale
pe cale de dispariție, cum ar fi capra neagră și alte specii de animale și păsări rare.
Unele acțiuni ale omului cum ar fi: defrișarea pădurilor, distrugerea vegetației,
transformarea unor trasee turistice, a popasurilor în imense lăzi de gunoi, parcarea
autoturismelor în locuri nepermise (spații verzi), infectarea apelor prin spalărea autoturismelor
cu detergenți, duc la degradarea mediului, lucru care se răsfrânge în mod direct asupra omului,
asupra sănătății lui .
Bibliografie:
1. Cosmovici, Andrei, Cozma, Teodor – Psihopedagogie, Iaşi, Ed. Spiru Haret, 1995.
2. Mohan, Gheorghe, Ardelean, A., – Ecologie şi protecţia mediului, Bucureşti, Ed. Scaiul,
1993.
3. Cuciinic, Constanţa – Natura – prietena mea, Ed. Aramis, 2003.
4. Opris, Tudor – Mica Enciclopedie pentru Tineret, Bucureşti, Ed. Forum, 1998.
Tribuna învăţământului, 27 februarie -5 martie 2006, pag 1.

17
Educația ecologică este necesară în școală
Prof. Dodiş Elena
Școală Gimnazială ”Lucian Grigorescu” Medgidia
“Educația copilului trebuie să urmărească dezvoltarea respectului față de mediul natural”
(Art.29, Convenția cu privire la Drepturile Copilului)
Pentru continuitatea vieții pe Terra este necesară corelarea intereselor umanității
conform legilor naturii.Pentru succesul acțiunilor de protecție a mediului trebuie împletite
măsurile de ordin juridic, administrativ și educațional.
Oamenii își schimbă foarte greu mentalitatea, este un proces greoi, inițial, orice acțiune
de ocrotire a mediului este sortită eșecului, dar, cu perseverență, lucrurile se pot schimba în
bine. Naturalistul E.Pop afirmă: “Ceasul de față ne cere stăruitor să convertim nostalgia vagă
într-o conștiința generală, fermă, activă, de comunicare cu structura și dinamică naturii, a cărei
ocrotire nu este o problema a naturaliștilor, ci a omului însuși”. Pentru asigurarea acestui țel, o
importanță deosebită o are sistemul educational al întregii populații.
Vizualizarea importanței activităților ecologice se realizează prin școală și mass-media.
Educația ecologică are la bază protejarea naturii, păstrarea sănătății naturii și a omului.
Acțiunile ecologice privesc vindecarea naturii la nivel de atmosferă, sol și apă și, pentru
implementarea lor, este necesară o educație a oamenilor în acest sens pentru conștientizare și
pregătire ecologică.
Educația ecologică începe din primii ani de viață, din copilărie pentru o formare a unei
conștiințe ecologice și a unei gândiri ecologice despre natură, din care rezultă o comportare
atentă și corectă față de ea. Conștientizarea problemelor de mediu se poate face în cadrul
lecțiilor ce abordează probleme de ecologie în vederea formării conștiinței ecologice, achiziția
de atitudini și valori, înțelegerea demersului practic.
În școală elevul trebuie ajutat să înţeleagă că omul este inseparabil de mediu, că acţiunile
sale au efectele negative asupra mediului, să achiziționeze cunoștințe pentru soluționarea
problemelor mediului. Educația ecologică nu-și va atinge scopul dacă acțiunile sugerate
elevului nu se desfășoară în jurul acestuia -în familie, în comunitatea în care trăiește.
Eficientă educației asupra mediului se poate aprecia numai prin efectele pe termen lung
asupra comportamentului viitorului cetățean, rămânând însă în vigoare și obligația de a avea o
utilitate imediată (prin aplicațiile practice, prin intervenția elevului, situații concrete). Educația
ecologică trebuie să arate că succesul nu se poate obține fără o îmbinare a principiilor generale
și a datelor pertinente referitoare la ceea ce este particular într-o situație concretă. Educația
plastică și educația ecologică pot genera o serie de acțiuni de conștientizare în rândul elevilor
privind probleme de mediu.
Educaţia plastică îşi aduce aportul la dezvoltarea simţului artistic, la sesizarea
echilibrului, armoniei din mediul înconjurător oferă posibilitatea să transpună prin mijloace
artistice frumosul din natură. Exemple de teme plastice propuse la clasă: peisaje, studiu de
plante și insecte, afișe ecologice cu slogan tematic, etc. Școală are menirea de a organiza și
desfășura activitate privind educația ecologică și protecția mediului, iar elevii sub îndrumarea
cadrelor didactice pot și trebuie să formeze apărătorii naturii.

18
Adevărată educație ecologică își va atinge scopul numai atunci când va reuși că elevii –
cetățenii de mâine- să fie convinși de necesitatea ocrotirii naturii și să devină factori activi în
acțiunea de conciliere a omului cu natură.
Bibliografie:
1. https://edict.ro/educatia-ecologica-realizata-prin-activitati-scolare-si-extrascolare/
2. http://yryna07.byethost15.com/Necesitatea-educatiei-ecologice-in-scoala.html?i=1
3. https://rasunetul.ro/educatia-ecologica-invatamantul-primar

19
Educația ecologică în educația pentru viață
prof. Ene Viorica Mihaela
Şcoala Gimnazială "Lucian Grigorescu" Medigida
„Dacă omenirea ar disparea, lumea s-ar regenera la stadiul în care era acum 10000 de ani.
dacă toate insectele ar disparea, mediul înconjurător s-ar prăbuși în haos.”
Edward O. Wilson – „părintele biodiversității”
Educația ecologică în școli este opțională, elevii învățând noțiuni despre mediu de casă
și de la profesori în cadrul unor lecții care pot integra informații despre ecologie. Educația
ecologică începe de când copilul poate distinge binele de rău, când înțelege că Pământul suferă
în urmă acțiunilor distructive ale omului, când poate pricepe ce lucruri pot fi aruncate, care pot
fi reciclate, astfel se pun bazele ecoeducaţiei. Pentru că sunt mici, elevii pot adopta mai ușor
comportamente responsabile care pot fi păstrate pe tot parcursul vieții în diverse situații: grijă
față de spațiul personal (de la cameră și bancă, până la ghiozdan și dulap), devenind astfel un
adolescent responsabil. Pentru un copil va fi mai ușor să înțeleagă noțiunea de „Pământ”, dacă
îl asociează cu o „față” cu o zi de naștere (22 aprilie).
Mediul înconjurător este în pericol din cauza acțiunilor distructive ale omului:
suprafatele împadurite se reduc, deşerturile se extind, solurile se degradează, poluarea are un
grad mai ridicat, efectul de seră se agravează şi specii de plante şi animale sunt pe cale de
dispariţie, educația elevilor fiind o soluție la problemele deja existente, sensibilizarea acestuia
formându-l într-un viitor adult responsabil care va ști să acționeze pozitiv față de mediu. Viață
individului este dependență de mediul înconjurător, educaţia să ar trebui îndreptată spre
protecţia mediului înconjurător. Societatea trebuie să cunoască faptul că acțiunile sale produc
o reacţie care în sistemele vii și efectele negative sunt deseori imprevizibile. Sănătatea
oamenilor depinde de resursele naturale, iar degradarea mediului înconjurător afectează și
calitatea vieții individului pe diverse lături- aer poluat, alimente contaminate cu pesticide și
substanțe chimice. Ce este sanătos pentru natură, de regulă este sănătos şi pentru vieţuitoarele
sale. Individul este responsabil de impactul negativ pe care îl are asupra mediului.
Nu este suficientă o simplă informare cu privire la mediul înconjurător, ci este important
că elevii să-şi poată exprimă idei personale şi să manifeste o atitudine legată de
responsabilitatea pe care şi-o asumă în privinţa mediului în care trăiesc. Elevii trebuie să
înţeleaga relaţiile existente între anumite situaţii şi să analizeze, să sintetizeze şi generalizeze
informaţiile. Este importantă rezolvarea cauzelor care au dus la o anumită situaţie şi nu a
efectelor acesteia.
Şcoala poartă responsabilitatea de a educa elevii privind mediul înconjurător, deoarece
elevii petrec mult timp în școală şi pentru că este locul unde sunt transmise cunoştinţe care
dezvoltă atitudinea pozitivă faţă de problemele mediului înconjurător.
Educaţia ecologică se poate introduce prin orice activitate şcolară. Exemplele ar fi
următoarele: privirea de documentare și filme cu teme ecologice, experimente, plimbări și
drumeții cu scop de informare și sensibilizare la problemele de mediu remarcate de către elevi,
prezentări power point, vizitarea muzeelor, concursuri.

20
Educaţia ecologică se poate realiza prin formele educaţiei:
– educaţia formală - cea ce se realizează în școală
– educaţia informală - cea care se realizează prin mass media, anturaj și familie
- educaţia nonformală- cea realizată prin activităţi extraşcolare(excursii, drumeții, vizite
la muzee), prin implicarea în activităților centrelor de educaţie permanentă, cluburi de lectură,
etc.).
Educaţia ecologică dorește prezența în tineri a responsabilității şi solidarității, invită la
reflecţii şi acţiune. Satisfacţiile sale vin din iniţiativă, din pasiune și acţiune, răspunzând unui
imperativ planetar.
Rezultatele concrete pot fi observate peste câţiva ani şi de aceea este necesar că procesul
de educaţie să înceapă foarte devreme şi să se continue de-a lungul întregului ciclu de
învăţământ. S-a constat că atunci când sunt mici, copiii au o atitudine poyitivă faţă de mediul
înconjurător, această modificându-se pe măsură ce cresc datorită influenţei exercitate de
tehnologiile moderne şi modului de consum al vieţii moderne.
Bibliografie:
1. https://iteach.ro/experientedidactice/educatia-ecologica-in-scoala-o-necesitate
2. https://www.didactic.ro/revista-cadrelor-didactice/educatia-ecologica-o-necesitate
3. https://edict.ro/educatia-ecologica-realizata-prin-activitati-scolare-si-extrascolare

21
Combaterea poluării
Prof. Ionescu Maria
Colegiul Economic Rm. Vâlcea
Datorită legislației, tehnologiei și renunțării treptate la utilizarea combustibililor fosili cu
capacitate de poluare mare în multe țări, calitatea aerului s-a îmbunătățit în Europa în ultimele
decenii. Cu toate acestea, există în continuare un număr mare de persoane care sunt afectate în
mod negativ de poluarea aerului, îndeosebi în orașe. Având în vedere complexitatea acestui
aspect, combaterea poluării aerului impune luarea unor măsuri coordonate la mai multe
niveluri. Pentru a asigura implicarea cetățenilor, este esențial ca acestora să li se furnizeze
informații de actualitate într-un mod accesibil. Indicele european privind calitatea aerului,
lansat recent, realizează exact acest lucru. Îmbunătățirea calității aerului nu ar aduce beneficii
doar sănătății umane, ci ar contribui și la abordarea schimbărilor climatice.
În Europa, calitatea aerului s-a îmbunătățit în mod considerabil din momentul în care
Uniunea Europeană și statele sale membre au introdus politici și măsuri privind calitatea aerului
în anii '70. Emisiile de poluanți atmosferici provenite din multe dintre sursele majore, de
exemplu transport, industrie și generarea de energie electrică, sunt reglementate în prezent și,
în general, sunt în scădere, însă nu întotdeauna conform așteptărilor. Concentrațiile mari de
poluanți atmosferici continuă să aibă un impact semnificativ asupra sănătății europenilor,
efectul cel mai nociv fiind cauzat de pulberile în suspensie și de dioxidul de azot.
Cel mai recent raport anual privind calitatea aerului al Agenției Europene de
Mediu relevă faptul că majoritatea oamenilor care trăiesc în orașele europene sunt încă expuși
la niveluri ale poluării atmosferice considerate nocive de Organizația Mondială a Sănătății.
Potrivit raportului, concentrațiile de pulberi fine în suspensie au cauzat 428 000 de decese
premature în 41 de țări europene în 2014, dintre care aproximativ 399 000 în UE-28.
Proasta calitate a aerului are și un impact economic considerabil, ducând la creșterea
costurilor medicale, la reducerea productivității lucrătorilor și provocând daune solului,
culturilor, pădurilor, lacurilor și râurilor. Cu toate că poluarea aerului este deseori asociată cu
vârfuri și episoade de poluare, expunerea pe termen lung la doze mai mici constituie o
amenințare și mai gravă la adresa sănătății umane și a naturii.
Reducerea poluării aerului contribuie la combaterea schimbărilor climatice
Este posibil ca dioxidul de carbon să fie cel mai important factor care determină
încălzirea globală și schimbările climatice, însă nu este singurul. Mulți alți compuși gazoși sau
particule, cunoscuți sub denumirea de „poluanți cu efect nociv asupra climei”, influențează
cantitatea de energie solară (inclusiv căldură) reținută de Pământ.
De exemplu, metanul reprezintă un poluant extrem de puternic cu efect nociv asupra
climei, precum și un poluant atmosferic legat de activitățile agricole, strâns legat de producția
animală și de consumul de carne. Pulberile în suspensie constituie un alt poluant cu impact
asupra schimbărilor climatice și a calității aerului. În funcție de compoziție, acestea pot avea
un efect de răcire sau de încălzire asupra climei locale și globale. De exemplu, carbonul negru,
unul dintre compușii particulelor fine în suspensie și un rezultat al arderii incomplete a

22
combustibililor, absoarbe radiațiile solare și infraroșii din atmosferă și, prin urmare, are un
efect de încălzire.
Măsurile luate pentru reducerea emisiilor de poluanți cu ciclu de viață scurt cu efect nociv
asupra climei, precum carbonul negru, metanul, ozonul sau precursori ai ozonului, aduc
beneficii atât sănătății umane, cât și climei. Gazele cu efect de seră și poluanții atmosferici
provin din aceleași surse de emisii. În consecință, se pot obține beneficii potențiale, inclusiv
reducerea costurilor, prin limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră sau a poluanților
atmosferici.
Cu toate acestea, în trecut au fost promovate anumite măsuri care ar fi trebuit să aducă
beneficii, printre altele, schimbărilor climatice, care au avut însă un impact negativ
neintenționat asupra calității aerului. De exemplu, multe țări au promovat utilizarea vehiculelor
diesel, însă s-a dovedit ulterior că acestea emit niveluri ridicate de poluanți atmosferici. În mod
similar, promovarea arderii materialului lemnos regenerabil în unele zone ale Europei a condus,
din păcate, la niveluri ridicate de particule în suspensie în aer la nivel local. Trebuie să învățăm
din aceste exemple și să ne asigurăm că toate consecințele măsurilor pe care alegem să le punem
în aplicare sunt înțelese corect și sunt luate în considerare.
Legăturile dintre schimbările climatice și calitatea aerului nu se limitează la poluanții
obișnuiți eliberați în atmosferă și proveniți din aceleași surse. Și schimbările climatice pot
agrava problemele legate de poluarea atmosferică. În multe regiuni din lume, se preconizează
că schimbările climatice vor afecta condițiile meteorologice locale, inclusiv frecvența valurilor
de căldură și episoadele atmosferice stagnante. Este posibil ca o cantitate de lumină mai mare
și temperaturile mai ridicate nu doar să prelungească perioadele în care nivelurile de ozon sunt
ridicate, ci să și agraveze concentrațiile maxime de ozon. Acestea nu sunt, cu siguranță, vești
bune pentru unele părți ale Europei, care se confruntă cu episoade frecvente de niveluri
excesive de ozon troposferic.
Luarea unor măsuri coerente de la nivel local la nivel global
Poluarea atmosferică nu se manifestă la fel peste tot în lume. În atmosferă sunt eliberați
diferiți poluanți dintr-o mare varietate de surse. Transportul rutier, agricultura, termocentralele,
industria și gospodăriile sunt cele mai mari surse de poluanți atmosferici din Europa. Odată
ajunși în atmosferă, acești poluanți se pot transforma în poluanți noi și se pot răspândi.
Elaborarea și punerea în aplicare a unor politici de abordare a acestei complexități nu sunt
sarcini ușoare.
Având în vedere diversitatea surselor în ceea ce privește răspândirea geografică și
activitatea economică, trebuie să se ia măsuri la diferite niveluri, de la nivel local la nivel
internațional. Convențiile internaționale pot viza reducerea cantității de poluanți eliberate în
atmosferă, însă în absența măsurilor locale — precum campaniile de informare, eliminarea din
orașe a vehiculelor cu capacitate de poluare mare și deciziile de planificare urbană — nu vom
reuși să valorificăm toate beneficiile eforturilor noastre. De asemenea, această diversitate
înseamnă că nu există o soluție universală pentru poluarea aerului. Pentru a reduce expunerea
și efectele nocive ulterioare, autoritățile trebuie să își adapteze măsurile pentru a reflecta
factorii locali, precum surse, demografie, infrastructură de transport și economie locală.

23
Poluarea poate avea consecințe grave asupra sănătății. Eforturile UE se concentrează
pe prevenirea poluării și pe stabilirea unui preț pe poluare – astfel încât întreprinderile să își
asume răspunderea pentru acțiunile lor.
În fiecare an, sute de mii de europeni mor prematur pentru că respiră un aer poluat.
Industria, transporturile și încălzirea locuințelor contribuie la poluarea aerului; de aceea am
elaborat măsuri care să stopeze poluarea înainte de a se produce efectiv.
Un aer mai curat aduce beneficii sănătății umane si schimbărilor climatice.
Bibliografie:
1. CÂRSTEA, STELIAN - Prevenirea şi combaterea poluării solului, Bucureşti Ceres
2. POPESCU, MARIUS-CONSTANTIN - Legislaţie şi politici de mediu, Craiova, Spirit
românesc

24
Flori de tei
Eleva: Udroiu Ana Maria
Prof. coordonator: Ionescu Maria
Flori de tei, flori de tei,
Cântă-mi mie și nu ei
Cântecul precum o ie,
De parfumul tău de Iunie.
Aud plăpând vocea cum știe
Să spună adevărul mie
Glas nemaiauzit de mult ,
Fin, ales pe acest pământ.
Adie-n vânt, îmi sună calm,
Mireasmă ce cu dor m-apasă
Aș vrea să cred că nu te am,
Îți scriu de zor, căci nu mă lasă.
Și crește ușor, o lună-n ceață
Flori de tei, de ce se lasă,
Amurgul pe-ale mele văi?
Tot te mai caut prin cărări.

25
Frunză galbenă
Eleva: Mihalcea Mitruța
Din cerul gri, un nor așterne
Ploaia ca un roi vestit,
Iar frunza galbenă nu se mai vede,
De dorul amăgit.
Și pică ușor, așterne ca zăpada
Covorul frunzelor de toamnă
Ce înalte-n vânt și mândre-n teamă,
Căzute se destramă.
Caut raza, ce minune
A plecat de mult prin umbre
Frunza singură a rămas,
Galbenă, ceas după ceas.

26
Impactul deşeurilor asupra vieții cotidiene
Eleva: Drăguțescu Cătălina- Elena
Poluarea mediului înconjurător
Poluarea este impurificarea atmosferei cu particule de gaze sau vapori produse artificial
sau a apelor naturale de suprafaţa sau subterane cu ape uzate menajere şi industriale. Poluarea
este rezultatul oricărei modificări a mediului ambiant, care determină un dezechilibru ecologic
natural.
Orice adaos de substanţă sau forme de energie (căldura, sunet) pe care mediul nu le
mai poate dispersa, descompune sau recicla, conduce la apariţia poluării. Astfel poluarea este
de mai multe tipuri: poluarea atmosferei; poluarea solurilor; poluarea apei.
Efectele pe scară largă a poluării mediului înconjurător.
Smogul. Fenomenul de ,,Smog’’ apare atunci când în jurul particulelor de praf industrial
din aer, se condensează vapori de apă rezultând o adevărată ,,perdea’’ între Pământ şi Soare.
Smogul se formează în arealele urbane, în acele locuri în care există un mare număr de
automobile, când dioxidul de azot este descompus de razele solare, eliberându-se ozonul,
aldehide şi cetone. Smogul poate cauza severe probleme medical(reduce vizibilitatea naturală
şi adesea irită ochii şi căile respiratorii)
Ploaia acidă - este un tip de poluare atmosferică, formată când oxizii de sulf şi cei de azot
se combină cu vaporii de apă din atmosferă, rezultând acizi sulfurici şi acizi azotici, care pot fi
transportaţi la distanţe mari de locul originar producerii, şi care pot precipita sub formă de
ploaie. Între interacţiunile sale dăunătoare se numără: erodarea structurilor, distrugerea
culturilor agricole şi a plantaţiilor forestiere, ameninţarea speciilor de animale terestre dar şi
acvatice, deoarece puţine specii pot rezista unor astfel de condiţii, deci în general distrugerea
ecosistemelor.
Ozonul (O3) - este un gaz având molecula formată din trei atomi de oxigen. Este situat
în straturile superioare ale atmosferei la altitudine peste 10-50 km, având o concentraţie
maximă la circa 30 km. Misiunea principală a ozonului în straturile superioare ale atmosferei
este de a proteja Terra de razele ultraviolete ale soarelui. De-a lungul timpului viaţa vegetală
de pe pământ s-a adaptat la un anumit nivel de radiaţii. Produsele chimice numite cloro-fluoro-
carburi folosite îndelung ca refrigerenţi şi în spray-urile cu aerosoli sunt o posibilă ameninţare
a stratului de ozon. Eliberate în atmosferă, aceste chimicale se ridică şi sunt descompuse de
lumina solară, clorul reacţionând şi distrugând moleculele de ozon.
Efectul de sera - este o consecinţa a proprietăţii gazelor din atmosfera (dioxid de carbon,
gaz metan, ozon, clorofluorocarburi) de a îmagazina căldura reflectată de pământ. Principalii
poluanţi care produc efectul de seră şi care sunt emişi în mare parte de autovehicule sunt
dioxidul de carbon (CO2), oxidul azotos (N2O), metanul (CH4) alături de alţi compuşi chimici
care provin din alte surse, în special industriale. Consecinţele cele mai importante vor fi
transferurile zonelor climatice cu lărgirea regiunilor aride, restrângerea zonelor subtropicale cu
ploi hibernale şi reducerea precipitaţiilor în latitudinile mediane cu consecinţe catastrofice

27
pentru aprovizionarea cu apă a ţărilor industrializate. Rezultatul efectului de seră este creşterea
temperaturii planetei care duce la schimbări climatice şi de relief, datorită în primul rând topirii
calotelor glaciare de la poli.
Situaţia deşeurilor
Sub aspect general, ca urmare a lipsei amenajărilor şi a exploatărilor deficitare, depozitele
de deşeuri se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact şi risc pentru
mediu şi sănătatea populaţiei.
Deşeu - orice element pe care generatorul sau deţinătorul legal nu îl mai utilizează şi care
este post-utilizat sau evacuat în mediu.
Deşeurile industriale, constituie o sursă majoră de poluare pentru mediu, datorită modului
în care sunt gestionate. Baza industrială a oraşelor este reprezentată de: industria textilă şi
încălţăminte, metalurgie, industria prelucrătoare, alimentară şi băuturi, construcţii metalice şi
produse din metal, mijloace de transport rutier, etc. Producţia industrială a înregistrat o
restructurare a domeniilor de activitate.
Eliminarea deşeurilor urbane şi asimilabile se realizează pe depozite urbane aflate în
administrarea unor agenţi economici specializaţi. Depozitele de deşeuri sunt mixte.
Principalele probleme pe care le ridică gestionarea deşeurilor industriale : diversitatea
mare de tipuri deşeuri produse ; cantitatea semnificativă produsă anual; depozitarea, în multe
situaţii, în special în industria uşoară şi alimentară, în comun cu deşeurile menajere şi stradale,
pe depozitele municipale, orăşeneşti sau comunale, a căror amenajare nu asigură protecţia
factorilor de mediu.
Lipsa unor tehnologii performante de reciclare a deşeurilor de producţie, precum şi lipsa
unor tehnici de colectare selectivă, conduc la un management defectuos în ceea ce priveşte
reciclarea acestor categorii de deşeuri.
Activităţile economice în cadrul cărora se generează deşeuri de producţie sunt:
- deşeuri din agricultură, inclusiv deşeuri fitosanitare – 42000 tone;
- deşeuri anorganice din procese termice – 61800 tone ;
- deşeuri din construcţii şi demolări industriale, inclusiv metalice – 35000 tone;
- deşeuri din industria sticlei–32667 tone;
- deşeuri din prelucrarea lemnului – 12834 tone;
- deşeuri din industria textilă şi pielărie – 5300 tone;
Aspecte ale impactului industriei alimentare asupra mediului înconjurător.
Mediu – mediul înconjurător în care funcţionează o organizaţie, care include aerul, apa,
pământul, resursele naturale, flora, fauna, fiinţele umane şi relaţiile între acestea.
Aspect de mediu - element al activităţilor sau produselor unei organizaţii, care poate
interacţiona
cu mediul.
Politica de mediu – declararea de către organizaţie a intenţiilor şi a principiilor sale
referitoare la performanţa globală de mediu care furnizează cadrul de acţiune şi de stabilire a
obiectivelor şi ţintelor de mediu ale acesteia
Ţinta de mediu – cerinţa detaliată de performanţă, cuantificată când este cazul, aplicabilă
ansamblului sau unei părţi a organizaţiei ce rezultă din obiectivele de mediu şi îndeplinită
pentru atingerea acestor obiective.

28
Obiectiv de mediu – ţel general de mediu rezultat din politica de mediu, pe care o
organizaţie îşi propune să-l atingă şi care este cuantificat acolo unde acest lucru este posibil.
Impact asupra mediului - orice modificare a mediului, benefică sau dăunătoare, rezultată
în întregime sau parţial din activităţile sau produsele unei organizaţii.
Deşeu - orice element pe care generatorul sau deţinătorul legal nu îl mai utilizează şi care
este post-utilizat sau evacuat în mediu .
Reprezentarea grafică a rezultatelor analizei apelor uzate într-o fabrică de preparate
carne:
Bibliografie:
1. TIŢA OVIDIU- Managementul mediului şi impactul industriei alimentare asupra lui,
Editura Universitaţii Lucian Blaga din Sibiu, 2005
6.63
6.5
1,026
300
6.2
5
1960
500
69.3
350
117.6
30
236.4
15
73.6
30
0
200
400
600
800
1000
1200
1400
1600
1800
2000
val.
param.
mg/l
(O)
pH
CBO5
Fosfor
total
(P)
CCO-Cr
Mat.în
susp.
NH4+
Azot
total
Subs.
extrac.
tipul parametrului
Analiza apelor uzate abator şi carmangerie
Rezutatele analizei
Val..admise cf. NTPA002-2005

29
,,Patrula de reciclare”- o motivație pentru educația de mediu din România
Prof. Ivașcu Paula Mirela
Colegiul Tehnic ,,Valeriu D.Cotea” Focșani, Vrancea
Încep prin a spune că sunt profesor de biologie la un colegiu tehnic din județul Vrancea
și mă doare sufletul atunci când trebuie să arunc la singurul container din cartierul unde
locuiesc un obiect ce ar putea fi reciclat. Educația de mediu și responsabilizarea în vederea
protejării acestuia este aproape zero în rândul adulților și începe firav să se observe în rândul
copiilor și adolescenților, în urma activităților destul de rare pe care reușim, noi, profesorii să
le mai strecurăm printre orele ,,foarte importante” din programa școlară.
În ultimii ani efectele lipsei de interes și educație pentru protecția mediului au început
să fie foarte evidente și poluarea poate fi observată peste tot și conștientizată mai ales în
concediu, când avem timp să observăm natura ce suferă din cauza omului needucat. De multe
ori vedem numeroase pet-uri, ambalaje diferite și chiar electrocasnice stricate și aruncate pe
marginea drumului, chiar și in zonele protejate, în rezervațiile naturale. Legislația de mediu
este foarte veche, amenzile sunt foarte mici și nu este nimeni care să le acorde atunci cănd sunt
chiar semnalate cazuri. Ne mulțumim să criticăm, uneori se iscă adevărate polemici pe rețelele
de socializare, apoi ne întoarcem la viața noastră obișnuită în care nu mai avem timp nici să
observăm, nici să sancționăm, macar verbal, actiunile semenilor care îsi urmăresc propriul
interes făra să le pese de viitor, de viitorul nostru și al generațiilor viitoare.
Într-o lume în continuă mișcare, în care nu mai e timp de pierdut în ceea ce privește
protejarea mediului, orice activitate de promovare a reciclării și de educație în domeniu este
bine venită. Chiar dacă uneori motivul organizării unor activități extrașcolare nu este cel altruist
de protejare a mediului, ci de obținere a unor diplôme in domeniu, rezultatele sunt vizibile prin
conștientizarea în rândul elevilor, viitori adulți responsabili, a importanței colectării
diferențiate a deșeurilor de orice fel, pentru a reduce cantitatea de material daunator mediului
în care trăim și în care ne creștem copiii.
Un exemplu pozitiv de program de educație pentru mediu este «PATRULA DE
RECICLARE » Despre acest program derulat in colaborare cu Ministerul Cercetării și
Educației Naționale și cu sprijinul Ministerului Mediului putem afirma următoarele :
- are 10 ani de educație de mediu – 9 ani axați pe promovarea colectării de deșeuri
electrice și 1 an de când a extins aria preocupărilor la toate marile direcții ale domeniului
(reciclare, lupta contra poluării și schimbărilor climatice, refacerea ecosistemelor,
economisirea resurselor)
- 118.000 de copiii „educați” în spirit eco
- Sute de comunități și zeci de mii de familii care și-au schimbat obiceiurile, datorită
copiilor,
- 4.300 de cadre didactice care au trecut prin program (dintre care câteva sute de
„veterani” cu peste 5 ediții la activ)
- 4.000 de școli (dintre care 40% din mediul rural) ai căror elevi au beneficiat de acest
tip de formare

30
- 7.000.000 de oameni informați despre beneficiile reciclării și încurajați să acționeze
responsabil față de natură
– 7.500.000 kg de deșeuri electrice colectate
- 2.600 de instituții și companii antrenate în cea mai activă mișcare eco de tineret din
România.
Obiectivele PATRULEI DE RECICLARE sunt:
 Vrem ca tinerii să aibă încredere, curaj și spirit de inițiativă.
 Vrem să fim oameni responsabili.
 Vrem educație de mediu pentru toate vârstele.
 Vrem comunități curate.
 Vrem ca „școala” să creeze valoare pentru întreaga societate.
 Vrem respect față de lege, de natură, de noi înșine.
 Vrem ca România să nu mai fie la coada Europei, când vorbim de standardele de
mediu.
 Vrem să promovăm un stil de viață sănătos și ecologic.
 Vrem să facem ceva de care să fim mândri.
 Vrem să fim sursă de vești bune.
Ediția a X-a a acestui proiect de educație pentru mediu a propus 10 teme foarte actuale,
dar abordate mai ales pentru copiii din ciclul primar și gimnazial. Aceste teme au fost:
1. Colectarea selectivă a deșeurilor electrice – DEEE;
2. Reciclarea și refolosirea creativă a obiectelor;
3. Repararea sau donarea obiectelor folosite în scopuri caritabile;
4. Evitarea risipei de mâncare;
5. Economia de apă și energie;
6. Colectarea selectivă a deșeurilor de ambalaje (plastic, hârtie, sticlă, metal);
7. Colectarea altor tipuri de deșeuri ;
8. Reducerea plasticului (de unică folosință);
9. Refacerea ecosistemului prin plantări, împăduriri și îngrijirea spațiilor verzi;
10. Curățarea și ecologizarea locurilor naturale poluate de gunoaie.

31
Chiar dacă acest program de mediu nu are o susținere mai evidentă din partea
autorităților, are oameni inimoși și frumoși la suflet care il promovează și care se implică în
educarea tinerei generații în spiritul respectului pentru mediu . Îmi place să cred că sunt și eu
un astfel de om și că am semănat în inima elevilor mei un pic de dragoste pentru tot ce ne
inconjoară, dragoste ce se va transforma în respect și grijă fața de Natură.
Bibliografie:
1. https://www.patruladereciclare.ro/

32
Un colț de natură
Eleva: Adrianopolit Andrada Florina
Prof. coordonator: Lupescu Luminița Silvia
Colegiul Tehnic Emanuil Ungureanu Timișoara
Întreaga umanitate se confruntă cu cea mai importantă sarcină – conservarea diversității
tuturor organismelor care trăiesc pe Pământ. Toate speciile (vegetație, animale) sunt strâns
legate între ele. Distrugerea chiar a uneia dintre ele duce la dispariția altor specii interrelaționate
cu aceasta.
Încă din momentul în care un om a venit cu instrumente și a devenit mai mult sau mai
puțin rezonabil, a început influența sa globală asupra naturii planetei.
Cu cât o persoană s-a dezvoltat mai mult, cu atât influența pe care o are asupra mediului
Pământului este mai mare.
Pe multe teritorii vaste ale Pământului din diferite țări, sunt organizate arii protejate,
rezervații și parcuri – locuri unde totul este păstrat în forma sa inițială.
Aceasta este cea mai rezonabilă influență umană asupra naturii, pozitivă.
În astfel de locuri rezervate, oamenii contribuie la conservarea florei și faunei.
Plantarea copacilor în curtea din spatele casei este o modalitate foarte bună de a adăuga
frumusețe, umbra și intimitate oricărui peisaj.
Bibliografie:
2. https://ro/articles/un-mediu-sanatos-este-indispensabil
3. https://csr/https://ro/articles/activitatile-umane-avanseaza-in-detrimentul
4. https://wiki/Degradarea_mediului

33
Natura
Eleva: Burai Amalia Rossemari
Tot ce mișca în natură
Cand te uiți atent mereu
Trezeste-n mare măsură
Pentru a vieții conjuctură
Dragostea lui Dumnezeu.
Câmpii întinse, înverzite,
Pomii falnici, maiestuoși
Cu coronae împodobite
Plini de fructe rumenite
Sunt atâta de frumoși.
Flori ce-n taină înfloresc
Răspândind al lor parfum
Oamenii înveselesc,
Norii pe cer plutesc
Pe același veșnic drum.
Terenurile și solul sunt esențiale pentru existența sistemelor naturale și a societății
umane, dar activitățile umane amenință funcționarea resurselor funciare totale, inclusiv a
solului.
Natura, în sensul cel mai larg, este echivalent cu lumea naturală, lumea materială, fizică
sau universul. „Natura” se poate referi la fenomenele lumii fizice și, de asemenea, la viață în
general.
Studiul naturii este o mare parte, dacă nu singura parte a științei. Deși oamenii fac parte
din natură, activitatea umană este adesea înțeleasă ca o categorie separată de fenomenele
naturale.
Bibliografie:
2. https://csr/
3. https://ro/articles/activitatile-umane-avanseaza

34
Dezvoltare durabilă
Eleva: Dumitra Eveline Alexandra
Terenurile și solul sunt esențiale pentru existența sistemelor naturale și a societății
umane, dar activitățile umane amenință funcționarea resurselor funciare totale, inclusiv a
solului.
Pădurile sunt plămânii verzi ai planetei – avem grija de
acestea, pentru că generațiile viitoare să se poată bucura de ele la
fel de mult ca și noi. Plantarea arborilor este o acțiune ecologică
importantă care influențează funcționarea întregului ecosistem.
Copacii, produc oxigenul atât de necesar vieții, absorb dioxidul de
carbon, reduc semnificativ zgomotul, contribuie la reglarea
temperaturii mediului înconjurător – ceea ce este deosebit de important în zilele caniculare,
reglează circuitul apei in natură, previn inundațiile și seceta. Prin plantarea copacilor avem grijă
nu doar de peisaj, dar protejăm de asemenea clima și contribuim la protejarea biodiversității.
Activitățile economice generează multe beneficii, dar în același timp eliberează
poluanți în natură și epuizează resursele regenerabile și neregenerabile. Acești poluanți pot
avea un efect negativ asupra vieții pe Pământ, inclusiv asupra sănătății noastre.
În căutarea unor condiții de viață din ce în ce mai confortabile, omul s-a făcut vinovat,
în ultimele decenii, de o exploatare excesivă și greșită a resurselor naturale. Înrăutățirea calității
solului, a apei și a aerului este cauzată în principal de poluarea
industrială. În afara deșeurilor industriale, obiectele și substanțele
de uz larg, odată utilizate, sunt aruncate la gunoi. Apele curgătoare
devin gropi de gunoi, dioxidul de carbon și oxizii de azot sunt
purtați de vânturi și se întorc pe sol sub formă de ploi acide. Poluării
industriale i se adaugă cea a marilor zone urbane, dată de încălzirea
locuințelor și de folosirea pe scară largă a autovehiculelor. Problema poluării este foarte acută
în țările dezvoltate, dar, paradoxal, și în țările în curs de dezvoltare care, adoptând o politică
neecologică, urmăresc profitul imediat decât beneficiile pe termen lung. De abia în ultimii ani
oamenii au înțeles ca mediul este strict necesar pentru supraviețuirea speciei umane și trebuie
conservat prin politici ecologice stabilite și respectate la nivel mondial.
Noul concept de dezvoltare durabilă, compatibilă cu mediul, a născut numeroase
mișcări ecologiste.
Bibliografie:
2. https://csr/

35
Omul protejează planeta
Elev: Miciulică Paul
În ultimii 40 de ani, Europa a instituit politici de combatere a unor probleme specifice,
cum ar fi poluarea aerului și poluarea apelor. Unele dintre aceste politici au avut rezultate
remarcabile. Europenii se bucură de un aer mai curat și de ape de scăldat mai curate. Rata de
reciclare a deșeurilor municipale a crescut. Din ce în ce mai multe zone terestre și marine sunt
protejate. Uniunea Europeană a redus emisiile de gaze cu efect de seră față de nivelurile
înregistrate în 1990. S-au investit miliarde de euro în
îmbunătățirea condițiilor de locuit din orașe și pentru o
mobilitate durabilă. Cantitatea de energie provenită din surse
regenerabile a crescut.
În tot acest timp, cunoștințele și percepția noastră asupra
mediului s-au extins la rândul lor, devenind tot mai clar că
oamenii, mediul și economia sunt părți ale aceluiași sistem. În
cei 25 de ani de la înființare, Agenția Europeană de Mediu a conectat și a dezvoltat aceste sfere
de cunoaștere, pentru a îmbunătăți percepția noastră asupra sistemului. Oamenii nu pot trăi bine
dacă mediul și economia sunt într-o stare precară. Inegalitatea distribuției beneficiilor, de
exemplu a bogăției economice și a aerului curat, dar și a costurilor, inclusiv a celor asociate
poluării și culturilor pierdute din cauza secetei, vor continua să genereze tulburări sociale.
Aceste fapte pot fi dificil de acceptat. În mod similar,
structurile de guvernanță, obiceiurile și preferințele de consum
bine înrădăcinate pot fi greu de schimbat. Și totuși, în pofida
complexității acestei sarcini, este încă posibil să ne construim un
viitor sustenabil. Aceasta presupune stoparea practicilor actuale,
de exemplu prin reducerea subvențiilor dăunătoare mediului și
prin eliminarea treptată, până la interzicere, a tehnologiilor
poluante, sprijinind în același timp alternativele sustenabile și comunitățile afectate de
schimbări.
O economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon poate reduce gradul de
solicitare a capitalului natural și poate limita creșterea temperaturilor globale. Schimbarea
direcției în care ne îndreptăm va necesita și o schimbare de obiceiuri și de comportament, de
exemplu a modului în care ne deplasăm și a alimentelor pe care le consumăm.
Avem cunoștințele necesare pentru a orienta această tranziție spre o sustenabilitate de
durată.
Bibliografie:
2. https://ro/articles/activitatile-umane-avanseaza

36
Influența omului asupra naturii
Eleva: Panciuc Ionela Raluca
Cea mai importantă sarcină pentru întreaga omenire este păstrarea diversității tuturor
organismelor care trăiesc pe Pământ. Toate speciile sunt strâns legate între ele. Distrugerea
uneia dintre ele conduce la dispariția altor specii interconectate cu ea.
Din momentul în care omul a inventat instrumentele și a devenit mai mult sau mai puțin
inteligent, a început influența sa globală asupra naturii planetei. Cu cât o persoană se dezvoltă
mai mult, cu atât mai multă influență pe care a exercitat-o asupra mediului înconjurător al
Pământului.
Există plusuri și minusuri ale influenței omului asupra naturii. În primul rând, luați în
considerare exemplele negative de periculos impactul uman asupra mediului: defrișarea
asociată cu construcția autostrăzilor și așa mai departe, poluarea solului are loc în legătură cu
utilizarea îngrășămintelor și substanțelor chimice, poluarea atmosferică și apă variată deșeuri
de producție și de către oamenii înșiși. De exemplu, în Pacific există o cantitate mare de gunoi
care plutește, numita ,,Insula de plastic din Pacific”.
Marea insula de plastic din Pacific a este o zonă de acumulare a unei multitudini de
deșeuri de plastic, plase de pescuit din nylon, obiecte plutitoare, plastic mărunțit etc., care
constituie o sursă majoră de poluare în lanțul trofic al viețuitoarelor din oceanul Pacific cu
afectarea zonelor de pescuit. A fost descoperită în anul 1997, are de două ori mărimea statului
american Texas și este considerată ,,un continent sinistru al secolului 21”.
Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că oamenii oferă anumite beneficii și sunt
considerabile. Cele pozitive sunt activitățile desfășurate de oameni pentru a îmbunătăți mediul.
Datorită creării lor, multe specii de animale și plante au supraviețuit pe Pământ. Specii
rare și deja amenințate trebuie protejate prin măsuri specifice, de exemplu interzicerea
pescuitului. De asemenea, oamenii creează canale de apă și sisteme de irigare care ajută la
menținerea și creșterea fertilitatății solului. Pe scară largă, se iau măsuri și pentru a planta
diverse vegetații.
Bunăstarea vieții umane, precum și a tuturor organismelor biologice, depinde de starea
naturii. Cea mai importantă problemă cu care se confruntă toată omenirea este crearea unei
stări favorabile și stabilitatea mediului de viață.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Insul%C4%83_de_Gunoaie_din_Pacific
https://ro/articles/un-mediu-sanatos-este-indispensabil
https://wiki/Degradarea_mediului

37
Un colț de natură văzut de la fereastră
Eleva: Ungur Ana Loredana
Un mediu curat este esenţial pentru sănătatea şi pentru bunăstarea umană. Totuşi,
interacţiunile dintre mediu şi sănătatea umană sunt extrem
de complexe şi dificil de evaluat. Aceasta face ca utilizarea
principiului precauţiei să fie extrem de utilă.
Cele mai cunoscute impacturi asupra sănătăţii se referă la
poluarea aerului înconjurător, la calitatea proastă a apei şi la
igienă insuficientă.
Se cunosc mult mai puţine despre impacturile substanţelor
chimice periculoase asupra sănătăţii. Zgomotul reprezintă o
problemă de sănătate şi de mediu. Schimbările climatice,
diminuarea stratului de ozon, pierderea biodiversităţii şi degradarea solului pot afecta, de
asemenea, sănătatea umană.
Una din numeroasele probleme care preocupă
omenirea în ultimele decenii este politica de mediu. Chiar
dacă se vorbeşte mult despre ecologie şi despre educaţia
ecologică, sănătatea mediului nu-l preocupă pe fiecare om în
parte. De aceea este necesar să se acţioneze pentru creşterea
gradului de conştientizare a oamenilor pentru menţinerea
unui mediu de viaţă sănătos.
Orice om trebuie să fie conştient că dreptul la un mediu sănătos impune din partea lui
şi unele obligaţii legate de protecţia şi de apărarea mediului, la care atentează mulţi dintre
semenii noştri sub diverse forme de agresiune.
Întrucât omul este parte a naturii, trebuie să o respecte aşa cum se respectă pe sine şi să
acţioneze în mod responsabil, atât pentru a-şi asigura bunăstarea, dar şi pentru a respecta şi
proteja mediul înconjurător.
Este nevoie de mai multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din partea fiecăruia
pentru a putea trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer nepoluat, pentru a bea apă curată şi
pentru a putea folosi condiţiile de viaţă sănătoase pe care ni le oferă natura. Nu trebuie să tratăm
cu neglijenţă acest aspect important al vieţii noastre, pentru că ignoranţa şi lipsa de preocupare
vor duce la agravarea poluării mediului şi, implicit, la distrugerea sănătăţii fiecăruia dintre noi
şi a celor dragi nouă.
Bibliografie:

38
Un mediu curat - un mediu sănătos
Prof. psihopedagogie specială: Lupu Tania Grațiela
Centrul Școlar de Educație Incluzivă, Vălenii de Munte
Educația cu privire la mediu trebuie să dezvolte la nivelul întregii umanități o atitudine
de responsabilitate în folosirea și conservarea resurselor naturale. În acest scop învățământului
îi revine un rol tot mai important în educarea tineretului, căruia trebuie să i se imprime o gândire
ecologică despre lume. Educarea în acest sens trebuie să înceapă din copilarie și să fie
continuată pe tot timpul școlii și în afara ei. Adevărata educație în materie de mediu
înconjurător începe în anii de școală. Cadrele didactice trebuie să-i învețe și să-i sensibilizeze
pe elevi cu privire la frumusețile naturii, dezvoltandu-le gustul de a descoperi adevărurile care
se petrec în jurul lor.
Omul a revoluționat mediul său de viață, a dezvoltat agricultura și industria extinzând
procesul de urbanizare în mod excesiv. A sosit momentul să se înțeleagă că omul și societatea
fac parte din biosferă și prezintă dependență față de resursele pe care aceasta le oferă. In
consecință degradarea biosferei va avea urmărinefaste asupra speciei umane .
Adesea oamenii uită că natura este aceea care satisface direct sau indirect cea mai mare
parte a nevoilor vitale. Abundența și varietatea darurilor sale au dat naștere credinței că natura
este inepuizabilă și că omul poate dispune fară limită de resursele ei. Modificările aduse de
expansiunea societății umane au de cele mai multe ori un caracter distructiv, multe fiind
ireversibile pentru că produc perturbări în sistemele ecologice și deteriorează echilibrul natural.
Intervenția omului în natură provoacă uneori traumatisme care determină dispariția
unor plante și animale valoroase ducând la dezvoltarea în ecosistemele naturale a unor specii
inferioare ușor adaptabile, dar puțin folositoare omului. Cel mai important fenomen îl
constituie însă ruperea echilibrului ecologic și a ritmului ciclului biogeochimic, procese cu
profunde implicații asupra naturii și a omului. De aceea, conservarea și stabilirea echilibrului
dinamic al biosferei este o datorie imperioasă a omului modern .
Totuși, impactul crescând al omului asupra biosferei nu se soldează întotdeauna cu
efecte negative: de exemplu realizarea unor sisteme de cultură intensivă. Această reușită se
datorează respectării legilor ecologice fundamentale care dirijează ecosistemele naturale.
Utilizarea eficientă a biosferei nu trebuie să fie în contradicție cu procesele fundamentale ale
fluxului energetic și ale ciclului geochimic.
Cauzele esențiale ale perturbării ecosistemelor sunt: degradarea solului, alterarea
ciclului geochimic, salinizarea, schimbarea bilanțului apei, schimbarea raporturilor biotice în
biocenoza, etc. De aceea, se consideră că acțiunea pentru conservarea mediului trebuie să
înceapă cu educarea tinerilor.
Educația în problema mediului este procesul prin care se recunosc valorile și se clarifică ideile
necesare competenței și atitudinii potrivite pentru a înțelege și aprecia relatiile existente dintre
om și natură.
Procesul educațional are drept sarcină să sublinieze faptul că, în contextul actual, nu
este vorba să conservăm natura în dauna omului, ci să se asigure în primul rând bunăstarea
omenirii. În această privință cunoștințele ecologice constituie un element din ce în ce mai

39
important în explicarea politicii de protecție a mediului înconjurător. Această situație are asupra
educației în materie de mediu rezonanțe, care duc la cunoașterea gravității pericolelor existente,
la înțelegerea locului omului în biosferă și la datoriile ce decurg din aceasta. Este momentul în
care distrugerea și dezordinea trebuie să cedeze locul gospodăririi raționale .
Rolul educatorilor constă tocmai în arătarea pericolelor care derivă din degradarea
mediului, unul din obiectivele vizate fiind acela de a face populația să ia cunoștință de aceasta,
fară a crea o stare de teamă .
Scopul educației ecologice este incitarea fiecărui individ în așa fel încât să se simtă
direct angajat în această problemă, pentru a-i crea un sentiment de responsabilitate și voință de
a acționa personal. Pentru a fi eficace, educația în domeniul protecției mediului trebuie facută
într-un sistem unitar care să se adreseze copiilor, adolescenților și adulților și care să comporte
un învătțământ metodic la toate nivelele școlare și extrașcolare .
Tema fundamentală a oricărui program de educație trebuie să fie utilizarea de către om
a spațiului în care trăiește de așa manieră încât să nu degradeze solul, apa, aerul, să nu epuizeze
vegetația și animalele prin exploatări excesive, fiindcă aceasta va avea repercursiuni asupra sa.
Problema mediului, a conservării și protecției sale este o problemă mondială. Pe măsură ce
mijloacele de informare privind această problemă s-au acumulat, s-a desprins concluzia că
mediul înconjurător nu poate fi considerat ca obiect de studiu de aceesi manieră ca de exemplu:
matematica, biologia, chimia. Este necesar să se organizeze un astfel de program de educație,
încât să se înțeleagă că o decizie sănătoasă în materie de mediu înconjurător presupune
cunoașterea interrelațiilor complexului de factori ai mediului la scară locală sau generală .
Deteriorarea mediului de către om nu înseamnă însă numai distrugerea echilibrului
ecologic, ci și apariția unei reacții inverse din partea mediului astfel modificat asupra omului:
noile condiții de mediu sunt mai puțin favorabile pentru viața omului, pentru desfășurarea
activității sale economice.
Aproape fără să-și dea seama, oamenii au pus în mișcare vaste experimente ecologice
care implică întregul Pământ, fără a avea încă mijloacele de a urmării rezultatele în mod
sistematic. Pretutindeni în lume, din ce în ce mai insistent, se impun acțiuni în sprijinul
protecției mediului înconjurător, aceasta fiind una dintre preocupările contemporane prioritare.
Poeţii au privit întotdeauna Pământul ca un cosmos al miracolelor infinite şi încercând
să le descifreze, le-au adăugat noi petale „corolei de lumini a lumii”.
Mediul înconjurător constituie un mecanism viu de o complexitate deosebită. De felul cum
acesta funcţionează depinde întreaga activitate umană şi nu numai. Omul s-a aflat în mijlocul
naturii de la începutul existenţei sale şi s-a folosit de tot ceea ce acesta i-a oferit. Între om şi
natură s-a stabilit o strânsă legătură. Interesul şi dragostea pentru natură sunt, la majoritatea
copiilor, instinctive. Comportamentele şi convingerile formate copiilor la o vârstă cât mai
fragedă sunt cele care se păstrează cel mai bine toată viaţa. De aceea, în educaţia realizată de
timpuriu, trebuie să se pornească de la interesul firesc al copiilor pentru plante şi animale,
pentru ceea ce reprezintă în general natura pentru ei.
Prin cuprinderea sa în legea românească generală a protecției mediului, dreptul la un
mediu sănătos s-a apropiat, aproape până la identificare, de drepturile fundamentale ale
cetățenilor, lipsind doar consacrarea sa constituțională. Am văzut că dreptul la un mediu
sănătos nu a fost cuprins în Constituția României din 1991. De aceea, a trebuit să așteptăm

40
procedura de revizuire a legii noastre fundamentale, ce putea fi inițiată de Președintele
României la propunerea Guvernului sau de cel puțin o pătrime din numărul deputaților sau al
senatorilor, precum și de cel puțin 500.000 de cetățeni cu drept de vot [17].
Procedura de revizuire a Constituției s-a realizat prin Legea nr. 429/2003[18], iar textul
Constituției revizuite a fost publicat în M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003. în art. 35 alin.
(1) din legea fundamentală avem următorul text: „Statul recunoaște dreptul oricărei persoane
la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic”, reglementare prin care acest drept,
prevăzut inițial într-o lege ordinară, a devenit și în sistemul nostru juridic un drept
fundamental[19], făcând parte din cea de-a treia generație de drepturi, denumite drepturi de
solidaritate, întrucât pot fi realizate nu numai prin eforturi interne ale statului, ci și prin
cooperare între două sau mai multe state.
În consecință accentul trebuie pus pe caracterul interdisciplinar al educației privitoare
la mediu. Principalul obiectiv al educației, în materie de mediu ambiant, trebuie să fie marele
public. Acest obiectiv trebuie să fie atins pe două căi: în primul rînd în sectoare de educație
convențională (școli de toate gradele) dar care trebuie să se adreseze în măsură egală atât
elevilor cât și profesorilor și în al doilea rând, într-un sector de educație informațional
cuprinzând colective de tineri și adulți din toate profesiile.
Deși modificările mediului înconjurător sunt o consecință a civilizației industriale, nu
civilizația industrială în sine este cauza deteriorării mediului. Deteriorarea mediului
înconjurător constă în necorespondența dintre condițiile de mediu și cerințele obiective
(biologice, psihologice, economice, sociale etc.) ale omului fiind provocată nu de modificarea
mediului ca atare, ci de apariția unor dezechilibre în cadrul relațiilor dintre om și natură.
Civilizația industrială poate asigura condițiile unui mediu de calitate.
Mediul ambiant în care copiii îşi desfăşoară activitatea, prin variatele lui aspecte, constituie un
prilej permanent de influenţare a personalităţii acestora.
Mai întâi de toate, mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în
contact cu ceva nou pentru el, care îi stârneşte curiozitatea, dorinţa de a-l cunoaşte. Astfel, din
contactul cu obiectele şi jucăriile sale, cu lucrurile personale şi cele ale adulţilor, apar diferite
întrebări din care rezultă că elevul se interesează de denumirea, calităţile sau provenienţa lor.
Adulţii din familie, cât şi profesorul , trebuie să satisfacă aceste interese. Prin răspunsul dat se
transmit atât cunoştinţele solicitate de copil cât şi mesajele cu privire la atitudinea pe care
trebuie să o aibă copilul faţă de fiecare lucru sau fiinţă.
Astfel, se înlesneşte cunoaşterea treptată a mediului înconjurător, ca şi integrarea din ce
în ce mai corectă a copilului în acest mediu. Totodată, noile cunoştinţe dobândite devin un
îndreptar preţios al acţiunilor întreprinse ulterior.
Curiozitatea pe care copiii o manifestă faţă de fenomenele naturii trebuie menţinută şi
transformată într-o puternică dorinţă de a le cunoaşte şi înţelege din ce în ce mai bine.
Observarea sistematică a dezvoltării şi schimbării în timp a plantelor, a creşterii şi îngrijirii
animalelor, educă atenţia, spiritul de observaţie, deprinderea de a sesiza schimbările din natură
şi dorinţa de a cunoaşte cauzele acestora. Noile cunoştinţe transmise copiilor cu prilejul
observării diferitelor fenomene ale naturii sunt înţelese şi memorate cu multă uşurinţă.
Educaţia ecologică este la fel de importantă încă de la vârsta preşcolară ca şi educaţia
intelectuală, morală, estetică, etc. În cadrul educaţiei ecologice, copiii învaţă de ce şi cum

41
trebuie protejată natura. Îngrijirea mediului implică din partea omului desfăşurarea unor
acţiuni practice care să contribuie la evoluţia plantelor şi animalelor, apărarea lor de acţiunile
dăunătoare, care pun în pericol viaţa plantelor şi animalelor şi chiar viaţa omului. Protejarea
mediului înconjurător se insuflă de la cele mai fragede vârste. Mediul în care copiii îşi
desfăşoară activitatea îi influenţează permanent şi le oferă posibilitatea de a veni mereu în
contact cu ceva nou pentru ei, le stimulează curiozitatea şi dorinţa de cunoaştere.
Încă de mici sunt familiarizați cu aspecte ale lumii înconjurătoare prin următoarele activități:
observări, lecturi după imagini, convorbiri, povestiri și lecturi ale educatoarei, memorizări,
plimbări, vizite, drumeţii, excursii, PPT, etc. Toate acestea sunt mijloace preţioase de a-i educa
pe copii pentru a cunoaşte mediul înconjurător, prezentându-le relaţia dintre plante, animale şi
om. Activităţile de observare nu se limitează numai la activităţile în clasă la colţul viu al naturii
ci pot fi extinse şi în afară, mai întâi în împrejurimile unităţii şi apoi în natură cu prilejul
plimbărilor, drumeţiilor şi excursiilor.
Formarea şi dezvoltarea unei atitudini ecologice precoce care să permită manifestarea
unei conduite simple în relaţiile cu mediul se poate realiza şi prin lecturile după imagini: “Aşa
da, aşa nu”, ”Copiii harnici”, “Fapte bune, fapte rele”, ”Munca oamenilor în grădină, în livadă”
Prin activităţile de convorbire: “Copiii – prietenii naturii”, ”Cum îngrijim şi ocrotim natura”,
”Omul, prieten sau duşman al naturii”, copiii primesc răspunsuri privind natura, fenomenele
care se produc în natură precum şi acţiunile pe care trebuie să le întreprindă copiii şi oamenii
mari pentru a îngriji şi proteja mediul în care trăim. Educaţia ecologică nu se realizează numai
prin activităţile comune, ci şi prin jocurile şi activităţile la alegerea copiilor. Prin activităţile
practic-aplicative de efectuare a curăţeniei şi ordinii în sala de clasă, de îngrijire a florilor de la
colţul viu al naturii, de îngrijire a împrejurimilor, se urmărește ca elevii să prețuiască ordinea
şi curăţenia, să iubească natura şi să le formeze deprinderea de a o îngriji şi ocroti. În cadrul
plimbărilor ocazionale, copiii pot constata unele comportamente negative ale oamenilor faţă
de natură ( gunoaie aruncate la întâmplare, nu în locurile special amenajate, iarba călcată,
crengi rupte din copaci, hârtii şi ambalaje din plastic aruncate pe lângă blocurile de locuinţe).
Este important să li se explice copiilor pe înţelesul lor că pentru a trăi într-un mediu
sănătos, fiecare trebuie să se îngrijească de curăţenia spaţiilor din jurul lor, să contribuie la
sănătatea lor şi a celor din jur.
Una este să respiri un aer curat, alta este să inspiri un aer infectat. Copiii trebuie să
conştientizeze beneficiile unui mediu sănătos şi necesitatea luptei pentru a nu polua planeta.
Bibliografie:
1. Mircea Duțu, Despre necesitatea recunoașterii și semnificațiile dreptului fundamental al
omului la un mediu sănătos, în Dreptul nr. 9-12/1990;
2. Ernest Lupan, Dreptul mediului. Tratat elementar, Ed. Lumina Lex, București, 2006;
3. Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu,
Constituția României revizuită (comentarii și explicații), Ed. All Beck, București, 2004;
4. Lupan, Dreptul la un mediu nepoluat, revista Iurisprudentia nr. 1/1993;
5. M. Duțu, Despre necesitatea recunoașterii și semnificațiile dreptului fundamental al
omului la un mediu sănătos, în Dreptul nr. 9-12/1990;
6. Google

Revista ”Natură și viață” nr. 4

Revista ”Natură și viață” nr. 4

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Revista ”Natură și viață” nr. 4

Similar to Revista ”Natură și viață” nr. 4 (20)

More from Cori Rus

More from Cori Rus (8)

Recently uploaded

Recently uploaded (20)

Revista ”Natură și viață” nr. 4