Revista CDIhcc nr.3/2012

CDIhcc – Nr. 3/2012CDIhcc – Nr. 3/2012
1

CUPRINS
CDI – scurt raport de activitate pentru anul şcolar 2011-2012 2
„Cât de eficient citesc elevii?“ - studiu de caz la Colegiul Naţional „Horea,
Cloşca şi Crişan“ din Alba Iulia
5
Proiecte culturale şi educaţionale 10
Din tainele bibliotecii 10
Lansare de carte: Sonia Elvireanu „În umbra cuvintelor‟ 13
O carte pentru CDI 15
Literatură şi cinema 17
Femeia în proza lui Gheorghe Jurcă 20
Povestitor pentru o oră 23
Scriitorul de lângă noi: Gheorghe Jurcă 26
E cool să citeşti 29
Când, cum şi de unde mă documentez? 31
Ce-mi propui să citesc? 32
Magia poeziei 35
Întâlnire cu poetul şi criticul Aurel Pantea 38
Produse realizate de elevi în cadrul proiectelor 41
Personaje feminine din opera scriitorului Gheorghe Jurcă ilustrate de elevi 41
Diana Montiana 41
Felicia 42
Manuela 43
O zână 44
Tempara Ştefănescu 45
Ursula 46
Gabriela 47
Poveşti create şi ilustrate de elevi 48
Lângă lacul îngheţat 48
Motelul legendă 52
Grădina florilor 57
Iubire eternă 64
CDI – scurt raport de activitate pentru anul şcolar 2011-2012
Lucreţia Bîrz
În anul şcolar 2011-2012, CDI a avut la dispoziţie un buget de 812,42 lei.
Pentru achiziţia de cărţi s-au cheltuit 123 lei, iar pentru achiziţia de periodice
(abonamente la ziarul „Unirea i revista „Ce se întâmplă doctore ) s-au cheltuit‟ ‟ș
256,2 lei. Suma de 433,22 lei a fost utilizată pentru achiziţionarea de etichete
pentru programul Biblioteq. Tot în acest an şcolar, CDI a primit sub formă de
donaţie, cărţi în valoare de 270,76 lei. (vezi tab. 1)
Tab. 1. Bugetul CDI 2011/2012
2

CĂRŢI Abonamente
periodice 2012
Alte achizi iiț
BUGETUL DE STAT DONAŢII
256,20 lei -I - 22 lei
II 123 lei 248,76 lei 433,22 lei
T 123 lei 270,76 lei 256,20 lei 433,22 lei
În perioada 1.09.2011-31.08.2012, CDI i-a îmbogăţit fondul documentar cuș
77 de documente, în valoare de 393,76 lei. Tot în această perioadă au fost propuse
spre casare un număr de 25 de documente în valoare de 267,73 lei. (vezi tab. 2 şi
tab. 3)
Tab.2. Evoluţia fondului documentar în perioada 1.09.2011-31.08.2012: intrări
Totalul
documentelor
intrate în C.D.I.
Inventariate Repartizarea după conţinut
Cantitat
ea
Valoarea
(lei)
de la
numărul
la
numărul
Filozofie, ştiinţe
social-politice şi
economice, istorie;
CZU: 1/3,
902/904,908, 93/99
Ştiinţe
exacte,
tehnică,
geografie;
CZU:5/6,
91
Lingvistică,f
ilologie şi
literatură;
CZU: 8
Generalităţi,
artă, sport,
biografii;
CZU: 0, 7,
929
I 22 22 39077 39098 4 12 6 -
II 55 371,76 39099 39153 7 3 45 -
T 77 393,76 39077 39153 11 15 51 -
Tab.3. Evoluţia fondului documentar în perioada 1.09.2011-31.08.2012: ieşiri
Totalul
documentelor
inşite din C.D.I.
Inventariate Repartizarea după conţinut
Cantitat
ea
Valoarea
(lei)
de la
numărul
la numărul Filozofie, ştiinţe
social-politice şi
economice, istorie;
CZU: 1/3,
902/904,908, 93/99
Ştiinţe
exacte,
tehnică,
geografie;
CZU:5/6,
91
Lingvistică,
filologie şi
literatură;
CZU: 8
Generalităţi,
artă, sport,
biografii;
CZU: 0, 7,
929
I 25 267,73 - - 9 3 11 2
La CDI pot fi consultate următoarele periodice româneşti: Unirea (2009-
2012), România literară (2007), Muzica (2005), Tribuna învăţământului (2007-
2008), Magazin istoric (2007-2009), Gazeta de informatică, Evrica, Universul
şcolii, Arborele lumii (2005), Descoperă (2008), National Geographic (2007-
2008), Gazeta matematică (2006), PC Word (2008), Ce se întâmplă doctore (2009
-2010, 2012), Geo (2008-2009), Psihologia azi (2007-2008), Cariere (2008-2009),
Ioana (2009 - 2010), Felicia (2011), dar şi o serie de periodice primite în cadrul
proiectului bilingve: Ça m’intéresse, Geo, Le français dans le monde, L’Express,
L’ecol numérique, Le monde dosiers & documents, Les dossiers de l actualité,ʼ
Phosphore, Regard, Science et vie junior.
3

Aşa cum se poate observa în tabelul 4, la sfârşitul semestrului I erau înscrişi la
CDI 877 de utilizatori, dintre care 806 erau elevi, 62 erau cadre didactice, iar 9
erau alţi angajaţi ai colegiului. Dintre cele 877 de persoane înscrise la CDI, 433 au
împrumutat cărţi pe parcursul semestrului I.(vezi tab. 5)
Tab. 4. Situaţia utilizatorilor în perioada 01.09.2011 – 31.08.2012
La data de Număr total
de utilizatori D i n c a r e:
Elevi Cadre didactice Alte categorii
16.01.2012 877 806 62 9
31.08.2012 856 796 51 9
Tab. 5. Situaţia utilizatorilor activi în perioada 01.09.2011 – 31.08.2012
La data
de
Număr
total de
utilizatori
activi
D i n c a r e:
Elevi Cadre
didactice
Alte
categorii
16.01.2012 433 din care IX X XI XII 30 7
95 120 106 75
31.08.2012 445 110 126 119 69 17 4
Numărul total de documente monografice împrumutate sau solicitate la sala
de lectură a fost de 4543 în primul semestru şi de 5810 în al doilea semestru. În
ceea ce priveşte repartiţia pe domenii a solicitărilor/împrumuturilor, situaţia stă în
felul următor: au fost solicitate/ împrumutate, în anul şcolar 2011-2012, 7841 de
cărţi de limbă, lingvistică şi literatură, 1546 de cărţi de ştiinţe exacte, tehnică şi
geografie, 739 cărţi de filosofie, istorie, ştiinţe social-politice şi economice şi 227
cărţi de generalităţi, artă, sport şi biografii. Pe lângă documentele monografice,
utilizatorii au solicitat şi alte categorii de documente: 1699 de documente
periodice, 366 de manuale, 378 de dosare tematice, 140 de documente audio-video
i 2 hărţi. (vezi tab. 6,7,8).ș
Tab. 6. Numărul total de documente monografice
împrumutate/solicitate:
Semestrul I 4543
Semestrul II 5810
TOTAL 10353
Tab. 7. Repartizarea împrumuturilor/solicitărilor de documente monografice
pe domenii, conform CZU:
Filozofie, ştiinţe
social-politice şi
economice, istorie;
CZU: 1/3,
902/904,908, 93/99
Ştiinţe exacte,
tehnică,
geografie;
CZU:5/6, 91
Lingvistică, filologie şi
literatură; CZU: 8
Generalităţi, artă,
sport, biografii;
CZU: 0, 7, 929
4

I 329 674 3466 74
II 410 872 4375 153
T 739 1546 7841 227
Tab. 8. Alte categorii de documente solicitate de către utilizatori
Periodice Documente
audiovizuale
Dosare Hărţi Manuale
I 787 51 79 2 151
II 912 89 299 - 215
T 1699 140 378 2 366
În anul şcolar 2011-2012, la CDI s-au desfăşurat 676 de ore şi au fost
organizate 7 şedinţe de prezentare a spaţiului şi resurselor CDI pentru clasele a –
IX-a.
„Cât de eficient citesc elevii?“
studiu de caz la
Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan“ din Alba Iulia
Lucreţia Bîrz
Lectura constituie o activitate fundamentală pentru întreţinerea condiţiei
intelectuale, îmbogăţirea cunoştinţelor şi a limbajului, pentru cunoaşterea
indirectă a realită ii i a diferitelor universuri.ț ș
5

Lectura face parte din existen a civiliza iei, este legată de dimensiunile iț ț ș
ritmurile progresului, de starea i aspira iile societă ilor i indivizilor, de oriceș ț ț ș
construc ie intelectuală majoră. Lectura a devenit calea regală a cunoa terii, aț ș
certitudinii, a lini tii i nelini tii, poarta cea mai deschisă către al ii i către sine,ș ș ș ț ș
un fenomen încă tainic, niciodată acela i, o fântână nesecată de personalitate iș ș
stil. 1
În timpul lecturii se întinde între cititor şi autor o punte; ei se întâlnesc în
atmosfera povestirii. Cititorul trăieşte sentimentele autorului; iubeşte, se teme,
urăşte cu el. Se regăseşte în personajele din carte, se recunoaşte în personajele ei,
descoperă gânduri şi pasiuni pe care le-a avut, probleme de viaţă care şi lui i s-au
pus. Mai mult decât oricare din tehnicile audio-vizualului prin care sunt
vehiculate valorile culturii, lectura oferă celui care o parcurge, pe lângă
satisfacţiile ce le aduce orice fapt inedit, prilejuri unice de reflecţie, de meditaţie.
Ea îndeamnă la introspecţie, angajează valori formative care îşi pun amprenta pe
întregul comportament al cititorului. Tocmai de aceea se apreciază că lectura
(cărţi, reviste, ziare, diverse publicaţii), ar trebui sa fie una dintre cele mai
raspândite şi intense activităţi ale omului modern.2
Adrian Marino stabileşte următoarele modalităţi de lectură: lectura-
informaţie, lectura-distracţie, lectura-refugiu (formă de evaziune), lectura-plăcere,
lectura-cultură, lectura-existenţă. Lor li se pot adăuga, cu eventuale suprapuneri,
lectura de întreţinere, de îmbunătăţire a profesiei, lectura ca recreere, divertisment,
cale spre cunoaşterea culturală sau ştiinţifică, lectura-curiozitate etc. Ca alte forme,
se pot aminti, de asemenea, lectura-drog şi lectura-tranchilizant, privite ca valori
terapeutice.3
Cititorul poate fi: pasionat ce strabate fără alegere tot felul de cărţi şi trăieşte
din influenţa şi modelul lor, cititorul analist, cititorul cu pasiuni de etalare a
cunoştinţelor, cititorul filosof cu tendinţe de critic de idei, cititorul snob pentru
care literatura devine materie şcolară.
E bine să citeşti deoarece îţi lărgeşti viziunea despre lume, înveţi să te
exprimi, să comunici mult mai uşor, îţi dezvolţi spiritul critic şi imaginaţia. De
asemenea, cartea este un excelent mediu pentru a asimila multe informaţii foarte
rapid. În orice altă metodă de transmitere a informaţiei viteza ta de procesare este
scăzută. E mai greu să înţelegi vocea unei persoane care îţi vorbeşte într-un audio
book, e dificil să te uiţi la un film şi să acumulezi informaţii rapid, în schimb,
textul scris dintr-o carte poate fi asimilat foarte rapid.
Lectura îţi măreşte cultura generală, astfel că vei înţelege mult mai multe
despre societate şi vei pătrunde sensurile unor fenomene care în trecut ţi se păreau
întâmplătoare.
1
Stoica, Ion. Informa ie şi cultură: sinteze, reflec ii, atitudini. Bucure ti: Ed. Tehnică, 1997, p. 225.ț ț ș
2
Lectura în dezvoltarea culturală a individului - http://www.scritube.com/literatura-romana/Lectura-in-dezvoltarea-
cultura53211209.php
3
Ciucă, Cristina. Strategii pentru dezvoltarea gustului pentru lectură în rândul elevilor - http://www.asociatia-
profesorilor.ro/Educarea-gustului-pentru-lectura.html
6

Citind te poţi distra. Cărţile pot fi mult mai interesante şi amuzante decât
emisiunile de la televizor, deoarece sunt o formă superioară de distracţie, mai
inteligentă şi mai profundă, pe care nu prea ai cu ce s-o înlocuieşti.
Oamenii care au o lectură bogată se deosebesc de ceilalţi: experienţa de viaţă
este mai temeinică, gama sentimentelor pe care le trăiesc este mai variată,
posibilitatea de a înţelege bucuriile şi suferinţele altora este mai mare. Când stai
de vorba cu un om care a citit mult, bogăţia lui de idei şi de imagini te farmecă.
Pentru a evalua cât de eficient citesc elevii din clasa a IX-a, în perioada
septembrie – octombrie 2011, am întreprins o cercetare la nivelul Colegiului
Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan“ din Alba Iulia. Am utilizat ca metodă de
cercetare ancheta pe bază de chestionar. Chestionarul a cuprins 15 întrebări
închise şi a fost autocompletat de către elevi. (vezi tab. 1)
Tab. 1. Întrebările chestionarului
Pentru fiecare întrebare din chestionar a fost stabilit un punctaj (0 p. sau 1p.)
(vezi tab. 2). După ce toţi elevii au terminat de răspuns la întrebări, s-a citit
punctajul corespunzător fiecărei întrebări, urmând ca elevii să-şi noteze punctajul
obţinut pentru fiecare întrebare, iar la final să calculeze punctajul final. În funcţie
de punctajul obţinut, elevii au avut posibilitatea să citească interpretarea
corespunzătoare. (vezi tab.3)
Tab. 2. Punctajul pentru fiecare întrebare
7

Tab. 3. Interpretare
Chestionarul a fost aplicat unui număr de 162 de elevi din clasa a IX-a, dintre
care 107 au fost fete, iar 55 băieţi. Dacă avem în vedere profilul, 61,7% dintre
elevii intervievaţi au provenit de la profilul real, iar 38,3% de la profilul uman.
Atunci când citesc, 98,1% dintre elevii chestionaţi au susţinut că se
concentrază asupra textului pe care îl citesc, 17,9% dintre elevi au afirmat că în
timp ce citesc un text le zboară gândul în altă parte, 29% îşi controlează cu greu
emoţiile când sunt impresionaţi de ceea ce citesc, 16,7% au afirmat că atunci când
citesc, deseori sunt preocupaţi de alte probleme, la 9,3% dintre elevi le este foarte
greu să separe lumea textului de problemele lumii reale, 75,3% dintre elevi
obişnuiesc să înlăture orice element care le poate distrage atenţia de la ceea ce
citesc, 25,9% au afirmat că cedează uşor elementelor care le distrag atenţia, 38,
3% dintre elevi au idei preconcepute în legătură cu autorul sau cu textul citit, 79%
dintre elevi obişnuiesc să citească mai întâl textul cu atenţie şi abia apoi să-l
judece, 87,7% se străduiesc să înţeleagă textul, citindu-l cu răbdare, de câte ori
este nevoie, 16% evită pe cât posibil părţile dificile din text, 90,7% dintre elevi
obişnuiesc să se concentreaze asupra ideilor principale, asupra legăturilor dintre
idei, 83,3% dintre elevi atunci când citesc caută anumite informaţii, pe care le
consideră utile la momentul respectiv, 75,3% consideră orice lectură un exerciţiu,
pentru care merită să se străduiască, iar 46,3% dintre elevi caută texte uşoare, care
nu solicită foarte mult timp şi din care pot obţine uşor informaţii. (vezi tab.4 )
Tab. 4. Răspunsurile elevilor
Când citesc DA NU
Mă concentrez asupra textului 98,1% 1,9%
În timp ce citesc un text, îmi zboară gândul în altă parte 17,9% 82,1%
Îmi controlez cu greu emoţiile când sunt impresionat de ce citesc 29% 71%
Când citesc, deseori mă preocupă alte probleme 16,7% 83,3%
Îmi este foarte greu să separ lumea textului de problemele lumii
reale
9,3% 90,7%
8

Înlătur orice element ce îmi poate distrage atenţia 75,3% 24,7%
Cedez uşor elementelor care îmi distrag atenţia 25,9% 74,1%
Ai idei preconcepute în legătură cu autorul sau cu textul 38,3% 61,7%
Citeşti întâi textul cu atenţie şi la sfârşit îl judeci 79% 21%
Mă străduiesc să înţeleg textul, îl citesc cu răbdare, de câte ori
este nevoie
87,7% 12,3%
Evit pe cât posibil părţile dificile din text 16% 84%
Mă concentrez asupra ideilor principale, asupra legăturilor dintre
idei
90,7% 9,3%
Caut anumite informaţii, pe care le consider utile la momentul
dat
83,3% 16,7%
Consider orice lectură un exerciţiu, pentru care merită să mă
străduiesc
75,3% 24,7%
Caut texte uşoare, care să nu solicite foarte mult timp, din care
pot obţine uşor informaţii
46,3% 53,7%
Dacă avem în vedere punctajul total obţinut de elevi, se poate observa în
tabelul 5 că majoritatea elevilor, adică 79%, au obţinut un punctaj care se
situează în intervalul 10 – 15 puncte, deci putem spune că majoritatea elevilor
claselor a–IX-a sunt nişte cititori interesaţi şi eficienţi. Restul elevilor, adică 21%,
au obţinut un punctaj mai mic, încadrându-se în intervalul 5-9 puncte, deci putem
spune că ei manifestă interes pentru citit şi ştiu cum să se concentreze şi să facă
legătura cu textul pe care îl citesc. De remarcat este faptul că nici unul dintre
elevii chestionaţi nu a obţinut un punctaj mai mic de 5. Dacă elevii obţineau un
punctaj care se încadra în intervalul 0-4 puncte acest lucru însemna că elevii
respectivi fie nu manifestau interes pentru citit, fie nu ştiau cum să citească
eficient.
Tab. 5. Punctajul obţinut
Total Puncte
obţinute
Nr. elevi %
5 – 9 puncte 34
elevi
21%
5 2 1,2
6 4 2,5
7 2 1,2
8 10 6,2
9 16 9,9
10 – 15
puncte
128
elevi
79%
10 24 14,8
11 28 17,3
12 36 22,2
13 27 16,7
14 12 7,4
15 1 0,6
BIBLIOGRAFIE:
1. BREBAN, Olivian. Motive pragmatice pentru care cititul e o treabă bună -
http://fiieficient.com/2009/05/motive-pragmatice-pentru-care-cititul-e-o-
treaba-buna (21 mai 2009) (l-am consultat in data de 26.10.2011)
9

2. Lectura în dezvoltarea culturală a individului -
http://www.scritube.com/literatura-romana/Lectura-in-dezvoltarea-
cultura53211209.php (consultat la 8.11.11)
3. Stoica, Ion. Informa ie şi cultură: sinteze, reflec ii, atitudini. Bucure ti: Ed.ț ț ș
Tehnică, 1997
4. Ciucă, Cristina. Strategii pentru dezvoltarea gustului pentru lectură în rândul
elevilor - http://www.asociatia-profesorilor.ro/Educarea-gustului-pentru-
lectura.html
5. AVARVAREI, Adrian. 25 motive ca să citeşti mai mult -
http://www.avarvarei.ro/25-motive-ca-sa-citesti-mai-mult/ (18.01.2011)
(consultat 27.10.2011)
PROIECTE CULTURALE ŞI EDUCAŢIONALE
Din tainele bibliotecii
TIPUL PROIECTULUI : proiect educaţional local
10

GRUPUL ŢINTĂ: elevii claselor IX-XII
PARTENERI
- Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga“Alba;
- Biblioteca Casei Corpului Didactic Alba;
- Colegiul Naţional „Horea,Cloşca şi Crişan Alba Iulia.‟
OBIECTIVE
- Cultivarea unei atitudini pozitive fa ă de bibliotecă;ț
- Îmbogăţirea orizontului cultural şi spiritual al elevilor;
- Stimularea interesului elevilor pentru lectură;
- Stimularea interesului elevilor pentru implicarea în activităţi culturale.
DURATA : 3– 30 octombrie 2011
CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR PROPUSE
Data Activitatea Responsabilităţi
Loc de
desfăşurare
Indicatori
3.10.11 –
12.10.11
Stabilirea
partenerilor
-Trimiterea de invita iiț
poten ialilor parteneri.ț
Responsabil:
-Bîrz Lucreţia
CDI HCC -Numărul de
răspunsuri
pozitive
primite.
12.10.11-
19.10.11
Lansarea şi
mediatizarea
proiectului
-Realizarea de afişe.
-Promovarea acţiunii pe
blogul CDI:
https://hcccdi.wordpress.com
Responsabil:
-Bîrz Lucreţia
elevi interesaţi
să participe la
acţiune
19.10.11 Biblioteca se
dezvăluie
elevilor
-Reprezentan ii bibliotecilorț
partenere vor prezenta
elevilor institu ia pe care oț
reprezintă;
- Bibliotecarii vor răspunde
la întrebarea „Activitatea
unui bibliotecar se limitează
la activitatea de împrumut?“;
-Organizarea locului de
desfăşurare a acţiunii.
Responsabili:
-Armean Steliana
-Bîrz Lucreţia
-Oni oru Vioricaș
Sala
multimedia a
CDI
-Numărul
elevilor
participanţi la
acţiune.
-Relevan aț
răspunsurilor
la întrebări.
19.10.11 Acordarea de
diplome celor
mai fideli
cititori ai
Colegiului
„HCC“ pentru
anul şcolar
2010-2011
-Crearea machetei pentru
diplome;
-Multiplicarea diplomelor;
- Înmânarea diplomelor .
Responsabil:
-Bîrz Lucreţia
Sala
multimedia a
CDI
-Numărul
elevilor care
au primit
diplome.
19.10.11 Moment
surpriză –
punerea în
- Ghidarea elevilor
Responsabil:
-Pilţu Lucia
Sala
multimedia a
CDI
-Aprecierile
publicului.
11

scenă a unei
schi e de I.L.ț
Caragiale
(schiţă
modificată de
elevi în aşa fel
încât să fie
mai aproape
de zilele
noastre)
19.10.11 Dialogul
elevi-
bibliotecari
- Se va răspunde la
întrebările adresate de elevi;
- Vom încerca împreună cu
elevii să răspundem la
întrebarea „Care sunt
calita ile unui bibliotecarț
ideal?“
Responsabili:
-Armean Steliana
-Bîrz Lucreţia
-Oni oru Vioricaș
Sala
multimedia a
CDI
-Relevanţa
întrebărilor
adresate.
-Relevanţa
răspunsurilor
primite .
20.10.11-
30.10.11
Filmule ulț
ac iuniiț
- Realizarea i trimitereaș
filmule ului către parteneri.ț
Responsabil:
-Bîrz Lucre iaț
CDI -Calitatea
filmule ului.ț
PRODUS(E) FINAL(E) : prezentări Power Point; moment artistic; filmule ulț
ac iunii.ț
VALORIZARE: Limbă şi comunicare; Consiliere i orientare colară.ș ș
IMPACTUL SCONTAT
Profesori Elevi Parinţi Comunitate locală
-Îmbunătăţirea
comunicării în
proiecte.
-Creşterea interesului
pentru implicarea în
proiecte.
-Îmbunătăţirea
abilităţilor sociale.
-Îmbogăţirea
orizontului cultural al
elevilor.
-Creşterea motivaţiei
elevilor pentru
lectură.
-Conştientizarea
importanţei implicării
elevilor în proiecte
care au scopul de a
promova lectura.
- Sensibilizarea faţă
de activitatea
culturală a
bibliotecilor.
ECHIPA DE PROIECT: Armian Steliana; Bîrz Lucreţia; Oni oru Viorica; Pilţuș
Lucia.
12

Lansare de carte: Sonia Elvireanu „În umbra cuvintelor‟
PARTENERI:
13

- Asociaţia Alba-La Manche Împreună;
- IREX România (Biblionet);
- Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan Alba Iulia.‟
OBIECTIVE:
- Valorificarea şi promovarea autorilor locali;
- Stimularea interesului pentru lectură;
- Descoperirea profesorului într-o altă ipostază.
DURATA: 19.09.2011 – 28.09. 2011
Loc de
desfăşurare
Indicatori
19.09.
2011-
27.09.2011
Lansarea şi
mediatizarea
proiectului
-Realizarea de afişe;
blogul CDI:
Responsabil:
- Bîrz Lucreţia
elevi
interesaţi să
participe la
acţiune.
21.09.2011
-
27.09.2011
Pregătirea
programului
literar-
muzical
-Îndrumarea elevilor:
Responsabil:
- Suciu Gabriela
Sala de clasă
CDI
-Numărul
elevilor care
participă la
program.
28.09.2011 Lansarea
cărţii
-Organizarea acţiunii:
Responsabili:
- Bîrz lucre iaț
- Bădău Georgeta
- Busuioc Carmen
- Cerbu Mioara
- Cetean Daniela
- Cri an Alinaș
- Pil u Luciaț
- Rotche Andreea
- Rusu Sofica
- Suciu Gabriela
CDI - Numărul
elevilor
participanţi la
acţiune.
PRODUS(E) FINAL(E) : program literar-muzical; dialogul elevi-scriitor.
VALORIZARE: Limbă şi comunicare
IMPACTUL SCONTAT
-Îmbunătăţirea
comunicării în
proiecte.
- Îmbunătăţirea
-Îmbogăţirea
-Conştientizarea
importanţei
participării elevilor la
-Sensibilizarea faţă
de activitatea
culturală a
14

proiecte.
elevilor.
elevilor pentru
lectură.
întâlniri cu
personalităţi ale
culturii.
instituţiilor de
învăţământ.
ECHIPA DE PROIECT:Bîrz lucre ia; Bădău Georgeta; Busuioc Carmen; Cerbuț
Mioara; Cetean Daniela; Cri an Alina; Pil u Lucia; Rotche Andreea; Rusu Sofica;ș ț
Suciu Gabriela.
O carte pentru CDI
TIPUL PROIECTULUI : Proiect educaţional local
GRUPUL ŢINTĂ: elevii şi angajaţii colegiului; membrii comunităţii locale.
15

OBIECTIVE:
- Educarea elevilor în spiritul dragostei de carte şi de cunoaştere;
- Apropierea elevilor de bibliotecă;
- Formarea unei atitudini de grije şi de respect faţă de carte;
DURATA: 3 octombrie 2011 – 30 mai 2012
Loc de
desfăşurare
Indicatori
3 -6
Octombrie
Lansarea
proiectului
-Realizarea afişului
proiectului.
-Publicarea proiectului pe
blogul CDI:
Responsabil: Bîrz Lucreţia
CDI HCC -Număr de
participanţi.
5-27
octombrie
Crearea şi
răspândirea
de flyere
-Crerea machetei pentru
flyer;
- Multiplicarea flyerelor;
- Distribuirea flyerelor.
Responsabil:
-Bîrz Lucreţia
CDI HCC -Nmărul de
flayere
distribuite.
5-30
octombrie
Stabilirea
detalilor
donaţiei
- Crearea tabelelor de
lucru;
- Se stabilesc, cu fiecare
donator în parte, regulile
şi perioada pentru care se
oferă să pună cartea/
cărţile donate la
dispoziţia cititorilor CDI;
- Verificarea modului în
care fiecare donator a
completat documentele
de lucru.
Responsabil:
-Bîrz Lucreţia
cărţi primite
de CDI în
scopul
reîmprumutul
ui către
cititori.
1 -9
noiembrie
Bilanţul
colectei
-Se efectuează numărarea
cărţilor şi clasificarea
acestora pe domenii.
Responsabil:
-Bîrz Lucreţia
CDI HCC -Numărul
cărţilor
primite.
10
noiembrie
2011 – 30
mai 2012
Promovarea
cărţilor
strânse în
urma
campaniei
-Realizarea unei expozi ii înț
scopul de a promova cărţile
colectate.
Responsabil:
-Bîrz Lucreţia
CDI HCC -Numărul
elevilor care
manifestă
interes faţă de
cărţile
expuse.
16

PRODUS(E) FINAL(E): expoziţie; îmbogăţirea fondului documentar al CDI cu
noi titluri.
IMPACTUL SCONTAT
- Cadrele didactice
vor avea la
dispozi ie un fondț
documentar
îmbogăţit.
- Elevii vor avea la
dispozi ie un fondț
documentar
îmbogăţit.
-Punerea elevilor în
situaţia de a oferi,
spre a fi consultată, o
carte din colecţia
personală.
-Conştientizarea
elevilor în acţiuni care
au în centrul atenţiei
cartea.
ECHIPA DE PROIECT : Bîrz Lucreţia
Literatură şi cinema
17

GRUPUL ŢINTĂ: elevi (15-18 ani)
PARTENER/PARTENERI:
- Georgeta Bădău, profesor de limba franceză;
- Lucreţia Bîrz, bibliotecar ;
- Viorica Genţiana Onişoru, bibliotecar CCD Alba.
OBIECTIVE
- Dezvoltarea capacităţii de receptare, producere de mesaje şi interacţiune orală şi
scrisă în limba franceză şi în limba română;
- Incitarea spre vizionarea unor producţii cinematografice reprezentative (pentru
spaţiul francofon), inspirate de opere literare;
- Trezirea interesului pentru actori/regizori francezi şi/sau francofoni;
- Formarea unor deprinderi de muncă în grup;
- Formarea deprinderilor de creare şi publicare de conţinuturi multimedia.
DURATA: Septembrie 2011 – Februarie 2012
Loc de
desfăşurare
Indicatori
Septembrie
2011
Lansarea
proiectului
Prezentarea proiectului
Publicarea proiectului pe grupul
http://fr.groups.yahoo.com/group/
francaisgb/ la care toţi elevii
profesorului coordonator au acces
şi pe site-ul:
https://sites.google.com/site/hccab
educativ/
Constituirea grupelor de lucru la
nivelul fiecărei clase (IX-XII)
Responsabil: G.Bădău
CDI al CN
HCC
-Număr de
elevi
înscrişi în
proiect
10-14
octombrie
2011
Vizionarea
filmelor
Vizionarea la CDI a filmului
Coeur d’encre
Responsabili: G.Bădău şi L.Bîrz
CDI al CN
HCC
Număr de
elevi
participanţ
i
Decembrie
2011-
Ianuarie
2012
Elaborarea
produsului
solicitat
Diverse activităţi de exploatare a
filmului, respectiv a cărţii:
Redactarea în format electronic
a impresiilor de spectator;
realizarea sintezei răspunsurilor la
nivelul fiecărei grupe; realizarea
unor prezentări PowerPoint/a unor
pliante/a unor semne de carte
Sala de
clasă
CDI al CN
HCC
Număr de
elevi
participanţ
i
Calitatea
produselor
18

Redactare creativă: rescrierea
unor scene prin introducerea în
naraţiune a unor personaje din
anturajul socio-cultural al elevilor
Realizarea unor fragmente de
bandă desenată (cu posibilitatea
formării unor echipe de elevi
proveniţi din licee diferite)
Alte forme de exploatare a cărţii
şi a filmului propuse de elevi
Responsabili: G.Bădău, Viroica
Genţiana Onişoru, Lucreţia Bîrz
Februarie
2011
Valorizarea
proiectului
Publicarea produselor realizate pe
site-ul
https://sites.google.com/site/hccab
educativ/, pe blogul CDI şi/sau pe
blogul Bibliotecii CCD Alba
Realizarea unei sesiuni de
proiecte cu ocazia Zilelor
Colegiului HCC
Realizarea unei expoziţii
Responsabili: G.Bădău, L.Bîrz,
Viorica Genţiana Onişoru
CDI al CN
HCC
Număr de
participan
ţi
Impresii
şi
comentari
i
publicate
pe
http://bad
auhccproi
ecte.
wik.is
PRODUS(E) FINAL(E): CD + prezentări PowerPoint on-line.
VALORIZARE: realizarea unei sesiuni de proiecte şi a unei expoziţii cu ocazia
Zilelor Colegiului HCC.
IMPACTUL SCONTAT
-Modernizarea
practicilor
pedagogice.
-Consolidarea
parteneriatului cadre
didactice –
bibliotecar.
-Punerea elevilor în
situaţie de comunicare
reală în vederea
ameliorării capacităţii
lor de
exprimare/înţelegere
scrisă în limba
franceză.
-Dezvoltarea
capacităţii de căutare,
organizare, comparare
şi restituire de
informaţii despre un
-Conştientizarea
rolului de socializare
pe care îl poate avea
lectura şi activităţile
extraşcolare în
formarea
personalităţii elevilor.
-Consolidarea
parteneriatului părinţi-
cadre didactice.
19

scriitor/actor/regizor,
precum şi despre
mediul socio-cultural
în care trăieşte.
*Fişa proiectului a fost întocmită de prof. Georgeta Bădău
ECHIPA DE PROIECT
- Prof. coordonator: Georgeta Bădău
- Membrii echipei : Lucreţia Bîrz, Viorica Genţiana Onişoru
Femeia în proza lui Gheorghe Jurcă
20

Tipul proiectului: proiect educaţional local
Partenerii ac iunii:ț
- Casa Corpului Didactic Alba;
- Colegiul Na ional „Horea, Clo ca şi Crişan ” Alba Iulia.ț ș
Scopul general: Promovarea lecturii, a literaturii române în general şi a operelor
scriitorilor din judeţul Alba, în special a scrierilor lui Gheorghe Jurcă.
Obiectivele acţiunii:
Obiective didactice:
 Însuşirea şi/sau aprofundarea de către elevi a unor cunoştinţe legate de
opera scriitorului ales.
 Însuşirea de către elevi a unor informaţii legate de viaţa scriitorului.
Obiective documentare:
 Formarea deprinderii de lectură a unui text dat, analizarea lui şi redarea
impresiilor rezultate, în forme specifice.
Obiective educaţionale:
 Incitarea spre lectură a unor opere din literatura judeţului Alba, a operelor
lui Gheorghe Jurcă.
 Trezirea interesului pentru opera scriitorului ales.
 Formarea unor deprinderi de analiză a textului.
 Redactarea în format artistic neconvenţional a concluziilor unui studiu.
Descrierea acţiunii:
Acţiunea se desfăşoară în mai multe etape:
1. Etapa pregătitoare care constă în stabilirea obiectivelor, a activităţilor şi
a modului şi locului de desfăşurare.
2. Etapa de iniţiere care constă în anunţarea acţiunii către grupul de elevi
vizaţi, prezentarea acţiunilor şi a cerinţelor.
3. Etapa de documentare se face atât în bibliotecile participante la proiect
cât şi in orice altă bibliotecă, sub îndrumarea cadrelor didactice implicate în
proiect.
4. Etapa realizării activităţilor, în care elevii sub îndrumarea cadrului
didactic implicat în acţiune realizează sarcinile propuse pentru activităţile la
care s-au angajat.
5. Etapa realizării logisticii acţiunii.
6. Etapa realizării propriu-zise a acţiunii.
7. Etapa evaluării acţiunii se face ulterior şi constă în analiza
evenimentului şi elaborarea unor concluzii de către organizatoare.
Acţiunea constă în:
- Selectarea operelor lui Gheorghe Jurcă, care vor constitui obiectul
proiectului (bibl. Viorica Onişoru; bibl. Lucreţia Bîrz);
- Înscrierea elevilor în proiect (bibl. Lucreţia Bîrz);
21

- Repartizarea cărţilor pentru a fi citite (bibl. Lucreţia Bîrz);
- Citirea operei alese, selectarea din cadrul operei citite a textului care
descrie fizicul şi personalitatea personajului feminin ales (elevii implicaţi în
proiect);
- Redarea sub o formă imaginativă a personajului ales (desen, fotografie,
colaj) (elevii implicaţi în proiect);
- Prezentarea în public, pe scurt, a personajului şi a romanului ales (elevii
implicaţi în proiect).
Participanţi:
- Bibliotecara de la Casa Corpului Didactic Alba.
- Bibliotecara, elevi şi profesori de la Colegiul Naţional „Horia Cloşca şi
Crişan Alba Iulia.‟
Resurse financiare: banii necesari derulării activităţii sunt asiguraţi din
sponsorizări (cărţi donate de scriitor) i de către echipa proiectului.ș
Resurse materiale: spaţii ale Colegiului H.C.C. Alba Iulia; sala de lectură a
bibliotecii C.C.D. Alba; consumabile.
Durata proiectului: pregătirea acţiunii februarie-martie 2012; desfăşurarea finală
a acţiunii 14 martie 2012
Rezultate aşteptate: cel puţin 10 elevi, se vor înscrie, îm mod benevol, pentru
activităţile propuse; stârnirea interesului pentru lectură; însuşirea unor cunoştinţe
noi privind viaţa şi opera lui Gheorghe Jurcă.
Evaluarea acţiunii: numărul de elevi implicaţi în acţiune; participarea ca
spectatori a altor elevi, profesori, a publicului larg.
ECHIPA PROIECTULUI
Responsabili de proiect:
- Viorica Genţiana Onişoru, bibliotecar la Casa Corpului Didactic Alba.
- Lucreţia Bîrz, bibliotecar Colegiul Naţional H.C.C. Alba Iulia
Profesori colaboratori: Lodoabă Liviu; Cerbu Mioara; Busuioc Carmen;
Moldovan Dumitru; Pilţu Lucia; Secară Alina.
* Fişa proiectului a fost întocmită de bib. Onişoru Viorica Genţiana
22

Povestitor pentru o oră
23

GRUPUL ŢINTĂ: elevii claselor IX-XI
OBIECTIVE:
- Stimularea interesului şi motivaţiei pentru lectură;
- Formarea unor cititori activi, capabili de discernământ şi spirit analitic;
- Promovarea dialogului şi a comunicării în rândul elevilor;
- Stimularea talentului artistic şi a imaginaţiei creatoare.
- Conştientizarea la elevi a importanţei muncii în echipă, a cunoaşterii şi a
respectului faţă de efortul fiecăruia.
DURATA: Februarie 2012
Loc de
desfăşurare
Indicatori
1.02.2012 –
5.02.2012
Lansarea şi
mediatizarea
proiectului
-Realizarea de afişe;
blogul CDI:
Responsabil:
- Bîrz Lucreţia
elevi
interesaţi să
participe la
acţiune.
6.02.2012 –
8.02.2012
Stabilirea
grupelor de
lucru
- Elevii vor fi împărţiţi în
grupe formate din 2-3
persoane.
Responsabili:
- Busuioc Carmen
- Secară Alina
Sala de clasă Numărul
elevilor
participanţi
la acţiune.
9.02.12 –
15.02.12
Povestea mea
– sec iunile laț
care elevii pot
participa sunt:
punerea în
scenă a unei
poveşti;
crearea unei
poveşti (se
poate modifica
o poveste
cunoscută sau
elevii pot crea
propria lor
poveste);
ilustrarea unei
poveşti (elevii
pot realiza un
-Înrumarea elevilor pentru
finalizarea cu succes a
sarcinilor.
Responsabili:
-Busuioc Carmen
-Secară Alina
CDI
Sala de clasă
-Interesul
manifestat de
elevi pentru
activită ileț
propuse.
24

desen sau
grafică pe
calculator pe
marginea unei
poveşti)
16.02.12 –
23.02.12
Vă prezentăm
– elevii îşi
prezintă
creaţile
-Moderarea acţiunii;
-Stabilirea criteriilor de
jurizare pentru fiecare
secţiune;
-Stabilirea clasamentului
pentru fiecare sec iune.ț
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Busuioc Carmen
-Secară Alina
CDI -Calitatea
punerii în
scenă.
-Calitatea
pove tilorș
create.
- Calitatea
desenelor
realizate de
elevi.
24.02.12 –
25.02.12
Premierea -Crearea machetei pentru
diplome;
- Listarea şi multiplicarea
diplomelor;
-Înmânarea diplomelor.
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Busuioc Carmen
-Secară Alina
Sala de clasă
CDI
-Toţi elevii
participanţi
la proiect vor
fi
recompensaţi
cu diplome.
25.02.12 –
28.02.12
Filmuleţul
acţiunii
- Crearea filmuleţului
plecând de la fişa proiectului
şi de la fotografiile realizate
în cadrul proiectului.
Responsabil:
- Bîrz Lucreţia
CDI -Calitatea
filmuleţului.
PRODUS(E) FINAL(E): filmuleţul acţiunii; concurs; expozi ie.ț
VALORIZARE : Limbă şi comunicare
IMPACTUL SCONTAT
-Îmbunătăţirea
comunicării în
proiecte.
proiecte.
- Îmbunătăţirea
muncii în echipă.
-Îmbogăţirea
elevilor.
elevilor pentru
lectură.
-Conştientizarea
care au scopul de a
promova lectura.
de activitatea
culturală a
bibliotecii şcolare.
ECHIPA DE PROIECT: Bîrz Lucreţia; Busuioc Carmen; Secară Alina.
25

Scriitorul de lângă noi: Gheorghe Jurcă
26

OBIECTIVE:
- Stimularea interesului elevilor pentru lectură;
- Valorificarea şi promovarea scriitorilor locali.
DURATA: 26.03.2012 – 15.05.2012
Loc de
desfăşurare
Indicatori
26.03.12 –
2.04.12
Invitarea
scriitorului
-Contactarea scriitorului
pentru a-l invita la acţiune.
Responsabil:
-Bîrz Lucreţia
CDI HCC -Acceptarea
invitaţiei de
participare la
proiect.
2.04.12 –
6.04.12
Stabilim
detalii
- Se stabilesc, împreună cu
scriitorul, detaliile
evenimentului ( mod de
desfăşurare, data întâlnirii,
tema întâlnirii etc.)
Responsabil:
-Bîrz Lucreţia
CDI HCC -Toate detaliile
vor fi stabilite
astfel încât să
evităm
creearea unor
situaţii
neplăcute
pentru
persoanele
implicate.
6.04.12 –
1.05.12
Lansarea şi
mediatizarea
acţiunii
-Realizarea afişului acţiunii;
blogul CDI:
Responsabil:
-Bîrz Lucreţia
elevi interesaţi
să participe la
acţiune
6.04.12 –
1.05.12
Elevii îl
cunosc pe
scriitor prin
intermediul
operei sale
- Crearea fişelor de
lucru;
- Prezentarea cărţilor
scrise de domnul Jurcă
existente în CDI.
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Busuioc Carmen
-Lodoabă Liviu
-Pil u Luciaț
CDI HCC
Sala de
clasă
-Numărul de
elevi care
solicită spre
împrumut cărţi
ale domnului
Jurcă.
27

2.05.2012 E timpul să
vă cunoaştem
- Organizarea acţiunii.
- Dialogul elevi-scriitor.
Responsabili:
-Bădău Georgeta
-Bîrz Lucreţia
-Busuioc Carmen
-Cri an Alinaș
-Lodoabă Liviu
-Moldovan Dumitru
CDI -Numărul
elevilor
participanţi la
acţiune.
3.05.2012 –
15.05.2012
Ecouri ale
acţiunii
-Discuţii pe marginea
acţiunii.
Responsabili:
-Bădău Georgeta
-Bîrz Lucreţia
-Cri an Alinaș
-Lodoabă Liviu
-Moldovan Dumitru
-Pil u Luciaț
CDI
Sala de
clasă
-Numărul de
elevi care
realizează un
material
(articol etc.)
plecând de la
întâlnirea cu
scriitorul
Gheorghe
Jurcă.
3.05.12 –
15.05.12
Filmuleţul
acţiunii
-Crearea unui filmuleţ al
acţiunii.
Responsabil:
-Bîrz Lucreţia
CDI -Calitatea
filmuleţului.
PRODUS(E) FINAL(E): filmuleţul acţiunii.
VALORIZARE: Limbă şi comunicare; Consiliere şi orientare şcolară
IMPACTUL SCONTAT
-Îmbunătăţirea
comunicării prin
proiecte.
proiecte.
-O mai bună
cunoaştere de către
elevi a scriitorilor
locali.
-Îmbogăţirea
elevilor.
elevilor pentru
lectură.
-Conştientizarea
importanţei
întâlniri cu
personalităţi ale
culturii locale.
de activitatea
culturală a
instituţiilor de
învăţământ.
ECHIPA DE PROIECT: Bădău Georgeta; Bîrz Lucreţia; Busuioc Carmen;
Cri an Alina; Lodoabă Liviu; Moldovan Dumitru; Pil u Lucia.ș ț
28

E COOL să cite tiș
29

GRUPUL ŢINTĂ: elevii claselor IX-X
OBIECTIVE:
- Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de bibliotecă;
- Formarea obişnuinţei de a merge la bibliotecă şi de a se comporta adecvat;
- Încurajarea şi stimularea interesului elevilor pentru lumea miraculoasă a cărţii;
- Promovarea dialogului şi a comunicării în rândul elevilor;
- Stimularea gândirii critice, autonome şi reflexive în raport cu diferite mesaje
receptate;
- Abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi a argumentelor celorlalţi.
DURATA: 1 noiembrie 2011 – 1 iunie 2012
Loc de
desfăşu
rare
Indicatori
1.11.11
-7.11.11
Lansarea
proiectului
- Mediatizarea proiectului;
- Crearea de afişe şi flyere
pentru a face cunoscută
ac iunea.ț
Responsabil:
-Bîrz Lucreţia
CDI
HCC
-Numărul
persoanelor
interesate de
proiect.
7.11.11 –
14. 11.11
Stabilirea
graficului
- Stabilim grupelor de lucru
(maxim 15 elevi/ grupă);
- Stabilim perioada de lucru
pentru fiecare grupă (cel puţin
2 întâlniri cu fiecare grupă).
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Gligor Liliana
-Pil u Luciaț
-Rusu Sofica
-Suciu Gabriela
CDI
HCC
-Numărul
elevilor
participanţi la
proiect.
15.11.11 –
31.05.12
Citim
împreună – o
oră în care pur şi
simplu citim, fie
individual, fie în
cor. Putem citi
acceaşi carte sau
cărţi diferite
- Selectarea cărţilor care vor
face obiectul lecturii;
- Crearea fişelor de lucru.
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Gligor Liliana
-Pil u Luciaț
-Rusu Sofica
-Suciu Gabriela
CDI
HCC
-Modul în
care îşi
îndeplinesc
elevii
sarcinile de
lucru.
-Reacţiile
elevilor pe
parcursul
acţiunii.
15.11.11 -
31.05.12
Vă citesc -
ideea este ca
fiecare elev să
citescă un
- Moderarea acţiunii
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Gligor Liliana
CDI
HCC
-Reacţiile
elevilor pe
parcursul
acţiunii.
30

fragment din
cartea
preferată.
-Pil u Luciaț
-Rusu Sofica
-Suciu Gabriela
15.11.11 -
31.05.12
Impresii de
final –la finalul
fiecărei ore
elevii vor primi
un chestionar şi
vor fi rugaţi să-
şi noteze
opiniile. Vom
utiliza aceste
impresii pentru
a ne adapta
proiectul la
ceea ce doresc
elevii.
- Construcţia chestionarului.
- Analiza răspunsurilor
primite.
- Modificarea orelor de
lectură astfel încât acestea să
fie pe gustul elevilor.
Responsabil:
Bîrz Lucreţia
CDI
HCC
-Aprecierile
şi criticile
aduse de
elevi acţiunii.
PRODUS(E) FINAL(E): lectură publică.
VALORIZARE: Limbă şi comunicare; Consiliere şi orientare şcolară.
IMPACTUL SCONTAT
-Îmbunătăţirea
comunicării în
proiecte.
-Creşterea
interesului pentru
implicarea în
proiecte.
-Îmbunătăţirea
-Îmbogăţirea
elevilor.
elevilor pentru
lectură.
- Conştientizarea
care au scopul de a
promova lectura.
de activitatea
culturală a CDI.
ECHIPA DE PROIECT: Bîrz Lucreţia; Gligor Liliana; Pil u Lucia; Rusu Sofica;ț
Suciu Gabriela.
31

Când, cum şi de unde mă documentez
GRUPUL ŢINTĂ: elevii claselor IX-X
OBIECTIVE:
- Iniţierea şi formarea elevilor în cercetarea documentară;
- Reducerea distanţei culturale şi psihologice dintre elev şi carte;
- Identificarea tehnicilor specifice de lucru cu documentele;
- Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de bibliotecă;
- Stimularea interesului şi a motivaţiei pentru lectură.
DURATA: 1 Octombrie 2011 – 1 Iunie 2012
Loc de
desfăşurare
Indicatori
Octombrie
2011
Lansarea şi
promovarea
proiectului
-Realizarea afişului proiectului.
-Distribuirea de flyere.
-Publicarea invitaţiei de
participare la proiect pe blogul
CDI:
Responsabil: Bîrz Lucreţia
CDI HCC -Numărul
persoanelor
interesate de
proiect.
Noiembrie
2011 – Mai
2012
Învăţăm să ne
documentăm
- Stabilirea unui grafic al
proiectului pe clase.
- Redactarea fişelor de lucru.
- Planificarea orei.
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Busuioc Carmen
CDI HCC -Cel puţin 50%
dintre elevii
participanţi la
proiect şi-au
îmbunătăţit
abilităţile de
documentare
PRODUS(E) FINAL(E): fişe de lucru.
IMPACTUL SCONTAT
proiecte
interdisciplinare.
-Îmbunătăţirea
relaţiilor între colegi.
pentru lectură.
-Îmbunătăţirea
abilităţilor de
documentare.
-Îmbogăţirea orizontului
cultural al elevilor.
-Conştientizarea
importanţei participării
elevilor la proiecte
educative.
ECHIPA DE PROIECT: Bîrz Lucreţia; Busuioc Carmen.
32

Ce-mi propui să citesc?
GRUPUL ŢINTĂ: elevi (15-18 ani)
OBIECTIVE:
- Cultivarea interesului pentru lectură, a plăcerii de a citi şi a gustului estetic în
domeniul literaturii;
- Stimularea imaginaţiei şi a creativităţii elevilor;
- Facilitarea cunoaşterii de către elevi a tehnologiei moderne prin comunicare la
distanţă;
- Formarea unor cititori capabili de discernământ şi spirit analitic;
DURATA: 1 Noiembrie 2011 – 1 Iunie 2012
Loc de
desfăşurare
Indicatori
1 - 7
Noiembrie
2011
Lansarea şi
promovarea
proiectului
proiectului.
-Publicarea invitaţiei de
participare la proiect pe
blogul CDI:
Responsabil:
-Bîrz Lucreţia
CDI HCC -Numărul
persoanelor
interesate de
proiect.
7 - 18
Noiembrie
2011
Creăm un
blog
- Construim un blog pe
platforma wordpress.
- Creăm conturi pe blog
pentru fiecare elev implicat
în proiect.
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Busuioc Carmen
CDI HCC -Numărul
elevilor
pentru care
s-au creat
conturi pe
blog.
17
noiembrie
2011 – 25
Vă
recomandăm
– fiecare elev
-Administrarea blogului.
-Supravegherea muncii
elevilor.
CDI HCC - Cel puţin
50% dintre
elevii
33

ianuarie
2012
participant la
proiect va
posta pe blog
un articol prin
care
recomandă cel
puţin 5 cărţi de
citit (fiecare
carte
recomandată
este prezentată
în câteva
cuvite).
-Corectarea eventualelor
greşeli.
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Busuioc Carmen
participanţi
la proiect
vor
recomanda
cel puţin 5
cărţi pe
blogul
proiectului.
25 ianuarie–
24 aprilie
2012
Citesc şi
rezum –
Fiecare elev
implicat în
proiect îşi va
selecta un
roman pe care
îl va rezuma şi
va extrage
citatele
preferate.
Elevii vor
tehnoredacta în
word
rezumatele şi
citatele şi le
vor posta pe
blog.
- Ghidarea elevilor pentru ca
aceştia să-şi îndeplinească cu
succes sarcinile primite.
- Verificarea pe parcurs a
stadiului lecturii.
- Verificarea corectitudinii
articolelor postate.
- Verificarea îndeplinirii
sarcinilor de către elevi
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Busuioc Carmen
CDI HCC
Sala de clasa
-Fiecare
elev
participant
la proiect va
citi şi va
rezuma un
roman.
24 aprilie –
19 mai
2012
Vă prezint –
fiecare elev îşi
va prezenta
articolele
postate pe
blog, se va
pune accent pe
rezumatul
cărţii.
- Organizarea unei sesiuni
de comunicări.
- Moderarea ac iunii.ț
- Stabilirea criteriilor de
evaluare şi evaluarea
produselor elevilor.
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Busuioc Carmen
CDI HCC -Calitatea
prezentărilor
(design,
scrierea cu
diacritice
româneşti,
indicarea
surselor
imaginilor
utilizate)
20 mai -1
iunie 2012
Premierea - Crearea machetei pentru
diplome.
- Listarea şi multiplicarea
diplomelor.
- Acordarea de diplome
tuturor elevilor participanţi
la proiect.
-Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Busuioc Carmen
CDI HCC -Toţi elevii
participanţi
la proiect
vor primi
diplome.
34

PRODUS(E) FINAL(E): blogul proiectului; realizarea unei sesiuni de
comunicări.
VALORIZARE : Limbă şi comunicare; Tehnologii; Consiliere şi orientare
şcolară.
IMPACTUL SCONTAT
-Creşterea
motivaţiei pentru
implicarea în
proiecte
interdisciplinare.
-Îmbunătăţirea
relaţiilor între
colegi.
-Îmbunătăţirea
utilizării noilor
tehnologii.
pentru lectură.
-Îmbunătăţirea
abilităţilor în
utilizarea TIC.
-Îmbogăţirea
elevilor.
-Îmbunătăţirea
exprimării în faţa unui
public.
-Conştientizarea
importanţei
proiecte educative.
de activitatea
instituţiei de
învăţământ.
ECHIPA DE PROIECT: Bîrz Lucreţia; Busuioc Carmen.
35

Magia poeziei
OBIECTIVE:
- Stimularea talentului artistic şi a imaginaţiei creatoare;
- Apropierea elevilor de carte şi de poezie;
- Promovarea creaţilor elevilor;
- Îmbunătăţirea comunicării orale.
DURATA: Mai 2012
Data Activitatea Responsabilităţi Loc de Indicatori
36

desfăşurare
1 – 5 Mai
2012
Lansarea şi
mediatizarea
proiectului
- Realizarea de afişe.
- Promovarea acţiunii pe
blogul CDI.
https://hcccdi.wordpress.co
m
Responsabil:
-Bîrz Lucreţia
elevi interesaţi
să participe la
acţiune.
6 – 16 Mai
2012
O poezie în
imagini –
fiecare grupă de
elevi va
transpune o
poezie în
imagini
-Selectarea volumelor de
poezii.
- Stabilirea grupelor de
lucru.
- Supravegherea muncii
elevilor.
- Ghidarea elevilor astfel
încât aceştia să-şi
îndeplinească cu succes
sarcinile.
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Secară Alina
CDI HC -Calitatea
produselor
elevilor.
17 – 26 Mai
2012
Prezentăm
creaţia şi
suntem
recompensaţi –
fiecare grupă îşi
prezintă creaţia
(se recită poezia
şi se prezintă
imaginea
realizată)
- Moderarea acţiunii.
- Stabilirea criteriilor de
jurizare.
- Jurizarea creaţilor.
- Crearea şi multiplicarea
diplomelor.
- Înmânarea diplomelor
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Secară Alina
CDI HCC - Calitatea
prezentărilor.
- Toţi elevii
participanţi
la proiect vor
fi
recompensaţi
cu diplome.
15-24 Mai
2012
Pregătirea
ac iuniiț
„Poetul de
lângă noi -‟
întâlnire a
tinerilor elevi
creatori de
poezie.
- Identificarea i invitareaș
la ac iune a elevilorț
creatori de poezie din
Colegiul HCC.
- Pregătirea lansării
volumului de poezii „Noi
trecem prin timp a‟
Andreei Opincariu, fostă
elevă a colegiului.
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Lodoabă Liviu
-Moldovan Dumitru
- Secară Alina
-Suciu Gabriela
CDI HCC
Sala de
clasă
- Numărul
tinerilor
poe iț
interesa i deț
ac iune.ț
37

25 Mai 2012 „Poetul de
lângă noi”-
întâlnire a
tinerilor elevi
creatori de
poezie iș
lansarea
volumului de
poezii „Noi
trecem prin
timp a Andreei‟
Opincariu
- Moderarea ac iunii.ț
- Prezentarea volului de
poezii (prezentare realizată
de doamna Suciu Gabriela).
- Analiza crea ilorț
elevilor (prof. Lodoabă
Liviu).
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Lodoabă Liviu
-Suciu Gabriela
Sala
Multimedi
a
- Numărul
elevilor
participan iț
la ac iune.ț
- Calitatea
crea ilorț
elevilor.
PRODUS(E) FINAL(E): expoziţie; recital de poezie; lansare de carte.
VALORIZARE: Consiliere şi orientare; Limbă şi comunicare.
IMPACTUL SCONTAT
-Îmbunătăţirea
comunicării în
proiecte.
proiecte.
- Creşterea motivaţiei
elevilor pentru
lectură.
- Creşterea motivaţiei
activită i cu caracterț
educativ.
-Conştientizarea
care au scopul de a
promova lectura.
de activitatea
educativă a
instituţiei de
învăţământ.
ECHIPA DE PROIECT: Bîrz Lucre ia; Lodoabă Liviu; Moldovan Dumitru;ț
Secară Alina; Suciu Gabriela.
38

Întâlnire cu poetul şi criticul Aurel Pantea
*Acţiunea face parte din cadrul proiectului „Creativitate în spaţiul francofon
albaiulian , (proiect iniţiat şi coordonat de doamna profesoară Sonia Elvireanu).‟
39

Parteneri:
- Asociaţia Alba – La Manche Împreună;
- Consiliul Judeţean Alba;
- Universitatea „1 Decembrie 1918 Alba Iulia;‟
- Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga Alba;‟
- Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan Alba Iulia;‟
- Palatul Copiilor Alba.
OBIECTIVE:
- Valorificarea şi promovarea culturii locale;
- Promovarea lecturii în şcoală;
- Atragerea publicului adolescentin spre bibliotecă;
- Promovarea spiritului de echipă şi a iniţiativei individuale;
- Stimularea şi promovarea creaţiei la elevi.
DURATA: 1-22 Februarie 2012
Loc de
desfăşurare
Indicatori
1 – 21
februarie
2012
Lansarea şi
mediatizarea
acţiunii
acţiunii;
blogul CDI:
https://hcccdi.wordpress.co
m
Responsabil:
-Bîrz Lucreţia
elevi
interesaţi să
participe la
acţiune.
6-17
februarie
2012
Elevii îl cunosc
pe scriitor prin
intermediul
operei sale
- Crearea fişelor de
lucru;
- Prezentarea unor
volume de poezii ale
poetului Aurel Pantea.
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Elvireanu Sonia
-Lodoabă Liviu
CDI HCC
Sala de clasă
-Numărul de
elevi
interesaţi de
volumele de
poezii ale
poetului
Aurel Pantea.
6-17
februarie
2012
Elevii
realizează
coperte
plecând de la
volumele de
poezii ale lui
Aurel Pantea
- Stabilirea detaliilor
tehnice.
Responsabili:
-Bîrz Lucreţia
-Elvireanu Sonia
-Lodoabă Liviu
CDI
Sala de clasă
-Numărul şi
calitatea
copertelor
realizate de
elevi.
20 februarie Organizarea Responsabili: CDI
40

expoziţiei de
copertele
realizate de
elevi
-Bîrz Lucreţia
-Lodoabă Liviu
22 februarie Elevii în dialog
cu poetul Aurel
Pantea
Din program:
- Recital din
Jacques Prévert
– elevi de la
Palatul Copiilor
Alba Iulia,
coordonaţi de
doamna
profesoară Irene
Stânea.
- Moment
muzical – eleva
Laura Todică.
- Prezentarea
poetului Aurel
Pantea – drd.
Silviu Mihăilă.
- Recital de
poezie – eleva
Elena Marica.
- Dialogul elevi-
scriitor.
-Organizarea acţiunii
Responsabil:
- Elvireanu Sonia
CDI -Numărul
participanţilor
la acţiune.
-Ecouri ale
acţiunii.
PRODUS(E) FINAL(E): filmuleţul acţiunii; dialogul elevi-scriitor; expoziţie;
fişe de lucru.
IMPACTUL SCONTAT
-Îmbunătăţirea
comunicării prin
proiecte.
-Creşterea
interesului pentru
implicarea în
proiecte.
-O mai bună
cunoaştere de către
elevi a scriitorilor
locali.
-Îmbogăţirea
elevilor.
elevilor pentru
lectură.
-Conştientizarea
importanţei
întâlniri cu
personalităţi ale
culturii locale.
de activitatea
culturală a
instituţiilor de
învăţământ.
ECHIPA DE PROIECT
- Asociaţia Alba – La Manche (prof. Sonia Elvireanu).
- Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan Alba Iulia (prof. Cerbu Valer; CDI – Lucreţia Bîrz;‟
Catedra de limba română: prof. Cerbu Mioara; prof. Busuioc Carmen; prof. Lodoabă Liviu; prof.
Pilţu Lucia; prof. Secară Alina; prof. Dan Hauptcorn).
41

PRODUSE REALIZATE DE ELEVI ÎN CADRUL PROIECTELOR
PERSONAJE FEMININE DIN OPERA SCRIITORULUI GHEORGHE JURCĂ ILUSTRATE DE ELEVI
42

Diana Montiana
Ilustrată de Pop Diana, X G
„D-nă Marinela Montiana, aveţi o fiică atât de frumoasă, atât de bună, de
plină de sensibilitate, de delicateţe, de graţie, de atâtea şi atâtea virtuţii, pe care
condeiul meu, oricât de curajos ar fi în clipele acestea, nu are tăria să le înşiruie pe
toate (p.131).‟
Jurcă, Gheorghe. Un umăr pentru un suspin. Alba Iulia: Ed.Universul Şcolii,
2010
Felicia
Ilustrată de Sabău-Tătar Laura X D
43

„Blondă ca soarele, ochii scânteietor de albaştri şi adânci ca iezerele de
munte, vorba caldă, sprinţată, tropicală .‟
Jurcă, Gheorghe. Steaua neagră a melancoliei. Alba Iulia: Ed. Universul
Şcolii, 2010.
Manuela
Ilustrată de Pîclişan Ionela, IX C
44

„În noaptea dinspre duminică, când trebuia să-i dau telefon Manuelei nu am
avut strop de somn. Aveam să intru într-o nouă zodie a vieţii mele, mai bine spus a
tinereţii mele. O plăceam pe tânăra fată, îi simţeam trupul de jar alături de al meu,
mă păştea o mare provocare. O iubeam, Gabriele, o iubeam, asta e! Nu te ascunde
de realitatea asta că nu faci bine. Avea un corp aproape perfect, picioarele lungi aşa
cum îmi place mie să aibă toate fetele din lume, parantezele şoldurilor îi înfloriseră
şi mă trimiteau cu gândul la baiaderele Orientului, gura, ah, gura, mică, mică,
rotundă ca de copil, cu buzele cărnoase, umede şi colţurile gurii mereu ridicate a
voie bună, a fericire; părul şaten, umerii rotunzi, catifelaţi, fragezi, claviculele ca
nişte baghete fin lustruite, dinţii? Oricând putea fotografia pentru a face reclamă
pastei de dinţi; ochii, oh, ochii, nişte oglinjoare adânci în care puteai să vezi orice,
de la fâlfâiri nevăzute de aripi, la frunze căzătoare, raze calde şi lunecoase de soare
sau de lună, privind în ochii ei parcă ţi se şterge memoria, împreună cu multe
altele, în schimb niciodată nu-ţi arde să abordezi prezentul cu luciditate, ci doar să
priveşti cu entuziasm viitorul. Odată cunoascând-o, nu i-ai fi uitat aromele trupului
nici chiar pe fundul oceanului . (Capitolul patru)‟
Jurcă, Gheorghe. Tandreţe şi Cafea. Alba Iulia: Ed.Universul Şcolii, 2009.
O Zână
45

Ilustrată de Rusu Georgeta Gabriela, IX F
„S-a ridicat trupul unei fete înalte şi suple, îmbrăcate în straie de brocart şi
care avea în păru-i auriu prinse câteva flori de câmp. S-a apropiat de mine cu
trupul ei diafan, ce răspândea nişte miresme parcă de pe altă lume... (p. 15).‟
„...acestei fete cu cosiţe de aur şi cu chip de zână (p.17).‟
„...şi-n păr, aşa cum am mai spus, flori de sânzâiene şi de grosamă, de alior,
margarete. Ochii îi erau ca peruzeaua, aşa cum citisem în basme (p.17).‟
Jurcă, Gheorghe. Fata de la capătul lumii în Noaptea la castel. Alba Iulia:Ed.
Universul Şcolii, 2009.
Tempara Ştefănescu
Ilustrată de Biro Ioana XI F
46

„Femeia, care nu avea nici un gram de grăsime pe şolduri sau pe abdomen, s-
a aşezat ritualic pe un scăunel cu patru picioare şi ţinându-şi mâinile pe genunchi
aştepta să vină bărbatul şi s-o biciuiască cu o măturice în timp ce din canceu turna
apă caldă pe umeri, pe braţe, pe cap, apă care pornea apoi râuri, râuri ajungând în
delta dintre coapse (p.30).‟
Jurcă, Gheorghe. Sihastra în Nopatea la Castel. Alba Iulia: Ed.Universul
Şcolii, 2009.
Ursula
47

Ilustrată de Avram Georgiana, XI F
„Părea un manechin furat din vreo vitrină şi însufle it‟ț
„Rămăsese în picioarele goale şi albe ca nişte baghete de alabastru. Şi-a
dezvelit – paronia din ea – picioarele până sus, la rădăcina trunchiului feminin .‟
JURCĂ, Gheorghe. Noaptea la castel în Noaptea la castel. Alba Iulia: Ed.
Universul Şcolii, 2009.
Gabriela
Ilustrată de Marius Pop, IX C
48

„... doar ochii cenuşii, depărtaţi, adânci şi foarte atenţi, sub sprâncenele negre
nu prea regulate şi buzele băieţeşti îndărătnice, arse de soare, nu prea mult preţuite
de cunoscătorii frumuseţii feminine... (p. 125).‟
JURCĂ, Gheorghe. Pe itorii Penelopeiț în Steaua neagră a melancoliei:
memorii şi confesiuni. Alba Iulia: Ed. Universul Şcolii, 2009.
POVEŞTI CREATE ŞI ILUSTRATE DE ELEVI
49

Lângă lacul îngheţat
Comşa Dalia Maria, Lupean Maria Diana,
Rus Dragoş, IX G
M-am trezit în amorţeala dimineţii, atunci când razele soarelui îmi atingeau
faţa. Încercam să-mi amintesc ce se întâmplase: Oare a fost un vis? Simţeam cum
mintea mea fuge în toate părţile. Încercam să înţeleg ce s-a întâmplat seara trecută,
dar n-am izbutit. Aveam mult prea multe idei în minte. Am hotărât să merg pe
balcon să iau puţin aer proaspăt şi rece de dimineaţă, speram să mă mai liniştesc.
După ce am făcut câţiva paşi, am simţit că ameţesc, nu ştiu de ce, dar o durere
scurtă mi-a străbătut tot corpul. Era o zi minunată de iarnă. Cu toate acestea, razele
soarelui străluceau suficient încât să îmbrace marmura balconului într-un înveliş de
lumină. Am privit spre ghirlanda de trandafiri ce se căţăra pe balcon, parcă
agăţându-se de viaţă, ca să supravieţuiască. Petalele acestora erau roşii ca focul şi
pline de rouă. Le-am privit câteva secunde bune, până ce am simţit un miros
familiar şi m-am întors în cameră.
Pe masă era aşezat cu grije un crin alb, la fel de pur ca şi pătura de zăpadă ce
acoperea pământul. În momentul în care l-am văzut mi-am amintit totul.
Cu o seară în urmă, mă plimbam pe lângă lacul îngheţat din apropierea casei
mele. Cândva îmi doream atât de mult să fiu patinatoare artistică, exact ca şi mama
mea. Vroiam să ajung la fel de faimoasă ca şi ea, dar din cauza unui accident pe
care l-am avut acum doi ani, am fost nevoită să renunţ la acest vis.
Sufletul îmi era plin de regrete, vroiam să fiu normală, nu o fată bogată care
urma să moştenească toată averea părinţilor. Vroiam altceva de la viaţă, vroiam să
fiu cunoscută şi importantă pentru ceea ce fac eu, nu pentru realizările părinţilor
mei. Vroiam prieteni adevăraţi, nu doar oameni falşi care stau alături de mine
pentru avere. Sute de angajaţi şi servitori roiau în jurul meu încercând din răsputeri
să-mi facă pe plac pentru a nu-şi pierde slujbele de care aveau atâta nevoie. Mereu
trebuia să mă cmport exemplar, luam lecţii de bune maniere şi învăţam limbi
străine pentru a fi suficient de pregătită pentru momentul în care voi primi
moştenirea familiei şi voi deveni contesă. Eram singură la părinţi, deşi întotdeauna
mi-am dorit un frate sau o soră. Prieteni adevăraţi nu aveam, doar aristocraţi, plini
de ei înşişi. Nu mă suportau prea mult. De fapt, cred că stăteau lângă mine din pur
interes, sperând să câştige ceva din treaba asta. Să fiu sinceră, nici eu nu-i plăceam,
dar tatăl meu spunea că trebuie să stau doar lângă oameni de seamă pentru că sunt
un om important al societăţii. Să fie adevărat? Asta înseamnă să fii un om
important? Bani, invidie şi falsitate? Nu, eu nu cred asta. Eu cred că a fi important
înseamnă să fi plăcut de oameni, să îi ajuţi, să fie mereu lângă tine orice s-ar
întâmpla şi să te accepte pentru ceea ce eşti, pentru sufletul tău şi pentru
personalitatea ta.
Aceasta nu era cea mai rea parte a vieţii mele; tata alesese şi cu cine mă voi
căsători. Este vorba despre fiul unui ambasador german. Numele lui e Carol. Nu e
o persoană rea, dar nu îl iubesc. Cine m-ar auzi ar spune că sunt nebună, deoarece
50

Carol era considerat visul oricărei fete: înalt, blond, cu ochi căprui, un bărbat
puternic, educat, umblat prin lume, provenind dintr-o familie aleasă. Însă toate
astea, nu aveau nici o importanţă pentru mine. Din câte ştiu, nici el nu era
îndrăgostit de mine. În inima lui exista o altă fată, doar că iubirea lor era
imposibilă. Familile nostre s-au înţeles astfel încât noi doi să ne căsătorim.
Dintr-o dată mi-a zburat gândul la mama. Oare şi ea a fost obligată să se
căsătorească cu tata? Mama era patinatoare. De ce familia tatei ar fi ales-o ca soţie
pentru el? Nu pot înţelege. Dar dacă ei au vrut să fie împreună, atunci eu de ce nu
sunt lăsată să-mi aleg singură fericirea? Nu îmi pasă dacă e sărac sau bogat, dacă e
dintr-o familie importantă sau nu. Vreau doar să-l iubesc şi să mă iubească, vreau
să fim mereu împreună.
În secunda următoare, când am zărit din nou crinul pe masă, gândurile mele s-
au întors din nou la lacul îngheţat. Îmi amintesc că am încercat să merg pe gheaţă
şi aceasta s-a crăpat, iar eu am căzut în apa rece. Dar atunci... de ce mă aflu aici?
Trebuie să fi murit, la cât de rece era apa. Cineva m-a salvat, dar cine şi de ce ?
Aveam de gând să aflu !
După ce am luat micul dejun împreună cu familia mea şi cu Carol, care a fost
invitat la masă pentru a se planifica nunta, m-am îmbrăcat şi m-am întors la lac.
Avusesem dreptate: cineva m-a scos din apă şi m-a dus acasă şi tot acel cineva mi-
a lăsat şi crinul în cameră. Se pare că era un crin din tufa de lângă lac, căreia până
acum nu îi dădusem foarte mare importanţă. Gheaţa era încă crăpată în locul unde
am căzut. Nu am îndrăznit să mai păşesc pe lac, dar m-am apropiat, observând un
medalion din argint, ce strălucea în zăpadă. Pe el era inscripţionat un dragon, ca un
fel de blazon al familiei. Al cui o fi? Oare cine m-a salvat pe mine l-a pierdut în
grabă? Eram aproape sigură: dacă voi găsi proprietarul medalionului, îmi voi găsi
salvatorul. Am început să merg zilnic la lac, sperând să-l întânesc, dar în zadar.
Într-una din zile, după ce am terminat prânzul, tatăl meu m-a trimis să-i spun
unui argat să-i pregătească calul. Tot atunci, tatăl meu m-a anunţat că nunta mea va
fi peste două luni şi mi-a spus să încep să mă pregătesc. Ştiam că asta se va
întâmpla. Nu am reuşit să mă resemnez încă, motiv pentru care nu am fost prea
fericită la aflarea veştii.
Când m-am dus la grajduri, singurul argat pe care l-am găsit era Brad, un
bărbat înalt, brunet, cu ochii verzi. Ce-i drept puţin cam stângaci, dar părea să aibă
un suflet bun. I-am spus să-i pregătească calul tatei şi mi-a încuvinţat din cap ca şi
cum ar fi spus: „Imediat, domnişoară Elizabeth“. Ochii săi păreau destul de trişti.
Oare se simţea la fel de singur ca şi mine?
Noaptea următoare, nu am putut să dorm, mă gândeam la salvatorul meu.
Vroiam să ştiu cine e, să văd ce fel de persoană este. M-am răsucit în pat timp de
vreo jumătate de oră până când m-am hotărât să iau o gură de aer. M-am dus în
grădină. Am mers spre grajduri, să-mi văd calul. Brad era acolo. Se pare că nici el
nu putea dormi. Când m-a văzut a vrut să plece, dar l-am oprit. Mi-a spus că nu se
cuvine ca un simplu argat precum el să stea de vorbă cu fata stăpânilor. I-am spus
că nu-i adevărat, că nu mă interesează rangul şi în cele din urmă l-am convins să
rămână puţin cu mine. Am vorbit de toate, de la cai până la familia mea şi a lui. Se
51

pare că şi el provenea dintr-o familie de viţă nobilă, dar părinţii lui au fost asasinaţi
şi toată averea familiei a fost furată când el era doar un copil. Brad nu mai avea
fraţi sau rude apropiate. Era exact ca şi mine, doar că el a fost nevoit să se descurce
singur după ce i-au murit părinţii. A dormit pe unde a apucat şi a muncit de mic
pentru a putea supravieţui, de aceea nu a putut merge la şcoli importante sau să
călătorească prin lume. Pe la vârsta de paisprezece ani tatăl meu l-a găsit pe stradă
şi i-a dat un adăpost, iar mai târziu l-a angajat la noi, de atunci lucrând aici. M-a
surprins să aud acest lucru. Nu mă aşteptam la un gest ca acesta, de obicei, tatăl
meu este o persoană puţin mai rece.
După acestă întâmplare, eu şi Brad am mai stat câteva nopţi împreună la
poveşti. Aşa am descoperit că avem multe lucruri în comun, că ne place să stăm
unul în compania celuilalt şi încetul cu încetul ne-am îndrăgostit. Am hotărât că
pentru moment vom ţine povestea noastră acunsă, dar i-am promis lui Brad că în
curând îmi voi înfrunta familia şi voi rupe logodna cu Carol. A fost de acord. Eram
atât de fericită încât nici nu mă mai gândeam la salvatorul meu, dar am păstrat
medalionul în caz că-l voi întâlni într-o zi.
Era deja începutul lunii martie. Mai rămăsese o lună până la nunta mea şi
trebuia să vină primăvara, cee ce însemna că gheaţa de pe lac se va topi în curând.
Am hotărât să-l iau pe Brad şi să merg cu el acolo, aceea fiind ultima dată când mă
voi duce la lac. Am plecat fără să ştie nimeni. El nu ştia unde îl duc, iar când a
ajuns acolo a rămas blocat, privind lacul, ca şi când şi-ar aminti ceva. Nu l-am
întrebat nimic, nu vroiam să-l supăr. A vrut să patinăm; nu ştiam că Brad ştia să
patineze. Deşi îmi era frică că se va întâmpla din nou un accident, nu vroiam ca el
să ştie despre acea întâmplare, aşa că nu am spus nimic.
Am observat că tatăl meu începuse să bănuiască ceva, motiv pentru care am
hotărât că sosise timpul să rup logodna, dar înainte de toate îl voi consulta pe Brad,
la noapte când ne vom întâlni din nou în grădină.
Am ieşit afară, Brad mă aştepta. Acum părea fericit, nu mai avea acei ochi
trişti de altă dată. Am dansat sub lumina lunii. I-am spus ce s-a întâmplat cu tatăl
meu. M-a întrebat dacă sunt sigură că vreau să rup logodna. I-am răspuns ferm că
da. Atunci m-a luat în braţe. În acel moment i-am zărit semnul de pe braţul stâng.
Era acelaşi cu cel de pe medalionul de lângă lac. L-am întrebat ce se întâmplă, aşa
că nu a avut de ales şi mi-a spus totul. Mi-a spus că el este cel care m-a salvat în
seara aceea şi că el m-a adus acasă. Mi-a spus că acel simbol era blazonul familiei
lui şi că este singurul lucru pe care îl mai avea de la părinţii săi. Mi-a spus că mă
iubeşte şi că acel crin mi l-a lăsat ca semn al iubirii pe care mi-a purtat-o
întodeauna în secret şi că acea privire tristă a lui provenea din cauza faptului că nu
puteam fi împreună. Acesta este deci motivul pentru care Brad a rămas blocat
atunci când am fost la lac, îşi amintea cum m-a salvat. Nu-mi venea să cred,
salvatorul meu era şi alesul inimii mele, cel căruia îmi doream să-i fiu soţie.
Am hotărât că-l vom înfrunta împreună pe tatăl meu şi dacă acesta nu va fi de
acord ca noi doi să ne căsătorim vom fugi împreună. Carol a aflat toată povestea şi
spre surprinderea mea, el era hotărât să ne ajute dacă va fi nevoie. Mi-a spus că
52

odată ce logodna va fi ruptă îşi va înfrunta şi el familia şi v-a lupta pentru aleasa
inimii sale.
Atunci când am vorbit cu tatăl meu, acesta părea mai degrabă agitat şi speriat
decât nervos.
L-am obligat să-mi spună ce se întâmplă. Mi-a spus că el şi cu mama au ales
să fie împreună. Mama aştepta un copil, acel copil fiind eu. Familia tatei nici nu a
vrut să audă de aşa ceva, aşa că i-a dat de ales: ori o părăsea pe mama şi pe copil,
ori era dezmoştenit. Tata nu ne-a părăsit, drept urmare a fost nevoit să renunţe la
avere. Având în vedere situaţia, tatăl lui Carol l-a ajutat cu bani, pământuri, casă şi
tot ce avea nevoie cu condiţia ca eu, atunci când v-a veni timpul, să mă mărit cu
fiul său mai mic, care încă nu se născuse. Tatăl meu a acceptat, deoarece dacă nu
făcea acest lucru nu avea cu ce să mă crească şi nici el cu mama nu aveau din ce
trăi. A sperat mereu că eu îl voi iubi pe Carol, dar n-a fost aşa, iar acum că logodna
va fi ruptă, tatăl meu va trebui să renunţe din nou la tot şi probabil va fi închis
pentru încălcarea jurământului făcut ambasadorului.
Fiul ambasadorului a fost şi el de faţă şi nu i-a venit să creadă ce auzise. Ne-a
sfătuit pe mine şi pe Bard să plecăm din ţară şi să ne vedem de fericirea noastră
pentru că aici nu vom putea fi niciodată împreună. Mi-a promis că v-a avea el grije
de familia mea şi când totul va fi în ordine mă v-a ajuta să mă întorc acasă. Părinţii
mei au fost de acord şi am plecat cât mai repede posibil.
Acum sunt căsătorită şi am un copil. Am început să-mi construiesc o nouă
viaţă. Am aflat că părinţii mei sunt bine. Tatăl meu a înapoiat toată averea
ambasadorului, care a murit de curând. Carol l-a ajutat să nu fie închis şi de
asemenea să-şi recupereze moştenirea care era a lui de drept. Carol s-a căsătorit la
rândul lui şi are doi copii. Aştept cu nerăbdare ziua când mă voi întoarce din noua
acasă şi presimt că acea zi va veni foarte curând.
Motelul legendă
53

Totoian Diana, Budui Marina,
Paştiu Andrei, IX G
Totul se schimbă într-o zi minunată de vară când în casa familiei Monty,
Melissa se hotărăşte să plece împreună cu familia sa la Paris, la nişte rude mai
îndepărtate. Melissa era o fată obişnuită la prima vedere, dar diferită prin felul ei
de a fi. Ea avea în jur de 14 ani, o vârstă destul de fragedă şi înşelătoare, când te
laşi dus de valurile iubirii peste măsură.
Maşina era pregătită de plecare, încărcată cu bagaje, dulciuri pentru drum,
jocuri interesante şi misterioase pentru ca Melissa şi fratele ei mai mic, Albert, ce
avea doar 7 ani, să nu se plictisească. Cei doi, împreună cu părinţii lor, au părăsit
micul lor orăşel numit San Francisco şi s-au aventurat necunoscutului. Pe drum,
înainte de a ajunge la grandiosul ocean, cei patru s-au hotărât să-şi petreacă
noaptea la un motel de la marginea unui orăşel neştiut de foarte mulţi oameni.
Aceasta avea să fie o decizie foarte proastă deoarece avea să se întâmple ceva
nedefinit, nedesluşit şi incitant. Odată ajunşi la acest motel, tatăl Melissei, Robert a
mers să închirieze o cameră pentru patru persoane. Odată ce a intrat a avut o
senzaţie de rece, dar în acelaşi timp de bine. La recepţie nu era nimeni momentan
şi era pus un bileţel, parcă îngălbenit de vreme, dar totuşi data specifica ziua
respectivă. Pe bilet se afla o pată de cerneală parcă în formă de dragon...dar poate
era doar imaginaţia bogată a lui Robert, una dintre calităţile lui de invidiat. Lângă
pată se găsea înghesuit, un scris micuţ, înclinat spre stânga, fapt ce rezultă că a fost
scris de o persoană stângace, ce spunea aşa: „Plecat momentan în cealaltă
dimensiune, vă rog reveniţi!“ Robert a crezut că acest bileţel este cu siguranţă o
glumă a cuiva şi a început să strige după persoana care distribuia camerele
motelului.
Melissa, pierzându-şi răbdarea să stea afară cu mama ei, Lisa, şi fratele ei, s-a
tras din braţele mamei şi a intrat pe uşa de lemn a motelului, cu clanţe vechi,
aurite, parcă din anii 1800. Când a făcut primul pas în încăperea uitată de vreme,
ceva i s-a întâmplat Melissei. Un aer rece, de teamă, dar totuşi plăcut i-a cuprins
fetei întreaga fiinţă şi nu s-a putut abţine să mai înainteze măcar puţin, câţiva paşi
mărunţi de fetiţă ce are 36 mărimea la pantofi. Mergând, începe a-l striga pe tatăl
ei, dar acesta nu răspunde. Fata a mers la recepţie şi a găsit şi ea bileţelul pe care îl
văzuse tatăl său cu câteva minute mai devreme. Izbucnind în râs, Melissa a urcat
scările motelului ce parcă mai fusese călcat de câteva mii de picioare. La etaj, tatăl
se uita fascinat la o pictură antică ce parcă nu făcea parte din acestă dimensiune.
- Tată, te-am strigat, dar nu cred că m-ai auzit... spuse Melissa.
- Îmi pare rău, cred că eram prea concentrat să asamblez aceste bucăţi din
pictură. Dacă nu ai observat acest tablou e precum un puzzle.
- Dar se pare că unele bucăţi lipsesc, uite... imaginea conţine 3 capete de
dragon ce lipsesc. Dar iată! Un bileţel.
„Rezolvă misterul celei de-a paisprăzecea dimensiuni“.
Ceva ciudat se întâmpla acolo... cineva ştia că familia Monty va ajunge aici şi
i-a lăsat o droaie de bileţele ciudate. Cred că cineva are chef de jocuri prosteşti...
54

Mama fetei şi fratele se plictisiră în maşină şi nu ştiau de ce cei doi nu mai
vin. Dacă li s-a întâmplat ceva...? Lisa şi Albert au intrat şi ei pe poarta
întredeschisă şi au văzut un loc părăsit parcă de orice lucru viu. Lisa a început să
strige după soţul şi fata ei, iar un ecou neliniştitor se auzea parcă până-n cer şi
înapoi. De la etajul următor se auzi vocea Melissei:
- Mamă, vino aici, sus. Tata e cu mine.
Dar tatăl fetei încremenise precum o statuie când a găsit, sub covorul prăfuit
una dintre piesele ce lipseau din tablou. Acesta a pus piesa la locul ei. În acel
moment, tot holul motelului parcă s-a transformat. Totul era curat, candelabrul
format din sute de cristale argintii strălucea, iar covorul era de un roşu aprins
precum o flacără eternă.
Atunci se auzi vocea lui Robert:
- Am încercat uşile, toate sunt deschise. Aduce-ţi bagajele necesare pentru că
rămânem aici câteva zile!
Auzind acestea, Lisa a spus că nu este de acord, dar a renunţat atunci când l-a
văzut pe soţul ei fascinat de cele întâmplate şi parcă pregătit să se arunce în foc
pentru a rămâne aici, la motelul Lakemade de lângă orăşelul mic, de lângă lacul cel
limpede în care se oglindea luna parcă prea plină pentru o noapte ca aceea. Lisa
adusese o parte din bagaje, strictul necesar pentru o noapte sau două, dar avea
strania presimţire că îşi va petrece mai mult timp decât credea în acel moment.
Se adunară toţi patru într-o cameră mare a motelului pe uşa căruia scria:
Dormitorul imperial. Albert, fratele mai mic al Melissei, adormi pe salteaua moale
a patului făcut din lemn masiv pentru a nu se strica nici peste secole. La geamul
uşor întredeschis al camerei bătea o ramură înflorită de cireş dulce care transmitea
un miros îmbietor de dor şi dorinţă.
Mama copiilor, Lisa, era puţin îngrijorată din cauza soţului său care avea o
stare continuă de agitaţie. Dar, obosită fiind, adoarme cu capul rezemat de poalele
patului, acoperit cu o pătură groasă de lână ce era foarte greu de întins.
Afară, cerul era destul de senin... doar norişorii care nu au mers încă să se
culce se mai vedeau în văzduhul uşor fumuriu. Era o noapte destul de călduroasă
fiind vară, iar luna ce se oglindea trainic în lacul de lângă motel, era hipnotizantă şi
de admirat. Parcă te atrăgea cu o forţă nedefinită şi incredibilă. Puteai să stai ore în
şir la fereastra uşor prăfuită a dormitorului imperial şi să priveşti...doar să priveşti
cum galbenul auriu al lunii nemaivăzute încearcă să te absoarbă din priviri puţin
câte puţin. Văzând acestea, Melissa îl trezeşte pe tatăl său parcă hipnotizat fiind,
spunându-i:
- Pari îngrijorat, dar nu ştiu de ce.
- Nu înţelegi! Simt că locul meu este aici, că am mai călcat parchetul acesta
şters o dată în viaţă... Am senzaţia că cineva a voit ca noi să fim aici. De ce totul
este atât de perfect şi uşile sunt deschise, dar nu e nimeni...?
- Şi eu am simţit că aparţin acestui loc din prima clipă în care am atins
pragul uşor prăfuit şi înclinat spre stânga al uşii, dar am crezut că sunt eu mai
ciudată şi nu am vrut să spun nimănui ceea ce mi se întâmplase. Dar da... parcă
55

sufletul mi se deschise şi totul devenise atât de familiar încât parcă mai
petrecusem aici o altă viaţă.
- Nu eşti deloc ciudată, fiica mea. Şi eu am avut o impresie stranie, dar totuşi
sigură despre acest loc, ca şi cum o parte, cât de mică, din sufletul meu mai
fusese aici în trecut. Mă miră faptul că mama şi fratele tău nu au simţit nimic, au
adormit fără nici un fel de gând, de dorinţă...
- Şi biletul de la recepţie... cu cealaltă dimensiune... asta înseamnă o altă
lume?
- Într-un singur mod putem afla. Ştii tabloul din holul motelului, cel ca un
puzzle, pe care îl priveam atât de intens de parcă mă sorbea din priviri?
- Da... capetele dragonului lipseau...
- Dar am găsit eu una, şi atunci când am pus-o cu grije la loc tot holul s-a
transformat. Toate piesele erau intacte şi candelabrul strălucea cu atâta putere
încât şi soarele se oglindea înlăuntrul său. Iar atunci când am pus piesa a picat
acel bileţel pe care scria să rezolvăm misterul celei de-a paisprezecea dimensiuni.
Dar dacă vom găsi toate piesele acestui puzzle, poate totul se va transforma, sau
poate se va deschide poarta acelei dimensiuni sau cine ştie ...?
- Am senzaţia că cineva a vrut să ajungem aici pentru a desluşi ceva ce nu a
mai fost atins de alte mâini... de aceea noi doi simţim că suntem una cu acest loc,
pentru că am fost aleşi pentru asta. Nu mama, nu Albert, ci noi, eu şi cu tine. Ăşa
simt, în adâncul sufletului meu, parcă atât de adânc încât nu pot defini, că sunt de
aici, sunt una cu acest loc magic şi nimic nu mă va putea opri să descoper ce
ascunde acestă lună galben-aurie şi misterioasă ce se oglindeşte în lacul de lângă
micuţul motel uitat de lacrimi şi urgie, Lakemade.
Se înegri cerul atât de tare încât însuşi negrul parcă era prea palid pentru a se
arăta nouă. Luna cea misterioasă se oglindea în continuare în negrul aprins de
atâta putere şi dorinţă, dar parcă nu mai vroia... era destul. Vroia să plece, să îşi
caute o nouă casă, un nou loc în care să-şi îmbibe culorile acelea de galben-auriu.
Totul dormea, nici gâzele ce mai dădeau târcoale prin tăcerea nedefinită a nopţii
nu se mai auzeau... amorţiră. Doar cei doi, tată şi fiică, stăteau îngânduraţi
neştiind de fapt care e scopul lor în acestă lume şi de ce unele lucruri sunt atât de
inexplicabile, dar există. Frumuseţea aceea ce înconjura motelul Lakemade era
mult prea pură, prea eternă şi nu se putea citi, puteai doar să priveşti spre neatins
şi să te gândeşti că ceva acolo e nedescoperit de mâna omului. Melissa ştia că
acolo, undeva, se ascunde cealaltă lume, dar nu ştia unde, în cerul cel negru al
nopţii ori în adâncul lacului luminat de măreaţa lună atât de nepăsătoare şi ferită
de lumea acesta fără răspunsuri. Istoviţi de toate lucrurile la care nu puteau
răspunde, cei doi atraşi de acest loc nemaipomenit cedară şi se lăsară atraşi de
negrul nedesluşit ce i-a trimis direct spre eternul viselor şi spre nemărginire.
Adormiră şi totul deveni amorţit în noaptea aceea. Toţi dormeau, nici măcar luna
nu se mai mişca vreun pic. Soarele ieşi alene, crăpând întunericul nopţii celei
infinite, şi îi împinse pe cei patru să se trezească din etern. Era dimineaţă şi o
nouă zi avea să înceapă la motelul Lankemade. Lumina pătrundea agale printre
draperiile uşor prăfuite ale dormitorului imperial şi trecu direct prin ochii Lisei
56

care se trezi îndată neştiind de ce puterea nopţi a istovit-o atât de mult încât a
dormit peste 12 ore. Ea îi trezi şi pe ceilalţi, aduse nişte batoane din maşină
pentru a mânca şi nişte ciocolată pentru a căpăta energie pentru o nouă zi, plină
de necunoscut. După ce mâncară pe săturate, Melissa îi spune tatălui său:
- Haide să mergem să căutăm. Ştii bine ce ai spus aseară. Dacă vom găsi
celelalte piese din puzzle avem şansa să descoperim nedefinitul acestei lumi.
- Trebuie să mergem, dar unde...? De unde să începem? Întreabă tatăl.
- Cred că am o ideee! Zise Melissa. Ştii că prima piesă am găsit-o în holul
motelului care era destul de deteriorat şi după aceea am intrat aici, în dormitor,
unde totul era la locul său şi bine păstrat. Cum se face că într-un loc totul este
dezordonat, iar în celălalt nu? Şi ţii minte că după ce am pus piesa găsită în hol, tot
holul s-a schimbat şi a devenit ordonat, precum dormitorul. Deci, eu cred că tot ce
avem de făcut este să căutăm în camerele sau în locurile dezordonate şi prăfuite,
pentru ca atunci când vom pune piesa totul să devină imaculat. Ce zici tată?
- Eşti un geniu, fata mea dragă. Haide să încercăm celelalte uşi acum, cu forţe
noi.
- Iarăşi plecaţi pentru nimic? Zise Lisa. Ştiţi că vă pierdeţi timpul deageaba şi
nu veţi descoperi supranaturalul chiar voi. Eu tot nu înţeleg de ce mai trebuie să
stăm aici!
Lisa spuse totul cu o răceală de nedescris. Parcă fiinţa ei se schimbase iar
vocea te lăsa rece şi fără cuvinte. Deodată Albert, fratele cel mic al Melissei începu
să plângă zadarnic, cu lacrimi pure, de cristal, de culoarea cerului senin.
- De ce plângi? Spuse Melissa.
- Vei pleca ! Ştiu că vei pleca ! Striga Albert cât îl ţineau puterile lui de copil
de 7 ani, printre multitudinea de lacrimi ce se oglindeau în ochii surorii sale.
- Linişteşte-te Albert! Sunt aici şi nu plec niciunde...
- Ba da, eu ştiu, ştiu că vei pleca!
Melissa fusese destul de intrigată de ţipetele fratelui său şi nu înţelegea ce dori
acesta să spună. Lisa a reuşit să-l liniştească pe copil cu vocea ei plăpândă de
mamă ce nu se compara deloc cu cea care te lăsa rece, de la cearta cu soţul său.
Lisa era o fire liniştită şi calmă ce îi iubea şi îi respecta pe cei dragi ei, şi avea o
voce caldă şi sură, de-ţi era mai mare dragul s-o asculţi. Atunci când a ridicat tonul
la soţul şi fiica ei ceva era schimbat înlăuntrul său. Căldura aceea dispăruse lăsând
loc lucrurilor rele ce se aşezau încet în mintea ei. Ea încerca să le alunge, dar erau
mai presus de atât. Nu era ea, era altcineva, ce nu dorea să rămână acolo mai mult
de cât şi-au propus. Melissa părăsi uşa de lemn masiv a dormitorului imperial
împreună cu tatăl său pe care îl iubea atât de mult, lăsându-i în urmă pe mama şi
fratele ei care avea chef de plâns fără motiv. Mergând pe holul de la etaj şi
cercetând uşile, fata descoperă o uşă aproape ruptă, cu clanţa rezemată de peretele
de lângă, deoarece dădea să cadă de tot. Fără să-l mai cheme pe tatăl său, Melissa
intră în încăperea denumită Laboratorul magic. Fetei i se păru chiar interesant şi
apăsă cu greu clanţa aceea grea şi veche. Uşa se deschise numaidecât şi un aer
cald, sufocant, parcă mirosind a fum, o făcu pe Melissa să se înece pentru câteva
momente. Imediat ce îşi reveni, fata observă un microscop imens, îndreptat spre
57

luna cea galben-aurie, pentru că încăperea nu avea acoperişi ci se oglindea în
lumina caldă şi pură a acelei zile. Fumul provenea de la o făclie interesantă, foarte
mare ce era amplasată pe o masă din lemn de stejar masiv, cu trei picioare, ce
parcă era pregătită pentru un adevărat ritual de reînviere. Toate astea erau doar în
capul Melissei desigur, ea având o imaginaţie intolerantă şi jucăuşă.
Acolo, pe masa de lemn masiv, zăcea prăfuită o piesă alb-aurie ce reprezenta
un cap de dragon olandez, cu creasta uşor ascuţită şi sură. Entuziasmată, Melissa
luă piesa şi fugi numaidecât să-i dezvăluie tatălui ei noua descoperire fascinantă şi
intrigantă. Tatăl luă bucata alb-aurie şi alergă spre holul motelului, acum curat şi
strălucitor, pentru a pune piesa la locul ei, pe peretele acela magic. Odată pusă
piesa, un vuiet ţinti direct uşa Laboratorului magic cu o putere de nedescris. O
lumină pală, dar orbitoare se ivi parcă dinspre cerul uşor fumuriu şi albăstrui. Se
deschise o uşă parcă neatinsă de secole sau de milenii. Acolo zăcea din alte epoci
un sarcofag vechi, din aur pur, ce strălucea precum stelele în miez de noapte
senină. Pereţii camerei erau sfâşiaţi de timp, zgâriaţi de anii ce au trecut într-o
secundă. Pe un perete lateral se vedea încă scris cu litere argintate numele unui
rege ce murise acum cinci sute de ani. Tatăl fetei, văzând acestea s-a speriat dar n-a
ezitat nici o clipă. Camera era de o frumuseţe de nedescris, una regală şi nobilă, dar
cu siguranţă neatinsă decât de firele subţiri ale timpului. Pe sarcofag era un bilet pe
care scria: „Ultima placă se găseşte înăuntru. Dechide cu grijă şi rezolvă miterul
celei de-a paisprezecea dimensiuni“. Aşadar, fata şi tatăl ridicară capacul şi găsiră
ultima placă ce ducea spe rezolvarea misterului nedesluşit încă de mâna
omenească. Înăuntru era doar placa şi un loc imens, ce parcă era începutul unui
tunel fără sfârşit. Melissa fugi în hol şi puse şi ultima piesă din tablou. În acel
moment, prin faţa ochilor îi fugiră 500 de ani şi se regăsi îmbrăcată cu o haină
veche, antică, alături de tatăl ei, la curtea regelui al cărui sarcofag îl găsiseră. Ea
înţelese acum. Această viziune o trezi la realitate. Acum aflase de ce doar ea şi
tatăl ei simţiră ceva când intrară aici. Ei chiar au mai fost aici, dar într-o altă viaţă,
una îndepărtată şi inedită. Motelul Lakemade fusese de fapt Curtea Regală, unde
au locuit Melissa şi tatăl ei, Robert. Descoperirea trecutului poate fi câteodată o
ironie a sorţii: să te opreşti chiar aici, unde ai mai trăit şi ai mai murit odată. Cei
patru, familia Monty, au rămas la motelul Lankemade întreaga lor viaţă, iar
Melissa şi Robert se bucură încă de a doua lor trăire la Curtea Regală, unde în
nopţile senine luna se oglindeşte în lacul limpede şi înnegrit de puterea nemărginită
a nopţii.
Grădina florilor
Ivan Florina, Şteau Roxana, XA
58

Undeva, cu mii de ani în urmă, pe tărâmul acesta trăiau altfel de oameni. Era
pe atunci o tânără fată cunoscută de toată lumea şi invidiată pentru frumuseţea ei.
Avea un zâmbet care îi fermeca pe toţi, părul ca aurul, iar ochi albaştri parcă erau
unicaţi, căci oricine îi vedea privirea, rămânea fără cuvinte. Tatăl ei, împăratul
Solanki, un bătrân care nu mai avea mult de trăit, căuta cu orice preţ ca fiica lui să
se căsătorească cât mai repede. Însă, Barsaba nu putea să se comporte ca oricine.
Avea multe pretenţii şi nici un fecior n-a reuşit să-i facă pe plac. Ea îşi petrecea
întreaga zi, spunându-le ce-şi doreşte la diferiţi băieţi, care încercau totuşi să se
conformeze cu cerinţele ei, dar mereu rămânea tristă. Deşi mama sa a asigurat-o că
nu va regreta, tânăra nu mai avea răbdare. I se părea că timpul stă pe loc şi devenea
din ce în ce mai tăcută.
Singurele cu care comunica erau florile din grădina ei. De mică se strecura
acolo şi cerea sfaturi lalelelor, crinilor şi trandafirilor. Aşa a învăţat să preţuiască
adevăratul sens al vieţii şi dorea ca şi viitorul soţ să aibă aceeaşi cunoaştere.
Într-o zi, când tatăl ei a plecat împreună cu regina într-o vizită prin
împrejurimi, Barsaba, îmbrăcată cu o rochie albă ca spuma laptelui, a ieşit în
grădină. Soarele tocmai răsărea, oferindu-i puţin din razele sale minunate, parcă
şoptindu-i că visul ei se va împlini. A început să cânte nişte versuri vechi, pe care
mama ei i le fredona adesea, când plângea: „Soarele şi luna, vin să-mi alunge
tristeţea, unde eşti, unde eşti... speranţă?“
Nu ştia continuarea, însă mereu repeta aceleaşi rânduri. Crinul ei alb se mişca
în toate părţile, arătându-i tinerei lui prietene că s-a săturat să audă mereu tristeţe în
vocea ei de rândunică.
- Cristio, nu fi aşa! L-a implorat fata. Tu şti că îmi place cântecul, la fel cum
ţie îţi place să înfloreşti.
- Dar eu sunt o floare! Tu nu trebuie să fii tristă ! Ai atâtea lucruri de care să te
bucuri şi tu alegi tristeţea?
- Nu aleg tristeţea. Fiecare sentiment trebuie trăit, iar acum asta simt.
- Te înţeleg, draga mea fetiţă... Am trăit alături de tine atâţia ani! Dacă va fi să
întâlneşti băiatul potrivit te rog întreabă-l ce e mai important în viaţă.
Fata a rămas pe gânduri. Era o întrebare la care trebuia să mediteze şi ea. Nu
ştia răspunsul, căci erau mai multe variante: părinţii, Dumnezeu, să înveţe,
sănătatea, banii, familia ... Nu ştia ce să răspundă nici ea.
- Şi ce răspuns ar trebui să primesc? Întreabă ea timidă, înroşindu-se din cauza
neştiinţei sale. Eu cred că sănătatea e de preţ ... fără ea, n-am avea cum să trăim.
- Vezi? Adevăratele cunoştinţe sunt în interiorul nostru, draga mea. Dar, pe
lângă sănătate, e important să ştii să trăieşti. Tu deja faci asta, fiecare clipă trebuie
preţuită!
- Sigur, ai deptate. Asta o să-i întreb, de acum, pe tinerii peţitori.
Crinul a chicotit. Îi plăcea să vadă că prietena lui din copilărie ascultă de el.
- Spunei să-ţi aducă cea mai frumoasă floare din Grădina Florilor! Ştiu că îţi
plac foarte mult florile!
59

- Dar ... sunt atâtea flori! De unde va şti care e cea mai frumoasă?!
Barsaba devenea din ce în ce mai agitată. Deşi mama ei a sfătuit-o să asculte
de crin, ideile lui i se păreau deja prea exagerate. Nimeni nu va şti ce floare să îi
aducă pentru că ei îi plac toate florile şi existau atâtea pericole pe drum, anume
pentru asemenea ocazii.
Cristio s-a întors cu spatele la ea. Dezamăgit de încrederea fetei, a încercat
totuşi să o lămurească:
- Draga mea, cine vrea cu adevărat să te aibă alături va face orice! Nu e atât de
greu precum pare. Trebuie doar să îţi foloseşti raţiunea ... Nu vreau să păţeşti ceva,
căci sunt atâţia profitori!
Fiica regelui i-a mulţumit şi s-a retras în camera ei. A mers să se aranjeze, căci
peste puţin timp, va avea din nou întâlnirea aceea zilnică cu tinerii şi vroia să arate
ca o adevărată prinţesă. În sinea ei se distra, fiindcă va primi atâtea flori şi atâtea
explicaţii, încât nu vroia să se termine niciodată, însă tatăl ei arăta din ce în ce mai
abătut...
La castel, au sosit tineri de tote vârstele. Toţi erau bogaţi şi încrezuţi. Când au
aflat ce dorea prinţesa, au început să râdă. Li se părea un lucru uşor. Totuşi, circula
un zvon că, toţi care se duceau, veneau acasă înspăimântaţi şi nu vroiau să mai
audă de căsătorie. Pe zi ce trece, primea tot mai puţini băieţi, astfel încât Barsaba
nu ştia ce să mai facă.
La miezul unei zile însorite de vară, băiatul pescarului Greanu a trecut pe la
prinţesă ca să-i ofere peşte. Singură în castel, i-a răspuns fără prea mult entuziasm:
- Nu cred că tata va dori să mănânce peşte ...
Blond şi chipeş, cum nu mai era altul pe acolo, feciorul a surâs. Nu îşi amintea
să fi văzut vreodată pe cineva atât de diferit. Barsaba arăta ca o femeie ideală, iar
fiecare cuvânt pe care îl spunea, îl atingea pe tânăr direct în suflet. Deşi nu îşi
permitea să se îndrăgostească, de fiecare dată când o vedea pe prinţesă, radia de
fericire.
- Îmi pare rău că spui asta! Ce a păţit domnul Solanki, dacă îmi permiţi să
întreb?
- Nu... nu e nici o problemă. Îi pare rău că nimeni nu e bun pentru mine...
nimeni nu poate să-mi aducă ceea ce vreau...
- Imposibil, scumpă domnişoară! Şi ce anume doreşti atât de greu de obţinut?
Fata se uita la el cu privirea ei cuceritoare. Ştia că până şi el s-a îndrăgostit de
ea, dar diferenţa de clasă socială se putea observa din depărtare. Oricum i-a
răspuns, căci se înţelegea bine cu familia lui:
- Vreau cea mai frumoasă floare din Grădina Florilor!
- Dacă ţi-o aduc eu te vei căsători cu mine? I-a propus el
Fata ştia că aşa ceva nu se putea întâmpla. Niciodată o fată de împărat nu s-a
căsătorit cu un tânăr sărac. Cel puţin aşa i-au spus părinţii ei. Părâdu-i rău că
trebuie să răspundă, ochii i-au lăcrimat. Nu-i plăcea să dea veşti rele.
- Nu se poate...
- De ce? A insistat el.
60

- Pentru că ... pentru că nu se poate! Nu ai cum să conduci o împărăţie. Nu eşti
făcut pentru aşa ceva.
Băiatul a rămas sprijinit de poarta castelului. S-a uitat fix în ochi ei, şi i se
părea că e normal ca el să conducă împreună cu ea. A răspuns sigur pe el:
- Deci, tu pui preţ pe avere? Nu e mai important să ai sănătate şi să trăieşti
fiecare clipă? Să te bucuri de ceea ce ai? Nu crezi asta?!
Barsaba a tresărit. Erau chiar cuvintele pe care le-a spus crinul. Nu se putea ca
un băiat de pescar să fie alesul ei. Nu vroia să creadă acest lucru. Totuşi era primul
care gândea acelaşi lucru, fără măcar să-l întrebe ce crede. Să fie corectă, l-a
informat, cu prea multă amărăciune în glas:
- Dacă îmi aduci floarea ... n-am nimic de obiectat.
Alehor s-a dus acasă mai fericit ca niciodată. Şansa vieţii lui i s-a ivit în cale.
Nu vroia să o rateze. Fără să-i spună tatălui său vreun cuvânt, şi-a luat haina şi
porni la drum. Ştia că avea să întâmpine pericole în calea lui, însă gândul că i s-a
oferit o şansă i se părea mai de preţ decât totul. Mergând printr-o pădure deasă,
auzea glasul păsărelelor şi credea că nimic nu poate fi mai minunat decât să trăieşti
în natură, unde totul e aşa cum Dumnezeu a vrut să fie. Cu glas timid, le-a
mulţumit păsărelelor pentru concert:
- Ce drăguţe vieţuitoare puteţi fii !
- Mulţumim mult, dragă călătorule. Eşti primul care apreciază întâmpinarea
noastră... Toţi merg nepăsători, ca şi când noi nu am exista. Cu ce putem să te
ajutăm ?
- Aş vrea să ştiu unde este Grădina Florilor...
- Oh nu! A exclmat o cicârlie! Te sfătuim să nu mergi acolo! E prea periculos!
- Nu cred că e periculos. Este doar faptul că mulţi nu au reuşit să treacă
obstacolele. Vă rog să îmi spuneţi!
- Cum vrei tu. Noi ţi-am spus ce credem. Grădina Florilor este departe de aici.
După ce treci de câteva păduri, ai de străbătut un ocean. Nimeni nu a ajuns până
acolo.
- Mulţumesc mult.
Şi-a luat la revedere de la noile lui prietene, continuându-şi drumul prin
pădure. Noaptea s-a înteţit şi Alehor nu mai vedea să meargă. I se părea că cineva
îi doreşte moartea, însă era doar teama lui de a se afla într-un loc stăin. Sprijinindu-
se de copaci, le cerea scuze pentru că îi deranja noaptea. Mereu a fost învăţat că tot
ceea ce se transformă poate şi suferi, iar el nu vroia să sufere nimeni din cauza lui.
Un copac mai înalt l-a strigat pe nume:
- Alehor!
Băiatul a tresărit. Copacul îl cunoştea. Nu ştia ce să facă. Nu a mai vorbit cu
copacii, dar nu vroia să fie nepoliticos, mai ales acum când căuta să facă lucruri
imposibile pentru unii. Întorcându-se cu faţa spre el, a rămas aşa, fără să scoată
vreun sunet.
- Unde mergi aşa grăbit, tinere ? L-a luat la rost copacul, cu vocea
asemănătoare unui bătrân răguşit.
61

- Caut Grădina Florilor... Îmi pare rău că v-am deranjat... Nu a fost
intenţionat.
- Ehee, mult succes băiete. Dar, dacă vrei să treci mai departe, ai nevoie de
lumină. Pentru că eşti foarte cumsecade şi emani bunătate în jurul tău, noi o să te
ajutăm să vezi mai bine. Eu sunt Crengosul, cel mai bătrând din pădure. Când vei
intra prin alte păduri, aminteşte-le de mine şi toţi te vor ajuta. Eşti primul băiat pe
care l-am auzit cerându-şi scuze fiecărui copac pe care-l atingea. Tu eşti un model,
tinere! Ne mai vedem la întoarcere.
- Mulţumesc mult! La revedere!
Copacii îşi fereau crengile, uşurându-i băiatului calea. După ce a ieşit din
pădure, soarele tocmai îşi deschidea ochii în depărtare. Alehor, având foarte multă
pricepere, şi-a dat seama de un lucru: bunătatea aduce rezultate. Un om bun este
mult mai apreciat decât unul rău. Ca urmare, era atent în calea lui să nu calce vreo
furnică, să nu rănească vreo floare. A ajuns la concluzia că totul are un sens în
viaţă, chiar dacă de multe ori, îl vedem prea târziu.
Călătorind toată ziua şi toată noaptea a trecut prin multe păduri, amintindu-le
tuturor de Crengosul. Simţea că îl lasă puterile, iar hrană nu mai avea decât pentru
o zi. Cum va trece el un ocean? Oprindu-se la marginea unui lac, a rămas privind
un nufăr alb care plutea pe margine. Un peştişor cenuşiu, aflat pe uscat se zbătea.
Nu putea ajunge în apă. Atunci, Alehor l-a ridicat repede şi l-a aruncat în lac. După
ce şi-a revenit, peştişorul, şi-a schimbat culoarea cenuşie într-un auriu asemănător
cu părul Barsabiei. Amintinu-şi chipul fetei, nu îi păru rău pentru gest.
- Îţi mulţumesc pentru ajutor! A rostit peştişorul. Eu mă numesc Leo şi îţi sunt
de folos pentru orice. Doar spune şi se va împlini.
- Oh... chiar am nevoie de un sfat. Unde pot găsi Grădina Florilor? O caut de
foarte mult timp şi am impresia că mă învârt în acelaşi loc. Mare mai e lumea asta!
- Aşa e ... Eu nu am dreptul să îţi spun nimic. Tot ce pot face este să te întreb
dacă eşti sigur că vrei să mergi mai departe. Ai nevoie de o forţă supremă pentru a
reuşi. Ai putea chiar să mori!
- Nu are importanţă. Ştiu ce vreau şi nu mă dau înapoi.
- Bine. Te voi duce la Caracatis şi acolo... te vei descurca. Urcă pe mine.
Băiatul a rămas locului neştind ce să creadă. Peştişorul nu era mai mare decât
degetul mic. Cum avea să se urce pe el ? Totuşi, după vreo câteva secunde, toată
imaginea din faţa lui s-a transformat. Lacul a crescut mult, începând să se mişte,
aducând valuri până la picioarele lui Alehor. În faţa lui nu a mai rămas decât apă. I
se părea că visează, altfel cum să explice fenomenul? Leo s-a transformat într-un
delfin uraş. I-a spus băiatului să îl urmeze. Teama de necunoascut creştea în inima
tânărului. Pe atunci se spunea despre Caracatus că era cea mai malefică fiinţă şi nu
vroia să lase pe nimeni să treacă pe acolo. O ura nespus de mult pe prinţesă. Îi
plăcea să trăiască în adâncurile apelor sau să se transforme în diferite păsări. Cu
puterea lui, oricine ar fi putut conduce lumea, dar Dumnezeu a avut grije să îi dea
prea puţină raţiune, astfel încât, nu ştia aproape nimic.
Delfinul l-a lăsat pe Alehor într-un loc unde apa era adâncă de nici un om n-a
putut vreodată să ajungă la fund, valurile erau de jumătate de metru, iar vântul
62

bătea dând impresia că nu îi convine prezenţa băiatului. O fiară cu trei capete s-a
ridicat din apă, nu se ştia de unde şi se apropia de locul unde a rămas tânărul. Cu
inima gata să-i iasă din piept, a rostit către animalul verde şi cu pielea luciasă:
- Am venit să caut Grădina Florilor.
După câteva secunde definitorii, Caracatus i-a răspuns:
- Aici găseşti tot ce îţi doreşti. Cine nu ştie ce caută ... găseşte moartea.
- Eu ştiu ce caut. Vreau să-i duc prinţesei cea mai frumoasă floare.
Caracatus s-a enervat auzind de prinţesă. Cu mâinile lungi cât crengile unei
sălcii, l-a prins de gât, urlând atât de tare încât apa se mişca odată cu strigătul lui:
- Atunci ai să mori!
- Alehor nu avea puterea să riposteze. Nu ştia cum să reacţioneze, dar ochii lui
plini de bunătate, l-au făcut pe Caracatus să se oprească. S-a uitat la el mirat, ca şi
cum i-ar fi dat o ultimă şansă. Era momentul oportun să implore:
- Eu...eu n-am nici o vină. Bineînţeles, poţi să mă omori, căci e atât de uşor!
Dar niciodată nu vei putea să ştii ceea ce ştiu eu. Sunt mult mai inteligent, dragă
Caracatus.
Fiara a rămas pe gânduri. Jignirea era destul de mare, iar tânărul nu se
comporta ca şi ceilalţi care au mai venit. Avea stămânire de sine şi nu se plângea
ca un laş. A acceptat să nu-l omoare, dar cu o condiţie:
- Dacă o să ştii mai multe decât mine, Grădina Florilor îţi va arăta floarea, însă
dacă nu e aşa, te voi ucide. Îţi voi pune trei întrebări. Prima întrebare:
- De la ce vine numele meu?
Era o întrebare capcană. Alehor nu putea şti, deoarece nu-l cunoştea deloc pe
acest balaur. Totuşi, văzând cum mâinile lui erau atât de lungi şi că avea trei
capete, lui Alehor i-a venit ideea să spună că are mintea unei caracatiţe, dar totuşi
s-a abţinut:
- Eu cred că te numeşti aşa pentru că eşti special, ai un rol important în viaţă.
Numele arată diferenţă, inteligenţă şi frumuseţe. Chiar îmi place numele tău.
Băiatul şi-a dat seama că răspunsul său era... sec. Nu avea legătură aproape
deloc cu întrebarea, dar spera că, spunându-i cuvinte frumoase, fiara v-a uite ce
vroia.
Caracatus s-a enervat. A început să-şi mişte mâinile în apă cu aşa multă forţă
încât, l-a ridicat pe Alehor cinci metri deasupra apei. Tânărul credea că va muri,
deoarece începea să-l doară corpul de la strângerea balaurului care şi-a schimbat
culoarea pielii din verde în albastru, tot corpul îi tremura de agitaţie.
De sus, lumea părea altfel. Soarele strălucea mai puternic, pădurea parcă
dansa pe ritmul vântului, pământul însuşi se bucura de viaţă. Închizând ochii,
Alehor i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru faptul că i-a dat curajul să ajungă până
aici.
După câteva minute, o voce răstită l-a întrebat din nou:
- De ce ai spus totul atât de frumos ?!
- Pentru că acesta este adevărul.
- Adevărul doare, i-a replicat repede Caracatus.
- Doar numai dacă îţi pasă. Uită-te la Soare ... un exemplu bun.
63

- Nu înţeleg, ce vrei să spui ?
- Când e vară şi e cald toată lumea îşi ascunde ochii de lumina lui, toţi
aşteptând răcoarea. Normal ar trebui să-l deranjeze situaţia, nu crezi ? Meditând
puţin, fiara l-a întrebat din nou:
- Dar dacă eu sunt rău şi ucid oamenii nepăsători, crezi că am vreo vină?!
- Cred că...
După un minut, nemaiputând suporta aşteptarea, Caracatus l-a învârtit pe
Alehor în aer, strigând:
- Răspunde-mi la întrebare, urâtule!
- Nu. Ai spus că îmi pui trei întrebări. Deja le-ai rostit, iar eu ţi-am răspuns.
Ca urmare, am câştigat.
- Dar ... acelea n-au fost întrebările pe care vroiam să ţi le pun!
- Înţelegerea e înţelegere.
Respiraţia lui Caracatus a devenit din ce în ce mai agitată...Îi părea rău că s-a
lăsat dus de nas atât de uşor. Îl agita pe Alehor în aer, sperând să primească un
răspuns. Totuşi, în cele din urmă, văzându-se învins, i-a spus resemnat:
- Bine...băiete. Orice început are şi un sfârşit. Eu unul am terminat cu rolul
meu. Inima tinerei mele fete a fost câştigată. De acum, vă voi veghea de sus. Cu
inteligenţa ta, nu numai că vei avea grije de împărăţie, ci vei fi apreciat de toţi cei
care vor avea plăcerea să te cunoască.
Alehor a tresărit. „Fiara“ era tatăl fetei. Acum nu se mira că Solanki se simţea
rău... Să stea mereu de pază aici nu era un lucru uşor. Totuşi nu a înţeles un lucru:
- Fata dumneavoastră vroia să merg în Grădina Florilor...
- Grădina Florilor nu e o grădină... E chiar aici. Toţi s-au speriat de mine şi n-
au avut curajul să mă înfrunte. Tu eşti primul care a avut îndrăzneala să mă
înfrunte.
Chiar dacă nu se aştepta, Alehor era mulţumit de situaţie. Tatăl Barsabiei îşi
iubea mult fiica, altfel nu s-ar fi străduit să probeze atât de sever un băiat în floarea
vârstei. Chiar dacă corpul lui Solanki era cel al unei fiare, inima lui aparţinea unui
părinte care-şi adora fiica.
- Ştiţi, în cazul dumneavoastră... nu aveţi nici o vină, zic eu. Un părinte care
îşi iubeşte copilul ar face orice poate pentru el.
- Ai dreptate. Acum te trimit la Crengosul. O să cauţi floarea care crezi tu că e
cea mai frumoasă şi când o vei găsi, vom pregăti nunta.
- Mulţumesc domnule. La revedere.
- Să trăieşti.
Din nou Alehor simţea că toată umea se transformă şi a închis ochii. Totul se
învârtea în jurul lui, ca şi cum ar fi sfârşitul lumii, după care, linişte... Când a
deschis ochii, soarele era la fel ca înainte, fiind martorul tăcut. Tânărul nu se mai
afla lângă lacul acela fermecat, ci într-un loc plin de arbori înalţi. Îşi aminti că a
mai fost acolo.
Dintr-o dată, aude o tuse şi o rugăminte:
- Poţi să te dai? Îmi iei aerul, i-a rostit Crengosul.
- Îmi pare rău, rosteşte Alehor, trăgându-se repede.
64

- Nu-i nimic. Ai găsit Grădina Florilor?
- Da. Crengosule, tu care crezi că e cea mai frumoasă floare? Care îţi place
ţie?
- Hmm... bună întrebare. Mie îmi place zambila. Are un miros irezistibil.
Acum fiecare cu preferinţele lui.
- Mulţumesc... Eu merg acasă, căci am nevoie de hrană.
- La revedere!
Lumea i se părea mult mai diferită acum. Ştia că nu mai are decât să-şi aleagă
floarea, dar în mintea lui se întreba de ce trebuie să aleagă o floare care să-i placă
lui? Floarea o dă fetei, nu ar fi logic ca ei să-i placă?
A mers acasă împăcat cu situaţia. Tatăl lui l-a primit cu mult entuziasm,
fiindcă se speriase că n-o să-şi mai revadă băiatul. Ziua a trecut cu greu pentru
tânărul curajos, iar dimineaţa, când soarele s-a trezit, Alehor era deja la poarta
fetei. Barsaba a venit îmbujorată, ca şi când ar fi ştiut că el urma să-i fie soţ.
Îmbrăcată cu o rochie verde, exprima emoţia de primăvară, trezirea la viaţă.
Băiatul o sorbea din priviri, acum considerând-o cea mai frumoasă fată din lume.
- Bună dimineaţa, domnişoară!
- Bună... Alehor. Mi-ai găsit floarea sau ai uitat de mine? A întrebat ea cu
emoţie în glas.
- Cum să uit? Tocmai pentru floarea aceea am venit...În grădina ta sunt atâtea
flori şi tu vrei alta? Eu cred că cea mai frumoasă floare eşti chiar tu! Nu e nevoie să
îţi aduc flori din lume, căci frumuseţea ta vesteşte viaţa, care e mult mai importantă
decât rolul unei flori.
Auzind acestea, Barsaba a rămas uimită. Erau cele mai frumoase cuvinte pe
care le-a auzit vreodată... Prinţesa i-a spus să aştepte şi ducându-se grăbită în
grădină, s-a aşezat pe iarbă, lângă Cristio.
El bănuia uimirea ei.
- A venit, aşa-i?
- Da... Dar sunt atât de nedumerită! Până şi eu aşteptam să primesc un fel de
floare... Mulţumesc crinule! Uneori, cred că eşti mai mult decât o plantă. Te
iubesc, prietenul meu drag!
- Eu îţi mulţumesc că ai avut răbdare. Sper să trăiţi împreună până la adânci
bătrâneţe!
Barsaba s-a înroşit şi l-a pus pe tatăl ei să-i dea vestea cea bună tânărului.
Aveau să se căsătorească ziua următoare, la nuntă participând toată lumea care a
auzit de prinţesă. Peste tot numai veselie. Evenimentul a fost mult aşteptat şi a
durat mulţi ani, încât până şi în ziua de azi se vorbeşte de acel Alehor care a
întrecut aşteptările tuturor căsătorindu-se cu cea mai frumoasă fată din vremea
respectivă.
Iubire eternă
65

Jurca Bogdan, Negrea Denisa,
Stoia Ioana, IXG
Sophie se plimbă pe strada veche şi plină de case uriaşe, care păreau să atingă
cerul. Căştile din urechile ei bubuiau non-stop la volum maxim pe muzică rock. Ea
avea mulţi prieteni şi a avut şi câţiva iubiţi, dar nici o relaţie nu s-a încheiat cum
trebuia. Cu toate că are doar şaptesprezece ani, ea vrea să-şi găsească sufletul
pereche. Toată lumea îi spune că acesta o să vină pe parcurs, dar ea crede că el a
fost călcat de un camion sau ceva. Privea în jos, încontinuu o pietricică. Aceasta
ricoşă la un metru de ea şi apoi totul se repetă. Un căţeluş se ivi la poarta de lângă
ea şi cu toate că melodia era destul de gălăgioasă, lătratul o speriase, deoarece ea
sări în spate şi câteva fire din părul ei blond şi cârlionţat i-au apărut pe faţă,
încadrându-i-o delicat. „Puteai să mă laşi în pace şi să nu mă sperii“ gândi ea,
continuându-şi drumul. Era aşa de preocupată de notele melodiei încât nu
observase că pur şi simplu era absentă la tot din jurul ei. Apoi când pentru prima
oară îşi ridică ochii din pământ şi creierul a început să-i funcţioneze din nou
normal, a rămas mută. În faţa ei era un băiat de un metru şi optzeci de centimetre,
cu păr brunet şi aranjat. Era îmbrăcat aşa de stilat de zici că era o persoană
faimoasă. Numai cât l-a văzut şi deja ştia că el era acea persoană. El era, trebuia să
fie. În sufletul ei, ea ştia. Dar nici nu-l cunoştea, era oare posibil să te îndrăgosteşti
de cineva aşa pur şi simplu. „Sper că visez...Nu l-am văzut în viaţa mea şi deja
începe să-mi placă de el. Ce glumă bună. Dar iubirea vine când...vine. Nu o poţi
prezice...Oh! La naiba! Plec şi gata! Nici măcar n-o să-l privesc. Pur şi simplu trec
pe lângă el. Da!“ gândi ea. Acesta se apropia din ce în ce mai mult. Şi încă un
metru dispare între ei. Şi apoi încă unul, încă unul. Şi ea parcă vroia ca distanţa să
fie din ce în ce mai mare. Să fie formată din mii de kilometri distanţă. El o
observase şi o privea. Ea simţea că obrajii îi i-au foc şi îşi mută privirea în pământ
apoi şi-o ridică din nou ca să vadă dacă încă o mai priveşte. Şi da, încă o privea cu
ochii mari de mirare. Mai aveau doi metri şi erau faţă în fată. Ea făcuse un pas la
stâng, ca să treacă pe lângă el, dar acesta se oprise în faţa ei.
- Te-am găsit Danielle, spuse el radiind de fericire.
- Ce tot îndrugi acolo? A întrebat Sophie. Nu mă cheamă Danielle.
- Ştiu. Te cheamă Danielle.
„Perfect ! Îmi place şi mie de un băiat la prima vedere şi aflu că nu e în toate
minţiile ! Ce mai noroc am şi eu...“ gândi ea.
- Mă cheamă Sophie de când mă ştiu şi a trecut mai mult de un deceniu şi
jumătate.
- „La naiba ! I-am zis cum mă cheamă !“
- Aha, deci Sophie! Drăguţ nume, dar îl prefer Danielle.
- Nu mă cheamă Danielle! S-a răstit Sophia deja enervată la el. Acum lasă-mă
să plec. O zi bună!
S-a îndepărtat de el şi a plecat mai departe. Dar el nu a renunţat aşa de uşor. A
început să o îmbuneze şi mergea cot la cot cu ea.
66

- Pe mine mă cheamă Alex. Îmi pare bine de cunoştinţă. Dar noi ne ştim de
foarte mult timp! Şi când zic mult timp, nu zic secole, e mai mult de atâta. Tu nu îţi
aminteşti nimic, dar eu da. Şi veau să-ţi povestesc totul. Dar trebuie să mă laş mai
întâi. Deci, ce zici să mergem acum undeva?
- Ţie nu-ţi mai tace gura aia odată? Nu merg nicăieri cu străinii. Acum lasă-
mă să plec acasă.
- Noi nu suntem străini. Noi suntem un cuplu.
- Ai înebunit? Nu suntem nici un cuplu.
- Nu încă. Dar am fost de multe ori să ştii.
- Lasă-mă în pace!!!
- Ei haide Dani! Oh, scuze, Sophia. Promit să te las în pace dacă asta doreşti.
După ce mă laşi să-ţi spun tot.
- O să mă urmăreşti aşa tot drumul dacă nu vin cu tine, nu?
- Cel mai probabil, a zis el zâmbind inocent.
„Îmi las telefonul pe numărul poliţiei. În caz de ceva, apăs pe apelare şi scap“
a zis ea scoţându-şi telefonul din buzunar şi formând 112.
- Ok, haide. Apoi pleci.
- De acord.
S-au îndreptat spre o cafenea din apropiere şi ea şi-a comandat o ciocolată
caldă, iar el şi-a luat o cafea.
- Ok, deci, a început el, noi ne ştim de mult timp. Noi ne reîncarnăm de mii de
ani. Tu nu îţi aminteşti nimic, dar eu da. Şi habar nu am de ce.
- Ne...ne reîncarnăm? A întrebat Sohphia puţin pierdută. Adică trăim mai
multe vieţi?
- Da, suntem singurii din lume.
- Adică...Adică nimeni nu mai păţeşte aşa ceva?
- Nu, doar noi.
- Tu râzi de mine acum, aşa-i?
- Nu râd de tine, îţi povestesc cum stă treaba. Aşa deci, noi am fost mereu
împreună, dar niciodată nu am reuşit să fim împreună mai mult de o zi.
Mereu...păţeai ceva.
- Eu păţeam ceva?
- Da. Păi. Ai căzut cu trăsura într-o prăpastie. Ai avut un accident de tren. Şi
tot aşa. A, da şi ai fost călcată de un mamut.
- Am fost ce?
- Călcată de un mamut.
- Uite. Eu chiar plec. Cum am ajuns noi la mamuţi ? Zi-mi şi mie.
- Aşa s-a întâmplat. Şi e din cauza cuiva, o fată, care are o problemă cu tine.
- Acum am şi duşmani. Ce clişeu. Dar parcă eram doar noi doi cei reîncarnaţi.
Acum mai este şi altcineva?
- Da, nu am menţionat-o, deoarece ea e cea malefică.
- Nu serios? Acum ţi-ai dat seama? Că mă omoară mereu?
Şi acum te-am găsit din nou. Trebuie neapărat să ai grijă.
67

- Ok, am grijă. Dar, auzi, sunt foarte curajoasă. Cum arătam eu în celelalte
vieţi?
- Păi, prima oară, erai roşcată şi erai şi cea mai pricepută femeie la vânătoare,
mereu veneai înapoi în grotă cu animale mari.
- Grotă? Vrei să zici. Când au existat primii oameni?
- Da. Uite eu o să mai sintetizez din toate vieţiile tale. Doar dacă nu cumva
vrei să stai aici o zi întreagă.
- Da, da. Zi doar, a zis Sophia scuturând din mână, în semn să continue.
- Apoi ai fost o fată foarte bogată. Aveai cea mai mare casă şi cea mai
renumită livadă de măslini din tot regatul, care nu era mic.
- Oooo! Ce tare! Şi cum arătam?
- Aveai părul brunet, mereu prins într-un coc împletit superb şi mereu purtai
rochii minunate din mătase.
- Şi tu?
- Eu nu prea am cu ce să mă mândresc. Eu eram sărac atunci. Dar totuşi tu m-
ai iubit destul de mult încât să renunţi la tot şi să vii cu mine. Apoi ... ştii ce s-a
întâmplat.
-Da...
- Odată am trăit la ţară. Ne-am cunoscut la târg, tu vindeai oi, iar eu porci.
Aveai părul şaten. Şi cea mai apropiată de zilele noastre a fost când ne-am întâlnit
în primul liceu care s-a construit în lume. Aveai părul blond ca şi acum, dar scurt şi
nu era cârlionţat, şi aveai ochii verzi, foarte frumoşi. Ne-am cunoscut şi ne-am
îndrăgostit apoi...S-a cam terminat după o zi.
- Şi cum o cheamă pe executoarea mea ?
- Jenn. Şi o să vină şi de data asta.
- Din nou?! Nu mai vreau să păţesc nimic.
- Nimeni nu vrea. Din această cauză trebuie să ai grijă.
- Ok, ok. Acum plec. Ne mai vedem.
A ieşit din cafenea cu un bileţel în care era scris numărul lui de telefon şi s-a
îndreptat spre casă.
* După cinci luni*
Telefonul suna într-una. Sophia a fugit şi a răspuns.
- Da.
- Am crezut că ai păţit ceva! S-a răstit Alex.
- Nici la baie n-am voie să merg fără să-mi iau telefoul mobil cu mine ? A
întrebat ea enervată.
- Trebuie să ai grijă.
- Ştiu asta. În ultimele cinci luni numai asta îndrugi acolo. Am priceput. Ai zis
că în prima zi o păţeam. Au trecut cinci luni şi sunt încă întreagă, nici o vrăjitoare
nu mi-a făcut nimic. Mersi frumos.
- Nu ştiu ce se întâmplă. De obicei păţeai ceva...
- Poate a păţit ea ceva.
68

- Imposibil. Poate că încă nu te-a găsit. Cu toate că m-a urmărit mereu.
- N-o să se întâmple nimic! Calmă ... a început să zică Sophia când s-a auzit
un bubuit în faţa geamului.
„Cine poate să fie? E ora opt seara şi deja e întuneric. Nu-mi zice că a venit
acum executoarea mea...“ s-a gândit Sophia ridicându-se uşor din pat şi
îndreptându-se spre geamurile care erau închise şi peste care erau trase draperiile
verzi.
- S-a auzit ceva la geam, a şoptit ea abia auzit la telefon.
- Mai e cineva acasă cu tie?
- Nu, părinţii mei au plecat la nu ştiu ce congres. Şi cred că am o bănuială cine
vrea să intre în casă...
- Stai acolo şi nu fă nimic. Vin la tine cât de repede pot.
- Aha, deci dacă mă atacă stau şi nu fac nimic, ca şi o stâncă. Frumos gândit, a
zis ea ironic.
- Ştii ce-am vrut să zic...a spus el înainte să închidă.
Şi-a îndesat telefonul în buzunarul pantalonilor pe care îi purta şi s-a îndreptat
spre hol cu mare grijă, fiind cu ochii în patru, ca nu cumva o fată psihopată să sară
de undeva. A coborât şi când a ajuns în faţa şemineului din sufragerie a luat de
acolo una din uneltele de fier pentru întreţinerea acestuia.
„Să sperăm că această fată e om“ a gândit ea rotind cu pricepere în mână
obiectul.
A stat acolo în picioare lângă şemineu, când din interiorul acestuia a căzut o
bucată mică de cărămidă. Aceasta s-a apropiat încet, s-a lăsat în genunchi şi când
s-a apropiat destul de mult de deschizătura şemineului, cu inima deja bătându-i
extrem de tare, încât credea că o să-i sară din piept dintr-o clipă în alta, o fată a
strigat „Booooo“ şi a ieşit de acolo. Sophia a început să ţipe şi a căzut pe spate.
Fata care nu părea să aibă mai mult de douăzeci şi cinci de ani a coborât şi s-a
scuturat de cenuşă.
- Cred că surpriza mea a prins destul de bine, a spus aceasta râzând malefic.
- Ce vrei? A întrebat-o Sophia ridicându-se şi ascuzându-şi la spate arma
improvizată.
- Cred că deja ar trebui să ştii, a zis ea desenând în aer o cruce. Să te omor. Şi
acum să trecem mai repede la acţiune, pentru că mie îmi place de Alex! Eu sunt
aleasa lui, nu tu, dar el nu vrea să priceapă, aşa că o să te distrug de fiecare dată.
- Nu te-ai plictisit încă? A întrebat Sophia.
- Sigur că nu. Mereu îţi fac altceva. E destul de amuzant...
S-a apropiat cu viteză de ea şi i-a tras de la spate obiectul din fier.
- Crezi că acest lucru inutil poate să-mi facă ceva? Ha ha. Sunt eu om, dar nu
cred că o să-mi faci prea mult rău cu această armă a ta.
Sophia a împins-o de lângă ea şi a luat-o la fugă spre uşa din faţa casei. Când
a ajuns lângă ea şi a apăsat pe clanţă şi-a dat seama că era blocată din afară. „Mi-a
blocat ieşirile!! Nu pot să cred“ a gândit. A fugit apoi pe scări în sus, dar Jenn a
prins-o de piciorul stâng, astfel încât ea se împiedică şi se lovi cu bărbia de trepte.
A început să se zbată ca să scape şi într-un moment de neatenţie a lovit-o pe acea
69

nebună cu celălalt picior, în mână. Aceasta şi-a retras mâna rapid şi a început să se
schimonosească de furie şi durere. Sophia a luat-o la fugă pe scări în sus, iar când a
ajuns în camera ei a blocat uşa, punând dedesuptul clanţei spătarul unui scaun, şi-a
scos disperată telefonul şi l-a sunat pe Alex.
- Unde eşti? A spus ea aproape plângând. A venit şi vrea să mă omoare!!!
- Acum am intrat pe strada ta. Mai aşteaptă puţin.
- Grăbeşte-te ! a zis ea când scaunul din faţa uşii a cedat.
- Deja am obosit să tot fug după tine. Hai să terminăm odată, a zis Jenn
examinându-şi unghiile, apoi uitându-se la Sophia.
S-a apropiat de ea foarte repede şi a prins-o de gât ridicând-o în sus. Avea o
forţă foarte mare pentru o fată.
- Ia-ţi adio, a zis ea rânjind răutăcios.
A început s-o strângă atât de tare încât nu mai avea aer, când Alex apăru
răsuflând greu în spatele ei şi o îndepărtă de Sophia. Aceasta căzu jos, respirând cu
dificultate. Alex a început să se bată cu Jenn, dar aceasta câştigă până când acesta
o împinse pe fereastră şi aceasta căzu, decedând pe loc. Alex s-a îndreptat spre
Sophia şi a luat-o în braţe.
- S-a terminat, a zis el zâmbind.
- Da? A întrebat Sophia.
Acesta a aprobat şi apoi a sărutat-o gentil. Aceştia au avut până la urmă o
viaţă normală, fără ca cineva să-i despartă până când moartea nu a făcut-o, desigur.
70
Tehnoredactare şi grafică: Lucreţia Bîrz
ISSN 2068-9365
Tehnoredactare şi grafică: Lucreţia Bîrz
ISSN 2068-9365

71

Revista CDIhcc nr.3/2012

More Related Content

Similar to Revista CDIhcc nr.3/2012

More from Lucretia Birz

Recently uploaded

Revista CDIhcc nr.3/2012