2. Mesopotamia
Religia mesopotamiană a fost prima
mare religie a antichităţii. Teritoriul
Mesopotamiei coincide, în linii mari, cu cel
al Irakului de astăzi. În ziua de azi teritoriul
antic al Mesopotamiei intra în componenta
următoarelor state: Turcia, Siria si Irak.
Civilizaţia mesopotamiană este cunoscută
datorită arheologiei şi textelor cuneiforme.
Prima civilizaţie mesopotamiană a fost cea a
sumerienilor, urmată de cea babiloniană şi
asiriană.
3. Caracteristici
Religia mesopotamiană a fost complexă și diversificată, având diferite tradiții și credințe în funcție de regiuni și
perioade istorice. Caracteristicile principale ale religiei mesopotamiene includ:
I. Politeismul: Religia mesopotamiană era caracterizată de politeism, adică credința în mai mulți zei.
În cadrul politeismului mesopotamian, divinitățile erau adorate și invocate pentru a obține favorul sau protecția în
diverse aspecte ale vieții cotidiene.Fiecare zeu sau zeiță avea domeniul său specific de influență și controla aspecte ale
naturii sau ale oamenilor, iar credincioșii se adresau lor în funcție de nevoile și preocupările lor specifice.
4. Shamash zeul soarelui în Babilon Utu zeul soarelui în Sumer
Zeii ai Soarelui: În mitologia
mesopotamiană, existau mai mulți
zei asociați cu Soarele. De exemplu,
Shamash era zeul soarelui în
Babilon, iar Utu îndeplinea aceeași
funcție în mitologia sumeriană.
Acești zei ai soarelui erau
considerați adesea judecători divini
și adorați pentru lumină, justiție și
cunoaștere.
5. Zeul apelor: Apa avea o importanță deosebită
într-o regiune caracterizată de râurile Tigru și
Eufrat. Zeul Enki (Ea), era considerat stăpânul
apelor dulci și al înțelepciunii, acesta era venerat
pentru a asigura fertilitatea pământului și
prosperitatea culturilor agricole.
Enki (Ea) zeul apelor în Sumer
Enki (Ea) zeul apelor în Sumer
6. Zeița naturii și animalelor: Zeița Ki
(sau Ninhursag) este o divinitate
importantă în mitologia sumeriană și
mesopotamiană, asociată cu fertilitatea
și cu Pământul însuși (aceasta este
personificarea pământului). Atributele
și caracteristicile acestei zeițe sunt
diverse, iar ea a fost venerată în mai
multe aspecte în diferitele regiuni ale
Mesopotamiei.
Zeița Ki sau Ninhursag a Sumerului
(personificare a pământului/a naturii)
Zeița Ki sau Ninhursag a Sumerului
(personificare a pământului/a naturii)
7. Zeii războiului: Mesopotamienii
atribuiau unor zei roluri de protecție în
război. Un exemplu este zeul Ninurta,
adorat pentru calitățile sale de
războinic și pentru capacitatea de a
oferi victorie în luptă.Un alt exemplu
este zeița Ishtar, asociată cu
frumusețea și fertilitatea, avea și un
aspect războinic și putea controla
forțele naturii.
Ishtar zeița mesopotamiană a iubirii,
sexului și războiului
Ninurta zeul mesopotamian al agriculturi,al
vânătorii și al războiului
8. Zeii și zeițele casei: Existau și
divinități dedicate ocrotirii și protejării
casei și familiei. Aceste entități, cum ar
fi zeul demonic Pazuzu, erau invocate
pentru a proteja împotriva forțelor
malefice.El a fost deosebit de puternic
în protejarea femeilor însărcinate și a
copiilor de zeița demonică Lamashtu,
care prăda bebelușii nenăscuți și nou-
născuți.
Pazuzu zeul demonic asirian/babilonian
protector al familiei/caselor
Pazuzu zeul demonic asirian/babilonian
protector al familiei/caselor
9. Providing Context
B
Această diversitate de zei și zeițe reflectă complexitatea societății mesopotamiene și modul în care oamenii
se raportau la diferite aspecte ale vieții lor. De asemenea, textele antice, cum ar fi cele găsite pe tăblițele de lut,
furnizează detalii despre relațiile și interacțiunile dintre aceste divinități și comunitățile lor de credincioși.
II. Mitologia bogată: Mitologia mesopotamiană este extrem de bogată și complexă, cu numeroase povești despre
creație, zei și zeițe, războaie divine și relații complicate între divinități. Epopeea lui Ghilgameș, una dintre cele mai
vechi opere literare cunoscute, este un exemplu notabil din această mitologie.
Epopeea lui Ghilgameș a fost scrisă în 2000 î.Hr. de un
autor anonim din Mesopotamia Antică. În epopee apare mitul
Marelui Potop conduce povestea lui Ghilgameș. Zeul Enlil a
decis să distrugă omenirea pentru aroganța oamenilor,
Utnapiștim construiește o arcă mare, și se urcă în ea împreună
cu familia sa și o mulțime de animale. Când apa se retrage,
Utnapiștim se supune zeilor și eliberează animalele pentru a
repopula Pământul. În răsplată pentru loialitatea și ascultarea
sa, zeii îi acordă lui Utnapiștim viața eternă. El relatează
povestea distrugerii potopului către Ghilgameș, care vine la el
căutând soluția nemuririi sale. Epopeea lui Ghilgameș
10. III. Temple și rituale: Locul de cult era templul,
considerat locuinţa zeilor, cel mai mare bun al oraşului. O
parte integrată a templului era zigguratul, o clădire
asemănătoare unei piramide în trepte, cu 3-7 etaje, exteriorul
fiecăruia fiind colorat diferit cu plăci de ceramică smălţuită.
Vârful zigguratului era locul în care se întâlneşte cerul cu
pământul.
Cel construit de regele Nabucodònosor al II-lea, este „turnul
Babel" despre care se vorbeşte în Biblie. Templul era totodată
centru cultic, economic (aici se desfăşurau activităţi economice,
comerciale, operaţii bancare, împrumuturi), dar şi centru de cultură
Fiecare templu avea un număr foarte mare de preoţi, câteva
sute, organizaţi pe funcţii. Ei aduceau zeilor sacrificii de animale,
ofrande de fructe, în cadrul unor procesiuni şi rugăciuni. În fiecare
zi se aducea de mâncare zeilor de două ori. Cea mai importantă
sărbătoare era Anul Nou, când avea loc un ritual, o nuntă sacră între
rege şi zeiţa oraşului.
„turnul Babel"
12. IV. Astrologie și divinație: Mesopotamienii erau interesați de observarea cerului și credeau că evenimentele
cerești aveau o influență directă asupra vieții lor. Astrologia și divinația au jucat un rol semnificativ în practicile
religioase, iar preoții erau adesea implicați în interpretarea semnelor și a viselor.
V. Sacrificii și ofrande: Adesea, oamenii ofereau sacrificii și ofrande zeilor pentru a obține favorul divin și
pentru a evita necazurile. Aceste ofrande puteau consta în animale, alimente sau alte obiecte prețioase.
13. VI. Cultul Eroilor: Cultul eroilor a reprezentat o componentă
importantă în peisajul religios al Mesopotamiei, aducând în prim-plan
figuri mitice sau istorice considerate a fi exemplare, adorate pentru
realizările lor sau pentru contribuțiile deosebite aduse comunității.
Acest cult a avut câteva aspecte semnificative:
A. Eroi Mitici: În mitologia mesopotamiană, existau figuri mitice
care deveniseră eroi și care erau adorați pentru curajul,
inteligența sau noblețea lor. Un exemplu notabil este eroul
Enkidu, însoțitorul lui Ghilgameș din celebra epopee. Enkidu a
fost considerat un model de curaj și loialitate.
B. Eroi Istorici: Pe lângă eroii mitici, cultul eroilor a inclus și
adorarea unor figuri istorice reale care au avut un impact
semnificativ în viața comunității. Regi, conducători militari sau
chiar mari învățați puteau deveni obiectul cultului eroilor după
moartea lor.
“Enkidu’’
14. Reviewing Concepts
VII. Conceptul de viață de apoi: Credințele despre viața de apoi în Mesopotamia reflectau complexitatea și
diversitatea culturală a regiunii. Existau diferite viziuni și concepții asupra vieții de apoi în funcție de perioada istorică,
cultura specifică și chiar de statutul social al individului. Iată câteva aspecte importante:
Eternitatea Vieții de Apoi: În unele regiuni ale Mesopotamiei, se credea că viața de apoi era o formă de existență
eternă, dar natura acestei existențe varia. Unii credeau că sufletele ajungeau într-un loc de fericire veșnică, în
timp ce alții considerau că viața de apoi era o continuare a vieții terestre, dar într-o altă dimensiune sau plan de
existență.
● Credința în Subteran și Înțelegerea Complexă a Morții: În unele culturi mesopotamiene, se credea că lumea
subterană, cunoscută sub numele de Kur, era locul unde sufletele ajungeau după moarte. În alte cazuri,
concepția despre viața de apoi era asociată cu stelele și cerurile.
● Influențe Asiriene asupra Credințelor Post Moarte: În cultura asiriană, de exemplu, se credea că asirienii
puteau deveni zei în viața de apoi, mai ales dacă aveau un statut social înalt sau dacă muriseră eroic în luptă.
Această viziune asupra vieții de apoi reflectă caracteristicile războinice ale societății asiriene.
15. Egipt
Pe Valea Nilului, strânsă între maluri înalte și
stâncoase, s-a făurit, cu multe milenii înaintea erei
noastre, o veche civilizație a lumii mediteraneene, aceea
a Egiptului Antic. Ea ne înfățișează cel mai vechi stat din
lume, anterior tuturor celorlalte, înzestrat cu o
administrație, o fiscalitate, o justiție și o armată
comparabile cu cele ce-au luat naștere mai apoi în țările
de pe toate continentele, înainte și după era noastră.
Lumea Egiptului antic a zămislit o cultură
spirituală scânteietoare pe care o admirau grecii vechi și
romanii care se minunau, precum fac azi mulțimile de
turiști, să contemple templele, piramidele sau
obeliscurile înălțate de faraoni și supușii lor.
16. Caracteristici
45% 60% 75%
Religia egipteană este considerată ca având cea mai lungă perioadă de existenţă dintre toate religiile lumii.
Izvoarele referitoare la religia acestei ţări sunt destul de multe: texte din piramide, din sarcofage, monumente
arheologice, „Cartea morţilor" etc.
Religia egipteană antică a avut o serie de caracteristici distincte care au influențat profund viața și cultura
poporului egiptean timp de mii de ani. Iată câteva dintre caracteristicile cheie ale religiei egiptene:
I. Politeism: Egiptenii antici erau politeiști și venerau o mare varietate de zei și zeițe.În cadrul politeismului
egiptean, fiecare zeitate avea un rol bine definit și era adesea reprezentată cu trăsături și caracteristici distinctive.
Iată câteva exemple de zei și zeițe importante din panteonul egiptean:
17. Ra (Re): Zeul soarelui și una dintre
cele mai importante divinități. Ra a
fost adesea reprezentat ca un scarabeu
sau ca un om cu cap de șoim. Rolul său
era vital în mitologia egipteană, fiind
asociat cu ciclul de viață, moarte și
reînviere.
Ra (Re): Zeul soarelui
Ra (Re): Zeul soarelui
18. Osiris: Zeul morții și al vieții de
apoi. Osiris a fost considerat un
rege divin, iar mitul său a inclus
trădarea și renașterea. El a fost
asociat și cu fertilitatea și
regenerarea.
Osiris: Zeul morții și al vieții de apoi.
Osiris: Zeul morții și al vieții de apoi.
19. Isis: Soția și sora lui Osiris, Isis a fost o
zeiță a magiei, fertilității și protecției.
Ea a jucat un rol crucial în aducerea la
viață a soțului său și în creșterea fiului
lor, Horus.
Isis zeiță a magiei, fertilității și
protecției.
Isis zeiță a magiei, fertilității și
protecției.
20. Horus: Fiul lui Osiris și al Isis, Horus a
fost adesea reprezentat ca un șoim și a
fost asociat cu zeul soarelui. Era și zeul
protecției și al justiției, fiind adesea
considerat patronul faraonilor.
Horus zeul protecției și al justiției
Horus zeul protecției și al justiției
21. II. Sacralitatea vieții de apoi: Religia
egipteană acorda o importanță deosebită vieții
de apoi, iar aceasta se reflectă în practicile
elaborate legate de moarte și morminte. Un
aspect important al acestei credințe era
conceptul de "Ka" și "Ba". "Ka" reprezenta
spiritul vital, iar "Ba" era sufletul, care se
separa de corp după moarte.
În pregătirea pentru viața de apoi, procesul de
mumificare juca un rol crucial. Mumificarea nu era
doar o procedură fizică, ci și un ritual sacru. Corpul era
pregătit meticulos și plasat într-un sicriu decorat cu
hieroglife și desene care descriau călătoria spre lumea
de dincolo.
22. Anubis: Zeul funerar responsabil cu
mumificarea și ghidarea sufletelor către lumea
de dincolo. Anubis era adesea reprezentat cu
cap de șacal și avea un rol crucial în procesul
de înmormântare.
Anubis zeul funerar
Anubis zeul funerar
23. Thoth: Zeul scrierii, al înțelepciunii și
al magiei. Thoth a fost adesea
reprezentat cu cap de ibis sau babuin și
a fost asociat cu cunoașterea și
judecată.
Bastet: Zeița cu cap de leoaică,
asociată cu plăcerea, dansul și
protecția. Bastet a fost adesea venerată
ca o zeitate a casei și a familiei.
Thoth: Zeul scrierii, al înțelepciunii și
al magiei. Bastet zeița asociată cu plăcerea,
dansul și protecția.
24. Seth (Set): Zeul haosului și al dezordinii. Seth a fost adesea
perceput ca o forță malefică, iar lupta sa cu Horus a
simbolizat lupta dintre ordine și haos.
Seth (Set): Zeul haosului și al dezordinii.
Această varietate de zei și zeițe ilustrează complexitatea și diversitatea credințelor egiptene. Fiecare zeitate avea
un cult dedicat, iar ritualurile și festivitățile asociate cu aceste culte jucau un rol important în viața religioasă a
egiptenilor antici.
25. 12%
40%
Egiptenii considerau că există mai multe etape în
călătoria post-mortem, inclusiv traversarea "Cântecului
Navei" - un text sacru care descria călătoria pe Nil
către lumea de apoi. Pregătirile pentru această călătorie
includeau ofrande funerare și obiecte personale plasate
în mormânt pentru a servi defunctului în viața de apoi.
În plus, exista o credință puternică în judecata
sufletelor în Sala adevărului și a dreptății. După
moarte, sufletul era supus unui proces de evaluare
morală în fața zeului Osiris și a unui colegiu de zei.
Aici, se credea că inima decedatului era cântărită
împotriva unei pene, simbol al adevărului și dreptății.
Dacă inima era mai ușoară decât o pană, sufletul avea
șansa de a se bucura de viața de apoi. În caz contrar,
sufletul risca să fie înghițit de o creatură malefică
numită "Ammit".
Ammit (sau Ammut) "Devoratoarea de inimi"
26. III. Complexitatea templelor: Templele egiptene de cult
funcţionau ca centre care susţineau faraonul, oferindu-i
suport moral, spiritual şi economic, pentru a-şi putea menţine
poziţia şi astfel, echilibrul în întreaga societate egipteană.
Faraonul era considerat ca fiind încarnarea zeului Horus, zeu
protector, care învinge răul, intermediar între zei şi oameni.
Atunci când faraonul murea, devenea Osiris, iar noul
conducător devenea la rândul său, Horus.
Templele erau sanctuare care adăposteau divinul, în
spatele unor ziduri groase şi impunătoare şi a unor intrări cu
piloni masivi. Acestea erau locuri unde preoţii practicau
ritualuri sacre pentru a spăla, a îmbrăca, a unge şi a întreţine
zeii, care la rândul lor ar fi făcut cadouri omenirii şi ar fi
menţinut ordinea naturală. Faraonul era conducătorul
ritualurilor şi prin urmare, era responsabil de buna lor
desfăşurare, chiar dacă pentru aceasta erau delegaţi preoţi. TEMPLUL DE LA ABU SIMBEL
AL LUI RAMSES al II-lea
27. IV. Sacralitatea Nilului: Râul Nil era crucial pentru viața în Egipt și, în consecință, era considerat sacru.
Apele sale fertilizau pământurile și asigurau recolte bogate. Zeul Hapy era venerat ca protector al Nilului. Însuși
părintele istoriei Herodot afirmă că : ,,Egiptul este un dar al Nilului”
Fluviul Nil
28. Concluzie
Religiile din Mesopotamia și Egiptul Antic au avut o influență profundă asupra vieții cotidiene și structurii
sociale, politice și culturale ale acestor civilizații. Iată cum:
- Politica: Religia a legitimat autoritatea conducătorilor, cum ar fi faraonul egiptean, consolidând guverne
centralizate și menținând ordinea socială. Preoții au avut, de asemenea, un rol politic important.
- Artă și Arhitectură: Religia a influențat dezvoltarea arhitecturii monumentale și crearea de opere de artă care
ilustrau miturile și credințele religioase, contribuind la propagarea acestora.
- Moralitate și Etică: Religia a furnizat un cadru moral și etic, influențând normele sociale și legile. Credința în
judecata zeilor după moarte a motivat respectarea legilor și valorilor morale.
În concluzie, religiile din aceste civilizații nu au fost doar sisteme spirituale, ci și fundamente esențiale
pentru organizarea și înțelegerea societăților lor.
29. Bibliografie
Nume sursă: Link sursă:
Wiki fandom https://rationality.fandom.com/ro/wiki/Istoria_r
eligiilor/Antichitate
World History Encyclopedia https://www.worldhistory.org/Pazuzu/
Prezi https://prezi.com/p/k2zfnxfzeccf/religiile-in-
antichitate-mesopotamia-si-egipt/
Red Religie https://red-religie.ro/red/clasa-ix/religii-in-
antichitate-mesopotamia-si-egipt/
30. Mulțumesc pentru timpul acordat!
Proiect realizat de :Damian
Iuliana
Clasa: a IX-a B
Anul școlar: 2023/2024