Religia babilonienilor

1. Babilon

2. Mitologia babiloniana face parte din mitologia mesopotamiana și este complexul de credințe religioase și mituri ale popoarelor
babiloniene și asiriene .
Credintele babiloniene derivă în mare parte din mitologia sumeriana și unele texte cuneiforme babiloniene sunt traduceri akkadiene
ale textelor sumeriene anterioare. Așa cum s-a întâmplat cu intrepatrunderea dintre mitologia greaca și cea romana , multe zeități
sumeriene au fost preluate și redenumite de babilonieni, li s-au dat noi atribute, pentru a satisface nevoile populației noi, dominantă.
Cu toate acestea, dincolo de asemănările fără îndoială cu cea sumeriană, zeii și miturile culturii respective aparțin mitologiei
babiloniene, precum zeul Marduk , patronul orașului Babilon și poemul creației Enūma eliš

3. Enūma eliš poemul creației scris probabil în jurul mileniului II î.Hr. , a fost un text sacru recitat în timpul sărbătorilor
babiloniene, al cărui nucleu principal era constituit de o cosmogonie, o teogonie, din glorificarea zeului Marduk, cu
enumerarea 50 de nume și atribute conexe. Înainte ca cerul și pământul să-și primească numele, adică înainte de crearea lor,
apele primordiale erau amestecate împreună. Din această sursă creativă se nasc trei generații de divinități, până la Ea și Anu.
Damkina îl naște pe Marduk, a cărui vigoare subminează Tiāmat , soția lui Apsû. Tiamat, împins de alte zeități, vrea să lupte
împotriva lui Marduk și, prin urmare, îi cheamă o mulțime de monștri și șerpi comandați de fiul ei Kingu . Când puterile
magice ale lui Ea nu reușesc să prevaleze, el cere ajutorul lui Marduk care, în schimb, cere comanda supremă asupra zeilor.
Cererea este acceptată și Marduk obține arme foarte puternice, inclusiv cele șapte vânturi. Zeul dezlănțuie apoi o furtună în
care îl închide pe Tiamat, imobilizând-o în plasă prin intermediul vânturilor. În cele din urmă, înconjoară armata inamică și îl
capturează pe Kingu de la care fură Tablele Destinului.
Marduk apoi taie corpul lui Tiamat în jumătate: partea superioară devine bolta cerească cu stele și planete, iar partea
inferioară devine Pământul, iar Tigrul și Eufratul curg de pe orbitele sale. Mai mult, coada înnodată a zeiței servește pentru a
împiedica apele Apsû să inunde Pământul și coloane puternice sunt ridicate pentru a împărți Pământul și Cerul.
Tabletele Destinului sunt date lui Anu de Marduk însuși pentru a le menține în siguranță. Marduk este capetenia zeilor. Kingu
este acuzat de revoltă și pentru aceasta este executat. Ea amestecă sângele lui Kingu cu lutul, creând astfel omul, care va
trebui să lucreze pentru zeii supremi, înlocuind sarcina plasată anterior pe umerii zeilor mai mici.

4. Religia în vechiul Babilon
Religie Politeistă – Credinta in zei.
Sin – Zeul lunii, zeu al lunilor anului, stabilind împărțirea timpului în zile,
luni și ani.
Shamash - Zeul soarelui, al luminii și al zilei, era zeul dreptății și
judecătorul suprem al oamenilor.
Ea (Binefăcătorul) – Zeul apelor, zeu al înțelepciunii, protector al științelor
și artelor.
Marduk-Marduk s-a ridicat dintr-o zeitate obscura in mileniul trei i.Hr. pentru a deveni unul dintre cei mai importanti
zei din panteonul mesopotamian in primul mileniu. El era zeul patron al orasului Babilon, unde templul sau, ziguratul
TT Etemenanki (templul care este fundatia cerurilor si pamantului) servea ca model pentru faimosul Turn din Babel. In
primul mileniu a fost cunosct ca Bel, iar akkadienii ii spunea simplu “Domnul“.
Animalul simbolic al lui Marduk era mushussu sau “sarpele-dragon”.
Marduk este unul dintre cei mai complecsi zei din antica Mesopotamie. Originile si functiile originale ale lui Marduk
sunt obscure. Este asociat cu incantatiile din perioada veche a Babilonului. Importanta sa religioasa a crescut odata cu
influenta politica a orasului Babilon. In primul mileniu, Marduk este asociat cu Jupiter.
In Enuma Elish este povestita lupta sa cu zeita Tiamat, oceanul zeificat, reprezentat ca principiu feminin. Marduk o
ucide pe Tiamat si creaza lumea din corpul ei. Ca multumire, zeii ii aleg 50 de nume si il numesc conducatorul lor.
Numarul 50 era asociat cu zeul Enlil, fostul conducator al panteonului.

5. Babilonienii credeau în nemurirea sufletului . Au crezut într-un iad înflăcărat, descriind
„viața de apoi [...] ca un loc plin de orori, [...] dominate de zei și demoni foarte puternici și
sumbri” și „prăpastii de foc” rezervate tocmai pentru „blestemați”. în viața de apoi "
Babilonienii foloseau cruci ca simboluri ale devoțiunii religioase și imagini pe care le păstrau
sacre în închinarea lor. De fapt, o lucrare spune: "[În religia mesopotamiană] imaginea a jucat
un rol decisiv în închinarea publică și privată, după cum se poate deduce din difuzarea largă a
reproducerilor ieftine ale unor astfel de imagini. Practic se credea că divinitatea era prezentă în
imaginea. dacă aceasta avea anumite caracteristici și decorațiuni și dacă era tratată cu grija
cuvenită “.
Potrivit cărturarului Alexander Hislop, sărbătoarea din 25 decembrie, care sărbătorește
nașterea soarelui neînvins atât în vechii romani, cât și în greci, datează din Babilon, cu Nimrod
însuși zeificat ca zeul soarelui. Tot în cartea sa Cei doi babiloni , Hislop afirmă în continuare
„Jurnalul de Crăciun este trunchiul mort al lui Nimrod, zeificat ca zeu-soare, dar doborât de
dușmanii săi; pomul de Crăciun este reînviat Nimrod, zeul ucis, dar reînviat la viață ». Buturuga
a fost arsă în seara zilei de 24 decembrie și a fost înlocuită cu o veșnic verde. Hislop vrea să
demonstreze, grație acestor trimiteri la mitologia babiloniană, originile păgâne ale obiceiurilor
comune Crăciunului: lumânări, sărbători, vâsc și schimbul de cadouri.
În Babilon s-a sărbătorit și Anul Nou , Akitu , al cărui detaliu este cea mai veche descriere a
unei petreceri de Anul Nou. Tăblițele de lut care descriu sărbătoarea de Anul Nou vorbesc
despre „un program de ceremonii sărbătorit în Babilon încă din zilele îndepărtate ale
mileniului al II-lea î.Hr.” . De asemenea, aveau o clasă clericală bine împărțită: „Distincția dintre
preot și laic este caracteristică acestei religii”.

6. Turnul din Babilon

7. Babilon in 2003