1. Panelul Calitateaeducației

2. Propuneri de politici publice ale panelului

3. Politica 1 Diferențierea instrumentelor de evaluare a universităților în funcție de misiunea pe care și-o asumă

5. Având în vedere faptul că în următorii ani fenomenul masificării învățământului superior se va menține, instituțiile de învățământ se vor schimba foarte mult, mai ales în contextul dezvoltării unei culturi de asigurare a calității serviciilor educaționale oferite.

6. Universitățile vor prefera să se grupeze în cadrul unor grupe de instituții, ținând cont de natura misiunii pe care și le asumă, dar și de aspectele legate de asigurarea calității.

7. în următorii ani instituțiile de învățământ superior se vor diferenția considerabil și astfel va fi nevoie de o poziționare diferită a universităților, nu doar prin apartenența la o anumită grupă, ci chiar în interiorul grupei din care fac parte.

12. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;

13. Agenția Română de Asigurare a Calității în învățământul Superior;

14. Consiliul Național al Cercetării științifice din învățământul Superior;

15. Unitatea Executivă pentru Finanțarea învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării;

18. Diferențierea programelor de studii va stimula identificarea mai adecvată nișelor de competență.

19. Misiunea și serviciile oferite de universități se vor centra pe nevoile publicului țintă.

20. Vor fi stimulate antreprenorialitatea academică și colaborarea cu mediul de afaceri.

21. Universitățile vor fi diferențiate și clasificate conform procedurilor internaționale.

22. Datorita concurentei, universitățile își vor re-evalua periodic calitatea internă a activităților derulate, fapt ce va contribui la dezvoltarea susținuta a acestora.

23. Universitățile se vor concentra pe atingerea pozițiilor superioare în clasificările europene și internaționale.

28. Responsabilitatea publică a instituțiilor de învățământ superior reprezintă un element central al evoluției sistemelor educaționale.

29. Universitățile au devenit astfel instituțiile principale în cadrul economiei cunoașterii și au câștigat un capital de încredere socială din ce în ce mai mare.

30. în contextul sistemului de învățământ superior din România, este nevoie să se sprijine procesul de relaționare între universități și mediul politic, economic și social astfel încât să se asigure un grad mai ridicat de responsabilitate publică.

34. elaborarea unor indicatori specifici, special adaptați măsurării nivelului de implicare a instituției universitare în relația cu mediul economic și social local, regional sau internațional;

36. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;

37. Agenția Română de Asigurare a Calității în învățământul Superior;

38. Unitatea Executivă pentru Finanțarea învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării;

39. Unitatea Executivă a Consiliului Național al Calificărilor și al Formării Profesionale a Adulților;

41. Angajatorii specifici diverselor nișe de competență;

43. Va creste implicarea universităților în relația cu mediul economic;

44. Evaluarea externă se va concentra pe evaluarea fiecărui program de studiu;

45. Universitățile vor deveni un partener educațional și social pentru mediul social și economic pe plan local și regional;

46. Universitățile vor dobândi un grad mai ridicat de răspundere față de beneficiari și față de factorii locali de decizie;

47. Va spori responsabilitatea pentru calitatea cercetării științifice finanțate public și privat.

49. Programele de studii care au succes vor tinde să devină instituții independente, crescând fragmentarea instituțională;

50. Unele universități se vor confrunta cu un deficit al calității instituționale;

51. Poziționarea slabă la nivel internațional va determina diminuarea numărului de angajați, programe și studenți;

53. Agenția Română de Asigurare a Calității în învățământul Superior;

56. Treptat se va ajunge la o corelare din ce în ce mai bună între nevoile identificate pe piața forței de muncă și calificările obținute de absolvenți sau competențele individuale dobândite de aceștia.

57. Este nevoie de redefinirea asigurării calității din perspectiva asumării necesității unei corelații perfecte între programul de studii și competențele cerute de angajatori potențialilor angajați.

58. Este nevoie de consolidarea unei culturi a reprezentativității pe domenii de studii prin intermediul organizațiilor profesionale, iar competențele ce vor trebui generate prin programele de studii vor putea fi adaptate conform cerințelor agenților economici la nivel proxim.

61. corelarea din ce în ce mai bună între nevoile identificate pe piața forței de muncă și calificările obținute de absolvenți sau competențele individuale dobândite de aceștia;

63. Adaptarea calificărilor conform cerințelor agenților economici la nivelul proxim al universităților, prin intermediul diverselor forme de consultare și corelare a conținuturilor curriculare;

65. Studenții;

66. Angajatorii specifici diverselor nișe de competență;

67. Asociațiile profesionale în domeniul aferent programului furnizat;

69. Asigurarea competenței și adaptabilității absolventului pe orice piață a forței de muncă;

70. Corporațiile internaționale vor fi din ce în ce mai interesate în definirea calificărilor;

71. Calitatea calificărilor generate va fi validată pe plan internațional;

72. Universitățile se vor concentra pe formarea de angajați pentru piața locală a muncii;

73. Nivelul ridicat al calității va fi demonstrat prin validarea rapidă a calificărilor pe piața locală și regional a pieței forței de muncă;

75. Universitățile se vor concentra doar pe atingerea calificărilor;

76. Va duce la super-specializare în cadrul domeniilor de studii și la diminuarea cunoașterii generale;

77. Este posibilă apariția unui decalaj între cunoștințele teoretice și competențele absolvenților;

78. Anumite universități vor prefera să realizeze schimbări formare și nu de substanță ale practicilor actuale.

80. Agenția Română de Asigurare a Calității în învățământul Superior.