Course

1. Reanimarea
neonatală
Conf. Univ. Dr. Manuela Cucerea
UMF Tg. Mureş
Conf. Univ. Dr. Maria Livia Ognean
ULB Sibiu

2. Introducere:
de ce şi când e nevoie de reanimare neonatală
La nivel mondial
• 10% din cei 130 milioane de nou-născuţi/an au nevoie de intervenţii
imediate (reanimare la naştere) pentru a supravieţui
• 25% din cele 4 milioane de decese/an se datorează asfixiei la
naştere
Campbell H et al, Epidemiology Reference Group of, W. H. O. Unicef: Global, regional, and national causes of child
mortality in 2008: a systematic analysis. Lancet 2010, 375(9730):1969–1987
• Asfixia perinatală reprezintă afectarea fătului sau nou-născutului
datorită scăderii oxigenului sangvin (hipoxie) şi/sau fluxului sangvin
(ischemie) în diferite organe cu o intensitate şi durată suficiente
pentru a produce mai mult decât modificări funcţionale sau
biochimice trecătoare
• Reanimarea neonatală reprezintă totalitatea procedurilor,
manevrelor şi terapiilor medicale utilizate pentru a ajuta nou-
născutul în tranziţia de la viaţa intrauterină la cea extrauterină sau în
cazul în care în timpul perioadei neonatale apare insuficienţa cardio-
respiratorie, previzibilă sau imprevizibilă
Ghidul Reanimarea Neonatală, 2011
• Prognosticul nou-născuţilor poate fi ameliorat prin reanimare
promptă şi eficientă

3. Introducere:
principii
Resuscitarea neonatală vs resuscitarea adultului
 A – airway (poziţionare şi eliberarea căilor aeriene)
 B – breath (asigurarea respiraţiei)
 C – circulation (asigurarea circulaţiei şi oxigenării)
 (D) – drugs (medicaţie)
 La adult secvenţa priorităţii este C-A-B
 La nou-născut secvenţa priorităţii este A-B-C-(D)
 De ce: la nou-născut cauza compromiterii este aproape întotdeauna o
dificultate de respiraţie
Consecinţa: la nou-născut asigurarea
respiraţiei este cea mai importantă şi
mai eficientă manevră de reanimare
Veni, vinti, vinci

4. Introducere:
principii
Nou-născutul:
- Este ud de aceea are risc de hipotermie
- Are plămâni ne-expansionaţi, plini cu
lichid
- Are nevoie de câteva minute pentru a
se oxigena bine
- Înainte de stopul respirator prezintă
câteva respiraţii agonice (gasp) –
apneea secundară – o “şansă” pentru
ventilaţie şi reluarea respiraţiei
- Are relativ suficientă energie pentru
menţinerea activităţii cardiace
- Are o cale vasculară de acces
convenabilă, rapidă – vena ombilicală
10 20 30 40
160
120
80
40
Primary
apnoea
Terminal
apnoea
Resps
Pa O2
Pa CO2
Heart
rate
minutes
© Northern Neonatal Network
Excess acid
BP
0
0

5. Introducere:
principii
Evaluare la naştere
şi îngrijiri de rutină
Căldură, curăţarea CR,
poziţionare, uscare, stimulare
VPP cu mască şi balon
Compresiuni toracice, medicaţie
Imposibil de prezis
care din nou-născuţi
au nevoie de ajutor
100%

6. Introducere:
principii
Reanimarea neonatală trebuie să urmeze un algoritm clar:
• Organizare
• Focus pe paşii iniţiali pentru promovarea respiraţiei
• Încurajarea evaluării rapide
• Iniţierea la timp a ventilaţiei cu presiune pozitivă
• Asigurarea echilibrului între tranziţia naturală şi apariţia
asfixiei şi leziunilor post-asfixice
• Instrument de învăţare

7. Introducere:
metodologie
Foruri de experţi internaţionali:
- identifică subiectele care necesită re-evaluare
- evaluează literatura de specialitate
- formulează şi clasifică recomandările în baza studiilor existente
- au întâlniri de consens pentru re-evaluarea recomandărilor existente
În lume: - International Liaison Committee on Resuscitation (ILCOR) –
Neonatal Task Force
În SUA: American Heart Association şi American Academy of Pediatrics
Ultima revizuire a recomandărilor: 2015
În România – revizuirea Ghidului Reanimarea
neonatală este în curs

8. Algoritmul de reanimare
neonatală (2015)

9. Reanimarea neonatală:
- Concepte noi
• Promovarea unei tranziţii fiziologice la
viaţa extrauterină (asistare, sprijinire vs
intervenţie)
– menţinerea temperaturii
– întârzierea clampării cordonului ombilical
– minimalizarea folosirii oxigenului
suplimentar
– management expectativ al lichidului
meconial
• Îmbunătăţirea monitorizării
– monitorizarea temperaturii
– EKG
• Funcţionarea echipei şi comunicarea în
echipă

10. Reanimarea neonatală:
- minutul de aur
Minutul de aur
- marchează finalizarea paşilor
iniţiali, re-evaluarea şi iniţierea
reanimării
- este păstrat şi marcat în noul
algoritm

11. Reanimarea neonatală:
- menţinerea temperaturii normale
Paşii iniţiali:
• Evaluare iniţială:
– naştere la termen?
– tonus bun?
– respiră sau plânge?
• Încălzire
• Poziţionarea căilor aeriene
• Uscare şi stimulare
• Evaluare

12. Reanimarea neonatală:
- menţinerea temperaturii normale
Naşterea la domiciliu sau la
cabinet:
• pentru uscare: scutece, prosop,
pături, haine, orice material moale
curat, de preferat cald
• curăţarea secreţiilor:
– iniţial din gură apoi din nas (G/N)
– cu batistă curată, şerveţele curate
înfăşurate în jurul index-ului
– se pot folosi pompiţe de aspiraţie
sau aspiratoare de secreţii nazale
– aspirare blândă
• poziţionarea pentru facilitarea
respiraţiei: poziţia de adulmecare

13. Reanimarea neonatală:
- menţinerea temperaturii normale
Naşterea la domiciliu sau la
cabinet:
• stimularea respiraţiei:
– lovirea uşoară a tălpilor
– masaj blând al spatelui sau
abdomenului
• NU:
– stropire cu apă rece
– lovire cu palma
– ţinerea copilului cu capul în jos
– scuturare
– manevre traumatizante de orice
fel

14. Reanimarea neonatală:
- menţinerea temperaturii normale - importanţă
Metabolism
anaerob
Acidoză
Hipoxie
tisulară
Hipoxemie
Vasoconstricţie
pulmonară
Hipertensiune
pulmonară
Shunt dreapta-
stânga

15. Reanimarea neonatală:
- menţinerea temperaturii normale
• Temperatura nou-născutului
trebuie documentată ca
predictor al prognosticului dar
şi ca indicator de calitate
– hipotermia se asociază cu
morbidităţi serioase:
agravarea problemelor
respiratorii, hipoglicemie,
infecţii cu debut tardiv
• Temperatura nou-născutului
fără asfixie trebuie menţinută
între 36,5 şi 37,50C după
naştere, pe durata reanimării şi
stabilizării

16. Reanimarea neonatală:
- menţinerea temperaturii normale
Intervenţii pentru menţinerea
temperaturii nou-născutului în
sala de naştere
• folosirea radiantului termic şi a
pungilor de plastic care acoperă
şi capul – ameliorează dar nu
elimină riscul de hipotermie la
prematuri
• gaze umidifiate
• creşterea temperaturii în cameră
(23-250C)
• căciuliţă
• saltea termică, caldă
• Evitarea hipertermiei (T>380C)

17. Reanimarea neonatală:
- menţinerea temperaturii normale
Menţinerea normotermiei în situaţii cu
resurse limitate
• Pentru menţinerea temperaturii
corpului sau pentru prevenirea
hipotermiei pe durata tranziţiei
(primele 1-2 ore de viaţă), la nou-
născutul sănătos, se pot folosi
pungi alimentare de plastic curate
până la nivelul gâtului şi înfăşarea
după uscarea tegumentelor
• Altă opţiune: contact piele-la-piele
cu mama (îngrijire de tip cangur)

18. Reanimarea neonatală:
- menţinerea temperaturii normale
Naşterea la domiciliu sau la cabinet:
• pungi alimentare de plastic curate până
la nivelul gâtului – mai ales pentru
prematuri
• acoperirea capului
• înfăşare după uscarea tegumentelor în
scutece, prosoape, pături, haine curate
• contact piele-la-piele cu mama şi
acoperire cu pături, haine curate

19. Reanimarea neonatală:
- hipotermia terapeutică
Hipotermia terapeutică poate fi
luată în considerare în situaţii cu
resurse limitate (lipsa
personalului calificat,
echipament neadecvat, etc.) şi
se poate efectua dar în condiţiile
unor protocoale clinice bine
definite, similare celor din
studiile clinice publicate, în
unităţi capabile de îngrijiri
multidisciplinare şi de urmărire
longitudinală

20. Reanimarea neonatală:
- lichid amniotic meconial

21. Reanimarea neonatală:
- lichid amniotic meconial
Dacă nou-născutul prezintă tonus
muscular diminuat şi efort
respirator neadecvat:
• Paşii iniţiali de reanimare se
efectuează sub radiant termic
• Se iniţiază ventilaţie cu presiune
pozitivă dacă:
– nu respiră sau
– FC < 100 bătăi/minut după
efectuarea primilor paşi ai
reanimării
• Lichidul meconial rămâne un factor
de risc pentru o tranziţie anormală şi
echipa trebuie să se asigure că
există un membru cu abilităţi pentru
managementul avansat al respiraţiei
şi resuscitării (intubaţie, cateterizare,
medicaţie)

22. Reanimarea neonatală:
- lichid amniotic meconial
• Nu există dovezi suficiente în
studiile efectuate la om care să
susţină intubaţia de rutină a
traheei pentru aspiraţia
meconiului la nou-născuţii care
nu sunt viguroşi născuţi cu
lichid amniotic meconial
• Aspiraţia meconiului din trahee,
pe sonda de intubaţie, a fost
recomandată anterior la nou-
născuţii apneici şi hipotoni (care
nu erau viguroşi)
• Intervenţii sugerate: intubaţie şi
ventilaţie

23. Reanimarea neonatală:
- lichid amniotic meconial
Naşterea la domiciliu sau la
cabinet:
• curăţarea secreţiilor din gură şi
nas
• dacă nou-născutul este viguros
(tonus muscular bun,
reacţionează la dezobstrucţie,
bine colorat)
– poziţionare pentru facilitarea
respiraţiei
– stimularea respiraţiei
• dacă nou-născutul nu este
viguros, nu respiră:
– respiraţie artificială gură la gură şi
nas (sau gură la gură dar cu
pensarea nărilor) – atenţie la
etanşeitate

24. Reanimarea neonatală:
- monitorizarea frecvenţei cardiace
• La nou-născuţii care necesită
resuscitare, EKG oferă o estimare
mai rapidă şi mai acurată a
frecvenţei cardiace (3 canale)
• DAR – Utilizarea EKG nu
înlocuieşte nevoia evaluării
saturaţiei oxigenului din sânge
prin pulsoximetrie (evaluarea
oxigenării)
• Creşterea frecvenţei cardiace este
cel mai bun indicator al eficienţei
reanimării neonatale

25. Reanimarea neonatală:
- monitorizarea frecvenţei cardiace
• Electrozii EKG sunt plasaţi mai
rapid decât senzorul de
pulsoximetrie (20 vs 36 sec) şi
semnalul este prins mai
repede (4 vs 32 sec)
(Katheria et al; Pediatrics, 2012)
• Frecvenţa cardiacă măsurată
prin pulsoximetrie poate fi
semnificativ mai mică faţă de
cea măsurată cu monitor EKG
în primele 2 minute de viaţă
Van Vonderen et al, J Pediatics; 2014

26. Reanimarea neonatală:
- monitorizarea frecvenţei cardiace
Naşterea la domiciliu sau la
cabinet:
• auscultarea inimii cu stetoscopul
• palparea pulsurilor:
– la nivelul cordonului ombilical
– palparea ariei precordiale
– palparea pulsului vaselor mari de la
nivelul gâtului
– palparea pulsului femural, brahial
• observarea ameliorării coloraţiei

27. Reanimarea neonatală:
- oxigenul suplimentar la naştere
1. Se recomandă folosirea
pulsoximetriei:
• atunci când resuscitarea
poate fi anticipată
• când se administrează
ventilaţie cu presiune
pozitivă
• când există cianoză centrală
persistentă după 5-10 minute
de viaţă
• când se administrează
oxigen suplimentar

28. Reanimarea neonatală:
- oxigenul suplimentar la naştere
2. [La nou-născutul la termen resuscitarea se iniţiază cu
aer.] Dacă nu este disponibil un amestec de aer
şi oxigen (blender) resuscitarea trebuie iniţiată
cu aer.
3. Resuscitarea prematurilor cu vârstă de gestaţie
sub 35 săptămâni trebuie iniţiată cu
concentraţie mică de oxigen (21-30%) iar
oxigenul trebuie titrat pentru a obţine ţintele de
saturaţie a oxigenului la nivel preductal.
Pentru reducerea riscului de complicaţii asociate
hiperoxiei, concentraţia oxigenului suplimentar
trebuie redusă de îndată ce frecvenţa cardiacă
revine la normal

29. Reanimarea neonatală:
- oxigenul suplimentar la naştere
După iniţierea ventilaţiei cu presiune pozitivă are loc o re-evaluare la
15 sec:
• Dacă nu există răspuns trebuie efectuată re-evalarea ventilaţiei
– M – ajustarea măştii, asigurarea etanşeităţii (48%)
– R – repoziţionarea căilor aeriene (poziţia de adulmecare)
– S – aspirarea secreţiilor din gură şi/sau nas (25%)
– O – deschide (open) gura puţin în timpul ventilaţiei
– P – creşte presiunea de ventilaţie gradual
– A – căi aeriene alternative
Schmolzer et al; Arch Dis Child; 2011
• După corecţia ventilaţiei, dacă nu există răspuns, se ia în
considerare obstrucţia CR şi se aspiră secreţiile din CR

30. Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie
Ventilaţia cu presiune pozitivă poate
fi asigurată cu succes cu:
- balonul autogonflabil
- balonul de anestezie
- resuscitator cu piesă în T
Folosirea respiratoarelor mecanice
previne folosirea unor presiuni şi
volume excesive
Monitoarele de CO2 ajută la evaluarea
schimburilor de gaze pe durata
ventilaţiei cu balon pe mască
Dar ... nu s-a stabilit eficienţa acestor
aparate în ceea ce priveşte
prognosticele importante

31. Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie
Ritmul ventilaţiei cu presiune pozitivă:
Ventilaţia asistată trebuie efectuată
cu un ritm de 40-60 respiraţii pe
minut pentru a obţine răspuns
rapid sau pentru a menţine o
frecvenţă cardiacă > 100
bătăi/minut

32. Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie
3. Ghidajul ventilaţiei cu
presiune pozitivă
- ritm
- presiuni de insuflaţie
- respiraţii iniţiale

33. Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie
Presiunile de inflaţie în ventilaţia cu
presiune pozitivă (VPP):
1. Când se efectuează VPP la nou-
născut se recomandă PEEP
(presiuni pozitive la sfârşitul
expirului) de 5 cmH2O
- acest lucru se poate realiza cu
resuscitatorul cu piesă în T şi prin
adăugarea unei valve de PEEP la
balonul autogonflabil
2. O presiune de inflaţie de 20 cmH2O
poate fi eficientă dar unii nou-
născuţi la termen fără respiraţie
spontană pot avea nevoie de
presiuni de 30-40 cmH2O

34. Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie
Respiraţiile iniţiale - plămânii nou-
născutului sunt plini cu lichid,
respiraţiile iniţiale cu durată şi
presiune mai mari pot facilita:
- recrutarea alveolară
- creşterea fluxului sangvin pulmonar
- scăderea rezistenţei vasculare
pulmonare
- eliminarea lichidului din alveole
- uniformizarea expansiunii pulmonare
- stabilirea capacităţii reziduale
funcţionale
- stabilizarea fluxului sangvin cerebral
- scăderea nevoii de oxigen

35. Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie
Respiraţiile iniţiale:
NU există date suficiente privind siguranţa pe termen scurt şi
lung, durata şi presiunea de inflaţie care să sprijine aplicarea
de rutină a inflaţiei susţinute cu durată mai mare de 5
secunde la nou-născutul aflat în tranziţie la viaţa extrauterină

36. Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie
CPAP
Nou-născuţii prematuri cu
respiraţie spontană cu suferinţă
respiratorie pot fi susţinuţi iniţial
prin aplicarea presiunii pozitive
continue mai degrabă decât prin
administrarea ventilaţiei cu
presiune pozitivă prin intubaţie
- evitarea intubaţiei este benefică
- recomandarea nu include tehnica
INSURE atunci când e necesară
- alternative de administrare a
surfactantului:
- administrare minim invazivă, fără
intubaţie, pe cateter
- nebulizarea surfactantului

37. Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie
1. Momentul intubaţiei
2. Folosirea măştii
laringiene

38. Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie
2. Folosirea măştii laringiene
• Masca laringiană poate fi
considerată o alternativă la
intubaţie dacă ventilaţia cu balon
pe mască nu este eficientă şi/sau
intubaţia traheală eşuează sau nu
poate fi efectuată
• Informaţiile sunt limitate privind
folosirea măştii laringiene la
prematurii mai mici de 34
săptămâni sau cu greutate la
naştere sub 2000 g

39. Reanimarea neonatală:
- oxigenul suplimentar la naştere
Naşterea la domiciliu sau la cabinet:
• oxigenul nu este disponibil, se
efectuează respiraţie artificială cu
aer
• frecvenţa respiraţiilor: 40-60/minut
• profunzimea respiraţiilor: atât cât
să se observe o ridicare a
toracelui în timpul inspirului,
ridicare similară cu cea din
respiraţia spontană normală
• poziţionarea: decubit dorsal cu
capul în poziţie de adulmecare

40. Reanimarea neonatală:
- oxigenul suplimentar şi compresiunile toracice
1. Deşi nu există studii clinice
disponibile privind folosirea
oxigenului în timpul
reanimării cardio-respiratorii,
se recomandă folosirea
oxigenului 100% ori de câte
ori sunt efectuate
compresiuni toracice
2. Se recomandă coordonarea
compresiunilor toracice cu
ventilaţia pentru a evita
suprapunerea acestor manevre
3. sunt necesari 2 reanimatori

41. Reanimarea neonatală:
- compresiunile toracice
• Compresiunile toracice se
efectuează în 1/3 inferioară a
sternului, pe o adâncime de
cca. 1/3 din diametrul antero-
posterior al toracelui
• Întrucât tehnica celor 2 police
generează presiuni sangvine şi
presiuni de perfuzie coronară
mai mari cu mai puţină
oboseală din partea
reanimatorului – această
tehnică este preferată pentru
compresiunile toracice
• După iniţierea compresiunilor
prima evaluare are loc la 60 sec

42. Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie – coordonarea cu MTE
MCE/MTE
• Trebuie să se permită toracelui re-
expansiunea completă în expir dar
degetele reanimatorului nu se
mişcă de pe torace
• Raport 3:1 – compresii : ventilaţie,
adică 90 compresii şi 30 respiraţii
pe minut pentru maximizarea
ventilaţiei şi o rată cardiacă care
poate fi obţinută
• Se pot folosi rate mai mari de
compresiune dacă se consideră că
stopul are origine cardiacă (dar la
nou-născut, în majoritatea cazurilor
cauza primară a colapsului cardio-
respirator este compromiterea
schimburilor de gaze)

43. Reanimarea neonatală:
- oxigenul suplimentar la naştere
Naşterea la domiciliu sau la cabinet:
• tehnica celor 2 police când există
2 reanimatori
• tehnica celor 2 degete când există
un singur reanimator
• locul MCE, profunzimea
compresiilor şi coordonarea cu
respiraţia rămân aceleaşi

44. Reanimarea neonatală:
- oxigenul suplimentar la naştere
Naşterea la domiciliu sau la cabinet:
• coordonarea cu respiraţia

45. Reanimarea neonatală:
- Adrenalina
• Doza:
0,01 – 0,03 mg/kgc sol. 1:10 000 i.v.
• O doză poate fi administrată pe
sonda endotraheală
0,05 – 0,1 mg/kgc
• Administrare pe:
– vena ombilicală
– intraosos

46. Reanimarea neonatală:
- Volum expanderi
• Doza:
10 ml/kgc şi se poate repeta
• De preferat ser fiziologic
• Alternativă: sânge integral O
negativ
• Exclus: Ringer lactat
• Calea preferată: vena
ombilicală
– alternativă: intraosos
• Se evită administrarea rapidă,
mai ales la prematuri: risc de
hemoragie intraventriculară

47. Reanimarea neonatală:
- oxigenul suplimentar la naştere
Naşterea la domiciliu sau la cabinet:
• administrarea medicaţiei (Adrenalină
diluată şi ser fiziologic) se poate face,
în extremis, prin injectare
intrafuniculară în vena ombilicală cu
respectarea măsurilor de asepsie şi
antisepsie
• se practica în urmă cu mulţi ani în
spitale
• injectare la circa 1-2 cm de inserţia
bontului ombilical, cu acul introdus
maxim 2-3 mm în cordonul ombilical,
atât cât să pătrundă în venă dar să
nu o spargă
• alternativă: o venă periferică cu
braunulă/fluturaş

48. Reanimarea neonatală:
- clamparea cordonului ombilical
• Amânarea clampării cordonului
ombilical pentru peste 30 secunde
este rezonabilă atât la nou-născuţii
la termen cât şi la prematurii care
nu necesită resuscitare la naştere
• NU există suficiente dovezi pentru
a recomanda această abordare la
nou-născuţii care necesită
resuscitare la naştere
• NU se recomandă mulgerea de
rutină a cordonului ombilical la
prematurii mai mici de 29 de
săptămâni

49. Reanimarea neonatală:
- clamparea întârziată a cordonului ombilical
Beneficii:
- Ameliorarea stabilităţii cardio-vasculare:
- stabilizarea tensiunii arteriale
- ameliorarea volemiei
- scăderea nevoii de transfuzie
- Scăderea riscului de:
- hemoragie intraventriculară
- enterocolită ulcero-necrotică
Risc: hiperbilirubinemie, nevoie crescută de
fototerapie

50. Reanimarea neonatală:
- clamparea cordonului ombilical
Naşterea la domiciliu sau la cabinet:
• dacă starea nou-născutului este bună
– respiră/plânge, reacţionează la
stimulare, e rozat – clamparea
cordonului ombilical poate întârzia
30-120 secunde (se recomandă
palparea cordonului şi ligatura sa
când pulsaţiile cordonului încetează)
• ligatura
– de preferat cu aţă chirugicală dar şi
cu orice fel de aţă mai groasă sau cu
faşă bine strânsă
– la circa 2 cm de inserţia c.o.
• secţionare: cu foarfecă bine
dezinfectată cu soluţie dezinfectantă
pentru instrumentar sau alcool sanitar

51. Reanimarea neonatală:
- decizii etice
În cazuri individuale, în timpul consilierii familiei şi în evaluarea prognosticului
pentru supravieţuire la vârste de gestaţie sub 25 săptămâni, este
rezonabil să se ia în considerare variabile precum:
- acurateţea evaluării vârstei de gestaţie
- prezenţa/absenţa corioamniotitei
- nivelul de îngrijiri care pot fi acordate în unitatea respectivă
Este recunoscut că deciziile legate de resuscitare sub 25 de săptămâni sunt
influenţate de ghidurile specifice regionale
- în luarea acestei decizii o mare importanţă au dovezile despre o
abordarea prospectivă generalizată pentru schimbarea prognosticelor
versus ameliorarea retrospectivă a acurateţii şi politicile locale validate de
consiliere
- cele mai utile date pentru consilierea prenatală oferă cifre de prognostic
pentru copiii vii la debutul travaliului nu doar pentru cei născuţi vii sau
internaţi în terapia intensivă neonatală

52. Reanimarea neonatală:
- decizii etice
La nou-născuţii cu scor Apgar 0 la 10 minute de resuscitare, dacă
frecvenţa cardiacă rămâne nedetectabilă, este rezonabil să se
oprească ventilaţia asistată DAR decizia de continuare sau oprire
a eforturilor de resuscitare trebuie individualizate
Variabile care pot fi luate în considerare:
- dacă resuscitarea este considerată optimală
- disponibilitatea unor metode avansate de îngrijire neonatală precum
hipotermia terapeutică
- circumstanţe specifice dinainte de naştere (precum cunoaşterea
momentului insultului)
- dorinţele exprimate de familie
• Atenţie: Când vârsta de gestaţie, greutatea la naştere sau
anomaliile congenitale se asociază cu deces cu mare certitudine
sau cu morbiditate inacceptabil de mare nu este indicată
resuscitarea: sub 23 sp., sub 400g, anencefalie, trisomie 13 şi 18

53. Reanimarea neonatală:
- instruire
Instruirea pentru reanimarea neonatală
să aibă loc mai des de 2 ani.
- aceasta duce la performanţe psiho-
motorii, cunoştinţe şi încredere mai
mari deşi nu influenţează prognosticul
pacienţilor

54. Notă
Scorul Apgar
• Scorul Apgar este un mod de evaluare a stării nou-născutului dar
adesea resuscitarea are loc înainte de prima evaluare Apgar de la 1
minut
• Scorul Apgar la 1 şi 5 minute trebuie în continuare înregistrat (reflectă
eficienţa măsurilor de reanimare) dar scorul nu este folosit pentru
luarea deciziilor în reanimare şi nu prezice prognosticul nou-născutului

55. Reanimarea
neonatală - noutăţile:
• Subliniază importanţa menţinerii
temperaturii corpului nou-
născutului
• Adoptarea unor abordări noi
precum:
– întârzierea clampării c.o.
– managementul în prezenţa
meconiului în lichidul amniotic
– administrarea de oxigen la
prematuri
– monitorizarea frecvenţei
cardiace
• Îmbunătăţirea comunicării în
echipă, a abilităţilor şi
prognosticului reanimării

56. Reanimarea neonatală:
- clamparea cordonului ombilical
Naşterea la domiciliu sau la cabinet:
• încă de la început se recomandă solicitarea de ajutor medical
specializat: 112
• dacă naşterea are loc la cabinetul medical poate fi solicitat pentru
ajutor şi un coleg iar asistenta ajută mama la naştere
• nu trebuie uitat că la naştere e vorba întotdeauna de 2 pacienţi:
mama şi nou-născutul
• riscuri majore pentru nou-născut în naşterile în afara spitalului:
– sindroame de aspiraţie, asfixie, hemoragie pulmonară –
travaliu/expulzie dificile, conduse incorect, iniţierea tardivă, aplicarea
greşită a manevrelor de reanimare, lipsa echipamentelor speciale şi a
oxigenului
– hipotermie
– infecţie
– aspiraţie de apă, asfixie – în cazul naşterilor acasă, în apă

57. Întrebări?