La 300 de ani de la moartea lui Leibniz by dr. Eufrosina OtlăcanMarin Vlada
La 300 de ani de la moartea lui Leibniz: genialele sale idei şi evoluţia lor de-a lungul istorieiz, Profesor dr. Eufrosina Otlăcan
CRIFST, Academia Română, meufrosinaotl@gmail.com
Community associations play a vital role in protecting a homeowner’s investment in their residence and property. In the case of solar energy, association covenants, conditions, and restrictions (CC&Rs) and architectural guidelines can dissuade some owners from pursuing an opportunity to enhance the value of their property while reaping important environmental benefits. Recognizing this, many state legislatures have enacted “solar rights” policies limiting associations’ ability to prohibit or restrict solar energy devices. Often, these state-level provisions are a necessary, but not in themselves sufficient, means of ensuring homeowners have access to solar energy and its benefits. Fortunately, there are a number of relatively simple actions an association can take to encourage solar development without further ceding their authority to impose and enforce rules designed to protect the value and quality of the communities they govern. This guide, written for association boards of directors and architectural review committees, discusses the advantages of solar energy and examines the elements of state solar rights provisions designed to protect homeowner access to these benefits. It then presents a number of recommendations associations can use to help bring solar to their communities, including: (1) improving processes and rules through understanding the technical aspects of solar energy and how restrictions can negatively affect a system’s performance; (2) improving the clarity and specificity of association solar guidelines and making them easily accessible to homeowners, and; (3) convening stakeholder meetings to produce practical guidelines that accurately reflect the needs and values of the community.
La 300 de ani de la moartea lui Leibniz by dr. Eufrosina OtlăcanMarin Vlada
La 300 de ani de la moartea lui Leibniz: genialele sale idei şi evoluţia lor de-a lungul istorieiz, Profesor dr. Eufrosina Otlăcan
CRIFST, Academia Română, meufrosinaotl@gmail.com
Community associations play a vital role in protecting a homeowner’s investment in their residence and property. In the case of solar energy, association covenants, conditions, and restrictions (CC&Rs) and architectural guidelines can dissuade some owners from pursuing an opportunity to enhance the value of their property while reaping important environmental benefits. Recognizing this, many state legislatures have enacted “solar rights” policies limiting associations’ ability to prohibit or restrict solar energy devices. Often, these state-level provisions are a necessary, but not in themselves sufficient, means of ensuring homeowners have access to solar energy and its benefits. Fortunately, there are a number of relatively simple actions an association can take to encourage solar development without further ceding their authority to impose and enforce rules designed to protect the value and quality of the communities they govern. This guide, written for association boards of directors and architectural review committees, discusses the advantages of solar energy and examines the elements of state solar rights provisions designed to protect homeowner access to these benefits. It then presents a number of recommendations associations can use to help bring solar to their communities, including: (1) improving processes and rules through understanding the technical aspects of solar energy and how restrictions can negatively affect a system’s performance; (2) improving the clarity and specificity of association solar guidelines and making them easily accessible to homeowners, and; (3) convening stakeholder meetings to produce practical guidelines that accurately reflect the needs and values of the community.
Pemanfaatan Teknologi Internet bagi Kemajuan DesaDwi Wahyudi
Materi presentasi ini dibawakan pada saat penyelenggaraan kegiatan Forum Pemberdayaan Kelompok Informasi Masyarakat (KIM) dalam Rangka Desa Informasi 2012 di Kabupaten Sambas dan Bengkayang Kalimantan Barat pada tanggal 31 Juli - 2 Agustus 2012.
Presentasi Bimtek Disperindagkop Provinsi Kalimantan Barat 2014Dwi Wahyudi
Presentasi mengenai Optimalisasi Pemasaran UKM dan Koperasi via Online ini diberikan pada saat Bimtek Disperindagkop Provinsi Kalimantan Barat Tahun 2014.
Presentasi Tips Sukses Ngeblog Ala Blogger BorneoDwi Wahyudi
Menjadi Blogger adalah Sebuah Pilihan. Butuh Waktu Tidak Sebentar untuk Membuat Blogmu Menjadi Cukup Dikenal Orang. Mau Tahu Tips Sukses Ngeblog Ala Blogger Borneo??? Baca Aja Semuanya di File Presentasi Ini. Semoga Bermanfaat. Amin...
Principala sursă biografică despre Platon, după mărturia neoplatonicului Simplicius, ar fi fost scrisă de discipolul Xenocrate, dar din păcate nu a ajuns la noi. Cea mai veche biografie a lui Platon care a ajuns până la noi, De Platone et dogmate eius, este a unui autor latin din secolul al II-lea, Apuleius. Toate celelalte biografii ale lui Platon au fost scrise la peste cinci sute de ani de la moartea sa. Istoricul grec Diogene (secolele II și III) este autorul unei serii de biografii ale filosofilor greci (Viețile filosofilor) în care face referire la viața lui Platon. Acesta ar fi scris și un elogiu funerar lui Platon. Alți biografi timpurii ai lui Platon sunt Olimpiodor cel Tânăr în secolul al VI-lea și o sursă anonimă. O sursă importantă despre viața lui Platon sunt chiar dialogurile sale filozofice, treisprezece scrisori (posibil false totuși, cu excepția poate a Scrisorilor VII și VIII), scrierile lui Aristotel, un fragment din Istoria filozofilor (Syntaxis ton philosophon) a epicureanului Philodemus de Gadara din secolul I î.e.n., scrierile anonime Prolegomena despre filozofia platonică atribuite în mod tradițional lui Olimpiodor, Suda, secolul al X-lea și Viața lui Dio a lui Plutarh, secolul I-II.
DOI: 10.13140/RG.2.2.32691.91681
Întregul corp de lucrări al lui Platon a supraviețuit intact până în zilele noastre, influențând decisiv cultura occidentală. Pentru Platon, dialogul este singurul instrument capabil să evidențieze caracterul de cercetare al filosofiei, elementul cheie al gândirii sale. Cu siguranță cuvântul scris este mai precis și mai aprofundat decât cel oral, dar discursul oral permite un schimb imediat de opinii asupra subiectului în discuție. Protagonistul principal al dialogurilor este Socrate, cu excepția ultimelor dialoguri unde acestuia i se atribuie un rol secundar, dispărând complet cu totul în Legi și Epinomis.
Dialogurile platonice au fost grupate de foarte mulți comentatori în diferite clasificări. După unii, o clasificare ar fi cronologică: primele dialoguri ar fi caracterizate de influența puternică a lui Socrate, cele de maturitate în care ar fi dezvoltat teoria ideilor, și ultima perioadă în care a simțit nevoia de a-și apere propria concepție de atacurile la adresa filozofiei sale, realizând o profundă autocritică a teoriei ideilor.
DOI: 10.13140/RG.2.2.16491.41767
Republica a fost scrisă aproximativ între 380 și 370 î.e.n. Titlul Republica este derivat din latină, fiind atribuit lui Cicero, care a numit cartea De re publica (Despre treburile publice), sau chiar ca De republica, creând astfel confuzie în ceea ce privește adevărata ei semnificație. Republica este considerată parte integrantă a genului literar utopic. Al doilea titlu, Peri dikaiou (περὶ δικαίου, Despre justiție), este posibil să fi fost inclus ulterior.
Tema centrală a cărții este dreptatea, argumentată cu ajutorul mai multor teorii platonice, inclusiv mitul alegoric al peșterii, doctrina ideilor, dialectica, teoria sufletului și proiectul unui oraș ideal.
Republica este considerată de mulți academicieni drept cel mai mare text filosofic scris vreodată, fiind cartea cea mai studiată în universitățile de top.
DOI: 10.13140/RG.2.2.27973.32481
Principala sursă biografică despre Platon, după mărturia neoplatonicului Simplicius, ar fi fost scrisă de discipolul Xenocrate, dar din păcate nu a ajuns la noi. Cea mai veche biografie a lui Platon care a ajuns până la noi, De Platone et dogmate eius, este a unui autor latin din secolul al II-lea, Apuleius. Toate celelalte biografii ale lui Platon au fost scrise la peste cinci sute de ani de la moartea sa. Istoricul grec Diogene (secolele II și III) este autorul unei serii de biografii ale filosofilor greci (Viețile filosofilor) în care face referire la viața lui Platon. Acesta ar fi scris și un elogiu funerar lui Platon. Alți biografi timpurii ai lui Platon sunt Olimpiodor cel Tânăr în secolul al VI-lea și o sursă anonimă. O sursă importantă despre viața lui Platon sunt chiar dialogurile sale filozofice, treisprezece scrisori (posibil false totuși, cu excepția poate a Scrisorilor VII și VIII), scrierile lui Aristotel, un fragment din Istoria filozofilor (Syntaxis ton philosophon) a epicureanului Philodemus de Gadara din secolul I î.e.n., scrierile anonime Prolegomena despre filozofia platonică atribuite în mod tradițional lui Olimpiodor, Suda, secolul al X-lea și Viața lui Dio a lui Plutarh, secolul I-II.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Vol. 1, Nr. 1, Septembrie 2022, pp. 88-100
ISSN 2021 – 8086, ISSN – L 2021 – 8086, DOI: 10.58679/CS86928
1. Pitagora Elev:Colniceanu Nicusor Cls. a VII-a Scoala cu clasele I-VIII Vintileasca,Vrancea
2. Pitagora Pitagora (n. cca. 580 î.Hr- d. cca. 500 î.Hr.)a fost un filozof și matematiciangrec, originar din insula Samos, întemeietorul pitagorismului, care punea la baza întregii realități teoria numerelor și a armoniei. A fost și conducătorul partidului aristocratic din Crotone (sudul Italiei). Scrierile sale nu s-au păstrat. Tradiția îi atribuie descoperirea teoremei geometrice și a tablei de înmulțire, care îi poartă numele. Ideile și descoperirile lui nu pot fi deosebite cu certitudine de cele ale discipolilor apropiați. Pitagora a fost un mare educator și învățător al spiritului grecesc și se spune că a fost și un atlet puternic, așa cum stătea bine atunci poeților, filosofilor (de exemplu, Platon însuși) și comandanților militari etc.
3. Pitagora era ionian, originar din insula Samos, dar a emigrat la Crotone, în Italia de sud, unde a întemeiat școala ce-i poartă numele, cea dintîi școală italică a Greciei antice. Pitagora pare să nu fi scris nimic. Doctrina filosofică a pitagorismului ne este totuși destul de bine cunoscută din lucrările lui Aristotel și Sextus Empiricus, precum și din lucrări ale pitagoricienilor de mai tîrziu. Totuși, nu se poate stabili cu precizie ce aparține lui Pitagora și ce au adăugat pitagoricienii ulteriori. Celebrele texte "pitagoriciene" Versurile de aur ale lui Pitagora și Legile morale și politice ale lui Pitagora, existente și în traduceri românești, aparțin unei epoci ulterioare.
4. Prezentarea filosofiei lui Pitagora Ideea filosofică principală a pitagorismului este că numerele reprezintă esența lucrurilor, iar universul este un sistem ordonat și armonios de numere și raporturi numerice. Aristotel ne spune că în concepția pitagoreică „numărul constituie substanța tuturor lucrurilor” (Metafizica, 987a) și că „lucrurile constau din imitația numerelor” (ibid., 987b), adică numărul este un fel de paradigmă a cărei imitație sînt lucrurile.
5. Doctrina despre numarMonda Punctul de plecare al teoriei pitagoriciene despre principiul numeric al lumii este unitatea sau monada (he monas). Monada este principiu, esență a lucrurilor, deoarece orice lucru este unu (este o unitate). În acest sens, Unitatea nu este număr, ci generatoare a numerelor. Proprietățile fundamentale ale numărului fiind paritatea și imparitatea, Unitatea le conține în sine pe amîndouă. Ceea ce e impar este considerat limitat, finit, iar ceea ce e par este considerat nelimitat, infinit. Argumentul este că, reprezentînd numerele prin puncte dispuse în plan, seria numerelor nepereche generează un pătrat, considerat figură perfectă și finită, iar seria numerelor pereche un dreptunghi, socotit figură imperfectă și nedefinită. Din unitate se nasc numerele și, din ele, lucrurile; de aceea, unitatea mai este numită „mama lucrurilor”.
6. Doimea nedefinită Al doilea principiu cosmologic este doimea sau diada nedeterminată (duas aoristos). Ea este nedeterminată fiindcă are o natură pură, deci nelimitată, nedefinită. Nici ea nu este număr, ci principiu al numerelor. Din aceste două principii, monada și doimea nedefinită, iau naștere numerele. Monada, ca principiu activ, introduce determinarea în duas aoristos și asfel apare numărul doi. Celelalte numere se nasc prin adăugarea succesivă a unității.
7. Generarea numerelor În acest fel, mișcarea unității creează toate numerele, pînă se ajunge la 10, care este suma primelor patru numere (1+2+3+4=10). Din acest motiv numărul zece este numit tetradă sau tetraktys (forță eficientă), deoarece funcționează ca bază și odată cu el reîncepe numărătoarea prin adăugarea succesivă a unității. Astfel, numărul zece este considerat numărul perfect, iar membrii ordinului pitagoreic jurau pe acest număr. Astfel iau naștere numerele.
8. Generarea universului sensibil(a lucrurilor) Monada este asociată punctului, diada corespunde liniei, triada semnifică suprafața, iar tetrada corpul geometric (spațialitatea). Spațialitatea este e modelul matematic al corpului sensibil dar și condiția de posibilitate a corporalității. În acest moment, pitagoricienii gândesc condiția de posibilitate (rațională) ca și o cauză suficientă pentru corpuri. Distincția simplă între sterea schemata ("figuri spațiale") și aistheta schemata ("figuri corporale") reprezintă un argument conform căruia spațialitatea precede, condiționează și asigură apariția corporalității.
9. Aceste idei vor fi împărtășite și de Platon, conform mărturiei lui Aristotel, care informează că magistrul său ar fi susținut, la un moment dat, teoria despre eidos-arithmós, idei–numere, teorie care își are probabil originea în doctrina pitagoreiciană despre numărul ideal, arithmós eidētikos. În această privință, Aristotel pare să se refere la învățătura nescrisă a lui Platon, agrapha dogmata.
10. Armonia universală Grație lui Pitagora și pitagoricienilor filosofia greacă își consolidează ideea de Kosmos și armonie. Determinarea numerică armonioasă este esențială pentru înțelegerea unor fenomene universale diverse. Teoria despre muzică Sunetele muzicale sunt explicate de pitagoricieni tot prin teoria armoniei numerice. Astfel, diferențele dintre sunete le apar ca raporturi numerice, sunetele muzicale fiind astfel determinabile matematic. Pitagora stabilește raporturi numerice pentru principalele acorduri: octava 2:1; cvinta 3:2; cvarta 4:3; ton 9:8.
11. Cosmologia Numerele au o funcție explicativă și pentru corpurile cerești. Tot Aristotel este cel care relatează că pitagoricienii considerau că zece fiind numărul perfect, corpurile cerești trebuie să fie tot zece la număr. Dat fiind că numai nouă sînt vizibile, ei inventează un al zecelea, pe care-l numesc Antihton (Contrapămînt). Cele zece corpuri cerești, gândite a avea formă sferică, sînt următoarele: Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Soarele, Luna, Pământul, Calea lactee (stelele fixe) și Contrapământul. În centrul universului se află o masă de foc, iar Pămîntul se mișcă în cerc în jurul focului central (care nu este identic cu soarele ci mai degrabă funcționează ca un termen denumit Sufletul universului). Datorită acestei idei despre rotiriea pământului, heliocentrismulcopernican a fost adesea prezentat în epoca Renașterii ca o revenire la pitagorism.
12. Muzica sferelor Cele zece sfere emit sunete, ca orice corp aflat în mișcare. Fiecare sferă produce un sunet diferit, conform mărimii și vitezei sale de mișcare. În acest fel ia naștere un sunet armonic produs de sferele în mișcare, muzica sferelor. Noi nu percepem distinct această muzică pentru că trăim în ea și o auzim tot timpul. Mișcarea sferelor cerești este exprimabilă prin raporturi numerice necesare.
13. Teoria despre suflet Sub înrâurire orfică, pitagoricienii profesau credința în natura distinctă a sufletului față de acea a trupului. Pitagora credea că sufletul este pur și nevinovat, dar se află închis în trup ca într-un mormânt. Pitagoreicii au înceract explicații numerice inclusiv în concepția despre suflet. Sufletul este definit ca acordul sau armonia dintre diferitelor sale facultăți, această armonie fiind la rândul ei exprimabilă numeric . Etica În etică se consideră că există zece virtuți, în acord cu numărul perfect. Fiecărei virtuți i se asociază cîte un număr. Pitagorismul este un mod de viață, întemeiat pe principii riguroase cu privire la hrană, îmbrăcăminte, conduita în intimitate și în viața publică, pe care grecii îl priveau cu un respect profund.
15. Teorema lui Pitagora Teorema lui Pitagora este una dintre cele mai cunoscute teoreme din geometria plană (euclidiană). Teorema lui Pitagora afirmă că "în orice triunghi dreptunghic, suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei". Dacă se notează cu și lungimile catetelor unui triunghi dreptunghic, și cu lungimea ipotenuzei acestuia, atunci teorema lui Pitagora poate fi formulată algebric astfel:
16. Teorema lui Pitagora este în același timp și una dintre teoremele cele mai demonstrate (poate teorema cu cele mai multe demonstrații independente), și una dintre cele mai ușor demonstrabile. The Pythagorean Proposition, o carte scrisă de Elisha Scott Loomis și publicată (în câteva ediții) în America conține 370 de demonstrații, inclusiv una aparținând fostului președinte americanJames Garfield.Reciproca este adevărată: Oricare ar fi trei numere pozitive a, b, c astfel încât a2 + b2 = c2 , există un triunghi cu laturi de lungimi a, b, c, iar unghiul dintre laturile de lungimi a și b va fi drept.