1. INTERPRETAREA TEXTULUI
„Amintiri din copilărie”
-fragmente-
de Ion Creangă
Creanga este unul dintre cei mai mari si mai indragiti scriitori ai nostri care, prin operele sale, ne incanta cu darul sau de povestitor. G.Calinescu preciza ca I. Creanga este
intaiul mare scriitor iesit chiar din sanul poporului, scriind despre popor, insa ridicandu-se la mijloacele marei arte ".
Amintiri din copilarie" este opera sa de maturitate si cuprinde patru parti. Fragmentul din manualul de clasa a Vll-a este cuprins in partea a ll-a . in Amintiri din copilarie"
autorul evoca anii petrecuti in satul natal, intamplarile din scolile prin care a studiat (Falticeni, Brosteni, Targu Neamt si SocolA), ne prezinta familia, vecinii, poznele
copilaresti ale nastrusnicului Nica, pentru care Humulestii reprezinta insusi centrul lumii". De aici, fireste, induiosata descriere a Humulestilor cu Ozana cea frumos
curgatoare si limpede ca cristalul". Scriitorul era obsedat de locul originii si copilariei sale, de aceea Humulestiul este evocat la inceputul fiecaruia din cele patru capitole. De
fapt Amintiri din copilarie" prezinta o imagine realista a satului de munte din Moldova la jumatatea secolului al XlX-lea, in centrul carora se afla intamplarile lui Nica al lui
Stefan a Petrei, sau dupa cum sintetizeaza George Calinescu Smintiri din copilarie prezinta copilariacopilului universal". Tematic, fragmentul din manualul de clasa a Vll-a
evoca o imagine a casei parintesti si a figurii luminoase a mamei.
Din punct de vedere compozitional, fragmentul poate fi impartit in cinci parti si este remarcabil prin neobisnuita forta de evocare, amintirile copilariei si satul ramanandu-i
inca vii in minte.
I. La inceputul fragmentului, Ion Creanga prezinta cu multa caldura sufleteasca, imaginea casei din Humulesti, a parintilor, fratilor, copiilor megiesilor.. intoarcerea spre
copilarie reprezinta intoarcerea spre fericire. Nica isi revede intr-o calda evocare paradisul copilariei fericite, casa parinteasca:,, Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma
gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu ei, la
prichiciul vetrei cel humuit de care ma tineam cand incepusem a merge copacel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, cand ne jucam noi, baietii, de-a mijoarca, si la alte
jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc, parca-mi salta si acum inima de bucurie".

2. II. Chipul mamei e zugravit cu multa dragoste si admiratie. El se profileaza ca o imagine luminoasa a copilariei. Prin cateva cuvinte si amestec de superstitie si realitate,
intre care autorul pune semnul egalitatii, se adauga firesc admiratia fata de mama sa, careia ii poarta toata recunostinta:Si sange din sangele ei si carne din carnea ei am
imprumutat, si a vorbi de la dansa am invatat"
III. Scriitorul retraieste sentimentul copilariei fericite, cand nu intelegea grijile si greutatile parintilor. Creanga a dat cea mai stralucita definitie a copilariei din cate s-au dat.
O prima trasatura a copilariei este lipsa de griji, caci copilul nu stie inca ce este viata. Copilul traieste in lumea lui ca-ntr-o lumina de vis a unei fericiri netulburate:Hai mai
bine despre copilarie sa povestim, caci ea singura este vesela si nevinovata."Si drept vorbind, acesta-i adevarul.
O alta componenta a copilariei este joaca prin care se defineste omul de maine. Joaca e legea copilariei. Batul pe care a incalecat e un cal de cei mai strasnici" pe care
alearga, il bate cu biciul si-l struneste, racnind la el din toata inima. Dimensiunea lumii si a vietii este redusa la posibilitatile lui. Nica din Amintiri din copilarie"este copilul
universal, pentru ca asa cum gandeste el, gandesc copiii tuturor vremurilor. Concluzia autorului e limpede si exacta:Asa eram eu la varsta cea fericita, si asa cred ca au fost
toti copiii, de cand ii lumea asta si pamantul, macar sa zica cine ce-a zice".